Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conceptul de negociere: n cele mai multe cazuri, negocierea este privit drept forma de
comunicare al crui scop const n rezolvarea unor probleme cu caracter civil, n general, si
comercial, n special. Este sensul restrns al noiunii de negociere, cel mai des utilizat.
Negocierea trebuie privit drept cel mai eficient mijloc de comunicare, avnd avantajul
c realizeaz, n cel mai scurt timp, efectul scontat. Ea apare ca o necesitate ntr-o situaie n care
prile participante interacioneaz n dorina de a ajunge la o solutie acceptabil, n una sau mai
multe probleme aflate n discuie.
Dicionarului de economie politic: prezentat n sensul detratative multilaterale cu
privire la probleme de interes comun
Dicionarul diplomatic: funcie central a diplomatiei si mijlocul cel mai important si
mai eficient de rezolvare pe cale pasnic a diferenelor si conflictelor internationale, independent
de natura si amploarea acestora.
De fapt, negocierea porneste de la faptul c fiecare parte are interese directe sau
indirecte pe care doreste s si le satisfac. Atunci cnd cei doi parteneri au n vedere dorine
reciproce, negocierea se ncheie relativ usor,cu succes, iar contactele pot continua. ns atunci
cnd solicitrile uneia din pri sunt ignorate, rezultatele negocierii nu sunt cele asteptate. ntrunasemenea context, este evident faptul c negocierea poart amprenta comportamentului uman.
Negocierea poate fi definit ca fiind forma principal de comunicare, un complex de
procese, de activiti, constnd n contacte, ntlniri, consultri, tratative desfsurate ntre doi
sau mai muli parteneri, n vederea realizrii unei nelegeri.
Principalele caracteristici ale negocierii :
Un fenomen social
Un proces organizat
Un proces cu finalitate precis
Un proces competitiv
Tipologia si formele negocierilor: cei mai importanti dintre acestia sunt: domeniul
social- economic n care se circumscrie procesul de negociere, obiectivele avute n vedere,
scopul negocierii, nivelul de desfsurare a acesteia, numrul participantilor, modul,
respectiv etapa de desfsurare a negocierilor etc.
n funcie de nivelul de desfsurare, negocierile pot fi interstatale (guvernamentale)
sau neguvernamentale. De regul, negocierile desfsurate la nivel guvernamental urmresc
ncheierea de acorduri, conventii sau alte ntelegeri (economice, politice) ce vizeaz, n esent,
crearea cadrului institutional de desfsurare a relaiilor dintre state, n timp ce la nivel
neguvernamental, negocierile au n vedere ncheierea de diferite contracte.
n categoria comunicrii orale sau scrise sunt incluse mesajele utilizate pentru a transmite sau a
recepiona informaii. Modalitile practice prin care se asigur comunicarea folosind asemenea
mesaje sunt vorbirea si scrierea.
a) Aproape toate actiunile intreprinse n relatia cu o alt persoan se bazeaz pe un mesaj
exprimat oral. Comunicarea prin vorbire se diferentiaz n mod categoric de cea scris
prin aceea c ea ofer mult mai multe mijloace de exprimare a informatiilor fat de
interlocutor.
Practic, formele mesajelor verbale au n vedere:
gndirea (formularea n cuvinte a ideilor);
vorbirea (exprimarea oral propriu-zis);
ascultarea si receptionarea mesajului partenerului de discutie;
b) scrierea este o modalitate mult mai pretentioas de comunicare, care nu ofer ns atta
libertate ca cea verbal. Exprimarea n scris necesit timp pentru dezvoltarea si practicarea unui
stil personal, solicitnd mai mult creativitate dect vorbirea. Printre mijloacele de comunicare
prin mesaje scrise, cele mai folosite sunt urmtoarele:
cererea si oferta;
scrisorile si contractele;
curriculum vitae;
scrisorile si mesajele adresate celor din afara institutiei (informri, scrisori de multumire,
telegrame, faxuri etc.);
rapoarte (cu regim intern si extern);
norme de organizare si de functionare interne sau externe (brosuri, cataloage, pliante si
orice forme de mesaje promotionale ale organizatiei);
Cele dou forme ale mesajelor exprimate n scris sunt: scrierea si citirea.
Comunicarea nonverbal n negociere:
Potrivit unor cercetri n domeniu, peste 65% din comunicrile dintre indivizi sunt comunicri
fr cuvinte, respectiv comunicri nonverbale. O asemenea comunicare cuprinde orice fel de
modalitate de exprimare n afara cuvintelor rostite sau scrise. Ea poate sustine, completa, infirma
sau substitui un mesaj exprimat prin cuvinte. Exist o multitudine de mijloace de comunicare
nonverbal, mijloace privind expresia fetei (un zmbet sau o ncruntare), gesturi (miscarea
minilor sau corpului, a ochilor etc.), pozitia corpului, orientarea, pozitia fat de interlocutor,
proximitatea (distanta fat de interlocutor, n picioare sau asezat), contactul vizual, contactul
corporal (o btaie usoar pe umr), aspectul exterior (fizic si vestimentar), vorbirea (aspectele
sale nonverbale), scrierea (aceleasi expresii nonverbale) etc.
