27.

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR (SCR)

RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ (RCP)
Definiţie: stopul cardio-respirator înseamnă încetarea (temporară, sperăm noi!) a activităţii inimii şi a plămânilor
care determină, în scurt timp, şi diminuarea sau chiar încetarea activităţii cerebrale (a creierului).

Cauze: sunt multiple, şi nu fac obiectul scrierii prezente ci a studiilor Dumneavoastră ulterioare. (Cu referire la
studenţii medicinişti!)

Pentru studiul stopului cardio-respirator au fost create organisme globale (ILCOR) care, au în subordine
organisme continentale (de ex. pentru noi, europenii – ERC), care, la rândul lor, au în subordine organizaţiile
naţionale – CNNR – Consiliul Naţional Român de Resuscitare. Toate aceste organizaţii au ca scop primordial,
răspândirea în masa populaţională a cunoştinţelor de bază în ceea ce priveşte Resuscitarea Cardio-Pulmonară.
Există de asemenea, preocuparea permanentă pentru studiul stopului cardio-respirator şi a modalităţilor celor mai
eficiente pentru combaterea acestei urgenţe „supermaxime”. Toate aceste organizaţii se preocupă, în fond, pentru
găsirea unor protocoale eficiente de acţiune în resuscitarea cardio-pulmonară. Aşa a fost creat „LANŢUL
SUPRAVIEŢUIRII” – protocol de acţiune imediată, fără cea mai mică întârziere, în cazul stopului cardio-
respirator (Fig. 27.1.):

166
RTHZRTEURETRET
LANŢUL SUPAVIEŢUIRII
Figura 27.1.

112 SVB DEF SVA

recunoaşter resuscitare defibrilare resuscitare

e de bază precoce avansată
alarmare

167
 Prima „verigă” a lanţului se referă la recunoaşterea cât mai precoce a stopului cardio-respirator (SCR)
şi la alarmarea SMU (112). Descrierea următoare va oferi suficiente amănunte referitoare la modalităţile de
identificare ale opririi circulaţiei şi a respiraţiei, precum şi la modalitatea de punere în activitate (ALERTĂ) a
sistemelor medicale de urgenţă (SMU).

A doua „verigă” exprimă atitudinea de urmat până la sosirea SMU, adică, efectuarea, „cu mâinile
goale”, a resuscitării cardio-pulmonare.

Când au sosit SMU, putem aplica precoce administrarea şocului electric extern, atunci şi acolo unde s-a
constatat a fi eficace. („veriga” a treia)

Odată prezente, SMU vor pune în aplicare protocoalele de acordare a asistenţei medicale ideale de
urgenţă în cazul stopului cardio-respirator: suportul vital avansat. Acesta nu poate fi, acum, obiectul nostru de
prezentare, pentru că ... mai avem de învăţat ! (ultima „verigă”)

Date fiind posibilităţile actuale de organizare, funcţionare şi acţiune ale SMU, (vezi şi pag. 9), putem
spune cu certitudine că: dacă un subiect intră în stop cardio-respirator şi NU are lângă el un martor care să ştie
să aplice protocolul de resuscitare de bază („cu mâinile goale”) cardio-pulmonare, mai are doar o singură şansă
în această viaţă: aceea de ... A MURI ! Pentru că, sistemele medicale de urgenţă, pot ajunge ... doar PREA

168
RTHZRTEURETRET
TÂRZIU la cazul respectiv ! De aceea, este deosebit de important a cunoaşte ce este de făcut în cazul stopului
cardio-respirator ! Iată ce este de făcut (Figura 27.2.):
Figura 27.2.
ASIGURARE !!!

TESTAREA STĂRII DE CUNOŞTINŢĂ ?

AJUUTOOOOR !!!

RESPIRAŢIA ???

PULSUL ???

