Paralizia cerebrala

Neurologie
03 Octombrie 2006 (12:48)
Generalitati

Paralizia cerebrala (CP) este o tulburare cronica de postura si de miscare provocata

de leziunea sistemului nervos central. CP consta in miscari reflexe involuntare si
contractii (spasme) musculare care pot afecta o regiune, jumatate de corp sau corpul
in totalitate. O serie de afectiuni ca retardarea mintala, crizele convulsive sau
disfunctii vizuale si auditive sunt frecvent asociate cu paralizia cerebrala.
Cauze

Paralizia cerebrala este consecinta lezarii sau dezvoltarii anormale a sistemului

nervos (creierului). In majoritatea cazurilor nu se cunoaste cauza. Leziunea sau
disfunctia poate surveni in timpul sarcinii, in timpul nasterii sau in primii 2-3 ani de
viata.
Cauzele de CP survenita in timpul sarcinii sau al nasterii pot fi anomalii genetice sau
cromozomiale, infectii sau alte boli ale mamei sau fatului survenite in timpul sarcinii
sau complicatii peripartum (in timpul travaliului). Oricare dintre acestea pot afecta
cresterea si dezvoltarea normala a fatului sau pot lipsi fatul sau nou-nascutul de
nevoile de sange, oxigen sau substante nutritive. Afectiuni ale nou-nascutului ca
hipoglicemia netratata pot de asemenea determina leziuni cerebrale care pot cauza
CP.
CP datorata nasterii premature este legata de dezvoltarea insuficienta a creierului.
Copii nascuti prematur au risc crescut de hemoragii cerebrale (hemoragie
intraventriculara sau IVH). Leucomalacia periventriculara (LPV), o afectiune a
substantei albe a creierului, este mai frecventa la copii nascuti prematur decat la cei
nascuti la termen. Ambele, IVH si LPV, cresc riscul aparitiei CP.
Cauzele care pot determina CP in primii doi sau trei ani de viata sunt legate de
lezarea creierului in urma unei boli grave ca meningita, in urma unei leziuni cerebrale
consecutive unui accident sau traumatism cranian sau in urma unei lipse temporare
de oxigen la tesuturi ca in cazul unui eveniment de inec.
Simptome

Chiar daca este prezenta inca de la nastere, paralizia cerebrala poate deveni evidenta
abia intre unu si trei ani de viata. Acest lucru se datoreaza modalitatii de crestere si
dezvoltare a copiilor. Medicii specialisti sau parintii nu pot recunoaste miscarile
neregulate ale copilului numai in momentul cand copilul creste si acestea devin mai
evidente. Acesti bebelusi si copii tineri pot pastra reflexe de nou-nascut si pot
intarzia in atingerea dezvoltarii normale varstei lor. Parintii si supraveghetorii sunt de
obicei primii care observa intarzierea in dezvoltarea copilului care pot fi semne
precoce de CP.

In formele severe de CP sunt prezente semne inca de la nastere sau imediat dupa
aceasta. Cu toate acestea, unele semne precoce de CP severa difera in functie de
tipul specific de boala prezent.
Semne de CP severa care pot fi observate imediat dupa nastere includ:
- dificultati la supt si inghitit
- planset slab sau ascutit
- pozitii anormale; fie corpul este foarte relaxat si moale, fie prea rigid; atunci cand
sunt luati in brate, bebelusii isi pot extinde spatele, bratele si picioarele, aceste
pozitii anormale sunt diferite si mult mai severe decat cele care apar la copii cu colici.
Unele probleme legate de CP pot aparea sau deveni mai evidente odata cu cresterea
copilului. Acestea includ:
- atrofie musculara la nivelul membrelor afectate. Afectarea sistemului nervos
determina limitarea miscarilor la nivelul membrelor afectate. Limitarea miscarilor
afecteaza dezvoltarea normala a muschilor
- perceptii si senzatii anormale, ca durere la atingerea usoara. Chiar si activitatile
zilnice, ca spalatul pe dinti, pot cauza durere. Senzatiile anormale pot ingreuna
identificarea obiectelor obisnuite prin atingere, de exemplu sesizarea diferentei dintre
un balon de sapun moale si o minge de baseball dura
- iritatii ale pielii. Salivatia abundenta este frecventa atunci cand sunt afectati
muschii faciali si cei ai gatului. Salivatia abundenta irita pielea, mai ales cea din jurul
gurii, barbiei si toracelui anterior
- afectiuni dentare. Datorita durerilor care pot aparea la spalarea dintilor creste
riscul de aparitie al cariilor si al gingivitelor (inflamatia gingiei). Mai pot contribui la
aparitia gingivitelor si efectele adverse ale medicamentelor administrate pentru
tratarea crizelor
- traumatisme. Exista riscul de cadere si alte accidente, in functie de controlul
muscular, de rigiditatea (mobilitate ingreunata) articulara si de tonusul muscular
global. Crizele asociate CP pot cauza de asemenea contuzii accidentale
- infectii si boli cronice. CP severa determina dificultati de alimentare. Inhalarea
bolului alimentar in plamani creste riscul de aparitie a pneumoniei. Adultii au risc
crescut de afectare cardiaca si pulmonara.
Unii copii cu CP prezinta o serie de tulburari de comportament precum somnolenta
excesiva, iritabilitate si scaderea interesului pentru lumea din jur.

Mecanism fiziopatogenetic

Toti pacientii cu paralizie cerebrala au tulburari de miscare si de postura. Cu toate

acestea, majoritatea copiilor nu prezinta semne de CP de la nastere. Parintii si
supraveghetorii pot observa primele semne de CP, ca imposibilitatea copilului de a se
intoarce de pe o parte pe alta, de a sta in sezut, de a se tara (a merge de-a busilea)
sau de a merge la varsta obisnuita.
Semne de CP pot deveni din ce in ce mai evidente cu varsta. Unele probleme de
dezvoltare pot aparea abia dupa primul an de viata. Leziunea cerebrala care produce

CP nu se agraveaza cu varsta; cu toate acestea pot aparea, se pot modifica sau

deveni mai severe pe masura ce copilul creste.
Simptomele specifice CP depind de tipul si severitatea ei, de gradul debilitatii mintale
si de dezvoltarea altor complicatii sau de asocierea altor boli.
Tipul de CP prezent si ce parte a corpului este afectata va determina gradul de
mobilitate al copilului.
Majoritatea pacientilor cu CP prezinta forma spastica de CP care afecteaza numai o
parte de corp. De exemplu pot exista simptome numai la nivelul unui membru sau
numai pe o jumatate de corp. Majoritatea copiilor gasesc modalitati de acomodare cu
handicapul lor. Unii pacienti se pot descurca singuri, altii isi duc traiul si lucreaza in
situatii care le asigura un anumit grad de asistenta (ajutor). In cazul afectarii
ambelor membre se recomanda folosirea unui scuter de lemn (un dispozitiv folosit
pentru sprijin in timp ce se culca), unui carucior modificat, unui scaun cu rotile sau
alte echipamente speciale.
Paralizia cerebrala care afecteaza tot corpul cauzeaza cele mai mari probleme. CP
severa spastica si atetozica (dischinetica, miscari involuntare spasmodice) sunt forme
de CP totala. Multi dintre cei afectati nu se pot ingriji singuri, fie din cauza impotentei
functionale severe, fie din cauza retardarii mintale. Cu toate acestea, unii pacienti
pot supravietui cu ajutorul membrilor familiei sau al persoanelor calificate sa faca
asta.
Complicatii, ca acces epileptic sau alte afectari fizice cronice ale CP pot fi greu de
diagnosticat inainte de unu pana la trei ani. Cateodata asemenea predictii nu sunt
posibile decat la varsta scolara cand abilitatea de invatare, de comunicare si alte
abilitati pot fi cuantificate. Gradul de suport si de supraveghere depinde de numarul
si severitatea problemelor.
Gradul debilitatii mentale este un predictor important al functionalitatii zilnice.
Aproximativ 75% dintre pacientii cu CP au un anumit grad de deteriorare cognitiva.
Aproximativ 60% dintre acestia sunt retardati mental (de la forma medie pana la
severa), iar restul sunt dezvoltati normal, dar au un grad de dificultate de invatare.
Alte afectiuni, ca disfunctii vizuale sau auditive, sunt frecvent asociate cu CP. O parte
dintre acestea sunt diagnosticate precoce, altele pe masura cresterii copilului.
De asemenea, ca si oamenii cu dezvoltare fizica normala, pacientii cu CP prezinta o
serie de preocupari sociale si emotionale de-a lungul vietii. Din cauza limitarilor fizice
pot aparea alte temeri pe langa cele de mai sus si de aceea pacientii cu CP necesita
intelegere si incurajare din partea altor oameni.
Dintre toti copii diagnosticati cu paralizie cerebrala, 90% ating varsta adulta.
O evaluare mai precisa a calitatii vietii depinde de tipul de CP prezent, de severitate
si de impactul altor afectiuni care se asociaza cu CP. Majoritatea adultilor cu forma
usoara sau moderata si unii cu forma severa sunt independenti (se descurca singuri)
si lucreaza. Posibilitatile de a trai independenti si de a se angaja s-au imbunatatit
pentru pacientii cu CP. Acestea sunt rezultatul unui suport mai bun din partea

membrilor familiei si al unor tehnologii mai avansate, ca computere prevazute cu

microfon, scaun cu rotile electric si alte dispozitive.
Factori de risc

Nasterea prematura si greutatea mica la nastere

40-50% dintre copiii care dezvolta CP sunt nascuti prematur. Riscul de a dezvolta CP
creste cu cat greutatea la nastere este mai mica. De obicei copiii nascuti prematur au
greutate mai mica decat cea normala, mai mica cu circa 2,5 kg, dar si copiii nascuti
la termen pot prezenta greutate mica la nastere. Exista un risc mai mare de nastere
prematura si de greutate mica la nastere in cazul sarcinilor gemelare comparativ cu
cele cu fat unic. De asemenea exista o probabilitate mai mare in cazul copiilor
nascuti prematur sau cu greutate mica la nastere de a prezenta in timpul perioadei
de crestere dificultati de dezvoltare care pot afecta creierul. De exemplu, o afectiune
numita leucomalacia periventriculara sau PLV, care consta in afectarea substantei
albe a creierului, este mai frecventa la copii nascuti prematur decat la cei nascuti la
termen.
Factori de risc inainte de nastere
Riscul unui fat de a prezenta anomalii cerebrale si consecutiv de a dezvolta CP este
mai crescut atunci cand mama contacteaza anumite afectiuni de-a lungul sarcinii ca:
- infectii ca rubeola, infectie cu citomegalovirus si toxoplasmoza. Riscul este foarte
mare daca infectiile survin in primele luni de sarcina
- infectii uterine sau vaginale la mama. Aceste infectii pot determina inflamatia
placentei (corioamniotita), lucru care poate intrerupe dezvoltarea normala a
creierului
- expunerea la diferite medicamente ca hormonii tiroidieni sau estrogeni
- consumul de alcool si de droguri ilegale
- alte afectiuni ca sangerare la nivelul uterului intre lunile sase si noua de sarcina,
cantitati insemnate de proteine in urina (proteinurie) sau niveluri crescute de zahar
in sange (hiperglicemie).
Factori de risc pentru CP la nastere
Desi rar, unii copii dezvolta CP ca rezultat al unor complicatii aparute in timpul
sarcinii. Factorii de risc includ:
- nasterea prematura. Copiii nascuti prematur au risc crescut de a dezvolta
hemoragii cerebrale (hemoragie intraventriculara sau IVH) ce sunt cauze de CP
- travaliu prelungit sau dificil. Lipsa oxigenului, infectiile cerebrale sau
traumatismele fizice (secundare folosirii forcepsului sau altor instrumente) sunt toti
factori care pot creste riscul de dezvoltare a CP. La randul ei, CP poate determina
nastere dificila datorita tulburarilor de miscare si de postura asociate acestei afectiuni
- desprinderea precoce a unei placente normal inserate. De obicei placenta se
separa de uter dupa cateva minute dupa ce copilul se naste. In cazul in care se
separa inainte de nastere, scade furnizarea de sange si oxigen de la mama, lucru
care creste riscul de dezvoltare a CP

