ASAMBLARE CALCULATOR

CONSTRUIRE PC : NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE COMPONENTE

ALEGEREA I CUMPRAREA PIESELOR
Autor : Alexandru Bogdan Munteanu
PARTEA 1
PARTEA 2
PARTEA 3
PARTEA 4
ANEX
1. INTRODUCERE
2. ALEGEREA I CUMPRAREA PIESELOR
3. PROCESORUL
4. RCITORUL
5. PLACA VIDEO
6. PLACA DE BAZ
7. HARDISCUL
8. MEMORIA RAM
9. UNITILE OPTICE
10. MONITORUL
11. UNITATEA DE DISCHET
12. TASTATURA , MAUSUL , JOYSTICUL
13. CARCASA I SURSA DE ALIMENTARE
14. PLACA DE SUNET , BOXELE , MICROFONUL
15. MODEMUL I PLACA DE REEA
16. IMPRIMANTA

pag. 1
pag. 2
pag. 3
pag. 12
pag. 13
pag. 23
pag. 25
pag. 26
pag. 28
pag. 30
pag. 33
pag. 33
pag. 33
pag. 37
pag. 39
pag. 40

1. INTRODUCERE
Cumprarea unui calculator reprezint o decizie important care trebuie luat n funcie de bugetul de
care dispunem i de modul n care dorim s folosim calculatorul. Un calculator folosit n principal pentru
procesare de text (scris, formatare) i pentru explorarea internetului nu trebuie s fie puternic, ns un
calculator folosit i pentru jocuri sau editare audio-video trebuie s fie ndeajuns de puternic nct s poat
face fa cu succes acestor sarcini. Cei care i cumpr pentru prima dat un calculator snt sftuii s-i
cumpere unul deja asamblat, care are i sistemul de operare preinstalat.
Ofertele de calculatoare deja asamblate snt ns de multe ori "dezechilibrate" (de ex. procesor puternic
i plac video slaba, etc.) de aceea este recomandat s le spunem celor care ni-l vnd la ce l folosim n
principal. Acetia pot s-i ajusteze configuraia (n anumite limite) n raport cu cerinele noastre, n aa fel
nct s nu avem surpriza s cumprm un calculator prea slab (pentru care vom fi nevoii s investim ali
bani n scopul ameliorrii lui) sau din contr unul prea puternic (caz n care am cheltuit bani pentru nite
caracteristici pe care nu le folosim).
Cei care au deja un calculator i au cunotine despre piesele din acesta (instalare, configurarea
draiverelor) pot s i asambleze singuri un nou calculator fr un efort prea mare. Avantajul principal al
asamblrii unui calculator din componente cumprate separat este c avem toate piesele n garanie i
putem n acelai timp s deschidem calculatorul pentru a face mbuntiri sau pentru a-l ntreine
(curare de praf, lubrifierea ventilatoarelor, etc.) fr a pierde garania. Dac am luat un calculator deja
asamblat, garania se pierde de obicei dac deschidem calculatorul i de aceea sntem nevoii s-l
transportm la serviciul de reparaii al magazinului de unde l-am cumprat ori de cte ori avem probleme
cu el sau dorim s-i aducem mbuntiri. Un alt avantaj major este faptul c putem alege piesele care au
cel mai bun raport calitate-pre, nefiind obligai s le cumprm pe toate de la acelai furnizor. Faptul c
nu depindem de componentele avute n stoc de o anumit firm care vinde calculatoare asamblate deja, ne

permite s alegem piesele i n funcie de companiile productoare. De exemplu, dac am avut experiene
pozitive cu plcile de baz produse de compania X i cu plcile video produse de compania Y putem s ne
procurm n continuare piese produse de aceste companii pentru noul calculator pe care dorim s-l
asamblm.
Dac reuim s asamblm un calculator care funcioneaz exact aa cum ne dorim vom avea satisfacia
lucrului bine fcut i n mod sigur vom ctiga i respectul prietenilor nostri interesai i ei de calculatoare.
Pe de alt parte dac performanele calculatorului asamblat snt departe de ce speram sau chiar acesta nu
pornete, vom fi nevoii s apelm la serviciile unor specialiti, lucru care ne va costa n plus.
Decizia de a asambla singuri un calculator trebuie luat numai dac sntem siguri c vom duce lucrul la
bun sfirit. Responsabilitatea pentru asamblarea cu succes a unui calculator i revine n ntregime aceluia
(sau aceleia) care i asum un astfel de proiect. Cel mai important lucru (dup cunotinele de baz
despre componentele unui calculator i funcionarea acestuia) care ne poate garanta succesul ntr-o astfel
de iniiativ este ncrederea n forele proprii.
Calculatorul este in esenta o masina electronica complexa si la fel ca orice masina are nevoie de
intretinere pentru a functiona la parametrii maximi un timp cit mai indelungat. Tehnicile de intretinere sint
prezentate pe larg in Manualul de Intretinere a unui Calculator.
2. ALEGEREA I CUMPRAREA PIESELOR
Alegerea i cumprarea pieselor snt cele mai importante etape atunci cnd ne decidem s ne asamblm
singuri un calculator.
Alegerea pieselor trebuie s se faca n funcie de bugetul de care dispunem i de modul principal de
folosire a calculatorului. Exist piese la care putem face economie cumprnd sortimente mai ieftine i
piese la care nu este indicat s facem economie dac dorim s avem un calculator puternic. nainte de a
cumpra piesele este bine s citim n revistele cu tematic TI (tehnologia informaiei) testele la care au
fost supuse componentele dintr-o anumit categorie i n funcie de acestea s le alegem pe acelea care au
cel mai bun raport calitate-pre (piese cu performan bun la un pre rezonabil). Toate revistele de
calculatoare efectueaza periodic teste ale pieselor ce compun calculatoarele (plci de baz, procesoare,
plci video, etc.) unde snt prezentate de asemenea i caracteristicile tehnice i dotrile pieselor
respective. n plus dac avem deja un calculator conectat la internet (sau mergem ntr-o cafenea internet)
putem consulta paginile siturilor specializate n hardware. Cteva dintre siturile care prezint regulat teste
comparative detaliate ale pieselor de calculator snt : Xbit Labs, Digit Life, Tom's Hardware, Anandtech,
ExtremeTech, etc. O list exhaustiv a siturilor specializate n avanprezentari ("previews"), recenzii
("reviews") i baterii de teste ("benchmarks") ale componentelor pentru PC poate fi gsit n pagina
Legturi Calculatoare . n Anexa manualului pot fi gasite legaturi ctre articole utile pentru cei care
doresc sa-i asambleze singuri calculatorul.
Dup ce ne-am hotrt asupra pieselor dorite trebuie s alctuim o list a acestora pe care s o scriem pe
hrtie. Este bine s avem pentru fiecare component cel puin dou opiuni, n aa fel nct dac piesa
respectiva nu este nicieri n stoc s cumprm alta cu performane similare. Apoi trebuie s vedem care
din furnizorii de componente are n stoc piesele dorite de noi i care este preul lor. Putem afla acest lucru
fie vizitnd sediile furnizorilor (magazinele), fie telefonnd la aceste sedii, fie contactndu-i pe furnizori
prin pota electronic. Vizitarea siturilor web sau consultarea ofertelor existente n magazine este mai
mult orientativ, pentru c ofertele nu prezint de cele mai multe ori situaia pieselor avute n stoc ntr-un
anumit moment. ntotdeauna trebuie s ntrebm (la faa locului sau prin telefon) care este situaia
pieselor care ne intereseaz (existente n stoc, stoc epuizat dar reaprovizionarea este iminent, etc.).
Comparm preul pieselor la diveri furnizori i alegem pentru aceeai pies furnizorul care practic cel
mai mic pre, pentru c dei diferenele de pre snt de obicei foarte mici ntre variatele oferte, atunci cnd
cumprm mai multe piese orice mic economie se adun i la sfrit totalul economisit nu este de
neglijat.
n final alctuim lista definitiv de componente pe care trebuie s le cumprm, o scriem pe hrtie i
facem nc o dat calculul total al preului lor. Putem cumpra piesele fie mergnd la sediile furnizorilor,
fie comandndu-le pentru a fi livrate la domiciliu (prin transport auto sau prin pot). Cumprarea pieselor
de la sediile furnizorilor trebuie s se fac mereu cu lista de piese alctuit de noi n mn, numele,

producatorul i preul pieselor trebuind s fie indicate n scris atunci cnd le comandm n aa fel nct s
nu apara confuzii. Transportul auto la domiciliu al componentelor cumprate este disponibil doar la
anumii furnizori, dintre care unii l ofer n mod gratuit la cumprturi peste un anumit pre, iar alii l
ofer contra unor sume de obicei modice. n ambele cazuri trebuie s locuim n aceeai localitate cu
furnizorul. Livrarea prin pot este recomandat dac nu gsim o pies dect la un furnizor care se afla n
alt oras, ea avnd riscurile sale legate de integritatea pieselor transportate n acest mod.
Este recomandat cumprarea pieselor de la magazine specializate n comercializarea de calculatoare,
pentru c n acest fel beneficiem de garanie stabilita prin contract scris. Exist i posibilitatea s
cumprm piese noi (care costa ceva mai puin dect n magazine) de la furnizori particulari care pot fi
contactai dac citim ofertele de la mica publicitate. Dac apelam la acetia din urm va trebui s ne
asumam riscul ca ei s nu respecte garania pe care au spus c o ofer. Pe de alt parte dac un furnizor
particular este o cunotin de-a noastr sau locuiete n acelai bloc sau n apropiere putem s apelam la
el pentru c n mod aproape sigur ne va oferi suport tehnic i ne va respecta garania dac vom avea
nevoie.
Cea mai grea decizie de luat este daca sa se cumpere un calculator (sau o componenta) in momentul in
care se produce o schimbare majora a standardelor de fabricatie a componentelor. Anul 2004 a fost un an
in care s-au introdus standarde noi (Serial ATA pentru hardiscuri, PCI Express x16 pentru placi video,
DDR2 pentru memoria RAM) si formate noi de socluri (LGA775 pentru Pentium 4, socket 939 pentru
Athlon 64 si Athlon 64 FX). Standardele mai noi sint intotdeauna mai bune decit cele vechi, dar nu
acelasi lucru se poate spune despre primele componente construite in conformitate cu ele. Ca si in cazul
oricarui produs electronic de larg consum, prima generatie conforma cu standardul nou nu este
intotdeauna si cea mai reusita, pentru ca doar utilizarea mai indelungata a unui produs va scoate la iveala
defectele de fabricatie, prin rezolvarea carora producatorul va reusi sa-si imbunatateasca produsul.
Fiecare utilizator va decide singur daca sa cumpere o componenta din prima generatie conforma cu noul
standard sau daca sa astepte un timp (3 - 6 luni este suficient) pina la "maturizarea" produsului respectiv.
In general asteptarea este cea mai buna optiune, mai ales ca pretul unui produs tinde sa scada odata cu
trecerea timpului de la introducerea pe piata, iar calitatea se imbunatateste.
3. PROCESORUL
Procesorul este piesa cea mai important a unui calculator (cea care face "calculele") i este alctuit
dintr-o multitudine de microcircuite integrate, care snt compuse la rndul lor din tranzistori, rezistori
(rezistene), capacitori (condensatori) i diode. Toate aceste componente servesc la alctuirea unor circuite
care formeaz porti logice (logic gates) ce stau la baza principiului de funcionare a microprocesorului.
Procesorul se mai numete i CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este dat de de
frecvena de funcionare ("viteza cu care face calculele"), de arhitectura sa interna si de cantitatea de
memorie de pe pastila procesorului. Frecvena de funcionare este denumit de obicei "frecven de ceas"
("clock frequency") sau "frecven de tact" si este msurat n MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz).
Arhitectura procesorului se refera in principal la tipul de microcircuite si dispunerea lor n cadrul
nucleului (nucleelor) acestuia. Memoria existent pe pastila procesorului se numeste memorie "cache" de
nivel 1, 2 sau 3, scris prescurtat de obicei L1, L2, L3. Memoria cache ("cache" = depozit) de pe pastila
procesorului este o memorie rapid folosit exclusiv de procesor, care n acest fel i scade dependena
fa de memoria sistemului (memoria RAM) i devine mai rapid n executarea instruciunilor sale.
Memoria cache servete la stocarea datelor accesate frecvent de procesor i are o importan deosebit n
aplicaiile (jocurile pe calculator, etc.) care utilizeaz frecvent aceleai seturi de date. Frecvena de
funcionare ("viteza") a unui procesor este dat de produsul dintre frecvena ("viteza") magistralei
principale de date ("Front Side Bus - FSB") i factorul de multiplicare a acesteia ("multiplier"). De
exemplu un procesor cu frecvena de funcionare ("clock frequency") de 1467 MHz are o frecven a
magistralei principale de date de 133 MHz i un factor de multiplicare de 11.
In mod clasic procesoarele pentru calculatoarele personale au o arhitectura bazata pe un singur nucleu
si lucreaza cu instructiuni pe 32 de biti. Cresterea de performanta a noilor generatii de procesoare se
bazeaza pe marirea frecventei de tact, a magistralei principale (FSB) si a cantitatii de memorie cache,
procese posibile intre altele si prin imbunatatirea procesului de fabricare. Dar in anul 2004 a devenit
evident ca aceste proceduri de crestere a performantei isi atinsesera limita fizica si nu puteau fi impinse

mai departe. Ca urmare atit AMD cit si INTEL au inceput sa caute modalitati noi prin care sa reuseasca sa
scoata in continuare generatii de procesoare cit mai performante. S-a preconizat deci pe de o parte
construirea unor procesoare care sa utilizeze instructiuni pe 64 de biti, iar pe de alta parte construirea unor
procesoare care sa inglobeze mai multe nuclee. Procesoarele pe 64 de biti au fost lansate de AMD in anul
2003 si de INTEL in anul 2005, iar procesoarele cu doua nuclee ("dual-core" - binucleate) ale celor doi
producatori si-au facut si ele aparitia in 2005. Procesoarele binucleate sint indicate pentru cei care
lucreaza in mod curent cu aplicatii ce suporta modul multifir (multithread), adica editarea audio-video,
codarea audio-video, prelucrarea de grafica 3D (modelare, randare, etc.) si proiectarea asistata de
calculator (CAD). Liniile de procesoare clasice nu au fost inca abandonate, insa este posibil ca in citiva
ani ele sa cedeze locul aproape in totalitate procesoarelor cu mai multe nuclee si care folosesc instructiuni
pe 64 de biti.
Exist mai muli fabricani de procesoare dar cei mai importani snt INTEL i AMD. Aceste companii
au o oferta mprit n trei categorii :

1) Procesoare foarte puternice. Snt destinate mptimiilor de jocuri de ultim generaie sau
celor care au nevoie de ct mai mult performan pentru aplicaiile (animaii 3D i editare audio-video
profesional, etc.) pe care le folosesc i nu se uit la suma de bani pe care trebuie s o cheltuiasc. In
aceast categorie AMD propune procesoarele Athlon 64 X2 (binucleat) si Athlon 64 FX, iar Intel
procesoarele Pentium Extreme Edition (9xx si 8xx) si Pentium 4 Extreme Edition.

2) Procesoare puternice. Snt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul att pentru jocuri
de ultim generaie ct i pentru aplicaii comune (prelucrare de text, internet, editare audio-video, etc.). In
aceast categorie AMD propune procesoarele Athlon 64, iar Intel procesoarele Pentium D (binucleat),
Pentium 4 6xx si Pentium 4 5xx.

3) Procesoare cu performane medii. Snt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul n

special pentru aplicaii mai puin intensive (aplicaii de birotica, internet, vizionare de filme, ascultare de
muzica, etc.). Aceste procesoare pot fi folosite i pentru jocurile de ultim generaie ns doar dac snt
fcute anumite modificri n setrile jocurilor (scderea rezoluiei i a detaliilor grafice) care s permit
rularea lor la un nivel acceptabil. Din aceast categorie fac parte procesoarele Sempron produse de AMD
i procesoarele Celeron produse de Intel.

3) Procesoare cu performane obinuite (sczute). Snt destinate utilizatorilor care folosesc

calculatorul exclusiv pentru aplicaii puin intensive (aplicaii de birotic, internet, vizionare de filme,
ascultare de muzic, etc.). Din aceast categorie fac parte procesoarele VIA C3 produse de VIA. Aceste
procesoare au avantajul c nu consum mult energie electric i c degaj foarte puin cldur, ceea ce
le face s poat fi folosite n special n calculatoarele portabile mai puin performante destinate celor care
doresc s plteasca un pre sczut pentru aceste dispozitive.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la procesoare pot fi gasite n
Anexa Manualului.
3.1. PROCESOARE INTEL
Procesoarele fabricate de compania INTEL snt de dou tipuri i anume Pentium i Celeron, care la
rndul lor exist n mai multe variante n funcie de generaie (Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.) i de
frecvena de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.). ntre aceste dou tipuri exist asemnari i diferene care
se reflect n performana lor global. Procesoarele Pentium snt destinate acelora care doresc ct mai
mult performan de la calculator i ca urmare snt dispui s plteasca un pre pe msur pentru acest
lucru. Procesoarele Celeron snt destinate acelora care doresc s cumpere procesoare produse de
compania Intel, dar snt de acord s sacrifice un anumit grad de performan n favoarea unui pre mai
sczut. Aceast politica de marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron s fie fabricate i
poziionate pe pia n aa fel nct s nu intre n concuren cu procesoarele Pentium. Ca urmare ele au
viteze mai mici dect cele mai noi procesoare Pentium, au o frecven de funcionare a magistralei de date
mai mic i de asemenea mai puin memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un moment
dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecven de ceas de 2,8 GHz, o
frecven de funcionare a magistralei de date (a procesorului, intern) de 400 MHz i o memorie cache
L2 de 128 KB. Prin comparaie, la acelai moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obinuite (nu
Extreme Edition) aveau o frecven de ceas de 3,4 Ghz, o frecven de funcionare a magistralei de date (a

procesorului, intern) de 800 MHz i o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024
KB (P4 cu nucleu Prescott). O lista cu caracteristicile tehnice ale procesoarelor Pentium si Celeron se
gaseste pe situl INTEL sub forma de fisier PDF.
3.1.1. PENTIUM
1. Procesoare mononucleate ("single core" - cu un singur nucleu)
Procesoarele Pentium snt cele mai puternice procesoare produse de Intel i snt indicate pentru cei care
doresc s foloseasca calculatorul i pentru jocuri de ultim generaie sau pentru prelucrare audio-video.
Procesoarele Pentium fabricate n prezent snt dintr-a patra generaie (Pentium 4), dar se gsesc n vnzare
(n special la mna a doua) i procesoare din generaia a treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei
Pentium III). Procesoarele din generaia a patra (cu excepia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate
folosindu-se succesiv (n ordine cronologic) patru tipuri de nuclee i anume Wilamette (pn la 2 GHz
inclusiv), Northwood (de la 2GHz pn la 3,4 Ghz) i Prescott (de la 2,8 Ghz n sus). ntre cele trei tipuri
de nuclee exist multe asemnri ns exist i destule diferene, legate de procesul de fabricaie sau de
arhitectura intern. Nucleul Prescott are un numr dublu de tranzistori fa de nucleul Northwood i are
16 KB de memorie cache L1 i 1024 MB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are doar 8 KB de
memorie cache L1 i 512 KB de memorie cache L2. n plus procesoarele bazate pe nucleul Prescott au o
arhitectur mbuntit i snt dotate cu un set nou de instruciuni, numit SSE3, care nu exist la
procesoarele bazate pe nuclee mai vechi i care va fi pus n valoare de creatorii de softuri. Pe de alt parte
nucleul Prescott are un consum de electricitate mai crescut i degaj mai mult cldur n timpul
funcionrii intensive dect nucleul Northwood, ceea ce reprezint un dezavantaj.
Procesoarele Pentium 4 din familiile 5xx (530, 540, 550, etc.) si 6xx (670, 660, 650, etc.) sint cele mai
noi reprezentante ale generatiei de procesoare mononucleate Pentium 4. Ceea ce le deosebeste de familiile
precedente de procesoare Pentium 4 este posibilitatea folosirii tehnologiei EM64T (Enhanced Memory 64
Technology), adica folosirea instructiunilor pe 64 de biti. Acestea au nevoie pentru a functiona de placi de
baza care sa suporte tehnologia EM64T la nivel de BIOS, iar la nivel software de sisteme de operare
(Windows XP x64 sau Linux) si de aplicatii pe 64 de biti.
Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (Pentium 4 XE) snt cele mai performante procesoare din
generaia Pentium 4. Aceste procesoare snt bazate pe nucleul Gallatin, iar una dintre caracteristicile
nucleului care contribuie din plin la sporul de performan este prezena unui nivel de memorie cache L3
cu o marime de 2 MB, care se adauga memoriei cache L2 de 512 KB. Procesoarele Pentium 4 Extreme
Edition nu au nevoie de plci de baz speciale, ele putnd fi montate pe plcile de baz obinuite pentru
Pentium 4 i anume "socket 478" sau "socket LGA775". Astfel, procesorul P4 XE 3.4 GHz exista atit in
varianta pentru soclu 478 cit si in varianta pentru soclu LGA775. Cel mai puternic reprezentant al acestei
familii este procesorul Pentium 4 XE 3.73 GHz, care este construit exclusiv pentru formatul de soclu
LGA775.
O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecvena de tact de peste 2,4 GHz posed facilitatea de "HyperThreading" (HT), ceea ce nseamn c un procesor este "vzut" de SO ca fiind de fapt compus din dou
procesoare "logice" (virtuale) care funcioneaz la frecvena de ceas nominal a procesorului real. Unele
aplicaii snt optimizate pentru modul multifir ("multithread") sau pentru sistemele multiprocesor i ca
urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor Pentium 4, chiar dac acest sistem doar
"emuleaz" un sistem biprocesor, fr a fi i n realitate unul. De asemenea tehnologia HT aduce un
avantaj n situaia lucrului simultan cu mai multe aplicaii sau n cazul n care unele aplicaii ruleaz
automat n fundal. Performana unui sistem dotat cu un procesor care utilizeaz tehnologia "HyperThreading" nu este ns la fel de mare ca a unui sistem dotat cu dou procesoare reale (identice cu cel
folosit n sistemul monoprocesor), din cauza faptului c procesoarele "logice" trebuie totui s mpart
resursele procesorului real. Creterea de performan este de obicei de ordinul 10-30 %, dar exist i
situaii n care tehnologia HT trebuie dezactivat pentru c ea ncetinete activitatea procesorului n
anumite aplicaii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o plac de baz compatibila i de un
SO (Windows XP sau unele distribuii de Linux) optimizat pentru aceast tehnologie. Activarea sau
dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul plcii de baz.
2. Procesoare binucleate ("dual core" - cu doua nuclee)

Familia Pentium D cuprinde procesoarele Pentium D 8xx si Pentium D 9xx. Procesoarele Pentium D
folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), insa nu si tehnologia Hyper-Threading, care a fost
dezactivata.

