Mihai Eminescu este in literatura romana creator al unei opere ce strabate

timpul, traind intr-o

perpetua actualitate. Semnificatia lui a dobandit in constiinta poporului nostru caracterul unui
mit.Poetul nepereche, cum avea sa-l numeasca G.Calinescu, reprezinta in literatura noastra un
dublu reper de valoare luata in absolut, inscriindu-se in contextul literaturii unversale, alaturi de
Dante, Hugo, Goethe, cum aprecia T.Vianu si de specific national, drept ipostaza unica a
sufletului romanesc in concertul poetic al lumii. Opera lui Eminescu este variata, complexa,
printre speciile lirice cultivate de poet situandu-se : idila(Dorinta, Lacul, Sara pe
deal), egloga(Floare albastra), satira(Junii corupti, Scrisorile, Criticilor
mei), epistola(Scrisorile), elegia(Revedere, Mai am un singur dor),glosa(Glossa), poemul(Calin
file din poveste, Luceafarul, Memento mori), doina(Ce te legeni, Doina).
Eminescu a adus prin opera sa o limba noua si mereu proaspata. Extraordinar este faptul ca el nu
a trebuit sa se lupte pentru a stapani graiul romanesc, caci acesta i-a fost mereu la indemana,
ajutandu-l chiar in realizarea de imagini artistice deosebite. Secretul intregului sau farmec consta
in substratul autohton al culturii eminesciene.
Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umaniatea.El este cel dintI
care a dat un stil sufletului romnesc si cel dinti romn in care s-a facut fuziunea cea mai
serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentala.
Garabet Ibraileanu Poezii
Numai poetul
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor
Trece peste nemarginirea timpului.
Mircea Eliade-Numai poetul
Mintea lui Eminescu lucreaza cu ideea originilor lumii,a infinitului,a creatiei,adica cu cele mai
inalte concepte faurite de ratiunea omului.Printre acestea,ideea eternitatii stapneste mintea sa
intr-asemenea masura,inct una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este
considerarea lucrurilor in perspectiva eternitatii.Este,in toata poezia lui Eminescu,o considerare a
lucrurilor foarte de sus si foarte de departe,dintr-un punct de vedere care rusineaza orice
ingustime a mintii,orice egoism limitat.Marea superioritate intelectuala a poetului este una din
formele cele mai izbitoare ale manifestarii lui si aceea care explica prestigiul att de covrsitor al
operei sale.
Tudor Vianu,Caiete critice
A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vastaNu poate sa ajunga vorba pna la
el,fara sa-i supere tacerea.Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa
legene,din departare,delicata lui singurateca slava.[]
Intr-un fel Eminescu e sfntul preacurat al ghiersului romnesc [].Pentru pietatea noastra
depasita,dimensiunile lui trec peste noi,sus si peste vazduhuri.Fiind foarte romn,Eminescu e
universal.
Tudor Arghezi,Cuvnt inainte
George Calinescu sustine ca Eminescu e un mare erotic prin gravitate. Asa cum iubeste el,
poporul nu iubeste decat o singura data, la varsta infloririi vietii barbatesti si a nubilitatii. La
Eminescu putem vorbi de o dragoste de pasari albe care strabat eternitatea si se-ntalnesc din zbor
in dreptul unei stele (Tudor Arghezi).
Poeziile lui Eminescu dovedesc patriotismul si faptul ca poetul este (si) un poet national:
Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,

