Joc secund

Ion Barbu

Tema si viziune

Afirmatia critica a lui Nicolae Manolescu, conform careia Daca poezia moderna
poate fi definite, la inceput, ca o creare a lumii si, in acelasi timp, ca o creare lirica a
limbajului, ea devine, cu timpul, numai o aventura pura a limbajului se refera la un
lirism esentializat, la o poezie incifrata. O astfel de opera lirica este poezia Joc
secund de Ion Barbu, o arta poetica ce face parte din seria artelor poetice moderne
ale literaturii romane interbelice alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga.
Poezia apartine modernismului/ermetismului barbian, fiind dedicata unui cerc foarte
restrans de cunoscatori. Ermetismul reprezinta o tendinta in literatura, in special
poezie, de a folosi un limbaj obscur, dificil. Acesta rezulta din folosirea simbolurilor, a
sintaxelor neobisnuite, a limbajului concentrat, a termenilor abstracti, Barbu
recurgand chiar la termeni matematici. Termenul provine de la Hermes, zeul
cunoasterii secretelor divine, unosc pentru capacitatea de a face legaturi.
Cuvantul joc din titlu sugereaza o combinatie a fanteziei, libera de orice tendinta
practica (T. Vianu) iar asocierea adjectivului secund plaseaza jocul in zona
superioara a esentelor ideale. Vianu integreaza poezia in tema mitului oglinzii,
deoarece arta inseamna refletare, iesire din lumea experientei, a universului real
(ceas) si patrundere intr-un univers secund, scos din timp si spatiu (dedus). Poetul nu
traieste la zenit, simbolul existentei in contingent, ci la nadir, adica in interior, in eul
absolut.
Textul poetic are dimensiuni reduse, fiind format din 2 catrene ce delimiteaza doua
secvente poetice. In prima strofa - prima secventa poetica se realizeaza definirea
poeziei ca tablou ce mimeaza realitatea, ca oglinda ce reflecta natura. Culmea
oglindita in lacul ce se odihneste la poealele acesteia adancu calmei creste/
Intrata prin oglinda in mantuit azur sugereaza realitatea sustrasa trecerii timpului
si, consecvent, imperfectiunii, in momentul singular al oglindirii in poezia ce purifica
si extrage existenta de sub influenta mortii. Aceasta atributie este sugerata si prin
epitetul mantuit azur care, desi reprezinta simpla reflectie a cerului in apa limpee,
sugereaza defapt puritatea si perfectiunea momentului prins pentru totdeauna in
versurile unei poezii. Metafora joc secund in sine face referire la un joc pur,
secundar, in conditiile in care realitatea insasi este o imitatie a Lumii Ideilor,
intangibila, eterna si perfecta.
In a doua strofa a textului si a doua secventa poetica se prezinta pozitia poetului in
fata creatiei, dar face referire si la poezie ca spatiu protector, asemanator marii, ce
ascunde creaturi si forme precum versurile ascund cuvinte si simboluri, intelesuri ce
trebuie sa fie descifrate pentru a fi intelese. Aceasta idee este prezenta si intr-o alta
poezie de-a lui Ion Barbu intitulata Timbru. Aceste simboluri ascunse sunt sugerate
de figuri artistice precum harfe rasfirate harpa fiind un cuvant ce apartine
campului lexical al creatiei si meduzele cand plimba sub clopotele verzi, unde
clopotele verzi fac referire la valurile marii, imaginate si reprezentate sub forma
cupolei, asemanatoare unui spatiu protector care ascunde si protejeaza.
Organizarea metrica a poemului este de o mare simplitate, poetul evitand efectele
muzicale si urmarind o cadenta linistita, mereu egala cu sine. Ersurile sunt de 13-14
silabe, ritm iambic si rima incrucisata. Textul poetic este pur modern, fiind construit
pe principiul ambiguitatii. Topica si sintaxa conseaza discursul liric care se supune
ideii. Lexicul abunda in termeni abstracti, neologici, specifici limbajului stiintific

Joc secund

Ion Barbu

Tema si viziune

dedus si nadir si cuvinte din sfera semantica a muzicii: harfe, cantec,

clopote.
In opinia mea, opera literara Joc secund de Ion Barbu este o arta poetica moderna
in care poezia este intruchipata ca spatiu protector al unor taine pretoase,
ascunzand simboluri si cuvinte atat cu scopul de a fi descifrate, cat si cu scopul de a
le pastra pentru eternitate intr-o forma perfecta. In concluzie, poezia Joc secund de
Ion Barbu este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice
moderniste, prin conceptie si limbaj incifrat, accesibila cititorilor initiati.