Procesoarele Pentium D 8xx sint bazate pe nucleul Smithfield si au o memorie cache L2 de 2

MB. Modelele existente sint : Pentium D 840 (3,2 GHZ), 830 (3 GHz) si 820 (2,8 GHz), ambele nuclee
componente avind frecventa de tact specificata in paranteza.

Procesoarele Pentium D 9xx sint bazate pe nucleul Presler si au o memorie cache L2 de 4 MB.
Modelele existente sint : Pentium D 920 (2,8 GHZ), 930 (3 GHz), 940 (3,2 GHz) si 950 (3,4 GHz),
ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in paranteza.
Familia Pentium Extreme Edition (Pentium XE) contine cele mai puternice procesoare produse de
Intel. Ele au tehnologia Hyper-Threading activata si folosesc bineinteles si instructiunile pe 64 de biti
(EM64T).

Pentium XE 840 este bazat pe nucleul Smithfield, are 2 MB cache L2, frecventa de 3,2 GHz si
magistrala de date (FSB) de 800 MHz.

Pentium XE 955 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecventa de 3,46 GHz si
magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.
Ambele familii de procesoare binucleate folosesc formatul de soclu LGA775 si au nevoie de o placa de
baza cu cipset Intel 955X sau NVIDIA nForce4 SLI Intel Edition.
3.1.2. CELERON
Procesoarele Celeron moderne au nucleu de procesor Pentium 4 (varianta Wilamette, Northwood sau
Prescott), dar n trecut procesoarele Celeron foloseau acelai nucleu ca i procesoarele Pentium mai vechi
cu o generaie. Este demn de remarcat faptul ca procesoarele Celeron D (cele mai noi, bazate exclusiv pe
nucleul Prescott) au o performanta notabil crescuta fata de procesoarele Celeron din generatiile
anterioare, chiar i la o frecventa de tact egala. Acest lucru se datoreaza mai multor factori i anume :
marimea memoriei cache L1 i L2 s-a dublat (L1 = 16 KB, L2 = 256 KB), viteza magistralei principale a
crescut i ea (533 MHz, fata de 400 MHz ct aveau cele mai performante procesoare Celeron cu nucleu
Northwood) i a fost introdus setul de instructiuni SSE3. Pe de alta parte procesoarele Celeron, indiferent
de generatie, nu suporta tehnologia Hyper-Threading, aceasta raminind apanajul procesoarelor Pentium 4.
Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 Intel a inceput sa produca si procesoare Celeron D care
folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu modelele Celeron D 326, 331, 336,
341, 346, 351. Acestea au frecvente de tact de la 2,53 la 3,2 GHz si folosesc formatul de soclu LGA775.
Procesoarele Celeron cu frecvena de tact sub 2 Ghz snt indicate pentru calculatoare folosite pentru
aplicaii mai puin solicitante. Aceasta nu nseamn c ele nu pot fi folosite pentru jocuri sau editare
audio-video, ci doar c performana lor n aceste cazuri este mult sczut fa de procesoarele Pentium de
ultim generaie, n principal datorit cantitii mici de memorie cache. Procesoarele Celeron cu viteze de
2 GHz sau mai mult pot fi folosite ns i pentru aplicaii solicitante, dei cantitatea redus de memorie
cache i pune n continuare amprenta asupra performanelor procesorului, exceptie fcnd bineinteles
procesoarele Celeron D.
3.1.3. DENUMIREA PROCESOARELOR INTEL
Compania Intel a folosit pina in anul 2004 denumiri pentru procesoarele Pentium i Celeron care
includeau obligatoriu i frecventa de ceas reala a acestora (de ex. Pentium 4 3.4 GHz ; Pentium 4 3.2E
GHz ; Pentium 4 2.8C GHz ; Celeron 2 GHz, Celeron 2.8 GHz, etc.). Scopul era ca orice cumparator sa
poat sa aprecieze uor performanta procesoarelor i sa poat sa se decida rapid care este cel mai potrivit
pentru nevoile sale.
Intel a complicat ns lucrurile pe parcurs (n special pentru cumparatorii mai puin avizati) pentru ca
au existat foarte frecvent situatii n care procesoare Pentium 4 avnd aceeai frecventa de ceas aveau
performante sensibil diferite. Acest lucru se datora n principal faptului ca unele dintre aceste procesoare
funcionau cu o magistrala interna de date de 800 MHz, iar altele cu 533 MHz sau ca unele procesoare
foloseau tehnologia "Hyper-Threading" n timp ce altele nu. Mai mult, interveneau n ecuatie i
diferentele legate de nucleele pe baza crora erau construite procesoarele. n acest fel nu erau rare

situatiile n care cumparatorii erau pusi n dificultate atunci cnd trebuiau sa aleaga procesorul adecvat
dintre mai multe procesoare avnd aceeai frecventa de ceas dar preturi diferite. Aceasta stare de lucruri
defavoriza n mod evident cumparatorul i n plus permitea unele manevre de marketing abuzive din
partea firmelor care vindeau sisteme i componente de calculator, firme care de obicei specificau n
ofertele lor doar frecventa de ceas a procesorului, fara a preciza i frecventa magistralei de date, tipul
nucleului sau compatibilitatea cu tehnologia "Hyper-Threading".
Incepind cu anul 2004 Intel a hotarit sa schimbe radical modul de denumire a procesoarelor pe care le
produce, n aa fel nct diferentele de performanta sa fie foarte clare. Noua metoda de denumire implica
folosirea unui numr (Processor Number - PN) care sa reflecte performanta globala a procesorului
respectiv. Denumirea va fi formata din numele procesorului (Pentium sau Celeron) la care se adauga un
numr alcatuit din trei cifre, de forma 9xx, 8xx, 7xx, 6xx, 5xx sau 3xx, dup linia de procesoare n care se
incadreaza un anumit model de procesor. Vor exista mai multe grupuri de procesoare distincte i anume :
procesoare cu performante crescute (9xx si 8xx), procesoare pentru calculatoare mobile (7xx), procesoare
cu performante medii (6xx si 5xx) i procesoare cu performante obisnuite (3xx). Primele patru grupuri
cuprind procesoare de tipul Pentium 4, iar ultimul procesoarele Celeron. Procesoarele numite 8xx si 9xx
sint cu doua nuclee.
Un procesor avnd un anumit numr este mai puternic decit procesoarele cu numere mai mici i mai
slab decit procesoarele cu numere mai mari. De exemplu un procesor Pentium 4 la 3,6 GHz (construit pe
nucleul Prescott, avnd magistrala de date de 800 MHz, 1MB memorie cache L2, compatibil cu
tehnologia HT) va avea numarul 560, un procesor avnd aceleasi caracteristici tehnice dar funcionind la
frecventa de 3,4 GHz va avea numarul 550, iar un procesor avnd aceleasi caracteristici tehnice dar
funcionind la frecventa de 3,84 GHz va avea numarul 570. n mod similar un procesor Celeron D la 2,66
GHz (construit pe nucleul Prescott, avnd magistrala de date de 533 MHz, 256 KB memorie cache L2) va
avea numarul 330, un procesor avnd aceleasi caracteristici tehnice dar funcionind la frecventa de 2,53
GHz va avea numarul 320, iar un procesor avnd aceleasi caracteristici tehnice dar funcionind la
frecventa de 2,8 GHz va avea numarul 335.
3.2.PROCESOARE AMD
Procesoarele fabricate de compania AMD snt de dou tipuri i anume Athlon i Sempron, acestea din
urma inlocuind linia de procesoare Duron la jumatatea anului 2004. ntre aceste dou tipuri exist
asemnri i diferene care se reflect n performana lor global. Diferena ntre procesoarele de tip
Athlon i Sempron este n mare msur aceeai care exist ntre procesoarele Pentium i Celeron i este
legat de frecvena de ceas ("viteza") a procesorului, de frecvena magistralei de date, de cantitatea de
memorie cache de pe pastila procesorului i de tipul nucleului folosit.
3.2.1. PROCESOARE AMD MONONUCLEATE ("single core" - cu un singur nucleu)
1. ATHLON
Compania AMD a introdus in productie incepind cu anul 2003 procesoare fabricate exclusiv pe baza
unei arhitecturi pe 64 de bii (AMD64) i anume familiile de procesoare Athlon 64 FX (versiunile 57, 55,
53 i 51) si Athlon 64. Aceste procesoare snt optimizate pentru a rula aplicaii pe 64 de bii, ns ele pot
rula extrem de bine i aplicaii pe 32 de bii sau chiar pe 16 bii. n aplicaiile pe 32 de bii (de ex. jocuri,
programe de birotic, editare audio-video, etc.) performana procesoarelor cu arhitectura pe 64 de bii este
chiar considerabil mai bun dect a procesoarelor pe 32 de bii. Puterea real a procesoarelor pe 64 de bii
este ns "desctuat" doar de sistemele de operare (Windows XP x64, Linux) i aplicaiile pe 64 de bii.
Procesoarele AMD pe 64 de bii au arhitectura nucleului asemntoare cu cea a procesoarelor Athlon
XP, la care s-au adugat ns mai multe inovaii n scopul creterii performanei. Cea mai notabil
inovaie este includerea n nucleu a controlerului de memorie, care era pn atunci plasat n cipsetul plcii
de baz. n acest fel lucrul cu memoria DDRAM este accelerat i n plus performana procesorului nu mai
depinde de calitatea controlerului folosit de productorul plcii de baz. n plus ele folosesc i
instruciunile SSE 2, care nu snt prezente la procesoarele Athlon XP. Procesoarele AMD Athlon pe 64 de
bii au nevoie de plci de baz speciale, ele neputind fi instalate pe PB pentru procesoare Athlon XP. La

inceputul productiei acestor procesoare, PB trebuiau sa fie de tipul "Socket 940" pentru Athlon 64 FX i
"Socket 754" pentru Athlon 64, n funcie de numarul de pini ai fiecarui tip de procesor. Ulterior
compania AMD a hotarit ca ambele tipuri de procesoare sa aiba acelai numr de pini, i anume 939, iar
placile de baza de tipul "Socket 939" sa fie compatibile att cu procesoarele Athlon 64 FX, ct i cu
procesoarele Athlon 64 construite cu acest numr de pini.
1.1. ATHLON 64
Procesoarele Athlon 64 snt varianta mai puin performanta (i n acelai timp mai ieftina) a
procesoarelor AMD mononucleate pe 64 de biti, dar ele intrec n performanta procesoarele Sempron sau
Athlon XP cu aceeai frecventa de tact. Ele snt construite folosind nucleele "Newcastle", "Clawhammer",
"Winchester" si "Venice. Cel mai puternic reprezentant al familiei Athlon 64 este procesorul Athlon 64
4000+ (frecventa reala 2,4 GHz), care are 939 de pini. El este construit pe baza nucleului Clawhammer
(la fel ca si Athlon 64 FX-53, care are aceeasi frecventa de tact), avind controler de memorie bicanal si o
cantitate de memorie cache L2 de 1 MB.

Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Clawhammer" (3200+, 3400+ i 3700+) au 754 de pini (snt
compatibile cu PB Socket 754), posed un controler de memorie monocanal ("single channel"), o
interfa de lucru cu memoria cache L2 pe 64 bii (ceea ce le face mai puin performante) i o cantitate de
memorie cache L2 de 1024 KB.

n ceea ce le priveste pe procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" lucrurile snt ceva mai
complicate. Primele procesoare Athlon 64 (2800+, 3000+, 3200+, 3400+) cu nucleu "Newcastle" aveau
754 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 754) posedau un controler de memorie
monocanal ("single channel"), o interfa de lucru cu memoria cache L2 pe 64 bii (ceea ce le facea mai
puin performante) i o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele din a doua serie Athlon
64 cu nucleu "Newcastle" (3500+, 3800+) au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza
Socket 939) poseda un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfa de lucru cu memoria
cache L2 pe 128 bii (la fel ca procesoarele Athlon 64 FX) i o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB.

Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Winchester" (3000+, 3200+ i 3500+) au 939 de pini (snt
compatibile cu PB Socket 939), posed un controler de memorie bicanal ("dual channel") i o cantitate de
memorie cache L2 de 512 KB. Deosebirea intre nucleele Newcastle si Winchester tine exclusiv de
procesul de fabricatie, primele fiind fabricate cu tehnologie de 130 nm (0,13 microni) iar celelalte, mai
noi, cu tehnologie de 90 nm (0,09 microni). Tehnologia de 90 nm permite atit scaderea costurilor de
productie cit si un consum de electricitate mai mic, ceea ce are ca efect o temperatura mai scazuta.

Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Venice" (3800+) sint fabricate cu tehnologie de 90 nm, au

939 de pini (snt compatibile cu PB Socket 939), poseda instructiunile SSE3, au un controler de memorie
imbunatatit si un voltaj mai mic de functionare, ultima caracteristica contribuind la mentinerea unei
temperaturi mai scazute fata de nucleele precedente.
1.2. ATHLON 64 FX
Procesoarele Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 si 51) au fost de la inceput concepute pentru a fi
varianta mai performanta (i n acelai timp mai scumpa) a procesoarelor AMD pe 64 de biti cu un singur
nucleu. Ele posed un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfa de lucru cu memoria
cache L2 pe 128 bii i o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB (1 MB).

Primele procesoare Athlon 64 FX-51 i FX-53 inglobau nucleul "Sledgehammer", aveau 940 de
pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 940) i, lucru foarte important, aveau nevoie pentru
a funciona de o memorie RAM special ("Registered DDRAM").

Compania AMD a decis ulterior incetarea productiei procesoarelor FX-51 i intrarea n

productie a unor procesoare Athlon 64 FX-53 care inglobeaza nucleul "Clawhammer" si au 939 de pini
(fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 939). Mai important, AMD a hotarit ca toate
procesoarele Athlon 64 FX produse din acel moment vor funciona cu memorie RAM obisnuita,
nemaifiind nevoie de memoria RAM special de tipul "Registered DDRAM". Memoria RAM obisnuita
are dou avantaje fata de cea speciala ("registered") i anume este mai rapida i mai ieftina.


Athlon 64 FX-57 (frecventa reala 2,8 GHz) are 939 de pini si este construit pe baza nucleului
"San Diego", beneficiind deci de un controler de memorie imbunatatit si de compatibilitate cu setul de
instructiuni SSE3. Este ultimul procesor Athlon 64 FX construit cu un singur nucleu.
1.3. ATHLON XP
Cea mai popular (mai bine vndut) familie de procesoare fabricat de AMD s-a numit Athlon XP, ea
fiind aflata in productie intre anii 2001-2005. Procesoarele Athlon XP au fost fabricate folosindu-se
succesiv (n ordine cronologic) patru tipuri de nuclee i anume Palomino (1500+ pn la 2100+),
Thoroughbred (1600+ pn la 2700+), Barton (2500+ pn la 3200+) i Thorton (2000+, 2200+, 2400+).

Nucleul Thoroughbred a avut dou revizii (versiuni) i anume Thoroughbred A i Thoroughbred

B, acesta din urma prezentnd un avans tehnologic considerabil fa de nucleele anterioare, inclusiv
versiunea A. Diferenele dintre nuclee snt date n principal de optimizarea arhitecturii lor n vederea
mbuntirii performanei globale a procesorului, cu cteva excepii n care diferenele dintre generaiile
de nuclee snt minore i tin doar de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului. Ca o regul
aproape general cu ct nucleul este mai nou cu att procesorul este mai bun, adic mai rapid i mai stabil.

Diferena ntre nucleul Barton i cel Thoroughbred B este minima d.p.d.v al arhitecturii,
deosebirea principal ntre ele fiind dat de adugarea a 256 KB de memorie cache L2 pe nucleul Barton
n aa fel nct acesta are 512 KB memorie cache L2 n timp ce nucleul Thoroughbred B (ca i nucleele
Palomino i Thoroughbred A) are doar 256 KB.

Nucleul Thorton este un nucleu Barton care are doar 256 KB de memorie cache L2 i a fost
produs doar din considerente ce in de procesul de producie, pentru c era mai ieftin s se foloseasc
aceeai linie de fabricaie ca pentru nucleele Barton dect s se pstreze linia de fabricaie a nucleelor
Thoroughbred B.
2. SEMPRON
Procesoarele Sempron au fost construite de-a lungul timpului folosind patru tipuri de nuclee si anume
Thoroughbred B, Barton, Paris si Palermo.

Primele procesoare Sempron de la 2200+ (frecventa reala 1,5 GHz) la 2800+ (frecventa reala 2
GHz) au fost fabricate folosind nucleul Thoroughbred B si erau conforme cu formatul "socket A" pentru
placile de baza. Toate procesoarele Sempron bazate pe nucleul Thoroughbred B de la 2200+ la 2800+ au
o cantitate de memorie cache L2 de 256 KB, ceea ce le face mult mai performante decit predecesoarele
lor, Duron, care aveau doar 64 KB.

Procesorul Sempron 3000+ (frecventa reala 2 GHz - 512 KB cache L2) a fost initial fabricat
folosind nucleul Barton, conform cu formatul "socket A" pentru placile de baza. Ulterior a fost fabricat cu
nucleul Palermo (frecventa reala 1,8 GHz - 128 KB cache L2). Procesorul Sempron 3000+ cu nucleu
Barton are 512 KB memorie cache L2, la fel ca si procesoarele Athlon XP construite pe baza aceluiasi
nucleu. Procesorul Sempron 3100+ cu nucleu Paris are 256 KB memorie cache L2.

Procesorul Sempron 3100+ (frecventa reala 1,8 GHz) este fabricat folosind nucleul Paris
(similar cu cel folosit pentru procesoarele Athlon 64) si este conform cu formatul "socket 754" pentru
placile de baza. Toate procesoarele de mai sus au fost fabricate cu o tehnologie de 130 nm.

Procesoarele Sempron cele mai noi sint fabricate pentru platforma Socket 754 cu ajutorul
tehnologiei de 90 nm, inglobeaza nucleul Palermo si au valorile nominale ("ratings") : 2600+ (frecv. reala
1,6 Ghz), 2800+ (1,6 Ghz), 3000+ (1,8 GHz), 3100+ (1,8 GHz), 3300+ (2 GHz) si 3400+ (2 GHz).
Diferenta de performanta dintre modelele 3300+ si 3400+ (sau dintre 3000+ si 3100+) nu este data de
frecventa de functionare, care este aceeasi, ci de cantitatea de memorie cache L2. Procesoarele construite
pe baza nucleului Palermo au cantitati diferite de memorie cache L2 si anume : 2600+ (128 KB); 2800+
(256 KB), 3000+ (128 KB), 3100+ (256 KB), 3300+ (128 KB), 3400+ (256 KB).
Procesoarele Sempron construite cu nucleele Paris si Palermo poseda avantajele conferite de acestea
(de ex. controler de memorie integrat), dar nu pot rula aplicatii pe 64 de biti. Evident ca nici cele
construite pe baza nucleelor Thoroughbred B si Barton nu pot rula aplicatii pe 64 de biti.

Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 AMD a inceput sa produca si procesoare Sempron care
folosesc tehnologia AMD64 (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu versiunile 2600+, 2800+, 3000+,
3100+, and 3300+. Ele se deosebesc de modelele pe 32 de biti prin intermediul codului OPN.
3. DURON
Procesoarele Duron mai recente au fost construite succesiv cu dou tipuri de nuclee i anume Morgan
(ntre 1 GHz i 1,3 GHz) i Applebred (1,4 GHz; 1,6 GHz i 1,8 GHz). Nucleul Applebred este
mbuntit considerabil fa de nucleele anterioare i permite funcionarea procesorului la o frecven a
magistralei de date (FSB) de 266 MHz. Procesoarele Duron au o cantitate de memorie cache L2 de doar
64 KB, fa de 256 sau 512 KB pentru procesoarele Athlon XP, ceea ce se rsfrnge asupra performanelor
n aplicaiile (jocuri, programe de birotic, etc.) dependente de cantitatea de memorie cache disponibil.
Aceasta linie de procesoare a fost scoasa din productie n momentul n care a fost lansat modelul
Sempron.
3.2.2. PROCESOARE AMD BINUCLEATE ("dual core" - cu doua nuclee)
1. ATHLON 64 FX
Incepind cu anul 2006 AMD a decis ca procesoarele din familia Athlon 64 FX sa fie fabricate folosind
doua nuclee. Primii reprezentanti ai acestei familii (Athlon 64 FX-51, 53, 55, 57) aveau un singur nucleu.

