Cum sa disciplinezi copilul mic

Copiii sunt foarte curiosi, vor sa stie tot ce misca in jurul lor, iar acest lucru ii baga adesea in bucluc.
Micutii invata lumea prin experimentare si au nevoie de ghidare din partea ta ca sa afle ce e bine si ce e
rau.
La copiii mici, cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, disciplina trebuie sa se bazeze pe metode pozitive si nu
punitive.

Iata cateva principii de baza pe care ar trebui sa le aiba in vedere parintii

atunci cand vor sa-si disciplineze copiii:
Ai rabdare cu micutul tau atunci cand il inveti lucruri noi si lauda-l de fiecare data cand are o

reusita;

Cand copilul este angrenat intr-o actiune care iti provoaca neplaceri (bate de o ora cu lingurele in
oale, arunca lucruri la intamplare etc.) atrage-i atentia cu o alta activitate. Aceasta strategie va functiona
mult mai bine decat daca ii repeti "Nu!", "N-ai voie!" sau "Opreste-te!";

Nu intra cu cel mic in discutii despre care stii ca nu au final;

Va trebui sa-i reamintesti de multe ori copilului care este comportamentul potrivit intr-o anumita
situatie inainte ca mesajul sa fie cu adevarat receptionat;

Copilul mic nu intelege pedepsele, astfel ca sansele ca el sa invete ceva dupa ce este pedepsit
sunt foarte mici. Este mai bine sa fii bland si ferm atunci cand ii ceri anumite lucruri care tin de
comportament;

Daca micutul se expune la situatii periculoase trebuie sa intervii repede si in cel mai ferm mod cu
putinta. Practic, il ridici in brate si il indepartezi de potentialul pericol la care singur s-a expus;

Nu uita sa-l rasplatesti si sa-l lauzi ori de cate ori face ceva bine. In acest fel va fi incurajat sa aiba
in continuare un comportament exemplar.
Tine minte ca uneori, pentru a castiga razboiul, trebuie sa pierzi cateva batalii. Nu te enerva pentru
fiecare mica scapare a copilului pentru ca in acest fel veti avea o relatie tensionata, iar tu cu siguranta nu
te vei putea relaxa niciodata.

Alege bataliile importante - spre exemplu, e mai important sa invete ca este imperativ sa te tina de mana
atunci cand traversati strada si mai putin insemnat ca vrea intr-o zi sa mearga la gradinita cu caciula pe
cap cand afara sunt 30 de grade.
Cum ii vorbesti copilului despre slabit?
Ce trebuie sa stii despre disciplinarea copiilor mici

Disciplinarea nu presupune pedepse, ci invatarea regulilor si ghidarea copiilor intr-o maniera

constructiva;

Trebuie sa existe reguli si consecinte pentru incalcarea regulilor, insa nu apela la pedepse
extreme "ca sa se invete minte". Procedand asa copilul s-ar putea sa nu tina minte decat pedeapsa in
sine si nu si motivele care au dus la ea;

Ajusteaza-ti asteptarile si analizeaza la rece lucrurile. Intreaba-te daca este rezonabil din partea ta
sa te astepti ca un copil atat de mic sa aiba un anumit tip de comportament. Unii parinti au asteptari prea
mari de la copiii lor, iar acest lucru duce la tensiuni nesfarsite si enervari inutile.
Problemele de comportament ale copilului mic
Orice copil mai face cate o nazdravanie din cand in cand deoarece la aceasta varsta curiozitatea lor ii
impinge catre situatii noi. Va sparge cateva cani si vaze, va strica jucarii si va mai cadea uneori in parc in
timp ce joaca prinselea cu amicii sai. Aceste lucruri sunt normale si nu trebuie pedepsite.
Apar insa si comportamente problematice precum crizele in public, limbajul obraznic fata de parinti si alti
adulti sau agresivitatea la locul de joaca. Astfel de comportamente trebuie tratate cu mai multa atentie.
In primul rand, in solutionarea acestora ar trebui sa reflectam asupra cauzei care le produce. Limbajul
urat si agresivitatea s-ar putea sa fie copiate fie din familie, fie de la gradinita, de la locul de joaca sau
poate de la persoanele cu care il lasi singur (bona, prieteni, vecini, bunici). Daca identifici sursa acestui
comportament si o elimini din viata micutului in scurt timp vei vedea o schimbare.
O alta explicatie pentru astfel de comportamente ar putea fi faptul ca vrea sa-ti atraga atentia. El nu stie
inca sa faca diferenta intre atentia pozitiva si cea negativa si va sti ca facand astfel de lucruri, cu
siguranta iti va capta intreaga atentie, poate mai mult decat daca ia un calificativ bun la gradinita.
Gandeste-te daca ii lipseste ceva din acest punct de vedere, poate ai fost prea ocupat in ultimul timp si
nu ai mai avut vreme sa te joci mai mult cu el si de aceea reactioneaza asa. Analizeaza si momentul in
care ai observat pentru prima data aceste lucruri, ce s-a intamplat inainte si ar fi putut determina acest
comportament.
Crizele in public fac si ele parte din viata de parinte si chiar si cel mai cuminte copil din lume a avut un
astfel de episod. Cand devin dese insa exista o problema la mijloc.
Copiii fac astfel de crize cand parintii nu le fac pe plac - nu le cumpara jucaria/prajitura pe care si-o
doresc, nu mai vor sa stea inca o ora la locul de joaca, nu ii mai lasa la televizor. Micutii nu stiu cum sa
procedeze altfel in cazul in care ceva nu le place, ii irita, ii frustreaza si, pentru ca nu-si pot controla
emotiile, asa cum o fac adultii, reactioneaza intr-un mod exagerat.
Odata ce parintele cedeaza in fata unor astfel de crize, copilul va folosi tipetele si urletele ori de cate ori
ceva nu ii va fi pe plac si va utiliza acest comportament pentru a-si atinge scopul. Este un principiu foarte
simplu, el stie ca daca actioneaza in aceasta maniera parintii vor ceda.
Solutia pentru astfel de crize este staruirea in fata unei decizii. Fa-i cunoscuta regula copilului inca de la
bun inceput, iar daca incearca sa o incalce si face o criza nu ceda sub nicio forma.

Spre exemplu, mergeti la un loc de joaca si ti-ai propus sa stati doar o ora - spune-i acest lucru copilului
si reaminteste-i cu 15 minute inainte ca urmeaza sa plecati in scurt timp.
La ora plecarii va incerca sa te induplece, va tipa, va urla, insa tu va trebui sa ramai fidel regulei pentru a
preveni astfel de comportamente pe viitor.
Daca problemele persista, nu ezita sa ceri parerea unui psiholog in legatura cu aceste lucruri. Dupa o
discutie cu micutul, el va putea sa-ti dea cateva indicii legate de cauza lor.