UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA” din BACAU PROTECTIA INTERNATIONALA i. ae DREPTURILOR OMULUI UZ INTERN BACAU 2015I. Introducere in problematica drepturilor omului L1. Scurt istoric Privitd in ansamblu, problematica drepturilor omului poate fi abordata pe trei planuri si anume: a) pe planul filozofiei politico- juridice, a crei evolutie a condus la afirmarea individului ca persoan’ umand, indreptatiti si beneficieze sau si fie investitA cu drepturi proprii opozabile, in primul rand, statului c&iruia ii aparfine; b) pe plan juridic, unde ideile privind drepturile omului au fost transpuse in instrumente Jjuridice generatoare de drepturi si obligafi, mai inti pe plan nafional si, ‘mai apoi, la scara internationala; c) pe planul cooperirii dintre state, 1a nivel international, care, dup cum se va vedea, va interveni mult mai tirziu pentru protejarea drepturilor cAstigate, prin instrumente juridice specifice, sau identificarea unor noi drepturi. 1.1.1, Planul filozofiei politico-juridice Ideea cX individul, ca fiinj& umand, are drepturi imanente, deci intrinseci acestei calitti, desi are origini indepirtate, mai ales in concepfia cregtin§ asupra omului, in filozofia politicd si juridick s-a impus mult mai tarziu, atunci cfnd condifile social-politice, prevalente la un moment dat pe continentul european, au ingiduit-o. Fiinga umani este prezenti in vestigiile primelor comunitifi gi a primelor civilizati; Codul lui Hamurabi (1770 1.C.) reglementeazi raporturi sociale i promaveazi reguli de dreptate sociala si spiritumanitar', Biblia consacra prerogative fundamentale ale fiinfei umane gi o noua conceptie despre legatura dintre drepturi si indatoriri Gandirea budista promova o conceptie potrivit cu care toate fiinjele sunt egale in demnitate si valoare, tofi au dreptul la respect si nimic nu poate justifica 2 atingere adusa vietii lor, exploatarea gi umiliea lor. Mai tarziu, cetafile elene si mai ales Atena promovau un anumit drept al cetitii - de participare la formarea legilor si la conducerea societatii prin ocuparea unor functii publice.” Grecii nu revendicau drepturile pentru persoana fizica contra statului. Drepturile individuale rau un instrument menit s& garanteze libertafile civile dar nu ca 0 garantie individuala impotriva statului. Participarea cetifenilor la conducerea societatii era de fapt o garantie a respectului reciproc. Unterior, ginditorii greci au considerat drepturile omului ca fiind drepturi fundamentale, eterne gi imuabile, inerente naturii umane, iar filozofi precum Seneca si Epictet considerau c& oamenii sunt egali, indiferent de conditia lor de oameni liberi sau sclavi Roma antic& recunostea drepturile cetijenilor romani de a participa Ia viata publicd in aceleasi limite ca si predecesorii sai din Grecia. ins, jn plus, existau deja rudimentele unor drepturi individuale impuse statului sub forma unor garanjii acordate numerosilor cetajeni romani spre deosebire de un statut juridic mai sirac in garanfii acordat strdinilor, societatea incepea insd sa incorporeze gi elementele strdine. Crestinismul ta réndul siu pune in circulatie o serie de idei foarte importante ce se regésesc in concepfiile modeme. Prima postuleazd valoarea in sine a fiinfei umane, demnitatea sa decurgind dint-o conceptie asupra originii divine omului. De asemenea, se recunostea ci aceasti valoare pe care 0 reprezinté fiecare individ este atribuitt oricirei fine umane fri deosebire de rasi sau statut social. 1. Moroianu Zidtescu, Radu Demetrescu, Din istoria drepturilor omulu, IRDO, 2003, p. 5 ‘6Crestinismul proclama o lipsa de diferentieri intre stapan si sclav in ceca ce priveste drepturile fundamentale ale fiinfei umane, fn al treilea rind, crestinismul formuleaz4 concepfia limit&rii puterii politice, deci a puterii statului in raport cu individul. (de aici i dictonul: S84 diim cezarului ceea ce este al cezarului”). Perioada Evului Mediu ofera ridacinile filosofiei dreptului natural care avea si fie promovati ca doctrina politicd si juridic& in istor modem. Teologii Evului Mediu s-au ocupat de drepturile omului in legaturd cu statutul persoanelor din ,,Lumea Nowa” pe care colonistii portughezi si spanioli i-au gisit pe pamAnturile cucerite. Astfel, teologii spanioli si-au manifestat indignarea si protestul fafa de tratamentul jinuman la care era supus& populatia indigens din teritoriile care ficeau obiectul cuceririlor coloniale ale Spaniei si Portugaliei, iar conceptul drepturilor omului a fost formulat pentru prima oard in secolul al XVII- lea, in filozofia ,dreptului naturii si ginfilor”. Sfirgitul Evului Mediu cunoaste 0 preocupare crescind& pentru a defini statutul celor guvernayi in raporturile lor cu statul, cu autoritatea; astfel apar dou doctrine care creioneaz concepfiile vremii in acest domeniu. in acelasi timp, aceasti perioadA marcheazi 0 dezvoltare fir precedent a gcolii dreptului natural ca o continuare a ideilor crestine despre drepturile inerente ale oricérei fiingei umane, aceasti dezvoltare fiind reflectati in cea de-a doua doctrin& de care s-a ficut vorbire. Astfel, prima dintre doctrinele care caracterizeazA perioada propoviiduieste protectia drepturilor omului prin negarea lor. Autorul care a enunfat aceasti doctrind, Jean Bodin’, a aritat c& regele se bucur’ de suveranitate, pe care nimeni nu are dreptul si i-o pun sub semnul intrebarii, nici comunitifile religioase, nici puteri strdine. Fat de aceasti Putere,cetijeni nu au niciun drept la rezistenfl. Suveranul era obligat si respecte doar poruncile lui Dumnezeu, dreptul natural si principiile generale de drept. ? Jean Bodin (1530-1596) a elaborat lucrarea Cele gase cdf! ale Republic! (1576) th contextul emancipirii Franjei de sub influenja Papei si a conftuntirii religioase dintre catolici si protestant el. Aceasté Viziune’a fost impartasita si de englezul Thomas Hobbes (1588-1679), care considera cA lsat singur, in anarhie, individul si-ar ataca vecinii (homo homini lupus). Doar autoritatea public8, al crei titular este statul, poate asigura pacea si toleranja reciprocé. Aceastd putere nu trebuie sa respecte decét poruncile lui Dumnezeu si dreptul natural; doar dac& statul egueazA in a oferi indivizilor protectia sa, prin ‘exercitiul autoritatii publice, drepturite acestora pot fi reafirmate. Pe de alt parte, in lumina preocuparilor pentru protectia drepturilor omului prin recunoasterea si acordarea lor indivizilor, sub influenta dreptului natural, s-a dezvoltat cea de-a doua doctrin’ - contractul social. John Locke propune aceasta constructie a relafiei individ - stat, in cadrul clreia oamenii consimt liber s& iasé din starea naturala pentru a ‘isi in stat securitatea juridicd si prosperitatea. Astfel, in .Eseu asupra guvernirii civile"(1690), Locke arati c& ‘omul are drepturi imprescriptibile, pe care societatea nu le creeazs, ci le apard. Asemenea drepturi sunt dreptul de proprietate, dreptul la libertate personal, dreptul la legitima aparare. Prin intrarea in societate nu se renunfi decét la dreptul de a pedepsi, drept care deriva din dreptul la legitima apdrare; cetijenii nu cedeazA statului drepturile lor, ci numai puterea sanctionatorie’. wNimeni nu poate cransfera aleuia mai muta putere decd are in el insusi gi niment nu are o putere discreyionardasupra lui insusi sau asupra oricui altcuiva, pentru a-si distruge propria viatd sau pentru a lua viaga sau proprietatea atuia. Un om. ‘RU se poate supune puteriidiscretionare a altuia ...”