Athlon 64 FX-60 este construit pe baza nucleului Toledo, avind frecventa reala de 2,6 GHz. El
este compatibil cu placile de baza cu Soclu 939 si are 2 MB memorie cache (cite 1 MB pentru fiecare din
cele doua nuclee). Controlerul de memorie este bicanal si are o interfata de lucru cu memoria cache L2 de
128 de biti.
2. ATHLON 64 X2
Familia de procesoare Athlon 64 X2 include modelele 4800+ (2,4 GHz), 4600+ (2,4 GHz), 4400+ (2,2
GHz) si 4200+(2,2 GHz), bazate pe nucleele Toledo (4800+ si 4400+) si Manchester (4600+ si 4200+).
Diferenta de performanta intre modelele cu aceeasi frecventa de tact este data de marimea memoriei
cache L2, care este de altfel si singura diferenta intre cele doua tipuri de nuclee. Aceasta este de 2MB
(cite 1 MB pt. fiecare nucleu) la 4800+ si 4400+ si de 1 MB (cite 512 KB pt. fiecare nucleu) la 4600+ si
4200+. Toate modelele folosesc placi de baza de tip "Socket 939" si au magistrala de date de 1000 MHz.
Ele sint compatibile cu setul de instructiuni SSE3 si au un controler de memorie imbuntatit fata de
procesoarele Athlon 64.
3.2.3. DENUMIREA PROCESOARELOR AMD
AMD sustine c folosete o arhitectur pentru nucleele procesoarelor sale pe 32 de biti (Athlon XP,
Duron, Sempron) care este mai bun dect cea folosit de INTEL. Acest lucru ar permite ca un procesor
Athlon XP s aib la o anumit frecven de tact o performan egal sau mai bun dect un procesor
Pentium 4 care funcioneaz la o frecven de tact superioara celei a procesorului Athlon XP. De exemplu
AMD susine (n mod indirect) c un procesor Athlon XP 2800+ (nucleu Thoroughbred B) care
funcioneaz la frecvena reala de 2250 MHz (2,25 GHz) are aceeai performan ca un procesor Pentium
4 2.8 care funcioneaz la frecvena reala de 2800 MHz (2,8 Ghz). Acest lucru nu este fr o baz real,
pentru c procesoarele produse de AMD execut mai multe instruciuni pe ciclu dect procesoarele
produse de Intel.
Compania AMD i numete procesoarele Athlon XP n funcie de performana lor ("performance
rating" - PR) i nu de frecvena de tact real, n aa fel nct un procesor Athlon XP 2000+ are de fapt
frecvena de ceas de 1667 MHz. Introducerea nucleului Barton a complicat ntructva lucrurile pentru c
de exemplu un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Thoroughbred B funcioneaz la frecvena de 2250
MHz (166x13,5), iar un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Barton funcioneaz la frecvena de 2083
MHz (166x12,5), AMD susinnd c memoria cache L2 mai mare a nucelului Barton l face capabil s

aib aceeai performan cu nucleul Thoroughbred B, chiar dac funcioneaz la o frecven mai mic.
Cele mai performante procesoare Athlon XP (3000+ i 3200+) snt ns construite numai folosind nuclee
Barton.
Apariia procesoarelor pe 64 de bii a complicat i mai mult lucrurile n ceea ce privete denumirile
folosite de compania AMD pentru produsele sale. Astfel, metoda PR a fost pstrat pentru procesoarele
Athlon 64 (3200+, 3400+, 4000+), ns pentru procesoarele Athlon 64 FX s-a optat pentru denumiri care
nu au legtur cu frecvena de funcionare (FX-51 funcioneaz la 2,2 GHz, FX-53 la 2,4 GHz, iar FX-55
la 2,6 GHz) sau cu performana comparativ cu procesoarele Pentium 4 (numerele 51, 53 si 55 nu au nici
o relatie cu performanta procesoarelor produse de Intel). Denumirea procesoarelor Sempron (3100+,
2800+, 2600+, etc.) este conforma cu modelul PR ("performance rating") expus mai sus, dar ele nu se
raporteaza la performanta comparativa a unor procesoare Pentium 4. Procesoarele Duron au fost denumite
n funcie de frecvena de ceas exprimat n MHz (Duron 1600, Duron 1800), ele fiind scoase insa din
productie.
Acurateea folosirii unei denumiri care nu se bazeaz pe frecvena de ceas a procesorului n cauz, ci pe
frecvena unui procesor concurent care are performane asemntoare, este pus n chestiune de unii
specialiti. Din testele efectuate de mai multe situri specializate n hardware rezult c valoarea nominala
("rating") folosit de AMD pentru procesoarele sale Athlon XP este adecvat n special n legtur cu
aplicaiile de birou i cu jocurile pe calculator. n cazul prelucrrii audio-video (codare MPEG4, codare
MP3) denumirea i pierde din precizie, supraestimnd ntr-o anumit msur performanele procesorului
AMD.
In cazul procesoarelor Athlon 64 si Sempron, compania AMD a fost acuzata ca valorile nominale
("ratings") par a fi stabilite uneori fara prea multa rigurozitate logica, din considerente care tin mai mult
de strategiile de acoperire a pietei cu o gama cit mai larga de produse, decit de performantele comparative
ale procesoarelor. Acuzatiile nu se verifica in majoritatea cazurilor, compania AMD neavind interesul sa
isi creeze o reputatie proasta prin apelarea mult prea flagranta la trucuri ieftine de marketing. De exemplu
un procesor Athlon 64 3500+ (2,2 GHz - 512 KB cache L2 - interfata cu memoria pe 128 de biti - nucleu
Newcastle sau Winchester) este in majoritatea testelor mai performant decit unul 3400+ (2,4 GHz - 512
KB cache L2 - interfata cu memoria pe 64 de biti - nucleu Newcastle), chiar daca acesta din urma are o
frecventa de ceas mai mare cu 200 MHz. La un moment dat pe piata romaneasca ele costau (cu TVA
inclus) 285 EUR (3500+) si 235 EUR (3400+), fiecare potential cumparator urmind sa decida singur daca
diferenta de 50 de EUR la pret reflecta adecvat diferenta de performanta.
Un dezavantaj al procedurii de numire folosite de AMD este faptul ca pot exista procesoare cu aceeasi
valoare nominala care fac parte din familii diferite si evident au si preturi diferite. O astfel de situatie se
intilneste in cazul procesoarelor Athlon 64 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Clawhammer sau
Newcastle), Athlon XP 3000+ (2,1 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Barton) si Sempron 3000+ (2 GHz 512 KB cache L2 - nucleu Barton). In acest caz alegerea procesorului cel mai performant trebuie sa se
faca dupa pretul sau. De exemplu la un moment dat procesorul Sempron 3000+ (1,8 GHz - 128 KB cache
L2 - nucleu Palermo) costa in Romania 115 EUR (incl. TVA), iar procesorul Athlon 64 3000+ (2 GHz 512 KB cache L2 - nucleu Newcastle) costa 153 EUR (incl. TVA), ambele fiind destinate platformelor cu
soclu 754. Este evident ca valoarea nominala identica (3000+ in acest caz) nu a pus pe acelasi rang al
performantelor un procesor Sempron cu unul Athlon 64, lucru reflectat foarte bine de pret.
Este deci recomandat sa nu se faca comparatii bazate pe valorile nominale intre procesoare AMD
apartinind unor familii diferite. Pentru a avea relevanta, astfel de comparatii trebuie sa se faca doar pe
baza rezultatelor obtinute de procesoare in testele efectuate de siturile specializate in recenzii ale
componentelor hardware. In sfirsit, daca trebuie sa ne decidem asupra a doua procesoare din aceeasi
familie (de ex. Athlon 64), care au aceeasi valoare nominala (de ex. 3500+) dar sint fabricate cu
tehnologii diferite (90 nm si 130 nm), este recomandat sa alegem procesorul fabricat cu tehnologia mai
noua (90 nm).
Verdictul n privina procesoarelor AMD a fost dat de cumprtorii cu mijloace financiare mai reduse,
care le apreciaza att pentru performan, ct mai ales pentru raportul pre-performan care este foarte
bun. Este recomandat cumprarea unui procesor Athlon 64 sau Athlon XP dac folosim calculatorul
pentru aplicaii care necesit putere mare de calcul (jocuri, prelucrare audio-video) sau un procesor
Sempron dac l folosim pentru aplicaii de intensitate medie (aplicaii de birou, internet). La fel ca n
cazul procesoarelor Celeron, procesoarele Sempron pot fi folosite i pentru jocuri sau editare audio-video,

ns performanele lor snt mai sczute dect ale procesoarelor Athlon 64 si Athlon XP, evident la valori
nominale apropiate (a nu se compara deci un Sempron 3100+ cu un Athlon XP 2000+). Procesoarele
Sempron cu valori nominale mari (peste 2800+) pot fi folosite fara probleme si pentru jocurile noi, dar
jucatorii impatimiti ar trebui sa cumpere mai degraba procesoare Athlon 64 sau Athlon XP.
Identificarea nucleului unui procesor Athlon XP, Athlon 64 sau Sempron se face pe baza codului
inscripionat pe acesta ("Ordering Part Number" - OPN) sau folosind softuri speciale cum snt
CPUiDMax sau CPU-Z (vezi adresele de unde pot fi descrcate n pagina Legaturi Programe). S
presupunem c avem un procesor Athlon XP cu urmatorul cod inscripionat pe plcua sa : "AXDA 1700
DUT3C". Pentru a-l "descifra" trebuie s urmm indicaiile de pe situl AMD. Grupul de litere "AXDA"
ne semnaleaz c avem de-a face cu un procesor Athlon XP cu nucleu Barton sau Thoroughbred, numrul
"1700" ne dezvluie c procesorul are o performan ("performance rating") de 1700+ ceea ce lmurete
n plus faptul c este vorba de un nucleu Thoroughbred, litera "D" semnific faptul c procesorul este
"mpachetat" folosind tehnologia OPGA, litera "U" arat c tensiunea de funcionare este de 1,6 V, litera
"T" indic temperatura maxim suportat de nucleu i anume 90 de grade Celsius, cifra "3" semnaleaz c
procesorul are 256 KB de memorie cache L2, iar litera "C" ne indic frecvena magistralei principale de
date (FSB) a plcii de baz n care poate fi montat procesorul i anume 266 MHz.
3.3. ALTI PRODUCATORI
Compania VIA produce familiile de procesoare VIA C (C3 / C7) si VIA Eden. Acestea au un consum
scazut de electricitate si pot fi folosite in sistemele de dimensiuni (foarte) reduse la care este esentiala
producerea unei cantitati cit mai mici de caldura in timpul functionarii. Dac intenionm s folosim un
calculator n principal pentru procesarea de text sau explorarea internetului putem lua n considerare
cumprarea unor asemenea procesoare, care poate fi folosite eventual i pentru jocuri pe calculator mai
vechi sau pentru aplicaii audio-video mai puin intensive. Procesoarele produse de VIA se vnd de obicei
impreun cu o plac de baz (sint deja fixate pe ea), la un pre foarte convenabil.
3.4. CUMPRAREA UNUI PROCESOR
Este recomandat cumprarea unui procesor ct mai puternic. O list cu specificaiile tehnice (frecvena
de funcionare, factorii de multiplicare, tensiunea de alimentare, etc.) ale procesoarelor AMD si INTEL se
gsete n pagina Processor Chart.
n cazul n care folosim calculatorul pentru o plaj larg de aplicaii (birotic, editare audio-video,
jocuri, programare, proiectare, etc.) i avem un buget restrns, trebuie s favorizm procesorul "n dauna"
plcii video, atunci cnd luam decizia final referitoare la piesele pe care le cumprm. Cu alte cuvinte
trebuie s luam un procesor ct mai puternic, pentru c performana acestuia se va reflecta pozitiv n
absolut toate aplicaiile, pe cnd performana plcii video este de obicei limitat la jocuri i la aplicaiile
de grafic 3D.
Utilizatorii care pun un pre deosebit pe performana calculatorului lor pot avea n vedere cumprarea
unui procesor Athlon 64 FX sau a unui procesor Pentium 4 Extreme Edition, dac bineneles bugetul le
permite cumprarea unor astfel de procesoare foarte performante dar i foarte scumpe.
Utilizatorii care au un buget mai putin generos (totusi considerabil) trebuie sa aiba in vedere
cumpararea unui procesor Athlon 64 sau a unui procesor Pentium 4 cu nucleu din generatia Northwood
sau Prescott si cu frecventa de ceas de peste 2500 MHz (2,5 GHz).
Utilizatorii care au un buget restrins pot cumpara un procesor Athlon XP (2500+ sau mai bun) cu
nucleu Thoroughbred B, Thorton sau Barton, un procesor Sempron (2500+ sau mai bun) sau un procesor
Celeron (recomandat tipul D) cu frecventa de ceas de 2,5 Ghz (sau mai mult). In functie de buget pot fi
cumparate procesoare Pentium 4 cu frecvente de tact mai mici de 2,5 GHz, Athlon XP cu frecvente de tact
mai mici de 1883 MHz sau Celeron cu frecvente de tact mai mici de 2,5 GHz, dar acest lucru nu este
recomandat daca dorim sa avem un calculator pe care sa-l folosim pentru aplicatii intensive si in urmatorii
2 ani de la cumparare.
In sfirsit, utilizatorii care folosesc calculatorul pentru aplicatii care nu necesita multa putere de calcul
au cel mai bun raport performanta-pret daca aleg un procesor ieftin din gamele Sempron, Celeron sau
eventual VIA C3.

4. RCITORUL
4.1. GENERALITI
Procesoarele moderne se nclzesc foarte mult atunci cnd funcioneaz, iar temperatura lor trebuie
meninut sub o anumit limit pentru a asigura o funcionare optim. Pentru aceasta peste procesor se
fixeaz un rcitor ("cooler") compus dintr-un radiator pe care se afl fixat un ventilator.
Radiatorul este format dintr-un postament care se continu cu o structur lamelar i este construit de
obicei din aluminiu dar poate avea i pri din cupru, care este un mai bun conductor de cldur.
Postamentul vine n contact cu suprafaa procesorului, de la care preia cldura degajat de acesta i o
disipeaz cu ajutorul structurii lamelare n mediul nconjurtor. Acest tip de rcire se numete rcire
pasiv.
Ventilatorul asigur transferul aerului nclzit care se afl n apropierea suprafeei radiatorului,
permind astfel schimbul mai eficient de cldur ntre radiator i mediul nconjurtor. Acest tip de rcire
se numete rcire activ. Ventilatorul este de obicei acoperit cu un mic grilaj metalic al crui rol este de a
mpiedica contactul dintre palele ventilatorului i cablurile care traverseaz spaiul interior al carcasei
calculatorului.
Legaturi catre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la rcitoare pot fi gasite in
Anexa Manualului.
4.2. CUMPRAREA UNUI RCITOR
Exist multe tipuri de rcitoare ns este recomandat cumprarea unuia care s fie eficient i n acelai
timp care s nu aib un ventilator foarte zgomotos. Un astfel de racitor cost de obicei ntre 10 i 15 EUR
dar exist bineneles i variante mai bune dar n acelai timp mai scumpe. La cumprarea rcitorului
trebuie s inem cont de faptul c rcitoarele pentru procesoare Pentium sau Celeron snt diferite (din
punct de vedere al dispozitivului de montare) de cele pentru procesoare AthlonXP sau Duron i de
asemenea diferite de cele pentru procesoarele Athlon 64. Este recomandat cumprarea unui rcitor care
are o pastil de cupru n locul n care radiatorul vine n contact cu procesorul.
5. PLACA VIDEO
5.1. GENERALITI
Placa Video (PV) este responsabila cu afiarea imaginilor pe ecranul monitorului. Ea este a doua
componenta, dup procesor, care determina performana unui calculator i de aceea i n cazul ei este
recomandat s nu facem economie atunci cnd dorim s o cumprm.
PV contine un procesor specializat numit GPU (Graphics Processing Unit) sau VPU (Visual Processing
Unit) care face o parte din calculele necesare pentru afiarea imaginilor, cealalta parte a acestor calcule
fiind fcut de procesorul calculatorului (CPU). Fiecare PV are i o cantitate de memorie RAM inclusa pe
ea care este folosit de GPU, de exemplu pentru a stoca texturile obiectelor (elemente de peisaj,
personaje, etc.) intilnite n jocuri.
Placa video afiseaza pe ecranul monitorului imagini de dou tipuri i anume n dou dimensiuni (2D) i
n trei dimensiuni (3D), cu mentiunea c imaginile 3D snt evident tot n dou dimensiuni (fiind afisate pe
ecran, care este o suprafaa plata), ns n cazul lor este creata senzatia (iluzia) perspectivei, adic a unui
spatiu n trei dimensiuni aflat dincolo de ecranul monitorului. Imaginile 2D snt folosite n special pentru
elementele de interfata (ferestrele, barele, butoanele, etc) ale softurilor, iar imaginile 3D snt folosite n
special pentru jocurile 3D (practic aproape toate jocurile publicate incepind cu anul 2000, indiferent de
tipul lor).
Puterea unei plci video, care se reflecta bineinteles n pre, consta n capacitatea ei de a oferi animatii
ct mai fluide (cursive, fr sacadari) n jocurile 3D. Placa video creeaza de fapt imagini statice (cadre,
similare cu nite diapozitive), ns inlantuirea acestora la o viteza mare (peste 30-40 de cadre pe secunda)
produce ochiului senzatia c elementele prezente n imagini (personaje, vehicule, etc.) se afla n miscare,

la fel cum inlantuirea rapid a cadrelor de pe rola unui film produce senzatia de miscare. Acest proces de
creare a imaginilor 3D devine evident atunci cnd ncercam s rulam un joc 3D pe o PV mai slaba i
rezultatul este c actiunea jocului se desfasoara sacadat, semanind uneori cu o sesiune de vizionare a unor
diapozitive ("slideshow").
Crearea unei imagini 3D este o operatiune complexa, care se desfasoara n dou etape mari
("geometrica" i "grafica") la care participa att procesorul central (CPU) ct i procesorul grafic (GPU VPU). n etapa "geometrica" snt calculate coordonatele n spatiu ale tuturor elementelor care compun o
imagine (scena) i de asemenea snt calculate valorile necesare aplicarii efectelor grafice care fac ca
imaginea s para ct mai realista (umbre, culori, texturi, toate n raport cu unghiul de vedere al scenei). n
etapa "grafica" se trece la modificarea propriu-zisa a scenei n conformitate cu calculele facute n etapa
"geometrica", adic se adauga texturile, culorile i umbrele obiectelor prezente n scena i se obtine
imaginea finala, procedeu numit "randare" ("rendering"). Etapa "geometrica" era realizata de obicei de
CPU, ns n PV moderne ea este realizata (exclusiv sau cu ajutorul CPU) de ctre GPU prin unitatea de
"transformare i iluminare" ("transform & lightning" - T&L) prezenta pe cipul grafic. Etapa "grafica" este
realizata de ctre PV care prelucreaza pixelii care compun imaginea i le adauga texturi pe care apoi le
optimizeaza n aa fel nct efectul s fie ct mai realist. Scena finala rezultata ("cadrul") depinde deci
foarte mult de capacitatea PV de a-i executa operatiile ct mai bine (fr defecte de texturare, artefacte
cromatice, etc.) i ntr-un timp ct mai scurt.
Randarea imaginii finale este realizata de PV cu ajutorul unor "conducte de randare" ("rendering
pipelines" sau "pixel pipelines") n cadrul crora se desfasoara operatiile de prelucare a pixelilor. Fiecare
conducta de randare foloseste un anumit numr de "unitati de mapare a texturilor" ("texture mapping
units") a caror funcie este de a aplica texturi pe suprafetele obiectelor prezente n imagine, suprafete
alctuite din pixeli. Aplicarea texturilor seamana foarte bine cu aplicarea unui tapet pe un perete sau cu
acoperirea unui obiect cu o stofa (de ex. asezarea unei fete de masa) cu mentiunea c pe un obiect dintr-o
imagine 3D se aplica de obicei mai multe texturi pentru a obtine efecte realiste, de exemplu pentru a
simula o suprafaa cu protuberante sau una zgiriata.
Performana unei plci video este dat de insumarea mai multor factori printre care cei mai importanti
snt frecvena de ceas a procesorului grafic, frecvena de ceas a memoriei RAM (i cantitatea ei) de pe PV,
numarul de conducte de randare i numarul de unitati de texturare continute de fiecare conducta. Un alt
factor important este tipul magistralei de memorie ("memory bus"), prin care snt transferate date ntre
cipul grafic i memoria RAM de pe placa video. Cele mai performante plci au o magistrala de memorie
pe 256 bii, plcile cu performane medii i obinuite au o magistrala de memorie pe 128 bii, iar plcile
cu performane sczute (nerecomandate pentru jocuri) au o magistrala de memorie pe 64 bii.
Placa Video se fixeaza pe placa de baz ntr-un orificiu alungit numit slot. Acesta poate fi de tip AGP
(cel mai frecvent), PCI Express (standardul cel mai performant, care a inceput s fie folosit de abia
incepind cu anul 2004) sau PCI (foarte putine PV l folosesc n prezent). Modul de transfer a datelor video
prin portul AGP este de 1X, 2X, 4X sau 8X dar asta nu inseamna c un mod de transfer de 8X este de
dou ori mai bun dect de cel 4X, ele avnd performane apropiate, evident cu un plus de performan
pentru 8X. Standardul PCI Express x16 creste semnificativ cantitatea de date care poate fi transferata
intre placa video si sistem (in speta cipsetul NorthBridge de pe PB), asa-numita "latime de banda"
("bandwith"). In plus acest nou standard prezinta si avantajul ca datele pot fi transferate simultan in
ambele sensuri (de la PV la sistem si invers) prin folosirea unor canale independente de transfer a datelor.
Alt avantaj important este posibilitatea de a furniza mai mult curent electric placii video direct prin
magistrala PCI Express X16, in asa fel incit este posibil ca alimentarea unei PV puternice sa se faca
exclusiv in acest fel, renuntindu-se la conectorul de alimentare suplimentar. Desi slotul PCI Express x16
are aceasi dimensiune ca slotul AGP, standardele PCI Express x16 si AGP sint incompatibile, deci o placa
PCI Express x16 nu va functiona decit daca va fi instalata intr-un slot PCI Express x 16 pe placa de baza.
Plcile Video snt construite de multe companii specializate n producerea de piese pentru calculator,
ns n fapt cea mai mare parte dintre aceste PV au un procesor grafic (GPU - VPU) fabricat fie de
NVIDIA, fie de ATI.

5.2. FOLOSIREA A DOUA PLACI VIDEO IN PARALEL

Incepind cu anul 2004 NVIDIA a introdus posibilitatea folosirii tehnologiei SLI ("Scalable Link
Interface" - "Interfata de legatura scalabila") in scopul obtinerii de performante crescute in jocuri sau
aplicatiile profesionale 3D folosind doua placi video NVIDIA fixate in aceeasi placa de baza. Pentru
aceasta este nevoie de o placa de baza compatibila SLI si de doua PV identice de tipul GF 7800 GTX, GF
6800 Ultra, GF 6800 GT, GF 6800, GF 6800 LE, GF 6600 GT, GF 6600 (in cazul aplicatiilor profesionale
se folosesc placile Quadro FX 4400, 3400 sau 1400). Fiecare placa se monteaza intr-un slot PCI Express
x16 pe placa de baza si apoi sint conectate cu ajutorul unei punti ("bridge") pentru a functiona ca un
ansamblu montat in paralel. Principiul de functionare se bazeaza pe metodele "Alternate Frame
Rendering" (fiecare placa randeaza pe rind cite un cadru) si "Split Frame Rendering" (cele doua placi
conlucreaza la randarea fiecarui cadru). Cresterea de performanta variaza in functie de aplicatia folosita si
de rezolutie, putind ajunge pina la 100 % (sistemul SLI fiind de doua ori mai performant ca o singura
placa), insa in mod obisnuit invirtindu-se in jurul valorilor de 30-60 %. Dezavantajele acestei solutii sint
reprezentate de marirea consumului de energie electrica si a zgomotului produs de ventilatoare fata de
cazul folosirii unei singure placi. Placile de baza compatibile cu tehnologia SLI de la NVIDIA au doua
sloturi PCI Express x16 si se bazeaza pe cipseturile "nForce 4 SLI" (pt. proc. AMD) si "nForce 4 SLI
Intel Edition" (pt. proc. INTEL).
Compania ATI a lansat in anul 2005 tehnologia CrossFire ("Foc ncruciat" - in traducere romana) in
scopul obtinerii de performante crescute in orice tip de aplicatii 3D (in special jocuri sau aplicatiile
profesionale de proiectare sau grafica) folosind doua placi video ATI fixate in aceeasi placa de baza.
Pentru aceasta este nevoie de o placa de baza compatibila CrossFire si de doua PV ATI Radeon
compatibile cu aceasta tehnologie. Fiecare placa se monteaza intr-un slot PCI Express x16 pe placa de
baza si apoi sint conectate cu ajutorul unui cablu in forma de Y pentru a functiona ca un ansamblu. Una
din placi este definita ca Principala (CrossFire Edition -"Master"), iar cealalta ca Secundara (CrossFire
Ready - "Slave"), aceasta diferentiere fiind stabilita in cadrul procesului de fabricatie, placile avind o
functionalitate diferita in cadrul procesului de generare a imaginilor. Placile pot sa nu fie identice, insa ele
trebuie sa apartina aceleiasi familii. De exemplu o placa Radeon X800 "CrossFire Edition" (Principala)
poate fi cuplata cu orice placa "CrossFire Ready" (Secundara) din familia Radeon X800 (Pro, XL, GTO,
XT, XT Platinum Edition), indiferent de producatorul ei.
Conlucrarea dintre placile ATI Radeon decurge in doua etape. Placa Secundara trimite prin cablul in Y
datele procesate de ea Placii Principale, iar aceasta din urma le combin cu datele procesate de ea insasi
cu ajutorul unui asa-zis Motor de Compozitie ("Compositing Engine") aflat pe un cip special. Imaginea
astfel obtinuta este apoi trimisa la monitor. Principiul de functionare al tehnologiei CrossFire se bazeaza
pe metodele numite "Scissor" ("Foarfeca" - placile conlucreaza la randarea fiecarui cadru, care este
impartit in doua parti in mod similar cu taierea unei foi de hirtie cu foarfeca), "SuperTiling" ("SuperPavimentare" - Orice cadru este impartit in mici dreptunghiuri asemanatoare cu cele de pe o tabla de sah,
fiecare placa prelucrind jumatate din numarul acestora) si "Alternate Frame Rendering" (fiecare placa
randeaza pe rind cite un cadru). Draiverul ATI Catalyst va selecta automat metoda adecvata in functie de
aplicatia care ruleaza, dar utilizatorul are posibilitatea sa intervina in aceasta decizie. Cresterea de
performanta variaza in functie de aplicatia folosita si de rezolutie, putind ajunge pina la 100 % (sistemul
CrossFire fiind de doua ori mai performant ca o singura placa), insa in mod obisnuit invirtindu-se in jurul
valorilor de 30-60 %. Mai exista si modul de lucru SuperAA ("Super Anti-Aliasing") care aduce doar un
plus de calitate a imaginii, insa cu pretul unor performante mai scazute. Dezavantajele acestei solutii sint
reprezentate de marirea consumului de energie electrica si a zgomotului produs de ventilatoare fata de
cazul folosirii unei singure placi. Placile de baza compatibile cu tehnologia CrossFire de la ATI au doua
sloturi PCI Express x16 si se bazeaza pe cipsetul "Radeon XPress 200 CrossFire Edition RD 480" in
cazul procesoarelor AMD. Pentru procesoarele Intel trebuie folosite placi de baza cu cipseturile "Radeon
XPress 200 CrossFire Edition RD 400" sau Intel i955X.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la placile video pot fi gasite n
Anexa Manualului.

