Academia de Muzic, Teatru i Arte Plastice

Facultatea Teatru Film i Dans

Catedra Teatrologie, Dramaturgie i Scenografie

Analiza actorului tefan Bourou n rolul lui

Oscar, n spectacolul

Oscar i Tanti Roz

de Eric-Emmanuel Schmitt

Realizat de: Dumitria Mrza,

student n anul I,
specialitatea Teatrologie
Coordonator: Doctor,
profesor universitar interimar,
Angelina Roca

Chiinu 2014

,,Oscar si Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt este un spectacol in regia lui

Petru Vutcarau, directorului artistic al teatrului Eugen Ionesco, dupa scenografia
Tatianei Popescu. Spectacolul a fost jucat n premier la deschiderea Festivalului

BITEI2014, de atunci intrind in repertoriul teatrului. Deasemenea acesta a mai

fost prezentat si la Teatrul Odeon din Bucuresti, anul trecut pe 5 octombrie.

,,Oscar si Tanti Roz prezinta povestea a unui baietel de zece ani, bolnav de
leucemie. Oscar (interpretat de Stefan Bourosu) , i petrece n spital ultimele
dousprezece zile din viaa. Dei nimeni nu are curajul s-i spun n fa adevarul,
biatul tie c va muri, caci a auzit de dupa usa doctorului Dsseldorf, (jucat de
Anatol Guzic), cind acesta le marturisea parintilor inevitabilul ce avea sa aiba loc.
Spectacolul incepe cu rularea epistolelor lui Oscar, cu o proectare pe toata scena ,
avind drept fundal muzical creatia compzitorului Ludovic Einaudi iar pe
monitoarele amplasate sus, ruleaza traducerea textului in limba rusa si engleza.

In acest timp, apare in scena Tanti Roz(Ala Mensikov) si se aseaza pe o banca de

parc, resemnata si indurerata, cu o scrisoare in mina. Anume astfel si se inchee
spectacolul. In toata scena vedem un dcor de spital cu paravane albe pe post de
usi si pereti, un pat de spital in centrul scenei pe care se afla Oscar in pijama cu un
ursulet in mina, o caciula de iarna pe cap si o haina groasa in spate. Pe partile
laterale ale scenei (stinga si dreapta) linga paravane sunt asezate pe scaune dar si
in picioare 6 asistene medicale: Olesea Svecl, Corina Butnaru, Alina Zmeu,
Gloria Manole, Nata ircan si Mirabela Butnaru. In spatele scenei sub o
perelina alba putin transparenta, in stinga se afla o cruce mare si statuia lui Isus,
rastignit, iar mai in spate deasemenea acperit este un pian, la c are v-a cinta in
inceere Oscar in drum spre cealalta lume, iar crucea v-a simboliza capela in una
din scene, cind Tanti Roz il duce pe Oscar in Casa Domnului.
Pe la mijlocul scenei in partea stinga se mai afla Peghi Bloo(Stefania
Vutcarau), intr-un scaun cu rotile si parintii ei alaturi(Dan Melnic si Ana
Jereghe). La mica distanta de ei, in stinga lor stau nemiscati si indurerati actorii
Ina Colbasiuc si Laurentiu Vutcarau, parintii lui Oscar. Toata lumea e intr-un
repaus, intr-o nemiscare tulburatoare iar ochii lor transmit un amalgam de
trairi:durere, resemnare, si in acelasi timp parca ar fi inghetati, in pozitia zero.
Startul actiunii si-al dinamismului scenic il da Tanti Roz, citind scrisoarea lui
Oscar.La scurt timp Oscar preea cuvintele si-si rosteste prima lui scriosare adresata
lui Dumnezeu, vorbind mereu spre public, cu ochii larg deschisi si senini, cu o
voce dulce si o atituine de copil serios, insa cu mult umor. Acestea sunt cuvintele
baietelului care introduc publicul in povestea lui, facindu-l martor la soarta sa.