+/- PLS

ALARMARE (112)

DOUĂ INSUFLAŢII EFICIENTE

(începerea resuscitării)

169
 COMPRESIUNI TORACICE (30)
Descrierea urmează:

(PRIMA VERIGĂ A LANŢULLUI SUPRAVIEŢUIRII)

Prin ASIGURARE înţelegem, în primul rând, asigurarea salvatorului. Nu noi suntem aceia care
trebuie să scoatem victima de sub influenţa diferiţilor agenţi nocivi. Nu suntem nici instruiţi, nici dotaţi pentru
aceste tehnici. Există specialişti: scafandri, pompieri, etc. Raţionamentul este forte simplu: pentru a putea acorda
primul ajutor, în speţă, pentru a putea fi eficace în resuscitare, trebuie să ne păstrăm integritatea corporală şi
psihică. Salvatorul sanitar face parte din eşalonul al doilea: el aşteaptă să i se aducă victimele, pentru a le acorda
asistenţă sanitară.
În faţa unei victime care a colapsat, trebuie să ne gândim şi la posibilitatea instalării unui stop cardio-
respirator (chiar dacă mai întâi ne gândim la leşin sau sincopă). Recunoaşterea acestuia începe cu TESTAREA
STĂRII DE CUNOŞTINŢĂ. Aceasta se face cu stimuli simpli: vizuali sau/şi auditivi. Prindem victima de
umeri, o scuturăm încet, o întrebăm ce s-a întâmplat, o rugăm să deschidă ochii sau gura, etc. Imediat vom
constata dacă este conştientă sau nu. (Nu este nevoie de testarea răspunsului la stimulul dureros ! Şi, în nici un
caz, nu vom proceda la agresarea mamelonului – aşa cum, din păcate, se constată încă în majoritatea serviciilor

170
RTHZRTEURETRET
de urgenţă.) Există două posibilităţi: cunoştinţă păstrată sau pierdută. În cazul în care este pierdută vom proceda
imediat la:

AJUUTOOOR!!! – adică la încercarea de a obţine colaborarea unui eventual al doilea salvator.

Importanţa acestui al doilea salvator poate fi vitală pentru victimă. Oricine, cu orice pregătire (sau fără), ne poate
fi de un real folos. Vom vedea de ce!

Fără a pierde timp, ne vom preocupa de RESPIRAŢIE ??? Pentru aceasta, vom face un singur PAS.
Adică: Priveşte, Ascultă şi Simte ! Ne vom pleca obrazul aproape, peste faţa victimei privind la toracele ei –
dacă se mişcă, sau nu –, ascultând vreun eventual zgomot produs de respiraţie şi simţind pe propriul obraz,
eventualul aer expirat. Facem acest gest timp de 10 secunde; nu mai puţin, pentru a ne convinge, în adevăr, dacă
respiră sau nu şi, nu mai mult, pentru a nu pierde timp preţios. Primul gest pe care trebuie să-l facem, după ce
am constatat absenţa respiraţiei (stop respirator), este de a proceda la cercetarea circulaţiei – următoarea etapă.

PULSUL ??? Pentru cunoscători (salvatori antrenaţi, sau lucrători în domeniul sanitar), pulsul se
palpează la:
- adulţi: la artera carotidă
- copii: la artera brahială

171
 - sugari şi nou-născuţi: la artera femurală.
Absenţa pulsului denotă oprirea inimii şi a circulaţiei sângelui (stop cardio-circulator). Pentru
salvatorii ad-hoc, sau pentru cei care nu ştiu sau nu pot palpa pulsul trebuie ştiut că, totala nemişcare a victimei
(absoluta sa inerţie a acesteia) înseamnă de asemenea, oprirea inimii şi a circulaţiei sângelui.