5.3. NVIDIA

Compania NVIDIA fabrica un GPU cu denumirea GeForce care, la fel ca n cazul procesoarelor
centrale (CPU), are mai multe generaii i anume GeForce, GeForce 2, GeForce 3, GeForce 4, GeForce
FX, GeForce 6 i cea mai noua generaie, GeForce 7.
Fiecare generatie include mai multe familii de placi video, de exemplu generatia GeForce FX (GF FX)
a fost compusa din familiile GF FX 5200, FX 5500, FX 5600, FX 5700, FX 5800, FX 5900, FX 5950. La
rindul sau o familie este alcatuita din modele, de exemplu familia GF FX 5900 este compusa din
modelele 5900 SE, 5900 XT, 5900 si 5900 Ultra, asezate in ordinea crescatoare a performantei.
Placile video au o performanta care depinde in cea mai mare masura de nucleul ("core") continut.
Procesoarele grafice de pe plcile NVIDIA din generatiile 1-6 au la baza nuclee numite "NV xx", unde
"xx" este un numr format din doua cifre. Denumirea nucleelor nu este insa o indicatie a performanei lor,
pentru c de exemplu procesorul cu nucleu NV 34 (GeForce FX 5200) este mai slab dect procesorul cu
nucleul NV 31 (GeForce FX 5600) i mult mai slab dect procesorul cu nucleu NV 35 (GeForce FX
5900). Pentru generatia a 7-a nucleele sint denumite "Gxx", unde "xx" este un numr format din doua
cifre (de ex. G70 pentru placile GeForce 7800 GT si GTX).
5.3.1. GeForce 4 / GeForce 3 / GeForce MX
Plcile GeForce din generaiile 3 i 4 au fost denumite "GF Titanium N", unde N era un numar care
masura performanta in raport cu a celorlalte modele de tip GF 3 (GF 3 Ti200, GF 3 Ti500) sau GF 4 (GF
Ti 4200, 4400, 4600, 4800). Familia de placi cea mai longeviva produsa de NVIDIA este cea numita
GeForce MX, care a fost de la bun inceput destinata celor care nu aveau nevoie de o placa performanta, ci
doar de una folosita in special pentru birotica si internet. O PV cu GPU GeForce 4MX, chiar daca este
fabricata recent, are n fapt un GPU din generaia 2 (GeForce 2) cu unele mbuntiri, ultimul model din
aceasta familie purtind numele de GeForce MX4000. Modelele GF MX pot fi folosite pentru jocuri 3D
mai vechi, sau chiar pentru unele mai noi, daca avem un procesor puternic si jucam la o rezolutie mai
scazuta. Jucatoriii trebuie totusi sa evite cumpararea unor astfel de placi.
5.3.2. GeForce 7 / GeForce 6 / GeForce FX
ncepind cu placile din generaia FX compania NVIDIA a ales o strategie de numire a placilor care
intentioneaza sa puna in valoare faptul ca fiecare generatie contine o gama completa de modele, de la
unele cu performante scazute la unele cu performante de exceptie. In acest fel orice utilizator isi poate
alege, in limita bugetului su, placa care are cel mai bun raport calitate-pret.
Generatia de placi GeForce 6 cuprinde familiile GF 6200, GF 6600, si GF 6800. Mai jos este prezentat
un tabel cu caracteristicile tehnice cele mai importante ale modelelor care dau numele familiilor.
Generatia de placi GeForce 7 cuprinde familiile GF 7300 (modelele GS si LE), GF 7600 (modelele GT
si GS), GF 7800 (modelele GTX 512, GTX, GT si GS) si GF 7900 (modelele GTX si GT).
Tabel Comparativ al Caracteristicilor Familiilor din Generatia GeForce 6
Performan
Nume
Frecv. Nucleu
Frecv. Memorie
Magistr. Memorie
Conducte Randare

De vrf
6800
325 MHz
700 MHz
256 bii
16 / 12 / 8

Medie
6600
300 MHz
500 MHz
128 bii
8

Obinuit
6200
300 MHz
500 MHz
128 bii
4

Fiecare familie are in componenta mai multe modele care se deosebesc prin :
Frecvena Procesorului Grafic ("GPU frequency")
Frecvena Memoriei RAM de pe PV ("memory frequency")
Tipul Magistralei de Memorie (256 sau 128 de biti)
Tipul modulelor de memorie (GDDR3 sau DDR)
Numarul de Conducte de Randare ("rendering pipelines" - "pixel pipelines")

Numarul de Conducte de Verteci ("vertex pipelines")

Interfata de Conectare la placa de baza (PCI Express x16 sau AGP)
Ca o regula general, pentru o anumit plac video GeForce 7, 6 sau FX produsa de NVIDIA snt
scoase mai multe modele ce au atasat la nume un sufix care simbolizeaza performanta comparativa in
cadrul familiei:

GTX / Ultra / Ultra Extreme (perf. de vrf / maxima) - GF 7800 GTX ; GF 6800 Ultra / UE

GT / GS (performan medie) - GF 6800 GT / GF 6800 GS

Fr Sufix (performan obinuit) - GF 6800

LE (performan sczut) - GF 6800 LE

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Placilor Video din Familia GeForce 6800
Performan
Nume
Frecv. Nucleu
Frecv. Memorie
Magistr. Memorie
Tip Memorie
Conducte Randare
Conducte Verteci

De vrf
Medie
Obinuit
6800 Ultra Ext. / 6800 Ultra 6800GT / 6800GS
6800
450 MHz / 400 MHz
350MHz / 425MHz 325 MHz
1100 MHz / 1100 MHz 1000MHz / 1000MHz 700 MHz
256 bii / 256 bii
256 bii / 256 bii
256 bii
GDDR3 / GDDR3
GDDR3 / GDDR3
DDR
16 / 16
16 / 12
12
6/6
6/5
5

Sczut
6800 LE
320 MHz
700 MHz
256 bii
DDR
8
4

Modelul cu performane obisnuite (fara sufix) este de obicei scos pe piata primul, urmat de cel cu
performane de virf i apoi de cele cu performane medii si sczute. Performana PV aa cum este
reflectata de nume este comparata n cadrul aceleiasi familii (ntre plcile 5900 de ex.), nu ntre diversele
familii de PV (deci nu ntre plcile 5900 i cele 5600). Plcile GeForce FX 5600 Ultra snt mai bune (i
mai scumpe) dect plcile GeForce FX 5600, ns n nici un caz ele nu au performanele placilor GeForce
FX 5900, ca s nu mai vorbim de plcile GeForce FX 5950 Ultra.
In cazul familiei bazate pe nucleul NV 34, avem ca reprezentate principale modelele (furnizate de
diversi producatori) numite GeForce FX 5600 (frecvena GPU = 325 MHz i frecvena memoriei = 550
MHz) i GeForce FX 5600 Ultra (frecvena GPU = 400 MHz i frecvena memoriei = 800 MHz), ultimele
fiind n mod evident mai performante. Pentru c i utilizatorii cu mijloace financiare mai reduse s poat
s-i cumpere o PV cu nucleu NV 34 au fost scoase pe piata i plcile GeForce 5600 XT (frecvena GPU
= 235 MHz i frecvena memoriei = 400 MHz), n varianta cu magistrala de memorie pe 128 de bii sau
pe 64 de bii, dar performana acestor plci este mult mai sczut dect a placilor GeForce 5600 sau Ge
Force FX 5600 Ultra.
Placile NVIDIA din generatia FX produse pentru a fi folosite cu plcile de baz care utilizeaza
standardul PCI Express n locul celui AGP snt numite GeForce PCX i au cipuri grafice identice cu cele
de pe plcile GeForce FX obisnuite (AGP). Astfel au fost produse modelele Ge Force PCX 5950, 5750,
5300 i 4300, enumerate aici n ordinea descrescatoare a performanei.
Fiecare placa GeForce din generatia 6 este disponibila in doua versiuni, care difera intre ele doar prin
modul de conectare la placa de baza, slot AGP sau slot PCI Express. Cumparatorul va trebui sa aleaga
varianta care se potriveste cu placa de baza existenta in calculator.
Compania NVIDIA produce si solutii grafice integrate pe placile de baza pentru procesoare AMD.
Astfel PB cu cipset nForce2 IGP au integrat un cip grafic de tipul GeForce 4MX, foarte bun pentru
aplicatii 2D (birotica, etc.), dar putind fi folosit si pentru jocurile 3D mai vechi sau cele noi cu o grafica
mai putin solicitanta. In anul 2005 NVIDIA a lansat cipseturile GeForce 6100 si 6150 care au performante
crescute fata de solutiile grafice integrate precedente.
5.4. ATI
Compania ATI fabrica un VPU (identic cu un GPU) cu denumirea Radeon care, la fel ca n cazul
procesoarelor centrale (CPU), are mai multe generaii i anume Radeon 7, Radeon 8, Radeon 9, Radeon X
(de la numeralul roman insemnind 10) i cea mai noua generaie, Radeon X1000.

Fiecare generatie include mai multe familii de placi video, de exemplu generatia Radeon 9 a fost
compusa din familiile Radeon 9000, 9200, 9500, 9600, 9700 si 9800. La rindul sau o familie este alcatuita
din modele, de exemplu familia Radeon 9800 este compusa din modelele 9800 SE, 9800, 9800 Pro si
9800 XT, asezate in ordinea crescatoare a performantei.
Procesoarele grafice de pe plcile Radeon au nuclee ("cores") numite "Rxxx" (la plcile cu performane
medii sau inalte) sau "RVxxx" (la plcile cu performane obinuite) unde "xxx" este un numr format din
trei cifre. Aceste VPU snt difereniate deci n funcie de nucleul lor (R520, R300, R420, RV 530, RV280,
RV300 etc.) i cu ct numarul de dup R este mai mare cu att procesorul este dintr-o generaie mai noua.
Denumirea RV inseamna "Radeon Value" i desemneaza nucleul unui VPU inclus n plcile video care au
un pre mai mic (i evident o performan mai sczut).
Radeon X1000 / Radeon X / Radeon 9
ncepind cu placile din generaia 9 compania ATI a ales o strategie de numire a placilor care
intentioneaza sa puna in valoare faptul ca fiecare generatie contine o gama completa de modele, de la
unele cu performante scazute la unele cu performante de exceptie. In acest fel orice utilizator isi poate
alege, in limita bugetului su, placa care are cel mai bun raport calitate-pret.
Generatia de placi Radeon X1000 (aparuta in anul 2005) cuprinde familiile X1300, X1600, X1800 si
X1900. Mai jos este prezentat un tabel cu caracteristicile tehnice cele mai importante ale modelelor care
dau numele familiilor. Modelele X1900, X1800 si X1600 sint in fapt cele numite X1900 XTX, X1800 XT
si X1600 XT, neexistind inca in aceste familii modele fara sufix.
Tabel Comparativ al Caracteristicilor Familiilor din Generatia Radeon X1000
Performan
Nume
Frecv. Nucleu
Frecv. Memorie
Magistr. Memorie
Conducte Randare
Conducte Verteci
Unitati de Texturare

De vrf
X1900 / X1800
650 MHz / 625 MHz
1550 MHz / 1500 MHz
256 bii / 256 bii
16 / 16
8/8
16 / 16

Medie
X1600
590 MHz
1380 MHz
128 bii
12
5
4

Obinuit
X1300
450 MHz
500 MHz
128 bii
4
2
4

Generatia de placi Radeon X cuprinde familiile X300, X600, X700 si X800. Mai jos este prezentat un
tabel cu caracteristicile tehnice cele mai importante ale modelelor care dau numele familiilor. Modelul
X600 este in fapt cel numit X600 Pro, neexistind in aceasta familie un model fara sufix.
Tabel Comparativ al Caracteristicilor Familiilor din Generatia Radeon X
Performan
Nume
Frecv. Nucleu
Frecv. Memorie
Magistr. Memorie
Conducte Randare

De vrf
X800
400 MHz
700 MHz
256 bii
16 / 12 / 8

Superioar
X700
400 MHz
700 MHz
128 bii
8

Medie
X600
400 MHz
600 MHz
128 bii
4

Obinuit
X300
325 MHz
400 MHz
128 bii
4

Fiecare familie are in componenta mai multe modele care se deosebesc prin :
Frecvena Procesorului Grafic ("VPU frequency")
Frecvena Memoriei RAM de pe PV ("memory frequency")
Tipul Magistralei de Memorie (256 sau 128 de biti)
Tipul modulelor de memorie (GDDR3 sau DDR)
Numarul de Conducte de Randare ("rendering pipelines" - "pixel pipelines")
Numarul de Conducte de Verteci ("vertex pipelines")
Unitati de Texturare ("texture units")
Interfata de Conectare la placa de baza (PCI Express x16 sau AGP)

De exemplu avem plcile (furnizate de diversi producatori) numite ATI Radeon 9600 (frecvena VPU =
325 MHz i frecvena memoriei = 400 MHz) i plcile ATI Radeon 9600 Pro (frecvena VPU = 400 MHz
i frecvena memoriei = 600 MHz). Compania ATI a mai scos pe piata modelele ATI Radeon 9600 XT
(frecvena VPU = 500 MHz i frecvena memoriei = 600 MHz) i ATI Radeon 9600 SE (frecvena VPU =
325 MHz i frecvena memoriei = 400 MHz), acesta din urma avnd magistrala memoriei pe 64 bii, spre
deosebire de toate celelalte modele 9600 care au magistrala memoriei pe 128 bii.
Ca o regula general, pentru o anumit familie de plci video Radeon X sau 9 produsa de NVIDIA snt
scoase mai multe modele ce au atasat la nume un sufix care simbolizeaza performanta comparativa in
cadrul familiei :

XT / XT PE / XTX (perf. de vrf / maxim / suprem) - Radeon X1900 XT / XTX ; X800 XT PE

XL (performan superioar) - Radeon X800 XL

PRO (performan medie) - Radeon X800 Pro

Fr Sufix (performan obinuit) - Radeon X800

SE (performan sczut) - Radeon X800 SE

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Placilor Video din Familia Radeon X800
Performan
Nume
Frecv. Nucleu
Frecv. Memorie
Magistr. Memorie
Tip Memorie
Conducte Randare
Conducte Verteci

Maxim
De vrf
X800 XT PE X800 XT
520 MHz
500 MHz
1120 MHz
1000 MHz
256 bii
256 bii
GDDR3
GDDR3
16
16
6
6

Superioar
X800 XL
400 MHz
980 MHz
256 bii
GDDR3
16
6

Medie
X800 Pro
475 MHz
900 MHz
256 bii
GDDR3
12
6

Obinuit
X800
400 MHz
700 MHz
256 bii
DDR
12
6

Sczut
X800 SE
425 MHz
700 MHz
256 bii
DDR
8
6

Produsul cu performane medii este de obicei scos pe piata primul, urmat de cele cu performane de virf
i n final de cel cu performane obinuite-sczute. Performana PV aa cum este reflectata de nume este
comparata n cadrul aceleiasi familii (ntre plcile 9600 de ex.), nu ntre diversele familii de PV (deci nu
ntre plcile 9600 i cele 9800). Plcile ATI Radeon 9600 XT snt mai bune (i mai scumpe) dect plcile
ATI Radeon 9600, ns n nici un caz ele nu au performanele placilor ATI Radeon 9800, ca s nu mai
vorbim de plcile ATI Radeon 9800 XT.
Identificarea de ctre un potential cumprator a liniilor de produse cu performane obinuite, medii sau
de virf trebuie s se faca dup pre, pentru c denumirea PV nu include un element de difereniere precis.
Astfel, o plac cu VPU Radeon 9800 este mult mai bun i mult mai scump dect una cu VPU Radeon
9200, dei dup denumire ele ar trebui s aib performane relativ apropiate. Pe de alt parte o plac cu
VPU Radeon 9600 XT este mai performant dect o plac cu VPU Radeon 9800 SE i n acest fel
confuzia n mintea unui potential cumprator este totala... Compania ATI vine ns n ajutorul
cumpratorului punind la dispozitie pe situl sau o pagina dinamica n care pot fi comparate mai multe
plci video produse de ATI din punct de vedere al caracteristicilor lor tehnice.
Compania ATI produce si solutii grafice integrate pe placile de baza pentru procesoare Intel si AMD.
Astfel PB cu cipset Radeon 9100 IGP au integrat un cip grafic de tipul Radeon 9000, foarte bun pentru
aplicatii 2D (birotica, etc.), dar putind fi folosit si pentru jocurile 3D mai vechi sau cele noi cu o grafica
mai putin solicitanta. In anul 2005 ATI a lansat cipsetul cu grafica integrata Radeon Xpress 200 (cu
nucleu RS 482 / 480) care aduce o imbunatatire de performanta fata de generatia anterioara de solutii
integrate.
5.5. ALI PRODUCTORI
5.5.1. INTEL
Compania Intel produce de mult vreme un cip grafic numit "Intel Extreme Graphics" care este inclus
pe unele plci de baz pentru procesoare Pentium si Celeron i se adreseaza celor care nu i folosesc
calculatoarele pentru jocurile mai noi, ci doar pentru munca de birou sau pentru explorarea internetului.

Versiunea 2 a acestui cip grafic ("Intel Extreme Graphics 2") este inclusa pe unele PB pentru procesoare
Pentium 4 (de ex. cele cu cipset Intel 865G) iar testele au aratat ca cipul este foarte bun pentru aplicatii
2D (birotica, etc.) dar neindicat pentru jocurile 3D.
Intel a introdus in anul 2004 un nou cip grafic integrat pe placile de baza, numit "Intel Graphics Media
Accelerator 900", menit sa aduca un plus de performanta fata de cipul vechi. Placile de baza avind
cipsetul i915G au fost primele dotate cu acest cip grafic integrat, iar testele au demonstrat ca noul cip
grafic depaseste cu mult performantele cipului "Intel Extreme Graphics 2" si se apropie de performantele
cipurilor integrate fabricate de NVIDIA si ATI, fara insa a le depasi vreodata, lucru datorat poate si lipsei
unitatii de transformare si iluminare (T&L) care este prezenta la cipurile integrate NVIDIA si ATI.
5.5.2. MATROX
Placile Video produse de Matrox au reputatia c au cea mai bun imagine in aplicatiile 2D. Cea mai
noua si mai performanta PV a acestui producator se numeste Parhelia, iar corespondentul ei pentru
utilizatorii cu buget ceva mai redus se numeste Millenium P750. Cele doua PV au performante
acceptabile n jocurile 3D noi (in special Parhelia), ns pretul lor este prea mare comparativ cu ofertele
NVIDIA si ATI care la acelasi pret ofera performante considerabil mai bune. Placile Matrox sint preferate
de cei care lucreaza in domeniul graficii 2D profesionale, tocmai pentru calitatea imaginii. O
caracteristica singulara a placilor Parhelia este tehnologia "TripleHead" care ofera posibilitatea ca
imaginea sa fie impartita pe trei monitoare, lucru apreciat in special de pasionatii pentru simulatoarele de
zbor dar si de unele categorii profesionale (proiectanti, designeri, medici, etc.) care au nevoie de aceasta
tehnologie in munca de zi cu zi.
5.5.3. VIA
Compania VIA a cumparat in anul 2000 sectiunea de placi grafice a companiei S3 Graphics
(producatoare printre altele a placii video S3Trio, foarte populara la mijlocul anilor '90 datorita pretului
sau si performantelor in aplicatii 2D) si produce in principal cipuri grafice integrate pentru calculatoare de
birou ("desktop") si comportabile ("computere portabile" - "laptops"). Practic toate aceste cipuri sint
derivate din S3 Savage, ultimul cip grafic produs de compania S3 inainte de a fi cumparata de VIA.
Cipurile grafice integrate (de ex. VIA UniChrome KM400) au performante bune in aplicatiile 2D, dar
performantele in jocuri sint mult in urma celor ale cipurilor integrate produse de NVIDIA si ATI. Incepind
cu anul 2004 S3 a lansat mai multe produse cu numele Chrome, dar ele nu au reusit sa se impuna fata de
corespondentele lor de la ATI sau NVIDIA, in principal din cauza unor draivere care nu erau puse la
punct. In anul 2006 S3 va lansa familia Chrome S20 (care contine placile S3 Chrome S27 si S25) ce
promite sa fie competitiva la nivelul placilor cu performante medii datorita frecventelor mari de
functionare ale procesorului grafic si folosirii memoriilor GDDR3.
5.5.4. SIS
Compania SIS produce componente pentru placi de baza (in special cipseturi), dar are de multa vreme
si o oferta de cipuri grafice integrate in PB. Aceste cipuri (de ex. SIS 661FX sau SIS 741GX) au
performante bune in aplicatiile 2D, dar performantele in jocuri sint mult in urma celor ale cipurilor
integrate produse de NVIDIA si ATI. Pentru scurta vreme SIS a produs si placi video de sine-statatoare
("standalone") pe baza cipului grafic Xabre, insa nu a putut face fata companiilor specializate in aceasta
activitate, ATI si NVIDIA.
5.6. CUMPRAREA UNEI PLCI VIDEO

Atunci cnd dorim s cumprm o PV trebuie s ne interesam de urmatoarele aspecte importante :

Procesorul Grafic : numele si frecventa sa de ceas
Memoria RAM : cantitatea, tipul (DDR, DDR2, GDDR3, etc.) si frecventa de functionare
Magistrala de memorie : 64, 128 sau 256 de biti
Conectarea la placa de baza : AGP sau PCI Express

DirectX : varianta DirectX cu care PV este compatibila (DX7, DX 8.1, DX9)

Sistemul de racire : radiator (pe cipul grafic si memorii) si ventilator
O lista cu specificatiile tehnice (viteza procesorului grafic, numarul de conducte de randare, numarul de
unitati de texturare, etc.) ale tuturor placilor video se gsete n pagina 3D Chipsets Specs. Pe situl
Wikipedia se gasesc liste detaliate cu specificatiile tehnice ale placilor NVIDIA si ATI.
Mai jos este prezentat un tabel simplificat (nu snt luate n calcul modelele Ultra, Pro, XT, SE, etc.)
continind o grupare dup performan a placilor de ultim generaie produse de NVIDIA (plcile FX
folosesc standardul AGP, iar plcile PCX folosesc standardul PCI Express) i ATI.
Tabel Comparativ al Performantei Familiilor de Placi Video GeForce (7, 6 si FX)
si Radeon (x1000, X si 9)
Performan

De vrf

Medie

Obinuit

GeForce 7
GeForce 6
GeForce FX
GeForce PCX

7900 / 7800
6800
5950 / 5900
5950

7600
6600
5700 / 5600
5750

7300
6200
5500 / 5200
5300

X1900 / X1800
X850 / X800
9800 / 9700

X1600
X700 / X600
9600 / 9500

X1300
X300
9200

Radeon X1000
Radeon X
Radeon 9

Companiile NVIDIA i ATI lanseaza de obicei anual cte o noua generaie de PV, care snt difereniate
dup performane n mai multe linii de produse : PV cu performane obinuite, PV cu performane medii
i PV cu performane de virf. Incepind cu anul 2003 noile politici de marketing ale acestor dou firme au
facut ca s fie greu de difereniat carei linii i apartine o anumit PV dac ne ghidam doar dup denumirea
ei, mai ales c au fost introduse i modele cu magistrala memoriei pe 64 de bii, care au performane cu
mult sub cele ale placilor cu aceeai denumire care au magistrala pe 128 de bii. Lucrurile snt complicate
i mai mult de faptul c ntr-un anumit moment exist pe piata plci care apartin unor generaii diferite.
De exemplu pot exista de vinzare (noi sau la mina a doua) plci video GeForce cu cipuri grafice din
generaia 2 (GeForce 4MX), generaia 3 (GeForce 3 Ti 500), generaia 4 (GeForce 4 Ti 4600), generaia
FX (GeForce FX 5950) si generatia 6 (GeForce 6800).
Pentru a compara dou plci video (eventual din generaii diferite) trebuie s calculam performana lor
"bruta" (numarul de pixeli care pot fi prelucrati ntr-o secunda) prin inmultirea frecventei de tact a
procesorului grafic cu numarul de conducte de randare. De exemplu o plac GeForce FX 5950 Ultra
funcioneaz la frecvena de 475 MHz (475 mil. Hz) i are 4 conducte de randare, n timp ce o plac
GeForce FX 5200 Ultra funcioneaz la frecvena de 325 MHz (325 mil. Hz) i are doar 2 conducte de
randare. Placa GeForce FX 5950 Ultra va putea prelucra 1,9 mld. pixeli pe secunda (475 mil. x 4), n timp
ce placa GeForce FX 5200 Ultra poate prelucra "doar" 650 mil. pixeli pe secunda. n consecinta preul
plcii GeForce FX 5950 Ultra va fi de cel puin trei ori mai mare dect al plcii GeForce FX 5200 Ultra
pentru c i performana "bruta" este de trei ori mai mare, la care se adauga calitatea mai bun a imaginii
n aplicaiile 3D.
O bun metoda de a evalua performana unei PV fr a o testa sau fr a face calcule cu privire la
performata ei bruta este s ne ghidam dup preul ei. O PV mai scump este intotdeauna mai bun dect
una mai ieftina, chiar dac cea ieftina face parte dintr-o generaie mai noua. De exemplu o PV GeForce
FX 5200 este mult mai puin performant dect o PV GeForce Ti 4600 i acest lucru este reflectat cel mai
bine de pre. Diferena de pre dintre dou PV reflecta adecvat diferena de performan, mai ales n cazul
placilor din aceeai generaie.
Plcile Video cu performane obinuite au preuri (inclusiv TVA) ntre 100-175 USD, cele cu
performane medii au preuri ntre 175-275 USD, iar cele cu performane de virf au preuri de peste 275
USD. Plcile Video cu preul (inclusiv TVA) sub 100 USD snt PV cu performane slabe n jocurile cele
mai noi, ns pot fi folosite i ele pentru jocuri dac avem un procesor (CPU) puternic i dac folosim
rezolutii mici (800x600) i un nivel de detaliu scazut n jocuri. Este recomandat totui s luam cel puin o

PV cu performane medii, dac dorim s fim siguri c vom putea juca i jocurile care vor apare n
urmatorii 2 ani de la cumprare.
Preul unei PV este cel mai mare la lansarea ei i el scade n timp ns niciodata nu va scade sub un
anumit nivel. De exemplu nu vom gasi niciodata o PV cu performane de virf vinduta n magazin la preul
unei PV cu performane obinuite, nici macar la doi ani de la lansare. Companiile prefera s scoata din
productie o PV dect s i scada preul prea mult. Este ns posibil ca s gasim de vinzare o PV cu
performane medii la pre de PV cu performane obinuite dac de la lansarea ei au trecut 18 luni sau mai
mult.
O Plac Video care s poat fi folosit pentru jocurile de ultim generaie dar i pentru prelucrarea
video i grafica (randare, animatii, etc.) de nivel semi-profesionist poate costa ntre 100 USD i 500 USD
cu tot cu TVA. Este recomandat cumprarea unei PV care s aib un GPU cu frecvena de ceas ("clock
frequency") de cel puin 250 MHz, o cantitate de memorie RAM de cel puin 128 MB, o magistrala de
memorie pe 128 sau 256 bii i o rata de transfer prin portul AGP de cel puin 4X. De asemenea ea trebuie
s fie cel puin compatibila cu instruciunile DirectX 8.1, dar este de preferat ca ea s fie compatibila
DirectX 9.
Dac folosim calculatorul pentru o plaja mare de aplicaii (editare audio-video, birotica, jocuri, etc.) dar
nu dispunem de resurse financiare foarte mari este mai degraba recomandat s cumprm un calculator cu
un procesor puternic i o PV cu performane medii dect s avem un procesor cu performane medii i o
PV puternica. Dac ns folosim calculatorul n special pentru jocuri de ultim generaie i vrem s le
vedem cu detalii grafice maxime este absolut necesar s avem o plac video ct mai puternica, chiar dac
asta inseamna c nu ne vor mai ramine bani dect pentru a cumpra un procesor cu performane medii.
Performana n jocurile moderne depinde n mai mare masura de puterea plcii grafice dect de cea a
procesorului central, totui trebuie evitata situatiile de asociere a unei plci video puternice cu un procesor
foarte slab sau a unei plci video slabe cu un procesor puternic. Jocurile moderne necesita intotdeauna
componente cu performane cel puin medii.
5.7. SISTEMUL DE RCIRE (RADIATOR + VENTILATOR)
Un aspect care nu trebuie neglijat la cumpararea unei PV este calitatea sistemului de racire inclus. Este
recomandat sa cumparam o placa video care sa aiba racire atit pentru cipul grafic cit si pentru modulele
de memorie integrate. Aceasta este configuratia tipica a unui sistem de racire bun. De obicei cipul grafic
este racit cu un radiator peste care este fixat un ventilator, iar modulele de memorie doar cu mici
radiatoare montate pe ele. Exista insa si situatii in care modulele de memorie nu au radiatoare pe ele
pentru ca producatorul PV (bazindu-se pe indicatiile fabricantului cipului grafic) nu le socoteste necesare
si in acest fel realizeaza o mica economie. Utilizatorul va trebui sa decida daca va cumpara o astfel de PV
sau va cauta o PV cu cip grafic identic dar produsa de o companie care a adaugat si radiatoare peste
modulele de memorie, pentru orice eventualitate (de ex. functionare la temperatura ambianta foarte
crescuta pe timp de vara).
Placile video cu performante slabe in jocurile 3D au uneori un sistem de racire redus la minim (doar un
radiator peste cipul grafic), aceasta deoarece cipul si memoria RAM functioneaza la o frecventa de ceas
scazuta si nu se incalzesc prea mult. Lipsa ventilatorului poate fi in acest caz un avantaj pentru ca reduce
nivelul de zgomot al calculatorului, lucru de dorit intr-un birou cu mai multe calculatoare.
Placile video cu performante obsinuite au un racitor alcatuit din radiator si ventilator, dar si asa pot
aparea probleme daca racitorul nu este intretinut in mod regulat. In Manualul de Intretinere a unui PC este
descrisa pe larg procedura de intretinere a racitorului, care ne va asigura o functionare de lunga durata la
capacitate maxima a placii video. Este recomandata cumpararea unei placi video cu ventilatorul cit mai
mare, pentru ca acesta este un semn ca el va fi mai fiabil.
Placile video scumpe au sisteme de racire performante, compuse dintr-un ventilator de dimensiuni mari
(sau chiar mai multe ventilatoare mici) si radiatoare cu suprafata crescuta puse citeodata pe ambele parti
ale PV.
5.8. PLCILE VIDEO INTEGRATE

Dac folosim calculatorul in principal pentru aplicatii 2D (birotica, internet, prelucrare audio-video,
etc.) si nu il folosim pentru jocuri de ultim generaie i nici pentru prelucrarea complexa de grafica 3D
putem s cumprm o plac de baz cu cip grafic integrat. Aceste cipuri au avantajul ca sint foarte ieftine
(pretul lor fiind inclus in pretul placii de baza) iar ca dezavantaj trebuie mentionat faptul ca ele folosesc
exclusiv memoria RAM a sistemului, pe care trebuie sa o imparta cu celelate componente.
5.9. PLCILE VIDEO MULTIFUNCIONALE
Cei care doresc sa cumpere o placa multifunctionala se pot orienta catre placile de tip "All-In-Wonder"
(joc de cuvinte pornind de la "all-in-one") produse de ATI, care pot fi folosite atit pentru aplicatiile de
birou sau jocuri, cit si pentru prelucrare video (captura si editare) sau vizionarea programelor TV pe
monitorul calculatorului (au tuner TV inclus). Exista bineinteles si placi multifunctionale bazate pe cipuri
NVIDIA, numele lor incluzind de obicei sintagma "Personal Cinema", de ex. GeForce FX 5700 Personal
Cinema.
5.10. PLCILE VIDEO PENTRU GRAFIC 3D PROFESIONAL
Prelucrarea video i grafica (randare, animatii, etc.) de nivel profesionist necesita cumprarea unor PV
specializate (3D Labs Wildcat, Nvidia Quadro, ATI FireGL, etc.) care snt mai scumpe dect PV obinuite
pentru c snt optimizate pentru programele profesioniste de grafica 3D (3D Studio Max, Maya,
Softimage, etc.).
6. PLACA DE BAZ
6.1. GENERALITATI
Placa de baz ("mainboard - motherboard") este piesa la care se conecteaza toate celelalte componente
ale calculatorului, att din interior (procesor, plac video, hardisc, etc.) ct i din exterior (tastatura, maus,
etc.). Ea este alctuita dintr-o plac pe care snt gravate circuitele care permit comunicarea ntre
componentele calculatorului. Pe plac se gasesc dispozitivele care permit montarea componentelor (soclu
pentru procesor, slot AGP pentru PV, sloturi PCI pentru modem, placa de retea, etc.), dispozitivele de
conectare a unor componente (porturi seriale, paralele, USB, conectori ATA, etc.) dar i componentele
care snt integrate n placa de baz (de ex. placa de sunet).
Dac facem o analogie cu corpul uman putem s spunem c procesorul unui calculator este capul care
contine creierul iar placa de baz (PB) este corpul care contine inima dar i vasele de singe i nervii.
Plcile de baz se difereniaza dup soclul ("socket") procesorului, care este denumit n mod obisnuit
dup numarul existent de contacte pentru pinii procesorului. Soclurile pentru procesoare Intel snt
incompatibile cu procesoarele AMD i viceversa. n general procesoarele Pentium i Celeron folosesc
acelai tip de soclu i acelai lucru se poate spune despre procesoarele Athlon i Sempron (Duron).
n cazul PB pentru procesoare Intel Pentium 4 sau Celeron exista dou tipuri de socluri :

Socket 478

Socket LGA775 - varianta imbunatatita a formatului anterior, introdusa la mijlocul anului 2004
n cazul PB pentru procesoare AMD Athlon, Sempron si Duron tipurile de socluri snt urmatoarele :

Socket 462 (numit de obicei socket A) - pentru Athlon XP, Sempron (2200+ pina la 3000+) si
Duron [format de soclu scos din productie in anul 2005]

Socket 940 - pentru Athlon 64 FX-51 [format de soclu scos din productie in anul 2004]

Socket 754 - pentru Athlon 64 si Sempron [format de soclu scos din productie in anul 2005]

Socket 939 - pentru Athlon 64 si Athlon 64 FX

Componenta principal a unei PB este un ansamblu de microcircuite (numit cipset) a carui funcie este
de realizare i optimizare a transferului de date ntre diferitele componente ale calculatorului (CPU,
memoria RAM, PV, hardisc, etc.). Ca urmare PB are un rol important att n ceea ce priveste performana
general a unui calculator ct i n stabilitatea cu care funcioneaz acesta.

Cipsetul PB este alctuit de obicei din dou cipuri, numite NorthBridge (responsabil cu transferul de
date de la i ctre procesor, PV i modulele de memorie) i respectiv SouthBridge (responsabil cu
transferul de date de la i ctre hardisc, CD-ROM, placa de sunet, unitate de discheta, piesele aflate n
sloturile PCI, componentele conectate la porturile serial, paralel, USB i PS/2). Cele dou cipuri snt
separate fizic dar comunica ntre ele printr-o magistrala speciala de mare viteza, care are diverse denumiri
n cazul placilor pentru procesoare Athlon (V-Link pentru cipseturi VIA, MuTIOL sau HyperStreaming
pentru cipseturi SIS, HyperTransport pentru cipseturi NVIDIA i ALi). Exist ns i cipseturi (de ex.
nForce 3) formate dintr-un singur cip, care integreaza funcionalitatea perechii de cipuri NorthBridge i
SouthBridge. n cazul PB pentru procesoare Athlon pe 64 de bii, transferul de date ntre procesorul
central (care contine controlerul de memorie) i cipsetul plcii de baz se face printr-o magistrala de mare
viteza numit "HyperTransport". Compania Intel foloseste denumirea de "Direct Media Interface" (DMI)
pentru magistrala de mare viteza ce interconecteaza cipurile NorthBridge i SouthBridge de pe PB cu
cipseturi i915 sau i925 pentru procesoarele Pentium 4.
Placile de baza compatibile cu tehnologia SLI de la NVIDIA au doua sloturi PCI Express x16 si se
bazeaza pe cipseturile "nForce 4 SLI" (pt. proc. AMD) si "nForce 4 SLI Intel Edition" (pt. proc. INTEL).
Placile de baza compatibile cu tehnologia CrossFire de la ATI au doua sloturi PCI Express x16 si se
bazeaza pe cipsetul "Radeon XPress 200 CrossFire Edition RD 480" in cazul procesoarelor AMD. Pentru
procesoarele Intel trebuie folosite placi de baza cu cipseturile "Radeon XPress 200 CrossFire Edition RD
400" sau Intel i955X.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la placile de baza pot fi gasite
n Anexa Manualului.

6.2. CUMPRAREA UNEI PLCI DE BAZ

Plcile de baz snt produse de o multitudine de companii, unele mai cunoscute (Asus, Epox, Gigabyte,
etc.) altele mai puin cunoscute. Performana unei PB este dat n mare masura de cipsetul ei, dar un rol
important l are i arhitectura s (asamblarea diverselor sale componente i optimizarea funcionarii
acestora) care este specifica fiecarui producator.
Plcile de baz se aleg n primul rnd n funcie de procesorul pe care dorim s-l folosim (AMD sau
INTEL) i de viteza acestuia. Un aspect suplimentar pe care trebuie sa-l luam in calcul este soclul
procesorului. Companiile producatoare de procesoare schimba uneori formatul soclului pentru un anumit
procesor si ca urmare vor exista pe piata PB cu ambele tipuri de socluri. Este recomandat sa cumparam o
PB care are ultima varianta de soclu pentru ca aceasta contine de obicei imbunatatiri fata de versiunea
anterioara. In mod evident, atunci cind cumparam procesorul trebuie de asemenea sa alegem unul
construit in conformitate cu noul standard. De exemplu daca dorim sa cumparam o PB care are soclul in
noul format LGA775 (conceput de Intel) trebuie de asemenea sa cumparam un procesor Pentium 4 care sa
fie compatibil cu acest tip de soclu. Pe o astfel de placa nu vom putea instala un procesor Pentium 4
construit pentru formatul anterior "socket 478". Lucrurile stau similar in privinta procesoarelor Athlon 64
sau Athlon 64 FX, in sensul ca este recomandat sa cumparam o PB conforma cu noul format "socket 939"
si un procesor compatibil cu ea. O motivatie in plus pentru cumpararea unei PB conforma cu formatul cel
mai nou de soclu este faptul ca daca vom dori ulterior sa schimbam procesorul cu unul mai performant nu
va mai fi nevoie sa schimbam si PB, stiut fiind ca producatorii nu mai scot pe piata modele noi de
procesoare care sa fie compatibile cu formatul vechi de soclu.
A doua etapa n luarea deciziei cu privire la cumprarea unei PB este legata de cipsetul acesteia.
Numarul de producatori de cipseturi este restrins (INTEL, VIA, NVIDIA, SIS, ULi, ATI) iar dintre ei
INTEL produce cipseturi doar pentru platformele care gazduiesc procesoare Pentium i Celeron. Alegerea
ntre un cipset sau altul trebuie fcut luindu-se n calcul performana i stabilitatea lor dar i raportul
calitate-pre. Siturile specializate n recenzii hardware publica n mod regulat analize comparative (bazate
pe baterii de teste) ale performanei placilor de baz existente la un moment dat pe piata.
n ceea ce priveste cipsetul PB este recomandat s-l alegem n funcie de modul principal n care
folosim calculatorul (pentru aplicaii obinuite sau pentru aplicaii care snt extrem de solicitante - jocuri),
dar trebuie bineinteles s luam n consideratie i raportul pre/performan. Pentru procesoarele INTEL

alegem o PB cu cipset produs de INTEL, VIA, NVIDIA, SIS, ULi sau ATI. Pentru procesoarele AMD
alegem o PB cu cipset produs de NVIDIA, VIA, SIS, ULi sau ATI. n fine, pentru acelai cipset exist de
obicei mai multe generaii sau mai multe versiuni ale aceleiasi generaii. Astfel, pentru PB care vor gazdui
procesoare Athlon XP exist cipseturi de tipul VIA KT400, KT600 i KT880, care snt cipseturi din
generaii diferite, cel de ultim generaie fiind cel mai performant. Tot pentru PB pentru procesoare
Athlon XP exist cipseturile nForce2 produse de NVIDIA care se gasesc n versiunile nForce2 400 sau
nForce2 Ultra 400, ultimul fiind o varianta mbuntit (suport pentru FSB de 200 MHz i pentru
memorii DDR400, controler de memorie bicanal) a primului. Plcile de baz pentru procesoare Athlon 64
i Athlon 64 FX folosesc n principal cipseturile NVIDIA nForce 4, NVIDIA nForce 3 250 Gb, VIA
K8T800 sau SIS 755. n mod similar i pentru PB destinate procesoarelor Pentium 4 (i Celeron) exista
mai multe generatii de cipseturi, de exemplu n cazul celor produse chiar de compania Intel ele avnd
denumirile (n ordinea aparitiei lor) : i865, i875, i915, i925, fiecare cipset existind in mai multe variante
constructive.
La fel ca orice componente de calculator i plcile de baz au preuri care variaza foarte mult, lucru
determinat n principal de dotrile incluse de ctre producatori. Toate plcile de baz produse recent au
cteva dotri esentiale cum snt sloturile PCI (n care se fixeaza de exemplu placa de sunet, modemul,
placa de captura video, etc.), slotul AGP (n care se fixeaza placa video), sloturile pentru memoria RAM,
porturi PS/2 (pentru tastatura i maus), porturi USB (pentru dispozitive care se conecteaza prin USB cum
snt minicamerele video), gameport (pentru joystic sau gamepad), portul paralel (pentru imprimanta).
Multe din PB au i alte dotri n afr celor esentiale, de exemplu n ultimii ani aproape toate plcile de
baz au inclusa i o plac de sunet, iar unele au inclusa o plac grafica, o plac de retea, porturi IEEE
1394 ("FireWire"), etc.. Dotrile suplimentare costa n plus i este la latitudinea noastra dac le acceptam
sau cautam o PB fr ele. Pe de alte parte dac avem un dispozitiv extern (de ex. o camera video digitala)
pe care dorim s-l conectam la calculator, trebuie s ne asiguram c PB are n dotare porturile necesare
(USB, FireWire) i n plus dac ele snt ntr-un numr corespunzator i snt uor accesibile. n cazul n
care avem un hardisc Serial ATA (SATA) sau intentionam s cumprm unul n viitor trebuie s ne
asiguram c PB este compatibila cu acest standard (are controler SATA i este dotata cu conectorii
corespunzatori).
Numarul mare de producatori de PB a dus la aparitia unei concurente acerbe n domeniu i ca urmare
fiecare producator incearca s aduca un plus de dotri sau de mbuntiri tehnice. Unii fabricanti au pus
la punct o metoda de control a vitezei ventilatorului procesorului n aa fel nct ea s fie n concordanta
cu temperatura acestuia din urma, rezultatul fiind scaderea zgomotului generat de ventilator. O parte din
producatorii de PB pentru procesoare Athlon 64 construiesc plci compatibile cu tehnologia "Cool 'n'
Quiet" ("Rece i Silentios") pusa la punct de AMD, prin care frecvena de ceas i voltajul procesorului
snt modificate dinamic n funcie de gradul de folosire a procesorului. Plcile de baz care suporta
tehnologia "Cool 'n' Quiet" permit deci o reducere a nivelului de zgomot i a consumului de energie
electrica, fr a afecta nivelul de performan. Alti producatori instaleaza dou cipuri BIOS (tehnologie
numit "dual BIOS", "mirror BIOS", etc.) n aa fel nct dac biosul stocat pe cipul principal devine
corupt (ca urmare a unui virus sau a unei tentative euate de actualizare - "update") el va putea fi restaurat
automat cu ajutorul cipului secundar.
Alaturi de o PB este inclus de obicei i un CD pe care alaturi de draivere se afla mai multe softuri dintre
care cel mai importante snt un program de tip antivirus i un program de monitorizare a temperaturii
procesorului i a vitezei de rotatie a palelor ventilatorului procesorului.
7. HARDISCUL
7.1. GENERALITI
Hardiscul ("hard disk" - disc dur - HD) este componenta pe care snt stocate datele cu care lucreaza
calculatorul, incepind cu sistemul de operare i terminind cu fisierele instalate de programe sau create de
noi. El reprezint deci memoria durabila ("nevolatila") a calculatorului, pentru c datele snt pastrate i
dup intreruperea alimentarii cu curent electric.
HD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe acelai ax i
acoperite cu oxid de fier. La mic distanta de suprafaa discurilor se misca nite brate metalice ale caror