Principalele tipuri de comunicare nonverbal sunt urmtoarele:
A) comunicarea prin tinut, pozitia si miscarea corpului reprezint o prim surs de
informatii despre propria persoan.
B) calendarul negocierii;
C) bugetul tranzaciei.
Pregtirea variantelor de negociere:
n practic, pentru realizarea variantelor de negociere, se procedeaz astfel:
A) se stabilesc elementele ce urmeaz s fie negociate. n acest sens se ntocmesc dou fise,
astfel:
prima fis conine problemele de negociat bazate pe argumentele proprii, contraargumentele
posibile ale partenerului de negociere si modalittile de combatere a acestora;
a doua fis va contine problemele si argumentele anticipate a fi ridicate de partener,
contraargumentele ce se pot oferi si posibilitile pe care le-ar avea partenerul pentru a le
combate.
B) se calculeaz costurile si valorile pentru fiecare problem de negociat pentru care exist
argumente proprii, dar si pentru problemele si argumentele pe care anticipm s le ridice
partenerul. Prin cost se va nelege preul ce trebuie pltit n cazul n care se acord partenerului o
concesie (costul concesiei), iar valoarea reprezint suma pe care urmeaz s o primeasc, urmare
unei concesii acordate de partener.
C) se calculeaz limitele inferioare si superioare, n funcie de prevederile mandatului de
negociere.Fiecare element de negociat trebuie s aib o limit inferioar si una superioar, limite
care, de regul, sunt dictate de condiiile practicate n mod obisnuit pe pia.
D) elaborarea strategiei si tacticii de negociere n functie de poziia si solicitrile partenerului va
avea n vedere efectul de sinergie al capacittii membrilor echipei si faptul c, de regul, nu
exist nici un substitut pentru o pregtire bun a negocierii.
Simularea negocierii
Verificarea si definitivarea programului (modelului) de negociere se fac n procesul simulrii
negocierilor.
Echipa si mandatul de negociere/Echipa de negociere- formarea echipei si numirea
conductorului acesteia
Este de preferat ca echipa de negociere s aib continuitate, numai n acest fel componenii ei
avnd posibilitatea s se cunoasc reciproc, s existe o coeziune, evitndu-se eventualele
tentative ale partenerilor de a utiliza divergentele de preri care pot aprea n echip.
O caracteristic de seam a echipei trebuie s fie elasticitatea acesteia,o elasticitaten care
conductorul s aib, pe de o parte, posibilitatea, dar si abilitatea de a conduce eficient, indiferent
de afacerea negociat, de structura echipei iar, pe de alt parte, s-si assume responsabilitatea, n
cazul unor eventuale esecuri.
n ceea ce priveste conductorul echipei de negociere, numirea acestuia se face tinnd
seama de:
8
10
Cererile nenegociabile sunt periculoase pentru partea care le face. Pot exaspera att de tare
partenerul, nct exist riscul real de ncetare a oricror tratative. Totusi, majoritatea cererilor de
acest tip pot devein negociabile, n msura n care exist motive serioase si suficient timp pentru
acceptarea acestei idei.
Psihologia negociatorului - importana personalitii negociatorului
Trsturile si calittile negociatorului
De fapt, negocierea nu este altceva dect o evaluare nescris a caracterului si calittilor celor care
negociaz. Orict de fructuos ar fi pregtite negocierile, succesul la masa tratativelor este
determinat, n cea mai mare msur, de personalitatea negociatorului, implicit de dimensiunea
cumulului de calitti ale acestuia, selectate, n principal, din urmtoarele:
, minte clar si mari rezerve de energie;
O profund si solid pregtire profesionalCultur general vast, usurint n exprimare,
cunoasterea tehnicilor de negociere, a regulilor si alternativelor acestora;
Cunoasterea perfect si n detaliu a tematicii si problematicii puse n discutie;
Claritate n gndire, mobilitate n spirit, adaptabilitate la situatii complexe;
Capacitate de analiz, de a asculta si retine esentialul, de a judeca problemele n spirit
practic;
Trezorier de informatii, sub toate aspectele: de la general la particular, de la imediat la
perspective, de la formal la informal;
ncredere n sine, putere de a-si pstra calmul n conditii de stri emotionale sau de stres,
disponibilitate de a se descurca n situatii limit;
Capacitate de a sti s negocieze sub presiunea timpului iar, n situatii dificile, de a sti s
cstige timp util, necesar primirii unor noi instructiuni si lurii unor decizii eficiente;
Capacitate de a se integra ntr-o echip, de a fi un bun coleg si colaborator, nzestrat cu
talentul de a observa si colabora cu altii, avnd miestria de a se ntelege cu persoane
situate la toate nivelurile. In negocieri, spirit de cooperare nseamn spirit de echip,
constructivitate, elasticitate si perseverent n directia convingerii partenerului, prin
argumente logice, care s demonstreze c sunt aprate si interesele lui.