* Cele mai coerente teorii asupra drepturilor omului au aparut si s-au cristalizat in cultura europeand in secolele al XVIl-lea gi al XIX-lea, in filosofia iluministilor francezi care au inspirat idealurile celor doud mari revolufii: franceza si americana. ” §. Georgescu, Filosofia Dreptului, Ed. All Beck, 1999, p. 97 * Sohn Locke, sew asupra guverndrii civil, ediia Everyman's Library, London/New York, 1966, par. 135Pentru protejarea drepturilor fundamentale ale omului, libertatea si egalitatea, Jean-Jacques Rousseau a imaginat un contract social ce reflecti reconstrucfia societifii ca si cum ar fi fondati pe un contract incheiat de tofi membrii sli, Prin acest contract fiecare pune in comun Persoana si toati puterea lui, sub conducerea supremé a voinjei generale; Rousseau arata cd in aceastA relatie pe care fiecare o are cu tofi sicu niciunul in particular, orice om rimane liber si egal si dobandeste in plus beneficile solidaritai in fruntea valorilor pe care contractul este menit s& le conserve sti libertatea - valoare supremé, ce nu se poate garanta decét prin legi capabile s& impiodice ca oamenii drepfi si fie oprimati de cei ri. Prin contract, oamenii confer statului drepturile lor naturale si le primese imediat inapoi sub forma drepturilor civil, care sunt drepturile naturale originare insofte de garanfii ale exercitirii drepturilor. 11.2. Planul juridie Pe plan juridic, potrivit parerii mai multor autori, primul document european in care se schijeaz8 elemente ale unei protectii juridice a persoanei umane este Magna Carta Libertatum, impus& spre semnare regelui Ioan Fari de Tard, in 1215, de cdtre nobilimea i biserica englezi. Acest document care, in esenfi, reglementeaz raporturile divergente dintre rege si nobilime, dup’ o perioad’ de profund& instabilitate, consacri dreptu! la judecati potrivit legii. Aceasta apdrea ca unick si necesari garantie pentru respectarea tuturor celorlalte drepturi: Nici un om liber nu va fi inchis sau nimicit in vreun fel fri a fi judecat in mod legal de egal s8i potrivit legilor fri”. Se observ in aceasti formulare germenii dreptului la viafi gi la libertate, precum gi rudimente ale dreptului la un proces echitabil, in principal aspectele referitoare la dreptul de acces Ia un tribunal, la legalitatea gi la echitatea procedurii dar si o primi consacrare’ a principiului legalitiji infractiunilor si pedepselor. Tot in Marea Britanie, in perioada revolutiei burgheze, sunt adoptate de citre parlament dows documente de importanfi major’, Habeas Corpus, in 1679, care garanteazA inviolabilitatea persoanei si, zece ani mai tirziu, Bill of Rights, care, printre alte drepturi, recunoastedreptui ‘la alegeri libere, libertatea cuvantului, eliberarea sub caujiune sau dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juri in ultimul ‘sfert al secolului al XVII-lea au avut loc dou’ evenimente, unul’ pe continentul american iar altul pe cel european, « chror influenji asupra evolufiei ulterioare a drepturilor omului a fost determinant. Este vorba despre rebeliunea coloniilor engleze din America de Nord impotriva Marii Britanii din 1776 si Revolutia francezi din 1789, Declaratia de independenta a coloniilor engleze din adoptaté la 4 julie 1776 la Philadelphia, proclama principiul tre indivizi, dreptul la viafA si libertate ca drepturi inaliena- bile si cerinfa instituirii guvernelor cu consimfimantul celor guvemafi by ip pebidhalf refatinter tranceze privind drepturite omului 51 cetjea- , din 26 august 1789, di expresie filozofiei dreptului natural si ccaunja drepturi gi libertii intr-o perspectiv8 individualist’ $i liberald Primul principiu consacrat in Declaratie este principiul egaliti in fata legii a tuturor persoanelor, care sti, potrivit Declarafiei, la baza tuturor celorlalte drepturi gi libertfi, ca 0 conditie generald a existenjei lor. Dintre acestea retinem dreptul de proprietate, la securitate, la rezistenjh fafa de opresiune, libertatea de gandire, de expresie si de manifestare. in conformitate cu ideile filozofice ale lui Jean-Jacques Rousseau, ‘cu Declarafia din 1789 a Revolutiei franceze si documentele adoptate de noul stat american, omului ca atare, independent de conditia sa socialé, i se recunosc drepturi inerente persoanei sale, inalienabile si sacre, opozabile in orice imprejurare societatii si puterii. in acelagi timp, este consacrata primordialitatea legii: orice conflict legat de exercitarea sau limitarea drepturilor trebuie solujionat printr-o independenta si impartial aplicare a legii, conform nor proceduri prestabilite Declaratia drepturilor omului si ale cetdfeanubui de la 1789 (extras) Articolul 1 Oumenii se nasc si ramén liberi si egali in drepturi Deosebirile sociale ru pot fi bazate dec pe utltatea publicaArticobul 2 *Scopul oricarei asociagii politice este conservarea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului. Aceste drepeuri sunt Uertatea, proprietatea, siguranta si rezistenga la opresiune. Articolil 3 Nayiunea este sursa esenfiala a principiului oricaei suveranitdfi. Nicio grupare, nici un individ nu pot exercita vreo ‘qutorizate care sn emane de la ea Articolul 4 Libertatea constd in a putea face tot ceea ce nu daumeaxd aleuia, Astfl, exercitarea drepeurlor naturale ale flctiui om nu dare alte limite decét acelea care asigurd celorlalti membri ai societi folosiea de aceleasi drepruri. Aceste limite nu pot fi determinate decat prin lege. Axticobul 5 Legea mu are dreprul sd interzict decdt actiunile ‘watdmdltoare societtfii. Tot ceea ce nu este interzis prin lege nu poate fi impiedicat si nimeni nu poate fi constrains a face ceea ce legea nus obliga () Articobul 7 ‘Nici un om nu poate fi acuzat, arestat, nici depinut decd in capurile stabilite prin lege si dupa formele prescrse de ea. Cei care solicit, dau, executa sau fac st se execute ordine arbitrare trebuie pedepsiti; dar orice cetdjean somat sau aresta tn vireutea legit trebuie sd se supund imediat; daca opune recistnta, el se face vinovat. Articolul 8 Legea nu trebuie 4 stabileascat decd pedepse strict gi evident necesare si nimeni nu poate fi pedepsit decit fn virtureasynei leg stabilite si promulgate anterior delicrului si aplicata legal. Articolul 9 Orice om este presupus inacent, pana in momentul in care a fost declarat vinovat; daca se considera indispensabil a-1 aresta, orice act de constrangere in afara celor necesare pentru refinerea lui trebuie sd fie aspru pedepsit de lege. Articolul 10 Nimeni nu poate fi tras la rdspundere pentru opinile sale, fie ee chiar religioase, dust manifestarea lor nu tulburd ordinea publica seabilca prin lege. Articolul 11 Comunicarea liberd a gindurilor si opinilor este urul din Areprurie cele mai de pret ale omului; orice cetatean poate deci sl vorbeascd, s scr $i sd tipareascal liber, fm afara cazurilor prewizute prin lege, in care va trebui sd rdspundat de folosirea abuaiva a acesteilibertai Articolul 12 Garangia drepturior omului si ale cetajeanului necesita 0 fortd publica: aceasta ford este institwita fn avantajul tuturor si ‘mu in folosid personal al acelora carora le este tncvedingat. (.) Articolul 14 Cetajenii au dreprel sa constate ei insisi sau prin ‘eprezentangii lor necesitatea contributiei public si s-o accepte in * mod liber, sd urmdreasca destinatia care i se da, sd-i determine cuantumal, bazele, perceperea si durata. Articolul 15 Societatea are drepul sa ceard socotealet oricdrui functionar public pentru modul in care tsi tndeplineste functia. 