Criminologie Oana Rosey TEMA XXIII . : — Mecanismul comportamentului infractiona}: aspecte teoretico-aplicative Fiecare pas trebuie si fie un scop. (Jac Chirac) Nous n' vons que deux jour vivre: ce pn! peine de les paser aramper sous de est pas Iq les coquins incit nu meritaé sine Sata unor ticdlosi miprisable (Irdim atit de putin, petrecem viaja tirindu-ne in denmni de disprej). (Voltere) Stralucire de lacrimé gi tarie de dia imant are infelepciunea adevaratd. (Gr. Vieru) Fereste-te de a te léuda singur, oricité dreptate ai avea. Céici vanitatea este foarte comuna, iar merityl — foarte rar. (A. Schopenhaeur) E mai bine sd riscam sa salviim un vinovat, dectt 4 condamniim un nevinovat. (Voltaire) OBIECTIVELE STUDIULUL DUPA PARCURGEREA ACESTE! TEME VETI FI CAPABIL: ~ sii definiti comportamentul infractional;. - sd cunoastefi structura mecanism infractional; - sd distingeti rolul si locul mobilului in conduita infractionala; - sd analizati fazele Procesului de realizare a intentiei criminale; - sd descrieti principalele tipuri de mecanisme; ~ Sd cunoasteti structura Psihicului uman conform teoriei lui S. Freud; walui comportamentului - sd enunt{ati teoriile comportamentului criminal, Fenomenul in Sociologiei —judiciare, psihiatriei __criminale. Infractionalitatea, desi este un fenomen social, trebuie cercetat ca act | 800“ABIL: ral nale; iS. mrt icesill ost snl ae infractional mul com ortamentului i comis de ? persoand concreta intr-o situatie ae de o acfiune umand, determinata de anumite welt Bat gic rrebuinte, tendinte, motive, scopuri etc. O ig asupra dinamicii si interactiunii elementelor 4 la producerea actului decit 0 conceptie sistematica Mecanis! yeluare, negare, protectie, motivare, cavinte-chele? Mecanism, ¢ peroeperes qutoaparare, nmeVvroze, stiri obsedante, cauzd, esec, frustrare, complex, interes, reactie, scop, mobil, motiv. 1.Structura mecanismului comportamentului infractional: nofiuni, sensuri, definifii uman implicd © profunda Cunoasterea comportamentului atit a celui natural, cit sia cunoastere a mediului de viata al omului, celui social. Fara a patrunde in mediul de viala al fiintei umane, cunoasterea omului si a comportamentului ‘acestuia devine, de fapt, 0 misiune imposibila, sortitd de la bun fnceput esecului. Aceasta pentru cA orice element al universului se afla intr-o Jegatura jndisolubilé cu celelalte elemente, din care cauza nu poate fi explicat si, prin urmare, nici infeles decit in contextul raporturilor pe care le are cu ele. Plecind de la adevarul enunjat, stil purces la cercetarca cadrului de viata al omului si relevat, de fiecare data tot mai clar $i ianfei in formarea mai clar, insemnatatea covirsitoare ce-i revine ambi D e, adic in existenfa €l. Mediul natural, si transformarea fiintei uma ‘ i" fleet dar mai cu seama cel social, sau dovedit a fi niste factori capitali in viaja omului, Desi este inzest™ ip relativ fix, omul dispune de posibilitati ereditare de © complexitate gi o diversitate uimitoare, incit felul lui dea fi poate varia incredibil de contrastant, aceasta insd gn functic de mediul lui de viata. Conditia social ce ana a orientat jnteresul stiintific spre Toeacterizeaza existent t i caractety si nin 7008" Alfa, av fost elucidate moltipleinfluente pe ee drut social asupra omului si asupra 801 | > as >7 comportamentului sau, iar stiinfele social vertiginoasa si un ecou practic pe masura, Criminologia, care a devenit Pozitivismului din sec. al XVII-lea si, in Special, datorit: Sociologice produse atunci, a imbrafisat si ca ACCASLA Perspectiva metodologica, iar rezultatele n-au intirziat sa apara si s§-j contere 5 Propulsie inegalabili. Cercetirile criminologice intreprinse ay Scos a lumina cunoasterii, rind pe rind, complexitatea si Profunzimea influenei factorilor sociali asupra determinarii conduitei Ctiminale gj in consecinga, a generdrii criminalitatii, fenomen eminamente social, Patrunsi de semnificatia stiintifica si criminologic’ a Principiulyj metodolgic enuntat, studiul de faté a urmat si el consecvent acest fir caliuzitor, find invederati, prin prisma obiectului de Cercetare — interesul, 0 serie de factori sociali care determina comportamentul criminal si produc criminalitatea. Cunoasterea comportamentului uman nu poate fi redusa insa |; cercetarea exclusiva a factorilor externi, naturali si sociali, chiar daci lor le revine o insemnatate- fundamentala in explicarea conduitei omului. Ea trebuie neaparat intregita prin dezvaluirea acelor resorturi interne proprii individalui, a caror interacjiune cu factorii extemi, obiectivi declanseaz& si orienteaza, propriu-zis, comportamentul uman. Mediul de existenja al individului nu-i determina conduita in mod direct; actiunea lui parcurge, mai inti, o interiorizare, ae subiectiv in timpul caruia ea suporti o serie de transformari a sau mai putin importante, ca abia ulterior si ae a sau altul, comportamentul. Altfel spus, comportamentul are : determinat mecanic de factorii externi, ci Presupune 0 wongtent : acestora in constiinfa omului (ba chiar si in nice spe, de psihicului), in care se produc o serie de procese Leet eee natura a influen{a actiunea lor. De fapt, aa eat dacd constituie cauza nemijlocita a ee i es in afar sint puse in actiune de factorii externi $i a a un caracter de mash acestora. Tocmai de aceea fenomenele aa nie Prin ve si sint guvernate de legi statice, nu de cel Ee necesar atit a a pentru a explica comportamentul uman ° vit sia arta mod factorii obiectivi, externi, care il determina, Criminologie Oxana Rota, le au cunoscut 9 dervohe : re stiinta in toiul AScensiun i i 4 revolute laacd itei owe o Mecanismul comportamentului infractional rizati si devin motive interne, subiective, de conduit omului trebuie, cu alte cuvinte, reflectatd sjnt i era com ortamentulut ond ca aspectul simbiozet dintre factorii obiectivi, preponderent i e medi sicei subiectivi, interni. ¢ inscrie plenar si in problematica Cerinta euristica enunfata si : ininologic’- Elucidarea acestui aspect este intreprinsi in imninologie tn cadrul studiului problemei —mecanismului somportarmenntulll criminal. Criminologia