Odata cu anii '60 , s-a impus in literatura romana o noua generatie de scriitori, reprezentand

orientarea estetica numita neomodernism, ce recastiga autonomia esteticului din perioada

interbelica. Unul dintre reprezentantii marcanti ai neomodernismului este Marin Sorescu care, pe
langa opera poetica si in proza, revolutioneaza dramaturgia romaneasca prin ciclul Setea muntelui
de sare(1974), in care este inclusa si piesa Iona.
Ca opera literara, opera lui Marin Sorescu este o parabola dramatica in care coexista elementele
comice cu cele tragice, inscriindu-se in modelul unei tragedii, mai ales ca este si sunbintitulata
semnificativ tragedie in 4 tablouri.
In dramaturgia postbelica, eliberarea de formele traditionale se realizeaza prin incalcarea
conventiilor genului si a speciilor dramatice, utilizandu-se noi modalitati de expresie, ca teatrul
parabola si teatrul absurdului. Aceste forme dramatice valorifica miturile sau le reiau in registru
parodic, asa cum face si Marin Sorescu, piesa sa avand la baza mitul bilbic al lui Iona. Prezenta
liricului in text, prezenta personajului-simbol, utilizarea categoriei estetice a tragi-comicului, lipsa
conflictului si a intrigii, valoarea simbolica a timpului si a spatiului sunt alte trasaturi ale dramaturgiei
moderne.
Tema conditiei omului intr-un univers inchis se dezvolta ca o dezbatere despre libertate si necesitate,
despre singuratate si moarte. Semnificative pentru tema sunt aproape toate scenele din piesa. O
prima scena semnificativa surprinde situatia initiala, din actul I, a personajului. Cu fata spre mare,
Iona se afla, fara s-o stie, in gura imensa a unei balene, meditand pe tema imensitatii apelor, a sortii
pestilor si a oamenilor. Desi se crede liber, in realitate este un om singur, prins in plasa rutinei zilnice
si a nenorocului ca pescar. Dorind sa depaseasca aceste neimpliniri, el simuleaza o alta realitate,
pescuind intr-un acvariu adus de acasa.
O alta scena semnificativa este cea din final cand, dupa ce a spintecat burtile pestilor, Iona se
sinucide, replica sa finala (Razbim noi cumva la lumina) faciliteaza interpretarea sinuciderii ca pe un
sacrificiu ritualic, simbolizand purificarea constiintei si curajul de a infrunta destinul. Finalul nu este
unul tragic, ci este optimist, Iona gasindu-si eliberarea in libertatea si nemarginirea spiritului.
Titlul trimite la mitul biblic al prorocului Iona din Vechiul Testament. In povestea biblica, Iona este un
credincios trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a-i readuce pe calea cea dreapta pe oamenii
ca isi pierdusera credinta. Refunzand sa mearga acolo, Iona fuge pe o corabie, iar Dumnezeu trimite o
furtuna pe mare pentru a-l pedepsi. Ceilalti corabieni il arunca in apa pentru a potoli urgia, iar Iona
este inghitit de o balena in burta careia sta 3 zile si 3 nopti, timp in care se roaga de Dumnezeu sa il
ierte, promitand ca isi va termina misiunea. Iertandu-l, Dumnezeu il elibereaza din burta balenei. In
piesa sa, Marin Sorescu pastreaza doar numele eroului, schimbandu-i destinul. In piesa, Iona se afla
inca de la inceput in gura imensa a unei balene, fara sa fi savarsit vreun pacat si fara nicio sansa de a
evada. Prin incercarea de a pescui, Iona nu face altceva decat sa caute cunoasterea. Astfel, el devine
un simbol al cautarii, al cunoasterii, al carei proces se desfasoara intr-un univers inchis- burtile
pestilor.
Structura compozitionala nu mai respecta conventiile speciei literare, opera fiind constituita dintr-o
succesiune de 4 tablouri, fiecare plecand de la metafora pestelui-labirint. Tablourile I si IV,
reprezentand intrarea si iesirea din universul inchis, marcheaza starile extreme de lipsa a constiintei,
la inceput, si, respectiv, de regasire a identitatii. In celelalte tablouri, personajul traiseste experienta
captivitatii intr-o miscare neincetata din burta unui peste in alta, incercand sa se elibereze.
In ceea ce priveste reperele temporale si spatiale, opera lui Marin Sorescu nu mai respecta
conventiile traditionale, acestea avand o valoare simbolica. In primul tablou se presupune ca este
momentul de inceput al zilei. Tablourile urmatoare prezinta personajul in semiobscuritate, intr-un
timp vag al explorarii existentei, iar in ultimul tablou, Iona este deja batran, avand o barba de
mucenic. Spatiul initial este marea, pentru ca apoi actiunea sa se desfasoare in burtile pestilor.
Finalul piesei il suprinde pe nefericitul Iona care, dupa ce a spintecat si ultimul peste, s-a trezit pe o
plaja murdara, inconjurat de siruri de burti de pesti, tot atatea obstacole insemnand o noua
captivitate definitiva si irevocabila. Vorbind, ca si pana acum, de unul singur, Iona isi anunta plecarea,
de data aceasta in marea calatorie de dincolo de moarte. Gestul sinuciderii simbolizeaza curajul de a-
si infrunta destinul si purificarea constiintei.
In opinia mea, tema conditiei omului intr-un univers inchis se dezvolta ca o dezvbatere despre
libertate si necesitate, despre raportul dintre individ si colectivitate, dintre individ si sine insusi,
despre singuratate si moarte. Rescrierea moderna a mitului biblic ii ofera lui Marin Sorescu
posibilitatea dezbaterii unei teme cu mai multe valente, aceaa a sperantei eterne. Problematica
libertatii este motivul central strans legat de tema majora a sperantei, iar motivul labirintului
simbolizeaza drumul printre meandrele destinului, plin de pericole.
Viziunea despre lume este cea a unui om modern, insingurat, al carui monolog se constituie din
intrebari si raspunsuri asupra omului si a vietii sale, asupra luptei cu destinul. Totodata, autorul
generalizeaza intensitatea trairilor lui Iona la nivelul unei lumi lipsite de Dumnezeu, devenind, astfel,
o intruchipare a omului modern, instrainat de sacru, de ceilalti si chiar de sine insusi.