În acest moment, ştim că suntem în faţa unui stop cardio-respirator. Urmează a alerta imediat SMU
(112)! Pentru aceasta, s-ar putea să fim nevoiţi a ne depărta de victimă (de ex. trebuie să alergăm până la prima
casă să dăm telefon, trebuie să ieşim dintr-o prăpastie – unde nu avem semnal la mobil –, către suprafaţă – unde
avem semnal –, trebuie să oprim prima maşină pentru a ruga şoferul să alerteze SMU, etc.). Dacă suntem singuri
trebuie să facem acest gest. Dacă însă, am primit „ajuutoooor! - ul” solicitat, vom ruga al doilea salvator să facă
alertarea SMU, iar noi, vom rămâne lângă victimă şi vom începe imediat resuscitarea cardio-pulmonară. Facem
în acest mod economie de timp extrem de preţios! Iată de ce este deosebit de important, a obţine colaborarea
celui de al doilea salvator. Şi nu numai de aceasta. Voi prezenta şi alte motive.
Dacă trebuie să ne depărtăm de victimă, este obligatoriu a o aşeza în poziţia laterală de siguranţă
(PLS). (vezi pag. 163-165)

Urmează o etapă foarte importantă: ALARMAREA SMU (112). Punerea în mişcare alertă a SMU
este condiţia esenţială pentru economia de timp şi pentru garantarea unei asistenţe medicale calificate a
victimei în stop cardio-respirator. Important este ce spunem la telefon:

172
RTHZRTEURETRET
 1. - locaţia – descriem cu amănuntele cunoscute (eventuale puncte de reper reale), cât mai
precis, locul unde s-a produs SCR;
2. - descriem pe scurt situaţia victimei (sau decretăm existenţa unui stop cardio-respirator);
3. - dacă ni se cer (sau dacă orgoliul personal obligă), vom oferi datele personale.

Alarmarea este deosebit de importantă deoarece, un singur salvator poate fi eficient în resuscitare,
doar 10-12 minute (maxim15 minute). După această perioadă singurul salvator poate avea doar impresia că
face resuscitare; de fapt, nu mai poate fi eficace, datorită propriei epuizări ! Pe când, resuscitarea cu doi
salvatori (sau mai mulţi) poate fi efectuată timp de zeci de minute (sau un timp nelimitat).
Important este şi faptul că, în timp ce un eventual al doilea salvator face alarmarea, primul salvator
începe deja resuscitarea. Se face deci o economie de timp de un minut, extrem de preţioasă pentru victimă.

(A DOUA VERIGĂ A LANŢULUI SUPRAVIEŢUIRII)

RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ (RCP)

Definiţie: resuscitarea cardio-pulmonară compune un ansamblu de tehnici medicale de urgenţă prin care se
asigură un minim aport de oxigen în axul vital central: cord – pulmon – creier.
RCP, ca şi atitudine imediată faţă de stopul cardio-respirator, are două modalităţi de practică:

173
 1. SUPORTUL VITAL DE BAZĂ.(SVB) se poate traduce prin RCP „cu mâinile goale”;

2. SUPORTUL VITAL AVANSAT (SVA) care adaugă suportului vital de bază:

- o serie de tehnici medicale de urgenţă: şocul electric extern, intubaţia oro-traheală,
abordul venos periferic, etc.;
- suportul material al acestor tehnici: defibrilator, trusa de intubaţie, perfuzor,
branula, etc.;
- medicamente specifice resuscitării: Amiodaronă, Xilină, Atropină, etc.

Vom începe apoi, propriu-zis, resuscitarea. Vom administra victimei

DOUĂ INSUFLAŢII EFICIENTE. Tehnica este următoarea:
Etapa 1. – efectuarea triplei manevre Saffar: - hiperextensia capului
- subluxaţia mandibulei
- pensarea narinelor
Etapa 2.- inspir profund (utilizând întreaga capacitate pulmonară individuală);
- reţinerea respiraţiei şi efectuarea ocluziei cât mai perfecte a orificiului prin care
vom administra aerul inspirat;

174
RTHZRTEURETRET
 - exhalarea aerului inspirat (insuflarea aerului acumulat în plămâni, cu toată forţa, şi
cu căile aeriene deschise total), astfel încât să observăm o umflare (distensie)
a toracelui victimei.
Insuflaţia trebuie să dureze 2 secunde (după alţi autori, 1.5 secunde), după care vom lăsa o
pauză de 4 secunde, pentru ca aerul insuflat să poată ieşi (pasiv) din plămâni, iar apoi, vom reveni cu o a doua
insuflaţie, timp de alte 2 (1,5) secunde.
Frecvenţa recomandată pentru respiraţia artificială este cea a respiraţiei normale: 18 – 20
respiraţii / minut.