incearcd, astfel, a stabili odul si gradul in care factorii externi, sociali penetreaza fiinja mand sau i S€ impun in interactiune cu factorii interni, somatici si sihologici, determina producerea comportamentului criminal, iar in expresi¢ sintetica — savirsirea crimei. Realizarea sarcinii trasate conduce criminologia la 0 reconstituire a procesului de nastere, de dezvoltare si de materializare a conduitei criminale, observat prin prisma individului, completindu-i in chip semnificativ sistemul de cunostinte. Tnainte de a eee la examinarea __mecanismulu comportamentului infractional, este i inia noastra, de a i i sie cercetarea conduitei face 0 precizare principiala. criminale nu se reduce ja studiul faptei al cum este ea prevazuta jn no! pe un anumit teritori diata ca atare de umnireste cunoasterea ‘ane game mult m sa Pe deplin din perspectiva crim! ica ee crime’ sia face, 9 acest Pajeve inttes PrOe prevenire, ea este obligaté S41" mmanifestare 7 ‘ea inferioard, | cazurite, un TOSPINE en subiectY™ Tea precum © | a : poate cunoaster; cluZier in concliZ ak COMED stimu i i cauzt chiar contrare:. obCriminologie ultima a acestuia. El nu este insa, dup cum s-ar pai superficiala, 0 entitate psihicd Propriu-zisi, un fen st&tator, abstract, acauzal, in definitiv, 9 emanatie omenesc. fn rol de motiv actioneaz’, dupy interesele, instinctele ete., interesului prevalenta. Anume acestea sint denumite atunci cind exerciti o influenta declan; omului. Termenul de motiv (mobil) indica, actualizata a diversilor stimuli interni: neces Actiunea motivului/motivelor conduc adici a unei stari inteme de mobilizare, resurselor fizice si intelectuale ale indivi trebuinte, realizarea unor i ao lomen Pura a Spi , caz, Tevenindu-j le Sing irituly, Necesititile © Pondere (motive) satoare asupra Conduite; de fapt, calitatea activa sj itate, interes etc, e la formarea m activare si direc idului spre satisfac otivatiei, tionare a erea unor premergdtoare declansea ‘tul omulu: i anumite stiri 1 rol de m : olive. Totodata, ory es ae SES EES Na ee aMecanismul comportamentului infractional n nfractionale, parcurgind intregul proces al a Femlihle Sa ay ; enzatii pina ja rationam« : la 8 P if ente, omul ajunge si bigs Oe A Je mai compl i N i pinta 2 ce . plexe obiecte sau fenomene din at material ‘Asadar, aceasta activitate psihic’ complex este ws es dit mai multe procese ce se succed intr-o anumiti ordine a valoare2 lor calitativa. | ‘is e rmportantd este aprecierea precum c& toate impulsurile sint My inti atunci cind infractorul are deja posibilitatea s& ,,prevada . aril aciunilor sale, aa inteleaga si sa-si insuseasca legile viefii e wil sau sa Se conduca de ele pe baza unor principii sociale” (V. a in}. Astfel, aceste procese psibice specifice motivului infractional dupa care ulterior se naste o lupti leca infractionala, jntr-un final, Si numai dupa ce s ‘subiectul trece la realizar deduce cf termenul ,» notiunile de: necesitate, im gi teisaturile altor , determina subiectul Ia luarea hotdri va realiza o asemenca ea actiunii sau a inactiunii. motiv” presupune © old, atractie, Ay ‘, 7 enese i te | potivelor cate, a : iafractionale. ta | gnsecutivitate, Din cele expuse putem de intelesuri, incluzind | sie v tendinje etc. Unii autori ii atribuie acestuia ys 4 cum ar fi: retrairi, deprinderi, perceptii sau jngelesuri de datorie, idei, ‘ prcum si alte procese psihice sau stari. oo, srotivului infractional i ue wale se poate in literatura criminologica fraction i infracti fotivul faptel Infrae oy raporturi definire mai larga, si anume: » aprecia ca un produs rezultat ca urma’ sociale sau din experienfa de viata a? imbold interior prin care tdi unele | de ceea spre ce este orientatd fapte Astfel, procesele psiice maracteristice Me pal ee unele de natura intelectiv4, pron tor determin Le Ne motivul infractivnit const it factor ane ge " jzar i yen inet WY BU eg mai wit go on +, ik ge special vorbi despre Gog sau Pa in literatura 2. "pact © 38 YF, dootin’ mn i motivs mobil? al infrac sa peacsinal potiunile an rindl 886 de mobil, 6° ore ii Oe od moive 815 a nie acl discutii 254PM ye cae Veen apreciindus° /Criminologie — - Oxana Rotary reprezinté mobilul ultim, care sta la baza actiunii infractionale fns& tot acest autor, contrar aprecierii date asupra diferentierii dintrg notiunile de mobil si motiv, le foloseste ca sinonime, in doctrina francez, autori ca L. Bonnet, G. Levass nofiunii de mobil 0 semnificatie mai restrins’ si una mai extingy, motivului. in acest fel, motivele sint concepute Ca procese psihice care de fapt ar rezulta intr-un final din lupta mobilurilor, adicy find doar acei factori psihici care au iesit victoriosi din ace. mobilurilor si care au determinat intr-un final formarea infractionale luate de autorul faptei infractionale. Autorii rusi B. S. Volkov, I. G. Filianovski apreciaza oj »mobilurile sint cauzele de a actiona si de a produce rezultate” say wmobilurile sint cauze de ordin afectiv, cum ar fi, de exemplu, dorinjele, inclinatiile sau emofiile”. O alt& definire at fi a »mobilurile sint acele ratiuni care I-au impins pe autorul faptelor sé actioneze”. Acestea mai pot apirea si ca un ,,proces psihic spre determinarea comportamentului infractional care, la rindul séu, mai are $i o functie de orientare a motivului infr Se constituie ca un rezultat al tuturor determinanti la formarea lui”. infelesului de mobil” nofiunile de ,,motiy”, UF attibuig ‘a lupti a TeZolutie} ‘actiunii, deoarece acesta mobilurilor — ca factori intr-o alti viziune, extinderea apare ca ceva mult mai excesiv, si in acest fel Dintre stimuli comportamentului infractional, inter covirsitoare, i it i igsi-cu Ct seindividul fon ratiun vierea satis feet, Int ume C8 g¢ entare eri Dupa Uifest gg Delit ment, “oputui Want a Ventytest fel iate ca factori iterior L smul asa ele ea yi i Mecanismm anismul comportamentuluiinfractional a wl - li mice pentru a paraliza efectul acelo jae iui, astfel ca aceste noi motive fi poe lucraw mai wil 7 at de necesa” C0 cele dintii, impunindu-i mares pe rd qcum incolo”. in fine, ramine de adzugat fe Pee # ant ge un anumit motiv, isi proiecteaz4 