Si deasupra idrei fluture cu vantul

Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, ramanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valtoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc
(Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie).
Dar el este si un mare poet universal, prin romantismul sau (dar nu numai prin aceasta); pentru ca
poeziile sale contin idei care sunt familiare tuturor oamenilor care le citesc.
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are locul propriu nu numai in
literatura romana, ci si in cea universala. Generatiile in succesiunea lor isi transmit ca pe o
datorie sacra convingerea, ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la valoarea
creatiei eminesciene din punctul de vedere a relatiei natioanal universal George Calinescu
afirma: fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet universal.
Mihai Eminescu a fost o personalitate coplesitoare.Ca poet s-a remarcat prin forta de sinteza a
izvoarelor autohtone si universale,prin imaginatie bogata si fantezie creatoare,prin inaltarea
filosofica si printr-o viziune cosmica si mitologica asupra omului.De asemenea,el a scris si
proza,in special fantastica,dar acestea au stat mai mult timp in umbra poeziilor sale,doar in
ultima vreme recstigndu-si adevarata lor recunoastere.
Avem convingerea ca daca mai traia,sanatos,inca douazeci de ani el ar fi fost considerat,fara
putinta de contestare,ca unul din cei mai mari creatori de poezie din intrega literatura a lumii.
Lucian Blaga vorbea, n ''Spaiul mioritic'', despre ''Ideea Eminescu'': ''Ea este pentru noi, pentru
neamul nostru, o idee for. Nu tiu n ce msur izbutim s o facem s devin idee for. Pentru
creterea noastr intelectual, pentru devenirea noastr spiritual, este o idee esenial''.
Sadoveanu exprima foarte limpede aceast idee: ''S ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel
mai ales dintre toi scriitorii acestui neam.(...) Sigur, el, care era venic obsedat de durat i de
continuitate, care a gndit necontenit cum ar putea salva din cele trectoare ceea ce este
romnesc, a ncercat s salveze ordinea istoric proiectnd-o ntr-o ordine mitic. Numrndu-se
printre cei nverunai dumani ai timpului ucigtor de forme, Eminescu a gsit un aliat preios
pentru nlturarea celor dou categorii ngrditoare ale libertii de gndire, timpul i spaiul''.
Mihai Eminescu este in literatura romana poetul nepereche a carui opera invinge timpul, dupa
cum afirma George Calinescu. El este cel mai mare poet national, care exprima cel mai bine si
cel mai complet spiritualitatea romaneasca.
Eminescu a fost o personalitate coplesitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin
inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si farmecul limbajului.
Scrisul era viata lui: omul cel mai silitor, vesnic citind, meditand, scriind poet in toata puterea
cuvantului, dupa cum afirma Titu Maiorescu.
Primul, care a intuit marele efect modelator al creatiei eminesciene a fost Titu Maiorescu:
Eminescu a facut ca toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma
infaptuita de el a limbii nationale
sa devina punctul de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii
romanesti.

Eminescu nu era un romantic contemplativ si abstras, pierdut intr-o visare lirica, ci un om al

timpului sau, preocupat de destinul si de buna existenta a poporului roman, analizand cu simt
critic societatea contemporana, institutiile acestuia. El a fost un artistcetatean, ganditor si
pedagog al neamului sau.
Conceptia estetica a lui Eminescu este modelata de poetica romantica pasoptista si de filozofia a
geniului, care traieste intr-o societate mediocra, incapabila sa inteleaga si sa promoveze valorile:
Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine
(Glossa).
Credinta adanca a lui era ca numai arta asigura nemurirea omului:
Numai poetul
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului
(Numai poetul).
Dumitru Popovici considera, ca Eminescu este un Hyperion condamnat sa ramana in societate si
sa-si determine pozitia in complexul raporturilor sociale.
Ca poet, Eminescu s-a situat in categoria romaticilor
Nu ma-ncantati nici cu clasici
Nici cu stil curat si antic
Toate-mi sunt deopotriva
Eu raman ce-am fost: romantic
(Eu nu cred nici in Iehova)
in creatia lui exista si o componenta clasica, reliefata prin: pretuirea artei antice, promovarea
idealurilor de bine, frumos, adevar, aspiratia spre perfectiune si echilibru, stilul armonios, clar,
ironia detasata:
Nu spera cand vezi misei
La izbanda facand punte,
Te-ar intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte
(Glossa).
Opera poetica a lui Eminescu reprezinta o innoire profunda a liricii romanesti.
Limbajul poetic eminescian este caracterizat prin prospetime si naturalete, pentru ca Eminescu a
considerat limba veche ca temelie pentru toate noile ei infatisari. El a intuit ca limbajul poetic
trebuie sa porneasca de la operele folclorice si de la texte vechi, care conserva formele cele mai
rezistente de limba. in poezia lui Eminescu putem gasi:
versuri de origine folclorica: Te-am ruga, mari, ruga