Drag Dumnezeu, Pe mine m cheam Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii,
cinelui i casei (cred c s-au prjit chiar i petiorii roii din borcan), iar asta e
prima scrisoare pe care i-o trimit, fiindc pn acum n-am avut timp din pricina
colii. S tii de la nceput c mie nu-mi place s scriu, o fac numai cnd sunt silit.
Scrisul nu-i dect zmbreal, ploconeal, mpopooneal etc. Minciun frumoas.
Ceva pentru oameni mari...
Cit timp Oscar(S. Bourosu) ii poveste lui Dumnezeu despre sine si toti cei care il
inconjoara, in mijlocul scenei vine Tanti Roz(A.Mensikov) care poarta dj costum
roz de infirmiera si incepe a aduna jucariile de jos intr-o cutie mare de plastic.Prin
aceste moment finiseaza si Oscar(S.Bourosu), adresarea lui catre Dumnezeu.
De aici incepe viata scenica care reda legaturile, relatiile dintre personajele, incep
situatii diferite si comunicarea intre actori, acea comunicare pe care o vad si
specatorii.
Jocul actoricesc al actorului Stefan Bourosu este unul viu, dinamic, plin de trairi
puternice, si-n acelasi timp transmite o dragalasenie speciala, invaluita-n ghidusii
bucuratoare. Acesta reuseste foarte bine sa intre-n pielea personajului, prezentind
publicului acel copil pe care insasi autorul parca ar fi dorit sa-l vedem.

Personajul Oscar, creat de Stefan se manifesta cu simpatie fata de T.R. (Ala

Menicov), acesta este ncntat de ea, iar asta se simte, pe cind fata de restul
asistentelor se manifesta cu agresie si repulsie, de doctorul Dsseldorf ba chiar ii
e mila, si-l vede ca pe un amrt cu ,,ochi de cine btut.
Fa Dumnezeu , Oscar e sincer, i se revolt doar atunci cnd prinii vin la spital ,
ns nu intra la el s-l viziteze. n momentul n care actorul furiat sub ua
doctorului ascult discuia cu prini lui, acesta nu are apreciere, sau cel puin ea nu
este pe msura situaiei. n aceast segven personajul privete spre public, o face
pe copilul uimitul, stresat, rnit ns eu personal n-am n ochii lui dezamgirea
produs de aceast ntmplare neplcut, n-am simit suprare lui, deoarece actorul
joac pe muchie. Dintr-o parte transmite bine ceea ce ar trebuie s redeie, ns pe
de alt parte parc uor-uor ar ilustra acele triri. Iar cnd se ntoarce n salon, pe
parcusul aciunilor el pirde din intensitatea i gravitatea acelui mic moment pe
care-l avea sub u.

Aprecierea lui .B. fa de replicile partenerei se manifest pe deplin n

momentul n care aceasta-i mrturiseste ca poate s-i cear o vizit lui Dumnezeu.
Aici actorul devine curios, nedumerit i uimit, pe alocuri puin confuz. Putem
observa pe chipul lui lupta unor triri contradictorii, astfel trezete curiozitate,
interes dar i amuzament prin reaciile i replicile lui. Cu ochii ct cepile acesta
ntreab: ,,El se i deplaseaz? ns aceast situatie se amplifica cind Oscar
pricepe ca Dumnezeu poate cltori si nu st la pat, el poate veni in spirit, in gind,
oricind. In acest moment actorii au un joc al lor , se privesc in ochi adinc, Ala
Mensicov face cu miinile o miscare asemanatoare unei inimi, care porneste de doj
dee sub piept,minile despartinduse in sus, cresc sis a unesc , coborind de in joss pre
punctul de unde au pornit, prin care prezinta intrarea lui Dumnezeu in interiorul
omului, piept, in spirit.Stefan o urmeaza, chipulk lui se lumineaza, radiaza si aprca
preia energiei colegei, repeat impreuna asa zisul lort ritual. Analizind unele
momente din cadrul repetitiilor spectacolului, si evoluarea lukj la fiecare
sprezentare publica, mi-am dat6 seama ca Bourosu este foarte bun in ceea ce face
si nu prea cred ca un alt actor de la noi l-ar juca atit de frumos pe Oscar anume,
insa cu toate acestea n-am putut sa nu observ faptul ca Mensicov este cea care-l
sustine, il ghideaza, ii da ritmul, il aprinde, arunca mingea in teronul lui in asa fel
in cit el sa se trezeasca din momentele lui mecanice la momente pline dinamism si
credibilitate.