2+ Atticolul 16 rice societate care nu. asigurd garantia drepnerilor si nu statorniceste separarea puterlor este lipsita de constitute. Articolul 17 Propriratea fiind un drepe inviolabil $i sacru, nimeni nu poate fi privat de ea, decd tm cazurile fn care necesitatea publica, legal constataut, pretinde tn mod evident acest lucrs, $i cu condipia unei juste desplgubiri prealabile. Punerea in aplicare a drepturilor astel proclamate, att in S.U.A. oft gin Republica francezi, s-arealizat prin adoptarea de consttuti scise. Exemplul lor a fost urmat si de alte state: Olanda in 1798, Suedia in 1809, Spania in 1812, Belgia in 1831, Sardinia in 1848, Danemarca in 1849, Prusia fn 1850 etc. fn fara noastrd, drepturile cetifenesti au fost insttujionalizate prin Constitutia din 1866, dupa unirea Principatelor din 1859, 1.1.3. Planul cooperirii intre state Pe plan international, pind in 1945, procesul de protectie a repturilor omului prin instrumente juridice pertinente a avut un caracter fragmentar, in bund misuri limitat la anumite categorii sociale, respectiv la anumite drepturi. Aceasta se explicd si prin faptul cA dreptul international clasic, conceput ca drept al societijii statelor, reflecta interesele acestora. Potrivit articolului 15 din Pactul Societiitii Natiunilor, existau chestiuni pe care dreptul international le lisa in competenta exclusiva a statelor. Potrivit acestei conceptii, problematica drepturilor omului tinea de competenja exclusiva a statelor, iar individul lisa in seama suveranului grija de a fi protejat’, legitura dintre individ si stat exprimatd prin 5B, Sudre, Dreptul international xi european al drepturlor omului, Bd. Polirora, 2006, p. 35,cetdjenie, precum si tipul relafiilor dintre state, urménd a reprezenta factorii de care depinde gradul de respectare a drepturilor omului. © prima aplicatie a principiului legaturii exprimate prin cetatenie dintre individ i stat este protectia pe plan exter a propriilor cetafeni. “Este un principiu elementar de drept international care autorizeazal statul sd isi protejexe cetdjenii prejudiciagi prin acte contrare dreprului intemational comise de al stat, si pentru care cacestia nu au putut obfine reparatie prin utilicarea calor ordinare de recurs. Ir lu-si cauza unuia din cetdltenii sai $i pundind in migcare in favoarea sa activnea diplomatica sau aciunea judiciara international, acest stat ts valorfica propria rept, dreptul de a face sd fie respectat, in persoana cetajenilor sai, drepeul international.” (C.PJ.L, Concesiunile Mavrommatis in Palestina, Grecia impotriva Regatulut Unit al Mari Britanii, ‘Hotirarea din 30 august 1924) Ins& exercitarea protectiei diplomatice este un drept discretionar al statului. © alta aplicatie a principiului sus amintit au reprezentat-o intervengiile de umanitate, interventii ce presupun utilizarea forfei armate in mod unilateral de c&tre un stat pentru a apra viafa $i bunurile nationalilor sai a c&ror siguranga este ameninfaté intr-un alt stat®. Pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial, s-au manifestat doar preocupiri izolate in domeniul protectiei drepturilor omului pe plan internafional. Astfel, prin Declaratia din 1815 adoptati in timpul Conferinjei de Pace de la Viena, statele participante si-au exprimat voinja de a aboli comerful cu sclavi. Totusi, Declarafia nu interzice ‘nslgi sclavia, ci doar comerjul, iar aceasta stare a continuat in America pani la sfargitul rézboiului civil, in 1865. * Pentru o prezentare mai detaliats, a se vedea R. Ergec, Protection ‘européenne et internationale des droits de l'homme, Bruylant, Bruxelles, 2006, p. 9-10.De asementa, in 1899 si 1907 sunt adoptate o serie de conventii in domeniul’ dreptului umanitar; aga-numitul rept de la Haga” sau »dreptul conflictelor armate” codifica regulile de purtare a rizboiului, inclusiv normele de protectie a victimelor acestuia — raniti, civili, Aceste dous timide manifestiri in plan international nu reglementau ‘nsa relatiile dintre un individ gi statul de apartenen, care nu beneficiau decét de mecanismul sus amintit al protectiei diplomatice si respectiv de inserarea in textele conventionale a drepturilor fundamentale. ‘Dupa Primul R&zboi Mondial, se remarcé aperitia unor regimuri speciale de protectie pe cale conventionalé fie a unor categorii de persoane, fie a unui anumit drept. Aceste regimuri privesc eliminarea selaviei si a comerfului cu ‘sclavi, protectia victimelor razboiului,” a lucritorilor din industrie si a minoritifilor. pe ee le pede 5 7 Dinwes itelé privind sclavia mentionim Conventia de la Geneva din 1925, incheiati in cadrul Societifii Natiunlor, care extindea suprimarea sclaviei la toate regiunile lumii, dupi ce reglementiri anterioare, respectiv Actul general al Conferinfei de la Berlin din 1885 si Actul Conferingei antisclavagiste de la Bruxelles din 1889-1890, prevedeau suprimarea sclaviei si a comerfului cu sclavi in Affica Contrali, respectiv fn toati Africa si in zona maritima a Oceanului Indian, in virtutea faptului cd acestea (sclavia si comerjul cu sclavi) sunt, interzise in conformitate cu principiile dreptului international”. Dintre instrumentele juridice privind protectia victimelor rizboiului este de refinut in perioada interbelict Conventia de la Geneva din 1929 referitoare Ia soarta rinitilor gi soldafilor din armatele in campanie gi tratamentul prizonierilor de rizboi, ale cirei dispozifii completau reglementirile anterioare privind regulile de purtare a rizboiului - 7 Reglementiile refertoare la protectia victimelor rlzboiului, dei, de regula, sunt incluse tn ceea ce se numeste dreptul international umanitar (al confictelor sarmate), pot fi considerate in acelasi timp ca o ramuri a protectici drepturilor omului. 