Enigma Otiliei

de George Calinescu
Ca teoretician al romanului romanesc, G.Calinescu respinge proustianismul si pledeaza
pentru realismul clasic. Al doilea dintre cele patru romane ale lui George Calinescu este un
roman in care realismul, balzacianismul si obiectivitatea se impletesc. Astfel, se poate afirma ca
devine un balzacianism fara Balzac. Printre trasaturile evidente in acest roman se regasesc
situarea exacta in timp si spatiu, folosirea tehnicii detaliului si a descrierilor minutioase, tema
constand intr-o fresca din viata burgheziei bucurestene, motivul mostenirii, precum si lipsa
idealizarii.
Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist de tip balzacian, cu
elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea, este considerat si roman
social.
- roman: amploarea actiunii, multitudinea planurilor, conflict complex, numar mare de personaje
-roman realist: tema, structura inchisa, modul de realizare a personajelor
-naratiune la persoana a III-a, narator obiectiv, detasat, viziunea dindarat; narator omniprezent
si omniscient; naratorul nu este absent (spectator si comentator, comunica prin intermediul
mastilor sale constand in personaje)
-titlul initial (Parintii Otiliei): ideea balzaciana a paternitatii; fiecare dintre personaje determina
cumva soarta orfanei Otilia ca niste parinti; titlu schimbat din aspecte editoriale si accentul a fost
deplasat spre tehnica modenra prin care e realizat personajul titular
-20 de capitole; multitudine de planuri narative care urmaresc destinul unor personaje; un plan
narativ: lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu; al
doilea plan: destinul tanarului Felix (student la medicina la Bucuresti, traieste dragostea
adolescentina); planurile secundare completeaza imaginea de ansamblu a societatii
-incipitul fixeaza cu exactitate cadrul spatial si cel temporal, prezinta personajele, sugereaza
conflictul, traseaza conturul principalelor secvente epice; finalul este inchis prin rezolvarea
conflictului + epilog; simetria incipit-excipit: descrierea aceleiasi strazi din perspectiva lui Felix
in diferite momente ale vietii sale (adolescenta si zece ani dupa razboi)
-expozitiunea realizata in metoda realist-balzaciana (prezentarea exacta a cadrului, veridicitatea
data de detaliile topografice, descrierea strazii in maniera realista, tehnica folosirii detaliului)
-caracteristicile arhitectonice surprinse din perspectiva unui narator specializat, desi observatia ii
e atribuita strainului; familiarizarea cu mediul se face prin intermediul tehnicii focalizarii
(restrangerea treptata a cadrului (strada, casa, interioare, fizionomie si gesturi); casa- document

sociologic si moral pentru Balzac; strada si casa sugereaza dorinta de confort, insa detaliile
denota lipsa de bun gust, zgarcenia si snobismul
-intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund (istoria mostenirii lui Costache
Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix Sima); competitia pentru mostenirea batranului avar este
un prilej pentru observarea efectelor obsesiei banului; iluzia longevitatii, nu pune in aplicare
niciun plan referitor la viitorul Otiliei, pentru a nu cheltui; amana infierea ei de dragul banilor si
de teama de Aglae
-avaritie, lacomie si parvenitism(aspecte sociale) + aspecte ale familiei burgheze: relatia parinticopii, relatia dintre soti, casatoria; banul perverteste relatia dinre soti (Stanica se insoara pentru
situatie materiala, nu-si asuma rolul de sot/tata)
-planul formarii lui Felix urmareste experientele acestuia in casa unchiului sau (accentul cade pe
iubirea pentru Otilia); gelos pe Pascalopol, nu ia nicio decizie, primeaza ideea construirii
carieirei; Otilia il iubeste pe Felix, dar il lasa sa aleaga cariera si se casatoreste cu Pascalopol
-conflictul: relatiile dintre doua familii inrudite; familia lui Costache Giurgiuveanu (patrund
Felix si Pascalopol) + familia Aglaei (Simion Tulea + Olimpia, Aurica si Titi); Stanica vrea
zeestrea Olimpiei
-portretizarea personajelor: tehnica balzaciana (descrierea mediului si a fizionomiei pentru
deducerea trasaturilor de caracter); caractere clasice (arivistul, gelosul) + dimensiune sociala si
psihologica; comedie umana, plasand in conextul social personaje tipice
-ambiguitatea personajelor (trasatura a esteticii moderne); mos Costache: avar nu dezumanizat +
iubire paterna, Pascalopol: iubire paterna + iubire virila, Felix: iubire pentru Otilia + gandire
lucida in favoarea unei cariere
-dispunerea personajelor in planuri antitetice, orfanii au corespondent in familia Tulea:
inteligenta lui Felix si imbecilitatea lui Titi, frumusetea Otiliei si uratenia Auricai
-tehnica focalizarii, mod direct: grade de rudenie, starea civila, biografie; mod indirect: fapte,
gesturi, vestimentatie; personaje aflate in evolutie
-triunghiul amoros din comedia clasica regasit in triunghiul Felix-Otilia-Pascalopol, Felix si
Otilia constituie un cuplu care reflecta tema iubirii in acest roman realist
-antiteza romantica, principiul atractiei contrariilor; cocheta si ambitiosul, tanara exuberanta si
tanarul rational; conditia sociala comuna (adolescenti orfani care au nevoie de protectori +
statutul intelectual superior);
-incipitul: fixarea cadrului spatio-temporal, prezentarea personajelor; intrusul Felix este
caracterizat direct de catre narator si personaje

