Anomalia dentara - dintii strambi, nu reprezinta o boala, ci doar o abatere de la

ceea ce este considerat a fi pozitia normala a dintilor. Din fericire, aceste probleme
pot fi rezolvate cu succes, atat in copilarie cat si la varsta adulta, gratie tehnicilor
moderne de care dispune ortodontia moderna.

Anomaliile dentare pot fi mostenite - anomalii dentare de cauza ereditara, sau

dobandite - anomalii dentare de cauza functionala.

Cauzele ereditare sunt legate de anumite caractere faciale sau dentare care sunt
transmise de-a lungul generatiilor : mostenirea unor dinti mai lati sau mai mici, un
numar de dinti mai mare sau mai mic decat formula normala, deficit sau exces de
crestere pe anumite segmente faciale - cel mai frecvent, cresterea in exces a
mandibulei.

Cea mai mare parte din anomaliile dento-maxilare sunt consecinta unor tulburari
functionale care pot afecta cresterea si dezvoltarea normala a aparatului masticator.
Dintre acestea, respiratia orala si deglutitia infantila sunt cauzele cele mai frecvent
intalnite.

Obiceiurile vicioase dobandite in timpul primei copilarii constituie, de asemenea,

cauza unor tulburari in dezvoltarea normala a complexului dento-maxilar : suptul
tetinei prelungita dupa varsta de 1 an, suptul degetului, interpunerea diverselor
obiecte intre dinti (creioane, pixuri), roaderea unghiilor (onicofagie), dormitul in
aceeasi pozitie timp indelungat. Pierderea precoce a dintilor de lapte prin carii
complicate si netratate, constituie o cauza foarte frecventa in perturbarea alinierii
dentare.

Deseori aceste cauze se pot asocia, ceea ce determina o agravare a anomaliei

dento-maxilare. In functie de complexitatea fiecarui caz in parte, poate fi necesara
colaborarea cu medici de alte specialitati, cum ar fi : O.R.L., pediatrie,
parodontologie, chirurgie maxilo-faciala, logopedie.

Compresia de maxilar

Inclinarea accentuata a dintilor superiori este cea mai comuna problema

ortodontica, fiind un simptom al compresiei (ingustarii) de maxilar. Aceasta
anomalie apare la copiii cu probleme in sfera O.R.L. (polipi, amigdalite repetate) si
este asociata respiratiei orale (relatie cauza-efect). Acesti copii au tegumente
palide, narile sunt inguste cu tonus scazut, stau cu gura intredeschisa, lasand sa se

vada incisivii superiori inapoia buzei inferioare (aspectul de iepuras), profilul convex
accentuat fiind caracterisitic in pertubarea aspectului facial.

Incisivii superiori sunt afectati prematur de procese carioase si traumatisme datorita

expunerii lor in afara cavitatii bucale.

In cazurile mai severe apar si tulburari masticatorii, insotite de un retard in

cresterea si dezvoltarea generala a copilului, fapt ce este adesea remarcat de
medicul pediatru.

Largirea arcadei maxilare prin tratament ortodontic favorizeaza reluarea respiratiei

nazale si faciliteaza dezvoltarea normala a cresterii.

Compresia de maxilar este o cauza frecventa a parodontozei si a sindromului de

apnee obstructiva la varsta adulta.

Maxilar normal
Maxilar normal

Compresie de maxilar
Compresie de maxilar

Ocluzia inversa

Ocluzia inversa poate fi de natura ereditara, ca urmare a cresterii in exces a

mandibulei (maxilarul inferior) sau / si dezvoltarea mai redusa a maxilarului
superior.
Prognatia mandibulara, asa cum este cunoscuta, are consecinte grave in
perturbarea aspectului facial, determinand profilul concav caracteristic.
Pe langa afectarea importanta estetica, prognatia mandibulara are consecinte
masticatorii, fonatorii si asupra sanatatii parodontale la varsta adulta.

Maxilar normal
Maxilar normal

Ocluzie inversa frontala cu profil concav

Ocluzie inversa frontala cu profil concav

Ocluzia adanca

Dentitie normala
Normal

Ocluzie adanca
Ocluzie adanca

Dintii frontali superiori acopera vertical mai mult de jumatate din inaltimea dintilor
frontali inferiori care apar mai inalti si pot avea contact cu gingia celor de sus sau
chiar cu cerul gurii. In timp, inflamatia gingiilor si uzura (tocirea) excesiva a dintilor
pot duce la pierderea lor la maturitate.

Ocluzia deschisa

Dentitie normala
Normal

Ocluzie deschisa
Ocluzie deschisa

In cazul ocluziei deschise, dintii frontali superiori si inferiori nu se ating in momentul

"muscaturii". Spatiul care ramane poate fi de cativa milimetri pana la un
centimetru. De cele mai multe ori, ocluzia deschisa este cauzata de suptul
degetului. Suprasolicitarea dintilor posteriori, eficienta masticatorie redusa si
defecte de vorbire - sigmatismul sau sasaiala si vorbirea peltica - sunt consecintele
acestei anomalii. Afectarea fonatiei necesita uneori colaborarea cu logopedul pentru
a restabili pozitionarea adecvata a limbii in pronuntia unor foneme.

Inghesuirea dentara - Lipsa de spatiu pentru alinierea unor dinti

Dentitie normala
Normal

Inghesuire dentara
Inghesuire dentara

Dintii pot fi inghesuiti deoarece sunt prea mari (macrodontie) sau pentru ca oasele
maxilare sunt prea mici. Aceasta situatie poate determina contacte ocluzale
incorecte cu efecte asupra tesuturilor de sustinere ale dintilor, locuri de retentie a
placii bacteriene si ingreunarea igienizarii dentare, care genereaza carii si un aspect
inestetic ce afecteaza psiho-social individul.
Adesea lipsa de spatiu este remarcata in momentul aparitiei caninilor superiori,
care, neavand loc sa sa alinieze pe arcada, erup in afara acesteia, ceea ce perturba
grav aspectul zambetului (zambet de vampir).

Spatierea dentara - exces de spatiu pentru alinierea dintilor

Dentitie normala
Normal

Spatiere dentara
Spatiere dentara

Spatierile dintre dinti pot fi consecinta mostenirii unor dinti mai mici decat media
normala (microdontie). Daca dintii sunt mai mici in raport cu diametrul maxilarelor
ori sunt mai putini dinti pentru ca nu au existat germeni dentari sau pentru ca au
ramas inclavati in os, pot sa apara spatii care sunt inestetice si pot afecta vorbirea.
Diastema (strungareata) este mai frecventa si poate fi corectata cu succes prin
tratament ortodontic.