ASAMBLARE CALCULATOR

CONSTRUIRE PC : NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE COMPONENTE ; ALEGEREA I CUMPRAREA

PIESELOR

Versiune a acestei pagini scris cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin
Autor : Alexandru Bogdan Munteanu
PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

ANEX

1. INTRODUCERE
2. ALEGEREA I CUMPRAREA PIESELOR
3. PROCESORUL
4. RCITORUL
5. PLACA VIDEO
6. PLACA DE BAZ
7. HARDISCUL
8. MEMORIA RAM
9. UNITILE OPTICE
10. MONITORUL
11. UNITATEA DE DISCHET
12. TASTATURA , MAUSUL , JOYSTICUL
13. CARCASA I SURSA DE ALIMENTARE
14. PLACA DE SUNET , BOXELE , MICROFONUL
15. MODEMUL I PLACA DE REEA
16. IMPRIMANTA

INTRODUCERE
Cumprarea unui calculator reprezint o decizie important care trebuie luat n funcie de
bugetul de care dispunem i de modul n care dorim s folosim calculatorul. Un calculator folosit
n principal pentru procesare de text (scris, formatare) i pentru explorarea internetului nu trebuie
s fie puternic, ns un calculator folosit i pentru jocuri sau editare audio-video trebuie s fie
ndeajuns de puternic nct s poat face fa cu succes acestor sarcini. Cei care i cumpr
pentru prima dat un calculator snt sftuii s-i cumpere unul deja asamblat, care are i
sistemul de operare preinstalat.
Ofertele de calculatoare deja asamblate snt ns de multe ori "dezechilibrate" (de ex.
procesor puternic i plac video slaba, etc.) de aceea este recomandat s le spunem celor care
ni-l vnd la ce l folosim n principal. Acetia pot s-i ajusteze configuraia (n anumite limite) n

raport cu cerinele noastre, n aa fel nct s nu avem surpriza s cumprm un calculator prea
slab (pentru care vom fi nevoii s investim ali bani n scopul ameliorrii lui) sau din contr unul
prea puternic (caz n care am cheltuit bani pentru nite caracteristici pe care nu le folosim).
Cei care au deja un calculator i au cunotine despre piesele din acesta (instalare,
configurarea draiverelor) pot s i asambleze singuri un nou calculator fr un efort prea mare.
Avantajul principal al asamblrii unui calculator din componente cumprate separat este c
avem toate piesele n garanie i putem n acelai timp s deschidem calculatorul pentru a face
mbuntiri sau pentru a-l ntreine (curare de praf, lubrifierea ventilatoarelor, etc.) fr a
pierde garania. Dac am luat un calculator deja asamblat, garania se pierde de obicei dac
deschidem calculatorul i de aceea sntem nevoii s-l transportm la serviciul de reparaii al
magazinului de unde l-am cumprat ori de cte ori avem probleme cu el sau dorim s-i aducem
mbuntiri. Un alt avantaj major este faptul c putem alege piesele care au cel mai bun raport
calitate-pre, nefiind obligai s le cumprm pe toate de la acelai furnizor. Faptul c nu
depindem de componentele avute n stoc de o anumit firm care vinde calculatoare asamblate
deja, ne permite s alegem piesele i n funcie de companiile productoare. De exemplu, dac
am avut experiene pozitive cu plcile de baz produse de compania X i cu plcile video
produse de compania Y putem s ne procurm n continuare piese produse de aceste companii
pentru noul calculator pe care dorim s-l asamblm.
Dac reuim s asamblm un calculator care funcioneaz exact aa cum ne dorim vom avea
satisfacia lucrului bine fcut i n mod sigur vom ctiga i respectul prietenilor nostri interesai i
ei de calculatoare. Pe de alt parte dac performanele calculatorului asamblat snt departe de
ce speram sau chiar acesta nu pornete, vom fi nevoii s apelm la serviciile unor specialiti,
lucru care ne va costa n plus.
Decizia de a asambla singuri un calculator trebuie luat numai dac sntem siguri c vom
duce lucrul la bun sfirit. Responsabilitatea pentru asamblarea cu succes a unui calculator i
revine n ntregime aceluia (sau aceleia) care i asum un astfel de proiect. Cel mai important
lucru (dup cunotinele de baz despre componentele unui calculator i funcionarea acestuia)
care ne poate garanta succesul ntr-o astfel de iniiativ este ncrederea n forele proprii.
Calculatorul este in esenta o masina electronica complexa si la fel ca orice masina are nevoie
de intretinere pentru a functiona la parametrii maximi un timp cit mai indelungat. Tehnicile de
intretinere sint prezentate pe larg in Manualul de Intretinere a unui Calculator.

ALEGEREA I CUMPRAREA PIESELOR

Alegerea i cumprarea pieselor snt cele mai importante etape atunci cnd ne decidem s ne
asamblm singuri un calculator.
Alegerea pieselor trebuie s se faca n funcie de bugetul de care dispunem i de modul
principal de folosire a calculatorului. Exist piese la care putem face economie cumprnd
sortimente mai ieftine i piese la care nu este indicat s facem economie dac dorim s avem un
calculator puternic. nainte de a cumpra piesele este bine s citim n revistele cu tematic TI
(tehnologia informaiei) testele la care au fost supuse componentele dintr-o anumit categorie i
n funcie de acestea s le alegem pe acelea care au cel mai bun raport calitate-pre (piese cu
performan bun la un pre rezonabil). Toate revistele de calculatoare efectueaza periodic teste
ale pieselor ce compun calculatoarele (plci de baz, procesoare, plci video, etc.) unde snt
prezentate de asemenea i caracteristicile tehnice i dotrile pieselor respective. n plus dac
avem deja un calculator conectat la internet (sau mergem ntr-o cafenea internet) putem consulta
paginile siturilor specializate n hardware. Cteva dintre siturile care prezint regulat teste
comparative detaliate ale pieselor de calculator snt : Xbit Labs, Digit Life, Tom's Hardware,
Anandtech, ExtremeTech, etc. O list exhaustiv a siturilor specializate n avanprezentari

("previews"), recenzii ("reviews") i baterii de teste ("benchmarks") ale componentelor pentru PC

poate fi gsit n pagina Legturi Calculatoare . n Anexa manualului pot fi gasite legaturi ctre
articole utile pentru cei care doresc sa-i asambleze singuri calculatorul.
Dup ce ne-am hotrt asupra pieselor dorite trebuie s alctuim o list a acestora pe care s
o scriem pe hrtie. Este bine s avem pentru fiecare component cel puin dou opiuni, n aa
fel nct dac piesa respectiva nu este nicieri n stoc s cumprm alta cu performane similare.
Apoi trebuie s vedem care din furnizorii de componente are n stoc piesele dorite de noi i care
este preul lor. Putem afla acest lucru fie vizitnd sediile furnizorilor (magazinele), fie telefonnd la
aceste sedii, fie contactndu-i pe furnizori prin pota electronic. Vizitarea siturilor web sau
consultarea ofertelor existente n magazine este mai mult orientativ, pentru c ofertele nu
prezint de cele mai multe ori situaia pieselor avute n stoc ntr-un anumit moment. ntotdeauna
trebuie s ntrebm (la faa locului sau prin telefon) care este situaia pieselor care ne
intereseaz (existente n stoc, stoc epuizat dar reaprovizionarea este iminent, etc.). Comparm
preul pieselor la diveri furnizori i alegem pentru aceeai pies furnizorul care practic cel mai
mic pre, pentru c dei diferenele de pre snt de obicei foarte mici ntre variatele oferte, atunci
cnd cumprm mai multe piese orice mic economie se adun i la sfrit totalul economisit nu
este de neglijat.
n final alctuim lista definitiv de componente pe care trebuie s le cumprm, o scriem pe
hrtie i facem nc o dat calculul total al preului lor. Putem cumpra piesele fie mergnd la
sediile furnizorilor, fie comandndu-le pentru a fi livrate la domiciliu (prin transport auto sau prin
pot). Cumprarea pieselor de la sediile furnizorilor trebuie s se fac mereu cu lista de piese
alctuit de noi n mn, numele, producatorul i preul pieselor trebuind s fie indicate n scris
atunci cnd le comandm n aa fel nct s nu apara confuzii. Transportul auto la domiciliu al
componentelor cumprate este disponibil doar la anumii furnizori, dintre care unii l ofer n mod
gratuit la cumprturi peste un anumit pre, iar alii l ofer contra unor sume de obicei modice. n
ambele cazuri trebuie s locuim n aceeai localitate cu furnizorul. Livrarea prin pot este
recomandat dac nu gsim o pies dect la un furnizor care se afla n alt oras, ea avnd riscurile
sale legate de integritatea pieselor transportate n acest mod.
Este recomandat cumprarea pieselor de la magazine specializate n comercializarea de
calculatoare, pentru c n acest fel beneficiem de garanie stabilita prin contract scris. Exist i
posibilitatea s cumprm piese noi (care costa ceva mai puin dect n magazine) de la furnizori
particulari care pot fi contactai dac citim ofertele de la mica publicitate. Dac apelam la acetia
din urm va trebui s ne asumam riscul ca ei s nu respecte garania pe care au spus c o
ofer. Pe de alt parte dac un furnizor particular este o cunotin de-a noastr sau locuiete n
acelai bloc sau n apropiere putem s apelam la el pentru c n mod aproape sigur ne va oferi
suport tehnic i ne va respecta garania dac vom avea nevoie.
Cea mai grea decizie de luat este daca sa se cumpere un calculator (sau o componenta) in
momentul in care se produce o schimbare majora a standardelor de fabricatie a componentelor.
Anul 2004 a fost un an in care s-au introdus standarde noi (Serial ATA pentru hardiscuri, PCI
Express x16 pentru placi video, DDR2 pentru memoria RAM) si formate noi de socluri (LGA775
pentru Pentium 4, socket 939 pentru Athlon 64 si Athlon 64 FX). Standardele mai noi sint
intotdeauna mai bune decit cele vechi, dar nu acelasi lucru se poate spune despre primele
componente construite in conformitate cu ele. Ca si in cazul oricarui produs electronic de larg
consum, prima generatie conforma cu standardul nou nu este intotdeauna si cea mai reusita,
pentru ca doar utilizarea mai indelungata a unui produs va scoate la iveala defectele de
fabricatie, prin rezolvarea carora producatorul va reusi sa-si imbunatateasca produsul. Fiecare
utilizator va decide singur daca sa cumpere o componenta din prima generatie conforma cu noul
standard sau daca sa astepte un timp (3 - 6 luni este suficient) pina la "maturizarea" produsului
respectiv. In general asteptarea este cea mai buna optiune, mai ales ca pretul unui produs tinde
sa scada odata cu trecerea timpului de la introducerea pe piata, iar calitatea se imbunatateste.

PROCESORUL
INTEL

AMD
GENERALITI

Procesorul este piesa cea mai important a unui calculator (cea care face "calculele") i este
alctuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate, care snt compuse la rndul lor din
tranzistori, rezistori (rezistene), capacitori (condensatori) i diode. Toate aceste componente
servesc la alctuirea unor circuite care formeaz porti logice (logic gates) ce stau la baza
principiului de funcionare a microprocesorului.
Procesorul se mai numete i CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este dat
de de frecvena de funcionare ("viteza cu care face calculele"), de arhitectura sa interna si de
cantitatea de memorie de pe pastila procesorului. Frecvena de funcionare este denumit de
obicei "frecven de ceas" ("clock frequency") sau "frecven de tact" si este msurat n
MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Arhitectura procesorului se refera in principal la tipul de
microcircuite si dispunerea lor n cadrul nucleului (nucleelor) acestuia. Memoria existent pe
pastila procesorului se numeste memorie "cache" de nivel 1, 2 sau 3, scris prescurtat de obicei
L1, L2, L3. Memoria cache ("cache" = depozit) de pe pastila procesorului este o memorie rapid
folosit exclusiv de procesor, care n acest fel i scade dependena fa de memoria sistemului
(memoria RAM) i devine mai rapid n executarea instruciunilor sale. Memoria cache servete la
stocarea datelor accesate frecvent de procesor i are o importan deosebit n aplicaiile
(jocurile pe calculator, etc.) care utilizeaz frecvent aceleai seturi de date. Frecvena de
funcionare ("viteza") a unui procesor este dat de produsul dintre frecvena ("viteza") magistralei
principale de date ("Front Side Bus - FSB") i factorul de multiplicare a acesteia ("multiplier"). De
exemplu un procesor cu frecvena de funcionare ("clock frequency") de 1467 MHz are o
frecven a magistralei principale de date de 133 MHz i un factor de multiplicare de 11.
In mod clasic procesoarele pentru calculatoarele personale au o arhitectura bazata pe un
singur nucleu si lucreaza cu instructiuni pe 32 de biti. Cresterea de performanta a noilor generatii
de procesoare se bazeaza pe marirea frecventei de tact, a magistralei principale (FSB) si a
cantitatii de memorie cache, procese posibile intre altele si prin imbunatatirea procesului de
fabricare. Dar in anul 2004 a devenit evident ca aceste proceduri de crestere a performantei isi
atinsesera limita fizica si nu puteau fi impinse mai departe. Ca urmare atit AMD cit si INTEL au
inceput sa caute modalitati noi prin care sa reuseasca sa scoata in continuare generatii de
procesoare cit mai performante. S-a preconizat deci pe de o parte construirea unor procesoare
care sa utilizeze instructiuni pe 64 de biti, iar pe de alta parte construirea unor procesoare care
sa inglobeze mai multe nuclee. Procesoarele pe 64 de biti au fost lansate de AMD in anul 2003
si de INTEL in anul 2005, iar procesoarele cu doua nuclee ("dual-core" - binucleate) ale celor doi
producatori si-au facut si ele aparitia in 2005. Procesoarele binucleate sint indicate pentru cei
care lucreaza in mod curent cu aplicatii ce suporta modul multifir (multithread), adica editarea
audio-video, codarea audio-video, prelucrarea de grafica 3D (modelare, randare, etc.) si
proiectarea asistata de calculator (CAD). Liniile de procesoare clasice nu au fost inca
abandonate, insa este posibil ca in citiva ani ele sa cedeze locul aproape in totalitate
procesoarelor cu mai multe nuclee si care folosesc instructiuni pe 64 de biti.
Exist mai muli fabricani de procesoare dar cei mai importani snt INTEL i AMD. Aceste
companii au o oferta mprit n trei categorii :

1) Procesoare foarte puternice. Snt destinate mptimiilor de jocuri de ultim generaie

sau celor care au nevoie de ct mai mult performan pentru aplicaiile (animaii 3D i
editare audio-video profesional, etc.) pe care le folosesc i nu se uit la suma de bani pe
care trebuie s o cheltuiasc. In aceast categorie AMD propune procesoarele Athlon 64
X2 (binucleat) si Athlon 64 FX, iar Intel procesoarele Pentium Extreme Edition (9xx si 8xx)
si Pentium 4 Extreme Edition.
2) Procesoare puternice. Snt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul att
pentru jocuri de ultim generaie ct i pentru aplicaii comune (prelucrare de text, internet,
editare audio-video, etc.). In aceast categorie AMD propune procesoarele Athlon 64, iar
Intel procesoarele Pentium D (binucleat), Pentium 4 6xx si Pentium 4 5xx.
3) Procesoare cu performane medii. Snt destinate utilizatorilor care folosesc
calculatorul n special pentru aplicaii mai puin intensive (aplicaii de birotica, internet,
vizionare de filme, ascultare de muzica, etc.). Aceste procesoare pot fi folosite i pentru
jocurile de ultim generaie ns doar dac snt fcute anumite modificri n setrile
jocurilor (scderea rezoluiei i a detaliilor grafice) care s permit rularea lor la un nivel
acceptabil. Din aceast categorie fac parte procesoarele Sempron produse de AMD i
procesoarele Celeron produse de Intel.
3) Procesoare cu performane obinuite (sczute). Snt destinate utilizatorilor care
folosesc calculatorul exclusiv pentru aplicaii puin intensive (aplicaii de birotic, internet,
vizionare de filme, ascultare de muzic, etc.). Din aceast categorie fac parte
procesoarele VIA C3 produse de VIA. Aceste procesoare au avantajul c nu consum
mult energie electric i c degaj foarte puin cldur, ceea ce le face s poat fi
folosite n special n calculatoarele portabile mai puin performante destinate celor care
doresc s plteasca un pre sczut pentru aceste dispozitive.

Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la procesoare pot fi
gasite n Anexa Manualului.