S fie nzestrat cu mult bun simt, s fie diplomat si convingtor, sincer, perseverent, calm,
temperat, s aib simtul oportunittii si al momentului;
S fie ferm, dar si flexibil n analiza argumentelor partenerului;
S stie s se transpun n situatia partenerului, s nteleag modul de gndire al acestuia;
S poat s se autocontroleze n permanent, s fie abil atunci cnd se afl n situatii de
ambiguitate;
S aib prezent de spirit, respectiv s aib simtul oportunittii n luarea deciziilor
majore, n momentele optime, curajul de a decide la timpul potrivit. De asemenea,
prezenta de spirit nseamn si iuteala cu care pot fi depistate dezavantajele unilaterale sau
reciproce si redirijarea actiunii sau amnarea negocierilor.
Factorii de care depinde puterea de a negocia
Puterea de negociere este constituit din totalitatea mijloacelor pe care negociatorul le poate
folosi n vederea obtinerii unei solutii ct mai aproape de pozitia proprie de negociere. Acest
11
lucru depinde de o serie de factori, unii obiectivi, altii subiectivi, strns legati de domeniul n
care se desfsoar negocierile. Avem n vedere factori precum experienta ultimilor negocieri,
presiunea echipei de negociere, gradul de informare despre piat, partenerul de negociere si
organizatia pe care acesta o reprezint, viteza de reactie, respectiv flexibilitatea n luarea deciziei,
capacitatea de a-ti asuma un anumit risc, modul de pregtire a negocierii etc.
Credibilitateaeste o calitate care, de cele mai multe ori, este ascuns n pretul pe care l plteste
clientul. Deci pretul nu nseamn neaprat numai bani, acesta fiind mai degrab o combinatie de
beneficii. Din punctul de vedere al cumprtorului, dreptul de a verifica ce i s-a spus, ce i s-a
promis, face parte tot att de mult din afacere, ca si mrfurile si serviciile oferite spre vnzare.
Credibilitatea implic ce se spune, cum se spune, cnd se spune si mai ales cine o spune.
Este foarte greu, dac nu chiar imposibil, s negociezi cu oameni n care nu ai ncredere, cu
oameni pe care nu i crezi.
De fapt, credibilitatea si integritatea sunt elemente de prim nsemntate n asigurarea
succesului negocierii.
Tipuri de negociatori
In notiunea de aptitudini trebuie incluse inteligenta, memoria, gndirea, imaginatia, spiritul de
observatie si atentia, iar cnd vorbim de temperament, avem n vedere rapiditatea n luarea
deciziei, flexibilitatea, educatia si tenacitatea, dar si nervozitatea sau emotivitatea.
Temperamentul cel mai potrivit negociatorului este cel definit de calm, rbdare, control si
stpnire de sine, participare activ si, mai ales, constructiv, fiind interzis s fac parte din
echipele de negociere indivizi dominati de nervozitate, irascibilitate, pripeal, mnie, suprare,
inconsecvent, nerbdare, agitatie, apatie, expectativ exagerat, retragere pripit, chiar dac
asemenea indivizi sunt chiar foarte buni profesionisti n domeniul lor de activitate.
In contextul celor prezentate, n practica negocierilor comerciale s-au conturat, n principal,
urmtoarele tipuri de negociatori:
I.
II.
III.
Autoritar:
Este pasionat de activitatea desfsurat;
Are caracter rigid si este putin receptiv la argumentele sau informatiile partenerului;
Este un bun organizator, dar paradoxal, este lipsit de initiativ;
Pe parcursul negocierii intervine sporadic cu idei sau cu propuneri, dar o dat ce face
acest lucru, ncearc, cu orice pret, s-si impun prerea.
Cooperant:
Este un sentimental, dar ncearc si, de cele mai multe ori, reuseste s fie realist;
Are o dorint luntric de a fi util si este satisfcut atunci cnd poate depsi momentele
conflictuale;
Este preocupat n clarificarea nentelegerilor, pentru evitarea blocrii negocierii si gsirea
unor solutii conciliante;
Este un bun cunosctor al spiritului de echip, civilizat, plcut si sociabil, este un partener
ideal de echip, dar si de negociere;
Permisiv:
Nu doreste s fie neaprat convingtor, dar nu accept nici postura de nvins;
12
IV.
13
14
si de sud, acestia sunt mult mai putin rigizi dect cei nordici, prefer negocierile purtate cu
ocazia unor ntlniri protocolare, neoficiale. Manifestnd o politete cu totul exagerat (care ti
creeaz o stare euforic, dar care, n acelasi timp, ti fur din timp), recurg la elemente de
ordin emotional, pentru a-si convinge partenerii, fiind maestrii n simulri.
C) stilul asiatic este dominat de suspiciune si nencredere fat de vestici. Negociatorul chinez,
pentru a prezenta doar un exemplu, este cinstit si modest, cel putin n aparent, dar bine
pregtit si specializat la maximum.Elementul fundamental la care tine chinezul este reputatia.