Sa-mi trimiti prin cineva

Ce-i mai mandru-n valea Ta:
Codrul cu poienile,
Ochii cu sprancenele;
Ca si eu trimite-voi
Ce-i mai mandru pe la noi
(Scrisoarea III)
versuri cu arome arhaice de stil cronicaresc:
imparati pe care lumea nu putea sa mai incapa
Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa
Cum venira se facura toti o apa si-un pamant
(Srisoarea III).
Dar poetul isi alterneaza mijloacele printr-o expresie intelectualizata (Tudor Vianu):
ei au doar stele cu noroc
si prigoniri de soarte
precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar
asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar
In poezii coexista diferite tipuri de versificatie, de la versul clasic la expresia indrazneata a
versului liber.
Poezia eminesciana este incarcat de sensibilitate continand si puterea evocatoare a limbii romane
si este construit pe un fond de armonie muzicala. Tudor Vianu sustine, ca Eminescu n-a trebuit
sa se lupte cu limba, asa cum au facut unii din emulii sai de mai tarziu. I-a fost de ajuns sa se
aseze in curentul limbii si sa-si inalte panzele in directia in care sufla duhul ei.
Poetul se inspira din mai multe surse. Poeza lui este de inspiratie istorica, sociala, mitologica,
folclorica; poezia iubirii, a naturii.
Mihai Eminescu isi construieste universul sau poetic in jurul catorva teme si motive esentiale, ca:
timpul, cosmicul, istoria, natura si dragostea.
Tema cosmicului are o mare valoare prin prezentarea relatiei dintre om si univers, care se
prezinta sub trei infatisari poetice: cosmogonica, sarcastica si elegiaca. Adeseori intalnim si
motivul vanitas vanitatum prin care Eminescu subliniaza caracterul trecator al vietii omenesti :
Avem clipa, avem raza, care tot mai tine inca
(Srisoarea I).
Relatia dintre om si univers este foarte bine reprezentata in capodopera creatiei eminesciene:
poemul Luceafarul. in acest poem intalnim si supratema timpului, tema naturii si a dragostei.
Luceafarul reprezinta un moment de maxima elevatie a lirismului eminescian; este o admirabila
sinteza a temelor si motivelor, atitudinilor poetice eminesciene. Opozitia terestrucosmic este
marcata si stilistic: luceafarul vorbeste de sfera mea, reia-mi al nemuririi nimb, de
greul negrei vesnicii, definindu-si astfel conditia superioara; in contrast, Catalin vorbeste
folosind o exprimare familiara: ti-as arata din bob in bob amorul, stai cu binisorul,

astfel definind conditia joasa, obisnuita.

Tema timpului este o tema, care revine aproape in toate poeziile lui Eminescu. Prin folosirea
temei timpului poetul exprima caracterul trecator al vietii, dar si legatura sa cu trecut (Trecut-au
anii).
Poeziile de inspiratie istorica sunt foarte cunoscute (Memento mori,Epigonii,scrisorile,etc.). in
evocarea istoriei atitudinea poetica a lui Eminescu apare sub doua aspecte: unul elegiac si altul
satiric.
Viziunea elegiaca e predominata in acele creatii in care panorama civilizatiei creeaza un
sentiment al zadarniciei, determinat de ideea ca nimic nu e statornic in timp (ideea fortuna
labilis). Un astfel de poem este Memento Mori: Toate au trecut pe lume, numai raul a ramas./
O, acele uriase, insa mute piramide/ Cari stau ca veacuri negre in pustiuri impietrite, care este
menit sa ilustreze teoria a unui rau care preexista in lume. Aceasta idee se repeta in imparat si
proletar: formele se schimbara, dar raul a ramas.
Viziunea satirica atinge toate laturile existentei sociale: impostura (Epigonii), injosirea dragostei
(Scrisoarea IV, Scrisoarea V), coruptia, demagogia, formalismul, imitatia snoaba.
Ca la toti marii poeti romantici, dragostea se afla intr-o permanenta consonanta cu natura in lirica
erotica eminesciana. Prin Eminescu lirica erotica pierde elementele conventionale (dureri
exagerate, accente lautaresti) pentru a deveni expresia a unor sentimente profunde. Poetul a pus
iubirea sub semnul nestatorniciei, de aici rezulta melancolia, nota meditativa,chiar filozofica a
liricii erotice eminesciene. imbinarea sentimentului iubirii cu al naturii este prezenta in toate
poeziile erotice ale poetului.
In lirica erotica eminesciana putem deosebi doua etape distincte: in poeziile de tinerete poetul
crede in iubire, in posibilitatea omului de a se implini prin iubire; poetul selecteaza din natura
acele elemente, care sugereaza eternitatea, frumusetea; sentimentele poetului sunt de bucurie,
fericire :
Vom visa un vis ferice,
ingana-ne-vor c-un cant
Singuratece izvoare,
Blanda batere de vant
(Dorinta).
Dupa 1877 se constata o schimbare in lirica erotica eminesciana: poetul nu mai crede in iubire, in
posibilitatea fericirii; natura este prezenta prin elemente, care sugereaza nestatornicia, trecerea.
Starea sufleteasca a poetului este de dezamagire, disperare:
Vezi, randunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
(De ce nu-mi vii).