PROCESOARE INTEL
PENTIUM

CELERON

Procesoarele fabricate de compania INTEL snt de dou tipuri i anume Pentium i Celeron,
care la rndul lor exist n mai multe variante n funcie de generaie (Pentium 4, Pentium 3,
Celeron 2, etc.) i de frecvena de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.). ntre aceste dou tipuri
exist asemnari i diferene care se reflect n performana lor global. Procesoarele Pentium
snt destinate acelora care doresc ct mai mult performan de la calculator i ca urmare snt
dispui s plteasca un pre pe msur pentru acest lucru. Procesoarele Celeron snt destinate
acelora care doresc s cumpere procesoare produse de compania Intel, dar snt de acord s
sacrifice un anumit grad de performan n favoarea unui pre mai sczut. Aceast politica de
marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron s fie fabricate i poziionate pe pia
n aa fel nct s nu intre n concuren cu procesoarele Pentium. Ca urmare ele au viteze mai
mici dect cele mai noi procesoare Pentium, au o frecven de funcionare a magistralei de date
mai mic i de asemenea mai puin memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un
moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecven de ceas
de 2,8 GHz, o frecven de funcionare a magistralei de date (a procesorului, intern) de 400
MHz i o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparaie, la acelai moment cele mai puternice
procesoare Pentium 4 obinuite (nu Extreme Edition) aveau o frecven de ceas de 3,4 Ghz, o
frecven de funcionare a magistralei de date (a procesorului, intern) de 800 MHz i o memorie
cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott). O lista cu
caracteristicile tehnice ale procesoarelor Pentium si Celeron se gaseste pe situl INTEL sub forma
de fisier PDF.
1. PENTIUM

1.1 Procesoare mononucleate ("single core" - cu un singur nucleu)

Procesoarele Pentium snt cele mai puternice procesoare produse de Intel i snt indicate
pentru cei care doresc s foloseasca calculatorul i pentru jocuri de ultim generaie sau pentru
prelucrare audio-video. Procesoarele Pentium fabricate n prezent snt dintr-a patra generaie
(Pentium 4), dar se gsesc n vnzare (n special la mna a doua) i procesoare din generaia a
treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei Pentium III). Procesoarele din generaia a patra (cu
excepia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate folosindu-se succesiv (n ordine
cronologic) patru tipuri de nuclee i anume Wilamette (pn la 2 GHz inclusiv), Northwood (de la
2GHz pn la 3,4 Ghz) i Prescott (de la 2,8 Ghz n sus). ntre cele trei tipuri de nuclee exist
multe asemnri ns exist i destule diferene, legate de procesul de fabricaie sau de
arhitectura intern. Nucleul Prescott are un numr dublu de tranzistori fa de nucleul Northwood
i are 16 KB de memorie cache L1 i 1024 MB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are
doar 8 KB de memorie cache L1 i 512 KB de memorie cache L2. n plus procesoarele bazate
pe nucleul Prescott au o arhitectur mbuntit i snt dotate cu un set nou de instruciuni,
numit SSE3, care nu exist la procesoarele bazate pe nuclee mai vechi i care va fi pus n
valoare de creatorii de softuri. Pe de alt parte nucleul Prescott are un consum de electricitate
mai crescut i degaj mai mult cldur n timpul funcionrii intensive dect nucleul Northwood,
ceea ce reprezint un dezavantaj.
Procesoarele Pentium 4 din familiile 5xx (530, 540, 550, etc.) si 6xx (670, 660, 650, etc.) sint
cele mai noi reprezentante ale generatiei de procesoare mononucleate Pentium 4. Ceea ce le
deosebeste de familiile precedente de procesoare Pentium 4 este posibilitatea folosirii
tehnologiei EM64T (Enhanced Memory 64 Technology), adica folosirea instructiunilor pe 64 de
biti. Acestea au nevoie pentru a functiona de placi de baza care sa suporte tehnologia EM64T la
nivel de BIOS, iar la nivel software de sisteme de operare (Windows XP x64 sau Linux) si de
aplicatii pe 64 de biti.
Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (Pentium 4 XE) snt cele mai performante
procesoare din generaia Pentium 4. Aceste procesoare snt bazate pe nucleul Gallatin, iar una
dintre caracteristicile nucleului care contribuie din plin la sporul de performan este prezena
unui nivel de memorie cache L3 cu o marime de 2 MB, care se adauga memoriei cache L2 de
512 KB. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition nu au nevoie de plci de baz speciale, ele
putnd fi montate pe plcile de baz obinuite pentru Pentium 4 i anume "socket 478" sau
"socket LGA775". Astfel, procesorul P4 XE 3.4 GHz exista atit in varianta pentru soclu 478 cit si
in varianta pentru soclu LGA775. Cel mai puternic reprezentant al acestei familii este procesorul
Pentium 4 XE 3.73 GHz, care este construit exclusiv pentru formatul de soclu LGA775.
O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecvena de tact de peste 2,4 GHz posed facilitatea
de "Hyper-Threading" (HT), ceea ce nseamn c un procesor este "vzut" de SO ca fiind de fapt
compus din dou procesoare "logice" (virtuale) care funcioneaz la frecvena de ceas nominal
a procesorului real. Unele aplicaii snt optimizate pentru modul multifir ("multithread") sau pentru
sistemele multiprocesor i ca urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor
Pentium 4, chiar dac acest sistem doar "emuleaz" un sistem biprocesor, fr a fi i n realitate
unul. De asemenea tehnologia HT aduce un avantaj n situaia lucrului simultan cu mai multe
aplicaii sau n cazul n care unele aplicaii ruleaz automat n fundal. Performana unui sistem
dotat cu un procesor care utilizeaz tehnologia "Hyper-Threading" nu este ns la fel de mare ca
a unui sistem dotat cu dou procesoare reale (identice cu cel folosit n sistemul monoprocesor),
din cauza faptului c procesoarele "logice" trebuie totui s mpart resursele procesorului real.
Creterea de performan este de obicei de ordinul 10-30 %, dar exist i situaii n care
tehnologia HT trebuie dezactivat pentru c ea ncetinete activitatea procesorului n anumite
aplicaii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o plac de baz compatibila i de un
SO (Windows XP sau unele distribuii de Linux) optimizat pentru aceast tehnologie. Activarea
sau dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul plcii de baz.

1.2 Procesoare binucleate ("dual core" - cu doua nuclee)

Familia Pentium D cuprinde procesoarele Pentium D 8xx si Pentium D 9xx. Procesoarele
Pentium D folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), insa nu si tehnologia HyperThreading, care a fost dezactivata.

Procesoarele Pentium D 8xx sint bazate pe nucleul Smithfield si au o memorie cache

L2 de 2 MB. Modelele existente sint : Pentium D 840 (3,2 GHZ), 830 (3 GHz) si 820 (2,8
GHz), ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in paranteza.
Procesoarele Pentium D 9xx sint bazate pe nucleul Presler si au o memorie cache L2
de 4 MB. Modelele existente sint : Pentium D 920 (2,8 GHZ), 930 (3 GHz), 940 (3,2 GHz)
si 950 (3,4 GHz), ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in
paranteza.

Familia Pentium Extreme Edition (Pentium XE) contine cele mai puternice procesoare
produse de Intel. Ele au tehnologia Hyper-Threading activata si folosesc bineinteles si
instructiunile pe 64 de biti (EM64T).

Pentium XE 840 este bazat pe nucleul Smithfield, are 2 MB cache L2, frecventa de 3,2
GHz si magistrala de date (FSB) de 800 MHz.
Pentium XE 955 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecventa de 3,46
GHz si magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.

Ambele familii de procesoare binucleate folosesc formatul de soclu LGA775 si au nevoie de o

placa de baza cu cipset Intel 955X sau NVIDIA nForce4 SLI Intel Edition.
2. CELERON
Procesoarele Celeron moderne au nucleu de procesor Pentium 4 (varianta Wilamette,
Northwood sau Prescott), dar n trecut procesoarele Celeron foloseau acelai nucleu ca i
procesoarele Pentium mai vechi cu o generaie. Este demn de remarcat faptul ca procesoarele
Celeron D (cele mai noi, bazate exclusiv pe nucleul Prescott) au o performanta notabil crescuta
fata de procesoarele Celeron din generatiile anterioare, chiar i la o frecventa de tact egala.
Acest lucru se datoreaza mai multor factori i anume : marimea memoriei cache L1 i L2 s-a
dublat (L1 = 16 KB, L2 = 256 KB), viteza magistralei principale a crescut i ea (533 MHz, fata de
400 MHz ct aveau cele mai performante procesoare Celeron cu nucleu Northwood) i a fost
introdus setul de instructiuni SSE3. Pe de alta parte procesoarele Celeron, indiferent de
generatie, nu suporta tehnologia Hyper-Threading, aceasta raminind apanajul procesoarelor
Pentium 4.
Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 Intel a inceput sa produca si procesoare Celeron D
care folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu modelele Celeron D 326,
331, 336, 341, 346, 351. Acestea au frecvente de tact de la 2,53 la 3,2 GHz si folosesc formatul
de soclu LGA775.
Procesoarele Celeron cu frecvena de tact sub 2 Ghz snt indicate pentru calculatoare folosite
pentru aplicaii mai puin solicitante. Aceasta nu nseamn c ele nu pot fi folosite pentru jocuri
sau editare audio-video, ci doar c performana lor n aceste cazuri este mult sczut fa de
procesoarele Pentium de ultim generaie, n principal datorit cantitii mici de memorie cache.
Procesoarele Celeron cu viteze de 2 GHz sau mai mult pot fi folosite ns i pentru aplicaii
solicitante, dei cantitatea redus de memorie cache i pune n continuare amprenta asupra
performanelor procesorului, exceptie fcnd bineinteles procesoarele Celeron D.
DENUMIREA PROCESOARELOR INTEL

Compania Intel a folosit pina in anul 2004 denumiri pentru procesoarele Pentium i Celeron
care includeau obligatoriu i frecventa de ceas reala a acestora (de ex. Pentium 4 3.4 GHz ;
Pentium 4 3.2E GHz ; Pentium 4 2.8C GHz ; Celeron 2 GHz, Celeron 2.8 GHz, etc.). Scopul era
ca orice cumparator sa poat sa aprecieze uor performanta procesoarelor i sa poat sa se
decida rapid care este cel mai potrivit pentru nevoile sale.
Intel a complicat ns lucrurile pe parcurs (n special pentru cumparatorii mai puin avizati)
pentru ca au existat foarte frecvent situatii n care procesoare Pentium 4 avnd aceeai frecventa
de ceas aveau performante sensibil diferite. Acest lucru se datora n principal faptului ca unele
dintre aceste procesoare funcionau cu o magistrala interna de date de 800 MHz, iar altele cu
533 MHz sau ca unele procesoare foloseau tehnologia "Hyper-Threading" n timp ce altele nu.
Mai mult, interveneau n ecuatie i diferentele legate de nucleele pe baza crora erau construite
procesoarele. n acest fel nu erau rare situatiile n care cumparatorii erau pusi n dificultate atunci
cnd trebuiau sa aleaga procesorul adecvat dintre mai multe procesoare avnd aceeai frecventa
de ceas dar preturi diferite. Aceasta stare de lucruri defavoriza n mod evident cumparatorul i n
plus permitea unele manevre de marketing abuzive din partea firmelor care vindeau sisteme i
componente de calculator, firme care de obicei specificau n ofertele lor doar frecventa de ceas a
procesorului, fara a preciza i frecventa magistralei de date, tipul nucleului sau compatibilitatea
cu tehnologia "Hyper-Threading".
Incepind cu anul 2004 Intel a hotarit sa schimbe radical modul de denumire a procesoarelor
pe care le produce, n aa fel nct diferentele de performanta sa fie foarte clare. Noua metoda
de denumire implica folosirea unui numr (Processor Number - PN) care sa reflecte performanta
globala a procesorului respectiv. Denumirea va fi formata din numele procesorului (Pentium sau
Celeron) la care se adauga un numr alcatuit din trei cifre, de forma 9xx, 8xx, 7xx, 6xx, 5xx sau
3xx, dup linia de procesoare n care se incadreaza un anumit model de procesor. Vor exista mai
multe grupuri de procesoare distincte i anume : procesoare cu performante crescute (9xx si
8xx), procesoare pentru calculatoare mobile (7xx), procesoare cu performante medii (6xx si 5xx)
i procesoare cu performante obisnuite (3xx). Primele patru grupuri cuprind procesoare de tipul
Pentium 4, iar ultimul procesoarele Celeron. Procesoarele numite 8xx si 9xx sint cu doua nuclee.
Un procesor avnd un anumit numr este mai puternic decit procesoarele cu numere mai mici
i mai slab decit procesoarele cu numere mai mari. De exemplu un procesor Pentium 4 la 3,6
GHz (construit pe nucleul Prescott, avnd magistrala de date de 800 MHz, 1MB memorie cache
L2, compatibil cu tehnologia HT) va avea numarul 560, un procesor avnd aceleasi caracteristici
tehnice dar funcionind la frecventa de 3,4 GHz va avea numarul 550, iar un procesor avnd
aceleasi caracteristici tehnice dar funcionind la frecventa de 3,84 GHz va avea numarul 570. n
mod similar un procesor Celeron D la 2,66 GHz (construit pe nucleul Prescott, avnd magistrala
de date de 533 MHz, 256 KB memorie cache L2) va avea numarul 330, un procesor avnd
aceleasi caracteristici tehnice dar funcionind la frecventa de 2,53 GHz va avea numarul 320, iar
un procesor avnd aceleasi caracteristici tehnice dar funcionind la frecventa de 2,8 GHz va avea
numarul 335.

PROCESOARE AMD
MONONUCLEATE (SINGLE-CORE)

BINUCLEATE (DUAL-CORE)

Procesoarele fabricate de compania AMD snt de dou tipuri i anume Athlon i Sempron,
acestea din urma inlocuind linia de procesoare Duron la jumatatea anului 2004. ntre aceste
dou tipuri exist asemnri i diferene care se reflect n performana lor global. Diferena
ntre procesoarele de tip Athlon i Sempron este n mare msur aceeai care exist ntre
procesoarele Pentium i Celeron i este legat de frecvena de ceas ("viteza") a procesorului, de
frecvena magistralei de date, de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului i de

tipul nucleului folosit.

1. PROCESOARE AMD MONONUCLEATE ("single core" - cu un singur nucleu)
1.1 ATHLON 64 / ATHLON 64 FX
Compania AMD a introdus in productie incepind cu anul 2003 procesoare fabricate exclusiv pe
baza unei arhitecturi pe 64 de bii (AMD64) i anume familiile de procesoare Athlon 64 FX
(versiunile 57, 55, 53 i 51) si Athlon 64. Aceste procesoare snt optimizate pentru a rula aplicaii
pe 64 de bii, ns ele pot rula extrem de bine i aplicaii pe 32 de bii sau chiar pe 16 bii. n
aplicaiile pe 32 de bii (de ex. jocuri, programe de birotic, editare audio-video, etc.) performana
procesoarelor cu arhitectura pe 64 de bii este chiar considerabil mai bun dect a procesoarelor
pe 32 de bii. Puterea real a procesoarelor pe 64 de bii este ns "desctuat" doar de
sistemele de operare (Windows XP x64, Linux) i aplicaiile pe 64 de bii.
Procesoarele AMD pe 64 de bii au arhitectura nucleului asemntoare cu cea a procesoarelor
Athlon XP, la care s-au adugat ns mai multe inovaii n scopul creterii performanei. Cea mai
notabil inovaie este includerea n nucleu a controlerului de memorie, care era pn atunci
plasat n cipsetul plcii de baz. n acest fel lucrul cu memoria DDRAM este accelerat i n plus
performana procesorului nu mai depinde de calitatea controlerului folosit de productorul plcii
de baz. n plus ele folosesc i instruciunile SSE 2, care nu snt prezente la procesoarele Athlon
XP. Procesoarele AMD Athlon pe 64 de bii au nevoie de plci de baz speciale, ele neputind fi
instalate pe PB pentru procesoare Athlon XP. La inceputul productiei acestor procesoare, PB
trebuiau sa fie de tipul "Socket 940" pentru Athlon 64 FX i "Socket 754" pentru Athlon 64, n
funcie de numarul de pini ai fiecarui tip de procesor. Ulterior compania AMD a hotarit ca ambele
tipuri de procesoare sa aiba acelai numr de pini, i anume 939, iar placile de baza de tipul
"Socket 939" sa fie compatibile att cu procesoarele Athlon 64 FX, ct i cu procesoarele Athlon
64 construite cu acest numr de pini.
1.1.1 ATHLON 64
Procesoarele Athlon 64 snt varianta mai puin performanta (i n acelai timp mai ieftina) a
procesoarelor AMD mononucleate pe 64 de biti, dar ele intrec n performanta procesoarele
Sempron sau Athlon XP cu aceeai frecventa de tact. Ele snt construite folosind nucleele
"Newcastle", "Clawhammer", "Winchester" si "Venice. Cel mai puternic reprezentant al familiei
Athlon 64 este procesorul Athlon 64 4000+ (frecventa reala 2,4 GHz), care are 939 de pini. El
este construit pe baza nucleului Clawhammer (la fel ca si Athlon 64 FX-53, care are aceeasi
frecventa de tact), avind controler de memorie bicanal si o cantitate de memorie cache L2 de 1
MB.

Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Clawhammer" (3200+, 3400+ i 3700+) au 754 de

pini (snt compatibile cu PB Socket 754), posed un controler de memorie monocanal
("single channel"), o interfa de lucru cu memoria cache L2 pe 64 bii (ceea ce le face
mai puin performante) i o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB.
n ceea ce le priveste pe procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" lucrurile snt
ceva mai complicate. Primele procesoare Athlon 64 (2800+, 3000+, 3200+, 3400+) cu
nucleu "Newcastle" aveau 754 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket
754) posedau un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfa de lucru
cu memoria cache L2 pe 64 bii (ceea ce le facea mai puin performante) i o cantitate de
memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele din a doua serie Athlon 64 cu nucleu
"Newcastle" (3500+, 3800+) au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza
Socket 939) poseda un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfa de lucru
cu memoria cache L2 pe 128 bii (la fel ca procesoarele Athlon 64 FX) i o cantitate de
memorie cache L2 de 512 KB.
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Winchester" (3000+, 3200+ i 3500+) au 939 de pini

(snt compatibile cu PB Socket 939), posed un controler de memorie bicanal ("dual

channel") i o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Deosebirea intre nucleele
Newcastle si Winchester tine exclusiv de procesul de fabricatie, primele fiind fabricate cu
tehnologie de 130 nm (0,13 microni) iar celelalte, mai noi, cu tehnologie de 90 nm (0,09
microni). Tehnologia de 90 nm permite atit scaderea costurilor de productie cit si un
consum de electricitate mai mic, ceea ce are ca efect o temperatura mai scazuta.
Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Venice" (3800+) sint fabricate cu tehnologie de 90
nm, au 939 de pini (snt compatibile cu PB Socket 939), poseda instructiunile SSE3, au un
controler de memorie imbunatatit si un voltaj mai mic de functionare, ultima caracteristica
contribuind la mentinerea unei temperaturi mai scazute fata de nucleele precedente.

1.1.2 ATHLON 64 FX
Procesoarele Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 si 51) au fost de la inceput concepute pentru
a fi varianta mai performanta (i n acelai timp mai scumpa) a procesoarelor AMD pe 64 de biti
cu un singur nucleu. Ele posed un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfa de
lucru cu memoria cache L2 pe 128 bii i o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB (1 MB).