15§2. Organele Consiliului Europei 2.1. Comitetul Minigtrilor. Comitetul Minigtrilor este organul decizional al Consiliplui Guropei, compus din ministrii de exteme ai statelor membre sau din reprezentantii lor diplomatici permanengi la Strasbourg. Comitetul Minigtrilor este atat un organ guvernamental, cét $i un forum colectiv, tn care se discut& problemele societii europene si se propun solufii la acestea. Dezbaterile din cadrul Comitetului Minigtrilor acoperé toate problemele de interes comun, cu excepfia apararii: pro- bieme politice ale integririi europene, dezvoltarea coopera, aptrarea institufilor democratice si protectia drepturilor omului. Minigtrii de exteme ai statelor membre se intilnesc ce! putin de doua ori pe an pentru a dezbate probleme potitice si ale cooperirii europene. La nivelul ambasado- tilor, intnirile au loc s&ptiménal Deciziile Comitetului Ministrilor sunt trimise guvemelor statelor membre sub forma recomandifrilor sau sunt incluse in conventii si acorduri europene cafe au forfd juridica obligatorie pentru statele care le ratific8. Pan& in prezent au fost elaborate aproape 180 de convengii, privind protectia drepturilor omului dar gi alte aspecte. Cea mai mare parte a deciziilor Comitetului Ministrilor sunt luate cu 0 majo- ritate de dou’ treimi. Comitetul Ministrilor poate suspenda dreptul de reprezentare al unui stat in cadral Consiliului Europei, in cazul unei violiri serioase a obligatiilor acestui stat potrivit Statutului. De asemenea, Comitetul poate cere retragerea statului din cadrul organi- zafjei sau chiar decide cB acesta a fncetat si mai fie membru al Consiliului. _-— Comitetul Minigtrilor asiguré executarea conventiilor gi acordurilor dintre statele 2g membre In scopul asiguririi respectului obligafiilor asumate de c&tre toate statele 25° LC membre, Comitetal Ministrilor a instituit un sistem de monitorizare. D.C - 22, Adunarea Parlamentari, Adunarea Parlamentari este prima adunare ccuropeand din istoria continentului gi totodath are cea mai extins& reprezentare: 45 de state sunt reprezentate in cadrul ei. Dezbaterle si deliberirile Adunirii Parlamentareaa EE REE Fegee Fe SPER RE igh $882 sry ele Consitiatet Europet 25 repcezints ditectii pentru activitarea Comitetului Ministrilor si exercité 0 influenta ‘considerabila asupra guvernelor statglor membre. ‘Adunarea Parlamentara afe 315 membri si 315 supleanti', alesi sau numiti de parlamentele nafionale din cadrul membrilor acestora. Fiecare far& are intre 2 si 18 reprezentanti, in functie de numérul populatiei. Delegatiile nationale sunt alc&tuite in aga fel incat sa asigure o reprezentare echitabila a partidelor politice din parlamentele najionale. Adunarea are cinci grupuri politice: grupul socialist, grupul partidului popular european, grupul european democrat, grupul liberal, democrat si reformator ‘i grupul stangii unite europene. Unii membri ai Adundrii nu aparfin niciunui grup. ‘Adunarea se intruneste de doug ori pe lund pentru o siptimand in sesiune plenars. Reuniunile sunt publice si au loc la Palatul Europei din Strasbourg. Adunarea igi alege presedintele si vicepresedinfii. De asemenea, Adunarea alege secretarul general al Consiliului Europei si pe adjunctul acestuia, secretaral general al ‘Adunliri, judecdtorii, Curgii Eucopene a Drepturilor Omului si pe Comisarul Drepta- rilor Omului. Lucrarile sale sunt pregatite de comisii specializate: probleme politice, probleme juridice si drepturile omului, probleme sociale, de stinitate si familie, cultura, stingh si educatie etc. Parlamentele din Canada, Israel si Mexic au statut de observator in cadrul ‘Adundirii Parlamentare. 2.3. Secretarul General. Secretarul General are responsabilitatea directilor strategice ale programului de lucru al Consiliului Europei si asupra bugetului organi- zafiei gi supravegheaz’ organizarea si functionarea curenti a Consiliului. Secretarul general al Consiliului Europei elaboreaz4, pe baza prioritiilor anuale, Programul de Lucru Interguveramental, aprobat de Comitetul Ministrilor si rispunde de imple- ‘mentarea acestui program. Secretarul general al Consitiului Europei a elaborat, pentru perioada 2001-2005, un plan de actiune in sapte puncte, pentru a réspunde noilor provociri de construire a unei Europe democratice, pagnice gi stabile: ~promovarea principilor democratice prin cresterea impactuii politic al Organiza; ~ constntirea unei ,,zone comune” a drepturilor omului fn Europa; - dezvoltarea standardelor democratice si asigurarea respectului lor de catre state; ~ indeplinirea asteptirilor cetifenilor europeni prin proiecte apropiate de acestia; - evaluarea rezultatelor proiectelor si actiunilor, pentru a imbunititi eficiena Ia nivelele inferioare; ~ fntirirea legiturilor cu UE, OSCE si ONU; - dezvoltarea cooperirii politice cu statele observatoare. 24, Congresal Autorititilor ‘Locale si Regionale din Europa. Congresul Autoritifilor Locale si Regionale din Europa (CALRE) este un organ creat de ‘Summit-ul de la Viena din anu! 1993, care are menirea de a reprezenta atat colecti- Vititile locale, c&t si colectivititile regionale din Europa care aplici prevederile Cartei Autonomiei Locale adoptati de Comitetul Ministrilor in 1985. Reprezentarea ‘afionalé in CALRE se face dupa aceleasi criterii ca si.in Adunarea Parlamentard a Consilinlui Europei, Ia recomandarea Comitetului Minigtrilor. Activitatea acestui "La data de 1 mai 2006.26 Scur istoric. Consiliul Earopet organ se desfasoard in cixirul celor dot cea'a autorititilor regionale, precum si ‘Camere ale sale ~ cea a autorititilor ivcaie si cadrul Biroului Comisiei permanente. 2.5. Comisarul pentru drepturile omului. Prin Rezolufia (99)50 a Comitetului de Minit al Consiliului Europei. din 7 mai (999, a fost infiinjaté instituyia Comi- sarului pentru drepturile omului, Potrivit articolului 1 al Rezolutiei, Comisaral este © institufie nonjurisdictionala, destinat’ a promova educatia, cunoasterea si respectul drepturilor omului in statele membre ale Consiliului Europei, asa cum sunt previzute de instrumentele juridice ale acestei organizafii intemationale. Comisarul pentru drepturile omului este o institutie independent’ si funcfioneaz’ imparjal Persoana care indeplineste aceasta funcjie este aleasi de Adunarea Parlamentara, cu ‘majoritate de voturi, dintr-o listh de trei candidafi alcatuita de Comitetul Ministrilor. ‘Candidatii pot fi propusi de statele membre, trebuie s& aibii cetStenia unuia din aceste state gi trebuie si fie ,personalititi eminente de o fnalté finut morald cu o experienti recunoscuti fn domeniul drepturilor omului, cu un atagament declarat in privinfa valorilor Consiliului Europei gi cu autoritatea personalA necesara indeplinirii misiunii sale”. Mandatul Comisarului este de 6 ani si nu poate fi reinnoit. Dintre atribufiile Comisarului, enumerate la articolul 3 al Rezolufiei, amintim: 4) promovarea educafiei si a cunoasterii drepturilor omului in statele membre; ) contributia la promovarea respectului efectiv al drepturilor omului in statele membre; c) asigurd sfatuci si informafii despre protectia drepturilor omului si prevenirea ‘ncalcarilor drepturilor; 4) facilitarea activititilor ombudsmen-ilor nafionali sau ale insttutiilor similare din domeniul drepturilor omului; ©) identificarea posibilelor lipsuri sau neconcordanfe in dreptul si practica statelor ‘membre privind respectarea drepturilor omului asa cum sunt previzute de instrumen- tele Consitintui Buropei; ‘Comisaral poate adresa rapoarte, de cite ori consider necesar, privind anumite probleme ce fac obiectul atributilor sale, cétre Comitetul Ministrilor sau Adunarea Parlamentar& si Comitetul Ministrilor. De asemenea, Comisarul prezinti un raport anual general Comitetului Ministrilor si Adundrii Parlamentare. Statele membre sunt obligate s& faciliteze activitatea independenta si efectivi a Comisarului pentru indeplinirea functiilor sale, in mod special contactele acestuia Pentru obfinerea de informajit relevant. Comisaral