- infectii uterine sau vaginale la mama, ca infectia streptococica, care se pot

transmite fatului in timpul nasterii. CP poate aparea in cazul in care infectia afecteaza
creierul copilului.
Factori de risc pentru CP aparuti dupa nastere
Factori de risc pentru dezvoltarea CP imediat dupa nastere sau in primii doi sau trei
ani sunt legati de lezarea cerebrala si includ:
- o boala grava ca icterul sever, meningita sau intoxicatie cu plumb (foarte rara).
Semne timpurii legate de acestea includ dificultati respiratorii, niveluri scazute ale
hormonilor tiroidieni (tiroxina) si nivel scazut de glucoza in sange (hipoglicemie).
Copiii nascuti prematur sau cu greutate mica la nastere au susceptibilitate de a
dezvolta aceste afectiuni
- traumatism cranian sever in urma unui accident sau cadere. Acestea includ
vatamari ale copilului ca scuturare, impingere sau alte forte (sindromul copilului
agresat, care mai este denumit si vatamare cerebrala intentionala-IHI)
- scaderea cantitatii de oxigen furnizata creierului poate fi rezultatul unei
tumori cerebrale sau a unui eveniment de innecare
Alti factori de risc
Copiii nascuti din mame foarte tinere sau peste 35 ani au un risc crescut de a
dezvolta CP.
Un defect genetic sau cromozomial ca trombofilia, o tulburare de coagulare,
creste riscul de CP.
Consultul de specialitate

Se recomanda consultul de specialitate daca copilul cu CP prezinta:

- probleme respiratorii
- sufocare in timpul alaptarii (hranirii) si nu se reuseste indepartarea mancarii
Se recomanda consult de specialitate:
- femeie insarcinata la care se suspecteaza rubeola sau alta infectie, care a fost
expusa unor substante toxice ca substante chimice puternice sau radiatii, care
consuma alcool sau droguri interzise
- copilul prezinta o criza convulsiva pentru prima data.
In cazul unui copil diagnosticat cu CP se recomanda consult de specialitate daca
prezinta:
-

o criza convulsiva (prima criza din viata)

constipatie care nu este controlata cu tratament ambulator
iritatii ale pielii care se agraveaza, exudative, sangerande sau dureroase
dificultati de alimentatie care nu sunt controlate ambulator cum sunt:

- crize de tuse si sufocare in timpul suptului, daca mancarea este aspirata in plamani
creste riscul de a dezvolta pneumonie
- mestecat dificil insotit de pierdere in greutate si de senzatie de foame
- accidente frecvente care ameninta siguranta copilului
- alte complicatii ca tulburari la mictiune (urinat), sangerari gingivale, cresterea
rigiditatii articulare.

Expectativa vigilenta

Se recomanda urmarirea copilului privind gradul de dezvoltare atins la varsta

respectiva, controlul periodic la medicul curant si comunicarea acestuia observatiile
facute sau ori de cate ori apar evenimente noi legate de dezvoltarea copilului.
Expectativa vigilenta nu este recomandata in cazul in care copilul a fost diagnosticat
cu CP si daca dezvolta complicatii.
Medici specialisti recomandati

Medicii care pot diagnostica si trata paralizia cerebrala sunt:

- pediatrul (unii pediatrii care sunt specializati pe tulburari de dezvoltare)
- medicul de familie
- medicul de medicina interna
- neurologul
- chirurgul neurolog
- psihiatrul si alte persoane competente in aplicarea unor tratamente pe termen lung
- oftalmologul
- ortopedul
- psihiatrul, psihologul, asistentii sociali si asistentele ce lucreaza in sectia de
psihiatrie.
Alte categorii de profesionisti care se pot implica in ingrijirea pacientilor cu CP sunt:
-

persoanele specializate in terapia ocupationala

fiziokinetoterapeutii
stomatologii sau specialistul in ortodontie
audiologistul
logopedul
dieteticianul.

Unele clinici sunt specializate in tratarea copiilor cu CP.

Investigatii

Diagnosticul paraliziei cerebrale:

- semnele de paralizie cerebrala pot sa nu fie prezente la nastere. Se recomanda ca
medicul sa monitorizeze atent semnele de CP ale nou-nascutului sau copilului in cazul

in care acesta prezinta factori de risc. Acesti factori pot fi probleme care apar in
timpul sarcinii sau la nastere, pot fi nasteri premature sau afectiuni care apar in
timpul primilor doi sau trei ani de viata.
Medicii specialisti sunt precauti in a pune diagnosticul de CP prea devreme deoarece
unii copii care au disfunctii motorii precoce dupa nastere pot sa nu dezvolte mai
tarziu CP.
Uneori simptomele pot aparea odata cu maturizarea sistemului nervos urmand
dezvoltarea creierului, nervilor si muschilor. Poate dura cativa ani pana cand un copil
cu tulburari de miscare si de postura este diagnosticat cu CP.
Diagnosticul paraliziei cerebrale este pus pe baza observarii intarzierii in dezvoltarea
fizica a copilului mic, pe baza istoricului bolii (anamneza), examenului clinic, teste de
screening si alte teste ca RMN (care se face pentru a exclude alte cauze organice).
Aceste etape includ:
- aflarea informatiilor despre istoricul bolii copilului si despre evolutia sarcinei
mamei. Intarzierile in dezvoltare sunt de obicei observate de parinti sau de medicul
specialist in timpul controalelor de rutina. Aceste controale reprezinta un bun prilej
pentru ca medicul specialist sa constate detalii despre abilitatile motorii sau
senzitive, mai ales despre cele care ar trebui sa apara in primul sau al doilea an de
viata
- un examen fizic pentru depistarea semnelor de CP. In timpul examenului fizic
medicul specialist poate stabili daca copilul pastreaza reflexele de nou-nascut mai
mult decat este normal, fapt care reprezinta un semn de CP. Functiile musculare de
baza si cele de postura, tulburarile vizuale si cele auditive vor fi de asemenea
evaluate
- teste de screening. Medicul specialist va recomanda efectuarea unor chestionare
legate de dezvoltare si alte teste care sa determine extinderea intarzierilor de
dezvoltare si va stabili daca este necesara o evaluare mai ampla
- rezonanta magnetica nucleara la nivel cerebral pentru identificarea
anomaliilor cerebrale si a altor afectiuni asociate. Luate impreuna, rezultatele acestor
investigatii pot orienta catre diagnosticul de CP. Daca diagnosticul este neclar, teste
suplimentare pot fi efectuate pentru evaluarea tesutului cerebral sau pentru
excluderea altor afectiuni. Uneori, rezultatele acestor teste pot fi utile pentru
evaluarea severitatii CP. Testele pot include:
- chestionare suplimentare pentru evaluarea tulburarilor de dezvoltare
- tomografie cerebrala
- ecografie cerebrala.
Evaluarea si monitorizarea CP
Odata diagnosticata CP, un copil va fi evaluat pentru depistarea altor afectiuni
asociate care pot aparea in cadrul paraliziei cerebrale ca:
- alte tulburari de dezvoltare pe langa cele care au fost deja identificate, abilitatile de
dezvoltare vor fi evaluate periodic pentru a stabili daca alte simptome, ca intarzieri
de limbaj si de vorbire, apar pe masura dezvoltarii sistemului nervos
- teste de inteligenta pentru identificarea inteligentei submedii (retardarii mintale)

- crizele convulsive - electroencefalograma (EEG) este utila pentru depistarea

activitatii anormale de la nivelul creierului in cazul in care copilul are un istoric de
crize convulsive
- dificultati de alimentatie si de supt
- disfunctii auditive si vizuale
- evaluare psihologica pentru tulburarile de comportament.
In majoritatea cazurilor medicul specialist poate identifica efectele pe termen lung al
afectarii fizice inca de la varsta de unu pana la trei ani. In anumite cazuri aceste
predictii nu sunt posibile pana la varsta scolara, perioada in care abilitatea de a
invata, aptitudinile de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate. Gradul de ajutor
si supraveghere necesare in cazul unui copil depind de numarul si severitatea
tulburarilor.
Unii copii necesita efectuarea regulata a urmatoarelor teste:
- radiografie pentru depistarea unei luxatii sau deplasari a articulatiei coxo-femurale
(soldul); copii cu CP sunt iradiati de cateva ori intre 2 si 5 ani. Se recomanda
efectuarea unei radiografii in caz de dureri de sold sau daca exista alte semne de
luxatie de sold ca miscari anormale la nivelul soldului sau genunchiului. Radiografia
de coloana vertebrala este recomandata in vederea depistarii deformarilor de la
nivelul coloanei (scolioza)
- analize tintite necesare pentru identificarea tulburatilor si luarea unor decizii
terapeutice.
Teste suplimentare pot fi necesare in functie de simptomatologia copilului si de
alte afectiuni asociate.
Paralizia cerebrala nu poate fi vindecata, totusi o multitudine de tratamente pot ajuta
pacientii sa-si maximizeze abilitatile si tonusul muscular, sa previna complicatiile si
sa-si imbunatateasca calitatea vietii. Leziunea cerebrala care produce CP nu
progreseaza in timp. Cu toate acestea, noi simptome pot aparea sau se pot agrava
cu timpul datorita cresterii si dezvoltarii copilului.
Tratamentul specific variaza de la un pacient la altul si se poate modifica la acelasi
pacient daca apar alte tulburari noi. In general tratamentul se axeaza pe masuri care
imbunatatesc calitatea vietii si sanatatea in general.
- semnele de paralizie cerebrala pot sa nu fie prezente la nastere. Se recomanda ca medicul sa monitorizeze
atent semnele de CP ale nou-nascutului sau copilului in cazul in care acesta prezinta factori de risc. Acesti
factori pot fi probleme care apar in timpul sarcinii sau la nastere, pot fi nasteri premature sau afectiuni care
apar in timpul primilor doi sau trei ani de viata.
Medicii specialisti sunt precauti in a pune diagnosticul de CP prea devreme deoarece unii copii care au
disfunctii motorii precoce dupa nastere pot sa nu dezvolte mai tarziu CP.
Uneori simptomele pot aparea odata cu maturizarea sistemului nervos urmand dezvoltarea creierului,
nervilor si muschilor. Poate dura cativa ani pana cand un copil cu tulburari de miscare si de postura este
diagnosticat cu CP.