Primele procesoare Athlon 64 FX-51 i FX-53 inglobau nucleul "Sledgehammer", aveau

940 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 940) i, lucru foarte
important, aveau nevoie pentru a funciona de o memorie RAM special ("Registered
DDRAM").
Compania AMD a decis ulterior incetarea productiei procesoarelor FX-51 i intrarea n
productie a unor procesoare Athlon 64 FX-53 care inglobeaza nucleul "Clawhammer" si
au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 939). Mai important, AMD
a hotarit ca toate procesoarele Athlon 64 FX produse din acel moment vor funciona cu
memorie RAM obisnuita, nemaifiind nevoie de memoria RAM special de tipul
"Registered DDRAM". Memoria RAM obisnuita are dou avantaje fata de cea speciala
("registered") i anume este mai rapida i mai ieftina.
Athlon 64 FX-57 (frecventa reala 2,8 GHz) are 939 de pini si este construit pe baza
nucleului "San Diego", beneficiind deci de un controler de memorie imbunatatit si de
compatibilitate cu setul de instructiuni SSE3. Este ultimul procesor Athlon 64 FX construit
cu un singur nucleu.

1.2 SEMPRON
Procesoarele Sempron au fost construite de-a lungul timpului folosind patru tipuri de nuclee si
anume Thoroughbred B, Barton, Paris si Palermo.

Primele procesoare Sempron de la 2200+ (frecventa reala 1,5 GHz) la 2800+

(frecventa reala 2 GHz) au fost fabricate folosind nucleul Thoroughbred B si erau
conforme cu formatul "socket A" pentru placile de baza. Toate procesoarele Sempron
bazate pe nucleul Thoroughbred B de la 2200+ la 2800+ au o cantitate de memorie cache
L2 de 256 KB, ceea ce le face mult mai performante decit predecesoarele lor, Duron, care
aveau doar 64 KB.
Procesorul Sempron 3000+ (frecventa reala 2 GHz - 512 KB cache L2) a fost initial
fabricat folosind nucleul Barton, conform cu formatul "socket A" pentru placile de baza.
Ulterior a fost fabricat cu nucleul Palermo (frecventa reala 1,8 GHz - 128 KB cache L2).
Procesorul Sempron 3000+ cu nucleu Barton are 512 KB memorie cache L2, la fel ca si
procesoarele Athlon XP construite pe baza aceluiasi nucleu. Procesorul Sempron 3100+
cu nucleu Paris are 256 KB memorie cache L2.
Procesorul Sempron 3100+ (frecventa reala 1,8 GHz) este fabricat folosind nucleul
Paris (similar cu cel folosit pentru procesoarele Athlon 64) si este conform cu formatul
"socket 754" pentru placile de baza. Toate procesoarele de mai sus au fost fabricate cu o
tehnologie de 130 nm.
Procesoarele Sempron cele mai noi sint fabricate pentru platforma Socket 754 cu

ajutorul tehnologiei de 90 nm, inglobeaza nucleul Palermo si au valorile nominale

("ratings") : 2600+ (frecv. reala 1,6 Ghz), 2800+ (1,6 Ghz), 3000+ (1,8 GHz), 3100+ (1,8
GHz), 3300+ (2 GHz) si 3400+ (2 GHz). Diferenta de performanta dintre modelele 3300+
si 3400+ (sau dintre 3000+ si 3100+) nu este data de frecventa de functionare, care este
aceeasi, ci de cantitatea de memorie cache L2. Procesoarele construite pe baza nucleului
Palermo au cantitati diferite de memorie cache L2 si anume : 2600+ (128 KB); 2800+ (256
KB), 3000+ (128 KB), 3100+ (256 KB), 3300+ (128 KB), 3400+ (256 KB).
Procesoarele Sempron construite cu nucleele Paris si Palermo poseda avantajele conferite de
acestea (de ex. controler de memorie integrat), dar nu pot rula aplicatii pe 64 de biti. Evident ca
nici cele construite pe baza nucleelor Thoroughbred B si Barton nu pot rula aplicatii pe 64 de biti.
Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 AMD a inceput sa produca si procesoare Sempron
care folosesc tehnologia AMD64 (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu versiunile 2600+, 2800+,
3000+, 3100+, and 3300+. Ele se deosebesc de modelele pe 32 de biti prin intermediul codului
OPN.
1.3 ATHLON XP
Cea mai popular (mai bine vndut) familie de procesoare fabricat de AMD s-a numit Athlon
XP, ea fiind aflata in productie intre anii 2001-2005. Procesoarele Athlon XP au fost fabricate
folosindu-se succesiv (n ordine cronologic) patru tipuri de nuclee i anume Palomino (1500+
pn la 2100+), Thoroughbred (1600+ pn la 2700+), Barton (2500+ pn la 3200+) i Thorton
(2000+, 2200+, 2400+).

Nucleul Thoroughbred a avut dou revizii (versiuni) i anume Thoroughbred A i

Thoroughbred B, acesta din urma prezentnd un avans tehnologic considerabil fa de
nucleele anterioare, inclusiv versiunea A. Diferenele dintre nuclee snt date n principal de
optimizarea arhitecturii lor n vederea mbuntirii performanei globale a procesorului, cu
cteva excepii n care diferenele dintre generaiile de nuclee snt minore i tin doar de
cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului. Ca o regul aproape general cu
ct nucleul este mai nou cu att procesorul este mai bun, adic mai rapid i mai stabil.
Diferena ntre nucleul Barton i cel Thoroughbred B este minima d.p.d.v al arhitecturii,
deosebirea principal ntre ele fiind dat de adugarea a 256 KB de memorie cache L2 pe
nucleul Barton n aa fel nct acesta are 512 KB memorie cache L2 n timp ce nucleul
Thoroughbred B (ca i nucleele Palomino i Thoroughbred A) are doar 256 KB.
Nucleul Thorton este un nucleu Barton care are doar 256 KB de memorie cache L2 i a
fost produs doar din considerente ce in de procesul de producie, pentru c era mai ieftin
s se foloseasc aceeai linie de fabricaie ca pentru nucleele Barton dect s se pstreze
linia de fabricaie a nucleelor Thoroughbred B.

1.4 DURON
Procesoarele Duron mai recente au fost construite succesiv cu dou tipuri de nuclee i anume
Morgan (ntre 1 GHz i 1,3 GHz) i Applebred (1,4 GHz; 1,6 GHz i 1,8 GHz). Nucleul Applebred
este mbuntit considerabil fa de nucleele anterioare i permite funcionarea procesorului la o
frecven a magistralei de date (FSB) de 266 MHz. Procesoarele Duron au o cantitate de
memorie cache L2 de doar 64 KB, fa de 256 sau 512 KB pentru procesoarele Athlon XP, ceea
ce se rsfrnge asupra performanelor n aplicaiile (jocuri, programe de birotic, etc.)
dependente de cantitatea de memorie cache disponibil. Aceasta linie de procesoare a fost
scoasa din productie n momentul n care a fost lansat modelul Sempron.
2. PROCESOARE AMD BINUCLEATE ("dual core" - cu doua nuclee)
2.1 ATHLON 64 FX

Incepind cu anul 2006 AMD a decis ca procesoarele din familia Athlon 64 FX sa fie fabricate
folosind doua nuclee. Primii reprezentanti ai acestei familii (Athlon 64 FX-51, 53, 55, 57) aveau
un singur nucleu.

Athlon 64 FX-60 este construit pe baza nucleului Toledo, avind frecventa reala de 2,6
GHz. El este compatibil cu placile de baza cu Soclu 939 si are 2 MB memorie cache (cite
1 MB pentru fiecare din cele doua nuclee). Controlerul de memorie este bicanal si are o
interfata de lucru cu memoria cache L2 de 128 de biti.

2.2 ATHLON 64 X2
Familia de procesoare Athlon 64 X2 include modelele 4800+ (2,4 GHz), 4600+ (2,4 GHz),
4400+ (2,2 GHz) si 4200+(2,2 GHz), bazate pe nucleele Toledo (4800+ si 4400+) si Manchester
(4600+ si 4200+). Diferenta de performanta intre modelele cu aceeasi frecventa de tact este data
de marimea memoriei cache L2, care este de altfel si singura diferenta intre cele doua tipuri de
nuclee. Aceasta este de 2MB (cite 1 MB pt. fiecare nucleu) la 4800+ si 4400+ si de 1 MB (cite
512 KB pt. fiecare nucleu) la 4600+ si 4200+. Toate modelele folosesc placi de baza de tip
"Socket 939" si au magistrala de date de 1000 MHz. Ele sint compatibile cu setul de instructiuni
SSE3 si au un controler de memorie imbuntatit fata de procesoarele Athlon 64.
DENUMIREA PROCESOARELOR AMD
AMD sustine c folosete o arhitectur pentru nucleele procesoarelor sale pe 32 de biti
(Athlon XP, Duron, Sempron) care este mai bun dect cea folosit de INTEL. Acest lucru ar
permite ca un procesor Athlon XP s aib la o anumit frecven de tact o performan egal sau
mai bun dect un procesor Pentium 4 care funcioneaz la o frecven de tact superioara celei a
procesorului Athlon XP. De exemplu AMD susine (n mod indirect) c un procesor Athlon XP
2800+ (nucleu Thoroughbred B) care funcioneaz la frecvena reala de 2250 MHz (2,25 GHz)
are aceeai performan ca un procesor Pentium 4 2.8 care funcioneaz la frecvena reala de
2800 MHz (2,8 Ghz). Acest lucru nu este fr o baz real, pentru c procesoarele produse de
AMD execut mai multe instruciuni pe ciclu dect procesoarele produse de Intel.
Compania AMD i numete procesoarele Athlon XP n funcie de performana lor
("performance rating" - PR) i nu de frecvena de tact real, n aa fel nct un procesor Athlon
XP 2000+ are de fapt frecvena de ceas de 1667 MHz. Introducerea nucleului Barton a complicat
ntructva lucrurile pentru c de exemplu un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Thoroughbred
B funcioneaz la frecvena de 2250 MHz (166x13,5), iar un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu
Barton funcioneaz la frecvena de 2083 MHz (166x12,5), AMD susinnd c memoria cache L2
mai mare a nucelului Barton l face capabil s aib aceeai performan cu nucleul
Thoroughbred B, chiar dac funcioneaz la o frecven mai mic. Cele mai performante
procesoare Athlon XP (3000+ i 3200+) snt ns construite numai folosind nuclee Barton.
Apariia procesoarelor pe 64 de bii a complicat i mai mult lucrurile n ceea ce privete
denumirile folosite de compania AMD pentru produsele sale. Astfel, metoda PR a fost pstrat
pentru procesoarele Athlon 64 (3200+, 3400+, 4000+), ns pentru procesoarele Athlon 64 FX sa optat pentru denumiri care nu au legtur cu frecvena de funcionare (FX-51 funcioneaz la
2,2 GHz, FX-53 la 2,4 GHz, iar FX-55 la 2,6 GHz) sau cu performana comparativ cu
procesoarele Pentium 4 (numerele 51, 53 si 55 nu au nici o relatie cu performanta procesoarelor
produse de Intel). Denumirea procesoarelor Sempron (3100+, 2800+, 2600+, etc.) este conforma
cu modelul PR ("performance rating") expus mai sus, dar ele nu se raporteaza la performanta
comparativa a unor procesoare Pentium 4. Procesoarele Duron au fost denumite n funcie de
frecvena de ceas exprimat n MHz (Duron 1600, Duron 1800), ele fiind scoase insa din
productie.
Acurateea folosirii unei denumiri care nu se bazeaz pe frecvena de ceas a procesorului n

cauz, ci pe frecvena unui procesor concurent care are performane asemntoare, este pus
n chestiune de unii specialiti. Din testele efectuate de mai multe situri specializate n hardware
rezult c valoarea nominala ("rating") folosit de AMD pentru procesoarele sale Athlon XP este
adecvat n special n legtur cu aplicaiile de birou i cu jocurile pe calculator. n cazul
prelucrrii audio-video (codare MPEG4, codare MP3) denumirea i pierde din precizie,
supraestimnd ntr-o anumit msur performanele procesorului AMD.
In cazul procesoarelor Athlon 64 si Sempron, compania AMD a fost acuzata ca valorile
nominale ("ratings") par a fi stabilite uneori fara prea multa rigurozitate logica, din considerente
care tin mai mult de strategiile de acoperire a pietei cu o gama cit mai larga de produse, decit de
performantele comparative ale procesoarelor. Acuzatiile nu se verifica in majoritatea cazurilor,
compania AMD neavind interesul sa isi creeze o reputatie proasta prin apelarea mult prea
flagranta la trucuri ieftine de marketing. De exemplu un procesor Athlon 64 3500+ (2,2 GHz - 512
KB cache L2 - interfata cu memoria pe 128 de biti - nucleu Newcastle sau Winchester) este in
majoritatea testelor mai performant decit unul 3400+ (2,4 GHz - 512 KB cache L2 - interfata cu
memoria pe 64 de biti - nucleu Newcastle), chiar daca acesta din urma are o frecventa de ceas
mai mare cu 200 MHz. La un moment dat pe piata romaneasca ele costau (cu TVA inclus) 285
EUR (3500+) si 235 EUR (3400+), fiecare potential cumparator urmind sa decida singur daca
diferenta de 50 de EUR la pret reflecta adecvat diferenta de performanta.
Un dezavantaj al procedurii de numire folosite de AMD este faptul ca pot exista procesoare cu
aceeasi valoare nominala care fac parte din familii diferite si evident au si preturi diferite. O astfel
de situatie se intilneste in cazul procesoarelor Athlon 64 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 nucleu Clawhammer sau Newcastle), Athlon XP 3000+ (2,1 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu
Barton) si Sempron 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Barton). In acest caz alegerea
procesorului cel mai performant trebuie sa se faca dupa pretul sau. De exemplu la un moment
dat procesorul Sempron 3000+ (1,8 GHz - 128 KB cache L2 - nucleu Palermo) costa in Romania
115 EUR (incl. TVA), iar procesorul Athlon 64 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu
Newcastle) costa 153 EUR (incl. TVA), ambele fiind destinate platformelor cu soclu 754. Este
evident ca valoarea nominala identica (3000+ in acest caz) nu a pus pe acelasi rang al
performantelor un procesor Sempron cu unul Athlon 64, lucru reflectat foarte bine de pret.
Este deci recomandat sa nu se faca comparatii bazate pe valorile nominale intre procesoare
AMD apartinind unor familii diferite. Pentru a avea relevanta, astfel de comparatii trebuie sa se
faca doar pe baza rezultatelor obtinute de procesoare in testele efectuate de siturile specializate
in recenzii ale componentelor hardware. In sfirsit, daca trebuie sa ne decidem asupra a doua
procesoare din aceeasi familie (de ex. Athlon 64), care au aceeasi valoare nominala (de ex.
3500+) dar sint fabricate cu tehnologii diferite (90 nm si 130 nm), este recomandat sa alegem
procesorul fabricat cu tehnologia mai noua (90 nm).
Verdictul n privina procesoarelor AMD a fost dat de cumprtorii cu mijloace financiare mai
reduse, care le apreciaza att pentru performan, ct mai ales pentru raportul pre-performan
care este foarte bun. Este recomandat cumprarea unui procesor Athlon 64 sau Athlon XP dac
folosim calculatorul pentru aplicaii care necesit putere mare de calcul (jocuri, prelucrare audiovideo) sau un procesor Sempron dac l folosim pentru aplicaii de intensitate medie (aplicaii de
birou, internet). La fel ca n cazul procesoarelor Celeron, procesoarele Sempron pot fi folosite i
pentru jocuri sau editare audio-video, ns performanele lor snt mai sczute dect ale
procesoarelor Athlon 64 si Athlon XP, evident la valori nominale apropiate (a nu se compara deci
un Sempron 3100+ cu un Athlon XP 2000+). Procesoarele Sempron cu valori nominale mari
(peste 2800+) pot fi folosite fara probleme si pentru jocurile noi, dar jucatorii impatimiti ar trebui
sa cumpere mai degraba procesoare Athlon 64 sau Athlon XP.
Identificarea nucleului unui procesor Athlon XP, Athlon 64 sau Sempron se face pe baza
codului inscripionat pe acesta ("Ordering Part Number" - OPN) sau folosind softuri speciale cum
snt CPUiDMax sau CPU-Z (vezi adresele de unde pot fi descrcate n pagina Legaturi

Programe). S presupunem c avem un procesor Athlon XP cu urmatorul cod inscripionat pe

plcua sa : "AXDA 1700 DUT3C". Pentru a-l "descifra" trebuie s urmm indicaiile de pe situl
AMD. Grupul de litere "AXDA" ne semnaleaz c avem de-a face cu un procesor Athlon XP cu
nucleu Barton sau Thoroughbred, numrul "1700" ne dezvluie c procesorul are o performan
("performance rating") de 1700+ ceea ce lmurete n plus faptul c este vorba de un nucleu
Thoroughbred, litera "D" semnific faptul c procesorul este "mpachetat" folosind tehnologia
OPGA, litera "U" arat c tensiunea de funcionare este de 1,6 V, litera "T" indic temperatura
maxim suportat de nucleu i anume 90 de grade Celsius, cifra "3" semnaleaz c procesorul
are 256 KB de memorie cache L2, iar litera "C" ne indic frecvena magistralei principale de date
(FSB) a plcii de baz n care poate fi montat procesorul i anume 266 MHz.
ALTI PRODUCATORI
Compania VIA produce familiile de procesoare VIA C (C3 / C7) si VIA Eden. Acestea au un
consum scazut de electricitate si pot fi folosite in sistemele de dimensiuni (foarte) reduse la care
este esentiala producerea unei cantitati cit mai mici de caldura in timpul functionarii. Dac
intenionm s folosim un calculator n principal pentru procesarea de text sau explorarea
internetului putem lua n considerare cumprarea unor asemenea procesoare, care poate fi
folosite eventual i pentru jocuri pe calculator mai vechi sau pentru aplicaii audio-video mai puin
intensive. Procesoarele produse de VIA se vnd de obicei impreun cu o plac de baz (sint deja
fixate pe ea), la un pre foarte convenabil.
CUMPRAREA UNUI PROCESOR
Este recomandat cumprarea unui procesor ct mai puternic. O list cu specificaiile tehnice
(frecvena de funcionare, factorii de multiplicare, tensiunea de alimentare, etc.) ale
procesoarelor AMD si INTEL se gsete n pagina Processor Chart.
n cazul n care folosim calculatorul pentru o plaj larg de aplicaii (birotic, editare audiovideo, jocuri, programare, proiectare, etc.) i avem un buget restrns, trebuie s favorizm
procesorul "n dauna" plcii video, atunci cnd luam decizia final referitoare la piesele pe care le
cumprm. Cu alte cuvinte trebuie s luam un procesor ct mai puternic, pentru c performana
acestuia se va reflecta pozitiv n absolut toate aplicaiile, pe cnd performana plcii video este de
obicei limitat la jocuri i la aplicaiile de grafic 3D.
Utilizatorii care pun un pre deosebit pe performana calculatorului lor pot avea n vedere
cumprarea unui procesor Athlon 64 FX sau a unui procesor Pentium 4 Extreme Edition, dac
bineneles bugetul le permite cumprarea unor astfel de procesoare foarte performante dar i
foarte scumpe.
Utilizatorii care au un buget mai putin generos (totusi considerabil) trebuie sa aiba in vedere
cumpararea unui procesor Athlon 64 sau a unui procesor Pentium 4 cu nucleu din generatia
Northwood sau Prescott si cu frecventa de ceas de peste 2500 MHz (2,5 GHz).
Utilizatorii care au un buget restrins pot cumpara un procesor Athlon XP (2500+ sau mai bun)
cu nucleu Thoroughbred B, Thorton sau Barton, un procesor Sempron (2500+ sau mai bun) sau
un procesor Celeron (recomandat tipul D) cu frecventa de ceas de 2,5 Ghz (sau mai mult). In
functie de buget pot fi cumparate procesoare Pentium 4 cu frecvente de tact mai mici de 2,5
GHz, Athlon XP cu frecvente de tact mai mici de 1883 MHz sau Celeron cu frecvente de tact mai
mici de 2,5 GHz, dar acest lucru nu este recomandat daca dorim sa avem un calculator pe care
sa-l folosim pentru aplicatii intensive si in urmatorii 2 ani de la cumparare.
In sfirsit, utilizatorii care folosesc calculatorul pentru aplicatii care nu necesita multa putere de

calcul au cel mai bun raport performanta-pret daca aleg un procesor ieftin din gamele Sempron,
Celeron sau eventual VIA C3.

