Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criticii romani o
elogiaza: ,,Se citeste cu sufletul la gura"
Denis Grigorescu,
Diana Andreea Ilie (16 ani), din Pitesti, este o scriitoare apreciata, desi inca nu a atins varsta majoratului.
Autoarea are deja doua romane publicate, ambele la Editura Paralela 45: ,,Cealalta acasa" si ,,Zbor prin lucarna
sparta".
Diana Andreea Ilie este eleva in clasa a X-a, la Colegiul National ,,Zinca Golescu" din Pitesti, la profilul de
Stiintele Naturii-Bilingv. A publicat primul roman la varsta de 15 ani, iar fiecare dintre cele doua carti a fost
scrisa in mai putin de trei luni, in perioada vacantei de vara. In timpul anului, atunci cand principala ei ocupatie
nu este literatura, pitesteanca este o eleva de exceptie: la testele nationale de anul trecut a luat 10 pe linie si a
obtinut de trei ori premiul special la Olimpiada nationala de limba si literatura romana.
Diana si-a descoperit pasiunea pentru scris inca din clasa a V-a, cand se pregatea intens pentru etapa nationala a
Olimpiadei de limba si literatura romana. In cei patru ani de gimnaziu, Diana Andreea Ilie s-a calificat de trei ori
la etapa nationala, sub indrumarea profesoarei Corina Oprescu, mentorul ei, care a stiut sa o faca sa vada
literatura ca pe ,,cealalta acasa". Si de fiecare data a luat premiul special la olimpiada nationala.
,,Mi-am format condeiul pregatindu-ma atat pentru olimpiada, cat si pentru alte concursuri nationale de limba
romana, cum ar fi Concursul transcurricular <<Ionel Teodoreanu>> sau <<Un condei numit fair-play>>. De
fiecare data m-am intors cu premii, iar asta mi-a dat aripi sa-mi perfectionez arta scrisului. Astfel, in spatele
celor doua romane scrise stau sute de ore de munca, de incercari, de cautari, si tot atata pasiune pentru scris si
pentru literatura in general", spune tanara scriitoare.
Prima carte
Procesul de creatie pentru primul roman, ,,Cealalta acasa", publicat in aprilie 2015, a fost unul legat de
concursurile la care participa. Diana s-a apucat sa scrie romanul in 2014, dupa ce s-a intors de la Iasi, de la etapa
nationala a Concursului transcurricular de lectura si interpretare ,,Ionel Teodoreanu": ,,Tocmai venisem de acolo
cu locul I si ma aflam intr-o dispozitie excelenta, iar Iasul imi oferise acea incarcatura spirituala necesara pentru
a scrie: teiul lui Eminescu, bojdeuca lui Creanga, numele lui Ionel Teodoreanu gravat pe o placa de marmura
alaturi de alte nume importante, la colegiul unde sustinusem concursul".
Diana a scris romanul intr-un timp foarte scurt, in vacanta de vara dintre clasa a VII-a si a VIII-a. ,,Am schitat
ideile pe un caiet, am scris apoi direct la calculator, am sters, am scris, iar am schitat. Scrisul e ca mersul pe
bicicleta. De altfel, pe ambele le ador! La inceput ti-e teama, simti nesiguranta, uneori cazi, te mai si lovesti, dar
daca te tii tare, fara sa-ti dai seama, incepi sa inghiti kilometri, cum si calculatorul incepe sa inghita zeci de mii
de cuvinte, si incepe la nebunie sa iti placa cum vantul iti flutura prin par si cum imaginatia zboara departe,
departe si creeaza lumi unde totul este posibil", spune Diana.