-contextul venirii lui Felix si dorinta Aglaei de a obtine averea avarului Costache; portretul fizic
al Otiliei realizat de Felix; opozitie cu cel al Auricai;
-Otilia: temperament de artista; ii poarta de grija lui Felix inca din prima clipa a patrunderii
acestuia in casa; ii ofera camera ei, astfel Felix descoperind o parte din exuberanta Otiliei
-afectiune delicata, determinata de conditia comuna (orfani); impulsiv si imatur, Felix percepe
dragostea la modul romantic si o percepe pe Otilia ca un ideal feminin; baiatul are nevoie de
certitudini; atitudinea oscilatorie a Otiliei il descurajeaza (atitudine determinata de imaturitatea
lui)
-Otilia recunoaste ca este o fiinta dificila si se autocaracterizeaza ca atare
-caracterizarea personajelor in spiritul romanului realist-balzacian; tehnica focalizarii;
acumularea detaliilor prin intermediul caracterizarii indirecte
-portretul Otiliei realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea poliedrica;
Otilia prezentata prin comportamentism; reflectarea personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte
personaje; ambiguitatea personajului; sugereaza enigma si principiul feminitatii; portret complex
si contradictoriu (fetita cuminte si iubitoare pentru mos Costache, dezmatata pentru Aglae, rivala
in casatorie pentru Aurica, superioara pentru Felix, artista pentru Pascalopol)
-ambiguitatea personajelor; Felix, prins intre iubire si cariera (modelul tanarului rational);
contradictiile Otiliei il contrariaza; ezita intre a crede barfele si a purta dragostea pentru Otilia;
plecarea ei cu Pascalopol il determina sa aiba o aventura cu Georgeta; cele doua femei contribuie
in egala masura la maturizarea lui Felix
-ultima intalnire Felix-Otilia are loc inainte de plecarea ei din tara cu Pascalopol; intelegerea
atitudinii tinerilor fata de iubire si a personalitatii lor; Felix-intelectualul ambitios (nu suporta
ideea de a nu realiza nimic + vede femeia drept un sprijin in cariera), Otilia-femeia cocheta,
adepta luxului, concepe iubirea in felul aventuros si libertin al artistului; realizand diferentele,
Otilia il paraseste pe tanar si alege siguranta casatoriei cu Pascalopol
-epilogul; scena intalnirii dintre Felix si Pascalopol in tren; pozele cu Otilia
-Felix isi realizeaza ambitiile profesionale
Consider ca in cuplul Felix-Otilia femeia este care, plecand cu Pascalopol, dovedeste ca
are puterea de a decide pentru amandoi si de a face un sacrificiu din iubire, dandu-I tanarului
posibilitatea de a-si implini visul de a deveni un medic de succes, intrucat acestuia nu i s-ar fi
potrivit o viata aventuroasa. In schimb, nici Otiliei nu i s-ar fi potrivit o viata modesta, plina de
privatiuni. Moartea lui mos Costache si pierderea averii impune acest final al romanului.
Otilia reprezinta pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o
enigma. Romancierul insusi a acordat un loc aparte acestui personaj feminin, in care marturiseste

ca regaseste o parte din sine, dupa cum portretul adolescenului Felix face indreptatita opinia ca
acesta constituie un alter ego al autorului.
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist (balzacian) prin
prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea,
motivul paternitatii, structura, folosirea tehnicii detaliului semnificativ, realizarea unor tipologii,
veridicitatea. Depaseste modelul realismului clasic, prin spiritul critic si polemic si prin elemente
ale modernitatii, precum ambiguitatea personajelor, interesul pentru procesele psihice, tehnicile
moderne de caracterizare.