RCITORUL
GENERALITI
Procesoarele moderne se nclzesc foarte mult atunci cnd funcioneaz, iar temperatura lor
trebuie meninut sub o anumit limit pentru a asigura o funcionare optim. Pentru aceasta
peste procesor se fixeaz un rcitor ("cooler") compus dintr-un radiator pe care se afl fixat un
ventilator.
Radiatorul este format dintr-un postament care se continu cu o structur lamelar i este
construit de obicei din aluminiu dar poate avea i pri din cupru, care este un mai bun conductor
de cldur. Postamentul vine n contact cu suprafaa procesorului, de la care preia cldura
degajat de acesta i o disipeaz cu ajutorul structurii lamelare n mediul nconjurtor. Acest tip
de rcire se numete rcire pasiv.
Ventilatorul asigur transferul aerului nclzit care se afl n apropierea suprafeei radiatorului,
permind astfel schimbul mai eficient de cldur ntre radiator i mediul nconjurtor. Acest tip de
rcire se numete rcire activ. Ventilatorul este de obicei acoperit cu un mic grilaj metalic al
crui rol este de a mpiedica contactul dintre palele ventilatorului i cablurile care traverseaz
spaiul interior al carcasei calculatorului.
Legaturi catre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la rcitoare pot fi
gasite in Anexa Manualului.
CUMPRAREA UNUI RCITOR
Exist multe tipuri de rcitoare ns este recomandat cumprarea unuia care s fie eficient i
n acelai timp care s nu aib un ventilator foarte zgomotos. Un astfel de racitor cost de obicei
ntre 10 i 15 EUR dar exist bineneles i variante mai bune dar n acelai timp mai scumpe. La
cumprarea rcitorului trebuie s inem cont de faptul c rcitoarele pentru procesoare Pentium
sau Celeron snt diferite (din punct de vedere al dispozitivului de montare) de cele pentru
procesoare AthlonXP sau Duron i de asemenea diferite de cele pentru procesoarele Athlon 64.
Este recomandat cumprarea unui rcitor care are o pastil de cupru n locul n care radiatorul
vine n contact cu procesorul.

PLACA VIDEO
NVIDIA

ATI
GENERALITI

Placa Video (PV) este responsabila cu afiarea imaginilor pe ecranul monitorului. Ea este a
doua componenta, dup procesor, care determina performana unui calculator i de aceea i n
cazul ei este recomandat s nu facem economie atunci cnd dorim s o cumprm.
PV contine un procesor specializat numit GPU (Graphics Processing Unit) sau VPU (Visual

Processing Unit) care face o parte din calculele necesare pentru afiarea imaginilor, cealalta
parte a acestor calcule fiind fcut de procesorul calculatorului (CPU). Fiecare PV are i o
cantitate de memorie RAM inclusa pe ea care este folosit de GPU, de exemplu pentru a stoca
texturile obiectelor (elemente de peisaj, personaje, etc.) intilnite n jocuri.
Placa video afiseaza pe ecranul monitorului imagini de dou tipuri i anume n dou
dimensiuni (2D) i n trei dimensiuni (3D), cu mentiunea c imaginile 3D snt evident tot n dou
dimensiuni (fiind afisate pe ecran, care este o suprafaa plata), ns n cazul lor este creata
senzatia (iluzia) perspectivei, adic a unui spatiu n trei dimensiuni aflat dincolo de ecranul
monitorului. Imaginile 2D snt folosite n special pentru elementele de interfata (ferestrele, barele,
butoanele, etc) ale softurilor, iar imaginile 3D snt folosite n special pentru jocurile 3D (practic
aproape toate jocurile publicate incepind cu anul 2000, indiferent de tipul lor).
Puterea unei plci video, care se reflecta bineinteles n pre, consta n capacitatea ei de a oferi
animatii ct mai fluide (cursive, fr sacadari) n jocurile 3D. Placa video creeaza de fapt imagini
statice (cadre, similare cu nite diapozitive), ns inlantuirea acestora la o viteza mare (peste 3040 de cadre pe secunda) produce ochiului senzatia c elementele prezente n imagini
(personaje, vehicule, etc.) se afla n miscare, la fel cum inlantuirea rapid a cadrelor de pe rola
unui film produce senzatia de miscare. Acest proces de creare a imaginilor 3D devine evident
atunci cnd ncercam s rulam un joc 3D pe o PV mai slaba i rezultatul este c actiunea jocului
se desfasoara sacadat, semanind uneori cu o sesiune de vizionare a unor diapozitive
("slideshow").
Crearea unei imagini 3D este o operatiune complexa, care se desfasoara n dou etape mari
("geometrica" i "grafica") la care participa att procesorul central (CPU) ct i procesorul grafic
(GPU - VPU). n etapa "geometrica" snt calculate coordonatele n spatiu ale tuturor elementelor
care compun o imagine (scena) i de asemenea snt calculate valorile necesare aplicarii
efectelor grafice care fac ca imaginea s para ct mai realista (umbre, culori, texturi, toate n
raport cu unghiul de vedere al scenei). n etapa "grafica" se trece la modificarea propriu-zisa a
scenei n conformitate cu calculele facute n etapa "geometrica", adic se adauga texturile,
culorile i umbrele obiectelor prezente n scena i se obtine imaginea finala, procedeu numit
"randare" ("rendering"). Etapa "geometrica" era realizata de obicei de CPU, ns n PV moderne
ea este realizata (exclusiv sau cu ajutorul CPU) de ctre GPU prin unitatea de "transformare i
iluminare" ("transform & lightning" - T&L) prezenta pe cipul grafic. Etapa "grafica" este realizata
de ctre PV care prelucreaza pixelii care compun imaginea i le adauga texturi pe care apoi le
optimizeaza n aa fel nct efectul s fie ct mai realist. Scena finala rezultata ("cadrul") depinde
deci foarte mult de capacitatea PV de a-i executa operatiile ct mai bine (fr defecte de
texturare, artefacte cromatice, etc.) i ntr-un timp ct mai scurt.
Randarea imaginii finale este realizata de PV cu ajutorul unor "conducte de randare"
("rendering pipelines" sau "pixel pipelines") n cadrul crora se desfasoara operatiile de prelucare
a pixelilor. Fiecare conducta de randare foloseste un anumit numr de "unitati de mapare a
texturilor" ("texture mapping units") a caror funcie este de a aplica texturi pe suprafetele
obiectelor prezente n imagine, suprafete alctuite din pixeli. Aplicarea texturilor seamana foarte
bine cu aplicarea unui tapet pe un perete sau cu acoperirea unui obiect cu o stofa (de ex.
asezarea unei fete de masa) cu mentiunea c pe un obiect dintr-o imagine 3D se aplica de
obicei mai multe texturi pentru a obtine efecte realiste, de exemplu pentru a simula o suprafaa
cu protuberante sau una zgiriata.
Performana unei plci video este dat de insumarea mai multor factori printre care cei mai
importanti snt frecvena de ceas a procesorului grafic, frecvena de ceas a memoriei RAM (i
cantitatea ei) de pe PV, numarul de conducte de randare i numarul de unitati de texturare
continute de fiecare conducta. Un alt factor important este tipul magistralei de memorie
("memory bus"), prin care snt transferate date ntre cipul grafic i memoria RAM de pe placa
video. Cele mai performante plci au o magistrala de memorie pe 256 bii, plcile cu performane

medii i obinuite au o magistrala de memorie pe 128 bii, iar plcile cu performane sczute
(nerecomandate pentru jocuri) au o magistrala de memorie pe 64 bii.
Placa Video se fixeaza pe placa de baz ntr-un orificiu alungit numit slot. Acesta poate fi de
tip AGP (cel mai frecvent), PCI Express (standardul cel mai performant, care a inceput s fie
folosit de abia incepind cu anul 2004) sau PCI (foarte putine PV l folosesc n prezent). Modul de
transfer a datelor video prin portul AGP este de 1X, 2X, 4X sau 8X dar asta nu inseamna c un
mod de transfer de 8X este de dou ori mai bun dect de cel 4X, ele avnd performane
apropiate, evident cu un plus de performan pentru 8X. Standardul PCI Express x16 creste
semnificativ cantitatea de date care poate fi transferata intre placa video si sistem (in speta
cipsetul NorthBridge de pe PB), asa-numita "latime de banda" ("bandwith"). In plus acest nou
standard prezinta si avantajul ca datele pot fi transferate simultan in ambele sensuri (de la PV la
sistem si invers) prin folosirea unor canale independente de transfer a datelor. Alt avantaj
important este posibilitatea de a furniza mai mult curent electric placii video direct prin magistrala
PCI Express X16, in asa fel incit este posibil ca alimentarea unei PV puternice sa se faca
exclusiv in acest fel, renuntindu-se la conectorul de alimentare suplimentar. Desi slotul PCI
Express x16 are aceasi dimensiune ca slotul AGP, standardele PCI Express x16 si AGP sint
incompatibile, deci o placa PCI Express x16 nu va functiona decit daca va fi instalata intr-un slot
PCI Express x 16 pe placa de baza.
Plcile Video snt construite de multe companii specializate n producerea de piese pentru
calculator, ns n fapt cea mai mare parte dintre aceste PV au un procesor grafic (GPU - VPU)
fabricat fie de NVIDIA, fie de ATI.
FOLOSIREA A DOUA PLACI VIDEO IN PARALEL
Incepind cu anul 2004 NVIDIA a introdus posibilitatea folosirii tehnologiei SLI ("Scalable Link
Interface" - "Interfata de legatura scalabila") in scopul obtinerii de performante crescute in jocuri
sau aplicatiile profesionale 3D folosind doua placi video NVIDIA fixate in aceeasi placa de baza.
Pentru aceasta este nevoie de o placa de baza compatibila SLI si de doua PV identice de tipul
GF 7800 GTX, GF 6800 Ultra, GF 6800 GT, GF 6800, GF 6800 LE, GF 6600 GT, GF 6600 (in
cazul aplicatiilor profesionale se folosesc placile Quadro FX 4400, 3400 sau 1400). Fiecare placa
se monteaza intr-un slot PCI Express x16 pe placa de baza si apoi sint conectate cu ajutorul
unei punti ("bridge") pentru a functiona ca un ansamblu montat in paralel. Principiul de
functionare se bazeaza pe metodele "Alternate Frame Rendering" (fiecare placa randeaza pe
rind cite un cadru) si "Split Frame Rendering" (cele doua placi conlucreaza la randarea fiecarui
cadru). Cresterea de performanta variaza in functie de aplicatia folosita si de rezolutie, putind
ajunge pina la 100 % (sistemul SLI fiind de doua ori mai performant ca o singura placa), insa in
mod obisnuit invirtindu-se in jurul valorilor de 30-60 %. Dezavantajele acestei solutii sint
reprezentate de marirea consumului de energie electrica si a zgomotului produs de ventilatoare
fata de cazul folosirii unei singure placi. Placile de baza compatibile cu tehnologia SLI de la
NVIDIA au doua sloturi PCI Express x16 si se bazeaza pe cipseturile "nForce 4 SLI" (pt. proc.
AMD) si "nForce 4 SLI Intel Edition" (pt. proc. INTEL).
Compania ATI a lansat in anul 2005 tehnologia CrossFire ("Foc ncruciat" - in traducere
romana) in scopul obtinerii de performante crescute in orice tip de aplicatii 3D (in special jocuri
sau aplicatiile profesionale de proiectare sau grafica) folosind doua placi video ATI fixate in
aceeasi placa de baza. Pentru aceasta este nevoie de o placa de baza compatibila CrossFire si
de doua PV ATI Radeon compatibile cu aceasta tehnologie. Fiecare placa se monteaza intr-un
slot PCI Express x16 pe placa de baza si apoi sint conectate cu ajutorul unui cablu in forma de Y
pentru a functiona ca un ansamblu. Una din placi este definita ca Principala (CrossFire Edition
-"Master"), iar cealalta ca Secundara (CrossFire Ready - "Slave"), aceasta diferentiere fiind
stabilita in cadrul procesului de fabricatie, placile avind o functionalitate diferita in cadrul
procesului de generare a imaginilor. Placile pot sa nu fie identice, insa ele trebuie sa apartina
aceleiasi familii. De exemplu o placa Radeon X800 "CrossFire Edition" (Principala) poate fi

cuplata cu orice placa "CrossFire Ready" (Secundara) din familia Radeon X800 (Pro, XL, GTO,
XT, XT Platinum Edition), indiferent de producatorul ei.
Conlucrarea dintre placile ATI Radeon decurge in doua etape. Placa Secundara trimite prin
cablul in Y datele procesate de ea Placii Principale, iar aceasta din urma le combin cu datele
procesate de ea insasi cu ajutorul unui asa-zis Motor de Compozitie ("Compositing Engine") aflat
pe un cip special. Imaginea astfel obtinuta este apoi trimisa la monitor. Principiul de functionare
al tehnologiei CrossFire se bazeaza pe metodele numite "Scissor" ("Foarfeca" - placile
conlucreaza la randarea fiecarui cadru, care este impartit in doua parti in mod similar cu taierea
unei foi de hirtie cu foarfeca), "SuperTiling" ("Super-Pavimentare" - Orice cadru este impartit in
mici dreptunghiuri asemanatoare cu cele de pe o tabla de sah, fiecare placa prelucrind jumatate
din numarul acestora) si "Alternate Frame Rendering" (fiecare placa randeaza pe rind cite un
cadru). Draiverul ATI Catalyst va selecta automat metoda adecvata in functie de aplicatia care
ruleaza, dar utilizatorul are posibilitatea sa intervina in aceasta decizie. Cresterea de
performanta variaza in functie de aplicatia folosita si de rezolutie, putind ajunge pina la 100 %
(sistemul CrossFire fiind de doua ori mai performant ca o singura placa), insa in mod obisnuit
invirtindu-se in jurul valorilor de 30-60 %. Mai exista si modul de lucru SuperAA ("Super AntiAliasing") care aduce doar un plus de calitate a imaginii, insa cu pretul unor performante mai
scazute. Dezavantajele acestei solutii sint reprezentate de marirea consumului de energie
electrica si a zgomotului produs de ventilatoare fata de cazul folosirii unei singure placi. Placile
de baza compatibile cu tehnologia CrossFire de la ATI au doua sloturi PCI Express x16 si se
bazeaza pe cipsetul "Radeon XPress 200 CrossFire Edition RD 480" in cazul procesoarelor
AMD. Pentru procesoarele Intel trebuie folosite placi de baza cu cipseturile "Radeon XPress 200
CrossFire Edition RD 400" sau Intel i955X.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la placile video pot fi
gasite n Anexa Manualului.