poate stabiti contact direct cu guvemele statelor membre ale Consiliului Buropei. Actele Comisarului pentru drepturile omului sunt: recomandirile, opiniile gi Fapoartele, Comitetul Minigtrilor poate autoriza publicarea oricirei recomandati, opinii sau raport care fi este adresat. $3. Elaborarea gi semnarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului ‘fn august 1949, Comitetul pentru probleme juridice gi administrative al Adunirii Consultative a Consitinlai Europei s-a intrunit pentru a studia o propunere de creare ar {§3. Elaborarea si sersnare.: Conventiei Europene a Drepturiior mul 27 ‘nei ,organizafii in cadrul Consilivlui Europe: pentru a asigura garantarea colectiva a drepturilor omului”. Comitety) a propus ca o lista de 10 drepturi din Declaratia Uni- versalé a Drepturilor Omului si fact obiectul unei garangiicolective, ca statele membre s& se oblige a respecta principiile fundamentale ale democratiei, precum si infiingarea ‘unei Comisii Europene a Drepturilor Omnului gi a unei Curfi Europene de Justite. ‘Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei a numit 2 comitete guvernamentale separate care s-au intrunit fn prima jumdtate a tui 1950. Dup& mai multe consultlri cu ‘Adunarea fn vara acelui an, Conventia a fost semnata la Roma in luna noiembrie. Conventia a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953, dup depunerea a trei ratifi fri. Ea a fost urmati de 14 protocoale adifionale'. Originalitatea Conventiei rezida ‘in mecanismul institutional de protectie realizat. O dati cu Convenjia Europeand, drepturile omului au intrat deplin, pe plan european, in domeniul dreptului pozitiv: a fost creat un regim juridic al drepturilor, precum si un sistem de protectie prin actiu- ‘nea fn justitie. In timp, semnificafia CEDO a fost considerabil imbogifiti de vasta jurisprudenti a Curfii Europene a Dreptarilor Omalui. Protocolal nr. 14, semmat la 12 mai 2004, va aduce 0 noua reforms mecanismului de ‘control al Conventiei. :Capitolul I (CIRCUMSCRIEREA CONCEPTULUI DE DREPTURI ALE OMULUI DIN PRIMA GENERATIE Sectiunea! Nofiunt preliminare >’ Pentru inceput, nu poate fi vorba decétt de o{circumscriere * aproximativi a conceptului de i ale omuliiy care se va. : preciza pe misurd ce vom inainta in surprinderea complexititi ‘sale.’ Pentru a simplifica, se poate spune c& drepturile omului _ este. vorba de drepturile omului din vizewzh_ tia ce se instituie tntre individ st autoritatea politfcd sau, -Dreptaril ‘prima generafie circumscriu o sfera"\— privati sacra” in care puterea de interventie a statului este serios limitati: sfea gat wv) fe cuvinte, este Inviolabil&. Aceast& limitare a puterii de interventie a statului in sfera privati are drept corespondent cea ce se afirms drept il fundamentale ale individului. taco “Gare s¢ pune este crthoarea: exist vreo res- fundamentale sau, mai bine zis, San poabilistes ca stata sf intereing itru_a limita lit tatea individual’? R&spunsul este afirmativ, cu condiia ins ca jie 5 fie strict Gontrolatf prin lege)in temeiul legii, libertatea mea inceteazA acolo unde incepe libertatea [celuilalt. Restringerea de cate” este vorba este conjinuti in ‘Declarapia Drepturilor Omului_si Cetdfeanului in care se12 FILOSOFIA DREPTURILOR OMULUI stipuleazi expres: ,Libertatea considerati in a putea face tot ceea ce nu diuneazi altuia: astfel exercitiul drepturilor naturale ale fiecirui om nu are limits decat pe acelea care asigura celor- lalji membri ai societitii folosirea acelorasi drepturi. Aceste — ~ limite nu pot fi determinate decét prin lege”. Referirea la lege * pune in evidenfa faptul c& limitarea drepturilor este supusd unui control strict (prin intermediul judecdtorului), inféptuit in temeiul legii. Este foarte important ci Declarasia face referire la lege si mai ales c& face precizarea c& ,legea este expresia voinfei generale”. Aceast& ultima prevedere cuprins& in art. 6 din Declarafie d& un anumit sens drepturilor omului gi anume, acela c& ,libertatea este independenti fati de vointa arbitrara a altuia”. Este evident c& Declaratia Drepturilor Omului yi Cetdjeanului are in vedere conceptia Fousseauist®)conform c&- reia, in baza contractului social, ,,fiécare asociat se uneste cu tofi si mu se uneste cu nimeni in particular: el nu se supune astfel decat lui insusi gi ramane in felul acesta liber ca inainte”. Din cfte se observa, atét Declaragia, cét si conceptia lui Rousseau vizeazi independente une persoans-In-rapest cao alt persoand. Din acest punct de vedere, libertatea are dowd ‘aecepfiuni: una negetiva, in sensul ca libertatea presupane ab- ‘oFicdrei restricfii sau constrdngeri din partea altor oameni si una pozitiva care presupune interventia noastré in alegerea .. Circumstanfelor de gfndire si actiune. Limitarea libertitii de care vorbeste Declaratia presupune | un alt termen, si anume pe acela al(coerdifiel) ,,Prin coercitie infelegem controlul mediului sau circumstanfelor unui individ de cftre altcineva, astfel incét pentru a nu exista un rau mai mare, el este forjat sa actioneze nu pe baza unui plan propriu, coerent, ci pentru a servi interesele celuilalt”'. Limit liber tifii este perceputa ca venind din partea altui individ. Acesta aaah. " Friedrich A. Hayek, Constinutia libertaii, Institutul European, 1998, p. 44 LnDrepturile omului in gGndirea moderna 13 pare a fi gi sensul Declarafiei. La o lectura atenti insa, se poate observa c&-aceastA coercifie implici puterea, iar depturle omului iu _vizeazi numai_raportul intre_indivizi, ci_raportul__ individului-cu puterea politick. Individul trebuie s& posede un ‘domeniu privat ast Ti care puterea politicl si nu poath interveni. Domeniul privat ,,presupune existenfa unei sfere cunoscute, in interiorul céreia circumstantele sé nu poati fi influengate de altcineva, persoanei respective lisfndu-i-se doar alternativa prescris& de altcineva”!. Dac& o@it8)persoan4 nu poate limita libertatea mea de a actiona, prin alegerea unor circumstanje in concordant cu felurile mele, atunci_ci in misurk s8-mi limiteze liber- tatea, de asa manier& inc&t si pot afirma c& libertatea mea ‘inceteaz& acolo unde incepe libertatea celuilalt? Se poate sus- fine c& limitarea poate fi de natur& moralA gi aceasta pune in joc un concept moral, si anume e noel al Tint )tim bine ins c& un astfel de concept nu este suficient, cu toate c& este necesar, astfel ci mi&sura limitérii libert&tii individuale revine puterii politice prin intermediul coercitiei si acest Iucru in numele legitimitigi sale. > Deja se contureaz’ @oua) sfere care sunt intr-o legaturé to pe de o parte,Tindividul}cu sfera ogra sale ac te enty in Sfera privata si, pe de pu- ferea politici) investiti cu forja de a constringe. Din aceasté Perspectiva, se creak o contradictie intre libertatea indivi- dual gi puterea politic& pentru c& libertatea este in relafie de ache ae “Er pases Care 0 limiteaak. prin consctagere. Pentru a conviefui, este necesar ca puterea de coercitie si fie, la randul iat. Dacti coercitia este necesari pentru a face ‘oui Srganiaren libertifilor, este tot atft de necesar ca exercitarea coercifiei si fie limitatA gi si fie aplicaté pentru a se evita coercifia