Organizaia Naiunilor Unite

Organizaia Naiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai

important organizaie internaional din lume. Fondat n 1945,
dup al Doilea Rzboi Mondial, are astzi 193 de state membre.
ntemeierea ei a constat din semnarea, de ctre membrii ei fondatori,
a Cartei Organizaiei Naiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU
are misiunea de a asigura pacea mondial, respectarea drepturilor
omului, cooperarea internaional i respectarea dreptului
internaional. Sediul central al organizaiei este laNew York.
Limbi oficiale
ONU utilizeaz 6 limbi
oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa i spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan n aceste limbi.
Aproape toate documentele pe suport hrtie sau "on-line" , sunt
traduse n aceste ase limbi. n funcie de anumite circumstane, unele
conferine i documente de lucru sunt traduse numai n englez,
francez sau spaniol.
Fondata de guvernele unei lumi macinate de razboaie,
ONU era menita sa apere pacea si sa sprijine progresul social
si economic. Chiar daca nu are autoritate globala, ea a facut
progrese importante.
Istoria umanitatii este plina de conflicte si de nedreptati. Incercarile de
stopare a lor au avut doar un succes partial, atat in secolul XX cat si in
perioadele anterioare. Capacitatile distructive ale armelor moderne si
scara la care se poarta razboaiele au facut ca necesitatea unor
aranjamente prin care sa se poata asigura pacea mondiala sa devina o
tema mult mai stringenta decat in anii precedenti.
Adevaratul punct de cotitura a fost primul razboi mondial. Macelul a
fost atat de inspaimantator incat multi oameni au hotarat ca acesta sa
nu se mai repete niciodata. Ideea a fost incurajata si de guverne,
sustinand ca vor duce un razboi care va pune capat oricarui razboi.
Iar atunci cand SUA

s-au vazut implicate in conflict, unul dintre cele Patrusprezece Puncte

prezentate in ianuarie 1918 de presedintele american Woodrow Wilson
era infiintarea unei Asociatii Generale a Natiunilor.
Ca urmare dupa sfarsitul razboiului a fost infiintata in 1919, Liga
Natiunilor. Liga a avut rezultate bune ca organizatie umanitara dar a
esuat in prevenirea agresiunilor si mentinerea pacii mondiale.
Autoritatea sa a fost slabita inca de la inceput de absenta SUA, unde
propunerile politice ale lui Wilson au fost respinse de un Congres
izolationist. Apoi s-au instaurat regimuri militariste in Italia, Germania
si Japonia. Ele sfidau internationa- 55829yfk43xof4u
lismul si din moment ce puterile democratice doreau cu orice pret sa
evite un alt razboi. Liga nu a putut face prea multe pentru a penaliza
agresiunea Japoniei impotriva Chinei saua invaziei italiene din
Abisinia(1935). Cand Adolf Hitler a imbratisat politica expansionista, la
inceput (1936-1939) Marea Britanie si Franta au stat linistite, iar mai
apoi (1939) au declarat razboi Germaniei,fara a informa Liga.
In decursul conflagratiei mondiale care a urmat, aliatii s-au prezentat
ca luptatori pentru pace, libertate si decenta impotriva fascismului
barbar. In 1941, dupa o intalnire navala in mijlocul oceanului, Winston
Churchill si Franklin D. Roosevelt au emis Carta Atlanticului, o insiruire
de principii la care au aderat in timp multe alte state.Numarul statelor
aliate modificandu-se
Mereu, se facea referire la acestea ca la Natiunile Unite si o data cu
apropierea sfarsitului razboiului aceasta denumire insemna o noua
asociere de state ce avea sa preia atributiile Ligii Natiunilor.
In februarie 1945, Roosevelt , Churchill si Stalin au ajuns la o
intelegere. In aprilie anul urmator, a inceput la San Francisco o
conferinta internationala care a inceput sa schiteze Carta Natiunilor
Unite; si la 24 oct. 1945 a luat fiinta Organizatia Natiunilor Unite.
Printre scopurile stipulate in Carta se numarau acelea de a pune capat
razboiului si de a lupta pentru drepturile omului, toleranta, progres
economic si social. Nici unul dintre acestea, nici organizarea
fundamentala a ONU nu s-au modificat semnificativ din 1945.
Parlamentul ONU este adunarea generala in care este reprezentat
fiecare stat membru si are un singur vot. Cu exceptia cazurilor de