In momentele de suparare si mihnire, personajul lui Stefan se ghemuieste si se

retrage, isi ascunde fata. Dupa citeva viozionari nu mi-era foarte clara aceasta
situatie, aveam unele semene de intrebare care-mi ramineau c-am de fiecare data.
Nu eram sigura daca momentul dat este un moment fixat de regizor, e o actiune
naturala si fireasca generata de incarcatura emotiva sau pur si simplu e un cliseu,
un siretlic la care recurge actorul in momentele n care simte ca nu poate reda ceea
ce ateapt spectatorul.Nu se naste emotia pur i simplu. Intr-un final am inteltes ca
actiunea data este una normala, intreprinsa de unul copil furious pe viata si lumea
din jur, care vrea sa se ascunda si nu vada pe nimeni, acoperindu-si ochi si fata. E
un refugiu al lui , prin care se protejeaz de mediul inconjurtor.

Deasemenea cind textul pe care-l rosteste este unul puternic , tinarul actor isi
freaca degetele uneia dintre miini. Dupa prima si a doua sesizare , m-am intrebat
daca acesta este rezultatul necontrolarii emotiilor ori e un fel de demonstrare,
extertiorizare a trairilor interioare. Asa ca am mai vizionat spectacolul de inca
citeva ori si am ajuns la concluzia ca fiece joc difera de cele anterioare. Intr-o seara
Stefan face asta din cauza emotiilor puternice, iar in alta, din dorinta de amplifica
straea si emotiile care nu reusesc sa fie zemislite.

Totodata ii tremura vocea, si pe alocuri inilneste dificultati in rostirea textului,

cee ace demonstreaz c acesta are nevoie de mai mult pregtire i exersare
asupra respiraiei, ritmului vorbirii i articulrii ct i asupra mbuntirii condiiei
fizice. Caci Stanislavki in ,,munca actorlui cu sine insusi spunea: ,,Pentru a evita
falsul, cliseul, steriotipul, e necesar ca actorul sa ajunga prin exercitii tenace si
indelungate, sa se domine total, sa se elibereze de orice ticuri si de orice crispare,
sa-si cucereasca o deplina siguranta de sine. Dupa care, actorul trebuie sa caute sa
descopere continutul poetic al piesei, sensul situatiiilor succesive si supratema
operei. Urmeaza o faza de pregatire interioara, de toaleta spirituala , de traire
intense a rolului, in scopul unei confundari cu personajul. Deci: nu interpretare ci
traire a rolului.,, Nu trebuie sa joci pasiunile sublinia Stanislavski, - ci sa
actionezi sub influenta lor. Pentru asta el le cerea actorilor o serie de exercitii de
improvizatie si inca multe altelea, evident pe linia caracterului stabilit in piesa,
scotind la suprafata prin asta roada dulce a muncii.

Adevarata miestrie a tnrului actor se vede bine din momentul n care se spune
c timpul n crae se desfoar aciunea este19 decembrie, iar operatia nereuit
ncepe a fi simit att de Oscar ct i de public.
Stefan Bourosu de la un timp incepe a se albi, a deveini mai palid, buzele parc i se
nvineesc iar ochii par a fi mai adnci.

Cnd personajul nelege c nu e totul pierdut i-i poate tri ultimile 12 zile ca
i cum o zi ar valora 10 ani, n adresarea lui ctre Dumnezeu simim ncntare,
speran, bcucurie i recuntin.Vocea i tremur, privirea e larg i
cuprinztoare,ochii i se umplu de lacrimi, nu mai avem acea privire stins i
ntunecat. Rmne tonul vocii acelai i ritmul vorbirii i-al micrilor, ns ochii
exprim altveca. Aunci cnd vorbete despre Peghi, actorul devine altul, personajul
lui trece prin vizibile schimbri.I se citete dragostea, i fiorii primei iubiri.Devine
fragil, jucu , ns n acelai timp eman o maturitate puternic , prin care i
asum sentimentele i aciunile. El o ubete att de mult n ct cu toat frica e gata
s o apere nopi la rind de fantome, numai ca s doarm ea linitit, nechinuit de
ele. Cnd Peghi i-a zis s o srute, personajul creat de S. s-a nbujorat i parc i
cedau ghenunchii, ns chipul i vocea radiaz de atta energie pozitiv i eman
bucurie, for.

O alt situaie prin care actorul transimite spectatorileor emoii puternice, este
acea n care se afl pentru prima dat ntro capel, n faa statuiei lui Isus. Anume
acolo Stefan molipseste intreagul publi cu starile lui sufletesti.Te iau fiorii si devii

partea a lumii din scena. Mizancenele sunt fixate n aa fel n ct spectatorul poate
s vad reaciile actorului i schimbrile prin care trece, cum i se lumineaz chipul,
cum nghite sec i parc un nod i se producee n gt.