De regul, negocierile cu chinezii sunt greoaie, dar o dat ce tranzactia a fost ncheiat, ei si
respect obligatiile cu sfintenie. Negociatorii chinezi sunt gazed ospitaliere, care stiu s
aprecieze complimentele, dar manifest retinere fat de partenerii tineri si de femei. De
regul, echipele de negociere sunt numeroase si au n component specialisti, experti, care
intr n discutii n permanent, ntrebnd cte ceva, reusind s oboseasc, fizic si psihic,
partenerul de negociere. La japonezi, negocierea cere mult experient si rbdare.
D) stilul arab necesit crearea unui climat de ospitalitate desvrsit. Este un stil ,,al
desertului, n care timpul nu conteaz. Este foarte important ca partenerul s cstige
ncrederea negociatorului arab. De cele mai multe ori, stilul arab este unul dezordonat,
nclcit, n aparent lipsit de o logic elementar. Desi purtate ntr-un climat amabil, un
climat normal, sunt dese cazurile n care negociatorii arabi recurg la afirmatii dure, la
ntrzieri si ntreruperi, pentru a purta discutii cu un tert care , de regul, nu are nici o
legtur cu negocierea. Negociatorul arab nu admite nici un fel de compromisuri oficializate,
iar mita nu este exclus n afaceri (cu exceptia trilor seite, n care religia islamic condamn
dur pe cei ce primesc mit). Arabii apreciaz n mod deosebit pe cei ce le cunosc cultura si
nteleg modul lor de viat, considernd partenerul ca avnd o mare important. De asemenea,
trebuie retinut si faptul c la arabi, un rspuns ,,da sau ,,nu echivaleaz deseori cu opusul
lui sau, n cel mai bun caz, cu un ,,poate. In plus, arabii consider c dac nu te tocmesti, i
jignesti.
Managementul negocierii
Informatia n negociere- categorii de informatii si modalitti de obtinere a lor
Pornindu-se de la o serie de criterii, se poate face totusi urmtoarea clasificare a informatiilor:
I.
II.
in functie de sursa obtinerii, exist informatii primite din surse interne si din surse externe,
modalittile concrete de culegere a acestor informatii fiind diferite;
dup obiectul informatiilor, acestea se refer la situatia economic mondial, la piata extern
de unde provine partenerul de negociere, la piata produsului ce face obiectul negocierii si, nu
n ultimul rnd, la partenerul de negociere si la organizatia pe care acesta o reprezint.
Pe de alt parte ns, n orice gen de negociere, vor exista dou canale de obtinere a
informatiilor: unul direct, formal si care const n schimbarea de informatii la masa tratativelor si
un al doilea tip de canal, cel indirect, prin intermediul cruia urmeaz a se obtine informatii
colaterale, neoficiale, informale.
Culegerea informatiilor,de regul, informatiile se vor obtine prin urmtoarele modalitti:
A. informatii oferite, de genul prospectelor, cataloagelor, comunicatelor din mass-media, stiri
privind relatiile partenerului etc.;
15
B. informatii voalate, respectiv date privind cifra de afaceri, tehnologiile de fabricatie utilizate,
intentiile viitoare ale partenerului de negociere;
C. informatii de uz intern, respectiv o serie de informatii confidentiale sau date asupra
proceselor si fenomenelor ce pot influenta mediul economico-social n care si desfsoar
activitatea viitorul partener de negociere sau de afaceri;
D. informatii secrete, obtinute prin ci diferite, mai mult sau mai putin corecte. Informatiile
indirecte, informale exist, iar acest lucru nu este dect un lucru pozitiv. Aceasta deoarece
tehnicile de comunicare indirect permit ca informatiile s ,,curg de la om la om mai
repede si mai ales cu unminimum de efort. Intr-un asemenea context, pentru a sustine o
comunicare deschis, furniznd o perspectiv profund asupra a ceea ce urmeaz s se
discute la masa tratativelor, sunt recomandate cteva canale de comunicare indirect, de
genul:
discutii secrete sau particulare;zvonuri privind activitatea si comportamentul viitorului
partener de negociere si mai ales despre organizatia pe care acesta o va reprezenta;rapoarte,
informri si analize date publicittii;informatii fcute cunoscute prin mass-media;scurgeri de
informatii;recurgerea la intermediari terti;note sau documente ,,pierdute sau lsate
intentionat la ndemna viitorului partener de negociere.
Asa cum artam deja, modalittile practice de culegere a informatiilor sunt multiple si diferite. In
negocieri exist destule cazuri n care prtile folosesc asa-zisa politica a usilor deschise, potrivit
creia orice client are dreptul s cunoasc foarte bine ceea ce cumpr. De fapt, politica usilor
deschise este destinat nevoii partenerului de negociere de a sti, de a cunoaste. El poate face
orice fel de investigatie, poate ntreba orice si pe oricine. O asemenea politic nu nseamn
nicidecum un gest de generozitate, o mrinimie, ci se datoreaz mai ales presiunii exercitat de
concurent. De multe ori, o astfel de politic este cu adevrat eficient, permitnd partenerului de
negociere, pentru nceput, si apoi celui de afaceri, s vad, s se conving ce afacere bun poate
s ncheie. Mai mult, politica usilor deschise promoveaz ncredere n parteneri si pregteste
cadrul unor discutii deschise, sincere despre alte probleme ce intereseaz ambele prti.