Spre sfarsitul verii lui 2014, a reusit sa incheie manuscrisul. ,,Dincolo de euforia faptului ca am reusit sa duc la
bun sfarsit un <<lucru mare>>, stiam ca trebuie sa uit de manuscris, pentru o vreme. Citisem <<Panza de
paianjen>> a Cellei Serghi, citisem si despre faptul ca Liviu Rebreanu a sfatuit-o sa puna manuscrisul in sertar
si sa-l scoata dupa sase luni. Va mai avea pe urma de lucru la el... Eu n-am avut rabdare sase luni. Mi-am recitit
manuscrisul in vacanta de iarna si am constatat, cu lacrimi in ochi, ca prima parte mai trebuie lucrata. M-am pus
din nou pe treaba. Manuscrisul era, in sfarsit, gata. L-am trimis la Editura Paralela 45 cu multa speranta in
suflet. Mi-am dorit sa scriu ceva <<altfel>>, care chiar sa reprezinte generatia mea", isi aminteste Diana.
,,Parintii, cei mai buni prieteni"
Iar efortul ei literar a fost remarcat de catre Calin Vlasie, directorul general al Editurii Paralela 45, care a
apreciat atat manuscrisul, cat si curajul Dianei de a scrie un roman. Sprijinul sau a insemnat enorm pentru
Diana: ,,Cuvintele pe care le-a scris pe coperta ambelor mele romane ma onoreaza si imi dau incredere in
talentul si puterea mea de a crea lumi. Caci in lumea aceasta plina de superficialitate in care traim, este
extraordinar sa stii ca exista oameni care ii incurajeaza pe cei tineri si ii ajuta sa-si gaseasca drumul. Faptul ca
manuscrisul meu a luat forma unei carti mi-a dat forta de a continua sa scriu, de a deschide noi lumi pe care le
simteam undeva, latente, in nesfarsitul orizont interior. Tot la Editura Paralela 45 am intalnit o adevarata echipa
de profesionisti, care a facut posibila transformarea manuscrisului intr-o carte, mirosind a nou si a aventura".
Care au fost reactiile familiei si colegilor la succesul literar precoce al Dianei ,,Parintii m-au incurajat
intotdeauna sa fac ceea ce imi place, iar daca scrisul a fost pasiunea mea, ei au fost primii cititori, primii mei
fani si critici, deopotriva. Alaturi de ei calatoresc foarte mult, discutam despre orice, impartasim totul. Parintii
imi sunt cei mai buni prieteni. Atat familia, cat si colegii au trait emotia lansarilor de carte alaturi de mine, miau simtit toate indoielile, dar si sperantele in discursurile pe care le-am tinut in fata lor. E minunat cand stii ca ai
sprijinul prietenilor!", adauga Diana.
Editorul cartii, Calin Vlasie, spune ca a fost impresionat de ,,Cealalta acasa", primul roman al Dianei, din doua
aspecte: ,,In primul rand, faptul ca un copil de 14 ani si jumatate poate scrie un roman bine inchegat, cu multa
expresivitate stilistica. In al doilea rand, acest fenomen este destul de restrans la noi, in timp ce in Occident este
des intalnit, normal, pentru ca scoala de acolo prevede lectura si scriere creativa. Acest roman se citeste cu
sufletul la gura, are o intriga destul de simpla, dar cu trimiteri absolut uluitoare construite pe simplitate. M-ar
bucura ca mesajul acestei carti sa-i impulsioneze pe colegii ei".
Romanul ,,Cealalta acasa" este, in esenta, o poveste despre intoarcerea la origini. ,,Eu am crescut cu bunicii si
cred ca pentru orice copil bunicii sunt o parte importanta din copilarie, poate chiar esenta ei. Radacinile noastre
isi iau intotdeauna seva de acasa, acel loc dulce care, la orice varsta, te duce cu gandul la copilarie, la arome
unice pe care nicaieri in lume nu le regasesti, la franturi de imagini intiparite pentru totdeauna pe retina
sufletului. <<Acasa>> e spatiu si spirit deopotriva, asa ca mi-am plasat eroii, Ida, Anne si Peter, intre
<<acasa>> si <<cealalta acasa>>, in cautarea Copilariei", explica tanara scriitoare.
A doua carte