George Calinescu sustine ca Eminescu e un mare erotic prin gravitate. Asa cum iubeste el,
poporul nu iubeste decat o singura data, la varsta infloririi vietii barbatesti si a nubilitatii. La
Eminescu putem vorbi de o dragoste de pasari albe care strabat eternitatea si se-ntalnesc din zbor
in dreptul unei stele (Tudor Arghezi).
Poeziile lui Eminescu dovedesc patriotismul si faptul ca poetul este (si) un poet national:
Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, ramanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valtoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc
(Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie).
Dar el este si un mare poet universal, prin romantismul sau (dar nu numai prin aceasta); pentru ca
poeziile sale contin idei care sunt familiare tuturor oamenilor care le citesc.
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are locul propriu nu numai in
literatura romana, ci si in cea universala. Generatiile in succesiunea lor isi transmit ca pe o
datorie sacra convingerea, ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la valoarea
creatiei eminesciene din punctul de vedere a relatiei natioanal universal George Calinescu
afirma: fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet universal.
Mihai Eminescu s-a nscut la Botoani la 15 ianuarie 1850. Este al apte-lea din cei 11 copii ai
cminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei i
al Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din Joldeti. i petrece copilria la
Botoani i Ipoteti, n casa printeasca i prin mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de
contact cu oamenii i cu natura. Aceast stare o evoc cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu
("Fiind biat sau "O, rmi").
ntre 1858 i 1866, urmeaz cu intermitene coala la Cernui. Termin clasa a IV-a clasificat al
cinci-lea din 82 de elevi dup care face 2 clase de gimnaziu. Prsete coala n 1863, revine ca
privatist n 1865 i pleac din nou n 1866. ntre timp, e angajat ca funcionar la diverse instituii
din Botoani (la tribunal i primrie) sau pribegete cu trupa Tardini-Vldicescu.
1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. n ianuarie moare profesorul de
limba romn Aron Pumnul i elevii scot o brour, "Lcrmioarele invceilor gimnaziti , n
care apare i poezia "La mormntul lui Aron Pumnul semnat M.Eminovici. La 25 februarie / 9
martie pe stil nou debuteaz n revista "Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-a
avea. Iosif Vulcan i schimb numele n Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet i, mai trziu, i
de ali membri ai familiei sale. n acelai an i mai apar n "Familia nc 5 poezii.
Din 1866 pn n 1869, pribegete pe traseul Cernui-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureti. De fapt,
sunt ani de cunoatere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor i a realitilor
romneti. A intenionat s-i continue studiile, dar nu-i realizeaz proiectul. Ajunge sufleor i
copist de roluri n trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor i copist la Teatrul Naional unde l

cunoate pe I.L.Caragiale. Continu s publice n "Familia", scrie poezii, drame (Mira),

fragmente de roman ,"Geniu pustiu, rmase n manuscris; face traduceri din german.
ntre 1869 i 1862 este student la Viena. Urmeaz ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie
i Drept, dar audiaz i cursuri de la alte faculti. Activeaz n rndul societilor studeneti, se
mprietenete cu Ioan Slavici; o cunoate la Viena pe Veronica Micle; ncepe colaborarea la
"Convorbiri Literare; debuteaz ca publicist n ziarul "Albina din Pesta.
ntre 1872 i 1874 este student la Berlin. Junimea i acord o burs cu condiia s-i ia doctoratul
n filozofie. Urmeaz cu regularitate dou semestre, dar nu se prezint la examene.
Se ntoarce n ar, trind la Iai ntre 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor
suplinitor, revizor colar pentru judeele Iai i Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iai .
Continu s publice n "Convorbiri Literare. Devine bun prieten cu Ion Creang pe care l
introduce la Junimea. Situaia lui material este nesigur; are necazuri n familie; este ndrgostit
de Veronica Micle.
n 1877 se mut la Bucureti, unde pn n 1883 este redactor, apoi redactor-ef la ziarul
"Timpul. Desfoar o activitate publicistic excepional, tot aici i se ruineaz ns sntatea.
Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafrul etc.).
n iunie 1883, surmenat, poetul se mbolnvete grav, fiind internat la spitalul doctorului uu,
apoi la un institut pe lng Viena. n decembrie i apare volumul "Poezii , cu o prefa i cu texte
selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiprit n timpul vieii lui Eminescu). Unele surse
pun la ndoial boala lui Eminescu i vin i cu argumente n acest sens.
n anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puin sau practic deloc.
Mihai Eminescu se stinge din via n condiii dubioase i interpretate diferit n mai multe surse
la 15 iunie 1889 (15 iunie, n zori - ora 3) n casa de sntate a doctorului uu. E nmormntat la
Bucureti, n cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la coala Normal de
Institutori.
n "Viaa lui Mihai Eminescu ( 1932), G. Clinescu a scris aceste emoionate cuvinte despre
moartea poetului: "Astfel se stinse n al optulea lustru de viaa cel mai mare poet, pe care l-a ivit
i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul ngroprii sale
va rsrii pdure sau cetate, i cte o stea va vesteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt sai strng toate sevele i s le ridice n eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale".