Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauze Ale Comportamentului Deviant
Cauze Ale Comportamentului Deviant
CAUZE NEUROPSIHICE
Disfunctii cerebrale: retardare neuropsihica; anomalii de tip epileptic.
Deficiente intelectuale: in randul delicventilor procentajul intarziatilor mintali
creste de la cei care au comis delicte usoare la cei care au comis delicte grave;
procentajul infractorilor cu deficiente intelectuale este tot atat de ridicat ca si
cel al infractorilor cu tulburari emotional-afective. Tulburari ale afectivitatii:
nivel insuficient de maturizare afectiva; stari de dereglare a afectivitatii.
Tulburari caracteriale: delicventul minor se caracterizeaza prin imaturitate
caracterologica manifestata prin: autocontrol insuficient, impulsivitate si
agresivitate, subestimarea greselilor si a actelor antisociale comise; indolenta,
indiferenta, dispret fata de munca; opozitie si respingere a normelor social
juridice; dorinta realizarii unei vieti usoare fara munca.
CAUZE FAMILIALE
Climatul familial poate fi analizat dupa: modul de raportare
interpersonala a parintilor, sistemul lor de atitudini fata de anumite norme si
valori sociale, modul in care este perceput si considerat copilul, modul de
manifestare a autoritatii parintesti, gradul de acceptare a unor comportamente
variate ale copilului, aparitia unor stari tensionate, modul de aplicare a
recompenselor si sanctiunilor, gradul de deschidere si sinceritate al copilului in
raport cu parintii.
Tinand cont de acesti indicatori, cercetarile au relevat ca sunt
predispozante pentru devianta copiilor urmatoarele aspecte:
- dezorganizarea vietii de familie ca o consecinta a divortului;
- climatul familial conflictual si imoral;
- climatul familial excesiv de permisiv;
- divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor;
- atitudinea autocratica a parintilor.
CAUZE DE NATURA SOCIAL - ECONOMICA
Intra in categoria factorilor de natura socio-economica: crizele politice,
economice si morale marcate de competitivitatea slaba a economiei;
prabusirea sistemului de protectie sociala; scaderea nivelului de trai; cresterea
ratei somajului; cresterea inflatiei; confuzia sau absenta unor norme si valori;
slabirea controlului social; discrepanta dintre scopurile si mijloacele legale de
satisfacere a nevoilor personale; scaderea prestigiului si autoritatii instantelor
de control social; saracia infantila; coruptia si crima organizata; violenta,
agresarea si exploatarea minorilor.
CAUZE DE NATURA EMOTIONALA
1. Esecurile de adaptare si integrare scolara determinate de: randament scolar
slab (concretizat in insubordonarea fata de regulile si normele scolare),
absenteism, chiulul de la ore, conduita agresiva in raport cu cadrele didactice si
copii; lipsa unui nivel minimal de satisfactie resimtita de elev din cauza
aptitudinilor scolare slab dezvoltate;
2. Greselile educatorilor: de atitudine si relationare; de competenta
profesionala; de autoritate morala.
Delincventul este un individ care aparent are un surplus de experiente
unei persoane de incredere, unui organism privat autorizat. Persoana careia i sa incredintat supravegherea elevului are obligatia de a veghea comportarea
acestuia in scopul indreptarii lui. Autoritatea si libertatea sunt doua laturi
complementare ale relatiei pedagogice vizand disciplina scolara. Sarcinile
educarii atitudinii disciplinate presupun formarea constiintei disciplinate,
formarea unei conduite disciplinate. Principalele modalitati ale acestei strategii
initiate si conduse de catre educatori, se refera la continutul si organizarea
intregii activitati instructiv-educative. Asadar, un loc important in cadrul acestei
strategii il ocupa procesul de invatamant. La nivelul scolii se va organiza o buna
profilaxie a manifestarilor predelicvente in randul elevilor prin utilizarea unor
instrumente de predicatie, ca si prin folosirea unor scale de evaluare a starii
educationale si morale ale acestora. Cadrele didactice din fiecare unitate
scolara vor trebui reciclate prin frecventarea unor cursuri de psihologie a
copilului, sociologia familiei, moralei, metode si tehnici de psihologie a copilului.
Organizarea si desfasurarea acestor activitati in concordanta cu principiile
pedagogice reprezinta un factor ordonator al activitatii elevilor si implicit al
formarii deprinderilor si obisnuintelor de comportare civilizata.
Metodele si procedeele utilizate in procesul de invatamant au repercursiuni
si asupra disciplinei elevilor, ele obligandu-l sa respecte anumite cerinte si
dispozitii care repetandu-se conduc la stabilirea elementelor de conduita
(deprinderi si obisnuinte), procesul de invatamant fiind un mijloc de executare
in vederea atitudinii disciplinate.
Activitatile extradidactice, prin specificul lor ofera o independenta mai mare din
partea elevilor si asigura o paleta mai larga de posibilitati pentru manifestari
disciplinate. Asemenea activitati cum ar fi excursiile si vizitele, serbarile
scolare, precum respectarea unei game variate de norme disciplinare.
Jocul si activitatile recreative prin specificul lor antreneaza elevii in
ipostaza de coparticipanti. Asumarea si exercitarea diferitelor roluri, in conditii
placute si antrenante, presupune cu necesitate respectare unor reguli de
desfasurare, incadrarea in aceste reguli fiind si o manifestare disciplinara.
La aceasta varsta rolul educatorului se restrange la formularea
cerintelor si la controlul respectarii lor. In stadiul cooperarii dirijarea este
rezultatul conlucrarii dintre educator si copil .
In raport cu atitudinea de preventie a comportamentul deviant sau
delincvent al elevului, Programa activitatii educative in invatamantul
preuniversitar stabileste la dimensiunea Educatia bunului cetatean
urmatoarele obiective generale:
1.
interumane;
2.
4.
5.
special;
6.
individualitatii;
7.
8.
fata copilului a unor modele de comportament false sau lipsa de educare a unor
modele comportamentale. In asemenea cazuri, se produce la copil o ruptura a
constiintei de sine. Cu alte cuvinte, nu se dezvolta prin educatie
comportamentele structurale ale personalitatii (aptitudini, atitudini, interese,
motivatie) in concordanta cu posibilitatile copilului si nu i se ofera acestuia
cunostintele si modelele comportamentale care sa-i permita adaptarea la
propria persoana si la situatiile de mediu. Tinand cont de acestea, copilul cu
tulburari de comportament necesita un sprijin accentuat.
Omul depinde de ceilalti oameni si are nevoie de sprijinul celorlalti
semeni. Omul are nevoie de o relatie personala si de o relatie sociala de grup,
adica cu familia, clasa de elevi, grupul de munca.
Copii cu un comportament deviant au fost obligati sa creasca si sa se
dezvolte de cele mai multe ori fara relatii personale clare. Ei au fost respinsi de
unii membri ai familiei, de colegi sau alti indivizi cu care au venit in contact din
motive variate. Copilul cu un comportament deviant nu este pregatit pentru o
relatie personala care presupune o calitate afectiva, care reprezinta, cel mai
important vector al convietuirii.
Relatiile sociale au lipsit frecvent din viata unor persoane cu
comportament deviant. In viata sa nu au existat cerinte si reguli obligatorii in
familie, acesta n-a fost introdus intr-un mod adecvat in cultura societatii in care
traieste de aceea apare la ei tendinta de supraevaluare, nesiguranta sau lipsa
de orientare. Datorita comportamentului lor discordant in raport cu normele
comunitatii sociale, persoanele cu tulburari de comportament sunt, de regula,
respinse de catre societate. Aceste persoane sunt puse in situatia de a renunta
la ajutorul societatii cu institutiile sale, traind in familii problema, care nu se
preocupa de bunastarea copilului.
In scoala, copilul cu comportament deviant apartine de obicei grupului
de elevi slabi sau indisciplinati, el incalcind deseori regulamentul scolar si
normele social-morale, fiind mereu sanctionat de catre educatori. Din
asemenea motive, copilul cu un asemenea comportament se simte respins de
catre mediul scolar (educatori, colegi). Acest tip de scolar intra in relatii cu alte
persoane marginalizate, intra in grupuri sub culturale si traieste in cadrul
acestora tot ceea ce nu-i ofera societatea.
Bibliografie:
- Dragomirescu V.- Psihosociologia comportamentului deviant, Editura stiintifica
si enciclopedica, Bucuresti, 1976;
- Tomsa Ghe. Consilierea si orientarea in scoala, Bucuresti, Casa de editura si
presa Viata Romaneasca 1999