Sigilarea const n nchiderea reliefurilor retentive ale

coroanelor dentare (fee ocluzale,fee orale la maxilar i

vestibulare la mandibul ) cu material adezive cario-profilactice
(pentru a se impiedica transformarea zonelor de stagnare a P.B.
in nise ecologice de carie ).
Morfologia complex a suprafeelor ocluzale presupune o mai
mare vulnerabilitate n ceea ce privete apariia cariilor de
fisur/foset mai ales n primii ani dup erupie.
Configuraia anatomic a acestor suprafee mpiedic
ndeprtarea mecanic a plcii i aciunea eficace a fluorului n
procesele de remineralizare,fapt care impune necesitatea
proteciei ocluzale.
La ora actual metoda se aplic pn la 4-5 ani de la erupia
dintelui pe arcad,dar se poate ncerca extinderea i la vrste
mai mari,
Deci - sigilarile trebuie efectuate intre 6-15 ani, perioada n care
are loc erupia molarilor de 6 ani, a premolarilor i a molarilor
de 12 ani. Se recomand i sigilarea molarilor de minte complet
erupi pe arcad (dup vrsta de 18 ani), ntruct acetia, din
cauza poziiei, sunt foarte greu de igienizat. In ceea ce privete
sigilarea molarilor temporari aceasta nu este recomandat n
mod expres datorit vrstei mici cnd trebuie fcut pentru a fi
eficient.
Containdicaii: - prezena concomitent a cariilor proximale:

anturi putin exprimate, care sunt apreciate ca zone cu

risc sczut;

Pacienti cu tulburri ocluzale;

Pacieni cu indici crescuti de frecventa a cariei;

Pacieni cu igiena oral i alimentar defectuoas;

Pacieni necooperani.

Tehnica sigilarii dentare

 Procedura de sigilare incepe cu indepartarea placii bacteriene

printr-un periaj profesional, cu pasta non-abraziva si care nu
contine fluoruri sau constituenti uleiosi ce pot scdea eficitatea
acidului.
Apoi se izoleaza dintele cu diga de cauciuc sau aspiratorul
salivar si se usuca cu ajutorul unor comprese absorbante
sterile.
Urmeaza gravajul acid, adica se aplica o solutie sau gel cu 30
- 50% acid fosforic (n general 37%) timp de 1 minut pe dintii
permanenti si 2 minute pe dintii de lapte. Dupa aceasta
perioada se spala dintele timp de 15 secunde, cu jet de apa,
apoi se usuca cu aer. Se foloseste aspiratorul de saliva,
deoarece pacientul nu are voie sa clteasc gura.
Aceasta etapa are rolul de a asigura aderenta sigilantului de
suprafata dentara. Exista si o procedura mai moderna, ce
foloseste ionomeri de sticla in loc de rasini, acestia aderand la
suprafata dintelui fara ajutorul substantei acide. In plus,
ionomerii de sticla elibereaza treptat fluor in structura dintelui,
pe o perioada indelungata de timp, intarind astfel smaltul.
Se aplica sigilantul in forma fluida, apoi se polimerizeaza cu
lampa cu ultraviolete, timp de 10 - 20 secunde, pana cand se
intareste.
La final se verifica ocluzia, cu ajutorul hartiei de articulatie.
Dupa ce procedura este finalizata, pacientul este liber sa
consume alimente si lichide.
In cazul in care smaltul de la nivelul santurilor si fosetelor
este lezat, se recomanda sigilarea largita, adica intai se

indeparteaza smaltul afectat, apoi se continua cu procedura

normala de sigilare.
Sigilarile au o durata medie de 2 - 3, pana la 5 ani, insa sunt
necesare consultatii periodice la medicul dentist, pentru ca
acesta sa verifice integritatea sigilantului. Odata ce materialul
sigilant a disparut, dintele este din nou vulnerabil in fata
cariilor.