NVIDIA
Compania NVIDIA fabrica un GPU cu denumirea GeForce care, la fel ca n cazul
procesoarelor centrale (CPU), are mai multe generaii i anume GeForce, GeForce 2, GeForce
3, GeForce 4, GeForce FX, GeForce 6 i cea mai noua generaie, GeForce 7.
Fiecare generatie include mai multe familii de placi video, de exemplu generatia GeForce FX
(GF FX) a fost compusa din familiile GF FX 5200, FX 5500, FX 5600, FX 5700, FX 5800, FX
5900, FX 5950. La rindul sau o familie este alcatuita din modele, de exemplu familia GF FX 5900
este compusa din modelele 5900 SE, 5900 XT, 5900 si 5900 Ultra, asezate in ordinea
crescatoare a performantei.
Placile video au o performanta care depinde in cea mai mare masura de nucleul ("core")
continut. Procesoarele grafice de pe plcile NVIDIA din generatiile 1-6 au la baza nuclee numite
"NV xx", unde "xx" este un numr format din doua cifre. Denumirea nucleelor nu este insa o
indicatie a performanei lor, pentru c de exemplu procesorul cu nucleu NV 34 (GeForce FX
5200) este mai slab dect procesorul cu nucleul NV 31 (GeForce FX 5600) i mult mai slab dect
procesorul cu nucleu NV 35 (GeForce FX 5900). Pentru generatia a 7-a nucleele sint denumite
"Gxx", unde "xx" este un numr format din doua cifre (de ex. G70 pentru placile GeForce 7800
GT si GTX).
GeForce 4 / GeForce 3 / GeForce MX
Plcile GeForce din generaiile 3 i 4 au fost denumite "GF Titanium N", unde N era un numar
care masura performanta in raport cu a celorlalte modele de tip GF 3 (GF 3 Ti200, GF 3 Ti500)
sau GF 4 (GF Ti 4200, 4400, 4600, 4800). Familia de placi cea mai longeviva produsa de
NVIDIA este cea numita GeForce MX, care a fost de la bun inceput destinata celor care nu
aveau nevoie de o placa performanta, ci doar de una folosita in special pentru birotica si internet.
O PV cu GPU GeForce 4MX, chiar daca este fabricata recent, are n fapt un GPU din generaia
2 (GeForce 2) cu unele mbuntiri, ultimul model din aceasta familie purtind numele de
GeForce MX4000. Modelele GF MX pot fi folosite pentru jocuri 3D mai vechi, sau chiar pentru
unele mai noi, daca avem un procesor puternic si jucam la o rezolutie mai scazuta. Jucatoriii
trebuie totusi sa evite cumpararea unor astfel de placi.
GeForce 7 / GeForce 6 / GeForce FX
ncepind cu placile din generaia FX compania NVIDIA a ales o strategie de numire a placilor
care intentioneaza sa puna in valoare faptul ca fiecare generatie contine o gama completa de
modele, de la unele cu performante scazute la unele cu performante de exceptie. In acest fel
orice utilizator isi poate alege, in limita bugetului su, placa care are cel mai bun raport calitatepret.
Generatia de placi GeForce 6 cuprinde familiile GF 6200, GF 6600, si GF 6800. Mai jos este
prezentat un tabel cu caracteristicile tehnice cele mai importante ale modelelor care dau numele
familiilor.
Generatia de placi GeForce 7 cuprinde familiile GF 7300 (modelele GS si LE), GF 7600
(modelele GT si GS), GF 7800 (modelele GTX 512, GTX, GT si GS) si GF 7900 (modelele GTX
si GT).

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Familiilor din Generatia GeForce 6

Performan

De Vrf

Medie

Obinuit

Nume

6800

6600

6200

Frecv. Nucleu

325 MHz

300 MHz

300 MHz

Frecv. Memorie

700 MHz

500 MHz

500 MHz

Magistr. Memorie

256 bii

128 bii

128 bii

Conducte Randare

16 / 12 / 8

Fiecare familie are in componenta mai multe modele care se deosebesc prin :

Frecvena Procesorului Grafic ("GPU frequency")

Frecvena Memoriei RAM de pe PV ("memory frequency")
Tipul Magistralei de Memorie (256 sau 128 de biti)
Tipul modulelor de memorie (GDDR3 sau DDR)
Numarul de Conducte de Randare ("rendering pipelines" - "pixel pipelines")
Numarul de Conducte de Verteci ("vertex pipelines")
Interfata de Conectare la placa de baza (PCI Express x16 sau AGP)

Ca o regula general, pentru o anumit plac video GeForce 7, 6 sau FX produsa de NVIDIA
snt scoase mai multe modele ce au atasat la nume un sufix care simbolizeaza performanta
comparativa in cadrul familiei:

GTX / Ultra / Ultra Extreme (perf. de vrf / maxima) - GF 7800 GTX ; GF 6800 Ultra /
UE
GT / GS (performan medie) - GF 6800 GT / GF 6800 GS
Fr Sufix (performan obinuit) - GF 6800
LE (performan sczut) - GF 6800 LE

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Placilor Video din Familia GeForce 6800

Performan

De Vrf

Medie

Obinuit

Sczut

Nume

6800 Ultra
Ext.

6800 Ultra

6800GT 6800GS

6800

6800 LE

Frecv. Nucleu

450 MHz

400 MHz

350MHz 425MHz

325 MHz

320 MHz

Frecv. Memorie

1100 MHz

1100 MHz

1000MHz 1000MHz

700 MHz

700 MHz

Magistr.
Memorie

256 bii

256 bii

256 bii

256 bii

256 bii

256 bii

Tip Memorie

GDDR3

GDDR3

GDDR3

GDDR3

DDR

DDR

Conducte
Randare

16

16

16

12

12

Conducte
Verteci

Modelul cu performane obisnuite (fara sufix) este de obicei scos pe piata primul, urmat de cel
cu performane de virf i apoi de cele cu performane medii si sczute. Performana PV aa cum
este reflectata de nume este comparata n cadrul aceleiasi familii (ntre plcile 5900 de ex.), nu
ntre diversele familii de PV (deci nu ntre plcile 5900 i cele 5600). Plcile GeForce FX 5600
Ultra snt mai bune (i mai scumpe) dect plcile GeForce FX 5600, ns n nici un caz ele nu au
performanele placilor GeForce FX 5900, ca s nu mai vorbim de plcile GeForce FX 5950 Ultra.
In cazul familiei bazate pe nucleul NV 34, avem ca reprezentate principale modelele (furnizate
de diversi producatori) numite GeForce FX 5600 (frecvena GPU = 325 MHz i frecvena
memoriei = 550 MHz) i GeForce FX 5600 Ultra (frecvena GPU = 400 MHz i frecvena
memoriei = 800 MHz), ultimele fiind n mod evident mai performante. Pentru c i utilizatorii cu
mijloace financiare mai reduse s poat s-i cumpere o PV cu nucleu NV 34 au fost scoase pe
piata i plcile GeForce 5600 XT (frecvena GPU = 235 MHz i frecvena memoriei = 400 MHz),
n varianta cu magistrala de memorie pe 128 de bii sau pe 64 de bii, dar performana acestor
plci este mult mai sczut dect a placilor GeForce 5600 sau Ge Force FX 5600 Ultra.
Placile NVIDIA din generatia FX produse pentru a fi folosite cu plcile de baz care utilizeaza
standardul PCI Express n locul celui AGP snt numite GeForce PCX i au cipuri grafice identice
cu cele de pe plcile GeForce FX obisnuite (AGP). Astfel au fost produse modelele Ge Force
PCX 5950, 5750, 5300 i 4300, enumerate aici n ordinea descrescatoare a performanei.
Fiecare placa GeForce din generatia 6 este disponibila in doua versiuni, care difera intre ele
doar prin modul de conectare la placa de baza, slot AGP sau slot PCI Express. Cumparatorul va
trebui sa aleaga varianta care se potriveste cu placa de baza existenta in calculator.
Compania NVIDIA produce si solutii grafice integrate pe placile de baza pentru procesoare
AMD. Astfel PB cu cipset nForce2 IGP au integrat un cip grafic de tipul GeForce 4MX, foarte bun
pentru aplicatii 2D (birotica, etc.), dar putind fi folosit si pentru jocurile 3D mai vechi sau cele noi
cu o grafica mai putin solicitanta. In anul 2005 NVIDIA a lansat cipseturile GeForce 6100 si 6150
care au performante crescute fata de solutiile grafice integrate precedente.

ATI
Compania ATI fabrica un VPU (identic cu un GPU) cu denumirea Radeon care, la fel ca n
cazul procesoarelor centrale (CPU), are mai multe generaii i anume Radeon 7, Radeon 8,
Radeon 9, Radeon X (de la numeralul roman insemnind 10) i cea mai noua generaie, Radeon
X1000.
Fiecare generatie include mai multe familii de placi video, de exemplu generatia Radeon 9 a
fost compusa din familiile Radeon 9000, 9200, 9500, 9600, 9700 si 9800. La rindul sau o familie
este alcatuita din modele, de exemplu familia Radeon 9800 este compusa din modelele 9800
SE, 9800, 9800 Pro si 9800 XT, asezate in ordinea crescatoare a performantei.
Procesoarele grafice de pe plcile Radeon au nuclee ("cores") numite "Rxxx" (la plcile cu
performane medii sau inalte) sau "RVxxx" (la plcile cu performane obinuite) unde "xxx" este
un numr format din trei cifre. Aceste VPU snt difereniate deci n funcie de nucleul lor (R520,
R300, R420, RV 530, RV280, RV300 etc.) i cu ct numarul de dup R este mai mare cu att
procesorul este dintr-o generaie mai noua. Denumirea RV inseamna "Radeon Value" i
desemneaza nucleul unui VPU inclus n plcile video care au un pre mai mic (i evident o
performan mai sczut).
Radeon X1000 / Radeon X / Radeon 9
ncepind cu placile din generaia 9 compania ATI a ales o strategie de numire a placilor care
intentioneaza sa puna in valoare faptul ca fiecare generatie contine o gama completa de modele,
de la unele cu performante scazute la unele cu performante de exceptie. In acest fel orice
utilizator isi poate alege, in limita bugetului su, placa care are cel mai bun raport calitate-pret.
Generatia de placi Radeon X1000 (aparuta in anul 2005) cuprinde familiile X1300, X1600,
X1800 si X1900. Mai jos este prezentat un tabel cu caracteristicile tehnice cele mai importante
ale modelelor care dau numele familiilor. Modelele X1900, X1800 si X1600 sint in fapt cele
numite X1900 XTX, X1800 XT si X1600 XT, neexistind inca in aceste familii modele fara sufix.

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Familiilor din Generatia Radeon X1000

Performan

De Vrf

Medie

Obinuit

Nume

X1900

X1800

X1600

X1300

Frecv. Nucleu

650 MHz

625 MHz

590 MHz

450 MHz

1550 MHz 1500 MHz

1380 MHz

500 MHz

Frecv. Memorie
Magistr. Memorie

256 bii

256 bii

128 bii

128 bii

Conducte Randare

16

16

12

Conducte Verteci

Unitati de Texturare

16

16

Generatia de placi Radeon X cuprinde familiile X300, X600, X700 si X800. Mai jos este

prezentat un tabel cu caracteristicile tehnice cele mai importante ale modelelor care dau numele
familiilor. Modelul X600 este in fapt cel numit X600 Pro, neexistind in aceasta familie un model
fara sufix.

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Familiilor din Generatia Radeon X

Performan

De Vrf

Superioar

Medie

Obinuit

Nume

X800

X700

X600

X300

Frecv. Nucleu

400 MHz

400 MHz

400 MHz

325 MHz

Frecv. Memorie

700 MHz

700 MHz

600 MHz

400 MHz

Magistr. Memorie

256 bii

128 bii

128 bii

128 bii

Conducte
Randare

16 / 12 / 8

Fiecare familie are in componenta mai multe modele care se deosebesc prin :

Frecvena Procesorului Grafic ("VPU frequency")

Frecvena Memoriei RAM de pe PV ("memory frequency")
Tipul Magistralei de Memorie (256 sau 128 de biti)
Tipul modulelor de memorie (GDDR3 sau DDR)
Numarul de Conducte de Randare ("rendering pipelines" - "pixel pipelines")
Numarul de Conducte de Verteci ("vertex pipelines")
Unitati de Texturare ("texture units")
Interfata de Conectare la placa de baza (PCI Express x16 sau AGP)

De exemplu avem plcile (furnizate de diversi producatori) numite ATI Radeon 9600 (frecvena
VPU = 325 MHz i frecvena memoriei = 400 MHz) i plcile ATI Radeon 9600 Pro (frecvena
VPU = 400 MHz i frecvena memoriei = 600 MHz). Compania ATI a mai scos pe piata modelele
ATI Radeon 9600 XT (frecvena VPU = 500 MHz i frecvena memoriei = 600 MHz) i ATI
Radeon 9600 SE (frecvena VPU = 325 MHz i frecvena memoriei = 400 MHz), acesta din urma
avnd magistrala memoriei pe 64 bii, spre deosebire de toate celelalte modele 9600 care au
magistrala memoriei pe 128 bii.
Ca o regula general, pentru o anumit familie de plci video Radeon X sau 9 produsa de
NVIDIA snt scoase mai multe modele ce au atasat la nume un sufix care simbolizeaza
performanta comparativa in cadrul familiei :

XT / XT PE / XTX (perf. de vrf / maxim / suprem) - Radeon X1900 XT / XTX ; X800

XT PE
XL (performan superioar) - Radeon X800 XL
PRO (performan medie) - Radeon X800 Pro
Fr Sufix (performan obinuit) - Radeon X800
SE (performan sczut) - Radeon X800 SE

Tabel Comparativ al Caracteristicilor Placilor Video din Familia Radeon X800

Performan

Maxim

De Vrf

Superioar

Medie

Obinuit Sczut

Nume

X800 XT PE

X800 XT

X800 XL

X800 Pro

X800

X800 SE

Frecv. Nucleu

520 MHz

500 MHz

400 MHz

475 MHz

400 MHz

425 MHz

Frecv. Memorie

1120 MHz

1000 MHz

980 MHz

900 MHz

700 MHz

700 MHz

Magistr. Memorie

256 bii

256 bii

256 bii

256 bii

256 bii

256 bii

Tip Memorie

GDDR3

GDDR3

GDDR3

GDDR3

DDR

DDR

Conducte
Randare

16

16

16

12

12

Conducte
Verteci

Produsul cu performane medii este de obicei scos pe piata primul, urmat de cele cu
performane de virf i n final de cel cu performane obinuite-sczute. Performana PV aa cum
este reflectata de nume este comparata n cadrul aceleiasi familii (ntre plcile 9600 de ex.), nu
ntre diversele familii de PV (deci nu ntre plcile 9600 i cele 9800). Plcile ATI Radeon 9600 XT
snt mai bune (i mai scumpe) dect plcile ATI Radeon 9600, ns n nici un caz ele nu au
performanele placilor ATI Radeon 9800, ca s nu mai vorbim de plcile ATI Radeon 9800 XT.
Identificarea de ctre un potential cumprator a liniilor de produse cu performane obinuite,
medii sau de virf trebuie s se faca dup pre, pentru c denumirea PV nu include un element de
difereniere precis. Astfel, o plac cu VPU Radeon 9800 este mult mai bun i mult mai scump
dect una cu VPU Radeon 9200, dei dup denumire ele ar trebui s aib performane relativ
apropiate. Pe de alt parte o plac cu VPU Radeon 9600 XT este mai performant dect o plac
cu VPU Radeon 9800 SE i n acest fel confuzia n mintea unui potential cumprator este
totala... Compania ATI vine ns n ajutorul cumpratorului punind la dispozitie pe situl sau o
pagina dinamica n care pot fi comparate mai multe plci video produse de ATI din punct de
vedere al caracteristicilor lor tehnice.
Compania ATI produce si solutii grafice integrate pe placile de baza pentru procesoare Intel
si AMD. Astfel PB cu cipset Radeon 9100 IGP au integrat un cip grafic de tipul Radeon 9000,
foarte bun pentru aplicatii 2D (birotica, etc.), dar putind fi folosit si pentru jocurile 3D mai vechi
sau cele noi cu o grafica mai putin solicitanta. In anul 2005 ATI a lansat cipsetul cu grafica
integrata Radeon Xpress 200 (cu nucleu RS 482 / 480) care aduce o imbunatatire de
performanta fata de generatia anterioara de solutii integrate.
ALI PRODUCTORI
INTEL
Compania Intel produce de mult vreme un cip grafic numit "Intel Extreme Graphics" care
este inclus pe unele plci de baz pentru procesoare Pentium si Celeron i se adreseaza celor
care nu i folosesc calculatoarele pentru jocurile mai noi, ci doar pentru munca de birou sau

pentru explorarea internetului. Versiunea 2 a acestui cip grafic ("Intel Extreme Graphics 2") este
inclusa pe unele PB pentru procesoare Pentium 4 (de ex. cele cu cipset Intel 865G) iar testele au
aratat ca cipul este foarte bun pentru aplicatii 2D (birotica, etc.) dar neindicat pentru jocurile 3D.
Intel a introdus in anul 2004 un nou cip grafic integrat pe placile de baza, numit "Intel
Graphics Media Accelerator 900", menit sa aduca un plus de performanta fata de cipul vechi.
Placile de baza avind cipsetul i915G au fost primele dotate cu acest cip grafic integrat, iar testele
au demonstrat ca noul cip grafic depaseste cu mult performantele cipului "Intel Extreme Graphics
2" si se apropie de performantele cipurilor integrate fabricate de NVIDIA si ATI, fara insa a le
depasi vreodata, lucru datorat poate si lipsei unitatii de transformare si iluminare (T&L) care este
prezenta la cipurile integrate NVIDIA si ATI.
MATROX
Placile Video produse de Matrox au reputatia c au cea mai bun imagine in aplicatiile 2D.
Cea mai noua si mai performanta PV a acestui producator se numeste Parhelia, iar
corespondentul ei pentru utilizatorii cu buget ceva mai redus se numeste Millenium P750. Cele
doua PV au performante acceptabile n jocurile 3D noi (in special Parhelia), ns pretul lor este
prea mare comparativ cu ofertele NVIDIA si ATI care la acelasi pret ofera performante
considerabil mai bune. Placile Matrox sint preferate de cei care lucreaza in domeniul graficii 2D
profesionale, tocmai pentru calitatea imaginii. O caracteristica singulara a placilor Parhelia este
tehnologia "TripleHead" care ofera posibilitatea ca imaginea sa fie impartita pe trei monitoare,
lucru apreciat in special de pasionatii pentru simulatoarele de zbor dar si de unele categorii
profesionale (proiectanti, designeri, medici, etc.) care au nevoie de aceasta tehnologie in munca
de zi cu zi.
VIA
Compania VIA a cumparat in anul 2000 sectiunea de placi grafice a companiei S3 Graphics
(producatoare printre altele a placii video S3Trio, foarte populara la mijlocul anilor '90 datorita
pretului sau si performantelor in aplicatii 2D) si produce in principal cipuri grafice integrate pentru
calculatoare de birou ("desktop") si comportabile ("computere portabile" - "laptops"). Practic toate
aceste cipuri sint derivate din S3 Savage, ultimul cip grafic produs de compania S3 inainte de a fi
cumparata de VIA. Cipurile grafice integrate (de ex. VIA UniChrome KM400) au performante
bune in aplicatiile 2D, dar performantele in jocuri sint mult in urma celor ale cipurilor integrate
produse de NVIDIA si ATI. Incepind cu anul 2004 S3 a lansat mai multe produse cu numele
Chrome, dar ele nu au reusit sa se impuna fata de corespondentele lor de la ATI sau NVIDIA, in
principal din cauza unor draivere care nu erau puse la punct. In anul 2006 S3 va lansa familia
Chrome S20 (care contine placile S3 Chrome S27 si S25) ce promite sa fie competitiva la nivelul
placilor cu performante medii datorita frecventelor mari de functionare ale procesorului grafic si
folosirii memoriilor GDDR3.
SIS
Compania SIS produce componente pentru placi de baza (in special cipseturi), dar are de
multa vreme si o oferta de cipuri grafice integrate in PB. Aceste cipuri (de ex. SIS 661FX sau SIS
741GX) au performante bune in aplicatiile 2D, dar performantele in jocuri sint mult in urma celor
ale cipurilor integrate produse de NVIDIA si ATI. Pentru scurta vreme SIS a produs si placi video
de sine-statatoare ("standalone") pe baza cipului grafic Xabre, insa nu a putut face fata
companiilor specializate in aceasta activitate, ATI si NVIDIA.