Diagnosticul paraliziei cerebrale este pus pe baza observarii intarzierii in dezvoltarea fizica a copilului mic,
pe baza istoricului bolii (anamneza), examenului clinic, teste de screening si alte teste ca RMN (care se face
pentru a exclude alte cauze organice). Aceste etape includ:
- aflarea informatiilor despre istoricul bolii copilului si despre evolutia sarcinei mamei. Intarzierile in
dezvoltare sunt de obicei observate de parinti sau de medicul specialist in timpul controalelor de rutina.
Aceste controale reprezinta un bun prilej pentru ca medicul specialist sa constate detalii despre abilitatile
motorii sau senzitive, mai ales despre cele care ar trebui sa apara in primul sau al doilea an de viata
- un examen fizic pentru depistarea semnelor de CP. In timpul examenului fizic medicul specialist poate
stabili daca copilul pastreaza reflexele de nou-nascut mai mult decat este normal, fapt care reprezinta un
semn de CP. Functiile musculare de baza si cele de postura, tulburarile vizuale si cele auditive vor fi de
asemenea evaluate
- teste de screening. Medicul specialist va recomanda efectuarea unor chestionare legate de dezvoltare si
alte teste care sa determine extinderea intarzierilor de dezvoltare si va stabili daca este necesara o evaluare
mai ampla
- rezonanta magnetica nucleara la nivel cerebral pentru identificarea anomaliilor cerebrale si a altor
afectiuni asociate. Luate impreuna, rezultatele acestor investigatii pot orienta catre diagnosticul de CP.
Daca diagnosticul este neclar, teste suplimentare pot fi efectuate pentru evaluarea tesutului cerebral sau
pentru excluderea altor afectiuni. Uneori, rezultatele acestor teste pot fi utile pentru evaluarea severitatii CP.
Testele pot include:
- chestionare suplimentare pentru evaluarea tulburarilor de dezvoltare
- tomografie cerebrala
- ecografie cerebrala.
Evaluarea si monitorizarea CP
Odata diagnosticata CP, un copil va fi evaluat pentru depistarea altor afectiuni asociate care pot aparea in
cadrul paraliziei cerebrale ca:
- alte tulburari de dezvoltare pe langa cele care au fost deja identificate, abilitatile de dezvoltare vor fi
evaluate periodic pentru a stabili daca alte simptome, ca intarzieri de limbaj si de vorbire, apar pe masura
dezvoltarii sistemului nervos
- teste de inteligenta pentru identificarea inteligentei submedii (retardarii mintale)
- crizele convulsive - electroencefalograma (EEG) este utila pentru depistarea activitatii anormale de la
nivelul creierului in cazul in care copilul are un istoric de crize convulsive
- dificultati de alimentatie si de supt
- disfunctii auditive si vizuale
- evaluare psihologica pentru tulburarile de comportament.
In majoritatea cazurilor medicul specialist poate identifica efectele pe termen lung al afectarii fizice inca de
la varsta de unu pana la trei ani. In anumite cazuri aceste predictii nu sunt posibile pana la varsta scolara,
perioada in care abilitatea de a invata, aptitudinile de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate. Gradul
de ajutor si supraveghere necesare in cazul unui copil depind de numarul si severitatea tulburarilor.
Unii copii necesita efectuarea regulata a urmatoarelor teste:
- radiografie pentru depistarea unei luxatii sau deplasari a articulatiei coxo-femurale (soldul); copii cu CP
sunt iradiati de cateva ori intre 2 si 5 ani. Se recomanda efectuarea unei radiografii in caz de dureri de sold
sau daca exista alte semne de luxatie de sold ca miscari anormale la nivelul soldului sau genunchiului.
Radiografia de coloana vertebrala este recomandata in vederea depistarii deformarilor de la nivelul coloanei
(scolioza)
- analize tintite necesare pentru identificarea tulburatilor si luarea unor decizii terapeutice.
Teste suplimentare pot fi necesare in functie de simptomatologia copilului si de alte afectiuni asociate.

Paralizia cerebrala nu poate fi vindecata, totusi o multitudine de tratamente pot ajuta pacientii sa-si
maximizeze abilitatile si tonusul muscular, sa previna complicatiile si sa-si imbunatateasca calitatea vietii.
Leziunea cerebrala care produce CP nu progreseaza in timp. Cu toate acestea, noi simptome pot aparea sau
se pot agrava cu timpul datorita cresterii si dezvoltarii copilului.
Tratamentul specific variaza de la un pacient la altul si se poate modifica la acelasi pacient daca apar alte
tulburari noi. In general tratamentul se axeaza pe masuri care imbunatatesc calitatea vietii si sanatatea in
general.
- semnele de paralizie cerebrala pot sa nu fie prezente la nastere. Se recomanda ca medicul sa monitorizeze
atent semnele de CP ale nou-nascutului sau copilului in cazul in care acesta prezinta factori de risc. Acesti
factori pot fi probleme care apar in timpul sarcinii sau la nastere, pot fi nasteri premature sau afectiuni care
apar in timpul primilor doi sau trei ani de viata.
Medicii specialisti sunt precauti in a pune diagnosticul de CP prea devreme deoarece unii copii care au
disfunctii motorii precoce dupa nastere pot sa nu dezvolte mai tarziu CP.
Uneori simptomele pot aparea odata cu maturizarea sistemului nervos urmand dezvoltarea creierului,
nervilor si muschilor. Poate dura cativa ani pana cand un copil cu tulburari de miscare si de postura este
diagnosticat cu CP.
Diagnosticul paraliziei cerebrale este pus pe baza observarii intarzierii in dezvoltarea fizica a copilului mic,
pe baza istoricului bolii (anamneza), examenului clinic, teste de screening si alte teste ca RMN (care se face
pentru a exclude alte cauze organice). Aceste etape includ:
- aflarea informatiilor despre istoricul bolii copilului si despre evolutia sarcinei mamei. Intarzierile in
dezvoltare sunt de obicei observate de parinti sau de medicul specialist in timpul controalelor de rutina.
Aceste controale reprezinta un bun prilej pentru ca medicul specialist sa constate detalii despre abilitatile
motorii sau senzitive, mai ales despre cele care ar trebui sa apara in primul sau al doilea an de viata
- un examen fizic pentru depistarea semnelor de CP. In timpul examenului fizic medicul specialist poate
stabili daca copilul pastreaza reflexele de nou-nascut mai mult decat este normal, fapt care reprezinta un
semn de CP. Functiile musculare de baza si cele de postura, tulburarile vizuale si cele auditive vor fi de
asemenea evaluate
- teste de screening. Medicul specialist va recomanda efectuarea unor chestionare legate de dezvoltare si
alte teste care sa determine extinderea intarzierilor de dezvoltare si va stabili daca este necesara o evaluare
mai ampla
- rezonanta magnetica nucleara la nivel cerebral pentru identificarea anomaliilor cerebrale si a altor
afectiuni asociate. Luate impreuna, rezultatele acestor investigatii pot orienta catre diagnosticul de CP.
Daca diagnosticul este neclar, teste suplimentare pot fi efectuate pentru evaluarea tesutului cerebral sau
pentru excluderea altor afectiuni. Uneori, rezultatele acestor teste pot fi utile pentru evaluarea severitatii CP.
Testele pot include:
- chestionare suplimentare pentru evaluarea tulburarilor de dezvoltare
- tomografie cerebrala
- ecografie cerebrala.
Evaluarea si monitorizarea CP
Odata diagnosticata CP, un copil va fi evaluat pentru depistarea altor afectiuni asociate care pot aparea in
cadrul paraliziei cerebrale ca:
- alte tulburari de dezvoltare pe langa cele care au fost deja identificate, abilitatile de dezvoltare vor fi
evaluate periodic pentru a stabili daca alte simptome, ca intarzieri de limbaj si de vorbire, apar pe masura
dezvoltarii sistemului nervos
- teste de inteligenta pentru identificarea inteligentei submedii (retardarii mintale)

- crizele convulsive - electroencefalograma (EEG) este utila pentru depistarea activitatii anormale de la
nivelul creierului in cazul in care copilul are un istoric de crize convulsive
- dificultati de alimentatie si de supt
- disfunctii auditive si vizuale
- evaluare psihologica pentru tulburarile de comportament.
In majoritatea cazurilor medicul specialist poate identifica efectele pe termen lung al afectarii fizice inca de
la varsta de unu pana la trei ani. In anumite cazuri aceste predictii nu sunt posibile pana la varsta scolara,
perioada in care abilitatea de a invata, aptitudinile de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate. Gradul
de ajutor si supraveghere necesare in cazul unui copil depind de numarul si severitatea tulburarilor.
Unii copii necesita efectuarea regulata a urmatoarelor teste:
- radiografie pentru depistarea unei luxatii sau deplasari a articulatiei coxo-femurale (soldul); copii cu CP
sunt iradiati de cateva ori intre 2 si 5 ani. Se recomanda efectuarea unei radiografii in caz de dureri de sold
sau daca exista alte semne de luxatie de sold ca miscari anormale la nivelul soldului sau genunchiului.
Radiografia de coloana vertebrala este recomandata in vederea depistarii deformarilor de la nivelul coloanei
(scolioza)
- analize tintite necesare pentru identificarea tulburatilor si luarea unor decizii terapeutice.
Teste suplimentare pot fi necesare in functie de simptomatologia copilului si de alte afectiuni asociate.
Paralizia cerebrala nu poate fi vindecata, totusi o multitudine de tratamente pot ajuta pacientii sa-si
maximizeze abilitatile si tonusul muscular, sa previna complicatiile si sa-si imbunatateasca calitatea vietii.
Leziunea cerebrala care produce CP nu progreseaza in timp. Cu toate acestea, noi simptome pot aparea sau
se pot agrava cu timpul datorita cresterii si dezvoltarii copilului.
Tratamentul specific variaza de la un pacient la altul si se poate modifica la acelasi pacient daca apar alte
tulburari noi. In general tratamentul se axeaza pe masuri care imbunatatesc calitatea vietii si sanatatea in
general.
Tratament - Generalitati

- terapia fizica reprezinta o parte importanta a tratamentului care incepe imediat

dupa punerea diagnosticului si poate continua de-a lungul vietii pacientului. Acest
tratament poate incepe inainte ca un diagnostic de certitudine sa fie pus, in functie
de simptomele pacientului
- medicamentele pot controla o parte dintre simptomele de CP si pot preveni
complicatiile. Acestea pot consta in antispastice injectabile pentru imbunatatirea
relaxarii musculaturii si pot imbunatatii rata miscarii. Alte medicamente pot fi folosite
pentru tulburari obisnuite asociate cu CP ca anticonvulsivante pentru prevenirea
crizelor convulsive
- in cazuri rare, chirurgia ortopedica (pentru muschi, tendoane si articulatii) sau
rizotomia selectiva posterioara (sectionare a radacinilor nervilor spinali sau a
celor cerebrali) pentru contractura sau alte tulburari de mobilitate este efectuata
imediat dupa diagnosticarea unui nou-nascut sau copil mic care prezinta tulburari
severe.
De obicei cea mai mare problema a parintilor este teama de cat de sever ar putea
evolua boala. Este bine sa invatam despre CP pentru a intelege mai bine boala si a
cunoaste unele dintre obstacolele si bucuria depasirii lor de catre pacientul cu

aceasta boala. Informarea determina siguranta asupra modului in care poate sa-si
ajute copilul.
Tratament de intretinere