Informatii care nu trebuie cunoscute
Sunt ns o serie de probleme pe care negociatorul trebuie s si le pun nainte de nceperea
negocierii. Dac este vorba, de exemplu, de vnztor, acesta trebuie s aib rspuns la o serie de
ntrebri de genul:
care vor fi obiectiile specifice pe care cumprtorul le-ar putea avea fat de produsul ce se
vrea a fi vndut? Ce nu-i convine, de fapt, acestuia?
care sunt avantajele specifice oferite de produsul n cauz? Ce gndeste cumprtorul despre
aceste avantaje, ca si despre eventualele dezavantaje ale produsului?
crede cumprtorul n garantia oferit si n documentatia pus la dispozitie?
ce informatii exist c, ntr-adevr, cumprtorul va ncheia contractul?
Pe de alt parte ns, n orice negociere exist date, informatii care nu pot si nu trebuie s fie
divulgate, informatii care nu privesc, n nici-un fel, partenerul de negociere sau de afaceri. Este
vorba despre o serie de elemente ce privesc att produsul si elementele sale corporale, ct mai
ales partenerul de negociere. Desi asemenea informatii ar fi de un real folos pe parcursul
16
negocierii, nu este deloc bine s se insiste asupra lor. In acest sens, se vor respecta o serie de
reguli, cele mai importante fiind:
17
mult, obtin mai mult dar si stagneaz mai mult. In pofida unui asemenea risc, este recomandabil
ca el s fie asumat.
Argumentatia n negociere/ Modalitti si motive de argumentare
Exist diferite tipuri de argumente valabile si eficiente la care se poate apela n procesul
negocierii. Avem n vedere, n principal: explicatia, analogia, inductia, deductia, ipoteza,
alternativa, motivatia, paradoxul etc. In practica negocierilor se apeleaz, n principal, la
argumente de natur :
logic, n care se va pune accentul pe capacitatea de sintez, de analiz si generalizare a
interlocutorului;
afectiv - cnd se pune accent pe capacitatea de a simti, de a tri evenimentul descris;
combinat, menite a trezi interesul partenerului si bazate pe lucruri, pe fapte concrete.
Oricare din asemenea modalitti ar fi utilizate, regula de baz a argumentrii const n a nu
presupune c partenerul stie de la nceput tot ce are de cstigat din negociere.
O argumentare care se vrea cu adevrat eficient trebuie s respecte un anumit plan anterior
stabilit, plan ce va tine seama de cel putin urmtoarele elemente:
a) claritatea, respectiv prezentarea datelor necesare pentru ntelegerea corect a problemei;
b) demonstrarea valabilittii argumentelor cu cifre, cu date reale si probe pertinente;
c) prezentarea argumentelor ntr-un limbaj accesibil si prin definirea termenilor de natur
tehnic, economic si juridic utilizati;
d) limitarea argumentelor la minimum necesar ;
e) prezentarea argumentelor ntr-o form logic si politicoas;
f) argumentele trebuie s fie verosimile si usor de verificat;
g) antrenarea partenerului, prin dialog si verificarea acceptrii de ctre acesta a
argumentelor;
h) evitarea exagerrilor si a superlativelor si folosirea comparatiilor
i) (bazate pe fapte de necontestat si mai ales prudente) cu oferta firmei concurente;
j) evidentierea ofertei pornind de la utilitatea acesteia;
k) respingerea obiectiilor partenerului, fr a-i trezi ns ostilitatea;
l) crearea si stimularea dorintei partenerului de a ncheia afacerea.
Elemente ale argumentrii
A) principalele calitti ale argumentului au n vedere:
18
comportri favorabile, un asemenea negociator fiind calm, cumptat si serios. Desi pare
entuziastmat la prima vedere, este un tip realist, fcnd promisiuni pe care, de regul,
poate s le duc la bun sfrsit.Pe parcursul negocierii, vorbeste calm, cu convingere,
explicnd n detaliu fiecare problem ce face obiectul discutiilor;
comportri nefavorabile, negociatorul din aceast categorie dnd dovad de iritare si
neseriozitate. Desi la prima vedere pare emotiv, el se manifest exuberant sau dimpotriv
ezitant, dnd explicatii cu totul superficiale atunci cnd acestea i se cer. In timpul
negocierilor vorbeste de ru toti concurentii cu care se confrunt pe piat, fcnd
promisiuni extravagante si avnd pretentii cu totul exagerate. De regul, esteinteresul
propriu, dnd dovad de un egoism exacerbat.