conform sara yn SCOP: oa id reprezinta rezultatul scontat pe care tinde si-l atings wit dul. Scopul nu este ins& independent, el este presupu ; teint de motiv (interes, necesitate etc.), in care se ca in forma Jatent4, implicité. De aceea, el nu poate fi disociat in ieee de motiv (interes sau necesitate), ci capatd un anumit grad gz autonome, jn situatia in care se prefigureazi intr-o imagine intald relativ conturata a obiectivului proiectat, deoarece incepe si roducd un efect de catalizare asupra motivatiei. Odata cu profilarea scopului este invederat si caracterul criminal al comportamentului necesar real i sti ordine de idei, Jizarii lui. In acea se cere precizat CA scopul nu coincide cu finalitatea conduitei umane, iacusiv-cu cea criminalé. in timp ce scopul indic& modificarile pe care individul tinde s& le aduci in mediul sau de viata, finalitatca denot. rajiunea acestei intentii, adic& interesul sau trebuinia } joneazi asupra fel ee vederea satisfacerii cdreia se action 3 ey eriminol, si diferenfS intre ele, de o semmnifical® aparte Petiomports 0 evid ent anume c& scopul, spre deosebire de finalitate, orientare criminala. Dupa conturarea manifest sau latent de 4 i Deliberarea constituie OO iri : a savirs Jaret : Avi calculave eq in considerat® scopului, urmeazi ropuse si vm ‘supra celor P' P j evaluare @ jeliberare 4 Pees de jalizd $ q ee Sr argumentelor pro $1 COP ast mei, 1 scopului proiectat. a COM egptuirea CO aprecit i rg din im asucces> P" «. comiterca dezavantajelor ce °° az J© iste utr Pr 2 eventualelor implic reusita, deci si 2 7° faptei etc. 5! a valorile $i 80%" sav ant 5 de concore"s yncti interese, — ff.aN Rota Oxang fare, de da dividul. Este vorba, de fapt, despre o reevalu; ta in ‘arcia poate ave interesului deja format, in cadrul ¢; pea 7 interesului initial, deci sio Precizare @ scopuluj uma? Daca se prefigureaza, in cele din urma, o anumita tendinyg a optiune, atunci se naste un proces de justificare a intentiej CC pringe contur, prin prisma valorilor si normelor sociale, dar mai ales a Celor impartasite in anturajul individului Tespectiv. Este de mentionat ca deliberarea nu este un sustras oricaror influente. Ea se desfasoara, in realit diferentiat al unor factori de natura atit obiectiva, i cum ar fi: forfa motivului, nivelul de dezvoltare intelectualg, conceptia despre lume, influenta (benefica sau malefica) Persoanelor din anturajul ci, timpul avut la dispozitie pentru chibzuire ete, Procesul deliberativ se incheie fie.cu renuntarea savirsi o crima, in numele unor interese mai insemnai de libertate, si pastreze Tespectul celor din jur, s4 m Perspectivele de afirmare sociala etc.), fi Prim-plan a interesului de a comite 0 cri Aceasts Proces autonom, ate, sub impacty cit si Subiectivg, la interesul de q te (s& se bucure u-si Compromits © Cu mentinerea si Punerea in ma, in numele realizarii unor importante, in cazul in care decizie Corespunzatoare, jar mecanismul comportamentului criminal se deruleaza in continuare Luarea deciziei semnific& formarea unei hotariri ferme de a savirsi o crima. Ea incheie procesul de delib faptul ci acea convingere fe ume in acest punct are mobilizarea maxims a anei. Odata fiind luata Sale criminale, ventului criminal si Interzise prin legea Tesupune Tealizarea A efectiy SOcietatea si Uridicay Severy, ‘are le pyBe Mecanisnm ul com portamentului infracf tional 1 ei faz sige fe fe 7 ale procesului de reali got) planificare ) pregatire; 3) inf ealizare a intentiei jn f0z8 fo ee individul igi claboveazt ms ina realizare a intentici cri reazi ; e geal 01 re a intentiei criminale 4 un proiect, su i ‘restinate sil aduci la ati , care include o serie de Yt priving’, el colecteazi info: Ingerea scopului opus. . pti ‘le reale, stabileste ae necesare, eal a Foti de tainuire a faptei ete. e necesare infiptuii ae a lee i. srimei, in faza de pregattire sint efe m yganizatorice, menite a crea conditii oma te oO serie de masuri planului schifat, adicd de realizare a Propice de punere in any 7 despre cooptarea unot eventuali Sete ea vata 7 eer ‘ipanti . pare, formarea unui alibi ete. pan{i, procuararea mijloacelor in cele din urmé, individul trece I x a irsit iit legea penal, dar care trebuie sd-i pe a a ered important — infliptuirea crimei. D permit realizarea unui interes se sau de preehie» . De altel, chiar si uncle ain de find considerate, din punct d eximei cad sub incident Pe Teena eee juridic, infractiuni consumate eet je. De_mentionat jimpactul suportat de Seer e in derulare in cadrul rocesului de realizare intentiei criminale di , i ae 0 in partea unor factori personali si situationali mtn . nu stopeaza de cele mai multe ori fapta, fi modifica torus! on pomay de manifestare, fi amind sav aproprie momentul surarii, ii schimba Jocul ete. a Dupa autorul Gh. Gladchi, exec uni include: fapt inacfiunea)» © area infracti 7 (actiunea, ezultatul criminal ive ale *pediului extem © j_ survenirea infracyionali conoreta fern care “gitile obiece Oe acl oe tului pers ine yrtamen| pry, care are © influent (prejudiciul cauzat); 0 influenteazi asupt@ compo ial consecingelor gocial-periculoase: autem. fa ye anise. pi SOs! invers’ asupra faptei, $ Pi Fee tive acter atit : a i i subiectului. Toate Momence Cot. obeae sint opis obiectiv, cit si SY jectiv” gtientizare gi tree prism i rezultatul Sriminal ~ 57 cons’ onduitel subicctuluis TO a de a motivelo” co jnfrachiual sint_impot inte valori $+ ae ecuttrit pilurilon infractorului, criminologi@ eta? otivelor (mo yealizare ai9| aspecte: AS seaCriminologie —— autocontrolul si autoaprecierea, schimbarile Personalitayij Parvenites rezultatul comiterii faptei. - in Unii autori (Dolgova A. I., $..) propun a distinge si , ice etapa in cadrul mecanismului comportamentului infractional ~ etapa comportamentului postinfractional, care include in calitate elemente componente autocontrolul si autoaprecierea, comportamentul postcriminal este acea conduit a faptuitory urmeazi imediat dupa etapa executirii, fiind legati de infractiunea savirsiti, La etapa comportamentului posteriminal, —infractory, analizeazi fapta comis& gi consecinjele