Un moment foarte emoionant al spectacolului, este acela in care personajul Oscar

intelege ca greseste si el si-si judeca parintii nedrept. E momentul in care prin
pauza facuta, vezi, simti si auzi ceea ce nu se vorbeste dar este trait de catre
actor.Sunt cteva momente n care timpul i spaiul tu dispar i exist doar viaa
din scena, respiri vibrezi ntr-un pas cu protagonitii.

Spre sfirsitul spectacolului, cind isi adreseaza ultimile scrisori ctre Dumnezeu,
ochii lui devin usor-usor mai stinsi, barba ii tremura din ce in ce mai mult, buzele-I
sunt arcuite-n jos, si parca devine si mai palid la fata. El triete intens aceste
buci de via. Transformrile prin care evolueaz corespund povetii, cerinelor
naturii. Totul e viu i natural.

Pe tot parcursul spectacolului tnrul actor nu are un moment de joc pe care s-l
numeti cel mai slab, fiindc rolul i vine ca o hain cusut pentru el, ns are
secven n care-I scap pentru dou-trei secunde situaia de sub control, are mici
abateri n care rupe ritmul, iese din el, ns repede reaia pasul lucrurilor i-i
continua calea. Este vorba despre acele momente in care dupa fiece rva adresat
lui Dumnezeu, bunul ansamblu al jocului actoricesc este tiat, de cite o micare
nefireasc a minii, cnd lanseaz n zbor scrisoarea n form de avion. Cu o simpl
aruncare a acesteia, Oscar parc ar uita de starea snii lui, de cea a spiritului i a
corpului su. Alte ori privirea prea ager i dinamic e cea care nu corespunde
situaiei scenice n acea clip. Aici se vede clar un dezichilibru. Sau cind ii cere
iertare lui Dumnezeu, tremuratul capului, privirea si tremuratul miinilor
deasemenea nu corespund cu vocea, felul in care vorbeste. Acestea sunt buci n
care se necesit mai mult atenie i concetrare din partea actorului. In clipele in
care S. B. are acele goluri sau ii lipseste aprecierea, cea care da tonul si tine ritmul
spectacolului este dn-a Ala Mensicov, asemenea unei ,mame ea isi ghideaza
partenerul. Astfel se creaza o legatura strinsa i un joc dinamic.

Cu toate acestea, exist un moment sublime al spectacolului, unde i cel mai critic
ochi de spectator rmne vrjit de tririle i cuvintele lui Oscar. Este vorba de
sfritul spectacolului, cnd biatul vede pentru ultima dat lumea nconjurtoare i
apreciaz farmecul naturii de dup geam, la patru dimineaa. El l admir pe

Dumnezeu cum muncete din greu pentru a colora cerul, cum presoar pmntul cu
zpad , cum aduce n spate dimineaa i soarele n timp ce dorm nc pn i
psrile. Acesta este un moment zguduitor, care te ntoarce pe dos, te copleete
numai la auzul celor rostite de tefan, ns dac mai i preveti felul n care el
triete , simte i red asta, susinut de fundalul musical rvitor i imaginile
proiectate de o frumusee deosebit, rmi fr suflare. ,,Vrei ziu?Pftim zi! Vrei
noapte?Poftim noapte, interpreteaz el, spusle lui Dumnezeu. Aici nu mai eti tu.
Din privitor i martor, devii protagonist, parte principal a povetii. Lumea lui
Oscar e i a ta, fiindcm aici actorul d tot. i nici el numai e el, tefan care-l
interpreteaz pe bieelul de 10 ani. Nu, el Oscar i att.Oscar cel care nainte de a
urca la ceruri vede lumea cu ali ochi. E mulumit, mpcat i satisfcut, iar ca o
ultim dorin, el l roag pe Dumnezeu s mai fac o data minunea asta i pentru
prinii lui i Tanti Roz, s vad i ei magia la care a luat el parte.

Romanul , ,

..
10 11/X 18.00

2004
,3

[1]

[2]

, 30

2006

[3]

2006
, 25

[4]

2009

[5]

2011
,2

[6][7]

2011 ,

..

,
2013

(14

)
[8]

2013

[9]

2013
,

[1

0]

,
-

2015
,7

[11]

[12]

2015
, 21

13]

???

200
9

(.).

(.).