Curente manageriale

Multe organizatii au recunoscut recent ca pot invata din trecutul propriu, astfel ca au angajat efectiv istorici care ar
trebui sa-i ajute sa elaboreze strategii, perspective pe termen lung bazate pe "radacini", pe evolutii trecute.
Practica managementului este veche de mii de ani. Egiptenii au aplicat functiile manageriale de planificare,
organizare si control cand au construit marile piramide. Alexandru cel Mare a angajat personal pentru
coordonarea activitatilor in timpul campaniilor sale militare. Imperiul Roman si-a dezvoltat o structura
organizationala bine definita care a facilitat comunicatiile si controlul.
Sunt numai cateva exemple care sugereaza vechimea practicii manageriale. Cu toata aceasta recunoastere,
managementul a devenit un domeniu distinct de cercetare si studiu abia spre sfarsitul secolului XIX, inceputul
secolului XX. O explicatie pentru aceasta lipsa de atentie este aceea ca prima disciplina dedicata comertului a
fost economia. Economistii au propus in maniera generala ca practica manageriala era eficienta si, de aceea, siau concentrat atentia asupra politicilor economice nationale, si asupra celorlalte aspecte manageriale ale
afacerilor.
Un alt argument este acela ca au existat putine organizatii mari pana la sfarsitul anilor 1800. Cand au luat fiinta
afacerile familiale, scopul acestora nu era cresterea sau expansiunea, ci doar supravietuirea; daca familia putea
produce si vinde suficient pentru a se putea sustine, nimic in plus nu era necesar.
Studiile de management dintr-o perspectiva stiintifica au inceput doar la inceputul secolului XX (sfarsitul secolului
XIX). Doi dintre pionierii teoriei manageriale au fost Robert Owen si Charles Babbage.
Robert Owen (1771-1858), industrias britanic cu viziuni reformatoare, a fost unul dintre primii manageri care au
recunoscut importanta organizarii resurselor umane. Pana aici muncitorii erau considerati sau pusi in discutie in
termeni similari masinilor sau echipamentelor. Ca patron al unei firme, Owen a recunoscut ca oamenii merita mai
mult respect si demnitate. In consecinta, a incorporat inovatii "radicale" in sprijinul acestei idei: conditii mai bune
de munca, varsta minima mai mare pentru copiii care aveau nevoie sa munceasca, hrana pentru angajati si
numar redus de ore de munca. Desigur, a fost si adeptul ideii ca acordand mai multa atentie angajatilor se pot
obtine beneficii mai mari. Desi nimeni nu l-a urmat in aceea perioada, ideile sale au fost dezvoltate mai tarziu in
teoria comportamentala manageriala.
Charles Babbage (1792-1871), matematician englez, si-a concentrat atentia asupra eficientei productiei.
Contributia sa principala este cartea sa "On the Economy of Machinery and Manufactures". Babbage a acordat
mare incredere diviziunii muncii si a pledat pentru aplicarea metodelor matematice in probleme de eficienta a
utilizarii materialelor si utilitatilor. Din acest punct de vedere munca sa a fost premergatoare pentru teoriile clasica
manageriala si cantitativa. Nu a neglijat nici elementul uman. A inteles ca o relatie armonioasa intre manager si
muncitor poate fi benefica pentru ambele parti si a dezvoltat instrumente de genul planurilor de impartire a
profitului.
1. Managementul traditional
managementul stiintific
managementul birocratic
managementul administrativ
2. Management comportamental (behaviorist)
3. Management sistemic
4. Management situational (de contingenta)