social-periculoase Survenite, compara rezultatul atins cu cel scontat, dispune de obiectele dobindite pe cale criminala, tdinuieste urmele infractiunii ia masuri pentru a nu fi demas si tras la raspundere penala, inclusiy legalizeaz& veniturile criminale. | ; Trebuic insa de jinut cont de faptul ci procesul examinat nu cunoaste, in realitate, o derulare atit de ordonata si de segmentara precum a fost prezentata, si nici nu apare atit de explicit in constiinta omului, caci pentru o persoana ,, toate aceste momente (elemente, etape) nu au neapdrat un caracter manifest. in majoritatea cazurilor, ea nici nu le sesizeazé pe unele dintre ele. De asemenea, un element il poate succede pe altul instantaneu sau, dimpotriva, intervalul de timp poate fi mai mare (bundoard, luarea citeva luni de la momentul stabilirii necesitatea a fost momentan Constientizaté si a devenit interes)”. Desi poseda oo »constructie” —_ constanta, — mecanismul comportamentului criminal nu alcdtuieste decit un model abstract, generalizat, Susceptibil in realitatea concreté, de cele mai diverse configuratii, sub diferite aspecte, ena eee El se modifica continu, de la caz la » cringe cat acelagi. Spre exemplu, el difert in sirwunne 3 care crima este sivirsita cu intent eae reat oe i, modelul prezent: modalititilor de conduits criminala, ria majoritii fpurilor si Astfel, : in scopul unei organizari 1. , in on asic juridico-penale a infractiunilor Si stabil; cvate, este deosebit de important ators di Tit oe *. : tiunii savirsite oy intentie iin 1, lui care deciziei a urmat dupa scopului gi, viceversa, eficiente a Prevenirii, Pedepselor ferentiata a fractiunii_ din mecanismului_ infrac | 820 fy % x a ting rent pda! | 7 esi | predominan’ Mecanismul comportamentuluiinfracfonal al 1 genezei acestor infractiuni este di i ma ¢ determina Spee" jcularitatile etapei de formare a personality ie le persoanei care sta la baza condviei i ; orientari al infractiunilor comise cu intentie s e ee a i i oe de regula, rin deformarea atitudinii fafa de valori i vo. atitudi valorile (@e exemplu, atl inea fata de viata, sanatatea, ea _persoancl, proprictatea etc.), iar persoanele denta — prin atitudine uguraticd fat jin impru‘ iile lor sociale, acceptind, de fapt, valorile functiil pri ioe ple. Asadar, jnadaptarea socialé este infractiunilor sAvirsite cu remeditare. Deosebirea mecanismului y are un caracter tipuri de mecanismului i lor comise cu PI persoanei in cadrul i din imprudenja 10 osibil’ jmbinare a ambelor sedi a atitudinii lor intentionate 5) ‘alt in ienele cazuti este P' deformati- jn baza analizei etapei motivatiel infractiunii) g-a stabilit: ajcercul mo' comil (eau in vedere motiv dus la rezultatul criminal, 0 este mai redus, compare iw eu motivalls earache deni intentionate; motlv’ aia infractiunilot jin ete eto predominant prin nee ant, pst oe ‘aa i sar com byunele stari © otive pot 2 aves F an gin iP" ss ie infractiunilor jntenti monte cit st nea rentionat ite i foot istorii criminogene cepa aesiumilor in imprudent® iculos ¢ au motivatiel jtere a infr: ete), at anei se a i uneori scoP™ pe i (a x diferite y eel 5 fi 0 egitert 3 ta eta sau din impr jul 208 Faction cre Iuatl find schimb motivatia * i mor gout se ent eo we nsecintelOt Mecanism! 1 acest rst al cnitor 5 ggie moo deciziei. in i acti citi ats 4 i i proved constientizat ste se 980 ienti 2 ii te! 3, acestora. DEC” 3 oo de ant ‘rotoo acesta ish Ger seein ' conseci™! : ; E E |O™ Criminologie 5 Oran Rota infracfiunilor in stare de afect, precum si a altor fapte in ; afect, F vemtin ns *Ctionale sub influenta puternica a situafiei, aceasté constientizare este Testrinsg si nedetalizati, fn mecanismul infractiunii a imprudent’ scopy, gg asemenea, este vizat si constientizat. Scopul lui Tespectiv ii corespunde decizia subiectului privind caracterul si modul actiunilor. in acelgg timp, subiectul isi da seama c& incalc anumite reguli stability interdictii, dar el nu identificd aceasta incalcare cu infractiunea (nu are de gind s& comita o infracfiune), nu constientizeaz’ caractery} social periculos al consecingelor posibile. fn realitate, exist o diversitate mare @ Comportamentuluj infractional. Putem afirma ca fiecare mecanism este tot atit de individual ca si personalitatea infractorului. Totusi, este posibila o tipologie a mecanismelor comportamentului infractional, bazata pe clasificarea diverselor elemente ale conduitei care sint antrenate in procesul formarii intenfiilor criminale, luarii deciziilor si realizarii acestora. In literatura de specialitate sint evidentiate si descrise patra tipuri de mecanisme frecvente in realitatea obiectiva: a)mecanismele comportamentului infractional, determinate de deformarea necesititilor si interesclor personalitatii; b)mecanismele determinate de necorespunderea (contradictia) dintre necesitatile, interesele subiectului gi posibilitatile lui; c)mecanismele determinate de deformarea _reprezentarilor morale si juridice, sistemului de valori si obiectivelor sociale ale personalitatii; d)mecanismele determinate de deficientele procesului de adoptare a decizici gi realizare a acesteia, Raspindirea acestor ti i ipuri de mecanisme in Societate este determinata atit de tipul concret de Personalitate, cit si de conditiile a economice, cultural-psihologice, modul de viata al anumitelor categorii de cetijeni. La sfirsitul cestui subliniem faptul ca studiile stiintifice ale ae a ce mecanismului comportamentului infractional sint deosebit de necesare pentru cunoasterea aprofui infractiunii si : rea a madati a genezei ji Organizarea unei combateri calificate a criminalitagii, | 822 opt Ait ow wictia) i; rilor sale de | rate | 4 ecanismul comportamentului infraction jului in conduita infractionala rtamentul infractional are unele ul 4 + a ioe - ea Pentru a stabil daca si in ce masura mobilul determina az comportamentul criminal, trebuie de luat in calcul licatii cu privire ja fenomenul criminal, ce s-au snobiului in compo! sunoscuta gi in acelasi definit mobilul ca un e Lombrosso, presoana cea mai cl tamentul criminal Pe inp controversatd a pozitivismulut italian, a factor afectiv