capete magnetizeaza portiuni din discuri, n acest fel fiind "scrise" i "citite" datele. HD este una din
putinele piese dintr-un calculator care are i o componenta mecanica (un motor care invirte discurile i
misca bratele metalice) dar asta nu inseamna c nu este de obicei o pies foarte fiabila, capabila s
funcioneze multi ani fr a cauza pierderea datelor stocate.
Un HD este caracterizat de capacitatea de stocare de date masurata n Giga Bytes (GB) i de viteza de
rotatie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotatii pe minut). Cu ct platanele se rotesc mai repede cu
att citirea i scrierea datelor este mai rapid, deci i calculatorul este mai rapid. Capacitatea unui HD
prezentata de companiile producatoare (cea pe care o vedem n ofertele de vinzare) este diferita de
capacitatea raportata de sistemul de operare, pentru c toti producatorii considera c 1 MB = 1.000.000
bytes, cnd de fapt echivalenta corecta este 1 MB = 1.048.576 bytes. Sistemul de operare raporteaza deci
n mod corect o capacitate ceva mai mic a HD, indiferent de numele producatorului acestuia.
Hardiscul se conecteaza la restul sistemului cu ajutorul unui cablu care se fixeaza cu un capat ntr-o
priza (conector) de pe HD i cu celalalt capat ntr-o priza (conector) de pe placa de baz. Pentru marea
majoritate a hardiscurilor aflate n sistemele actuale transferul de date ntre HD i sistem se realizeaza n
conformitate cu un standard numit "Parallel ATA" (Advanced Technology Attachment), scris de obicei
doar ATA. Exist mai multe versiuni ale acestui standard create de-a lungul timpului, numite ATA-33,
ATA-66, ATA-100 i ATA-133, fiecare versiune reprezentind o mbuntire (uneori considerabila) a
versiunii precedente.
Hardiscurile cele mai moderne folosesc standardul "Serial ATA" (scris prescurtat SATA) n locul
standardului ATA. Standardul SATA este compatibil cu standardul ATA, lucru care permite folosirea n
acelai calculator att a hardiscurilor SATA ct i a celor ATA. Pentru a putea folosi un hardisc SATA
trebuie s avem o PB care s detina un controler SATA integrat n cipsetul (SouthBridge) plcii de baz
sau aflat pe un cip separat.
Standardul SATA aduce unele mbuntiri fa de standardul ATA, dintre care merita mentionate
posibilitatea unei cresteri importante a ratei de transfer a datelor ntre HD i sistem, ca i o pastrare mai
bun a integritatii datelor pe timpul transferului lor. Din punctul de vedere al instalarii HD apare
posibilitatea de "instalare la cald" ("hot plugging"), ceea ce inseamna c un HD poate fi instalat i apoi
utilizat fr a opri sistemul, lucru extrem de convenabil atunci cnd lucram cu HD externe, folosite de
exemplu pentru a transfera cantitati mari de date ntre dou calculatoare. Un alt avantaj adus de SATA este
conectarea HD la PB prin intermediul unui cablu cilindric de diametru redus i cu o lungime de pn la 1
m, cablu care permite o mai bun circulatie a aerului n carcasa comparativ cu cablul de tip panglica
folosit anterior. n sfirsit, odata cu aparitia standardului SATA a disparut necesitatea configurarii
hardiscurilor ca "stapin" (master) sau "sclav" (slave), pentru c n conformitate cu noul standard fiecare
HD este configurat automat exclusiv ca "stapin", ceea ce i permite s funcioneze la parametrii maximi.
Hardiscurile folosite n servere folosesc de obicei standardul SCSI ("Small Computer System
Inteface"), care permite atasarea la sistem a opt dispozitive (hardiscuri, unitati optice de stocare, scanere,
etc.), spre deosebire de standardul ATA care permite atasarea a doar patru dispozitive (hardiscuri i unitati
optice de stocare). Standardul SCSI permite o rata de transfer de date considerabil mai mare dect cea
oferita de standardul "Parallel ATA" (cu care de altfel nu este compatibil) i de aceea HD care folosesc
acest standard snt utilizate n servere chiar dac preul lor este mult mai ridicat comparativ cu al HD
obinuite. Standardul SAS ("Serial Attached SCSI") va inlocui standardul SCSI i va avea printre alte
avantaje i pe acela c va fi compatibil cu standardul SATA.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la hardiscuri pot fi gasite n
Anexa Manualului.
7.2. CUMPRAREA UNUI HARDISC
Hardiscurile snt fabricate de un numr restrins de companii i anume : SEAGATE, MAXTOR,
HITACHI, SAMSUNG, WESTERN DIGITAL i FUJITSU. Performanele HD snt oarecum
asemanatoare indiferent de producator, dar ceea ce le difereniaza este fiabilitatea i perioada pe timpul
creia este acordata garania (unii producatori ofera 1 an garanie, iar altii 3 ani). HD snt unele din cele
mai fiabile componente ale unui calculator dar cu timpul, la fel ca orice alt componenta, se pot defecta
ntr-o mai mare (HD devine complet inutilizabil) sau mai mic masura (doar unele portiuni din HD devin
inutilizabile - "bad sectors" - "sectoare defecte").

Alegerea unui HD al unuia sau altuia dintre producatori este o chestiune de preferinta personala,
determinata de cele mai multe ori de experiente placute sau neplacute avute cu hardiscul pe care l
posedam deja. Este totui bine s consultam i revistele sau siturile web specializate n testarea
componentelor hardware nainte de a lua o hotarire definitiva. O alt sursa de informare snt forumurile de
discutii, unde forumistii i impartasesc frecvent experientele avute cu HD diversilor producatori.
Este recomandat cumprarea unui HD cu o capacitate de minimum 40 GB i cu o viteza de rotatie a
platanelor de 7.200 rpm. Hardiscurile cu viteza de 5.400 rpm snt un pic mai ieftine dect cele cu viteza de
7.200 rpm (la capacitati egale) dar i performana lor este mai sczut. Hardiscurile cu viteza de 10.000
rpm snt mult mai scumpe dect cele cu 7.200 rpm (la capacitati egale) dar snt ceva mai performante.
8. MEMORIA RAM
8.1. GENERALITI
Memoria RAM ("Random Access Memory" - memorie cu acces aleator) este memoria rapid folosit
de componentele calculatorului pentru stocarea temporara de date. Datele snt scrise, sterse i iarasi scrise
rezultind un ciclu de scriere-stergere determinat de necesitatile programelor care ruleaza ntr-un anumit
moment. Memoria RAM reprezint memoria volatila a calculatorului pentru c datele stocate de ea snt
pierdute n momentul intreruperii alimentarii cu curent electric. Acest lucru nu este un dezavantaj pentru
c funcia memoriei RAM este aceea de a stoca datele care snt necesare funcionarii calculatorului ntrun anumit moment i nu aceea de a stoca date pe perioade lungi de timp.
Memoria RAM se prezinta ca o placuta mic ("modul") pe care se afla mai multe cipuri de memorie,
placuta care se fixeaza ntr-un locas special (slot de memorie). Cu ct avem mai mult memorie RAM, cu
att calculatorul nostru este mai rapid. Pe placa de baz se gasesc de obicei trei sloturi pentru memoria
RAM, n fiecare putind s instalam o placuta. Acestea au capacitati diferite incepind cu 128 MB i
terminind cu 1 GB. Cele mai folosite snt modulele ("placutele") cu capacitatea de 128 MB, 256 MB i
512 MB.
Memoria RAM folosit n prezent cel mai mult este cea de tip DDR SDRAM ("double data rate
SDRAM"), care poate fi instalata att pe PB pentru procesoare INTEL ct i pe PB pentru procesoare
AMD. Ea este de mai multe tipuri n funcie de viteza de transfer a datelor ntre magistrala principal i
cipurile de memorie. Astfel, exist de exemplu module de memorie PC 1600 (contin cipuri DDR200), PC
2100 (DDR266), PC 2700 (DDR333) i PC 3200 (DDR400), unde numarul de dup DDR indica
frecvena la care funcioneaz cipurile de memorie, iar numarul care intra n componenta numelui
modulelor indica latimea de banda ("bandwidth") n MHz. O plac de baz suporta de obicei toate tipurile
de memorie DDR dar este recomandat s cumprm memorie ct mai rapid, pentru c sistemul s
funcioneze la performana maxima. Alte prescurtari folosite pentru desemnarea modulelor de memorie de
tip "double data rate SDRAM" snt DDRAM sau DDR.
Incepind cu anul 2004 au fost introduse pe piata si module de memorie conforme cu standardul DDR2
SDRAM. Acesta are citeva avantaje fata de vechiul standard, printre care cele mai notabile sint latimea de
banda crescuta (ceea ce ii permite sa transfere mai multe date pe unitatea de timp) si un consum mai redus
de energie electrica (ceea ce are ca efect secundar si o temperatura mai scazuta). Totusi noul standard are
un mare dezavantaj si anume faptul ca modulele de memorie DDR2 au o latenta sensibil crescuta fata de
cele mai performante module de tip DDR (DDR400). Modulele de memorie DDR2 sint denumite dupa
frecventa cipurilor de memorie, si anume DDR2-400, DDR2-533, etc. Ele sint recomandate pentru
sistemele bazate pe procesoarele Pentium 4, bineinteles daca avem o PB cu cipset modern (de ex. i915,
i925, etc.) care este compatibil cu acest tip de memorie. Modulele de memorie DDR2 sint asemanatoare
ca forma si structura cu cele DDR dar din punct de vedere al functionalitatii ele sint incompatibile cu
sloturile DDR de pe placa de baza. Ca urmare, pentru a le putea folosi trebuie sa avem o PB cu sloturi
speciale pentru modulele DDR2. Unele PB au atit sloturi DDR cit si DDR2, dar trebuie sa ne hotarim care
tip de memorie il vom folosi pentru ca nu este posibil sa folosim module de ambele tipuri.
Un alt tip de memorie prezenta n calculatoarele moderne este cea de tip RDRAM (memorie Rambus)
care este mai rapid dect cea DDR ns este i de aproape dou ori mai scump. Acest tip de memorie
poate fi instalat doar pe PB pentru procesoarele INTEL construite special pentru a funciona cu acest tip
de memorie. Memoria RDRAM este din ce in ce mai putin folosita.

Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la memoria RAM pot fi gasite
n Anexa Manualului.
8.2. CUMPRAREA DE MEMORIE RAM
Este recomandat cumprarea a cel puin 256 MB de memorie DDR SDRAM pentru a beneficia de o
rulare rapid a programelor intensive (de ex. cele de prelucrare audio-video sau grafica) i a jocurilor de
ultim generaie. Cu ct cumprm mai mult memorie RAM cu att calculatorul va fi mai performant. n
cazul n care folosim calculatorul n mod frecvent pentru rularea unor jocuri nou aparute este recomandat
s cumprm cel puin 512 MB de memorie RAM.
9. UNITILE OPTICE
9.1. GENERALITI
Unitatile optice snt nite dispozitive care folosesc medii de stocare optice pentru citirea i scrierea
datelor. Stocarea optica este metoda prin care datele snt inscriptionate pe un mediu special cu ajutorul
unei raze laser. Citirea datelor de pe un mediu optic se realizeaza tot cu ajutorul unei raze laser.
n funcie de caracteristicile lor tehnice i de capacitatea de stocare mediile optice se impart n dou
categorii i anume CD ("Compact Disc") i DVD ("Digital Versatile Disc"). att CD-urile ct i DVDurile se prezinta ca nite discuri din plastic (cu diametrul de 12 cm) pe a caror suprafaa datele snt
inscriptionate sub forma de adincituri (gropite - "pits") microsopice de-a lungul unei piste care se
desfasoara n spirala. Mediile optice se impart n dou categorii dup modul de inscriptionare a datelor i
anume: medii produse prin matritare (inscriptionare prin presarea unei matrite) i medii produse prin
ardere (inscriptionare cu raza laser). Matritarea este o metoda industriala ce necesita echipamente speciale
i ca urmare este folosit n cazul producerii unor cantitati mari de discuri (de ex. pentru discurile
originale cu jocuri, muzica, etc.). Arderea este o metoda accesibila oricui i este folosit n special pentru
producerea de discuri n cantitati limitate (n general pentru utilizare personala).
Mediile de tip CD au aparut primele dar capacitatea de stocare a acestora (650 MB, 700 MB sau 800
MB) a fost foarte rapid socotita insuficienta i ca urmare au fost dezvoltate mediile DVD. Acestea snt de
fapt tot nite CD-uri ns cu o densitate mai mare de stocare a datelor, realizata prin cresterea lungimii
spiralei ce contine adinciturile i prin dimensiuni mai mici ale acestora. O alt deosebire ntre CD-uri i
DVD-uri este dat de numarul de fete i de straturi pe care snt inscriptonate datele. Compact discurile
(CD) au o singura fa ("side") inscriptionata cu date iar aceasta are un singur strat ("layer") n care se afla
stocate datele, deci nu este nevoie s scoatem CD-ul i s l intoarcem pe partea cealalta, aa cum facem
cu un disc vinil pentru pick-up. DVD-urile pot avea ns una sau dou fee, iar fiecare fa poate avea
unul sau dou straturi i n consecinta avem patru variante de DVD-uri (monofa-monostrat, monofabistrat, bifa-monostrat, bifa-bistrat) a caror capacitate de stocare este n ordine de 4,7 GB; 8,5 GB; 9,4
GB i 17 GB. Cele mai folosite snt DVD-urile monofata-monostrat ("single-sided, single-layer") pentru
c au un pre convenabil i o capacitate suficienta de stocare pentru utilizatorii particulari (casnici).
Unitatile optice se impart dup funcionalitatea lor n unitati de citire (Read Only Memory - ROM, care
pot doar s citeasca datele de pe un mediu optic) i unitati de citire/scriere (Read/Write - RW, care pot att
s citeasca ct i s scrie date pe un mediu optic). O alt impartire a unitatilor optice se realizeaza dup
mediile optice pe care le pot folosi, DVD i/sau CD.
9.2. TIPURI DE UNITATI OPTICE
9.2.1. Unitatea CD-ROM
Unitatea CD-ROM este o componenta esentiala a oricarui calculator pentru c ea permite instalarea
programelor (incepind cu sistemul de operare) pe care le folosim. De asemenea, multe jocuri necesita
pentru rulare prezenta unui CD, de pe care s se incarce anumite date n timpul desfasurarii actiunii.
Unitatea CD-ROM citeste CD-urile cu date sau CD-urile audio cu ajutorul unei raze laser, ns nu
poate scrie date pe CD-uri. Unitatile CD-ROM snt caracterizate de viteza maxima de rotatie a CD-urilor

(care este proportionala cu viteza de citire a datelor), care este n general de 52X (de 52 de ori mai mare
dect viteza primei unitati CD-ROM fabricate). Exist i unitati cu viteza mai mare dar se pare c acestea
snt prea zgomotoase n timpul funcionarii la viteza maxima, de aceea ele nu snt foarte raspindite.
Unitatea CD-ROM este componenta cea mai puin fiabila a unui calculator, probabil din cauza
componentelor mecanice (motorul care invirteste CD-ul sau cel care misca sertarul n care se pune CDul ) i a materialelor de constructie relativ fragile. O folosire intensiva a unei unitati CD-ROM face ca
performana acesteia s scada n timp, uneori unitatea trebuind inlocuita dup un an sau doi.
9.2.2. Unitatea DVD-ROM
Unitatea DVD-ROM poate citi datele inscriptionate att pe DVD-uri ct i pe CD-uri, dar nu poate
scrie pe aceste medii. Putem alege s cumprm o astfel de unitate dac vizionam frecvent filme de pe
DVD-uri sau n perspectiva situatiei n care tot mai multi producatori de jocuri vor alege s distribuie
jocurile pe un singur DVD n loc de mai multe CD-uri.
Unitatile snt caracterizate de viteza maxima de rotatie a DVD-urilor i a CD-urilor (care este
proportionala cu viteza de citire a datelor), scrisa de obicei sub forma 16X/48X, ceea ce inseamna c
DVD-urile snt citite cu viteza 16X, iar CD-urile cu viteza 48X.
9.2.3. Unitatea CD-RW
Dac dorim s ne cream propriile CD-uri, de exemplu pentru a face copii de siguranta cu datele de pe
calculatorul nostru, va trebui s cumprm o unitate CD-RW. Aceasta are capacitatea de a "scrie" pe CDuri cu ajutorul unei raze laser (se spune c CD-urile snt "arse"), alaturi bineinteles de capacitatea de a citi
CD-uri. Exist dou tipuri de CD-uri pe care putem scrie i anume CD-uri pe care putem scrie doar o
singura dat (CD-uri inscriptibile - CD Recordable - CD-R) i CD-uri pe care putem scrie de mai multe
ori (CD-uri reinscriptibile - CD Rewritable - CD-RW). Scrierea unui CD dureaza de obicei cteva minute.
Unitatile CD-RW se deosebesc dup viteza de scriere/rescriere a CD-urilor. O unitate 52X / 32X / 52X
scrie CD-uri inscriptibile cu viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile cu viteza 32X i citeste CD-uri cu
viteza 52X.
Cea mai ieftina unitate CD-RW costa de obicei de dou ori mai mult dect o unitate CD-ROM dar este
o investitie foarte bun pentru c ne permite s stocam n siguranta pe CD-uri datele importante de pe
calculatorul nostru. De asemenea ea ne permite s transportam cantitati mari de date (un CD are 650, 700
sau 800 MB) ntre dou calculatoare (de ex. cel de acasa i cel de la servici).
9.2.4. Unitatea combo CD-RW / DVD-ROM
Unitatea combo i deriva numele de la faptul c ea combina funcionalitatea unei unitati CD-RW i a
uneia DVD-ROM, deci ea poate s citeasca att DVD-uri ct i CD-uri i de asemenea poate s scrie CDuri. Numele unei astfel de unitati include vitezele de citire i de scriere, fiind de obicei de forma
52X/32X/52X/16X, ceea ce inseamna c ea scrie CD-uri inscriptibile (CD-R) cu viteza 52X, scrie CD-uri
reinscriptibile (CD-RW) cu viteza 32X, citeste CD-uri cu viteza 52X i citeste DVD-uri cu viteza 16X.
9.2.5. Unitatea DVDRW
Unitatea DVDRW este cea mai complexa unitate optica n sensul c ea are capacitatea de a citi i de a
scrie DVD-uri i CD-uri. Cumprarea unei astfel de unitati este indicata dac avem nevoie s stocam
cantitati importante de date i nu dorim s folosim CD-uri inscriptibile pentru c ar trebui s folosim un
numr mare dintre acestea (un DVD are o capacitate de stocare mult mai mare dect un CD).
Exist dou tipuri de DVD-uri pe care putem scrie i anume DVD-uri pe care putem scrie doar o
singura dat (DVD-uri inscriptibile - DVD Recordable - DVDR) i DVD-uri pe care putem scrie de mai
multe ori (DVD-uri reinscriptibile - DVD Rewritable - DVDRW). Spre deosebire de situatia mediilor
CD inscriptibile (CD-R i CD-RW) unde avem de-a face cu un standard de inscriptionare la care au aderat
toti producatorii, n cazul mediilor DVD inscriptibile avem de-a face cu trei standarde, denumite DVDRW, DVD+RW i DVD-RAM, dintre care primele dou snt cel mai folosite. Din aceast cauza mediile

DVD inscriptibile au denumiri n funcie de standardul conform cruia au fost produse i anume mediile
inscriptibile o singura dat ("recordable") snt numite DVD-R sau DVD+R, iar mediile inscriptibile de
mai multe ori ("rewritable") snt numite DVD-RW sau DVD+RW.
Producatorii de unitati DVDRW au fost obligati s conceapa unitati care s poat folosi ntr-o mai
mic sau mai mare masura ambele standarde mai raspindite (DVD-RW i DVD+RW), n aa fel nct
cumparatorul s poat folosi unitatea i n situatia n care unul dintre standarde ar deveni dominant iar
celalalt ar disparea treptat din aceast cauza. Aceast stare de lucruri mai puin obisnuita n care dou
standarde "lupta pentru suprematie" nu este ceva neobisnuit pentru piata produselor electronice, o disputa
asemanatoare avnd loc ntre standardele VHS i Betamax pentru casetele video care s-a soldat cu victoria
primului dintre ele.
Dei pe termen lung cumparatorii (consumatorii) vor avea de cistigat pentru c probabil va prevala
standardul care permite producerea de medii cu cel mai bun raport calitate-pre, pe termen scurt
cumparatorii au de pierdut pentru c ei trebuie s plteasca facilitatea unei unitati DVDRW de a fi
compatibila cu ambele medii. n plus cumparatorii de unitati DVDRW trebuie s citeasca foarte atent
specificatiile tehnice ale unitatilor pentru a plti un pre care s fie n conformitate att cu performanele
(reflectate n special de vitezele de citire i scriere) unitatii ct i cu tipurile de medii DVD care pot fi
folosite. O unitate DVDRW poate avea de exemplu urmatoarele specificatii tehnice :

Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire DVD-RW : 4X / 2X / 12X

Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire DVD+RW : 8X / 4X / 12X

Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire CD-RW : 40X / 24X / 40X
9.3. CUMPRAREA UNEI UNITI OPTICE
Unitatile CD-ROM i DVD-ROM snt din ce n ce mai mult inlocuite cu unitatile care permit att
citirea ct i scrierea pe mediile optice, tendinta favorizata de preurile n scadere att pentru unitatile
optice ct i pentru mediile de stocare. Fiecare utilizator trebuie s decida n funcie de nevoile sale
specifice (stocarea de date descarcate de pe internet, crearea de copii de siguranta, crearea de filme, de
muzica, etc.) care este tipul de unitate optica de inscriptionare (CD-RW sau DVDRW) ale carei
caracteristici i se potrivesc cel mai bine.
n situatia n care folosim unitatea optica foarte mult pentru citirea de CD-uri (DVD-uri) cu jocuri,
filme sau muzica este indicat s cumprm alaturi de o unitate CD-RW (DVDRW) i o unitate CD-ROM
(DVD-ROM) special pentru acest tip de utilizare, pentru a nu risca s defectam o unitate mai scumpa
(CD-RW, combo sau DVDRW) n cazul n care unul din CD-urile cu jocuri sau unul din DVD-urile cu
filme se blocheaza sau se sparge n unitate, eventualitate rara, dar care trebuie luat n calcul.
10. MONITORUL
10.1. GENERALITI
Monitorul este componenta care ne afecteza cel mai mult sanatatea atunci cnd folosim un calculator.
Ochii snt un organ fragil i de aceea ei trebuie protejati. Din aceast cauza este recomandat s nu facem
economie la bani atunci cnd ne decidem s cumprm un monitor, mai ales daca vom sta in fata acestuia
citeva ore pe zi.
Monitoarele se deosebesc dup tipul de afiare a imaginilor n monitoare cu tub catodic i monitoare cu
afiare prin cristale lichide. Dimensiunea diagonalei ecranului este masurata n inci (15 inci, 17 inci, 19
inci, etc.).
10.2. CRT
Monitoarele cu tub catodic (Cathode Ray Tube - CRT) au drept componenta principal un tub de sticla
(vidat de aer) de forma piramidala, unde baza piramidei este reprezentata de ecranul monitorului. n virful
"piramidei" (la interior) se afla un dispozitiv numit tun de electroni care emite permanent un fascicul de
electroni. Acest fascicul este dirijat i focalizat de un dispozitiv special i el ajunge n final ntr-o portiune
a suprafatei interne a bazei "piramidei" interactionind cu un strat de fosfor care va emite lumina. Cu

ajutorul acestei lumini (care poate avea diferite intensitati) se formeaza imaginea pe care o vedem noi pe
ecran. Fasciculul de electroni trebuie s se miste n permanenta pe suprafaa de fosfor pentru c ecranul s
i pastreze luminozitatea. Din aceast cauza se spune c fasciculul de electroni baleiaz ("mtur")
ecranul i n consecinta imaginea de pe ecran se "remprospteaza" periodic.
10.3. LCD
Monitoarele cu afisaj prin cristale lichide (Liquid Crystal Display - LCD) folosesc interactiunea dintre
curentul electric i moleculele de cristale lichide pentru a produce imaginea. Aceste monitoare au ns
dezavantajul c uneori reimprospatarea imaginii are o latenta sesizabila i de aceea nu snt recomandate
de obicei pentru jocurile pe calculator. Monitoarele LCD au cteva avantaje fa de cele CRT i anume :
calitatea imaginii este mult mai bun dect cea furnizata de monitoarele CRT, snt extrem de subtiri (plate)
fiind ideale pentru birourile companiilor i au un consum de energie extrem de redus (ca urmare nici nu
degaja caldura). Ele au ns i dezavantaje cum este faptul c imaginea nu mai este vizibila dac ne
deplasam n lateral cu un anumit unghi fa de centrul ecranului. De asemenea monitoarele LCD snt mai
fragile dect monitoarele CRT. Marele lor dezavantaj este ns preul, ele fiind de obicei de cel puin dou
ori mai scumpe dect monitoarele CRT.
10.4. CUMPRAREA UNUI MONITOR
10.4.1. CRT
Rata de reimprospatare a imaginii pe verticala suportata de un monitor CRT este unul din cele mai
importante criterii de selectie a acestuia i se masoara n Hz (cicluri de reimprospatare pe secunda). O rata
mic face ca imaginea s pilpie (pentru c are tendinta s-i piarda luminozitatea) i ca urmare ochii vor
obosi foarte uor. O rata de remprosptare optima trebuie s fie de peste 75 Hz, dar este recomandat o
rata egala sau mai mare de 85 Hz dac dorim s ne pastram ochii sanatosi.
Un alt criteriu important n alegerea unui monitor este rezolutia pe care o suporta. Rezolutia ne arata
care este gradul de detaliere a imaginii afisate de un monitor. Cu ct rezolutia suportata este mai mare cu
att imaginea este de calitate mai bun. Rezolutia masoara numarul de pixeli (elemente constitutive ale
imaginii) afisati pe orizontala i verticala. O rezolutie de 1024 x 768 reprezint un numr de 1024 de
pixeli afisati pe orizontala ecranului i un numr de 768 de pixeli afisati pe verticala. Exist rezolutii mai
mici, de exemplu 800 x 600 (recomandat pentru monitoarele de 15") dar i mai mari, de exemplu 1280 x
960. Rezolutia optima pentru un monitor este legata de dimensiunea diagonalei ecranului acestuia.
Monitoarele de 15" (inci) suporta o rezolutie de 1024 x 768 ns elementele imaginii afisate n aceast
situatie snt att de mici nct o astfel de rezolutie nu poate fi practic folosit, deci vom folosi rezolutia de
800 x 600. Pentru monitoarele de 17" rezolutia optima este de 1024 x 768. Rezolutia este legata i de rata
de reimprospatare, astfel c pentru fiecare rezolutie exist mai multe rate de reimprospatare suportate de
monitorul CRT. De exemplu un monitor CRT de 17" trebuie s suporte la rezolutia de 1024 x 768 rate de
reimprospatare de 60 Hz, 70 Hz, 72 Hz, 75 Hz, 85 Hz.
Suprafaa ecranului unui monitor CRT este bombata, configuratie datorata constructiei tubului catodic.
n ultimii ani aceast bombare a fost mult diminuata n aa fel nct unele dintre monitoarele mai noi se
definesc ca avnd un ecran plat ("flat"). Acest tip de monitoare are o imagine mai bun dect monitoarele
la care bombarea ecranului este mai evidenta.
Un alt aspect important care trebuie luat n calcul la achizitionarea unui monitor este respectarea de
ctre producator a unor norme internationale de reducere a radiatiilor i a consumului de energie.
Monitoarele mai bune snt cele la care se specifica respectarea normei TCO 99 i prezena caracteristicii
"Low Radiation" (radiatie sczut).
Este recomandat cumprarea unui monitor CRT cu diagonala ecranului de 17 inci, cu ecran plat i care
s suporte o rezolutie de 1024 x 768 la o rata de reimprospatare verticala de 85 Hz. n plus el trebuie s s
respecte norma TCO 99 i s fie eventual de tipul "Low Radiation". Este de preferat s cumprm un
monitor fabricat de o companie cunoscuta i apreciata pentru calitatea produselor sale. Fiindca un monitor
este o investitie pe termen lung trebuie sa fim siguri ca imaginea pe care o afiseaza este corespunzatoare
cu dorintele noastre. Inainte de a cumpara monitorul putem verifica calitatea imaginii (luminozitate,

contrast, nuante de culoare) folosind un set de imagini aduse cu noi pe un CD sau discheta, imagini pe
care le-am vizionat in prealabil pe un monitor care le afisa corect.
10.4.2. LCD
Un monitor LCD este mai sanatos pentru ochi i datorita faptului c nu consuma mult energie
electrica i va amortiza costul n timp. Atunci cind cumparam un monitor LCD trebuie sa luam in calcul
nu numai pretul ci si performantele acestuia, in asa fel incit sa il putem folosi pentru toate aplicatiile de
calculator pe care le rulam in mod regulat. La fel ca in cazul monitoarelor CRT si monitoarele LCD sint
cu atit mai scumpe cu cit au diagonala mai mare.
In general monitoarele LCD au o rezolutie recomandata (la care imaginea este cea mai buna) si este
indicat sa ne gindim bine daca aceasta rezolutie se potriveste cu aplicatiile (softurile) pe care le folosim.
De exemplu o rezolutie de 1024 x 768 este adecvata pentru aplicatiile de birotica si jocuri, insa este
insuficienta daca avem de gind sa folosim in mod curent aplicatii de grafica profesionala.
La cumpararea unui monitor LCD mai trebuie sa tinem cont si de un aspect foarte important care deriva
din tehnologia lor de functionare. Este vorba de asa-numitul "timp de raspuns" ("response time") care
masoara intervalul de timp in care un pixel aprins (care emite lumina) de pe ecran se stinge si apoi se
aprinde din nou. Un monitor cu timpul de raspuns de 16 ms sau mai putin poate fi folosit cu performante
bune atit pentru jocuri cit si pentru aplicatii uzuale (birotica, grafica, etc.). Monitoarele cu timpi de
raspuns de peste 16 ms pot fi folosite cu rezultate bune doar pentru aplicatii uzuale, in cazul jocurilor
aparind fenomenul de "latenta" (intirziere) a imaginii care face ca actiunea jocului sa aiba de suferit. In
concluzie, daca folosim calculatorul si pentru jocuri trebuie sa luam un monitor LCD cu timpul de
raspuns de 16 ms sau mai putin, iar daca folosim calculatorul exclusiv pentru aplicatii obisnuite putem lua
un monitor cu timpul de raspuns de 25 ms, 30 ms, 35 ms, etc. In mod evident, cu cit timpul de raspuns
este mai scazut cu atit monitorul este mai scump.
Una din problemele relativ frecvente in cazul monitoarelor LCD sint asa-numitii "pixeli morti" ("dead
pixels") care desemneaza pixelii nefunctionali de pe ecran. Pixelii morti sint niste zone punctiforme de pe
ecran care nu mai raspund la actiunea curentului electric, ele avind aceeasi culoare (de ex. rosiatica) tot
timpul, ceea ce face ca aceste zone sa nu poata participa la formarea imaginii comandate de placa video.
Un anumit numar de pixeli morti poate fi tolerat, mai ales daca ei se gasesc la periferia ecranului si nu sint
situati unul linga altul. Prezenta de pixeli morti in numar mare sau pozitionati in centrul ecranului este
unul din motivele care il indreptatesc pe cumparator sa ceara schimbarea monitorului. Producatorii de
ecrane LCD fac tot posibilul ca monitoarele noi sa nu aiba astfel de pixeli morti, iar numarul celor care
apar in perioada de garantie sa fie cit mai mic. Producatorii specifica de obicei numarul de pixeli morti si
localizarea acestora pentru care un cumparator poate sa ceara inlocuirea monitorului in perioada de
garantie.
Atunci cind dorim sa cumparam un monitor LCD trebuie neaparat sa ne decidem doar dupa ce am
vazut modelul respectiv in stare de functionare si asta pentru ca sa fim siguri ca afisarea culorilor ca si alti
parametrii ai imaginii (luminozitate, contrast) sint in concordanta cu asteptarile noastre. Eventual inainte
de a lua decizia finala putem sa cerem sa fie afisata pe ecran o succesiune de imagini (unele viu colorate,
altele in tonuri alb-negru) pe care le-am adus pe o discheta sau un CD. In ceea ce priveste timpul de
raspuns putem sa luam de bune specificatiile producatorului, dar daca dorim sa fim siguri ca monitorul va
afisa corespunzator jocurile nostre preferate va trebui sa-l rugam pe vinzator sa instaleze unul din aceste
jocuri si sa observam singuri daca specificatiile tehnice sint corecte.
Atunci cind cumparam un monitor LCD mai trebuie sa luam in calcul si alte aspecte cum sint :
posibilitatea de rotire, inclinare sau inaltare a ecranului ; marimea unghiului de vizibilitate in plan
orizontal si vertical ; ergonomia (pozitionarea butoanelor de reglaj a imaginii, etc.) ; existenta unui fin
strat protector din sticla peste ecranul propriu-zis ; tipul de conectori pentru placa video (recomandat sa
aiba atit conector D-Sub cit si DVI) ; soliditatea constructiei ansamblului format din monitor si sistemul
de sprijin.

11. UNITATEA DE DISCHET

Unitatea de discheta ("floppy drive") i-a pierdut din importan n ultimii ani o dat cu aparitia
unitatilor CD-RW i mai nou a minihardiscurilor ("pocki-drive"). Ea ramine nc esentiala pentru orice
calculator pentru c unitatea este uor de utilizat iar dischetele snt ieftine.
Discheta ("floppy disk") are o capacitate de stocare redusa (1,44 MB) dar reprezint un mijloc bun de
transfer de date ntre calculatoare dac este vorba de fisiere de dimensiuni mici (de ex. fisiere de tip text).
Un argument important n favoarea dotrii calculatorului cu o unitate de discheta este faptul c o
discheta de start ("startup disk") pe care am instalat anumite fisiere ale sistemului de operare poate fi
folosit pentru pornirea calculatorului n cazul n care intimpinam probleme la pornirea acestuia folosind
sistemul de operare instalat pe hardisc. De asemenea multe programe de tip antivirus folosesc dischete
("rescue disks") pentru a restaura sistemul de operare dup infectia cu un virus.
12. TASTATURA , MAUSUL , JOYSTICUL
Tastaura i mausul snt componente esentiale cu ajutorul crora comunicam cu calculatorul i i dam
instruciuni. Ele se conecteaza prin intermediul porturilor PS/2 sau mai nou USB.La aceste dou
componente putem s facem economie n sensul c putem s cumprm piese mai ieftine fr ca acest
lucru s afecteze performana calculatorului sau sanatatea noastra. Tastatura trebuie ncercata nainte de
cumprare pentru a vedea dac ne convine gradul de presiune care trebuie aplicat tastelor i n acelai
timp s observam dac exist elemente care nu ne convin n configuratia tastaturii (de ex. butoane prea
mici sau inscriptionate cu litere inclinate).
n ultimii ani au fost aduse mbuntiri tastaturii i mausului. cumprarea unui maus cu rotita de
derulare ("scroll") reprezint o decizie bun care nu ne obliga s cheltuim foarte multi bani ns aduce un
plus de funcionalitate. Cumprarea unui maus cu dispozitiv optic n loc de bila, a unei tastaturi cu
butoane suplimentare pentru aplicaii multimedia i internet sau cumprarea unui maus i a unei tastaturi
cu conexiune prin radio ("wireless") reprezint i ele decizii bune, ns care n acelai timp ne obliga s
scoatem ceva mai multi bani din buzunar.
Joysticul ("joystick") este un dispozitiv folosit n jocuri (n special n simulatoarele de zbor). Este
recomandat cumprarea unui joystic digital cu throttle (maneta de gaze), twist handle (miner rotativ),
POV Hat (buton de schimbare rapid a unghiului de vizualizare) i cu cel puin 4 butoane programabile.
Joysticul trebuie ncercat nainte de cumprare i se recomanda alegerea unui joystic rezistent i ceva mai
greu (pentru stabilitate). Nu se recomanda cumprarea unui joystic analog ieftin pentru c de obicei acesta
este greu de configurat cu precizie i are tendinta s se strice uor, fiind foarte fragil.
13. CARCASA I SURSA DE ALIMENTARE
13.1. CARCASA
Carcasa reprezint "casa" calculatorului, cea care adaposteste toate componentele acestuia. Ea are o
forma paralelipipedica i de obicei este din metal, la care se adauga unele elemente din plastic. Carcasa
este formata dintr-o structura de sustinere (pe care se fixeaza componentele calculatorului) acoperita de
panouri metalice. Acestea sint in numar variabil, dar de obicei exista doua panouri laterale si unul
superior, la care se adauga o masca frontala din plastic.
Carcasa are ca rol principal asigurarea protectiei componentelor calculatorului, iar ca roluri secundare
pe acelea de izolare fonica si de participare la racirea componentelor. Acestea sint roluri utilitare, dar in
ultima vreme carcasa tinde sa capete si un rol estetic, multi utilizatori infrumusetindu-si carcasele in
conformitate cu preferintele lor in materie de decoratiuni.
Majoritatea carcaselor sint construite pentru a gazdui placi de baza conforme cu standardul ATX.
Compania Intel a propus un standard nou, numit BTX, care aduce unele imbunatatiri (legate de ventilatie,
nivelul de zgomot, asezarea componentelor, etc.) insa producatorii de carcase si placi de baza nu se
grabesc sa-l adopte, mai ales ca vechiul standard nu este inca depasit. In functie de inaltimea lor carcasele
se impart in miniturn ("minitower"), miditurn ("miditower") si maxiturn ("maxitower"). Carcasele
miniturn sint folosite in situatiile in care calculatorul are putine componente (de ex. un singur hardisc si o

singura unitate optica) si sint ideale daca nu avem mult spatiu la dispozitie, cum este situatia cind tinem
calculatorul intr-un compartiment (raft) vertical de pe birou. Carcasele miditurn sint cele mai folosite
carcase si reprezinta solutia ideala pentru un calculator care sa nu ocupe mult spatiu pe verticala si care in
acelasi timp sa permita gazduirea unui numar adecvat de componente, carora sa le fie asigurata si o
ventilatie adecvata. Carcasele maxiturn sint folosite in special pentru servere, ele putind gazdui un numar
mare de hardiscuri.
Desi toate carcasele miditurn au aceeasi inaltime, numarul de componente pentru stocarea de date
(hardiscuri, unitati optice, unitati de discheta) pe care le pot gazdui variaza in functie de modelul carcasei.
La partea anterioara a carcasei exista mai multe locasuri de 5,25 inci in care se pot monta unitati optice
(CD-ROM, CD-RW, etc.), sub care se afla mai multe locasuri de 3,5 inci in care se monteaza unitati de
discheta (de obicei doua locasuri care comunica cu exteriorul prin inlaturarea unor placute din panoul
frontal) sau hardiscuri. O carcasa miditurn buna are patru locasuri pentru unitati optice, doua pentru
unitati de discheta si cinci pentru hardiscuri, desi in mod evident nu vom monta poate niciodata toate
aceste componente. Pentru utilizatorii casnici nu este nici o problema daca au ales o carcasa cu mai putine
locasuri, de exemplu una care poate gazdui doar trei unitati optice si trei hardiscuri, mai ales ca de obicei
ei vor avea instalat un singur hardisc (de capacitate medie - mare) si cel mult doua unitati optice (de ex.
un DVD-ROM si un CD-RW). Este totusi de retinut faptul ca locasurile pentru unitati optice pot fi
folosite si pentru instalarea panourilor de control pentru unele componente (plac de sunet mai sofisticata,
dispozitiv de reglare a turatiei ventilatoarelor, etc.) deci trebuie sa luam in calcul si acest aspect la
cumpararea unei carcase. Unitatile cititoare de memocarduri flash (folosite de aparatele foto digitale) pot
fi si ele instalate in locasurile unitatilor optice.
In mod teoretic toate carcasele (indiferent de producator si de costul lor) ar trebui sa poata sa asigure
trecerea prin ele a unui flux de aer care sa contribuie la racirea componentelor. Aceasta sarcina importanta
este insa indeplinita de unele carcase mai bine decit de altele. Fluxul de aer trebuie sa intre prin partea de
jos a mastii frontale a carcasei si sa iasa prin partea din spate a sursei de alimentare, avind deci o
traiectorie diagonala, racind mai intii hardiscul si apoi componentele montate pe placa de baza.
Majoritatea carcaselor au la partea inferioara a panoului frontal niste orificii (de obicei sub forma de
fante) prin care poate patrunde aerul. Exista insa si carcase care nu au astfel de orificii sau la care
orificiile sint acoperite cu un element decorativ din plastic. In cazul acestora din urma putem sa inlaturam
elementul decorativ si sa scoatem la vedere orificiile care vor permite admisia unui curent de aer. Unele
carcase au orificii de admisie (de obicei sub forma de gurele) si pe panourile laterale. In cazul in care
calculatorul nostru are nevoie de racire activa suplimentara putem sa montam ventilatoare pe carcasa,
majoritatea carcaselor avind locuri speciale de montare a ventilatoarelor, prevazute cu gauri pentru
suruburile de fixare. De exemplu in fata locasurilor hardiscurilor exista o placa metalica gaurita pe care se
poate atasa un ventilator care sa traga aer in calculator, iar in partea din spate a carcasei exista doua (sau
unul singur) locuri speciale pe care pot fi fixate ventilatoare care sa elimine aerul incalzit din carcasa.
Unele carcase mai scumpe au un ventilator suplimentar pozitionat pe unul din panourile laterale, in asa fel
incit sa aduca aer din exterior deasupra procesorului si placii video. Adaugarea de ventilatoare
suplimentare trebuie facuta doar daca este necesar acest lucru, pentru ca ele contribuie la poluarea fonica
si pot cauza disconfort utilizatorului.
In jurul carcaselor s-a nascut o activitate distincta numita "modding" ("modificare") care consta in
personalizarea carcasei prin adaugarea de elemente iesite din comun, in principal cu rol estetic.
Producatorii de carcase au observat aceasta tendinta (aparuta initial in rindurile pasionatilor de
calculatoare) si s-au adoptat cerintelor pietei, propunind carcase care sa satisfaca si gusturile estetice ale
utilizatorilor. Au aparut astfel carcase cu masti frontale colorate (mai viu sau mai sobru) sau cu un geam
lateral prin care sa se poata observa lumina emisa de mici lampi cu neon instalate in carcasa sau atasate
unor componente (in special ventilatoare). Unele modificari au insa si un rol utilitar, un exemplu fiind
chiar geamul lateral, care ne permite sa observam functionarea ventilatoarelor sau gradul de incarcare cu
praf a componentelor. O alta modificare utila este ncastrarea unui miner in panoul superior al carcasei,
care ne permite sa transportam calculatorul ca pe un geamantan.