Tratamentul de intretinere pentru CP se bazeaza pe continuarea si ajustarea

tratamentelor existente si adaugarea altora noi daca este nevoie. Desi leziunile
cerebrale care produc CP nu progreseaza cu timpul unele dintre efectele lor pot
aparea pentru prima data, altele se pot modifica sau deveni mai severe odata cu
cresterea copilului. Controalele regulate la medicul specialist sunt importante pentru
monitorizarea evolutiei bolii. Aceste controale pot consta din chestionare pentru a
evalua daca noile trepte de dezvoltare sunt achizitionate la momentul potrivit sau
analize de sange efectuate periodic pentru depistarea efectelor adverse ale
medicamentelor pe care copilul le ia. Se recomanda de asemenea evaluarea
periodica a vazului, auzului si limbajului.
Alte teste pot fi facute pentru a stabili daca s-au dezvoltat afectiunile asociate de
obicei cu CP. Aceste probleme pot fi tratate inca din momentul aparitiei.
Tratamentul de intretinere pentru CP poate include:
- terapia fizica. Aceasta este o parte importanta a tratamentului de intretinere si
poate ajuta copilul sa prezinte mobilitate normala. De asemenea poate preveni
necesitatea unei interventii chirurgicale. In cazul unei interventii chirurgicale este
necesara terapia fizica intensa pentru cel putin sase luni sau mai mult
- monitorizarea oricarei medicatii luata pentru controlul simptomelor si prevenirea
complicatiilor. Medicamentele pot include antispastice orale sau injectabile pentru
relaxarea musculara si reducerea spasmelor, anticonvulsivantele pentru
tratamentul crizelor convulsive sau anticolinergicele pentru controlul miscarilor
involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau a salivatiei abundente
- chirurgia ortopedica (pentru muschi, tendoane si articulatii) sau rizotomia
selectiva posterioara (sectionarea radacinilor nervilor spinali) pentru prevenirea
afectarilor osoase si ale muschilor, tendoanelor si ligamentelor asociate. Se vor folosi
echipamente si dispozitive speciale ca aparat ortopedic (corset, dispozitiv fixator),
aparate gipsate si altele.Tipul specific folosit depinde de necesitatile copilului. De
exemplu, un copil poate purta aparat gipsat dupa o interventie chirurgicala sau in
vederea diminuarii miscarilor pe o anumita parte cu scopul de a intari muschii si
tendoanele din partea opusa a corpului.
Tratamentul de intretinere pentru CP mai poate include:
- exercitii de respiratie. Acestea pot fi asociate terapiei fizice sau pot fi facute
separat. Pe parcursul lor pacientii sunt invatati tehnici de control al musculaturii
afectate, fiind utile pentru reducerea tensiunii musculare. Nu sunt eficiente in cazul
oricarui pacient
- masajul terapeutic si yoga hatha. Aceste terapii sunt recomandate pentru
relaxarea musculaturii tensionate, pentru intarirea musculaturii si mentinerea
articulatiilor flexibile. Yoga hatha cu exercitii de respiratie se recomanda uneori
pentru prevenirea infectiilor pulmonare. Sunt recomandate efectuarea de studii
suplimentare pentru a dovedi beneficiile acestor terapii in cazul pacientilor cu CP

- terapii pentru stimularea dezvoltarii senzitive si a invatarii. Nou-nascutii si

copiii mici pot beneficia de aceste terapii de stimulare si de neurodezvoltare. O parte
din aceste terapii sunt utile si pacientilor de varste mai mari. Aceste terapii nu pot
corecta partile lezate ale creierului, dar pot stimula partile neafectate ale acestuia
- exista o multitudine de tratamente controversate, unele dintre ele pot avea
efecte nocive. Se recomanda consultarea unui medic specialist pentru fiecare
tratament care se doreste aplicat copilului. Fiecare pacient cu CP prezinta afectari si
posibilitati de raspuns la tratament diferite.
Majoritatea pacientilor cu CP necesita ajutor pentru:
- hranire. CP poate afecta controlul maxilarului si poate interfera abilitatea de a
mesteca, a suge si a inghiti. Pot fi utile folosirea de ustensile speciale ca farfurii care
se lipesc pe fund, pozitionarea corespunzatoare a copilului la masa si servirea de
alimente moi sau semisolide ca terciul de ovaz
- folosirea toaletei. Unii pacienti cu CP prezinta anchiloze ale articulatiei
coxofemurale (sold) sau afectari asemanatoare care pot ingreuna folosirea toaletei.
Altii prezinta tulburari de mictiune (la urinat). Este recomandat ajutorul din partea
unui specialist in terapie ocupationala si folosirea unor haine speciale pentru controlul
acestora
- tranzitul intestinal. Majoritatea pacientilor cu CP sufera de constipatie cronica cu
tulburari de tranzit intestinal. Se folosesc de obicei laxative si stimulente ale
tranzitului intestinal pentru controlul lor
- spalatul si ingrijitul. Pacientii cu CP nu au control asupra mainilor si bratelor si de
aceea nu se pot ingriji singuri. Unii dintre ei pot fi invatati cateva tehnici de
autoingrijire prin exercitii zilnice
- imbracatul. Se recomanda folosirea de haine si pantofi care pot fi usor imbracate
si dezbracate ca cele cu fermoare sau Velcro
- ingrijirea dintilor. Paralizia cerebrala poate afecta muschii maxilari, dintii pot
creste in pozitie anormala si pot fi predispusi la stricare (cadere) si poate aparea
senzitivitate la nivelul limbii si cavitatii bucale. De asemenea multi dintre pacienti nu
pot folosi periuta de dinti. Se recomanda folosirea unor dispozitive speciale ca periuta
de dinti electrica sau un dispozitiv electric pentru curatarea dintilor; folosirea de
pasta de dinti pentru gingii sensibile si curatarea regulata a dintilor
- ingrijirea pielii. Salivatia abundenta este frecvent intalnita la pacientii cu CP, care
poate provoca iritatii in jurul barbiei, gurii si la nivelul toracelui. Se recomanda mai
ales absorbirea secretiilor decat stergerea lor prin folosirea de haine absorbante care
acopera toracele copilului si aplicarea pe zonele predispuse la iritatii de lotiuni sau
amidon de porumb
- vorbirea. Unii pacienti cu CP prezinta afectarea musculaturii maxilare, bucale si
diminuarea auzului. Aceste probleme, singure sau asociate, pot determina dificultati
de pronuntie a cuvintelor. Pentru imbunatatirea comunicarii specialistii vor pronunta
cuvintele lent privind copilul direct in fata in timpul conversatiei si folosind desene
sau obiecte in timpul conversatiei. Cititul este de asemenea important, utilizarea de
carti cu desene clare poate fi de ajutor
- siguranta. Pacientii cu CP sunt predispusi la caderi si alte accidente mai ales daca
au crize convulsive. Se recomanda luarea unor masuri de siguranta acasa pentru
prevenirea accidentelor ca mobila solida sau nelustruirea podelelor. De asemenea se
recomanda evitarea obiectelor ascutite si supravegherea copiilor cu CP atunci cand
sunt la baie.

Terapia comportamentala in cursul careia copilul este invatat modalitati de

comunicare, iar in cazul copiilor de varsta scolara deprinderea unor cai de
comunicare cu ceilalti, mai ales cu cei de aceeasi varsta.
O parte importanta a tratamentului de intretinere o constituie cooperarea cu
persoanele specializate in ingrijirea copiilor cu CP, intelegerea nevoilor si drepturilor
copilului, ingrijirea proprie si a celorlalti membri ai familiei. Aceste strategii cuprind:
- identificarea si intelegerea drepturilor educationale ale copilului dumneavoastra
- suportul emotional. Nevoile copilului se modifica odata cu cresterea. El devine
mai constient de limitarile fizice, are nevoie sa vorbeasca despre ceea ce simte si
despre posibilitatile terapeutice. Este mai usor sa vorbeasca despre toate aceste
lucruri cu cineva strain (cineva care nu face parte din familie). Medicul specialist este
cel care poate recomanda eventuala consiliere emotionala de care poate beneficia
copilul. De asemenea se recomanda implicarea cat mai activa a copilului in luarea
deciziilor asupra sanatatii proprii.
Se recomanda odihna, hrana sanatoasa, exercitii si invatarea unor cai de a depasi
piedicile care apar in cazul ingrijirii unui copil cu CP. Parintii dotati cu energie fizica si
putere sufleteasca reusesc mai usor sa-si ajute copiii cu CP
- cooperarea in cadrul unei familii. Intreaga familie este afectata atunci cand unul din
membrii prezinta CP. Este important sa ajutam membrii familiei sa faca fata situatiei,
mai ales in cazul fratilor. Se recomanda prevenirea dezvoltarii de catre ceilalti frati a
unor temeri si griji nerealiste, de a se simti ignorati sau coplesiti.
Dintre toti copiii cu CP , 90% au atins varsta adulta (in jurul varstei de 20 de ani).
Majoritatea adultilor cu CP au un loc de munca, in ciuda disfunctiilor fizice de la
moderata la severa. Pe masura atingerii acestui stadiu al vietii se recomanda
integrarea pacientilor cu CP intr-un program de terapie ocupationala in vederea
pregatirii pentru o viata independenta. A ajuta un copil cu CP sa traiasca independent
necesita rabdare si inventivitate din partea parintilor, vor trebui sa faca fata
frustrarilor si obstacolelor care apar. Copilul poate necesita incurajare si ajutor
suplimentar in vederea depasirii responsabilitatilor si asteptarilor care apar.
Alte teste pot fi facute pentru a stabili daca s-au dezvoltat afectiunile asociate de obicei cu CP. Aceste
probleme pot fi tratate inca din momentul aparitiei.
Tratamentul de intretinere pentru CP poate include:
- terapia fizica. Aceasta este o parte importanta a tratamentului de intretinere si poate ajuta copilul sa
prezinte mobilitate normala. De asemenea poate preveni necesitatea unei interventii chirurgicale. In cazul
unei interventii chirurgicale este necesara terapia fizica intensa pentru cel putin sase luni sau mai mult
- monitorizarea oricarei medicatii luata pentru controlul simptomelor si prevenirea complicatiilor.
Medicamentele pot include antispastice orale sau injectabile pentru relaxarea musculara si reducerea
spasmelor, anticonvulsivantele pentru tratamentul crizelor convulsive sau anticolinergicele pentru
controlul miscarilor involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau a salivatiei abundente
- chirurgia ortopedica (pentru muschi, tendoane si articulatii) sau rizotomia selectiva posterioara
(sectionarea radacinilor nervilor spinali) pentru prevenirea afectarilor osoase si ale muschilor, tendoanelor
si ligamentelor asociate. Se vor folosi echipamente si dispozitive speciale ca aparat ortopedic (corset,
dispozitiv fixator), aparate gipsate si altele.Tipul specific folosit depinde de necesitatile copilului. De