C& determina, cauzeaza compo! cind Ferri, cel de-al doilea reprezentant de marca al pozitivismului jtlian, 44 0 acceptiune mai larga nofiunii de mobil, incluzind toate contiile psihofiziologice care actioneazd jn procesul deliberativ: lnjelegem sub acest termen, intr-un sens larg, toate condisiile pitofiziologice care, in fiecare clipa, actioneazd individul care dlibereaza, adicd $i elementul cugetativ intelectual, gi ssentimentele indvidului”, Astfel injeleasa, nowunce de mobil 4 se identifice cu cea de ,motiv”, ins Ferri face distinetie intre mobil si SCOP» pe care il considera a fi ,efectul cautat”, ,motival lel na Perri defiiti gi distincyii ar putea Tasa alsa impresie cA! pinia Niel faciorul cognitiv joac’ rolul esential in com itd. fn realtaes pu Sea xiao te a tendini®s et tre, sim find hotaritor in acgiunea umane » mil acrioneasd Ou " cum gindeste”, afirma Ferri . se ale Motivatia profun a, obilurile ascuns ° sarc special . o problema ce a preocupat ¢ jminologi®: 0 i gintre coi ‘orizali de Greefl, cjiat probleme BI a st for sendi@le fi ic “ire ta Etienne utd cu privire ja Btie! ale”. criminale - yea i relor in eller are jae aman cunoscatori ai SUB i profunzime precu™ rime inconstiente”s_ »™4 orturile ieee nu exist 034 forma de criminals sive parent MY Cig aprofundas De acec, in tO" pentru al infractorul antisocial rise eee t Cezariminologie Oxana Rotari min a = a i hee dierenta tate mobiusle unui act normal 5 cele I eee este faptul ca, ,,de obicei, marea majoritate q eee obignuite, este mult mai constiong ead criminale”. Astfel, caracterul afectiv al mobilurilor criminale este mult mai pronunfat deict cel al actelor normale. Spre deosebire de mobil, ,, un scop inconstient este de neconceput, din punct de vedere terminologic, avind in vedere ca scopul este reperezentarea rezultatului la care autorul tinde prin actul sau. Scopul este finalitatea, in timp ce mobilul este sursa actului. Proba diferenjei existente intre aceste doud notiuni este JSurnizaté de faptul cé la unul $i acelasi scop pot sé corespundé mobiluri variate”. Scopul se subdivide, la rindul sau, in doua categorii: scopul imediat, sau intermediar, si scopul final. in pofida diferentei dintre mobil si scop, exist uneori posibilitatea ca mobilul s& coincida cu Scopul final. Aceasta posibilitate apare doar in ipoteza existenfei unor mobiluri constiente. Fari indoiali oa aceasti posibilitate de Suprapunere fntre mobil si scop, in anumite ipoteze, a facilitat 2similarea mobilulni de cdtre scop, sau confar intre cele dou Zotiuni, mai ales in doctrina penala franceza, In acest context, definirea criminologi sublinierea diferen i importante: - Gfectiva,‘tate de facilitat le dout elor si em de nator mente atu al 2 lal mM , penala soma ii comm : gntre doctrinele xtc ina penali goof distincte gi sint ex: yivind mobilul gi scopul j in cea franceza, juni. Scopul, mobi a infractt ‘ : confundate CU intentia sau comite infractiunea pe cart seopu! reaultatul remota delicti, iar i ital la care tinde s& aj Mobilul este considerat, conduith: ,,.Prin mobil sau m intern al faptuitorului la savi tendinfd, pasiune, acel senti fiptuitorului orientate intr-o anumi dorinte, tendinje, pasiuni el denumit si cauza interna a cauza inte! autori in terul afectiv @ a faptei penale- gntotdeauna baza actiunit jes. Definitiile intern” al mintea fapt ita directie. acelasi sens de mobilul gi de alti accentueazi carac' ,impuls” in declansate: Mobilul se af ctiminale mai al ete, moe nface sa Se nasca in “numite activildll consti de a determina infaptuiased”- Conceput Y ake) A | gna actuala cup 1a e cu sistemul pen francezA si romana, 4, romana, aminate in mod rau fost abordate in dot in cadrul ani animus delinquen e voieste Sa 0 © ori mobilul este cauza ntentia este causa ideea sdvirsirii 1a directie, ent orientate pe infractor St sistemului penal comparat rinde o serie de principii si al francez. Totusi, exista o diferenta de care trebuie de notiunile de mobil si scop sint separat. Problemele ctrina penal romana, alizei laturii subiective a ele infractiunii nu trebuie di, Intentia ¢ vointa de a omita autorul, pe cind voieste acest Jucru, pentru care Scopul sau mobilul este causa proxima. de regula, cauzi otiv al infractiunii sau motiv junga. a interna a actului de se infelege impulsul irsirea infractiunii, adicd acea dorin{a, ea facut sda se nasca in mintea anumite activitati constient in vederea satisfacerii acelei De aceea, mobilul sau motivul este ului de ‘conduita” (V- Cioclei). in de conduita” este definit ‘oate aceste definitii rolul acestuia de ment Ci unei tC. act na a actului doctrina somana. T 1 mobilului, la umane, a celei din doctrina romana adavga la mobilului si calitatea acestuia dea yitorului ideea savirsirii unei intr-o anumu hotarire infract fel, mobilul depasest ionala gi sao fe sfera 825 | a ia oO in acest{ } Criminologie irational-afectiva si patrunde intr-o zona Tationala, Constionta 7 intervine 0 opfiune, o decizie din partea subiectului, Mobi 1 cate pierde principala sa calitate de a impinge Ia actiune”, dar Msi impuls si acfiune se interpune factorul intelectiv-volitiy, ae propriu motivului in sens clasic. mal, Relativ la sistemul penal roman, prima observatie ce trebuj facut este aceea c& nofiunile de mobil si Scop sint tratate jn a distinct, ca doud elemente de ordin psihic ce acopera zone diferite in procesul motivational. Spre deosebire de varianta clasica intilnita in stiinfele umane, ins&, doctrina penala romana considera drept sinonime nofiunile de mobil si motiv. in ceea ce priveste dreptul pozitiv, observim ci nofiunea de Scop nu numai ca este frecvent utilizata in Codul penal, dar, maj mult, implicatiile acesteia asupra inciminarii sint importante. Dous dintre trasdturile esentiale ale infractiunii, respectiv pericolul social gi culpabilitatea, sint definite oarecurn prin raportare la scop. in plus, Scopul apare in continutul constitutiv al infractiunii fie ca cerinta, esenfiala. a Jaturii subiective, fie ca element circumstantial in continuturile variantelor agravante sau calificate ale unor infractiuni. Exist si unele situafii, este