Teoria cu privire la pre

Pretul se defineste ca valoarea de schimb a bunurilor si a serviciilor pe piata .In acceptiunea

generala a cuvantului, pretul se refera la suma de bani pe care o plateste sau o primeste cineva
pentru a cumpara sau respectiv pentru a vinde un bun. Daca ne referim la servicii, similarul pretului
este tariful: el reprezinta suma platita sau incasata pentru a beneficia sau pentru a oferi un serviciu.
Indiferent de optica sub care este privit, pretul masoara ceva. La
intrebarea ce masoara pretul principalele scoli economice au dat
explicatii diferite cunoscute ca teorii ale pretului.
Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului dupa
care acesta este determinat de utilitatea marginala si raritatea
respectivelui bun, de cantitatea in care bunul se afla comparativ cu
trebuintele si cererea solvabila.Valoarea economica si pretul unui bun
sunt cu atat mai mari cu cat el are o unitate marginala mai mare si
este mai rar.
Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului a fost elaborata
in prima treime a secolului si apartine in principal Scolii de la Cambrige. Aceste doua
teorii se asemana, numa ca ultima mai adauga un element esential. In acest sens pretul
este determinat atat de consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si
raritatea bunului.
Dupa modul in care se formeaza preturile pot fi:
1. preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul pietei
perfecte
2. preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor centre de forta
economica (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)
3. preturi mixte sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie de piata si
rezulta din intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale mainii
invizibile.
Functiile pretului in economia concurentiala
1. Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, rezultatelor, veniturilor,
fluxurilor si circuitului de ansamblu care se deruleaza la toate nivelurile si toti
subiectii actiunii economice.
2. Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune dintre resurse si
nevoi.
3. Pretul are o puternica influenta informationala pentru elaborarea deciziilor privind
alegerea producatorilor si cumparatorilor.

4. Pentru producatori, prtul este principalul element prin care isi recupereaza
cheltuielile, asigura profitul si creaza premisele pentru continuitatea activitatii
economice.
5. In anumite conditii, in special cand se practica preturi administrate, pretul este un
factor de rodistribuire a veniturilor si parimoniului intre diferite categorii de
agenti, ramuri si sectoare de activitate.

Teoria mrfii
Produsele pe care productorii sau intermediarii le dein pentru
vnzare sunt numite mrfuri. Un mare numr de economiti, n special
germani, au definit ca mrfuri (economice) toate bunurile de orice
natur care sunt destinate vnzrii. Prin urmare, un bun nceteaz s
mai fie o marf dac individul care l posed consuma aceasta marfa .
Spre exemplu : Plria unui plrier i bucata de mtase a unui
vnztor de mtase expuse spre vnzare n magazinele lor, sunt
exemple de mrfuri, dar acestea nceteaz imediat s mai fie mrfuri
cnd plrierul decide s utilizeze el nsui plria i vnztorul de
mtase decide s-i ofere cadou soiei sale acea bucat de mtase.
Din punct de vedere al utilitatii marfii, mai multi economisti au incercat
sa defineasca utilitatea marfii.
Adam Smith, David Ricardo au elaborat teoria valorii munca prin care sustin in primul rand
ca valoarea marfii are doua surse de provenienta: raritatea acesteia si cantitatea de munca
consumata
pentru
obtinerea
ei.
Insa Karl Marx afirma ca valoarea marfii nu contine altceva decat munca omeneasca
consumata pentru fabricarea bunului material; astfel Karl Marx ignora total raritatea si utilitatea
marfurilor in teoria sa. Valoarea efectiva a marfii este data de timpul de munca socialmente
necesar pentru realizarea ei. Prin acesta conceptie, Marx pune in prim plan rolul muncii mai ales al
celei fizice, utilitatea marfii fiind redusa la o simpla premiza. Singura masura reala a valorii este
considerata munca acesta constituind si pretul real iar suma de bani este pretul nominal al marfii.
Scoala economica contemporana privilegiaza teoria utilitatii marginale. Dupa acesta teorie,
valoarea unei marfi este data exclusiv de utilitatea marginala si de rariatea acesteia. Conform
acestei teorii, utilitatea este principalul factor de determinare a valorii bunurilor iar productia trebuie
sa se subordoneze obiectivului de satisfacere a nevoilor umane.
Alti economisti vorbesc de teoria obiectiva si teoria subiectiva in determinarea valorii
marfurilor.
Teoriei obiectiva presupune ca valoarea marfii este munca incorporata in marfa dar si
utilitatea marfii.

Dupa teoria subiectiva a valorii, valoarea marfii este estimata de individ in functie de
aptitudinile bunurilor si/sau a serviciilor de a satisface nevoile consumatorului, calitatea si raritatea
acestora, dificultatile de procurare a acestora.
Teoria banilor
La baza teorie monetare, este necesar s remarcm trei orientri de baz: metalist, nominalist i
cantitativ.
Metalista
Teoria mentalista aparut in sec:XVI-XVII, n Anglia Fondatorul metalismului a fost
W.Stafford.
Metalismul se baza pe una din orientrile politicii economice a acelei epoci mercantilismul. Conform acestei premise teoretice iniiale, izvorul avuiei societii
este comerul exterior, care va favoriza adunarea de aur si argint in interiorul tarii.
Totodata, mercantelismul presupunea ca cu cit tara are mai mult aur, argint, comori
in interiorul tarii, cu atit tara e mai bogata.
Prima schimbare a metalismului a avut loc in sec. XIX-lea, care presupunea ca banii
nu pot fi numai monedele de aur, ci si bancnotele
Nominalista:
A aparut in sec: XVII-XVIII la baza careia erau trei principia fundamentale:
banii sunt fabricai (emii) de stat, valoarea lor este indicat de nominal, esena
banilor se rezum la etalonul ideal al preurilor. Esenta nominalismului s-a remarcat
cel mai bine in sec. XIX-XX, presupunind ca banii, au o anumit putere de
cumprare, a cror valoare reprezentativ le-o atribuie statul.

Cantitativa :
Teoria cantitativa a banilor are la baza fluxul monedelor, adica circulatia continua a
banilor. Economistii engleji din sec al XVI-lea explicau ca scumpirea marfurilor de pe piata
europeana este din cauza fluxului monedelor.
Aceasta teorie avea mai multe erori printre care : 1. Economistii porneau de la ideea c banii
nu sunt dect mijloc de circulaie, susinnd n mod greit c n procesul circulaiei, datorit
apariiei situaiei de echilibru ntre masa monetar i volumul de mrfuri, s-ar putea stabili
preurile i determina valoarea banilor. 2. O alt eroare a lor const, pe de o parte, n concepia
precum c ntreaga mas monetar se afl n circulaie, iar pe de alt parte - n ignorarea legii
economice obiective, prin care se determin cantitatea de bani necesar n circulaie, in vreme ce
n circulaie nu e pus dect cantitatea de bani necesar ctre momentul dat pentru asigurarea
rulajului.
La nceputul secolului XX, teoria monetar cantitativ prinde a cuceri poziii dominante n
gndirea economic occidental ca element important al teoriei neoclasice a reproduciei. n
etapa contemporan a evoluiei teoriei cantitative, putem remarca faptul c ea este pe deplin
bazat pe banii de credit i pe circulaia banilor de hrtie.