C) succesul argumentrii depinde si de o serie de elemente, precum:
19
regula redistribuirii argumentelor - respectiv rearanjarea acestora ntr-o nou ordine, care
poate s se dovedeasc mai acceptabil pentru partenerul de negociere;
regula substituirii argumentelor globale cu prtile lor componente.
Rolul contraargumentelor n negociere
Potrivit practicii negocierilor si literaturii de specialitate, tehnica contra argumentrii are n
vedere, n principal, urmtoarele aspecte:
A) analiza atent a argumentelor partenerului si bazei de sustinere a acestora;
B) cercetarea structurii argumentelor partenerului si depistarea punctelor sale slabe;
C) constituirea propriilor argumente, cu referire la punctele slabe, utilizarea suporturilor
prezentate, ct si date sau elemente noi;
D) comunicarea contra argumentelor, sublinierea si, mai ales, urmrirea efectului acestora;
E) verificarea ntelegerii si acceptrii de ctre partener a contra argumentelor prezentate;
In acelasi timp ns, trebuie identificate si eliminate modalittile gresite de argumentare, de
genul:
A) argumentri bazate pe generalizri cu totul neconforme cu realitatea;
B) argumente bazate pe prejudecti;
C) argumentare prin care se atac partenerul si ideile sale;
D) argumente bazate pe necunoasterea de ctre partener a tuturor detaliilor aspectului discutat;
E) argumentarea circular, prin care se ajunge la punctul de la care s-a plecat;
F) prezentarea unei contrapropuneri imediat dup propunerea partenerului;
G) argumentri ambigui, nerealizabile, imposibil de verificat etc.
Arta negocierii prin ntrebri si rspunsur/. Rolul, suita si tipologia ntrebrilor
ntrebrile pot viza ns si alte obiective, ca de exemplu:
20
C) ntrebrile ambigue pot fi interpretate de partener n functie de interesul personal. Cel care
pune astfel de ntrebri, fie c nu stie ce vrea, fie c doreste tatonarea partenerului. Cteva
exemple:
asa-i c nu prea este n regul ? nu-i asa c preturile par prea mari ? ai putea mai mult dect
att, nu-i asa ?
Dac partenerul ti pune ntrebri ambigue, este bine ca mai nainte de a rspunde s ncerci s le
clarifici, eventual solicitndu-i partenerului s dea lmuriri suplimentare.
D) ntrebrile candide - implic sau creeaz o aur de solidaritate. Astfel:
asa-i c amndoi stim c este bine cum am procedat ?
ai ncredere n mine, nu-i asa ?
amndoi cunoastem adevrul, stii bine acest lucru.
E) ntrebrile directoare conduc la alte piste de cercetare sau la ncercri de a demonstra un
lucru, n scopul de a face pe cel care rspunde s dea informatii suficiente pentru a obtine logica
argumentatiei celui care ntreab. Asemenea ntrebri pot conduce la unele capcane, ca de
exemplu atunci cnd sunt puse pentru a afla dac partenerul spune sau nu adevrul.
Exemple de asemenea ntrebri:
21
22
pentru orice concesie fcut, aveti grij s obtineti ceva. n ultim instant, chiar si o
promisiune este o concesie, este drept, o concesie cu o cot de rabat;
Finalizarea negocierilor/Abordarea obiectiunilor partenerului de negociere
Reprezentnd deci confirmarea interesului manifestat de partener, obiectiunile pot fi:
neexprimate, dar care,,se citesc pe fata partenerului;
false, dar care ascund adevratele probleme;
datorate prejudectilor sau lipsei de informatii;
ntemeiate.
Combaterea obiectiunilor partenerului se face tinnd seama de o serie de elemente, precum:
localizarea obiectiunii si aflarea motivelor care se ascund n spatele acesteia;
pstrarea calmului, a amabilittii si evitarea, pe ct posibil, a manifestrii strii de surpriz;
evitarea contrazicerii directe a partenerului, deoarece un asemenea comportament ar conduce la
ideea c acesta nu spune adevrul;
respectarea opiniei partenerului care, la prima vedere, poate prea gresit;
acordarea unei prezumtii de valabilitate obiectiei formulate, ncercndu-se ns diminuarea ei,
apelndu-se, n acest scop, la fapte,cifre sau argumente solide;
omisiunea unor obiectii minore sau acceptarea acestora ca o solutie de compromis, cu cedri n
alte aspecte sau probleme ce fac obiectul negocierii;
abordarea cu rbdare, cu tact, a obiectiilor cauzate de dorinta partenerului de a se impune;
evitarea tendintei de a da ,,sfaturi care, de cele mai multe ori, au un efect contrar;
evitarea formulrii unor rspunsuri fr o analiz n detaliu a problemei n cauz;
verificarea ntelegerii si acceptrii rspunsului de ctre partener;
schimbarea subiectului discutiei dup ce nentelegerea a fost clarificat;
analiza ulterioar a obiectiilor partenerului n vederea gsirii celor mai bune solutii si
argumente de contracarare.