adevarat, discutabile, in care se considera ¢& scopul reprezinta o cerin{& esenfiala a laturii obiective, fiind atasat clementului material al acesteia. In ceea ce Priveste mobilul, rolul acestuia in incriminare este Sproape toatal ignorat. Exista o singurd infractiune, si anume tortura, in care termenul motiv este utilizat in confinutul juridic gi unde, dupa lagi rol, fo Semnificatia de scop, ~"), dar care poate avea si na Tint 2SPunderi penale si a ap important, p cum inversate, licdtii pedepsei, in schimb, he Secundar, "4 scopul, ging ul c& mobilul are un rol a fi total ignorat, joacd un rol in sens bilul a va ait Pare ca eleme, a Si Pe aceasty cale ‘nt definitoriu a} unor cauze care ~ Taspunderea Penala, cum ar fi: wo eae2 ox nfl frac onside id att are es torture, » dip cet ae & pres af ith ; 0) ol aft ff Mecanis! eI jonal mul comportamentului infracti i de necesitate si iresponsabilitatea. in ¢ eea ce , stare (no ee indi dualizarea pedepselor, mi stm pdividu d , mobilul ee citar dept citcumstants agravenit we at mod dispozitiile privind eae ate cazul nuante: ae ¢ josnice, iar referire implicit la mobiluri de ti i ip particular. Atit i a mobilul, jel fH Tot fi luate in consid coe opul P' onsideratie, de i A fi lual , de c&tre in j oF oustantec judiciare, fie atenuante, fie aes i ae _ vemarca ce merité a fi facuti se refi la fp " 1 ue i romana, in general, acorda un spatiu ma a ‘ol jemelor legate de mobil si scop, iar opiniile expri a fard exceptie, convergente. oe ire la sistemul penal roman si francez se poate a: desi de facto mobilul este implicat in cir 0 ulti goctrina Pe jsouttril PT sint, aproape Deci, cu privi refine 0 observatie comuni majoritatea institufiilor penale importante, de j , de jure locul i coup este extrem. de redus. 3 Pele teza ca ar putea sa existe 0 tam plecat de la ipo! ybilul in conduita criminal neconcordanta intre rolul pe care il are mo reacfia impotriva crime. dupa silocul pe care il ocupa mobilul in cum am putut constata, conduita criminala se compune din secven{e ait afective, cit si rationale, intt-o 60 ina plex. In consecin{a, pentru injelegere: jminale trebuie s Totusi, la incepul a conduitei crimina Je de tip cauzal, care PU? accentul pe act si de explicatiile de seama atit de explicatil fictorilor psihici de naturé afectiva (mobil) cH FT ete ti ; pe interventia factorilor psihicy ip noncauzal, care se bazeaza pe r fatare importa $i ordin rational (scop)- De aici rezultd 0 prim mst cl stincti, iat anume; mobilul si SCOP! M reprezintd factor eli conduitel sesizarea acestei distinctil esl ecesara P' “al a an criminale. hi afecti jntotdeaun> iratio’ Mobilul reprezint® 0 fact ge esta 8 cf scope! si, de regula, inconstients Or si rationals © const a Pr ealizarea este un factor psihic constisalui Pe oA i usar : ie! % de catre subject oe ndvita oviinals poate fi actului infractions {sco M8 ermediats $a fn af obil nae i, un factor 7 : nic constient St dere, * uncle “iy insele® 827| ot ASoN Oxana R imi ie . = * = Otary ce Eo cubical isi justificd propria acfiane . i in ray Pn Pracestell (mobilul) sau in raport cu rezultatul sa - a a iind legat de mobil si scop, motivul este UNCOT Utilizat 5 (scopul).. tor nofiuni. Plecind de la termenul motiv, in Psihologia a ae ja contemporana se utilizeazd in mod frecvent Notiunea ee al motivafie, prin care se desemneazi ansamblul Proceseloy mal L ia © insofese conduita umana si, respectiv, pe cea criminals, hae = licatiile cu caracter general privind comportamenty} natiuile de ee si motivatie pot prezenta 0 oarecare Utilitate, ele se dovedesc insuficiente intr-o analiz& a conduitei umane concrete, 0 asemenea analiza trebuie s& tind seama in mod obligatoriu de mobil si de scop, deoarece motivul nu poate avea o existent independenta, el trebuie si se raporteze la mobil ori la Scop. Aceasta constatare este valabila cu atit mai,mult in cazul conduitei criminale, care reprezinta un comportament atipic, deoarece problema mobilului se pune mai ales in cazul comportamentelor atipice, contrare normei. Mobilul si scopul reprezinté deci factori_psihici inerenti conduitei criminale si, in consecint’, indispensabili pentru intelegerea si explicarea acesteia, In raport cu toate observa} de o maniera schematica, se Scopul ocupa un loc relativ tiile privind dreptul penal, reluate aici poate constata ca, in general, mobilul si redus in dreptul penal pozitiv. Daca ne n sul strict al termenului, constatim ca, in Ciuda implicatiilor extrem d i . Nu este pune a ignora al al delictului, .,. Presuy ” drept pen,int BSBBae ntion® id fundamental legaté de moral oate ignora mobilul. ae o asemenea afirmatie scsunest fay eee acl gt jn lumea CO on 7 ; BU mai exi jn care ,,cu Cu ” si in care ,. afara de tabile. Cu atit mai di in planul Jui sint nesigure; atunci, cw le sale sint atit faptului ca afirmatii existi totusi, fara ile, iar dreptul pen: Nobilul poate fi tocmai unul definirea sau rede! jmitele in care ,,accesu) penal sint-ins&, mu este deloc simpla, interventia mobi i dar si cea mai rea echilibrate, care S importantei_ P& = cede ag ;spunderea penald § desigur, un lucru Us°F necesar- Mecanismul comportamentul criminologul francez M. Ancel. in fractional ‘0 ramui | cum este tocmai elementul care ne indica ae ian itatea ptul c& dreptul penal nu se suprapune moralei si cd ntemporana continutul moralei a event val st un sistem moral, ci diverse sisteme ee t comunicdm mai mull, cu atit ne pie ul mu recunoaste nici 0 sursa de adevar si de sine”, este dificil de a stabili repere morale 1 ficil este de a transpune asemenea 1} dreptului: ,,Justifia devine flud, cind limitele m se poate vorbi despre drept, de mobile?”