CUMPRAREA UNEI PLCI VIDEO

PLCILE VIDEO DE SINE STTTOARE
Atunci cnd dorim s cumprm o PV trebuie s ne interesam de urmatoarele aspecte
importante :

Procesorul Grafic : numele si frecventa sa de ceas

Memoria RAM : cantitatea, tipul (DDR, DDR2, GDDR3, etc.) si frecventa de functionare
Magistrala de memorie : 64, 128 sau 256 de biti
Conectarea la placa de baza : AGP sau PCI Express
DirectX : varianta DirectX cu care PV este compatibila (DX7, DX 8.1, DX9)
Sistemul de racire : radiator (pe cipul grafic si memorii) si ventilator

O lista cu specificatiile tehnice (viteza procesorului grafic, numarul de conducte de randare,

numarul de unitati de texturare, etc.) ale tuturor placilor video se gsete n pagina 3D Chipsets
Specs. Pe situl Wikipedia se gasesc liste detaliate cu specificatiile tehnice ale placilor NVIDIA si
ATI.
Mai jos este prezentat un tabel simplificat (nu snt luate n calcul modelele Ultra, Pro, XT, SE,
etc.) continind o grupare dup performan a placilor de ultim generaie produse de NVIDIA
(plcile FX folosesc standardul AGP, iar plcile PCX folosesc standardul PCI Express) i ATI.

Tabel Comparativ al Performantei Familiilor de Placi Video GeForce (7, 6 si FX) si

Radeon (x1000, X si 9)
Performan

De Vrf

Medie

Obinuit

GeForce 7

7900 / 7800

7600

7300

GeForce 6

6800

6600

6200

GeForce FX

5950 / 5900

5700 / 5600

5500 / 5200

GeForce PCX

5950

5750

5300

Radeon X1000

X1900 / X1800

X1600

X1300

Radeon X

X850 / X800

X700 / X600

X300

Radeon 9

9800 / 9700

9600 / 9500

9200

Companiile NVIDIA i ATI lanseaza de obicei anual cte o noua generaie de PV, care snt
difereniate dup performane n mai multe linii de produse : PV cu performane obinuite, PV cu
performane medii i PV cu performane de virf. Incepind cu anul 2003 noile politici de marketing
ale acestor dou firme au facut ca s fie greu de difereniat carei linii i apartine o anumit PV
dac ne ghidam doar dup denumirea ei, mai ales c au fost introduse i modele cu magistrala

memoriei pe 64 de bii, care au performane cu mult sub cele ale placilor cu aceeai denumire
care au magistrala pe 128 de bii. Lucrurile snt complicate i mai mult de faptul c ntr-un anumit
moment exist pe piata plci care apartin unor generaii diferite. De exemplu pot exista de
vinzare (noi sau la mina a doua) plci video GeForce cu cipuri grafice din generaia 2 (GeForce
4MX), generaia 3 (GeForce 3 Ti 500), generaia 4 (GeForce 4 Ti 4600), generaia FX (GeForce
FX 5950) si generatia 6 (GeForce 6800).
Pentru a compara dou plci video (eventual din generaii diferite) trebuie s calculam
performana lor "bruta" (numarul de pixeli care pot fi prelucrati ntr-o secunda) prin inmultirea
frecventei de tact a procesorului grafic cu numarul de conducte de randare. De exemplu o plac
GeForce FX 5950 Ultra funcioneaz la frecvena de 475 MHz (475 mil. Hz) i are 4 conducte de
randare, n timp ce o plac GeForce FX 5200 Ultra funcioneaz la frecvena de 325 MHz (325
mil. Hz) i are doar 2 conducte de randare. Placa GeForce FX 5950 Ultra va putea prelucra 1,9
mld. pixeli pe secunda (475 mil. x 4), n timp ce placa GeForce FX 5200 Ultra poate prelucra
"doar" 650 mil. pixeli pe secunda. n consecinta preul plcii GeForce FX 5950 Ultra va fi de cel
puin trei ori mai mare dect al plcii GeForce FX 5200 Ultra pentru c i performana "bruta" este
de trei ori mai mare, la care se adauga calitatea mai bun a imaginii n aplicaiile 3D.
O bun metoda de a evalua performana unei PV fr a o testa sau fr a face calcule cu
privire la performata ei bruta este s ne ghidam dup preul ei. O PV mai scump este
intotdeauna mai bun dect una mai ieftina, chiar dac cea ieftina face parte dintr-o generaie
mai noua. De exemplu o PV GeForce FX 5200 este mult mai puin performant dect o PV
GeForce Ti 4600 i acest lucru este reflectat cel mai bine de pre. Diferena de pre dintre dou
PV reflecta adecvat diferena de performan, mai ales n cazul placilor din aceeai generaie.
Plcile Video cu performane obinuite au preuri (inclusiv TVA) ntre 100-175 USD, cele cu
performane medii au preuri ntre 175-275 USD, iar cele cu performane de virf au preuri de
peste 275 USD. Plcile Video cu preul (inclusiv TVA) sub 100 USD snt PV cu performane
slabe n jocurile cele mai noi, ns pot fi folosite i ele pentru jocuri dac avem un procesor
(CPU) puternic i dac folosim rezolutii mici (800x600) i un nivel de detaliu scazut n jocuri. Este
recomandat totui s luam cel puin o PV cu performane medii, dac dorim s fim siguri c vom
putea juca i jocurile care vor apare n urmatorii 2 ani de la cumprare.
Preul unei PV este cel mai mare la lansarea ei i el scade n timp ns niciodata nu va scade
sub un anumit nivel. De exemplu nu vom gasi niciodata o PV cu performane de virf vinduta n
magazin la preul unei PV cu performane obinuite, nici macar la doi ani de la lansare.
Companiile prefera s scoata din productie o PV dect s i scada preul prea mult. Este ns
posibil ca s gasim de vinzare o PV cu performane medii la pre de PV cu performane obinuite
dac de la lansarea ei au trecut 18 luni sau mai mult.
O Plac Video care s poat fi folosit pentru jocurile de ultim generaie dar i pentru
prelucrarea video i grafica (randare, animatii, etc.) de nivel semi-profesionist poate costa ntre
100 USD i 500 USD cu tot cu TVA. Este recomandat cumprarea unei PV care s aib un
GPU cu frecvena de ceas ("clock frequency") de cel puin 250 MHz, o cantitate de memorie
RAM de cel puin 128 MB, o magistrala de memorie pe 128 sau 256 bii i o rata de transfer prin
portul AGP de cel puin 4X. De asemenea ea trebuie s fie cel puin compatibila cu instruciunile
DirectX 8.1, dar este de preferat ca ea s fie compatibila DirectX 9.
Dac folosim calculatorul pentru o plaja mare de aplicaii (editare audio-video, birotica, jocuri,
etc.) dar nu dispunem de resurse financiare foarte mari este mai degraba recomandat s
cumprm un calculator cu un procesor puternic i o PV cu performane medii dect s avem un
procesor cu performane medii i o PV puternica. Dac ns folosim calculatorul n special pentru
jocuri de ultim generaie i vrem s le vedem cu detalii grafice maxime este absolut necesar s
avem o plac video ct mai puternica, chiar dac asta inseamna c nu ne vor mai ramine bani
dect pentru a cumpra un procesor cu performane medii. Performana n jocurile moderne

depinde n mai mare masura de puterea plcii grafice dect de cea a procesorului central, totui
trebuie evitata situatiile de asociere a unei plci video puternice cu un procesor foarte slab sau a
unei plci video slabe cu un procesor puternic. Jocurile moderne necesita intotdeauna
componente cu performane cel puin medii.
SISTEMUL DE RCIRE (RADIATOR + VENTILATOR)
Un aspect care nu trebuie neglijat la cumpararea unei PV este calitatea sistemului de racire
inclus. Este recomandat sa cumparam o placa video care sa aiba racire atit pentru cipul grafic cit
si pentru modulele de memorie integrate. Aceasta este configuratia tipica a unui sistem de racire
bun. De obicei cipul grafic este racit cu un radiator peste care este fixat un ventilator, iar
modulele de memorie doar cu mici radiatoare montate pe ele. Exista insa si situatii in care
modulele de memorie nu au radiatoare pe ele pentru ca producatorul PV (bazindu-se pe
indicatiile fabricantului cipului grafic) nu le socoteste necesare si in acest fel realizeaza o mica
economie. Utilizatorul va trebui sa decida daca va cumpara o astfel de PV sau va cauta o PV cu
cip grafic identic dar produsa de o companie care a adaugat si radiatoare peste modulele de
memorie, pentru orice eventualitate (de ex. functionare la temperatura ambianta foarte crescuta
pe timp de vara).
Placile video cu performante slabe in jocurile 3D au uneori un sistem de racire redus la minim
(doar un radiator peste cipul grafic), aceasta deoarece cipul si memoria RAM functioneaza la o
frecventa de ceas scazuta si nu se incalzesc prea mult. Lipsa ventilatorului poate fi in acest caz
un avantaj pentru ca reduce nivelul de zgomot al calculatorului, lucru de dorit intr-un birou cu mai
multe calculatoare.
Placile video cu performante obsinuite au un racitor alcatuit din radiator si ventilator, dar si asa
pot aparea probleme daca racitorul nu este intretinut in mod regulat. In Manualul de Intretinere a
unui PC este descrisa pe larg procedura de intretinere a racitorului, care ne va asigura o
functionare de lunga durata la capacitate maxima a placii video. Este recomandata cumpararea
unei placi video cu ventilatorul cit mai mare, pentru ca acesta este un semn ca el va fi mai fiabil.
Placile video scumpe au sisteme de racire performante, compuse dintr-un ventilator de
dimensiuni mari (sau chiar mai multe ventilatoare mici) si radiatoare cu suprafata crescuta puse
citeodata pe ambele parti ale PV.
PLCILE VIDEO INTEGRATE
Dac folosim calculatorul in principal pentru aplicatii 2D (birotica, internet, prelucrare audiovideo, etc.) si nu il folosim pentru jocuri de ultim generaie i nici pentru prelucrarea complexa
de grafica 3D putem s cumprm o plac de baz cu cip grafic integrat. Aceste cipuri au
avantajul ca sint foarte ieftine (pretul lor fiind inclus in pretul placii de baza) iar ca dezavantaj
trebuie mentionat faptul ca ele folosesc exclusiv memoria RAM a sistemului, pe care trebuie sa o
imparta cu celelate componente.
PLCILE VIDEO MULTIFUNCIONALE
Cei care doresc sa cumpere o placa multifunctionala se pot orienta catre placile de tip "All-InWonder" (joc de cuvinte pornind de la "all-in-one") produse de ATI, care pot fi folosite atit pentru
aplicatiile de birou sau jocuri, cit si pentru prelucrare video (captura si editare) sau vizionarea
programelor TV pe monitorul calculatorului (au tuner TV inclus). Exista bineinteles si placi
multifunctionale bazate pe cipuri NVIDIA, numele lor incluzind de obicei sintagma "Personal
Cinema", de ex. GeForce FX 5700 Personal Cinema.
PLCILE VIDEO PENTRU GRAFIC 3D PROFESIONAL

Prelucrarea video i grafica (randare, animatii, etc.) de nivel profesionist necesita cumprarea
unor PV specializate (3D Labs Wildcat, Nvidia Quadro, ATI FireGL, etc.) care snt mai scumpe
dect PV obinuite pentru c snt optimizate pentru programele profesioniste de grafica 3D (3D
Studio Max, Maya, Softimage, etc.).

PLACA DE BAZ
GENERALITI
Placa de baz ("mainboard - motherboard") este piesa la care se conecteaza toate celelalte
componente ale calculatorului, att din interior (procesor, plac video, hardisc, etc.) ct i din
exterior (tastatura, maus, etc.). Ea este alctuita dintr-o plac pe care snt gravate circuitele care
permit comunicarea ntre componentele calculatorului. Pe plac se gasesc dispozitivele care
permit montarea componentelor (soclu pentru procesor, slot AGP pentru PV, sloturi PCI pentru
modem, placa de retea, etc.), dispozitivele de conectare a unor componente (porturi seriale,
paralele, USB, conectori ATA, etc.) dar i componentele care snt integrate n placa de baz (de
ex. placa de sunet).
Dac facem o analogie cu corpul uman putem s spunem c procesorul unui calculator este
capul care contine creierul iar placa de baz (PB) este corpul care contine inima dar i vasele de
singe i nervii.
Plcile de baz se difereniaza dup soclul ("socket") procesorului, care este denumit n mod
obisnuit dup numarul existent de contacte pentru pinii procesorului. Soclurile pentru procesoare
Intel snt incompatibile cu procesoarele AMD i viceversa. n general procesoarele Pentium i
Celeron folosesc acelai tip de soclu i acelai lucru se poate spune despre procesoarele Athlon
i Sempron (Duron).
n cazul PB pentru procesoare Intel Pentium 4 sau Celeron exista dou tipuri de socluri :

Socket 478
Socket LGA775 - varianta imbunatatita a formatului anterior, introdusa la mijlocul anului
2004

n cazul PB pentru procesoare AMD Athlon, Sempron si Duron tipurile de socluri snt
urmatoarele :

Socket 462 (numit de obicei socket A) - pentru Athlon XP, Sempron (2200+ pina la
3000+) si Duron [format de soclu scos din productie in anul 2005]
Socket 940 - pentru Athlon 64 FX-51 [format de soclu scos din productie in anul 2004]
Socket 754 - pentru Athlon 64 si Sempron [format de soclu scos din productie in anul
2005]
Socket 939 - pentru Athlon 64 si Athlon 64 FX

Componenta principal a unei PB este un ansamblu de microcircuite (numit cipset) a carui

funcie este de realizare i optimizare a transferului de date ntre diferitele componente ale
calculatorului (CPU, memoria RAM, PV, hardisc, etc.). Ca urmare PB are un rol important att n
ceea ce priveste performana general a unui calculator ct i n stabilitatea cu care funcioneaz
acesta.
Cipsetul PB este alctuit de obicei din dou cipuri, numite NorthBridge (responsabil cu
transferul de date de la i ctre procesor, PV i modulele de memorie) i respectiv SouthBridge
(responsabil cu transferul de date de la i ctre hardisc, CD-ROM, placa de sunet, unitate de

discheta, piesele aflate n sloturile PCI, componentele conectate la porturile serial, paralel, USB
i PS/2). Cele dou cipuri snt separate fizic dar comunica ntre ele printr-o magistrala speciala
de mare viteza, care are diverse denumiri n cazul placilor pentru procesoare Athlon (V-Link
pentru cipseturi VIA, MuTIOL sau HyperStreaming pentru cipseturi SIS, HyperTransport pentru
cipseturi NVIDIA i ALi). Exist ns i cipseturi (de ex. nForce 3) formate dintr-un singur cip,
care integreaza funcionalitatea perechii de cipuri NorthBridge i SouthBridge. n cazul PB pentru
procesoare Athlon pe 64 de bii, transferul de date ntre procesorul central (care contine
controlerul de memorie) i cipsetul plcii de baz se face printr-o magistrala de mare viteza
numit "HyperTransport". Compania Intel foloseste denumirea de "Direct Media Interface" (DMI)
pentru magistrala de mare viteza ce interconecteaza cipurile NorthBridge i SouthBridge de pe
PB cu cipseturi i915 sau i925 pentru procesoarele Pentium 4.
Placile de baza compatibile cu tehnologia SLI de la NVIDIA au doua sloturi PCI Express x16 si
se bazeaza pe cipseturile "nForce 4 SLI" (pt. proc. AMD) si "nForce 4 SLI Intel Edition" (pt. proc.
INTEL).
Placile de baza compatibile cu tehnologia CrossFire de la ATI au doua sloturi PCI Express x16
si se bazeaza pe cipsetul "Radeon XPress 200 CrossFire Edition RD 480" in cazul procesoarelor
AMD. Pentru procesoarele Intel trebuie folosite placi de baza cu cipseturile "Radeon XPress 200
CrossFire Edition RD 400" sau Intel i955X.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la placile de baza pot
fi gasite n Anexa Manualului.
CUMPRAREA UNEI PLCI DE BAZ
Plcile de baz snt produse de o multitudine de companii, unele mai cunoscute (Asus, Epox,
Gigabyte, etc.) altele mai puin cunoscute. Performana unei PB este dat n mare masura de
cipsetul ei, dar un rol important l are i arhitectura s (asamblarea diverselor sale componente i
optimizarea funcionarii acestora) care este specifica fiecarui producator.
Plcile de baz se aleg n primul rnd n funcie de procesorul pe care dorim s-l folosim (AMD
sau INTEL) i de viteza acestuia. Un aspect suplimentar pe care trebuie sa-l luam in calcul este
soclul procesorului. Companiile producatoare de procesoare schimba uneori formatul soclului
pentru un anumit procesor si ca urmare vor exista pe piata PB cu ambele tipuri de socluri. Este
recomandat sa cumparam o PB care are ultima varianta de soclu pentru ca aceasta contine de
obicei imbunatatiri fata de versiunea anterioara. In mod evident, atunci cind cumparam
procesorul trebuie de asemenea sa alegem unul construit in conformitate cu noul standard. De
exemplu daca dorim sa cumparam o PB care are soclul in noul format LGA775 (conceput de
Intel) trebuie de asemenea sa cumparam un procesor Pentium 4 care sa fie compatibil cu acest
tip de soclu. Pe o astfel de placa nu vom putea instala un procesor Pentium 4 construit pentru
formatul anterior "socket 478". Lucrurile stau similar in privinta procesoarelor Athlon 64 sau
Athlon 64 FX, in sensul ca este recomandat sa cumparam o PB conforma cu noul format "socket
939" si un procesor compatibil cu ea. O motivatie in plus pentru cumpararea unei PB conforma
cu formatul cel mai nou de soclu este faptul ca daca vom dori ulterior sa schimbam procesorul cu
unul mai performant nu va mai fi nevoie sa schimbam si PB, stiut fiind ca producatorii nu mai
scot pe piata modele noi de procesoare care sa fie compatibile cu formatul vechi de soclu.
A doua etapa n luarea deciziei cu privire la cumprarea unei PB este legata de cipsetul
acesteia. Numarul de producatori de cipseturi este restrins (INTEL, VIA, NVIDIA, SIS, ULi, ATI)
iar dintre ei INTEL produce cipseturi doar pentru platformele care gazduiesc procesoare Pentium
i Celeron. Alegerea ntre un cipset sau altul trebuie fcut luindu-se n calcul performana i
stabilitatea lor dar i raportul calitate-pre. Siturile specializate n recenzii hardware publica n
mod regulat analize comparative (bazate pe baterii de teste) ale performanei placilor de baz

existente la un moment dat pe piata.

n ceea ce priveste cipsetul PB este recomandat s-l alegem n funcie de modul principal n
care folosim calculatorul (pentru aplicaii obinuite sau pentru aplicaii care snt extrem de
solicitante - jocuri), dar trebuie bineinteles s luam n consideratie i raportul pre/performan.
Pentru procesoarele INTEL alegem o PB cu cipset produs de INTEL, VIA, NVIDIA, SIS, ULi sau
ATI. Pentru procesoarele AMD alegem o PB cu cipset produs de NVIDIA, VIA, SIS, ULi sau ATI.
n fine, pentru acelai cipset exist de obicei mai multe generaii sau mai multe versiuni ale
aceleiasi generaii. Astfel, pentru PB care vor gazdui procesoare Athlon XP exist cipseturi de
tipul VIA KT400, KT600 i KT880, care snt cipseturi din generaii diferite, cel de ultim generaie
fiind cel mai performant. Tot pentru PB pentru procesoare Athlon XP exist cipseturile nForce2
produse de NVIDIA care se gasesc n versiunile nForce2 400 sau nForce2 Ultra 400, ultimul fiind
o varianta mbuntit (suport pentru FSB de 200 MHz i pentru memorii DDR400, controler de
memorie bicanal) a primului. Plcile de baz pentru procesoare Athlon 64 i Athlon 64 FX
folosesc n principal cipseturile NVIDIA nForce 4, NVIDIA nForce 3 250 Gb, VIA K8T800 sau SIS
755. n mod similar i pentru PB destinate procesoarelor Pentium 4 (i Celeron) exista mai multe
generatii de cipseturi, de exemplu n cazul celor produse chiar de compania Intel ele avnd
denumirile (n ordinea aparitiei lor) : i865, i875, i915, i925, fiecare cipset existind in mai multe
variante constructive.
La fel ca orice componente de calculator i plcile de baz au preuri care variaza foarte mult,
lucru determinat n principal de dotrile incluse de ctre producatori. Toate plcile de baz
produse recent au cteva dotri esentiale cum snt sloturile PCI (n care se fixeaza de exemplu
placa de sunet, modemul, placa de captura video, etc.), slotul AGP (n care se fixeaza placa
video), sloturile pentru memoria RAM, porturi PS/2 (pentru tastatura i maus), porturi USB
(pentru dispozitive care se conecteaza prin USB cum snt minicamerele video), gameport (pentru
joystic sau gamepad), portul paralel (pentru imprimanta). Multe din PB au i alte dotri n afr
celor esentiale, de exemplu n ultimii ani aproape toate plcile de baz au inclusa i o plac de
sunet, iar unele au inclusa o plac grafica, o plac de retea, porturi IEEE 1394 ("FireWire"), etc..
Dotrile suplimentare costa n plus i este la latitudinea noastra dac le acceptam sau cautam o
PB fr ele. Pe de alte parte dac avem un dispozitiv extern (de ex. o camera video digitala) pe
care dorim s-l conectam la calculator, trebuie s ne asiguram c PB are n dotare porturile
necesare (USB, FireWire) i n plus dac ele snt ntr-un numr corespunzator i snt uor
accesibile. n cazul n care avem un hardisc Serial ATA (SATA) sau intentionam s cumprm
unul n viitor trebuie s ne asiguram c PB este compatibila cu acest standard (are controler
SATA i este dotata cu conectorii corespunzatori).
Numarul mare de producatori de PB a dus la aparitia unei concurente acerbe n domeniu i ca
urmare fiecare producator incearca s aduca un plus de dotri sau de mbuntiri tehnice. Unii
fabricanti au pus la punct o metoda de control a vitezei ventilatorului procesorului n aa fel nct
ea s fie n concordanta cu temperatura acestuia din urma, rezultatul fiind scaderea zgomotului
generat de ventilator. O parte din producatorii de PB pentru procesoare Athlon 64 construiesc
plci compatibile cu tehnologia "Cool 'n' Quiet" ("Rece i Silentios") pusa la punct de AMD, prin
care frecvena de ceas i voltajul procesorului snt modificate dinamic n funcie de gradul de
folosire a procesorului. Plcile de baz care suporta tehnologia "Cool 'n' Quiet" permit deci o
reducere a nivelului de zgomot i a consumului de energie electrica, fr a afecta nivelul de
performan. Alti producatori instaleaza dou cipuri BIOS (tehnologie numit "dual BIOS", "mirror
BIOS", etc.) n aa fel nct dac biosul stocat pe cipul principal devine corupt (ca urmare a unui
virus sau a unei tentative euate de actualizare - "update") el va putea fi restaurat automat cu
ajutorul cipului secundar.
Alaturi de o PB este inclus de obicei i un CD pe care alaturi de draivere se afla mai multe
softuri dintre care cel mai importante snt un program de tip antivirus i un program de
monitorizare a temperaturii procesorului i a vitezei de rotatie a palelor ventilatorului
procesorului.

HARDISCUL
GENERALITI
Hardiscul ("hard disk" - disc dur - HD) este componenta pe care snt stocate datele cu care
lucreaza calculatorul, incepind cu sistemul de operare i terminind cu fisierele instalate de
programe sau create de noi. El reprezint deci memoria durabila ("nevolatila") a calculatorului,
pentru c datele snt pastrate i dup intreruperea alimentarii cu curent electric.
HD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe
acelai ax i acoperite cu oxid de fier. La mic distanta de suprafaa discurilor se misca nite
brate metalice ale caror capete magnetizeaza portiuni din discuri, n acest fel fiind "scrise" i
"citite" datele. HD este una din putinele piese dintr-un calculator care are i o componenta
mecanica (un motor care invirte discurile i misca bratele metalice) dar asta nu inseamna c nu
este de obicei o pies foarte fiabila, capabila s funcioneze multi ani fr a cauza pierderea
datelor stocate.
Un HD este caracterizat de capacitatea de stocare de date masurata n Giga Bytes (GB) i de
viteza de rotatie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotatii pe minut). Cu ct platanele se
rotesc mai repede cu att citirea i scrierea datelor este mai rapid, deci i calculatorul este mai
rapid. Capacitatea unui HD prezentata de companiile producatoare (cea pe care o vedem n
ofertele de vinzare) este diferita de capacitatea raportata de sistemul de operare, pentru c toti
producatorii considera c 1 MB = 1.000.000 bytes, cnd de fapt echivalenta corecta este 1 MB =
1.048.576 bytes. Sistemul de operare raporteaza deci n mod corect o capacitate ceva mai mic
a HD, indiferent de numele producatorului acestuia.
Hardiscul se conecteaza la restul sistemului cu ajutorul unui cablu care se fixeaza cu un capat
ntr-o priza (conector) de pe HD i cu celalalt capat ntr-o priza (conector) de pe placa de baz.
Pentru marea majoritate a hardiscurilor aflate n sistemele actuale transferul de date ntre HD i
sistem se realizeaza n conformitate cu un standard numit "Parallel ATA" (Advanced Technology
Attachment), scris de obicei doar ATA. Exist mai multe versiuni ale acestui standard create de-a
lungul timpului, numite ATA-33, ATA-66, ATA-100 i ATA-133, fiecare versiune reprezentind o
mbuntire (uneori considerabila) a versiunii precedente.
Hardiscurile cele mai moderne folosesc standardul "Serial ATA" (scris prescurtat SATA) n
locul standardului ATA. Standardul SATA este compatibil cu standardul ATA, lucru care permite
folosirea n acelai calculator att a hardiscurilor SATA ct i a celor ATA. Pentru a putea folosi un
hardisc SATA trebuie s avem o PB care s detina un controler SATA integrat n cipsetul
(SouthBridge) plcii de baz sau aflat pe un cip separat.
Standardul SATA aduce unele mbuntiri fa de standardul ATA, dintre care merita
mentionate posibilitatea unei cresteri importante a ratei de transfer a datelor ntre HD i sistem,
ca i o pastrare mai bun a integritatii datelor pe timpul transferului lor. Din punctul de vedere al
instalarii HD apare posibilitatea de "instalare la cald" ("hot plugging"), ceea ce inseamna c un
HD poate fi instalat i apoi utilizat fr a opri sistemul, lucru extrem de convenabil atunci cnd
lucram cu HD externe, folosite de exemplu pentru a transfera cantitati mari de date ntre dou
calculatoare. Un alt avantaj adus de SATA este conectarea HD la PB prin intermediul unui cablu
cilindric de diametru redus i cu o lungime de pn la 1 m, cablu care permite o mai bun
circulatie a aerului n carcasa comparativ cu cablul de tip panglica folosit anterior. n sfirsit, odata
cu aparitia standardului SATA a disparut necesitatea configurarii hardiscurilor ca "stapin"
(master) sau "sclav" (slave), pentru c n conformitate cu noul standard fiecare HD este
configurat automat exclusiv ca "stapin", ceea ce i permite s funcioneze la parametrii maximi.
Hardiscurile folosite n servere folosesc de obicei standardul SCSI ("Small Computer System

Inteface"), care permite atasarea la sistem a opt dispozitive (hardiscuri, unitati optice de stocare,
scanere, etc.), spre deosebire de standardul ATA care permite atasarea a doar patru dispozitive
(hardiscuri i unitati optice de stocare). Standardul SCSI permite o rata de transfer de date
considerabil mai mare dect cea oferita de standardul "Parallel ATA" (cu care de altfel nu este
compatibil) i de aceea HD care folosesc acest standard snt utilizate n servere chiar dac preul
lor este mult mai ridicat comparativ cu al HD obinuite. Standardul SAS ("Serial Attached SCSI")
va inlocui standardul SCSI i va avea printre alte avantaje i pe acela c va fi compatibil cu
standardul SATA.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la hardiscuri pot fi
gasite n Anexa Manualului.
CUMPRAREA UNUI HARDISC
Hardiscurile snt fabricate de un numr restrins de companii i anume : SEAGATE, MAXTOR,
HITACHI, SAMSUNG, WESTERN DIGITAL i FUJITSU. Performanele HD snt oarecum
asemanatoare indiferent de producator, dar ceea ce le difereniaza este fiabilitatea i perioada
pe timpul creia este acordata garania (unii producatori ofera 1 an garanie, iar altii 3 ani). HD
snt unele din cele mai fiabile componente ale unui calculator dar cu timpul, la fel ca orice alt
componenta, se pot defecta ntr-o mai mare (HD devine complet inutilizabil) sau mai mic
masura (doar unele portiuni din HD devin inutilizabile - "bad sectors" - "sectoare defecte").
Alegerea unui HD al unuia sau altuia dintre producatori este o chestiune de preferinta
personala, determinata de cele mai multe ori de experiente placute sau neplacute avute cu
hardiscul pe care l posedam deja. Este totui bine s consultam i revistele sau siturile web
specializate n testarea componentelor hardware nainte de a lua o hotarire definitiva. O alt
sursa de informare snt forumurile de discutii, unde forumistii i impartasesc frecvent
experientele avute cu HD diversilor producatori.
Este recomandat cumprarea unui HD cu o capacitate de minimum 40 GB i cu o viteza de
rotatie a platanelor de 7.200 rpm. Hardiscurile cu viteza de 5.400 rpm snt un pic mai ieftine dect
cele cu viteza de 7.200 rpm (la capacitati egale) dar i performana lor este mai sczut.
Hardiscurile cu viteza de 10.000 rpm snt mult mai scumpe dect cele cu 7.200 rpm (la capacitati
egale) dar snt ceva mai performante.

MEMORIA RAM
GENERALITI
Memoria RAM ("Random Access Memory" - memorie cu acces aleator) este memoria rapid
folosit de componentele calculatorului pentru stocarea temporara de date. Datele snt scrise,
sterse i iarasi scrise rezultind un ciclu de scriere-stergere determinat de necesitatile
programelor care ruleaza ntr-un anumit moment. Memoria RAM reprezint memoria volatila a
calculatorului pentru c datele stocate de ea snt pierdute n momentul intreruperii alimentarii cu
curent electric. Acest lucru nu este un dezavantaj pentru c funcia memoriei RAM este aceea de
a stoca datele care snt necesare funcionarii calculatorului ntr-un anumit moment i nu aceea
de a stoca date pe perioade lungi de timp.
Memoria RAM se prezinta ca o placuta mic ("modul") pe care se afla mai multe cipuri de
memorie, placuta care se fixeaza ntr-un locas special (slot de memorie). Cu ct avem mai mult
memorie RAM, cu att calculatorul nostru este mai rapid. Pe placa de baz se gasesc de obicei
trei sloturi pentru memoria RAM, n fiecare putind s instalam o placuta. Acestea au capacitati
diferite incepind cu 128 MB i terminind cu 1 GB. Cele mai folosite snt modulele ("placutele") cu

capacitatea de 128 MB, 256 MB i 512 MB.

Memoria RAM folosit n prezent cel mai mult este cea de tip DDR SDRAM ("double data rate
SDRAM"), care poate fi instalata att pe PB pentru procesoare INTEL ct i pe PB pentru
procesoare AMD. Ea este de mai multe tipuri n funcie de viteza de transfer a datelor ntre
magistrala principal i cipurile de memorie. Astfel, exist de exemplu module de memorie PC
1600 (contin cipuri DDR200), PC 2100 (DDR266), PC 2700 (DDR333) i PC 3200 (DDR400),
unde numarul de dup DDR indica frecvena la care funcioneaz cipurile de memorie, iar
numarul care intra n componenta numelui modulelor indica latimea de banda ("bandwidth") n
MHz. O plac de baz suporta de obicei toate tipurile de memorie DDR dar este recomandat s
cumprm memorie ct mai rapid, pentru c sistemul s funcioneze la performana maxima.
Alte prescurtari folosite pentru desemnarea modulelor de memorie de tip "double data rate
SDRAM" snt DDRAM sau DDR.
Incepind cu anul 2004 au fost introduse pe piata si module de memorie conforme cu
standardul DDR2 SDRAM. Acesta are citeva avantaje fata de vechiul standard, printre care cele
mai notabile sint latimea de banda crescuta (ceea ce ii permite sa transfere mai multe date pe
unitatea de timp) si un consum mai redus de energie electrica (ceea ce are ca efect secundar si
o temperatura mai scazuta). Totusi noul standard are un mare dezavantaj si anume faptul ca
modulele de memorie DDR2 au o latenta sensibil crescuta fata de cele mai performante module
de tip DDR (DDR400). Modulele de memorie DDR2 sint denumite dupa frecventa cipurilor de
memorie, si anume DDR2-400, DDR2-533, etc. Ele sint recomandate pentru sistemele bazate pe
procesoarele Pentium 4, bineinteles daca avem o PB cu cipset modern (de ex. i915, i925, etc.)
care este compatibil cu acest tip de memorie. Modulele de memorie DDR2 sint asemanatoare ca
forma si structura cu cele DDR dar din punct de vedere al functionalitatii ele sint incompatibile cu
sloturile DDR de pe placa de baza. Ca urmare, pentru a le putea folosi trebuie sa avem o PB cu
sloturi speciale pentru modulele DDR2. Unele PB au atit sloturi DDR cit si DDR2, dar trebuie sa
ne hotarim care tip de memorie il vom folosi pentru ca nu este posibil sa folosim module de
ambele tipuri.
Un alt tip de memorie prezenta n calculatoarele moderne este cea de tip RDRAM (memorie
Rambus) care este mai rapid dect cea DDR ns este i de aproape dou ori mai scump.
Acest tip de memorie poate fi instalat doar pe PB pentru procesoarele INTEL construite special
pentru a funciona cu acest tip de memorie. Memoria RDRAM este din ce in ce mai putin folosita.
Legaturi ctre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la memoria RAM pot
fi gasite n Anexa Manualului.
CUMPRAREA DE MEMORIE RAM
Este recomandat cumprarea a cel puin 256 MB de memorie DDR SDRAM pentru a
beneficia de o rulare rapid a programelor intensive (de ex. cele de prelucrare audio-video sau
grafica) i a jocurilor de ultim generaie. Cu ct cumprm mai mult memorie RAM cu att
calculatorul va fi mai performant. n cazul n care folosim calculatorul n mod frecvent pentru
rularea unor jocuri nou aparute este recomandat s cumprm cel puin 512 MB de memorie
RAM.