insisi care poate veni de la persoanele parti- " Ibidem. a is14 FILOSOFIA DREPTURILOR OMULUI culare, in felul acesta, puterea de coercifie a statului este serios redusi, ea avand ca rol si elimine numai limitarea abuzivi a libertétii ce s-ar produce intre pafticulari. intr-o astfel de situafie coercifia are rolul de a proteja sfera privaté a indivi- dului, fn acest sens, singurul mod de a ocoli sau diminua coer- cifia este ameninfarea cu coercitia. Din céte se observa, aga cum am afirmat deja, protectia drepturilor, intr-o societate democratic’, revine puterii politice. Paradoxal ins&, protectia drepturilor individului presupune o diminuare apreciabil& a puterii politice. Sfera privat trebuie protejati prin lege, aceasta din urma insi avand ca rol diminu- area puterii de interventie’a statului in acest domeniu. Ne confruntim cu dou’ situatii aici: pe de o parte, /Statul- (ca putere politicl) trebuie si aib& o anumit& neutralitate in ceea ce priveste relatiile interindividuale si si dea dovad& de imparfialitate de aga manier4 incat si armonizeze libertitile, apelind in acest sens chiar la coercifie, el trebuind deci si fie activ, iar, pe de alt& parte, litrebuie s8 aib& o putere limitat& in raport cu sfera privat a indivizilor, s& fie pasiv. Este o situatie Paradoxalé pentru c& drepturile si libertifile omului sunt create contra statului, dar protejarea acestora nu poate fi realizat decat prin apelul la forja de constréngere a statului, De aceea, Se observ inci de la inceput c4 aceast& problemi va deveni sina’ oxploziv’ cu «a doua generatien de drepturi ale omului, altfel zis cu drepturile «economice si sociale», pozitia de instant& politick aparand ésenfialmente ambigua: este vorba, pe de o parte, de a sidbi statul (a limita tendinfele sale despotice; prea marea sa putere) gi, in acelagi timp, de a-l intdri pentru c& el posed’ monopolul violenfei legitime, necesari pentru a sanctiona atingerea drepturlor fundamentale care are loc, dacé se poate spune, «intre generatiin’™. " Guy Haarscher, Philosophie des droits de L'Homé, Ed. de L"Université e Bruxelles, 1993, p. 12 aDrepturile omului in gdndirea moderna 15, Dupa cte se vede, problematica drepturilor omului ous complexe, acest lucru implic&nd o analizi filosofica fe profunzime pentru a putea astfel descoperi influenta acestui domeniu asupra intregii viefi sociale pe care omul insusi o fundamenteaz& cu voia sa (ca in teoriile contractualiste) sau fir voia sa (aga cum sustin unele doctrine care nu accept teoriile contractului social). Fath de cele afirmate mai sus, filosofia care analizeaz acest domeniu nu poate fi decat o filosofie politic’, iar dre} turile omului pot fi definite ca o relafie instituitd intre individ si Stat, Drepturile omului pot fi surprinse ca o conceptie, in ‘primul rind, de natur& filosoficé, vizind legitimarea puterii. in relagia aceasta instituitA intre individ gi stat se pune intrebar este puterea de stat legitims? Rispunsul corect la aceasté Tntrebare nu poate s& fie dec&t unul: o putere este legitim’ numai in msura in care respect cu strictefe drepturile omului, adic& respect acea sferd inviolabilé a individualitatii umane. Filosofia cu privire la legitimitatea puterii nu a apirut pe un teren gol, la inceputul secolului al XVIlI-lea, ci ea se inscrie {ntr-o concepfie mai veche care vine din Evul Mediu si se accentueazi odati cu Renagterea si, mai ales, odati cu Ilumi- nismul, atunci cfind se infirips concepfiile cu privire la rolul rafiunii umane in realizarea destis . Miscarea filo- sofic inifiati de Tuminism urmeaz& doud c&i atunci cdnd se refer la legitimitatea puterii: pe de o parte, drepturile omului vizeaza laicizarea societ&fii prin atacarea conceptului de ,drept divin”, iar pe de alt parte, legitimarea puterii isi capSt& girul numai in misura in care statul accept si protejeazA sfera privati a individului. Aceasti modalitate de a pune problema a intélnit de-a lungul ultimelor dou’ secole adversari puternici care au incercat s& menfin& influenfa bisericii cét priveste legitimarea puterii sau si conteste existenta unei sfere private in care ingerinfa statului s& fie minimalizata.16 FILOSOFIA DREPTURILOR OMULUL Daca jinem cont de faptul c& existi o fstorie)a conceptiilor cu privire la drepturile omutui gi 0 lupti acerb& pentru impune- ea acestora, este normal si ne intrebim care est acestei uriase migc&ri de idei si, in final, de actiune sociala care domind in zilele noastre intreaga comunitate international. Un lucru este cert, gi anume acela conform céruia filosofia dreptu- rilor isi are originea in teoriile individualiste. in acest caz legi- ‘timarea puterli are ca ax principala raportarea la individua- litatea uman’. O putere este legitim’ dack si numai dac& recunoaste drepturile individului ca individ. Pornind de aici, ne putem pune problema originii istorice a individualismului. Secfiunea a Il-a Indtotdualismul Subsectiunea I Individualismul in Grecia Anticé Individualismul se profileazk pe fundalul unei filosofii ielativiste, O filosofie care acord& prioritate absolutulul iu * ‘poate sf incurajeze individualismul pentru cd orice dovada a subiectivismului este inléturati. Un prim pas in sustinerea + relativismului este de natur& istoricd si acesta se produce pentru prima oard in Grecia Antic& odat’ cu teoriile presgeatisior care, de pe pozitii stiinfifice, au incercat s& inloctiasca divinul fon natura, Aceasta din urma este mai aproape de om decat nul prin insugi faptul c& este ,palpabila” si ne da percepfia familiarititii, Odat& cu presocraticii, pentru prima oar& in istorie, omul se simte mai aproape de natura decat de divinitate. Apropierea de natura si apetitul pentru studierea acesteia este prima lovitura dat& religiei din acea vreme. in fata cercet&rii naturii, legile divine incep s& paleascd, lisénd loc legilor naturale. Implicatiile acestei cotituri vor fi de hungk durata si aDrepturile omului in gandirea moderna 17 vor marca istoria viitoare a Europei. Dac& primul pas a fost f¥cut, al doilea a urmat in mod firesc: de la studiul naturii, practicat de fiziocrafi, s-a trecut la studierea omului ca parte component a naturii sau ca entitate ce putea si se orienteze dup& propriile sale Jegi dictate de rafiune, sau, mai bine zis, dack moralizim, dup& dreapta ratiune. astfel de trecere de la studiul naturii la studierea omului au ficut-o (S6fistiy) cei care pot fi socotifi, cu indreptitire, inifiatorii ees in Grecia gi intemeietorii individua- lismului care va sta la baza oricérei democrafii ulterioare si, tarziu in istorie, va intemeia concepfiile cu privire la drepturile omului. Ce inseamni individualismul in conceptia sofistilor? Ynseamné prioritatea fiinfei umane care devine centrul unui univers specific. Aceasti. orientare pomeste de la maxima lui onform céreia ,,omul este masura tuturor lucrurilor, ‘a celor care sunt cum c& sunt, si a celor care nu sunt cum c& nu sunt”. Odat& afirmati, aceasti conceptie va marca una dintre cele mai mari aventuri intelectuale $i politice ale spiritului ‘uman pe care a cunoscut-o bitrinul nostru continent, ‘Aga cum am aritat deja, ea confine in sine relativismul i subiectivismul pentru c& totul