Cap I.O noapte neobisnuita.

Umbrele dansau in jurul lumanarii, transformandu-se incet incet in spirite cu

suflet negru.
Paraseste camera privind peste umar si intra in baie.Usa care scartaia nu putea
decat sa accentueze teama intensa resimtita in fiecare parte a corpului ei. Palid si
slab tremura ca o usa veche ,putrezita.
Adrenalina isi facea simtita prezenta,inundand fiecare bataie a inimii.
In acea incapere, frica dansa impreuna cu frigul si nebunia.Era un dans atat de
infiorator incat pana si iarna se speriase de acel moment.Prea bine
sincronizanduse ,emanau o energie demna de romanele lui Stephan King.O
coregrafie misterioasa , un ritm bizar ce suna in ecou invaluiau ca o ceata atat
camera cat si ochii ei. Oglinda era imbracata intr-un soi de ceata, o ceata furioasa
dar totusi profunda, mult prea profunda pentru a putea fi inteleasa si totusi destul
de furioasa pentru a trezi DEMONI.Veche si prafuita,rama oglinzii era . Un rosu
intens de parca tot pigmentul fiecarei persoane pACatoase era adunat intr-o
singura panja de paianjen.
Tremurand de groaza, reuseste sa isi ridice privirea pentru a putea zari in oglinda
tranzitia usoara de la un verde-maroniu la un albastru intens al ochiilor.Nu numai
ca nu se putea recunoaste pe ea insasi, nu putea recunoaste nici demonii din
ochii ei.Pe cei vechi ii cunostea destul de bine. Pana la urma,ii adormea cu
lacrimi, in fiecare seara ,scufundata in soaptele lor pana in zorii zilei.
Insa acestia nu erau vechii ei prieteni, erau altceva.Aveau alta culoare, alt miros
iar soaptele lor s-au transformat in porunci, in tipete atat de intense incat nu le
putea descifra.
In acea clipa totul s-a schimbat.Cand a realizat ca acesti demoni nu se hranesc cu
suferinta, lacrimi sau sacrificiu.Disperarea si impulsul de a ingenunchia nu a fost
nici solutie, nici macar un ajutor,nu acesti demoni se hraneau doar cu viata.Nu
acceptau compromisuri nici in ruptul capului nu doreau sa vada lacrimi, nu ca
somnifere sau calmante.Lacrimile nu ii puteau adormi, doar viata ei ,atat de
importanta si pretioasa pentru demoni.Suferinta era convenabila dar viata ei
parea sa fie ce isi dorea cel mai mult. Era scopul.
Incet incet prindeau contur iar oglinda era posedata de flacari reci si negre
dansand pe un ritm anost.Melodia suna distorsionat in capul ei ,insa nu putea
deslusi versurile doar ritmul.
Flacarile deopotriva. Intelegeau versurile si asta din simplul fapt ca ele le
scrisesera.Cu accent puternic si soapte pe fundal.
Ea stia ca era ceva de la Pink Floyd, chitara electrica dand de gol melodia.Cand a
realizat acest lucru, buzele ei s-au metamorfozat in 2 bucati de piatra.Mirarea si
groaza i-au cuprins tot corpul , invaluind-o intr-o coaja subtire de frica care intr-un
timp timp relativ scurt se transformase intr-o ceata generoasa de groaza.Undele
melodiei cantau fricii iar aceasta dansa prinsa in acea piesa.Hey you era un
cantec care a capatat in acea noapte o alta valorea, o alta prespectiva, un alt
inteles.La acea ora , in acea noapte friguroasa de ianuarie a descoperit
compozitorii melodiei.De cand astepta acel moment.Voia sa inteleaga
profunzimea acelor linii melodice.Se astepta ca inspiratia care a dat nastere
acestor versuri sa fi fost adunat in doua picaturi de ploaie cazute in toamna in

care pasarile isi luase zborul spre alte taramuri dar a avut parte de o
surpriza.Flacarile erau inspiratia iar profunzimea nu statea decat in intuneric si
nopti reci de ianuarie.Momentele in care acea piesa capata inteles erau doar
momentele in care inspiratia avea sansa sa isi asculte propria creatie. Pe
fundalul potrivit.
Undele se reflectau din oglinda in albastrul deja apus in pupilele ochiilor speriati.

Cap II. Tema de casa : Trezirea

Cand a inceput sa realizeze ca demoni prind contur in mintea ei,a fost speriata,
terifiata chiar.
Asta era demult.Pe parcurc a reusit sa ii cunoasca prin frica, transformandu-i in
prieteni,cu care colabora.Binenteles atunci cand teama punea stapanire pe
ea,demonii simteau asta si profitau.In ciuda acestor fapte, a invatat cum sa ii
dreseze.A invatat repede, de nevoie.Pentru suflet acei demoni erau periculosi
daca nu stia sa vorbeasca in limba lor.Soaptele ei,ascunse in lacrimi,cateodata si
umilinta,ii faceau sa zambeasca.Depinde de volum.Daca volumul era prea tare,le
dadea putere.
In noptile in care alti demoni veneau in vizita, trebuia sa invete cum sa ii
intampine.Trebuia sa fie o gazda buna,fara sa stie asteptarile lor.Dar s-a
descurcat, colaborand cu frica din ce in ce mai mult si parca a invatat sa
vorbeasca in limba ei. A fost ciudat sa invete o limba fara pix si foaie.Tot ce a
avut la dispozitie a fost un profesor mut care mai intai iti dadea un test si dupa
aceea o morala.Lacrimile i-au fost idei si gandurile,concuzia.Disperarea era
clopotelul care anunta o pauza, venita intotdeauna ca ciclul, intr-un moment
prost.Acesta disperare cu miros de fum o facea sa isi piarda ideile, pana a invatat
sa scrie fara pix, direct cu lacrimi pe ganduri.
Toate aceste lectii predate prin liniste s-au terminat cand lacrimile au umplut
gandurile, transformandu-se in concluzii.Concluziile au fost tema de casa.Pe care
surprinzator, pentru prima data si le facuse si le facusera BINE.
A fost mandra, pentru ca a reusit sa isi aprinda singura primul beculet. Fara
ajutor.Nu a lasat pe nimeni sa puna mana pe intrerupator pentru ca a descoperit
ca numai ea are puterea sa-l aprinda pentru a lumina ALBASTRU.Oricare alta
mana ar fi transformat lumina in Negru.
Nota:Mai era doar una care avea aceiasi amprenta ca mana ei, dar despre asta
mai tarziu.
Dintre toate beculetele care aveau sa se aprinda, mai devreme sau mai
tarziu,acesta s-a aprins singur.El reprezenta inceputul ,mic si neinsemnat se
numea Trezirea.
Cap. III. Scopul