Gluma Proast

ERAU odata doi voinici, buni prieteni, dar care se vedeau rar. Pentru c unul locuia
n vestul oraului, iar cellalt n est.
ntr-o zi se ntlnir din ntmplare pe strad. Nu se mai vzur tare de mult.
Bucuroi, s-au invitat reciproc la un pahar, s cinsteasc ntlnirea.
Intrar ntr-un birt i dup dou-trei pahare, unul dintre ei zise: Ia s cerem o list,
s vedem ce au de mncare. A mnca ceva carne.
Pi, tu eti din carne, eu sunt din carne, glumi cellalt. De ce s mai dm banii.
Hai s mncm din noi. Eu din tine i tu din mine.
Acuma, trebuie s v spunem c voinicii sunt oameni cu totul deosebii. Vorba i
fapta sunt la ei totuna i nu se tem de nimic. Nici de duman, nici de suferin.
Primul nelese c tovarul lui a glumit. Dar el trebuia s ia gluma n serios. Altfel,
cellalt ar fi putut crede c se teme de durere.
Aa c scoaser amndoi sbiile, fiecare tie din cellalt o bucat i ncepur s
mnnce. Se veseleau n continuare, beau pahar dup pahar, vorbeau tare i mai
tiau cte o bucat, nfulecd-o. Pe feele lor, nici urm de durere, de suferin.
Comandau mereu butur, n timp ce sngele din ei se scurgea, iroaie, sub mas.
Curioii se adunar i priveau cu gura cscat la acest spectacol ngrozitor: doi
oameni veselindu-se cu butur i mncnd carne din propriile lor trupuri.
Dar cei doi voinici n-apucar s mai bea prea mult. Czur amndoi sub mas i-i
ddur sufletul, nu ca doi voinici ce erau, ci ca doi proti care nu tiau s
deosebeasc o glum proast de un lucru serios.