de acum este raportat la om. Individualismul in esenf& relativist gi subiectivist a avut de infruntat 0 opozitie serioass din partea celor care erau adeptii absolutului, ai imuabilului care transcende fiinfa umani si c&rora aceasta trebuie si li se supuni in mod necondiionat. Este vorba aici despre conflictul dintre adeptii nomos-ului gi —et*al physis-ului. Acest conflict vizeazA pozifia omului in raport cu natura ale clrei legi sunt imuabile. (Vomos-ul} sem- '\ ‘nifick natura conventional a tot cea ce este legat de om. , -Physis-ul, nonconventionalul, neschimbitorul. Dac presocra- ¢ticii credeau intr-un principiu ebsolut, sofistii sustineau c& in ‘plan _uman totul este relativ. De aceea ei supun unei critici adicale cunoasterea anterioard, insistind, fiecare intr-o mani-18 FILOSOFIA DREPTURILOR OMULUL eri a sa, asupra conflictului care opune natura (physis) gi con- ventiile (nomoi). Este de fapt conflictul dintre absolut si relativ, — dintre teoriile care sustineau vegnicia legii gi dele care gan c& legile, ca si obiceiurile, sunt supuse schimbarii, deci sunt relative”. O astfel de dezbatere era de o important hotératoare pentru democrajia din Atena secolului V i. Ch. si ea va avea ecou térziu in Europa secolului al XVII-lea gi al XVIII-lea cnd se c&utau solujii pentru temperarea absolutismului regal prin afirmarea drepturilor omului De fapt, este vorba de reactia sofistilor la rationalismul exacerbat al unora dintre presocratici si mai ales la teoria lui Parmenide.} {in conceptia acestuia din urm&, nu exist’ decat ‘absolutil, iar nimicul nu exist’. Se exclude astfel relativul. Sofistii sustin c& Parmenide nu-si poate demonstra afirmatia gi, de aceea, Gorgias, spre exemplu, susfine contrariul si spune c& nimic nu existé, cd daca existi mu I-am putea cunoaste si dack J-am putea cunoaste nu am putea comunica altora aceste cunos- tinge. in acest caz, totul se reduce la individualitatea umani gi fine de aparenf’. Ca gi la Protagoras, la Gorgias ,,Pentru fie- care, ceea ce i se pare chiar este, in ceea ce-l priveste”’. De aici decurge c& daci nimic nu existi in realitate dac& nu poate fi cunoscut i nici comunicat, atunci inseamna c& numai opiniile fiecdrei persoane in individualitatea sa se bucura de validitate si sunt valide decat pentru acea individualitate. Daci Parmenide neagi relativul, sofistit se situeazA la cealalti extremé gi firms 8 decat acesta existi, iar absolutul (realul) nu, c& totul depinde de relativitatea fiintei umane. Odat& cu individualismul sofist se afirm& rolul subiectului uman in constituirea contextului aparent in care el triieste. Ca gi la Parmenide, aceste teorii pot intémpina mari dificultati in a fi sustinute péné la capét, ins& au este sarcina noastré si depistim astfel de dificultifi. Pe noi ne ‘ W. K. C. Guthrie, Sofisti, Bd. Humanitas, Bucuresti, 1999, p. 148, > tbiom, —Drepturile omului in géndirea moderndt 19 intereseazi aici care a fost impactul social gi, mai ales, ce influ- enfa au avut astfel de teorii in relafia dintre individ gi stat-> Prima problema legata de relativismul individualist, care este pur filosofic, este aceea ci omul nu trebuie si caute ade- varul, ci trebuie s& urmireasc& persuasiunga. Aceasta din urmi [HaE TSE We Tesla] au unites descoperies adevarului, ci arta de a convinge: in misura in care conving pe cineva prin arta limbajului, aceasti convingere are thria adevirului. Acest lucru il indreptijea pe(Gorgias)s& sustink c& discursul poate incita gi convinge doar prin stilul siu gi alc&tuirea sa inteligent& simu pentru c& ar confirie adevérul. Totul se raporteazA la indi- vidualitatea celui care sustine discursul astfel ci, din punct de vedere epistemologic aga cum ni se arati fiecare Iucru, aga este, dup’ mine, iar dup tine, aga cum fi se arati tie, cdci suntem oameni gi tu si eu”', Totul se realizeazi in functie de activitatea individual gi nu exist’ un adevir absolut care urmeazi s& fie descoperit. Aceasti pozitie pur epistemologic& ce se transfera inevi- tabil in sfera politicului, in lupta dintre susfindtorii physis-ului (existenta unui adevr absolut, imuabil ce urmeaz a fi desco- perit numai) si cei ai nomos-ului (nu existi adevar absolut) a avut efecte politice notabile in sensul c& individualitatea uman’ devine centrul ce capteaza atentia filosofiei politice. Daca totul dep ‘Om, pentru c& omul este misura tuturor lucrurilor, urmeazi c& si statul si legea sunt creafii pur umane. Ele nu au nimic imuabil, ci pot fi schimbate dack nu mai corespund inte- reselor individuale sau de grup. Dacé totul depinde de om, inseamnit ci voinga acestuia primeaz& gi nu cunoasterea adeva-. fului. Scofind in fay voinga in detrimental cunoasteri, inseamn& ‘cH fot cea ce se intimpl& in cetate este rod al actiunii umane. Totul este conventional, att legea, cat si statul sunt urmare a {nfelegerii intre oameni, a unei conventii sau a unui pact social. * Vezi Platon, Theaitekos, 152 aEliminarea absolutului din ecuafie poate avea ca rezultat organizarea societ&tii pe orizontala prin eliminarea ierarhizdrii Pentru prima oar in istorie apar teoriile contractului social si, 1 «| legat de aceasta, cele ce teoretizeazA conceptul de egalitate (politic’, sociald, rasiald) gi este pusd in discutie sclavia. Se poate susfine deci cX individualismul filosofic al sofistilor conduce citre afirmarea voinjei individuale ce sti la baza contractului social, contract care pune in evidenfa drepturile de care trebuie s& se bucure omul intr-o societate organizati de el insusi. De aceea, se poate spune ck drepturil i isi Qe us tatea politica devine o simplé aliané, deosebindu-se de aliantele dintre ,&ri dep&rtate doar in privinga distantei, iar legea devine un contract si, cum spunea sofistul Lykophron, un garant al drep- turilor oamenilor atunci cénd se aflé in disput, in loc s& fie un ij face pe cet&teni buni si drepti”'. Este aici incer- carea lui Aristotel de a mentine legitura dintre Jege si morald. win perspectiva lui Aristotel, sofigtii ignoré obiectivul real al | asocierii politicc, care este acela de a asigura nu doar viata, cio viaji bun’. Prin moralitate se poate impune physis-ul in defa- lui, iar societatea se poate ierarhiza. Acesta este felul afirmafiei lui Aristotel ce face distinctia intre viata social +. asigurati prin contract si viafa bund care se intemeiazA mai \ presus de acesta. Protagoras gi Critias susfineau o idee contrari 20 FILOSOFIA DREFTURILOR OMULUL + sianume, aceea c& datorit faptului ,.c& legile nu sunt naturale, ci | doar injelegeri, il elibereazi pe cetijean de datoria de a li se j supune in orice circumstanfe™. | Discufia aceasta cu privire la legitura dintre drept $i moral va fi reluat in secolul al XVU-lea gi al XVIII-lea, atunci cind " Aristotel, Poitica, 1280 b 10. 