Iona

de Marin Sorescu
Iona a fost publicata in revista Luceafarul, fiind inclusa ulterior in triloga cu titlu
simbolic de Setea muntelui de sare, alaturi de Paracliserul si Matca.
-tema: singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui, exitarea in a-si asuma
constient drumul in viata; problematica diversificata prin revolta omului in fata destinului,
raportul dintre libertate si necesitate sau incapacitate de comunicare sociala, ca sursa a
singuratatii
-titlul: trimitere la mitul biblic al lui Iona, prorocul revoltat, care se intoarce la calea sa dupa cele
trei zile de pocainta si recluziune in burta unui chit; pesacrul Iona din piesa lui Marin Sorescu nu
are un destin asemanator; teatrul modern valorifica si reinterpreteaza miturile
-tragedie in patru tablouri; parabola dramatica, alcatuita sub forma unui monolog, care cultiva
alegoria si metafora
-existenta unui sinur personaj nu este neobisnuita; Marin Sorescu isi construieste piesa contrar
tuturor regulilor teatrului clasic; renunta la dialog, obligandu-si personajul sa se concentreze pe
aspectele vietii sale interioare; disparitia dialogului si a intrigii + plasarea actiunii in planul
parabolei
-succesiune de patru tablouri, fiecare prezentant alt context in care se afla personajul; indicatiile
scenice ajuta la clarificarea semnificatiilor simbolice si ofera un sprijin pentru intelegerea
problematicii textului; nimic din cele intamplate pe scena nu trebuie interpretat in plan real,
intrucat piesa este o parabola a cautarii spirituale a individului; drumul dureros si dificil spre
intelegerea unui sine insusi
-TABLOUL I: scena impartita in doua; jumatate reprezinta o gura imensa de peste; Iona sta
nepasator in gura pestelui; ignora total pericolul, iar micul acvariu aflat langa Iona (pe care il
ignora) sugereaza inconstienta cu care omul se comporta in fata iminentei produceri a unei
situatii-limita; pestii se adapteaza la conditiile din acvariu, neconsiderandu-l un spatiu limitat,
ceea ce va face si Iona, odata inghitit de gura pestelui; gestul disperat de incercare de eliberare
vine prea tarziu, iar strigatul de ajutor reprezinta o confirmare a acestui fapt
-TABLOUL II: incercarea lui Iona de a se adapta in spatiul din burta pestelui, incercand sa-si
deemonstreze siesi ca e liber si face ce vrea; se loveste de limite
-TABLOUL III: mica moara de vant constituie un avertisment simbolic; eroul va face orice sa nu
ajunga intre dintii ei de lemn, insa nu va face singurul gest logic si eficient, acela de a o inlatura
din cale (motivul drobului de sare); refuzul de a-si constientiza situata, doar incercarea de
adaptare

-TABLOUL IV: o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat de Iona; scena initial pustie;
barba lui Iona, lunga si ascutita este un indice temporal; a trecut o viata de cand omul incearca
zadarnic sa gaseasca solutia
-Iona: omul prins fara voia lui intr-o capana din care incearca sa scape; constientizarea propriei
conditii + gandul gasirii unei solutii nu vin de la sine; primele actiuni sunt mai mult impulsuri
instinctive de moment decat acte rationale, rezultat nul; iesirea din limite vechi inseamna intrarea
in limite noi (burtile de peste); vointa de a se salva nu este suficienta; finalul-intelegera; drumul
ales initial era un drum gresit, care ducea in afara; calea cea adevarata se afla inauntrul nostru;
realizarea acestui fapt contureaza finalul, in care Iona apare in ipostaza de iluminat
-spintecarea propriei burti nu trebuie privita drept un gest de sinucidere, intrucat nimic nu se
interpreteaza in planul realitatii, ci simbolic; omula gasit calea, iar aceasta se afla in sine; mitul
labirintului + metafora luminii din final
-caracterizare prin mijloace specifice (limbajul, gesturile, actiunile simbolice, indicatiile
autorului); modul de expunere este exclusiv monologul
Iona aduce o innoire radicala in teatrul romanesc. Renuntarea la concretul istoric,
situarea in atemporal, deschiderea spre arhetipal si, de aici, spre general-uman, rescierea mitului
biblic cu trimiteri spre actualitate, sunt tot atatea trasaturi ale teatrului modern. Sensul ultim al
textului este ideea ca singura cale de a-ti proiecta viitorul este constientizarea trecutului.