Reducerile de preturi
Pentru vnztor nu este deloc usor s evite scderea preturilor. Exist ns cteva tactici care pot
conduce la frustrarea, chiar si a celor mai perseverenti cumprtori:
se ajut cumprtorul, prin furnizarea unor proceduri si reglementri legale care-i interzic s
negocieze cu vnztorii ce nu confer reduceri de preturi; de asemenea, i se pun la dispozitie
reguli scrise ale firmei, prin care se interzic scderile de preturi;
24
nu se dau informatii n detaliu sau se dau informatii care, de fapt, nu spun si nu folosesc la
nimic;
se ntrzie prelucrarea informatiilor si publicarea acestora. In ultim instant, hotrrea unui
vnztor de a reduce pretul depinde de informatiile de care dispune. Un ,,nu ferm, dar cu tact,
poate avea un efect neasteptat n acest sens.
In ceea ce priveste cumprtorul, este bine s se aib n vedere sugestiile de mai jos:
s se fac legtura ntre oferta a si oferta b. Vnztorul poate s decid dac are interes n a
furniza informatii;
dac nu se pot obtine toate detaliile detaliile, se va ncerca s se afle o parte dintre acestea.
Oricum, este mai mult dect nimic;
s se ntrzie emiterea unor comenzi si s nu se uite s se mentioneze c o parte din concurentii
vnztorului sunt dispusi s scad pretul;
s se protesteze la niveluri superioare, aplicndu-se presiuni legislative.
Cumprtorul trebuie s-si aminteasc c nu vnztorul este acela care refuz s dea informatii.
Atunci cnd vnztorii sunt convinsi c interesele lor sunt n joc, se vor obtine rapid scderi de
preturi.
Acorduri, ntelegeri, procedura
Un bun acord trebuie s aib prevederi clare, care s nu dea posibilitatea unor interpretri sau
bjbieli. Este bine ca un acord s fie sustinut de o serie de ntelegeri si de proceduri expuse n
detaliu, care s lmureasc, pe ct posibil, eventualele nentelegeri. Aceasta, deoarece negocierea
este un proces de continu descoperire, n cadrul cruia se pun ntrebri, se aduc argumente si
contraargumente.
Acceptarea compromisului n negocieri:
Asemenea metode au n vedere:
a) Rezumarea celor dou puncte de vedere diferite si formularea unei propuneri de
armonizare, care s multumeasc, pe ct posibil, ambele prti;
b) Introducerea unei formule de compromis, cu date noi, tinute ca atu-uri;
c) minimizarea diferentelor de puncte de vedere si mai ales prezentarea unor propuneri de
eliminare a acestora, n avantajul reciproc al ambelor prti;
d) prezentarea unui nou punct de vedere si sublinierea caracterului de compromis al acestuia.
n acest
Incheierea afacerii
ncheierea propriu-zis a afacerii se realizeaz numai atunci cnd fiecare parte consider c
partenerul a fcut toate concesiile posibile, iar alte eforturi ulterioare nu ar mai fi productive.
25
26
27
strategia mixt, care mbin aprovizionarea ritmic cu achizitii ale produsului n perioade
conjunctural optime.
In negociere exist si alte tipuri de strategii. Amintim doar trei dintre acestea:
A) strategia ,,cnd are n vedere timpul optim pentru o anumit decizie, strategie ce poate
conduce la una din urmtoarele situatii: abtinerea, surpriza, faptul mplinit, retragerea aparent,
limita, simulacrul;
B) strategia ,,cum are n vedere: participarea, asocierea sau dezasocierea, intersectia, ptura,
hazardarea, testarea reactiei;
C) strategia ,,unde n care se are n vedere locul cel mai potrivit pentru luarea deciziei.
Tactici si tehnici de negociere
Conceptul si elementele tacticii de negociere in negociere, tactica constituie elementul flexibil si
dinamic al conducerii tratativelor, adaptndu-se la situatiile nou aprute n diversele etape ale
negocierii, tinnd seama de actiunile partenerului si de conjunctur.
Tacticile de negociere rspund la ntrebrile de genul ,,cum trebuie procedat acum ?
In stabilirea unei tactici adecvate, se vor avea n vedere o serie de elemente, ce constau, n
principal, n:
mprejurrile specifice n care are loc negocierea;
scopul urmrit si mijloacele de care se dispune;
actiunile partenerului de negociere;
tehnicile folosite, dozarea si elaborarea acestora.
O tactic eficient trebuie astfel conceput nct s se ocupe de o serie de probleme importante,
din care nu trebuie s lipseasc:
subiectele asupra crora urmeaz s se exercite o anumit presiune;
gradul de intensitate al presiunii de exercitat;
argumentele ce se vor aduce la fiecare problem ce urmeaz s se discute; de asemenea, se vor
pregti eventualele contraargumente, afectndu-se timpul necesar sustinerii acestora;
ordinea n care vor fi abordate problemele ce urmeaz a fi negociate.