2 Guthrie, op. cit, p. 116. > tbidem, p- 118.Drepturile omului in gandirea moderna. a teoreticienii, unii dintre ei, au combina 5a JAH conkac) care instituia conceptul de loialitate faf& de suveran, indiferent dac& acesta se achita sau nu de sarcina sa derivati din contrac- tul social. Rousseau gi Locke)separé dreptul de morals susti- nénd c& cetifenit nu sunt obligati sf fie loiali dac4 suveranul (statul) nu respect pactul incheiat, acela de a garanta liber- tatea, siguranta gi proprietatea cetitenilor. Mergind pe aceasti idee a separirii dintre lege si moral sofigtii sustineau c& legile sunt impotriva naturii, aceasta din urmé find neorganizatf, iar ,legea introduce impartialitatea si aceeagi dreptate pentru tofi”. Pentru prima oard societatea se organizeazA pe orizontald, inl&turind ierarhizarea de naturd piramidalé al cirei varf era divinitatea si care nu acorda drep- tatea decd in functie de agezarea pe treptele ierarhiei sociale. Organizarea pe orizontalA a societitii are deci la bez indi- vidualismul si relativismul care il insofegte. Are vreo legituri, ne intrebim atunci, individualismul u_filosofi turilor omului? Raspunsul éste afirmativ pentru c teoriile aa ale contractului social, apirute in secolul al XVil-lea si al XVII-lea, au la bazK acclasi individualism, insofit de acelagi relativism gi de o organizare pe orizontala a societSfii. Ceea ce fundamenteaz& teoriile din secolul al XVIl-lea gi al XVII-lea este primatul voinjei individuale, rela- tivismul gi lipsa de interes pentru cunoasterea adevarului. Nu se mai cauth adevarul, ca in Evul Mediu, ci rezonabilul, cu alte cuvinte, conventionalul. Migcarea sofist®, chiar dac& nu a avut efecte imediate in onganizarea politici, prioritate continuind s& aib& cetatea in raport cu individul, a avut insi efecte istorice de netigiduit si poate fi socotiti ca drepturil Diferentele in sen plan fa do mode evident pe m&sura ce analiza noastra va inainta in investigarea drepturilor omului. In modemitate este vorba de un_alt ti individualism, care tinde spre independenta tn raport cu puter22 FILOSOFIA DREPTURILOR OMULUI politica si, cd urmare, cu un alt tip de conceptii cu privire la drepturile omului. Aceste diferente vor iesi mai bine in evi- denf& atunci cénd vom analiza problematica legitimitStii puterii politice. Intemeierea cu adevarat a drepturilor omului are loc prin promovarea de clitre modernitate a individualismutui inspirat de Grecia Antica, dar diferit de acesta, aga cum vom vedea, in mod esential. Subsectiunea a Il-a Individualismul modern Benjamin Constant in lucrarea sa Despre libertatea la antici $i la moderni, face o radiografie foarte bund a diferen- {elor dintre libertatea anticilor si cea a modernilor si, implicit, a celor inte Urephunc aaticlor raportate ia cele ale modemilor. in discursul su rostit la Ateneul regal de la Paris in 1819, pe aceasta tem&, sustine c& ,Libertatea la antici consti in exer- citarea colectiva, ins direct, a mai multor parfi din intreaga suveranitate, ea consti in a delibera, in piaja public, asupra rizboiului gi a pacii, in a incheia tratate de aliang& cu strainii, in a vota legi, in a enunfa hotarari, in a examina conturile, actele, gestiunea magistratilor, in a-i obliga si compard in fafa intregu- ‘ui popor, in a-i pune sub acuzare, in a-i condamna sau achita. Dar, infelegand in felul acesta libertatea, antici nu considerau, fotusi, incompatibila cu aceasti libertate colectiva subordo- narea completi a individului fafa de autoritatea ansamblului social. Nu veti afla la ei aproape nici una dintre binefacerile pe care ... le contine libertatea la modemi”!. Datoriti acestui mod de a géndi al anticilor, libertatea nu putea fi decét Golectiva’) Un cetijean se considera liber in * Benjamin Constant, Despre libertate la antici $i la moderni, Insttutul European, 1996, p.5. | i \Drepturile omului in géndirea modernd 23 misura in care putea participa la viafa politic’. Individul nu se putea concepe ca find contra statului, aga cum se intémpla tarziu, incepfind cu secolele al XVII-lea si al XVIlI-lea. Chiar daci simfinfa individualismului a fost aruncatf de sofisti, ca nu 4 pais CoOL polite cla, ir individuT Taek. nu avea congtimnfa — 3epart le, ca ite, de puterea politic’. Cu toate acestea, odati cu teoriile sofiste, atotputerpicia cetitii intrd in declin, ea primind lovitura de grafie odatk cu expansiunea macedoneani gi instaurarea imperiului lui Alexandru cel Mare. Pomnirid de la individualism, societiile modeme se consti- tuie intro lume non-ierarl Asa cum sustine Louis ‘Dumont),,atunci cind vorbim de individ, vom desemna douk Tucruri in acelasi timp: un obiect exterior nou si o valoare”, cea ce presupune ,0 distinctie analitich intre aceste douk semmnificatii: avem, pe de o parte, subiectul empiric ce vorbeste, gAndeste si vrea, esantionul individual al speciei umane aga cum fl intélnim in toate societifile; iar, pe de alt& parte, fiinga moral independents, autonomi gi, prin urmare, esentialmente non-sociala, care se intdlneste, in primul rind, in ideologia noastri modem despre om gi societate”. De aici, concluzia c& exist dou& tipuri de societate: ,,Acolo unde individul este valoarea supremi, vorbesc de individualism; in cazul opus, acolo unde valoarea supremi este societatea luat& ca intreg, vorbese de holism”. in cazul holismului, societatea este puternic ierarhizaté, in timp ce in cazul individualismului societatea este egalitarist’. Egalitarismul este conceptul ce fundamenteazi societatea de tip modern. fn cazul ,,ideologiei holiste” se valorizeaz& totalitatea socialé si se subordoneazi individuluman. Individualismul valorizeaz& individul ca ,,fiinf& independenti, autonoma”, ca fiingi ,non-socialé”, ceea ce inseamn& cB, in acest caz, se Louis Dumont, Eseu asypra individualism, Anastasia, 1997, p. 37.24 FILOSOFIA DREPTURILOR OMULUL sneglijeaz’ totalitatea social”, societatea fiind egelitaristt, pentru c& ,,dac& individul ca atare este valoarea suprems, atunci inseamn& c& el nu poate si fie supus niminui alteuiva decét siegi, orice principiu ierarhizat fiind astfel exclus in favoarea principiului egalititii. Tocmai un asemenea individualism con- stituie «valoarea cardinal& a societiilor moderne», in special in registrul economico-politic, unde aplicarea principiului ega- lit&tii ia forma liberalismului”!. Dac& societatea modern a evoluat spre individualism, reintoarcerea la o societate holist& este imposibil& pentru c& ,,vointa de unitate nu va mai putea s& se reimpuni, pe baze individualiste, decat sub forma unei voinfe abuzive de anulare a divizirii sau a atomizarii socia- lului: devenind deci totalitard sau terorista”™ Am schifat aici modul in care gindeste Louis Dumont, modul de a fi al(modemititiYsi deosebirea acestuia de alte moduri de organizare social. Dac& pentru Heidegger moderni- tatea este caracterizati de desivarsirea metafizicii subiectivi- tii, pentru Dumont, modemitatea este caracterizata de indivi- dualism gi de tentativele de a ,,renaste universsitas-ul” prin Renaut, in orientarea dreptului natural, Dumont afirmé c& la cei care promoveazA individualismul politic (de la Althusius la Rousseau) existi o tendinfi de a promova pe us unitatea holistd. La acesti autori, universal (Sonar indivi dualismului) este inlocuit cu socie/us-ul. Cu toate c& totul emanii de la vointa individual, ,,intreaga problemi a filosofiei politice moderne nu va mai consta decat in edificarea, in ciuda tuturor adversititilor, a unei ordini, precum si in pistrarea, pornind de la o umanitate formati din atomi individuali, a Ibidem, p.61. idem,