exemplu, un copil poate purta aparat gipsat dupa o interventie chirurgicala sau in vederea diminuarii
miscarilor pe o anumita parte cu scopul de a intari muschii si tendoanele din partea opusa a corpului.
Tratamentul de intretinere pentru CP mai poate include:
- exercitii de respiratie. Acestea pot fi asociate terapiei fizice sau pot fi facute separat. Pe parcursul lor
pacientii sunt invatati tehnici de control al musculaturii afectate, fiind utile pentru reducerea tensiunii
musculare. Nu sunt eficiente in cazul oricarui pacient
- masajul terapeutic si yoga hatha. Aceste terapii sunt recomandate pentru relaxarea musculaturii
tensionate, pentru intarirea musculaturii si mentinerea articulatiilor flexibile. Yoga hatha cu exercitii de
respiratie se recomanda uneori pentru prevenirea infectiilor pulmonare. Sunt recomandate efectuarea de
studii suplimentare pentru a dovedi beneficiile acestor terapii in cazul pacientilor cu CP
- terapii pentru stimularea dezvoltarii senzitive si a invatarii. Nou-nascutii si copiii mici pot beneficia
de aceste terapii de stimulare si de neurodezvoltare. O parte din aceste terapii sunt utile si pacientilor de
varste mai mari. Aceste terapii nu pot corecta partile lezate ale creierului, dar pot stimula partile neafectate
ale acestuia
- exista o multitudine de tratamente controversate, unele dintre ele pot avea efecte nocive. Se recomanda
consultarea unui medic specialist pentru fiecare tratament care se doreste aplicat copilului. Fiecare pacient
cu CP prezinta afectari si posibilitati de raspuns la tratament diferite.
Majoritatea pacientilor cu CP necesita ajutor pentru:
- hranire. CP poate afecta controlul maxilarului si poate interfera abilitatea de a mesteca, a suge si a
inghiti. Pot fi utile folosirea de ustensile speciale ca farfurii care se lipesc pe fund, pozitionarea
corespunzatoare a copilului la masa si servirea de alimente moi sau semisolide ca terciul de ovaz
- folosirea toaletei. Unii pacienti cu CP prezinta anchiloze ale articulatiei coxofemurale (sold) sau afectari
asemanatoare care pot ingreuna folosirea toaletei. Altii prezinta tulburari de mictiune (la urinat). Este
recomandat ajutorul din partea unui specialist in terapie ocupationala si folosirea unor haine speciale pentru
controlul acestora
- tranzitul intestinal. Majoritatea pacientilor cu CP sufera de constipatie cronica cu tulburari de tranzit
intestinal. Se folosesc de obicei laxative si stimulente ale tranzitului intestinal pentru controlul lor
- spalatul si ingrijitul. Pacientii cu CP nu au control asupra mainilor si bratelor si de aceea nu se pot ingriji
singuri. Unii dintre ei pot fi invatati cateva tehnici de autoingrijire prin exercitii zilnice
- imbracatul. Se recomanda folosirea de haine si pantofi care pot fi usor imbracate si dezbracate ca cele cu
fermoare sau Velcro
- ingrijirea dintilor. Paralizia cerebrala poate afecta muschii maxilari, dintii pot creste in pozitie anormala
si pot fi predispusi la stricare (cadere) si poate aparea senzitivitate la nivelul limbii si cavitatii bucale. De
asemenea multi dintre pacienti nu pot folosi periuta de dinti. Se recomanda folosirea unor dispozitive
speciale ca periuta de dinti electrica sau un dispozitiv electric pentru curatarea dintilor; folosirea de pasta de
dinti pentru gingii sensibile si curatarea regulata a dintilor
- ingrijirea pielii. Salivatia abundenta este frecvent intalnita la pacientii cu CP, care poate provoca iritatii in
jurul barbiei, gurii si la nivelul toracelui. Se recomanda mai ales absorbirea secretiilor decat stergerea lor
prin folosirea de haine absorbante care acopera toracele copilului si aplicarea pe zonele predispuse la iritatii
de lotiuni sau amidon de porumb
- vorbirea. Unii pacienti cu CP prezinta afectarea musculaturii maxilare, bucale si diminuarea auzului.
Aceste probleme, singure sau asociate, pot determina dificultati de pronuntie a cuvintelor. Pentru
imbunatatirea comunicarii specialistii vor pronunta cuvintele lent privind copilul direct in fata in timpul
conversatiei si folosind desene sau obiecte in timpul conversatiei. Cititul este de asemenea important,
utilizarea de carti cu desene clare poate fi de ajutor
- siguranta. Pacientii cu CP sunt predispusi la caderi si alte accidente mai ales daca au crize convulsive. Se
recomanda luarea unor masuri de siguranta acasa pentru prevenirea accidentelor ca mobila solida sau
nelustruirea podelelor. De asemenea se recomanda evitarea obiectelor ascutite si supravegherea copiilor cu
CP atunci cand sunt la baie.

Terapia comportamentala in cursul careia copilul este invatat modalitati de comunicare, iar in cazul copiilor
de varsta scolara deprinderea unor cai de comunicare cu ceilalti, mai ales cu cei de aceeasi varsta.
O parte importanta a tratamentului de intretinere o constituie cooperarea cu persoanele specializate in
ingrijirea copiilor cu CP, intelegerea nevoilor si drepturilor copilului, ingrijirea proprie si a celorlalti
membri ai familiei. Aceste strategii cuprind:
- identificarea si intelegerea drepturilor educationale ale copilului dumneavoastra
- suportul emotional. Nevoile copilului se modifica odata cu cresterea. El devine mai constient de
limitarile fizice, are nevoie sa vorbeasca despre ceea ce simte si despre posibilitatile terapeutice. Este mai
usor sa vorbeasca despre toate aceste lucruri cu cineva strain (cineva care nu face parte din familie).
Medicul specialist este cel care poate recomanda eventuala consiliere emotionala de care poate beneficia
copilul. De asemenea se recomanda implicarea cat mai activa a copilului in luarea deciziilor asupra
sanatatii proprii.
Se recomanda odihna, hrana sanatoasa, exercitii si invatarea unor cai de a depasi piedicile care apar in cazul
ingrijirii unui copil cu CP. Parintii dotati cu energie fizica si putere sufleteasca reusesc mai usor sa-si ajute
copiii cu CP
- cooperarea in cadrul unei familii. Intreaga familie este afectata atunci cand unul din membrii prezinta CP.
Este important sa ajutam membrii familiei sa faca fata situatiei, mai ales in cazul fratilor. Se recomanda
prevenirea dezvoltarii de catre ceilalti frati a unor temeri si griji nerealiste, de a se simti ignorati sau
coplesiti.
Dintre toti copiii cu CP , 90% au atins varsta adulta (in jurul varstei de 20 de ani). Majoritatea adultilor cu
CP au un loc de munca, in ciuda disfunctiilor fizice de la moderata la severa. Pe masura atingerii acestui
stadiu al vietii se recomanda integrarea pacientilor cu CP intr-un program de terapie ocupationala in
vederea pregatirii pentru o viata independenta. A ajuta un copil cu CP sa traiasca independent necesita
rabdare si inventivitate din partea parintilor, vor trebui sa faca fata frustrarilor si obstacolelor care apar.
Copilul poate necesita incurajare si ajutor suplimentar in vederea depasirii responsabilitatilor si asteptarilor
care apar.
Alte teste pot fi facute pentru a stabili daca s-au dezvoltat afectiunile asociate de obicei cu CP. Aceste
probleme pot fi tratate inca din momentul aparitiei.
Tratamentul de intretinere pentru CP poate include:
- terapia fizica. Aceasta este o parte importanta a tratamentului de intretinere si poate ajuta copilul sa
prezinte mobilitate normala. De asemenea poate preveni necesitatea unei interventii chirurgicale. In cazul
unei interventii chirurgicale este necesara terapia fizica intensa pentru cel putin sase luni sau mai mult
- monitorizarea oricarei medicatii luata pentru controlul simptomelor si prevenirea complicatiilor.
Medicamentele pot include antispastice orale sau injectabile pentru relaxarea musculara si reducerea
spasmelor, anticonvulsivantele pentru tratamentul crizelor convulsive sau anticolinergicele pentru
controlul miscarilor involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau a salivatiei abundente
- chirurgia ortopedica (pentru muschi, tendoane si articulatii) sau rizotomia selectiva posterioara
(sectionarea radacinilor nervilor spinali) pentru prevenirea afectarilor osoase si ale muschilor, tendoanelor
si ligamentelor asociate. Se vor folosi echipamente si dispozitive speciale ca aparat ortopedic (corset,
dispozitiv fixator), aparate gipsate si altele.Tipul specific folosit depinde de necesitatile copilului. De
exemplu, un copil poate purta aparat gipsat dupa o interventie chirurgicala sau in vederea diminuarii
miscarilor pe o anumita parte cu scopul de a intari muschii si tendoanele din partea opusa a corpului.
Tratamentul de intretinere pentru CP mai poate include:

- exercitii de respiratie. Acestea pot fi asociate terapiei fizice sau pot fi facute separat. Pe parcursul lor
pacientii sunt invatati tehnici de control al musculaturii afectate, fiind utile pentru reducerea tensiunii
musculare. Nu sunt eficiente in cazul oricarui pacient
- masajul terapeutic si yoga hatha. Aceste terapii sunt recomandate pentru relaxarea musculaturii
tensionate, pentru intarirea musculaturii si mentinerea articulatiilor flexibile. Yoga hatha cu exercitii de
respiratie se recomanda uneori pentru prevenirea infectiilor pulmonare. Sunt recomandate efectuarea de
studii suplimentare pentru a dovedi beneficiile acestor terapii in cazul pacientilor cu CP
- terapii pentru stimularea dezvoltarii senzitive si a invatarii. Nou-nascutii si copiii mici pot beneficia
de aceste terapii de stimulare si de neurodezvoltare. O parte din aceste terapii sunt utile si pacientilor de
varste mai mari. Aceste terapii nu pot corecta partile lezate ale creierului, dar pot stimula partile neafectate
ale acestuia
- exista o multitudine de tratamente controversate, unele dintre ele pot avea efecte nocive. Se recomanda
consultarea unui medic specialist pentru fiecare tratament care se doreste aplicat copilului. Fiecare pacient
cu CP prezinta afectari si posibilitati de raspuns la tratament diferite.
Majoritatea pacientilor cu CP necesita ajutor pentru:
- hranire. CP poate afecta controlul maxilarului si poate interfera abilitatea de a mesteca, a suge si a
inghiti. Pot fi utile folosirea de ustensile speciale ca farfurii care se lipesc pe fund, pozitionarea
corespunzatoare a copilului la masa si servirea de alimente moi sau semisolide ca terciul de ovaz
- folosirea toaletei. Unii pacienti cu CP prezinta anchiloze ale articulatiei coxofemurale (sold) sau afectari
asemanatoare care pot ingreuna folosirea toaletei. Altii prezinta tulburari de mictiune (la urinat). Este
recomandat ajutorul din partea unui specialist in terapie ocupationala si folosirea unor haine speciale pentru
controlul acestora
- tranzitul intestinal. Majoritatea pacientilor cu CP sufera de constipatie cronica cu tulburari de tranzit
intestinal. Se folosesc de obicei laxative si stimulente ale tranzitului intestinal pentru controlul lor
- spalatul si ingrijitul. Pacientii cu CP nu au control asupra mainilor si bratelor si de aceea nu se pot ingriji
singuri. Unii dintre ei pot fi invatati cateva tehnici de autoingrijire prin exercitii zilnice
- imbracatul. Se recomanda folosirea de haine si pantofi care pot fi usor imbracate si dezbracate ca cele cu
fermoare sau Velcro
- ingrijirea dintilor. Paralizia cerebrala poate afecta muschii maxilari, dintii pot creste in pozitie anormala
si pot fi predispusi la stricare (cadere) si poate aparea senzitivitate la nivelul limbii si cavitatii bucale. De
asemenea multi dintre pacienti nu pot folosi periuta de dinti. Se recomanda folosirea unor dispozitive
speciale ca periuta de dinti electrica sau un dispozitiv electric pentru curatarea dintilor; folosirea de pasta de
dinti pentru gingii sensibile si curatarea regulata a dintilor
- ingrijirea pielii. Salivatia abundenta este frecvent intalnita la pacientii cu CP, care poate provoca iritatii in
jurul barbiei, gurii si la nivelul toracelui. Se recomanda mai ales absorbirea secretiilor decat stergerea lor
prin folosirea de haine absorbante care acopera toracele copilului si aplicarea pe zonele predispuse la iritatii
de lotiuni sau amidon de porumb
- vorbirea. Unii pacienti cu CP prezinta afectarea musculaturii maxilare, bucale si diminuarea auzului.
Aceste probleme, singure sau asociate, pot determina dificultati de pronuntie a cuvintelor. Pentru
imbunatatirea comunicarii specialistii vor pronunta cuvintele lent privind copilul direct in fata in timpul
conversatiei si folosind desene sau obiecte in timpul conversatiei. Cititul este de asemenea important,
utilizarea de carti cu desene clare poate fi de ajutor
- siguranta. Pacientii cu CP sunt predispusi la caderi si alte accidente mai ales daca au crize convulsive. Se
recomanda luarea unor masuri de siguranta acasa pentru prevenirea accidentelor ca mobila solida sau
nelustruirea podelelor. De asemenea se recomanda evitarea obiectelor ascutite si supravegherea copiilor cu
CP atunci cand sunt la baie.
Terapia comportamentala in cursul careia copilul este invatat modalitati de comunicare, iar in cazul copiilor
de varsta scolara deprinderea unor cai de comunicare cu ceilalti, mai ales cu cei de aceeasi varsta.
O parte importanta a tratamentului de intretinere o constituie cooperarea cu persoanele specializate in
ingrijirea copiilor cu CP, intelegerea nevoilor si drepturilor copilului, ingrijirea proprie si a celorlalti
membri ai familiei. Aceste strategii cuprind:

- identificarea si intelegerea drepturilor educationale ale copilului dumneavoastra

- suportul emotional. Nevoile copilului se modifica odata cu cresterea. El devine mai constient de
limitarile fizice, are nevoie sa vorbeasca despre ceea ce simte si despre posibilitatile terapeutice. Este mai
usor sa vorbeasca despre toate aceste lucruri cu cineva strain (cineva care nu face parte din familie).
Medicul specialist este cel care poate recomanda eventuala consiliere emotionala de care poate beneficia
copilul. De asemenea se recomanda implicarea cat mai activa a copilului in luarea deciziilor asupra
sanatatii proprii.
Se recomanda odihna, hrana sanatoasa, exercitii si invatarea unor cai de a depasi piedicile care apar in cazul
ingrijirii unui copil cu CP. Parintii dotati cu energie fizica si putere sufleteasca reusesc mai usor sa-si ajute
copiii cu CP
- cooperarea in cadrul unei familii. Intreaga familie este afectata atunci cand unul din membrii prezinta CP.
Este important sa ajutam membrii familiei sa faca fata situatiei, mai ales in cazul fratilor. Se recomanda
prevenirea dezvoltarii de catre ceilalti frati a unor temeri si griji nerealiste, de a se simti ignorati sau
coplesiti.
Dintre toti copiii cu CP , 90% au atins varsta adulta (in jurul varstei de 20 de ani). Majoritatea adultilor cu
CP au un loc de munca, in ciuda disfunctiilor fizice de la moderata la severa. Pe masura atingerii acestui
stadiu al vietii se recomanda integrarea pacientilor cu CP intr-un program de terapie ocupationala in
vederea pregatirii pentru o viata independenta. A ajuta un copil cu CP sa traiasca independent necesita
rabdare si inventivitate din partea parintilor, vor trebui sa faca fata frustrarilor si obstacolelor care apar.
Copilul poate necesita incurajare si ajutor suplimentar in vederea depasirii responsabilitatilor si asteptarilor
care apar.
Tratament in cazul agravarii bolii

Desi leziunea cerebrala care genereaza CP nu se agraveaza pe masura inaintarii in

varsta, unele dintre efectele sale pot aparea pentru prima data, altele se pot modifica
sau deveni mai severe pe masura cresterii si dezvoltarii sistemului nervos. Afectiunile
principale legate de CP se pot dezvolta, pot deveni mai severe sau pot determina
complicatii. Tratamentul variaza de la caz la caz si in functie de fiecare tip de CP, dar
in general cuprinde tratament medicamentos, chirurgie, o serie de terapii specifice si
folosirea de echipamente ortopedice.
Tratamentul medicamentos poate fi indicat in cazul unor simptome din CP ca
spasmele musculare sau crizele convulsive.
In cazul spasmelor musculare severe se recomanda administrarea de antispastice
(relaxante musculare). Acestea cuprind Diazepam (Valium), Dantrolen (Dantrium) si
Baclofen (Lioresal). Foarte rar se foloseste Baclofen intratecal (ITB). Pentru aceasta
se plaseaza o pompa mica la nivelul tesutului subcutanat abdominal. Aceasta
pompita elibereaza Baclofen in sange de-a lungul maduvei spinarii. Acest tratament
poate fi mai eficient decat cel medicamentos in calmarea spasmelor musculare. Insa
este mai complicat decat tratamentul oral si are si unele riscuri (infectia la locul
implantarii sondei).
Antispastice injectabile ca toxina botulinica (Botox) sunt administrate cu un ac direct
la nivelul muschiului afectat.
In cazul crizelor convulsive sunt folosite anticonvulsivantele precum Carbamazepina
(Tegretol). Anticolinergicele ca Glicopyrolat (Robinul) sunt utile in cazul pacientilor cu

CP care au miscari involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau care
saliveaza abundent.
Tratament chirurgical

Tipuri de tratamente chirurgicale

- chirurgia ortopedica pentru pierderea fortei muschilor, tendoanelor si
articulatiilor, mai ales in cazul articulatiilor soldului, genunchiului si gleznei
- rizotomia selectiva posterioara care consta in sectionarea radacinilor nervoase
ale membrelor care sunt cele mai afectate de spasme si miscari involuntare, in
vederea cresterii flexibilitatii si controlului muscular. Daca se recomanda efectuarea
unei interventii chirurgicale, medicul trebuie sa ia in considerare simptomatologia,
varsta si starea generala a pacientului. Un examen clinic minutios este necesar
pentru a stabili ce categorie de muschi si nervi sunt afectate si ce tip de interventie
chirurgicala este recomandata pentru fiecare caz in parte. Un examen al mersului
poate fi recomandat in vederea stabilirii gradului de afectare al acestuia
- terapia fizica constituie frecvent o parte a tratamentului de intretinere, dar se
poate modifica in alt sens dupa interventia chirurgicala sau in cazul aparitiei altor
afectari sau agravarii celor vechi. Dupa interventia chirurgicala se recomanda terapie
fizica pentru cel putin 6 luni de zile.Biofeedback-ul poate fi util singur sau ca parte a
terapiei fizice. Desi biofeedback-ul nu este eficient in cazul tuturor pacientilor cu CP,
unii pacienti care folosesc aceasta tehnica invata sa-si controleze muschii afectati si
sa-si reduca tensiunea musculara
- echipamente si dispozitive speciale. Pentru mentinerea sau imbunatatirea
mobilitatii articulatiei, pentru cresterea fortei musculare si pentru relaxarea
musculaturii hiperactive(spastice), multi dintre pacientii cu CP folosesc diverse
dispozitive si practica diverse exercitii zilnice. Asemenea dispozitive si echipamente
pot include orteze, atele, suporturi si scaune speciale, carucioare, scaune cu rotile,
pantofi speciali si alte materiale personalizate pentru rezolvarea problemelor
specifice.
Tratamentele individualizate pot fi necesare in functie de nevoile specifice care pot
aparea
- terapia ocupationala ajuta pacientii adulti sa faca fata limitarilor (restrictiilor) si
sa traiasca cat mai independent posibil
- exercitiile de vorbire sunt necesare pentru invatarea controlului musculaturii
gurii. Aceasta terapie poate fi utila copiilor cu dificultati de vorbire si de alimentare.
Se recomanda inceperea acestei terapii inainte de inceperea scolii si continuarea ei
pe parcursul acesteia
- sfaturi de nutritie pot fi necesare cand sunt intalnite nevoi de regim datorita unor
dificultati de consumare a anumitor alimente
- ambele, masajul terapeutic si YOGA hatha sunt necesare pentru relaxarea
musculaturii tensionate, pentru intarirea muschilor si pentru mentinerea articulatiilor
flexibile. Exercitiile yoga hagha de respiratie sunt folosite uneori pentru prevenirea
infectiilor pulmonare. Sunt necesare studii suplimentare pentru deteminarea
beneficiilor acestor terapii in cazul pacientilor cu CP
- nou-nascutii si copiii mici pot beneficia de terapii pentru stimularea invatarii si
dezvoltarii senzoriale. Aceste terapii nu pot corecta partile lezate ale creierului, dar
pot stimula regiunile sanatoase ale creierului

- terapiile comportamentale sunt necesare copiilor de varsta scolara cu CP pentru

invatarea unor modalitati mai bune de comunicare cu ceilalti.
Se recomanda consultarea unui specialist pentru orice terapie care se doreste
aplicata.
Profilaxie

In unele cazuri etiologia CP este necunoscuta. Cu toate acestea au fost identificate o

serie de legaturi intre CP si anumite imprejurari (circumstante) din timpul sarcinii,
travaliului si imediat dupa nastere. Unele dintre acestea pot fi prevenite, altele nu.
Se poate preveni CP inainte si in timpul sarcinii adoptand si mentinand obiceiuri
sanatoase de viata :
-

consumarea de alimente sanatoase

evitarea fumatului
evitarea expunerii la substante nocive
control medical regulat.

De asemenea, se mai poate preveni CP la copil evitand situatiile care pot cauza
leziuni cerebrale :
-

luarea unor masuri pentru prevenirea accidentelor

cunoasterea semnelor de icter mecanic
evitarea contactului cu pacienti cu boli contagioase severe ca meningita
vaccinarea copiilor la momentul potrivit.