Pentru a minimaliza impactul datorat ,,ofertei false, sugerm cteva idei care ar putea s
dejoace o asemenea tactic neloial:
cereti si obtineti, drept avans, o sum mai mare, care s nu fie returnabil;
formulati foarte clar pretentia dumneavoastr si stabiliti scadentele si clauzele de sigurant;
28
29
Erori deliberate
Drept urmare a unor asemenea erori, pot aprea cel putin dou situatii:
,,eroarea, strecurat n mod deliberat de partenerul de negociere este depistat n cursul
negocierii sau, cel mai trziu, o dat cu ncheierea contractutui, astfel nct tentativa partenerului
este nbusit din ,,fas;
eroarea nu este observat sau este descoperit prea trziu, dup semnarea contractului, cnd
nu se mai poate face nimic, prevederile contractului trebuind s fie respectate ca atare.
Exist cel putin patru tipologii de erori deliberate, pe care orice negociator trebuie s le
cunoasc si le aib n vedere:
1. Eroare de calcul: se ncheie afacerea la un anumit pret, dar confirmarea si plata se fac pentru
un alt pret.
2. Momeala ofertei-fictiune: se ofer o marf la un pret foarte avatajos. Cnd clientul si arat
interesul, el descoper ns c cifrele sunt eronate, vnztorul explicnd simplu c oferta a fost
fcut din greseal.
3. Erori care duc la distragerea atentiei cumprtorului.
4. Greseli de specificatie: se scrie o specificatie care este mai usor sau mai greu de ndeplinit
dect aceea asupra creia s-a convenit.
Motivele pentru care se recurge la o asemenea tactic de amnare a ntelegerii finale sunt cel
putin patru:
pentru a diminua nivelul de aspiratii al adversarului;
pentru a ntrerupe definitiv tratativele si a scpa de insistentele partenerului;
pentru a face un trg mai bun n alt parte, folosind oferta prezentat ca punct de pornire;
pentru a afla mai multe despre problema ce face obiectul negocierii, n timp ce se pstreaz
optiunea de a renunta atunci cnd se doreste acest lucru.
Tactica ostatecului
In tranzactiile comerciale, ostatecul nu este a persoan, ci altceva, dar un ,,altceva care
prezint o mare nsemntate. Ostatecii tipici n afaceri sunt banii, bunuri proprietate personal,
dar mai ales reputatia unui om.
Alte tactici neloiale
Mistificarea este una din tacticile imorale ale negocierii. n acest sens, se poate face o comparatie
cu jocurile de noroc. Exist ns anumite limite n cadrul crora trebuie s se nscrie mistificarea.
-prefctoriile fac parte din negociere.
-minciuna deliberate
30
31
dati-mi un telefon n acest sens; dac nu acceptati oferta, consider c nu sunteti interesat; dac nu
acceptati oferta, considerati afacerea nchis);
C. Alternative cu sublinierea consecintelor (de exemplu: dac n trei zile nu acceptati oferta,
anulati acordul meu de principiu; dac n trei zile nu acceptati oferta, anulati acordul meu de
principiu, voi cumpra alt imobil);
D. Alternative de timp (de exemplu: dac nu acceptati n trei zile oferta, vom mai discuta peste o
lun, cnd voi fi din nou n bucuresti; dac n trei zile nu acceptati oferta, aveti la dispozitie nc
cinci zile, dup care vom mai discuta).
Cnd cineva v face o ultim ofert, nu este bine s acceptati pe loc.
Tactica ,,schimbati negociatorul
Tactica ,,schimbati negociatorul favorizeaz, de regul, noul negociator. El are posibilitatea de a
prezenta noi argumente, de a ntrzia unele din ntelegerile fcute, de a schimba natura discutiilor
sau chiar de a retrage unele concesii acordate de predecesorul su. Mai mult, sarcina de a
prezenta vechile dispute si acordurile realizate cade asupra celuilalt negociator.
Sunt momente cnd este absolut necesar s-ti eviti partenerul de afaceri. Mai mult chiar, exist
situatii cnd negocierea nu urmreste ajungerea la o ntelegere. Unele negocieri sunt conduse
astfel nct s duc la blocarea deciziei sau la amnarea unei actiuni indezirabile din partea
celeilalte prti.
Tactica ,,biat bun - biat ru
O asemenea tactic functioneaz si n lumea afacerilor, cu rezultate, de foarte multe ori, peste
asteptri. n acest sens, ne vom referi la negocierea salariilor n cadrul unei societti comerciale,
actiune desfsurat de curnd.Amndoi doresc s obtin ct mai mult, iar tehnica prezentat este
o modalitate eficient de a reusi acest lucru. mpotriva unui tip ru se mai pot lua si alte
msuri.de exemplu:
lsati-l s vorbeasc, pn la urm se va stura;
folositi propriul ,,tip ru;
nvinuiti-l n public;
protestati la nivelul cel mai nalt;
eventual prsiti sala de negocieri.
Alte tactici de negociere: escaladarea; ,,ai putea mai mult dect att; cumprati acum, negociati
mai trziu; tactica optimizatorului; tactica nvinovtirii raciproce (big-pot); confesiunea; tactici
de rezistent; limbajul corpului; solutii simple, oferte bogate;
32
33