urgenta, adunarea generala se convoaca doar o data pe an, cea mai

mare parte a atributiilor fiind rezolvata de comitete. Punctele sale de
vedere sunt facute publice prin intermediul rezolutiilor.
Societatea Naiunilor, precursoarea ONU Scurt istoric i descriere
Ideea constituirii unei organizaii internaionale, care s faciliteze
colaborarea dintre state n scopul meninerii pcii, poate fi identificat n
seria de conferine diplomatice internaionale, inute n ultima parte a
secolului XIX-lea i prima parte a secolului XX. Impulsul pentru crearea unei
organizaii cu vocaie universal a fost dat ns de dorina statelor de a
coopera pentru a preveni repetarea primului rzboi mondial.
n 1915 ia fiin n SUA, la Philadelphia, Liga pentru impunerea pcii,
organizaie privat ale crei principale idei, acceptate de preedintele
Woodrow Wilson, se regsesc n vestitele sale 14 puncte, privind
organizarea pcii la sfritul rzboiului.
La o sptmn dup deschiderea Conferinei de pace de la Paris (18
ianuarie 1919), s-a constituit o comisie, a crei conducere a revenit
preedintelui SUA, W. Wilson, cu sarcina elaborrii actului constituiv al Ligii,
ca parte integrant a Tratatului de pace. Proiectul final al acestui document,
denumit Pactul Societii Naiunilor, a fost aprobat n unanimitate i a
intrat n vigoare la 10 ianuarie 1920.
Cele mai importante eluri ale Societii Naiunilor sunt legate de
promovarea pcii i prevenirea rzboiului.
Expresia Naiunile Unite aparine preedintelui Statelor Unite ale
Americii, Franklin D. Roosevelt, i a fost folosit pentru prima dat
n Declaraia Naiunilor Unite din ianuarie 1942, prin care
reprezentanii a 26 de naiuni angajau guvernele lor s continue lupta
mpotriva Puterilor Axei. Ideea crerii Organizaiei Naiunilor Unite este
lansat de minitrii de externe ai SUA (Cordell Hull), URSS (V. M.
Molotov) i Marii Britanii (Anthony Eden) i ambasadorului Chinei n
Uniunea Sovietic (Fao Ping-Sheung).
Conferina de la San Francisco, a crei denumire oficial a fost Conferina
Naiunilor Unite privind Organizaia Internaional, i-a nceput
lucrrile la 25 aprilie 1945, cu participarea reprezentanilor a 50 de state.
Lucrrile Conferinei, care au durat dou luni, au fost consacrate
elaborrii Cartei ONU.

n termeni generali, Organizaia Naiunilor Unite poate fi definit ca o

organizaie cu vocaie universal, att n ceea ce privete entitile sale
state suverane ct i domeniile n care se implic, scopul su principal
fiind meninerea pcii i securitii internaionale.
ONU nu este o organizaie supranaional, nu are competenele unui
guvern mondial, ci reprezint o organizaie de state suverane, funcionnd
ca un centru n care s se armonizeze eforturile naiunilor prin atingerea
unor scopuri i obiective comune .
Scopul si sarcinile ONU
Scopurile pentru care a fost creat Organizaia Naiunilor Unite i pentru
realizarea crora acioneaz statele membre i organizaia ca atare sunt
nscrise n primul articol al Cartei.
Primul i cel mai important dintre acestea este meninerea pcii i
securitii internaionale. Aliniatul nti al aceluiai articol indic i cile
utilizrii acestui obiectiv: a.) prin msuri colective pentru prevenirea i
nlturarea ameninrilor mpotriva pcii i prin reprimarea actelor de
agresiune sau a altor nclcri ale pcii; b.) prin aplanarea i soluionarea
diferendelor sau a situaiilor cu caracter internaional care pot duce la o
nclcare a pcii, prin mijloace panice i n conformitate cu principiile
justiiei i dreptului internaional.
n al doilea rnd, dup meninerea pcii i securitii
internaionale, Carta subliniaz, ca scop al Organizaiei, realizarea
cooperrii internaionale n domeniul economic i social. Pentru atingerea
acestui obiectiv, ca i n cazul meninerii pcii i securitii globale, Carta
conine prevederi precise privind atribuiile organelor sau organizaiilor din
sistemul su, n sarcina crora cade realizarea acestui obiectiv.
Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinit n articolul 1 al Cartei, este
realizarea cooperrii internaionale pentru promovarea i ncurajarea
respectrii drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr
deosebire de ras, sex, limb sau religie. Potrivit Cartei, principalele
responsabiliti pentru promovarea drepturilor omului sunt
ncredinate Adunrii Generale iConsiliului Economic i Social.
Un alt obiectiv al ONU const n dezvoltarea de relaii prieteneti ntre
naiuni. Carta stabilete un set de principii n baza crora vor aciona,
pentru nfptuirea scopurilor consacrate, att Organizaia, ct i statele
membre.