Se poate preveni CP inainte si in timpul sarcinii adoptand si mentinand obiceiuri sanatoase de viata :
- consumarea de alimente sanatoase
- evitarea fumatului
- evitarea expunerii la substante nocive
- control medical regulat.
De asemenea, se mai poate preveni CP la copil evitand situatiile care pot cauza leziuni cerebrale :
- luarea unor masuri pentru prevenirea accidentelor
- cunoasterea semnelor de icter mecanic
- evitarea contactului cu pacienti cu boli contagioase severe ca meningita
- vaccinarea copiilor la momentul potrivit.
Tratament ambulatoriu

Prin colaborarea dintre membrii familiei si medicul specialist se poate folosi

tratamentul ambulator pentru asigurarea celei mai bune ingrijiri copilului cu CP.
Educarea si sprijinul parintilor si membrilor familiei :

- documentarea asupra bolii. De obicei cea mai mare problema a parintilor este
teama de necunoscut. Prin aflarea mai multor informatii despre boala putem ajuta
mai usor copilul cu probleme. Exista organizatii nationale sau locale ale persoanelor
cu CP specializate in tratarea problemelor emotionale si sociale
- cunoasterea drepturilor la educatie ale copiilor cu CP. In SUA copiii cu CP au dreptul
la educatie prevazut de lege. Aceste legi includ programe de tratament gratuit,
drepturi egale de acces la educatia publica si protejarea drepturilor parintilor de a
hotara sau a nu fi de acord in privinta deciziilor asupra educatiei copiilor
- colaborarea cu profesorii si alte persoane oficiale de la scoala. Colaborarea cu
profesorii, administratorii scolari, consultantii in dificultati de invatare si cu consiliul
profesoral este necesara pentru stabilirea unui program educational eficient pentru
copilul cu CP. O echipa cooperanta va ajuta copilul sa-si atinga potentialul
- oferirea de suport emotional. Nevoile unui copil cu CP se modifica pe masura
cresterii. El devine mai constient de limitarile fizice, are nevoie sa vorbeasca despre
ceea ce simte si despre posibilitatile terapeutice. Este mai usor sa vorbeasca despre
toate aceste lucruri cu cineva strain (cineva care nu face parte din familie). Medicul
specialist este cel care poate recomanda eventuala consiliere emotionala de care
poate beneficia copilul. De asemenea se recomanda implicarea cat mai activa a
copilului in luarea deciziilor asupra sanatatii proprii.
Se recomanda odihna, hrana sanatoasa, exercitii si invatarea unor cai de a depasi
dificultatile care apar in cazul ingrijirii unui copil cu CP. Parintii dotati cu energie fizica
si putere sufleteasca reusesc mai usor sa-si ajute copiii cu CP
- cooperarea intre membrii familiei. Intreaga familie este afectata atunci cand
unul dintre copii are CP. Este importanta ajutarea membrilor familiei sa faca fata
situatiei, mai ales in cazul fratilor. Se recomanda prevenirea dezvoltarii de catre
ceilalti frati a unor temeri si griji nerealiste, de a se simti ignorati sau coplesiti.
Oferirea sprijinului in problemele zilnice
Fiecare persoana cu CP prezinta afectari si posibilitati de raspuns la tratament
diferite. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu CP necesita sprijin pentru
urmatoarele situatii:
- hranire. CP poate afecta controlul maxilarului si poate interfera abilitatea de a
mesteca, a suge si a inghiti. Pot fi utile folosirea de ustensile speciale ca farfurii care
se lipesc pe fund, pozitionarea corespunzatoare a copilului la masa si servirea de
alimente moi sau semisolide ca terciul de ovaz
- folosirea toaletei. Unii pacienti cu CP prezinta anchiloze ale articulatiei
coxofemurale (sold) sau afectari asemanatoare care pot ingreuna folosirea toaletei.
Altii prezinta tulburari de mictiune (la urinat). Este recomandat ajutorul din partea
unui specialist in terapie ocupationala si folosirea unor haine speciale pentru controlul
acestora
- tranzitul intestinal. Majoritatea pacientilor cu CP sufera de constipatie cronica cu
tulburari de tranzit intestinal. Se folosesc de obicei laxative si stimulente ale
tranzitului intestinal pentru controlul lor
- spalatul si ingrijitul. Pacientii cu CP nu au control asupra mainilor si bratelor si de
aceea nu se pot ingriji singuri. Unii dintre ei pot fi invatati cateva tehnici de
autoingrijire prin exercitii zilnice
- imbracatul. Se recomanda folosirea de haine si pantofi care pot fi usor imbracate
si dezbracate ca cele cu fermoare sau Velcro

- ingrijirea dintilor. Paralizia cerebrala poate afecta muschii maxilari, dintii pot
creste in pozitii anormale si pot fi predispusi sa cada; de asemenea poate aparea
sensibilitate la nivelul limbii si cavitatii bucale. De asemenea multi dintre pacienti nu
pot folosi o periuta de dinti. Se recomanda folosirea unor dispozitive speciale ca
periuta de dinti electrica sau un dispozitiv electric pentru curatarea dintilor; folosirea
de pasta de dinti pentru gingii sensibile si curatarea regulata a dintilor
- ingrijirea pielii. Salivatia abundenta este frecvent intalnita la pacientii cu CP si
poate provoca iritatii in jurul barbiei, gurii si la nivelul toracelui. Se recomanda mai
ales absorbirea secretiilor decat stergerea lor prin folosirea de haine absorbante care
acopera toracele copilului si aplicarea pe zonele predispuse la iritatii de lotiuni sau
amidon de porumb
- vorbirea. Unii pacienti cu CP prezinta afectarea musculaturii maxilare, bucale si
diminuarea auzului. Aceste probleme, singure sau asociate, pot determina dificultati
de pronuntie a cuvintelor. Pentru imbunatatirea comunicarii specialistii vor pronunta
cuvintele lent privind copilul direct in ochi in timpul conversatiei si folosind desene
sau obiecte in timpul conversatiei. Cititul este de asemenea important, utilizarea de
carti cu desene clare poate fi de ajutor
- siguranta. Pacientii cu CP sunt predispusi la caderi si la alte accidente mai ales
daca au crize convulsive. Se recomanda luarea unor masuri de siguranta acasa
pentru prevenirea accidentelor ca mobila solida sau nelustruirea podelelor. De
asemenea se recomanda evitarea obiectelor ascutite si supravegherea copiilor cu CP
atunci cand sunt la baie.
Pregatirea pentru o viata independenta
Parintii si alte persoane care au grija pot ajuta copiii cu CP sa se dezvolte la
potentialul cel mai mare. Unul dintre cele mai importante lucruri consta in ajutarea
copiilor sa fie cat mai independenti posibil. Un studiu recent a concluzionat ca
majoritatea adultilor cu CP (84%) erau de parere ca parintii i-au protejat nejustificat
in perioada copilariei.
Perioada adolescentei
Nevoile copilului se schimba pe masura ce atinge varsta adolescentei si de adult
tanar.
Adolescentii si adultii cu CP necesita sprijin emotional si intelegere. Membrii familiei
si alti prieteni suportivi ii pot ajuta sa depaseasca provocarile (dificultatile) care apar
la cei cu CP.
Se recomanda pregatirea treptata a copiilor cu CP pentru a duce o viata
independenta. De obicei adolescentii invata sa-si dezvolte abilitatile si taria
sufleteasca. Cu toate acestea pot necesita suport si incurajare pentru depasirea
responsabilitatilor si sarcinilor suplimentare.
Adolescentii si adultii tineri cu CP pot necesita mai mult sprijin (indrumare) decat alti
oameni de aceeasi varsta in privinta dezvoltarii unor relatii intime.
Parintii vor fi nevoiti sa-si modifice deprinderile pe masura cresterii si dezvoltarii
copilului cu CP. De exemplu parintii nu vor mai putea ridica in brate copiii cu CP cu
afectare severa datorita cresterii in lungime si in greutate. Parintii trebuie sa se

pregateasca pentru situatia cand datorita cresterii copilului nu il vor mai putea ingriji
corespunzator.
Perioada adulta
Dintre toti copiii cu CP , 90% au atins varsta adulta (in jurul varstei de 20 de ani).
Pregatirea copilului pentru varsta adulta necesita pregatire atenta. A ajuta un copil
cu CP sa traiasca independent necesita rabdare si inventivitate din partea parintilor,
vor trebui sa faca fata frustrarilor si obstacolelor care apar. Copilul poate necesita
incurajare si ajutor suplimentar in vederea depasirii responsabilitatilor si asteptarilor
care apar.
Complicatiile CP se pot dezvolta si pot afecta calitatea vietii; in plus unele forme de
CP sunt mult mai severe si necesita ajutor suplimentar. De aceea pregatirea pentru o
viata adulta sanatoasa este importanta.
Terapia ocupationala si programele similare pot fi utile. Majoritatea adultilor cu CP au
un loc de munca, in ciuda disfunctiilor fizice de la moderata la severa.
Educarea si sprijinul parintilor si membrilor familiei :
- documentarea asupra bolii. De obicei cea mai mare problema a parintilor este teama de necunoscut. Prin
aflarea mai multor informatii despre boala putem ajuta mai usor copilul cu probleme. Exista organizatii
nationale sau locale ale persoanelor cu CP specializate in tratarea problemelor emotionale si sociale
- cunoasterea drepturilor la educatie ale copiilor cu CP. In SUA copiii cu CP au dreptul la educatie prevazut
de lege. Aceste legi includ programe de tratament gratuit, drepturi egale de acces la educatia publica si
protejarea drepturilor parintilor de a hotara sau a nu fi de acord in privinta deciziilor asupra educatiei
copiilor
- colaborarea cu profesorii si alte persoane oficiale de la scoala. Colaborarea cu profesorii, administratorii
scolari, consultantii in dificultati de invatare si cu consiliul profesoral este necesara pentru stabilirea unui
program educational eficient pentru copilul cu CP. O echipa cooperanta va ajuta copilul sa-si atinga
potentialul
- oferirea de suport emotional. Nevoile unui copil cu CP se modifica pe masura cresterii. El devine mai
constient de limitarile fizice, are nevoie sa vorbeasca despre ceea ce simte si despre posibilitatile
terapeutice. Este mai usor sa vorbeasca despre toate aceste lucruri cu cineva strain (cineva care nu face
parte din familie). Medicul specialist este cel care poate recomanda eventuala consiliere emotionala de care
poate beneficia copilul. De asemenea se recomanda implicarea cat mai activa a copilului in luarea deciziilor
asupra sanatatii proprii.
Se recomanda odihna, hrana sanatoasa, exercitii si invatarea unor cai de a depasi dificultatile care apar in
cazul ingrijirii unui copil cu CP. Parintii dotati cu energie fizica si putere sufleteasca reusesc mai usor sa-si
ajute copiii cu CP
- cooperarea intre membrii familiei. Intreaga familie este afectata atunci cand unul dintre copii are CP.
Este importanta ajutarea membrilor familiei sa faca fata situatiei, mai ales in cazul fratilor. Se recomanda
prevenirea dezvoltarii de catre ceilalti frati a unor temeri si griji nerealiste, de a se simti ignorati sau
coplesiti.
Oferirea sprijinului in problemele zilnice
Fiecare persoana cu CP prezinta afectari si posibilitati de raspuns la tratament diferite. Cu toate acestea,
majoritatea persoanelor cu CP necesita sprijin pentru urmatoarele situatii:

- hranire. CP poate afecta controlul maxilarului si poate interfera abilitatea de a mesteca, a suge si a
inghiti. Pot fi utile folosirea de ustensile speciale ca farfurii care se lipesc pe fund, pozitionarea
corespunzatoare a copilului la masa si servirea de alimente moi sau semisolide ca terciul de ovaz
- folosirea toaletei. Unii pacienti cu CP prezinta anchiloze ale articulatiei coxofemurale (sold) sau afectari
asemanatoare care pot ingreuna folosirea toaletei. Altii prezinta tulburari de mictiune (la urinat). Este
recomandat ajutorul din partea unui specialist in terapie ocupationala si folosirea unor haine speciale pentru
controlul acestora
- tranzitul intestinal. Majoritatea pacientilor cu CP sufera de constipatie cronica cu tulburari de tranzit
intestinal. Se folosesc de obicei laxative si stimulente ale tranzitului intestinal pentru controlul lor
- spalatul si ingrijitul. Pacientii cu CP nu au control asupra mainilor si bratelor si de aceea nu se pot ingriji
singuri. Unii dintre ei pot fi invatati cateva tehnici de autoingrijire prin exercitii zilnice
- imbracatul. Se recomanda folosirea de haine si pantofi care pot fi usor imbracate si dezbracate ca cele cu
fermoare sau Velcro
- ingrijirea dintilor. Paralizia cerebrala poate afecta muschii maxilari, dintii pot creste in pozitii anormale
si pot fi predispusi sa cada; de asemenea poate aparea sensibilitate la nivelul limbii si cavitatii bucale. De
asemenea multi dintre pacienti nu pot folosi o periuta de dinti. Se recomanda folosirea unor dispozitive
speciale ca periuta de dinti electrica sau un dispozitiv electric pentru curatarea dintilor; folosirea de pasta de
dinti pentru gingii sensibile si curatarea regulata a dintilor
- ingrijirea pielii. Salivatia abundenta este frecvent intalnita la pacientii cu CP si poate provoca iritatii in
jurul barbiei, gurii si la nivelul toracelui. Se recomanda mai ales absorbirea secretiilor decat stergerea lor
prin folosirea de haine absorbante care acopera toracele copilului si aplicarea pe zonele predispuse la iritatii
de lotiuni sau amidon de porumb
- vorbirea. Unii pacienti cu CP prezinta afectarea musculaturii maxilare, bucale si diminuarea auzului.
Aceste probleme, singure sau asociate, pot determina dificultati de pronuntie a cuvintelor. Pentru
imbunatatirea comunicarii specialistii vor pronunta cuvintele lent privind copilul direct in ochi in timpul
conversatiei si folosind desene sau obiecte in timpul conversatiei. Cititul este de asemenea important,
utilizarea de carti cu desene clare poate fi de ajutor
- siguranta. Pacientii cu CP sunt predispusi la caderi si la alte accidente mai ales daca au crize convulsive.
Se recomanda luarea unor masuri de siguranta acasa pentru prevenirea accidentelor ca mobila solida sau
nelustruirea podelelor. De asemenea se recomanda evitarea obiectelor ascutite si supravegherea copiilor cu
CP atunci cand sunt la baie.
Pregatirea pentru o viata independenta
Parintii si alte persoane care au grija pot ajuta copiii cu CP sa se dezvolte la potentialul cel mai mare. Unul
dintre cele mai importante lucruri consta in ajutarea copiilor sa fie cat mai independenti posibil. Un studiu
recent a concluzionat ca majoritatea adultilor cu CP (84%) erau de parere ca parintii i-au protejat
nejustificat in perioada copilariei.
Perioada adolescentei
Nevoile copilului se schimba pe masura ce atinge varsta adolescentei si de adult tanar.
Adolescentii si adultii cu CP necesita sprijin emotional si intelegere. Membrii familiei si alti prieteni
suportivi ii pot ajuta sa depaseasca provocarile (dificultatile) care apar la cei cu CP.
Se recomanda pregatirea treptata a copiilor cu CP pentru a duce o viata independenta. De obicei
adolescentii invata sa-si dezvolte abilitatile si taria sufleteasca. Cu toate acestea pot necesita suport si
incurajare pentru depasirea responsabilitatilor si sarcinilor suplimentare.
Adolescentii si adultii tineri cu CP pot necesita mai mult sprijin (indrumare) decat alti oameni de aceeasi
varsta in privinta dezvoltarii unor relatii intime.

Parintii vor fi nevoiti sa-si modifice deprinderile pe masura cresterii si dezvoltarii copilului cu CP. De
exemplu parintii nu vor mai putea ridica in brate copiii cu CP cu afectare severa datorita cresterii in
lungime si in greutate. Parintii trebuie sa se pregateasca pentru situatia cand datorita cresterii copilului nu il
vor mai putea ingriji corespunzator.
Perioada adulta
Dintre toti copiii cu CP , 90% au atins varsta adulta (in jurul varstei de 20 de ani). Pregatirea copilului
pentru varsta adulta necesita pregatire atenta. A ajuta un copil cu CP sa traiasca independent necesita
rabdare si inventivitate din partea parintilor, vor trebui sa faca fata frustrarilor si obstacolelor care apar.
Copilul poate necesita incurajare si ajutor suplimentar in vederea depasirii responsabilitatilor si asteptarilor
care apar.
Complicatiile CP se pot dezvolta si pot afecta calitatea vietii; in plus unele forme de CP sunt mult mai
severe si necesita ajutor suplimentar. De aceea pregatirea pentru o viata adulta sanatoasa este importanta.
Terapia ocupationala si programele similare pot fi utile. Majoritatea adultilor cu CP au un loc de munca, in
ciuda disfunctiilor fizice de la moderata la severa.
Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos poate controla o parte dintre simptomele CP, poate

preveni sau diminua complicatiile si poate trata alte afectiuni asociate cu CP.
Optiuni de medicamente
Antispasticele sunt cele mai frecvente medicamente folosite de pacientii cu CP.
Antispasticele pot determina relaxarea musculaturii incordate si pot reduce spasmele
musculare. Majoritatea antispasticelor se administreaza oral si includ:
- Diazepam (Valium)
- Dantrolen (Dantrium)
- Baclofen (Lioresal).
Desi aceste medicamente se administreaza pe cale orala, baclofen se poate
administra folosind o metoda numita Baclofen intratecal (ITB). Pentru aceasta se
plaseaza o pompa mica la nivelul tesutului subcutanat abdominal. Aceasta pompita
elibereaza Baclofen in sange de-a lungul maduvei spinarii. Acest tratament poate fi
mai eficient decat cel medicamentos in calmarea spasmelor musculare. Insa este mai
complicat decat tratamentul oral si are si unele riscuri (infectia la locul implantarii
sondei).
Antispastice injectabile care sunt administrate pe un ac direct la nivelul muschiului
afectat, sunt folosite ocazional pentru relaxarea muschilor. Ele raman efectiv timp de
3 pana la 8 luni in functie de tipul de antispastic folosit. Antispasticele injectabile
folosite pentru tratamentul CP includ:
- spalaturi cu fenol sau alcool
- toxina botulinica (Botox).

Anticonvulsivele sunt folosite ca tratament pentru pacientii cu CP care prezinta crize

convulsive.Cele mai folosite sunt:
-

Topiramat (Topamax)
Lamotrigin (Lamictal)
Oxcarbazepine (Trileptal)
Zonisamid (Zonegran)
Gabapentin (Neurontin).

In cazul crizelor convulsive sunt folosite anticonvulsivantele precum Carbamazepina

(Tegretol). Anticolinergicele sunt utile in cazul pacientilor cu CP care au miscari
involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau care saliveaza abundent.
Acestea includ:
- Trihexifenidil hidroclorid (Artane)
-

Benztropin mesilat (Cogentin)

Carbidopa-levodopa (Sinemet)
Prociclidine hidroclorid (Kemadrin)
Glicopirrolate (Robinul).

Laxativele medii si stimulentele intestinale sunt folosite pentru tratamentul

constipatiei, o problema frecventa in randul pacientilor cu CP.
De retinut!
Tratamentul medicamentos pentru CP se adreseaza nevoilor pacientului.
Din nefericire, tratamentul medicamentos este insuficient in tratarea CP, mai ales in
cazul formelor care includ miscari involuntare (forma atetozica a paraliziei cerebrale
disknetice).
Unele medicamente folosite pentru tratarea CP au efecte adverse severe. De
exemplu Dantrolenul sodic (Dantrium) poate produce afectare hepatica; este necesar
controlul periodic al testelor hematologice in timpul tratamentului cu acest
medicament.
Unii medici specialisti sunt de parere ca medicamentele cele mai folosite pentru
tratamentul CP (diazepam [Valium], baclofen [Lioresal] si dantrolene [Dantrium]) nu
ar trebui administrate copiilor aflati in perioada de crestere. Exista opinia ca efectele
adverse ale acestor medicamente pot determina efecte adverse mult mai severe
decat spasmele musculare si rigiditatea musculara intalnita in CP. De exemplu unul
dintre efectele adverse ale acestora este somnolenta. Somnolenta poate interfera cu
abilitatea copilului de a se concentra si de a invata. Unii specialisti sunt de parere ca
beneficiile acestor medicamente depasesc riscul efectelor adverse.
Se recomanda consultarea medicului specialist pentru urmatoarele:
Cat de eficiente sunt medicamentele folosite ?

Care sunt efectele adverse pe termen scurt si pe termen lung? Discutarea optiunilor
in cazul aparitiei lor.
Cum pot influenta medicamentele cresterea si dezvoltarea copilului?

Alte tratamente

Terapia fizica este unul dintre cele mai importante parti ale tratamentului paraliziei
cerebrale. De obicei este inceputa imediat dupa punerea diagnosticului si este
continuata de-a lungul vietii. Terapia fizica poate fi inceputa inainte de punerea
diagnosticului in funtie de simptomatologia prezenta in momentul respectiv.
Unii pacienti cu CP necesita aparatura si dispozitive speciale pentru tratarea
afectarilor specifice. De exemplu:
- un copil care prezinta inegalitatea membrelor inferioare necesita purtarea la nivelul
membrului mai scurt a unor pantofi speciali cu talpa (labei piciorului) si calcaiul mai
ridicati decat celalalt
- unii pacienti care nu se pot deplasa pot necesita baston, carja, carucior sau scaun
cu rotile.
Terapie fizica si echipamente speciale pot fi folosite concomitent de exemplu
pentru efectuarea unor miscari fortate la nivelul muschilor afectati, tehnica numita
modelare. Aceasta abordare stimuleaza copilul sa creasca rata miscarilor membrelor
afectate in cadrul unor activitati placute sau cu niste dispozitive interesante si
incurajandu-i sau recompensandu-i atunci cand reusesc sa foloseasca muschiul mai
putin functional.
Terapia ocupationala ajuta pacientii adulti sa faca fata limitarilor (restrictiilor) si sa
traiasca cat mai independent posibil.
Exercitiile de vorbire sunt necesare pentru invatarea controlului musculaturii gurii.
Aceasta terapie poate fi utila copiilor cu dificultati de vorbire si de alimentare. Se
recomanda inceperea acestei terapii inainte de inceperea scolii si continuarea ei pe
parcursul acesteia.
Sfaturi de nutritie pot fi necesare cand sunt intalnite nevoi de regim datorita unor
dificultati de consumare a anumitor alimente.
Biofeedback-ul poate fi util singur sau ca parte a terapiei fizice. Desi biofeedback-ul
nu este eficient in cazul tuturor pacientilor cu CP, unii pacienti care folosesc aceasta
tehnica invata sa-si controleze muschii afectati si sa-si reduca tensiunea musculara.
Ambele masajul terapeutic si YOGA hatha sunt necesare pentru relaxarea
musculaturii tensionate, pentru intarirea muschilor si pentru mentinerea articulatiilor
flexibile. Exercitiile yoga hagha de respiratie sunt folosite uneori pentru prevenirea
infectiilor pulmonare. Sunt necesare studii suplimentare pentru determinarea
beneficiilor acestor terapii in cazul pacientilor cu CP.

Tratamente individualizate pot fi necesare in functie de nevoile specifice care pot

aparea:
- terapiile care stimuleaza invatarea si dezvoltarea senzoriala. Nou-nascutii si
copiii mici pot beneficia de terapii pentru stimularea invatarii si dezvoltarii senzoriale.
Aceste terapii nu pot corecta partile lezate ale creierului, dar pot stimula regiunile
sanatoase ale creierului
- terapiile comportamentale sunt necesare copiilor de varsta scolara cu CP pentru
invatarea unor modalitati mai bune de comunicare cu ceilalti.
Se recomanda consultarea unui specialist pentru orice terapie care se doreste a fi
aplicata.