După administrarea celor două insuflaţii eficiente (dacă sunt libere căile respiratorii – dacă nu, vezi
pag. 128-140, „OACAS”), se va proceda la resuscitarea circulaţiei: cu
COMPRESIUNI TORACICE. Pentru a fi eficiente, compresiunile toracice trebuie să răspundă la patru
cerinţe:
CUM se fac? - la adult - cu două mâini,
- la copil - cu o singură mână,
- la sugar şi nou-născut - cu două degete.
UNDE se fac? - la adult - pe treimea inferioară a sternului,

175
 - la copil, sugar şi nou-născut - pe mijlocul sternului (intersecţia liniei mediane a
sternului, cu linia inter-mamelonară).
PROFUNZIMEA la care se fac? - la adult - 4-6 cm,
- la copil - 3-4 cm,
- la sugar şi nou-născut - 2-3 cm.
FRECVENŢA cu care se fac? - la adult - 100 pe minut,
- la copil, sugar şi nou-născut – 120 pe minut.
Beneficiind de recomandările protocolului modern (ILCOR-ERC-CNRR - 2005/2006) pentru
resuscitarea cardio-pulmonară, în ceea ce priveşte frecvenţa insuflaţiilor artificiale şi a frecvenţei compresiunilor
toracice, voi prezenta
RATA: INSUFLAŢIE / COMPRESIE, recomandată de acest protocol:
- pentru adult – 2 / 30 (două insuflaţii, la treizeci de compresiuni toracice);
- pentru copil – 2 /30 (două insuflaţii, la treizeci de compresiuni toracice) – în cazul a doi salvatori;
dacă există doar un singur salvator, se va practica rata de 2/15 (două insuflaţii, la
cincisprezece compresiuni toracice);
- pentru sugar şi nou-născut – 1/3 (o insuflaţie, la trei compresiuni toracice).

(A TREIA VERIGĂ A LANŢULUI SUPRAVIEŢUIRII)

176
RTHZRTEURETRET
 Pentru DEFIBRILAREA PRECOCE avem nevoie de suportul tehnic reprezentat de defibrilator.
Deocamdată, acest aparat se află doar în dotarea unor SMU. De aceea este încă odată importantă alarmarea cât
mai rapidă şi eficientă a SMU: pentru a ajunge cât mai repede la locul unde este nevoie de defibrilator. Cu cât
este aplicat mai precoce ŞOCUL ELECTRIC ETERN, cu atât vor fi mai mari şansele de supravieţuire a
victimei !
Descrierea detaliată a acestei etape, nu poate face obiectul scrierii prezente ! (Autorul vă stă însă la
dispoziţie pentru amănunte suplimentare!!!)

(A PATRA VERIGĂ A LANŢULUI SUPRAVIEŢUIRII)

Administrarea cât mai precoce a SUPORTULUI VITAL AVANSAT are menirea de a oferi victimei,
aflate în stop cardio-respirator, cele mai mari şanse de supravieţuire, cu cele mai mari beneficii: sechele minime
sau, absente.
Descrierea detaliată a acestei etape, nu poate face obiectul scrierii prezente ! (Autorul vă stă însă la
dispoziţie pentru amănunte suplimentare!!!)

177
!!! Regula generală pentru situaţii de urgenţă (şi pentru toate victimele inconştiente):

Aplică A - asigură permeabilitatea CĂILOR AERIENE SUPERIOARE:

- hiperextensia capului
- subluxaţia mandibulei

- ALARMARE SMU (112)

178
RTHZRTEURETRET
B – asigură un Priveşte Ascultă Simte pentru verificarea respiraţiei; dacă stopul
respirator este prezent → RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ

C – verifică pulsul (totala inerţie) → COMPRESIUNI TORACICE

179