. ‘le de mai sus contin o bund doza de indoiala, anumite valori morale al trebuie 4 fie expresia acestor valori. i care SB contribuie la | dintre factoru : ; finirea valorilor ‘morale protejate pam legea pene “ 1” mobilului trebuie $4 fis vermis in drept ifici rr O solutie in acest See intr-adevar, dificil de stabilit rs st deoarece gil a - By es i 2S aaa ee cept Peat + sotutit legislative solutt i i nal un 10¢ P “aay in areptul P* 4 ofere mooi fi ot epmguia canal uo acest a jnsi, 8 itu! jnpracsivl e mo ga abordarea mobilului, a Corelafia x i la jnologt atea pene teri ich Ce cit uate, ora a nih ard Gocit fonda $i este i a fa yrtan! cd tin une 829|Criminologie - lite; “a si la clasificari riguros stab} migte SOM egislatia penal franceza (atit Codul penal vechi, Deoarect tin vigoare in 1994) nu numai ci nu defineste, dar i it in “Pg si cel nov, eae nofiunea de mobil”, singurul punct de reper nici macar euacran Cu regret, dupa cum se va putea Observa, il oe cata de L. Josserand nu este intotdeauna evident in a null enal in ceea ce priveste definirea mobilului. Pe lings eee pinii de la o epoca Ta alta sau de Ia un autor la altul, nee explicafii confuze, chiar contradictori Jn acest cae orice clasificare a diferitelor opinii devine dificila si relativa, Penira coerenta expunerii vom admite, totusi, a priori, faptul ca exist in principal doua categorii de opinii, = ce : pore categorie, ce corespunde in timp primei Jumatagi a secolului XX, concepe mobilul ca pe o entitate separata si, in consecinta, 0 deosebeste de scop. Aceasti diferentiere, care apare foarte clar in cele din urm, era initial destul de confuza, reflectind tendinja de a include scopul in nofiunca de mobil ca o varietate a acestuia din urma. Oxana Rotary exist definitii care valoreaza ex Cea de-a doua categorie, in cadrul careia primele opinii apar in jurul anilor '30 ai secolului trecut, considera c& mobilul si scopul sint doua nofiuni identice, Avind in vedere c& defin ‘itea__mobilului Pare influentata, in primul rind, tocmai de maniera in care este conceputa relatia mobil- Scop, vom examina in acelasi ti celor dou categorii de opinii 1 : ipiu, le corespund doud perioade de timp diferite, 7 P Asadar, daci ¢ 84 ne referi inci ; eferim la incidenta ilului _isadar 28 mobilu incriminarii, Mentionam ca inctiminarea te : ee Vointei legiuitorului de a interzice, sub a anumit comportam. ; es Prezinta concretizarea ent uman (acti ‘an, legiuitoruy i 5 nu ij 5 Nt 5 ignord eriorizeazy ptul c& manifes : tarea co i mpaniati de nereta prin © anumiti stare de Sey f \Mecanismul comportamentului inf en A A racti jegea penala indica atit materialitatea fapt ssfont ei, cit si ul PY ie necesar pentru ca un comportament ean ‘ish ic considerat infractiune. Aga se face ca ie ri OO ae e ch ea nfractiunl este necesar prezenta conjugatd ae wa . elementul material $i elementul moral. ae r jpooreind sa stabilim eventualul impact al mobilului ei infractunlt, trebuie si ne raportim, in an ls set moral (psihologic), avind in vedere c& mobilul re rez ti factor psihic. De altfel, dupa cum s-a a sta e : pa putut observa deja, acesta jn mor traditional, doctrina analizeazA nofiunea in te cadrul in cares 3, Asadar, vom urmari ambele aspecte, punind accentul pe uZa. examinared relatiei mobil — element moral. Examinarea i i mobil si raspunderea penal implica aceeasi problema de fond ca si in cazul relatiel mobil — jntentie, in sensul ca se ncearcad stabi wrt cit se poate de jlirea unui rapo precis intre dowd notiuni car’ deoarece ¢ sint cit se pom = extrem de confuza $t notiunea. de raspundere penala este, li controversat in doctrina penala. Dupa cum preciza Garraud, ,,cuvintul raspundere ™ decit atunci cind fi adaugam ite! -fiem Or, asocierea unuia aa al viozofie PS nal anu a, opinile a SH are sens, rorald, fie sociald etc.)”. presupune expril viziune asupra politicii represive: ON abil a abile- onciliab™ ociald sean’ 2 Pt? ° numai divergent©: dat = * ie raspuneer oi mil rispundere moral $ ru pe oe8 “Pr oncepiicl determinise iid e arbitre jn dal norared jotala @ ideii d& in favoarea Ii erului a cual : i jst decit, 7 intermediara nu oe gilosofic® sau politic’, rispundere- pie’ 4 opti’ nnic al ofiunit cast PRO e Miact_ ten Dincolo oe cue sone intel tari difert cor a leg ib" aceste con! int dar a fare sald este se ie controN a mt mult raspunders maser ee goctsin’ Pr cauzele care exclud generat, le t0F fap), Sau, el SPS pu dich 4 este sure sp jer plem™ 7 po a gerea penal problem? nowigectt a i my 0 fant sa atrae Pspunder neces pe onditiil? \inologie — O82 Rota cent ferent ins& de ponderea care le este acordatt in &xplicatiiig nn int importante si, in Taport de ele teoretice, ambele ae Saimin penala. Confuzia in leestuny ae ae se datoreaza in mare parte faptului cx aceasta mowuneal de ee strinsa cu unele nofiuni de factury Psihicy, een ae dente Ai ment moral (intentie, culpa), culpabiltate la fel ae eae oe confuzie se face intre termenij de Fee eee dar nici relatia cu celelalte notiuni ny aed an unor neclaritati in legatura cu acest termenj ak ee abordata in doctrina franceza in anii '70 aj secoluluj oT dar fara sa se poata aduce clarificari importante. 7 Raportarea la doctrinele penale ale altor {ari nu a facut, de reguli, decit s& sporeascd si mai mult confuzia, deoarece la divergentele conceptuale se adaugi , unele neclaritagi de _ordin terminologic. fn afara juristilor, medicii-psihiatri au subliniat, a tindul lor, ambiguitatea conceptului de raspundere penali si au demonstrat inutilitatea practicd a acestuia in planul justitiei penale, Pare evident c& o clarificare conceptual a raspunderii penale impune © interventic in plan legislativ, interventie pe care specialistii o asteapta inca. In pofida acestei stari de confuzie relativ stabile, pe care teoria dreptului i undere penal. Astfel, terminologic, se considera ci: Senerala (obligatia de a raéspunde consta in obligatia de a raspunde de condamnar a ® de a executa s, infractiunea Tespectivd, De, » exist, totusi, uncle repere penal le-a desprins in legatura din punct de vedere »'aspunderea ~ care este de o maniera Pentru consecinftele actelor sale) — Pentru actele delictuale $i, in caz este efectul si consecinta juridi Referitor la distinetia raspun ein ou care se confund: Tecizeaza: , in timp ce dire mbes lementul moral at Gctiunit, adicé raportul 3! Conduita 8a, ii : eee 4 subiectului insage Pena aad ciltatea Este 0 stare, 0 calificare Stric ‘ 7 le ras, air Pabilitate) si og Aeeasta fapig sq 0 Fapta cu vinovattie | 832 4" poaig Si imputatame a a | itate Mecanismul comportamentului