Studiu in vitro : Cercetarea acuratetii si fidelitatii protezelor partial mobilizabile

scheletiza conventionale comparativ cu cele realizate prin tehnologia CAD-CAM

Acest studiu a fost realizat in anul 2018 , luna noiembrie.

Scopul studiului – obiective

Obiectivul acestui studiu este de a evalua fidelitatea , adaptabilitatea si acuratetea unei proteze
partial mobilizabile scheletizate conventionale comparand in cele din urma rezultatele cu a unei
proteze scheletizate realizata prin tehnologia de printare 3D , stereolitografia , aceasta din urma
apartinand tehnologiei CAD-CAM.

Materiale si metode

Pentru acest studiu , a fost realizat un schelet metalic pentru arcada superioara (maxilar) , avand
clasa a III-a de edentatie Kennedy , cu o modificare.
Modelul acestui caz a fost scanat si mai apoi folosit pentru a compara acuratetea si fidelitatea
restaurarii.
Au fost realizate 40 de „impresii” (conventionale dar si digitale) aale piesei principale. Urmand ca
dupa aceea sa se imparta in 4 mari categorii.
Grupa I incadreaza tehnica cerii pierdute , reprezentand metoda conventionala ; grupa a II-a ,
tiparirea CAD ; cea de-a treia printarea CAD din modelul de ghips scanat iar ultima este reprezentata
de tehnica cerii pierdute realizata pe modelul imprimat din rasina.
Ca si material s-a folosit un aliaj metalic din Co-Cr.
Toate scheletele metalice au fost scanate urmand a se masura distanta dintre gol si modelul master
scanat.
Cartarea culorii a fost realizata utilizand un software complet de metrologie.
Datele au fost analizate statistic folosind testul Kruskoll- Walls, urmat de metoda Bonferroni folosita
pentru compararea perechiilor.

Rezultate

Cartografierea culorii a relevat anumite discrepante in conectorii majori din cele patru grupe.
In comparatie cu cadrele tiparite 3D , scheletele traditionale realizate folosind modelele din ghips sau
rasina imprimata au aratat o fidelitate mai mare , in special in conectorii principali.
Cel mai mare decalaj (0,33 mm) a fost observat in partea anterioara a conectorului principal al
scheletului printat. (grupele II si III)
Metoda de fabricare nu a afectat insta adaptabilitatea celorlalte componente.

Concluzii

Desi atat metodele conventionale de realizare a componentei protezei mobilizabile scheletizate cat si
cele de imprimare 3D prin tehnologia CAD-CAM , au dezvaluit o buna adaptabilitate din punct de
vedere clinic. Grupurile conventional turnate au dat dovada de o mai buna fidelitate su precizie.