INTARIREA STIMEI DE SINE

Stima de sine este o trasatura afectiv-atitudinala a personalitatii. Numita si evaluare de sine, ea

exprima sentimentele noastre fata de noi insine: pretuirea, acceptarea, si evaluarea Eului,
cuprinzand un set de elemente autoevalutive, de factura globala, asupra individului: ce gandesc
eu despre mine, ce consider ca sunt capabil sa fac, daca ma simt util, optimist, pesimist etc.
Fiecare persoana trebuie sa se respecte, orice s-ar intampla. La copiii de varsta mica, stima de
sine este mult mai importanta, deoarece pe marginea parerii copilului despre sine de
dezvolta personalitatea si relatiile sale sociale.
Perioada de gradinita este una din cele mai importante din viata copilului. Acum ar trebui sa fie
practic primul moment in care copilul iese in lume fara mami si tati langa el, perioada in care
invata sa relationeze intr-un spatiu educational si cand invata sa aiba o conduita specifica
scolarilor.
Fiecare copil a fost crescut intr-un anume fel, dar, dupa cum spune si proverbul, cei mai
importanti sunt primii "7 ani de-acasa". Gradinita face parte din acea perioada, motiv pentru care
parintii si educatorul trebuie sa acorde o atentie mai mare dezvoltarii copilului si modului in care
relationeaza cu cei din jurul sau.
Parintii trebuie sa lucreze cot la cot cu educatorul, daca nu mai mult, pentru a putea ajuta
prescolarul sa aiba o imagine pozitiva despre sine. Desi exista anumite elemente de reper in
dezvoltarea copilului, niciun copil nu se va dezvolta la fel ca altul. De aceea, adultii trebuie sa il
ajute sa se simta respectat si sustinut, oricare ar fi ritmul sau de dezvoltare intelectuala. Atata
timp cat copilul se simte respectat si sustinut de cei de langa el, prescolarul va avea o parere buna
despre propria persoana.

Aprecierea prescolarului
Parerile care conteaza cel mai mult pentru copil sunt cele ale parintilor si
educatorilor. Asadar, inca de la varstele fragede, trebuie ca el sa fie ajutat sa
inteleaga ca un esec nu este sfarsitul lumii si ca toata lumea face greseli.
Aprecierile persoanelor care conteaza cel mai mult pentru el fac o diferenta
uriasa intre modurile in care ajunge copilul sa gandeasca despre sine si
activitatile si activitatile sale.

Dezvoltarea unei stime de sine pozitiva este o relatie directa cu imaginea de sine echilibrata.
Comportamentul pozitiv al parintilor si al educatorilor isi pun puternic amprenta, asadar lauda,
incurajarea, respectul si atentia concentrata asupra lor au avut efectul de a ajuta prescolarul sa
capete incredere si respect fata de sine. De fiecare data cand un copil incearca sa comunice cu
noi, este foarte important sa ascultam si sa ii apreciam ideile. Relatia sociala este foarte
importanta, de aceea este dezirabil ca un copil sa se simta iubit, sa i se spuna acest lucru si sa i se
arate prin imbratisari, saruturi etc.. Si existenta prietenilor in viata sa isi pun amprenta asupra
stimei de sine, fiind demonstrat ca prescolarii cu mai multi prieteni au o stima de sine mai
ridicata decat copiii solitari.

Comportamentul copiilor cu stima de sine ridicata

Prescolarii cu stima de sine pozitiva vor sti cum sa isi asume o responsabilitate si cum sa duca la
bun sfarsit o activitate fara sa le fie frica de esecul care ar putea aparea pe parcurs. Ei devin
mandri de ceea ce reusesc sa faca si stiu cum sa invete din eventualele greseli, avand curajul sa
inceapa sa faca activitati noi si sa invete tot ce se poate. Asadar, esecul, comportamentele
indezirabile ale celor din jurul sau, situatiile de risc sunt aspecte carora copilul le face fata cu
brio.
Sentimentele sunt usor de exprimat si un copil cu stima de sine ridicata va sti sa si le exprime, fie
ca sunt pozitive sau negative.

Formarea imaginii de sine negativa

Ceea ce multi nu inteleg este ca orice vorba aruncata in vant sau orice reactie a unui adult fata de
un copil fara sa gandim poate duce la formarea unei imagini de sine negativa.
Educatorii pot favoriza dezvoltarea unei imagini de sine negative prin incurajarea etichetarii.
Cand unii colegi de gradinita folosesc apelative pentru a se referi la un copil, educatorii trebuie
sa incerce sa tina sub control relatiile si sa evite formarea de personalitati dominante negative.
Din punctul de vedere al parintilor, nu este nevoie de mult chin pentru a favoriza dezvoltarea
unei imagini de sine negativa la copil. Chiar daca avem impresia ca un copil nu intelege ce ii
spunem, o negatie trebuie intotdeauna urmata de explicatiile de rigoare. Un "nu" trebuie tot
timpul sa fie explicat pentru ca prescolarul sa poate intelege motivele si sa nu mai repete greseala
facuta. O alta greseala majora pe care o fac parintii este amenintarea cu abandonul. Copilul
incepe sa nu se mai simta sigur in propria familie. Nu trebuie sa existe nici macar posibilitatea de
a fi parasit, indiferent de ce boacane face copilul.
Educatorii au o influenta mai mare asupra dezvoltarii stimei de sine prin
simplul fapt ca ei sunt de fata cand prescolarul interactioneaza la gradinita si
el este cel care favorizeaza anumite interactiuni intre sine si colegi.
Din punct de vedere educational, educatorul nu trebuie sa prezinte sarcini
potrivite pentru varste mai mari decat cea a copilului, ci cele pe care un copil

de varsta mica le poate realiza, pentru a putea evita esecul continuu. De

asemenea, cerintele trebuie sa fie clar prezentate si sa se axeze pe
beneficiile pe care exercitiul respectiv i le aduce, nu pe pedepsele care apar
un urma nerezolvarii corecte.
Activitatile de la gradinita ar trebui sa anticipeze nevoile prescolarilor,
deoarece in acest fel copiii se vor implica cu mai mare drag in activitate si
vor avea o rata de succes mai ridicata. Recompensele trebuie sa fie
prezente, dar nu trebuie intrecuta limita. Acestea trebuie pastrate la un nivel
normal, fara a cadea in extravaganta sau exagerare.
Dupa cum stim, o problema are mai multe rezolvari, asadar educatorul
trebuie sa fie pregatit sa prezinte copiilor mai multe optiuni fata de cele pe
care le descopera copiii. Pe langa faptul ca se vor simti mai bine ca inteleg
despre ce este vorba, li se vor dezvolta si calitatile mintale, iar pe viitor vor fi
capabili sa gaseasca mai multe solutii pentru o situatie.

Activitati care pot creste stima de sine a prescolarilor

Stima de sine poate fi crescuta prin majoritatea activitatilor pe care un copil le realizeaza
impreuna cu un adult, cu parintii sau cu educatorul. Aceste activitati trebuie sa se axeze pe
dezvoltarea creativitatii copilului, spontaneitatea sa si rezultatele pozitive care reies.
Jocurile, desenul, pictura sau alte activitati care se bazeaza pe dezvoltarea intelectuala si artistica
trebuie sa fie centrate pe efectele pozitive, pe placerea pe care o are copilul cand realizeaza
aceste activitati si pe laudele pe care le primeste in urma lor.
In general, invatarea prin imitatie determina copilul sa extraga comportamentele celor din
jurul lor, ale parintilor si ale educatorilor, insusindu-si-le si dezvoltandu-si o personalitate pe
marginea lor.