infractional xxl e it) 7 Ras yunderea penal, in sensul de consecinti infractiualls poate fi angajaté in cazul comiterii unui fapt evazut de legea penalé numai daca se constaté iniesies ot a ‘yinovatii ef afirma c& rasp eee Fit gia imputabilitayit. oe esi raspunderea este definit’ oarecum tautologic (ca obligatie : raspunde), jar culpabilitatea este prezentat intr-un sens Be 0 suprapune elementului moral), precizarile anterior t (care utile. Astfel, relatiile care se pot stabili intre sint deosebit de ntre cele douad elemente-conditie privesc in mod pobil $i fiecare dit implicit raspunderea penala. Deci, urmeazi sd examina atit relajia obil-culpabilitate, cit si relatia mobil-imputabilitate. imputabilitatea, Ja rindul sau, se fnscrie in aceeasi nota de confuzie conceptuald pe care am jntilnit-o si cu privire Ja notiunile examinate anterior. Dupa cum am remarcat, cercetatorii penaligti nu au putut s- icadi de acord asupra confinutului care trebuie si fie dat conceptului deimputabilitate, si mai dificil de inteles decit cel de culpabilitate sau cel de rispundere. Astfel, Codul penal n din 1930 ( ; imputabilitatea const jn posibilitatea de a pune greseala i, O constiinta gl celui care a comis-o. Ba presupune, deci, 2-1 si leas stringere (art. 122-1 $1 ¢ tufburare psihic’ St a - 1th cd nu poate liber’; in caz di fr le ul utabilitatea, °° elemente atrag ie gi responsabilitate, cerute de lege. In rezumat underea penala este condifionata de existenta & art, 85) specifica: pe seama italia fo voinia 122-2), nu este posibil’ imp ‘sta ni e ya veritabila- exista nici © raspundere Pen ad i wutabilitatea. Pe de 0 pene atentia in aceste explicatil pi yrea, 2 St a individu i antelege “vie indispensab” capacitatea de a inte ‘atea, este ° con pe recta fata de un act caracterizeaza impu' Pr ayclee? j a vrea mi al al ‘nfractiunil atitudinea psihic 8 eriZe element pital nditie sine i ye caracter et cu cu seal determinat, ce on in FPO © eabilitate perm ° er arte Imputabilitar aes partes aceeas are a Om : ool ia dea de al oanei © i ave! obligatia ¢ gua non. Pe Sint Pape tt, imputiiaes sa fie Pas ‘entry ace’ gspunderer pabilitate gi raspundere. De necesart a actele aa myocatic ! culp: = un! jtudit TASPUP td O apt repre ) neemOxan2 Rotary, aici poate decurge si ideea c& imputabilitatea Teprezinta 9 aPtituding de a merita sanctiunea. a _. ; Conceptia moderna sau Criminologica a fost Sustinuta, j principal, in teoria apararii sociale. Reprezentantii acesteia au evitat atit formularea unei definitii materiale a imputabilitagii, Cit Si limtareg ei la una dintre componentele elementului moral al infractiunij, Pentru sistemele de aparare sociala imputabilitatea nu este privita cq un element constitutiv al infractiunii, ci ca o calitate a persoanei, ca o atitudine, ca si capacitatea de a raspunde pentru infractiune gi de a beneficia de sanctiune. in pofida aparentelor, cele doua Concepfii, juridica sj criminologica, nu sint total diferite. Ceea ce difera, de fapt, este doar viziunea asupra consecintelor imputabilitatii, asupra _ politicii Tepresive, iar nu conceptul de imputabilitate in sine, sensul tehnic, concret al acestuia, fn primul caz, prin ,, vocatia sau aptitudinea de q beneficia de sanctiune”, de a »Merita” sanctiunea se Pune accentul Pe caracterul educativ si resocializant al sancfiunii, respectiv, unul Tetributiv al acesteia. In cazul al doilea, prin ,,aptitudinea de a beneficia de Sanctiune” este avuta in vedere © anumita stare mentali a subiectului. Atit aptitudinea de a merita, cit si cea de a beneficia de sancjiune sint conditionate de © stare de normalitate psihick a subiectului. Tocmai aceasta normalitate psihica, acest atribut al Persoanei este desemnat prin conceptul ca atare, fie ci acest concept este intitulat »imputabilitate”, fie o% el este exprimat prin ,,capacitate penala”, d na ; ‘oanei. Din acest Punct de vedere, pemmata (apacitatea Penal’) reprezinti un concept ‘ationa i indrii ii eo] Problema det a ai MPutabilitti (capacita i) reprezinty Cterminarii (evaluarii) Aprecierea stirij »diagnosticuluy” judecata, Atunei Psihiatri — experti »0 problema de diagnostic”. a delincventutui si stabilirea A e'afla in Sarcina jurisdictiei - i Jurisdictiei de Pe lin bi supra starij mentale, Bea ii- Tunale ~ sing Consultati, dar concluziile | 834 { 'eM, xxitl i aaa a eului medico- sihiatric (expertiza) nu leaga judecatoy gecaie ste suverand, 7 Finnd vorba de © apreciere asupra starii sihi 2 : jdecdtorul represiv, cit si pentru expertul-pihi ee yorului pot s& reprezinte indicii foarte fans mobiturile gubilirea diagnosticului”. ~— Anumite mobiluri Te ciroumstante pot indica un dezechilibru mental, o st: a ree individului. Spre exemplu, daca se constati c& fapta as r ead imperiul unei temeri nejustificate de citre un Sheree a uternic sentiment ca este persecutat, fara ca acest cece oh alba o corespondenta cu realitatea, este foarte probabil ca ae cauzd sa sufere anumite tulburari de natura paranoica. ie fh ai dezvaluie 0 cruzime neobisnuita si inexplicabila prin elemente de fant concrete, ne putem afla in fata unei personalitati psihopatice, a unui pervers sadic. In acelasi timp, un act nemotivat ori slab motivat, ori lipsa aparenta a oricarui mobil pot sugera cd ne aflam in prezenta unui subiect psihotic, mai precis a unui schizofren. Rezult, deci, c& mobilurile nu reprezintd o conditie, in sensul confirmirii ori infirmarii ,diagriosticului” de imputabilitate. Mobilul este, in mod intim, legat de raspunderea penala prin culpabilitate $i e care exclud rispunderea, cum ar imputabilitate. In plus, unele cauz a, fi legitima aparare, pot fi chiar considerate ‘drept cazuri in care subiectul actioneaz’ in baza unor mobiluri legitime. Din punctul de vedere al sanctiunii penale, impactul de facto” al mobi ct evident, Practic, nu se poate v alizarea pedepsei, orbi despre individualizarea pede fird si se fina cont de personalitatea Gelincventului si, implicit, de ¢ au stat la baza_ faptelot bilurile car r sale, De ale ae eee iti de regula, jurisdictiile de i tt a 2 i sbenfel Uno Po portant mobi n aoe FDS judecata TH, a c&ror Sp A 335 | “=