13.2. SURSA DE ALIMENTARE

Sursa de alimentare (SA) este una din componentele cele mai importante ale unui calculator, de buna
functionare a ei depinzind performanta si stabilitatea acestuia. Pentru a intelege mai bine rolul ei putem sa
apelam la o comparatie intre calculator si corpul uman. Asa cum putem deduce si din numele ei, SA este
corespondentul tractului digestiv din corpul uman. In cazul omului viata presupune un aport de energie
prin intermediul alimentelor, care sint prelucrate de-a lungul tractului digestiv (de la gura la intestin) si
transformate in substante ce sint absorbite, urmnd a fi transportate prin snge la nivelul organelor care au
nevoie de ele. In cazul calculatorului, SA preia curent electric alternativ (energie electrica) cu tensiunea
de 220 V din priza de perete si il transforma in curent continuu de voltaje mai mici (3,3 V ; 5V ; 12 V) pe
care il dirijeaza prin cabluri speciale catre componentele care au nevoie de el pentru a functiona.
Sursa de alimentare nu este o componenta complexa, ea neincluznd tehnologii avansate. La interiorul
sursei se gaseste o placa cu circuite pe care sint lipite piese obisnuite (condensatori, tranzistori, diode,
rezistente, bobine) si unul sau mai multe transformatoare. Tot la interior se gasesc si doua radiatoare
(placi de metal) asezate vertical, care au rolul de a raci piesele cu activitate sustinuta (tranzistori si diode)
care sint fixate pe ele. Din sursa pleaca un manunchi de cabluri care vor fi conectate la componentele care
necesita alimentare cu energie electrica. Cutia metalica in care se gaseste sursa este dotata cu fante pentru
admisia de aer din carcasa calculatorului, iar la partea din spate a carcasei se gaseste un ventilator care
elimina aerul cald la exterior. Fluxul de aer care este "tras" din carcasa si apoi eliminat in exteriorul sursei
serveste la racirea componentelor acesteia. Sursele mai scumpe au un al doilea ventilator asezat pe partea
inferioara a sursei, care "trage" aer din carcasa pentru crearea unui flux de aer mai important.
Functionarea optima a calculatorului presupune alimentarea permanenta cu curent electric a diverselor
sale componente. Fiecare componenta are nevoie de un anumit tip de curent continuu, adica un curent cu
o anumita tensiune si o anumita intensitate. Sursa de alimentare preia curentul alternativ si dupa ce il
transforma in curent continuu il canalizeaza pe citeva tronsoane ("rails" - ine), fiecare tronson avind o
anumita tensiune (+3,3V ; +5V ; +12V ; -12V, -5V, +5VSB). Acest proces seamana (la modul simbolic,
bineneles) cu impartirea unui fluviu in mai multe canale la varsarea in mare cu formarea unei delte.
Pentru calculatoarele moderne sint importante doar primele trei tronsoane, cele de -12V si -5V fiind
incluse pentru compatibilitatea cu piesele foarte vechi (cum sint cele conectate prin sloturi ISA), iar
ultimul fiind folosit pentru circuitul de stand-by, de unde si numele lui. Tronsoanele de +3,3V si +5V sint
folosite in general pentru alimentarea componentelor electronice (cipsetul placii de baza, memoria RAM,
placa video, placa de sunet, etc.) si a unor periferice (maus, tastatura, dispozitive conectate prin portul
USB, etc.). Tronsonul de +12V este folosit pentru alimentarea motoarelor hardiscurilor si unitatilor
optice, dar si pentru motoarele ventilatoarelor. O particularitate interesanta este ca si procesoarele
moderne produse de AMD (Athlon, Sempron, Duron) sau Intel (Pentium 4, Celeron) functioneaza tot pe
baza curentului furnizat de tronsonul de 12V.
Asa cum am mai spus, alimentarea unei componente in scopul functionarii ei optime presupune
furnizarea unui curent de o anumita tensiune si o anumita intensitate. Tensiunea se masoara in Voli (V)
iar intensitatea in Amperi (A). Intensitatea curentului necesar unei anumite componente este o marime
care desemneaza "cantitatea" de curent necesar pentru functionarea ei. Fiecare tronson de curent continuu
provenit din SA este capabil sa furnizeze o anumita cantitate (intensitate) maximala de curent, care se va
imparti intre piesele alimentate de tronsonul in cauza. Din aceasta cauza o SA trebuie sa produca
tronsoane de curent continuu a caror intensitate sa fie suficienta pentru componentele care se alimenteaza
de la fiecare tronson in parte. De exemplu tronsonul de +12V trebuie sa furnizeze un curent cu o
intensitate care sa fie suficienta pentru alimentarea procesorului dar si pentru alimentarea motoarelor
hardiscului, unitatii optice si ventilatoarelor, fiind de departe cel mai solicitat dintre tronsoane. In mod
normal acest tronson face fata solicitarilor, dar daca avem mai multe hardiscuri, mai multe unitati optice,
mai multe ventilatoare suplimentare si in plus avem si o placa video ce necesita alimentare suplimentara
este posibil ca tronsonul respectiv sa nu mai poata furniza un curent adecvat fiecarei componente in parte
si ca urmare unele din piese nu vor functiona sau vor functiona deficitar.
Puterea electrica se defineste ca fiind produsul dintre tensiunea si intensitatea unui curent (P = U x I),
desemnind cantitatea de energie disponibila pentru consum de catre componentele unui circuit electric
care include bineinteles si o sursa de curent (sursa de tensiune). Puterea electrica se masoara in Wai (W).
Toate sursele de alimentare pentru calculatoare au specificata puterea electrica maximala (300W, 350W,

400W, etc.), ce inseamna maximul de putere pe care sint capabile sa o furnizeze la un moment dat in
scopul alimentarii cu curent a componentelor. O sursa de alimentare nu furnizeaza tot timpul puterea
maximala, ci doar puterea necesara activitatii componentelor din calculator aflate in functiune la un
moment dat. Daca toate componentele aflate in functiune nu au nevoie decit de 280W, atunci doar atit va
furniza sursa, indiferent de care este puterea ei maximala. Acest lucru este dealtfel imbucurator pentru ca
de exemplu in cazul unei surse de 350W nu vom plati decit curentul consumat (280W) si nu curentul
maximal (350W) ce poate fi furnizat de sursa.
Caracteristicile tehnice ale unei SA sint de obicei scrise pe o eticheta lipita de cutia sursei. Sa luam ca
exemplu o sursa obisnuita ("no-name") model LC-B350 ATX. Ea are scris pe cutia metalica urmatorul
text : "Total Output is 350 W Max", care ne arata puterea maximala a sursei. Insa desi puterea totala a
unei SA este importanta, la fel de importante sint si puterile oferite pentru fiecare tronson in parte. Puterea
unui tronson se obtine prin inmultirea tensiunii tronsonului cu intensitatea curentului furnizat de acel
tronson. Pe eticheta de pe sursa sint prezente si datele despre intensitatea curentului care circula prin
fiecare tronson. Astfel, in cazul sursei din exemplul nostru avem specificate urmatoarele valori : 28A
pentru tronsonul de 3,3V ; 35A pentru tronsonul de 5V ; 16A pentru tronsonul de 12V. Deci tronsonul de
12V (cel mai important) ofera o putere electrica de 192W (12V x 16A), care este o valoare buna,
suficienta pentru calculatoarele celor mai multi utilizatori. Sursele de alimentare cu valori ale intensitatii
mai mici de 16A pe tronsonul de 12V nu sint indicate pentru calculatoarele moderne, daca se doreste o
functionare adecvata a acestora.
Sursa de alimentare furnizeaza curent componentelor printr-o multitudine de cabluri care au fiecare la
capat un conector din plastic de o anumita forma. Cablul care alimenteaza placa de baza furnizeaza in
principal curent de +3,3V ; +5V si +12V pentru componentele PB si placile de extensie ale calculatorului
(placa video, placa de sunet, etc.) si are la capat conectorul numit ATX. Cablurile care alimenteaza
hardiscurile si unitatile optice furnizeaza curent de +12V si au la capat cite un conector numit Molex.
Aceleasi cabluri furnizeaza curent pentru placile video ce necesita alimentare suplimentara in afara
aceleia prin slotul AGP. Procesoarele Pentium 4 au nevoie de alimentare suplimentara si daca intentionam
sa cumparam un astfel de procesor trebuie sa alegem o SA care sa aiba un cablu special ce furnizeaza un
supliment de curent de + 12V si se fixeaza pe PB intr-o priza asemanatoare cu cea ATX dar mai mica.
ntreinerea sursei de alimentare este esentiala pentru buna funcionare a acesteia pe termen lung. Dup
o anumit perioada de la cumprare (n general 6-12 luni) sursa trebuie demontata i curatata de praf la
interior. Curatarea trebuie s se faca ulterior n mod periodic (la 3 luni) pentru c n caz contrar praful
depus la interiorul sursei i pe palelele ventilatorului acesteia va impiedica racirea corespunzatoare a ei i
riscam s se defecteze. Curatarea sursei se poate face la domiciliu (evident, dup deconectarea de la priza
a calculatorului) de cei care snt familiarizati cu procedeul. Pentru ceilalti este recomandat ca aceast
operatie s fie fcut de specialistii de la un service de depanare a calculatoarelor.
Legaturi catre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la carcase si la sursele de
alimentare pot fi gasite in Anexa Manualului.
13.3. CUMPRAREA CARCASEI SI A SURSEI DE ALIMENTARE
Carcasa include de obicei in pretul ei si o sursa de alimentare (care este deja fixata). Este insa posibil sa
cumparam o carcasa fara sursa sau o sursa separata pe care sa o montam intr-o carcasa pe care o avem
deja.
Carcasele si sursele mai ieftine sint desemnate prin apelativul "no-name" ("fara-nume", anonime,
banale) pentru ca nu sint construite de o companie cu renume in domeniu. Aceasta nu inseamna ca o
carcasa "fara-nume" este prin definitie proasta sau sursa de alimentare inclusa nu este fiabila si va ceda in
scurt timp. Carcasele si sursele de alimentare sint construite in conformitate cu niste standarde precise,
care trebuie respectate indiferent de pretul final al produsului. De multe ori SA "fara-nume" sint
construite de companii care construiesc si SA scumpe, dar pentru ca o SA "fara-nume" nu este vinduta
sub o marca renumita ea va fi mult mai ieftina, desi contine in mare aceleasi componente ca si o sursa
scumpa.
Carcasele scumpe includ imbunatatiri de ordin utilitar (ventilatoare suplimentare incastrate in panourile
laterale, porturi USB si FireWire pe masca frontala, panou de control a turatiei ventilatoarelor, filtru de
praf, etc.) si de ordin estetic (coloratie deosebita, geam lateral, lampi cu neon la interior, etc.). Sursele de

alimentare scumpe (incluse sau nu in carcase scumpe) au si ele imbunatatiri cum sint : materiale de
constructie mai bune (de ex. radiatoare din cupru pentru racirea tranzistoarelor si diodelor), ventilatoare
mai bune (performante si silentioase - prin reglarea automata a turatiei in functie de temperatura de la
interior), circuite de protectie a sursei (si implicit a componentelor calculatorului) in caz de suprasarcini
sau caderi de tensiune, cabluri ecranate, etc.
Pretul unei carcase miditurn ce include si o sursa de alimentare variaza intre 25 EUR si 250 EUR.
Fiecare utilizator trebuie sa decida, in functie de bugetul pe care il are la dispozitie si de experienta sa
anterioara care este suma pe care doreste sa o dedice carcasei (si sursei). Unii prefera s cumpere o
carcasa mai scumpa pentru c se tem c daca ar cumpara o carcasa "fara-nume" calculatorul nu va
funciona la parametrii maximi, deoarece n viziunea lor (sau ca urmare a experientei lor) nu este racit
corespunzator sau sursa de alimentare nu i indeplineste funcia n mod optim. Altii (printre care se
numara si MunteAlb, autorul acestui manual) prefera s cumpere o carcasa obisnuita i s o intretina
corespunzator, iar cu economia fcut astfel s cumpere un procesor mai performant. Pretul platit pentru o
carcasa sau o SA scumpa este uneori exagerat chiar si in cazul in care prezinta multe imbunatatiri fata de
corespondentele lor mai ieftine. Fiabilitatea unei SA este dependenta direct de gradul de intretinere a ei. O
sursa ieftina intretinuta corespunzator va functiona mai bine decit o sursa scumpa care nu este intretinuta
deloc. In mod similar, degeaba cumparam o carcasa scumpa care asigura o ventilatie buna la interior, daca
lasam componentele sa se umple de praf ce va impiedica schimbul de caldura intre ele si fluxul de aer ce
trece prin carcasa.
Este recomandat cumprarea unei carcase miditurn ("miditower") care s contina o sursa de
alimentare n format ATX, avnd o putere de cel puin 350 W si o intensitate a curentului de cel putin 16A
pe tronsonul de 12V. Daca intentionam sa folosim un procesor Pentium 4 este bine sa ne asiguram ca
sursa are si conectorul auxiliar necesar pentru alimentarea acestor procesoare (cele mai multe surse,
ieftine sau scumpe, l au). Cei care au de gind s adauge multe componente la calculator (de ex. mai multe
hardiscuri, mai multe componente conectate prin USB, etc.) trebuie s i cumpere o sursa cu o putere mai
mare de 400W, pentru a fi siguri c sursa va face fa solicitarilor. O sursa de 450W este recomandata
pentru utilizatorii care doresc sa-si cumpere placi video foarte performante. Acest lucru nu inseamna c
dac ne cumprm o sursa de 450 W ea va consuma 450 W n fiecare ora de funcionare a calculatorului.
O astfel de sursa nu consuma dect necesarul de curent pentru piesele instalate aflate n funciune. Dac
piesele instalate nu consuma dect 375 W pe ora, acesta va fi i consumul de electricitate pe care l vom
plti.
Cei care doresc sa stie exact cit de puternica trebuie sa fie sursa computerului pe care urmeaza sa-l
construiasca pot vizita o pagina speciala care le permite calcularea puterii electrice totale in functie de
consumul componentelor avute in vedere pentru includerea in calculator.
14. PLACA DE SUNET, BOXELE, MICROFONUL
14.1. PLACA DE SUNET
Placa de sunet (PS) este una din componentele care ne permit s transformam calculatorul ntr-un
sistem multimedia conceput pentru a satisface nevoia de divertisment sau pentru a pune n valoare
capacitatile creatoare n domeniul muzical ale utilizatorului.
Placa de sunet este fie de sine statatoare (separata - "standalone"), fie cel mai frecvent este inclusa
(integrata) n placa de baz. Plcile de sunet separate snt de obicei "interne", adic se monteaza ntr-un
slot PCI de pe placa de baz, ns exist i plci "externe" care se conecteaza la portul USB.
Componenta principal a unei plci de sunet separate este procesorul audio (numit DSP - "digital signal
processor") i cu ct acesta este mai puternic cu att placa va fi mai performant. n cazul PS integrate
procesorul central (CPU) al calculatorului indeplineste de obicei i funcia de DSP i de aceea
performana general a sistemului scade ntr-o mai mic sau mai mare masura atunci cnd procesorul
central este suprasolicitat, de exemplu n cazul jocurilor.
Plcile de sunet integrate presupun de obicei generarea sunetului prin conlucrarea ntre procesorul
central, controlerul audio din cipsetul SouthBridge de pe PB i codecul (codor/decodor - "coder/decoder")
aflat sub forma unui mic cip pe PB. Codecul este conceput pe baza standardului AC'97 pus la punct de
compania Intel i este produs de mai multe companii. Cel mai utilizat codec este cel produs de Realtek i

se gsete n mai multe versiuni i anume ALC650, ALC655 i ALC658, ultima varianta fiind cea mai
bun. Alti producatori snt VIA (codecul VT1616) i Analog Devices (codecul AD1985). Compania Intel
a introdus in anul 2004 standardul "Intel High Definition Audio", menit sa inlocuiasca standardul AC'97.
Noul standard permite obtinerea unui sunet de calitate mai buna si aduce o serie de imbunatatiri
tehnologice, printre care tehnologia multi-flux ("multi-stream") care face posibila prelucrarea simultana a
sunetului provenit de la mai multe dispozitive sau aplicatii prin alocarea de canale separate. Plcile de
sunet integrate urmeaza ns tendinta general a componentelor de calculator n sensul cresterii
performanei i de aceea tot mai multe solutii integrate aparute recent includ un procesor audio dedicat
(NVIDIA APU / Soundstorm sau VIA Envy24PT) care preia o parte din munca procesorului central i n
plus ofera o calitate mai bun a sunetului.
Plcile de sunet separate snt clasificate n funcie de calitatea sunetului generat i de comportamentul
n jocuri n : plci cu performan de virf (profesionale), plci cu performan medie (semiprofesionale) i
plci cu performan obisnuita. Plcile semiprofesionale snt construite n jurul unor procesoare audio
cum snt EMU10K2, Cirrus Logic CS6424 sau VIA Envy24HT, primul procesor fiind prezent n plcile
produse de compania Creative, iar ultimele dou procesoare gasindu-se n ofertele a diversi producatori
de PS. Plcile cu performan obisnuita snt de obicei construite n jurul procesoarelor audio produse de
compania C-Media (de ex. CMI 8738), ns aceste plci se bazeaza n principal pe procesorul central
pentru generarea sunetului i mai puin pe DSP-ul integrat, deci cumprarea lor se impune doar dac nu
avem o PS inclusa pe placa de baz sau aceasta s-a defectat.
Plcile de sunet integrate snt clasificate n funcie de calitatea sunetului generat i de comportamentul
n jocuri n : plci cu performan medie (semiprofesionale) i plci cu performan obisnuita. Plcile
integrate cu performane mai bune snt bineinteles cele care dispun de un procesor audio dedicat, ns
chiar i solutiile care nu includ un astfel de procesor snt satisfacatoare, dat fiind puterea procesoarelor
centrale care este suficienta n marea majoritate a situatiilor, ea nefiind folosit la maxim dect n anumite
cazuri (de ex. jocuri foarte solicitante pentru CPU).
Dac folosim calculatorul pentru aplicaii multimedia obinuite (ascultarea de muzica n format MP3 i
vizionare de filme) i pentru jocuri, nu este nevoie s mai cumprm o plac de sunet separata, cea
inclusa face fa cu succes unor astfel de sarcini n conditiile n care avem un CPU puternic (cu frecvena
de ceas de peste 1 GHz). Putem chiar s folosim la nivel de amator programele de creare de muzica i de
editare audio (mixare).
Cei care snt mai pretentiosi n privinta calitatii sunetului sau doresc s se ocupe de prelucrare audio la
nivel semi-profesionist sau profesionist au la dispozitie o gama larga de plci de sunet al caror pre
variaza de la cteva zeci la cteva sute de EUR. Cei mai cunoscuti producatori de astfel de plci snt
Creative, M-Audio, Philips, Terratec, Hercules i Yamaha.
14.2. BOXELE
Boxele snt o componenta esentiala a unui calculator folosit pentru aplicaii multimedia, dar n cazul lor
putem face o mic economie. Tinind cont de faptul c stam foarte aproape de ele nu este nevoie ca boxele
s aib o putere foarte mare. Un set de dou boxe cu puterea de 3 W (2 x1,5 Wai RMS) este suficient
pentru ascultarea de muzica sau pentru jocuri, chiar i la aceast putere mic nefiind nevoiti s dam
volumul la maxim. Foarte multi producatori de boxe exprima puterea acestora n Wai PMPO, aceasta
nefiind dect o stratagema folosit n scopuri de marketing. Este bine ca boxele s aib i un reglaj pentru
basi i de asemenea o mufa pentru conectarea castilor.
Cei care snt mai pretentiosi (i au resurse financiare) i pot cumpara boxe de putere mare i eventual
sisteme care cuprind ansambluri compuse din patru sau cinci boxe (numite "sateliti") i un dispozitiv
special de redare a basilor ("subwoofer"). Aceste ansambluri alctuiesc aa-numitele sisteme 5.1 (5 sateliti
+ 1 subwoofer), 6.1 sau 7.1. Satelitii se aranjeaza n jurul calculatorului n aa fel nct utilizatorul s
experimenteze senzatia de "imersiune" n atmosfera sonora generata de o pies muzicala sau de un joc. n
acest caz trebuie bineinteles s fie cumparata i o plac de sunet separata (cu performane cel puin de
nivel mediu - semiprofesional) pentru a se asculta cu adevarat un sunet de calitate.

14.3. MICROFONUL
Microfonul este o componenta care va fi folosit din ce n ce mai mult n conditiile n care va lua
amploare taifasul n mod multimedia prin internet (MediaTaifas = audio-video chat, videochat), folosit ca
un substitut ieftin (puin costisitor) pentru convorbirile telefonice locale, dar mai ales interurbane sau
internationale. Microfonul este ns foarte util i pentru softurile (de ex. MS Office XP sau 2003) care
folosesc tehnologia de recunoastere vocala ("voice recognition") pentru dictarea de documente sau pentru
lansarea de comenzi (deschidere de fisiere, editare, salvare, etc.) prin voce.
Este recomandat cumprarea unui capset ("headset"), care este un ansamblu format din casti i
microfon, acesta din urma aflindu-se n virful unui brat mobil montat pe una din casti. n cazul n care
sesiunile de utilizare a castilor snt lungi (zeci de minute sau ore) trebuie s cumprm casti care s fie
dotate cu o protectie (un colac din burete acoperit cu piele sau plastic) pentru urechi, n aa fel nct s nu
avem dureri cauzate de presiunea castilor pe pavilioanele urechilor. Tinind cont de faptul c ansamblul
casti-microfon va fi manipulat de multe ori este de asemenea recomandat s fie luat n calcul la
cumprare i soliditatea constructiei lui. n acest sens este bine ca piesele de legatura dintre "potcoava"
(elementul care se sprijina pe cap) i casti s fie solide, mai ales c aceste elemente snt solicitate ori de
cte snt aranjate castile n cazul folosirii n mod succesiv de ctre mai multe persoane. Firele care intra n
casti nu trebuie s fie expuse la vedere (neprotejate), evitindu-se astfel agatarea lor accidentala, iar firul
care se conecteaza la mufa plcii de sunet trebuie s fie suficient de lung pentru a permite o pozitie
confortabila a utilizatorului n fata calculatorului.
15. MODEMUL I PLACA DE REEA
15.1. GENERALITI
Modemul este componenta care ne permite s folosim internetul prin intermediul liniei telefonice.
Modemul (MOdulator - DEModulator) moduleaza fluxurile de date digitale n aa fel nct acestea s
poat circula prin linia telefonica (care transporta datele n mod analog) i demoduleaza fluxurile de date
primite prin linia telefonica transformindu-le din format analog n format digital. Viteza modemurilor
vindute n prezent este de 56 kb/s (kilobii pe secunda - kbps).
Modemurile snt de dou feluri i anume hardware i software. Modemurile hardware au un cip special
care se ocupa cu transferul de date i cu corectia erorilor. Modemurile software (softmodem) folosesc
procesorul calculatorului pentru operatiile descrise mai sus. Modemurile hardware snt considerate mai
bune dar snt ceva mai scumpe.
Modemurile se impart n interne i externe dup locatia lor (n calculator sau n afr lui). Modemurile
interne se fixeaza ntr-un slot PCI. Modemurile externe se conecteaza la portul USB, snt mai bune ns
snt n general de dou ori mai scumpe dect cele interne.
Placa de retea este componenta care ne permite s ne conectam calculatorul ntr-o retea locala ("local
area network" - LAN) cu alte calculatoare n aa fel nct s impartim resursele acestora ntre ele. De
asemenea este posibil ca n acest fel s participam la jocuri n mod multijucator ("multiplayer") fr a ne
conecta la internet. Placa de retea este absolut necesara dac dorim s avem acces la internet prin cablu
TV (coaxial).
15.2. CUMPRAREA UNUI MODEM
Este recomandat cumprarea unui modem hardware intern. Dac se doreste o mic economie se poate
cumpara un modem software intern. Un modem nu este scump, ns "datorit" lui i internetului este
posibil s ajungem s cheltuim sume mari pentru nota telefonica, sume pe care le-am putea folosi de
exemplu pentru a ne mbunti calculatorul.

16. IMPRIMANTA
16.1. GENERALITI
Imprimanta este componenta care ne permite s transferam date (texte, scheme, desene sau poze) de pe
calculator pe hirtie. De exemplu, o imprimanta ne permite s transferam pe hirtie diverse texte descarcate
de pe internet (articole, carti, etc.) i n acest fel le putem citi fr a ne obosi ochii.
16.2. CUMPRAREA UNEI IMPRIMANTE
Cele mai ieftine imprimante nu costa mai mult de 60 EUR (inclusiv TVA) ns adevaratul cost al unei
imprimante este acela al cernelei pe care o foloseste aceasta. Un cartus de cerneala original costa ntre 25
i 40 EUR i cu ajutorul lui se pot tipari cam 200-300 de pagini de text (iar pozele consuma mai mult
cerneala dect textul). Exist i posibilitatea s cumprm un cartus de cerneala original i apoi s-l
reincarcam cu cerneala de mai multe ori (cu ajutorul unor truse de reincarcare care contin un rezervor de
cerneala i o seringa speciala) dar chiar i aa costul de tiparire a paginilor este destul de mare.
O imprimanta este n general un accesoriu util i merita s cumprm una dac folosirea ei justifica
sumele de bani cheltuite periodic pentru cumprarea cernelii.

alpopey@rdslink.ro