UNITILE OPTICE
GENERALITI
Unitatile optice snt nite dispozitive care folosesc medii de stocare optice pentru citirea i
scrierea datelor. Stocarea optica este metoda prin care datele snt inscriptionate pe un mediu

special cu ajutorul unei raze laser. Citirea datelor de pe un mediu optic se realizeaza tot cu
ajutorul unei raze laser.
n funcie de caracteristicile lor tehnice i de capacitatea de stocare mediile optice se impart n
dou categorii i anume CD ("Compact Disc") i DVD ("Digital Versatile Disc"). att CD-urile ct i
DVD-urile se prezinta ca nite discuri din plastic (cu diametrul de 12 cm) pe a caror suprafaa
datele snt inscriptionate sub forma de adincituri (gropite - "pits") microsopice de-a lungul unei
piste care se desfasoara n spirala. Mediile optice se impart n dou categorii dup modul de
inscriptionare a datelor i anume: medii produse prin matritare (inscriptionare prin presarea unei
matrite) i medii produse prin ardere (inscriptionare cu raza laser). Matritarea este o metoda
industriala ce necesita echipamente speciale i ca urmare este folosit n cazul producerii unor
cantitati mari de discuri (de ex. pentru discurile originale cu jocuri, muzica, etc.). Arderea este o
metoda accesibila oricui i este folosit n special pentru producerea de discuri n cantitati
limitate (n general pentru utilizare personala).
Mediile de tip CD au aparut primele dar capacitatea de stocare a acestora (650 MB, 700 MB
sau 800 MB) a fost foarte rapid socotita insuficienta i ca urmare au fost dezvoltate mediile DVD.
Acestea snt de fapt tot nite CD-uri ns cu o densitate mai mare de stocare a datelor, realizata
prin cresterea lungimii spiralei ce contine adinciturile i prin dimensiuni mai mici ale acestora. O
alt deosebire ntre CD-uri i DVD-uri este dat de numarul de fete i de straturi pe care snt
inscriptonate datele. Compact discurile (CD) au o singura fa ("side") inscriptionata cu date iar
aceasta are un singur strat ("layer") n care se afla stocate datele, deci nu este nevoie s
scoatem CD-ul i s l intoarcem pe partea cealalta, aa cum facem cu un disc vinil pentru pickup. DVD-urile pot avea ns una sau dou fee, iar fiecare fa poate avea unul sau dou straturi
i n consecinta avem patru variante de DVD-uri (monofa-monostrat, monofa-bistrat, bifamonostrat, bifa-bistrat) a caror capacitate de stocare este n ordine de 4,7 GB; 8,5 GB; 9,4 GB
i 17 GB. Cele mai folosite snt DVD-urile monofata-monostrat ("single-sided, single-layer")
pentru c au un pre convenabil i o capacitate suficienta de stocare pentru utilizatorii particulari
(casnici).
Unitatile optice se impart dup funcionalitatea lor n unitati de citire (Read Only Memory ROM, care pot doar s citeasca datele de pe un mediu optic) i unitati de citire/scriere
(Read/Write - RW, care pot att s citeasca ct i s scrie date pe un mediu optic). O alt
impartire a unitatilor optice se realizeaza dup mediile optice pe care le pot folosi, DVD i/sau
CD.
TIPURI DE UNITATI OPTICE
Unitatea CD-ROM
Unitatea CD-ROM este o componenta esentiala a oricarui calculator pentru c ea permite
instalarea programelor (incepind cu sistemul de operare) pe care le folosim. De asemenea,
multe jocuri necesita pentru rulare prezenta unui CD, de pe care s se incarce anumite date n
timpul desfasurarii actiunii.
Unitatea CD-ROM citeste CD-urile cu date sau CD-urile audio cu ajutorul unei raze laser, ns
nu poate scrie date pe CD-uri. Unitatile CD-ROM snt caracterizate de viteza maxima de rotatie a
CD-urilor (care este proportionala cu viteza de citire a datelor), care este n general de 52X (de
52 de ori mai mare dect viteza primei unitati CD-ROM fabricate). Exist i unitati cu viteza mai
mare dar se pare c acestea snt prea zgomotoase n timpul funcionarii la viteza maxima, de
aceea ele nu snt foarte raspindite.
Unitatea CD-ROM este componenta cea mai puin fiabila a unui calculator, probabil din cauza
componentelor mecanice (motorul care invirteste CD-ul sau cel care misca sertarul n care se

pune CD-ul ) i a materialelor de constructie relativ fragile. O folosire intensiva a unei unitati CDROM face ca performana acesteia s scada n timp, uneori unitatea trebuind inlocuita dup un
an sau doi.
Unitatea DVD-ROM
Unitatea DVD-ROM poate citi datele inscriptionate att pe DVD-uri ct i pe CD-uri, dar nu
poate scrie pe aceste medii. Putem alege s cumprm o astfel de unitate dac vizionam
frecvent filme de pe DVD-uri sau n perspectiva situatiei n care tot mai multi producatori de
jocuri vor alege s distribuie jocurile pe un singur DVD n loc de mai multe CD-uri.
Unitatile snt caracterizate de viteza maxima de rotatie a DVD-urilor i a CD-urilor (care este
proportionala cu viteza de citire a datelor), scrisa de obicei sub forma 16X/48X, ceea ce
inseamna c DVD-urile snt citite cu viteza 16X, iar CD-urile cu viteza 48X.
Unitatea CD-RW
Dac dorim s ne cream propriile CD-uri, de exemplu pentru a face copii de siguranta cu
datele de pe calculatorul nostru, va trebui s cumprm o unitate CD-RW. Aceasta are
capacitatea de a "scrie" pe CD-uri cu ajutorul unei raze laser (se spune c CD-urile snt "arse"),
alaturi bineinteles de capacitatea de a citi CD-uri. Exist dou tipuri de CD-uri pe care putem
scrie i anume CD-uri pe care putem scrie doar o singura dat (CD-uri inscriptibile - CD
Recordable - CD-R) i CD-uri pe care putem scrie de mai multe ori (CD-uri reinscriptibile - CD
Rewritable - CD-RW). Scrierea unui CD dureaza de obicei cteva minute. Unitatile CD-RW se
deosebesc dup viteza de scriere/rescriere a CD-urilor. O unitate 52X / 32X / 52X scrie CD-uri
inscriptibile cu viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile cu viteza 32X i citeste CD-uri cu viteza
52X.
Cea mai ieftina unitate CD-RW costa de obicei de dou ori mai mult dect o unitate CD-ROM
dar este o investitie foarte bun pentru c ne permite s stocam n siguranta pe CD-uri datele
importante de pe calculatorul nostru. De asemenea ea ne permite s transportam cantitati mari
de date (un CD are 650, 700 sau 800 MB) ntre dou calculatoare (de ex. cel de acasa i cel de
la servici).
Unitatea combo CD-RW / DVD-ROM
Unitatea combo i deriva numele de la faptul c ea combina funcionalitatea unei unitati CDRW i a uneia DVD-ROM, deci ea poate s citeasca att DVD-uri ct i CD-uri i de asemenea
poate s scrie CD-uri. Numele unei astfel de unitati include vitezele de citire i de scriere, fiind de
obicei de forma 52X/32X/52X/16X, ceea ce inseamna c ea scrie CD-uri inscriptibile (CD-R) cu
viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile (CD-RW) cu viteza 32X, citeste CD-uri cu viteza 52X i
citeste DVD-uri cu viteza 16X.
Unitatea DVDRW
Unitatea DVDRW este cea mai complexa unitate optica n sensul c ea are capacitatea de a
citi i de a scrie DVD-uri i CD-uri. Cumprarea unei astfel de unitati este indicata dac avem
nevoie s stocam cantitati importante de date i nu dorim s folosim CD-uri inscriptibile pentru c
ar trebui s folosim un numr mare dintre acestea (un DVD are o capacitate de stocare mult mai
mare dect un CD).
Exist dou tipuri de DVD-uri pe care putem scrie i anume DVD-uri pe care putem scrie doar
o singura dat (DVD-uri inscriptibile - DVD Recordable - DVDR) i DVD-uri pe care putem scrie
de mai multe ori (DVD-uri reinscriptibile - DVD Rewritable - DVDRW). Spre deosebire de
situatia mediilor CD inscriptibile (CD-R i CD-RW) unde avem de-a face cu un standard de

inscriptionare la care au aderat toti producatorii, n cazul mediilor DVD inscriptibile avem de-a
face cu trei standarde, denumite DVD-RW, DVD+RW i DVD-RAM, dintre care primele dou snt
cel mai folosite. Din aceast cauza mediile DVD inscriptibile au denumiri n funcie de standardul
conform cruia au fost produse i anume mediile inscriptibile o singura dat ("recordable") snt
numite DVD-R sau DVD+R, iar mediile inscriptibile de mai multe ori ("rewritable") snt numite
DVD-RW sau DVD+RW.
Producatorii de unitati DVDRW au fost obligati s conceapa unitati care s poat folosi ntr-o
mai mic sau mai mare masura ambele standarde mai raspindite (DVD-RW i DVD+RW), n aa
fel nct cumparatorul s poat folosi unitatea i n situatia n care unul dintre standarde ar deveni
dominant iar celalalt ar disparea treptat din aceast cauza. Aceast stare de lucruri mai puin
obisnuita n care dou standarde "lupta pentru suprematie" nu este ceva neobisnuit pentru piata
produselor electronice, o disputa asemanatoare avnd loc ntre standardele VHS i Betamax
pentru casetele video care s-a soldat cu victoria primului dintre ele.
Dei pe termen lung cumparatorii (consumatorii) vor avea de cistigat pentru c probabil va
prevala standardul care permite producerea de medii cu cel mai bun raport calitate-pre, pe
termen scurt cumparatorii au de pierdut pentru c ei trebuie s plteasca facilitatea unei unitati
DVDRW de a fi compatibila cu ambele medii. n plus cumparatorii de unitati DVDRW trebuie
s citeasca foarte atent specificatiile tehnice ale unitatilor pentru a plti un pre care s fie n
conformitate att cu performanele (reflectate n special de vitezele de citire i scriere) unitatii ct
i cu tipurile de medii DVD care pot fi folosite. O unitate DVDRW poate avea de exemplu
urmatoarele specificatii tehnice :

Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire DVD-RW : 4X / 2X /

12X
Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire DVD+RW : 8X /
4X / 12X
Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire CD-RW : 40X / 24X
/ 40X
CUMPRAREA UNEI UNITI OPTICE

Unitatile CD-ROM i DVD-ROM snt din ce n ce mai mult inlocuite cu unitatile care permit att
citirea ct i scrierea pe mediile optice, tendinta favorizata de preurile n scadere att pentru
unitatile optice ct i pentru mediile de stocare. Fiecare utilizator trebuie s decida n funcie de
nevoile sale specifice (stocarea de date descarcate de pe internet, crearea de copii de siguranta,
crearea de filme, de muzica, etc.) care este tipul de unitate optica de inscriptionare (CD-RW sau
DVDRW) ale carei caracteristici i se potrivesc cel mai bine.
n situatia n care folosim unitatea optica foarte mult pentru citirea de CD-uri (DVD-uri) cu
jocuri, filme sau muzica este indicat s cumprm alaturi de o unitate CD-RW (DVDRW) i o
unitate CD-ROM (DVD-ROM) special pentru acest tip de utilizare, pentru a nu risca s defectam
o unitate mai scumpa (CD-RW, combo sau DVDRW) n cazul n care unul din CD-urile cu jocuri
sau unul din DVD-urile cu filme se blocheaza sau se sparge n unitate, eventualitate rara, dar
care trebuie luat n calcul.

MONITORUL
GENERALITI
Monitorul este componenta care ne afecteza cel mai mult sanatatea atunci cnd folosim un

calculator. Ochii snt un organ fragil i de aceea ei trebuie protejati. Din aceast cauza este
recomandat s nu facem economie la bani atunci cnd ne decidem s cumprm un monitor, mai
ales daca vom sta in fata acestuia citeva ore pe zi.
Monitoarele se deosebesc dup tipul de afiare a imaginilor n monitoare cu tub catodic i
monitoare cu afiare prin cristale lichide. Dimensiunea diagonalei ecranului este masurata n inci
(15 inci, 17 inci, 19 inci, etc.).
CRT
Monitoarele cu tub catodic (Cathode Ray Tube - CRT) au drept componenta principal un tub
de sticla (vidat de aer) de forma piramidala, unde baza piramidei este reprezentata de ecranul
monitorului. n virful "piramidei" (la interior) se afla un dispozitiv numit tun de electroni care emite
permanent un fascicul de electroni. Acest fascicul este dirijat i focalizat de un dispozitiv special
i el ajunge n final ntr-o portiune a suprafatei interne a bazei "piramidei" interactionind cu un
strat de fosfor care va emite lumina. Cu ajutorul acestei lumini (care poate avea diferite
intensitati) se formeaza imaginea pe care o vedem noi pe ecran. Fasciculul de electroni trebuie
s se miste n permanenta pe suprafaa de fosfor pentru c ecranul s i pastreze
luminozitatea. Din aceast cauza se spune c fasciculul de electroni baleiaz ("mtur") ecranul
i n consecinta imaginea de pe ecran se "remprospteaza" periodic.
LCD
Monitoarele cu afisaj prin cristale lichide (Liquid Crystal Display - LCD) folosesc interactiunea
dintre curentul electric i moleculele de cristale lichide pentru a produce imaginea. Aceste
monitoare au ns dezavantajul c uneori reimprospatarea imaginii are o latenta sesizabila i de
aceea nu snt recomandate de obicei pentru jocurile pe calculator. Monitoarele LCD au cteva
avantaje fa de cele CRT i anume : calitatea imaginii este mult mai bun dect cea furnizata de
monitoarele CRT, snt extrem de subtiri (plate) fiind ideale pentru birourile companiilor i au un
consum de energie extrem de redus (ca urmare nici nu degaja caldura). Ele au ns i
dezavantaje cum este faptul c imaginea nu mai este vizibila dac ne deplasam n lateral cu un
anumit unghi fa de centrul ecranului. De asemenea monitoarele LCD snt mai fragile dect
monitoarele CRT. Marele lor dezavantaj este ns preul, ele fiind de obicei de cel puin dou ori
mai scumpe dect monitoarele CRT.
CUMPRAREA UNUI MONITOR
CRT
Rata de reimprospatare a imaginii pe verticala suportata de un monitor CRT este unul din cele
mai importante criterii de selectie a acestuia i se masoara n Hz (cicluri de reimprospatare pe
secunda). O rata mic face ca imaginea s pilpie (pentru c are tendinta s-i piarda
luminozitatea) i ca urmare ochii vor obosi foarte uor. O rata de remprosptare optima trebuie
s fie de peste 75 Hz, dar este recomandat o rata egala sau mai mare de 85 Hz dac dorim s
ne pastram ochii sanatosi.
Un alt criteriu important n alegerea unui monitor este rezolutia pe care o suporta. Rezolutia ne
arata care este gradul de detaliere a imaginii afisate de un monitor. Cu ct rezolutia suportata
este mai mare cu att imaginea este de calitate mai bun. Rezolutia masoara numarul de pixeli
(elemente constitutive ale imaginii) afisati pe orizontala i verticala. O rezolutie de 1024 x 768
reprezint un numr de 1024 de pixeli afisati pe orizontala ecranului i un numr de 768 de pixeli
afisati pe verticala. Exist rezolutii mai mici, de exemplu 800 x 600 (recomandat pentru
monitoarele de 15") dar i mai mari, de exemplu 1280 x 960. Rezolutia optima pentru un monitor
este legata de dimensiunea diagonalei ecranului acestuia. Monitoarele de 15" (inci) suporta o

rezolutie de 1024 x 768 ns elementele imaginii afisate n aceast situatie snt att de mici nct
o astfel de rezolutie nu poate fi practic folosit, deci vom folosi rezolutia de 800 x 600. Pentru
monitoarele de 17" rezolutia optima este de 1024 x 768. Rezolutia este legata i de rata de
reimprospatare, astfel c pentru fiecare rezolutie exist mai multe rate de reimprospatare
suportate de monitorul CRT. De exemplu un monitor CRT de 17" trebuie s suporte la rezolutia
de 1024 x 768 rate de reimprospatare de 60 Hz, 70 Hz, 72 Hz, 75 Hz, 85 Hz.
Suprafaa ecranului unui monitor CRT este bombata, configuratie datorata constructiei tubului
catodic. n ultimii ani aceast bombare a fost mult diminuata n aa fel nct unele dintre
monitoarele mai noi se definesc ca avnd un ecran plat ("flat"). Acest tip de monitoare are o
imagine mai bun dect monitoarele la care bombarea ecranului este mai evidenta.
Un alt aspect important care trebuie luat n calcul la achizitionarea unui monitor este
respectarea de ctre producator a unor norme internationale de reducere a radiatiilor i a
consumului de energie. Monitoarele mai bune snt cele la care se specifica respectarea normei
TCO 99 i prezena caracteristicii "Low Radiation" (radiatie sczut).
Este recomandat cumprarea unui monitor CRT cu diagonala ecranului de 17 inci, cu ecran
plat i care s suporte o rezolutie de 1024 x 768 la o rata de reimprospatare verticala de 85 Hz.
n plus el trebuie s s respecte norma TCO 99 i s fie eventual de tipul "Low Radiation". Este
de preferat s cumprm un monitor fabricat de o companie cunoscuta i apreciata pentru
calitatea produselor sale. Fiindca un monitor este o investitie pe termen lung trebuie sa fim siguri
ca imaginea pe care o afiseaza este corespunzatoare cu dorintele noastre. Inainte de a cumpara
monitorul putem verifica calitatea imaginii (luminozitate, contrast, nuante de culoare) folosind un
set de imagini aduse cu noi pe un CD sau discheta, imagini pe care le-am vizionat in prealabil pe
un monitor care le afisa corect.
LCD
Un monitor LCD este mai sanatos pentru ochi i datorita faptului c nu consuma mult energie
electrica i va amortiza costul n timp. Atunci cind cumparam un monitor LCD trebuie sa luam in
calcul nu numai pretul ci si performantele acestuia, in asa fel incit sa il putem folosi pentru toate
aplicatiile de calculator pe care le rulam in mod regulat. La fel ca in cazul monitoarelor CRT si
monitoarele LCD sint cu atit mai scumpe cu cit au diagonala mai mare.
In general monitoarele LCD au o rezolutie recomandata (la care imaginea este cea mai buna)
si este indicat sa ne gindim bine daca aceasta rezolutie se potriveste cu aplicatiile (softurile) pe
care le folosim. De exemplu o rezolutie de 1024 x 768 este adecvata pentru aplicatiile de birotica
si jocuri, insa este insuficienta daca avem de gind sa folosim in mod curent aplicatii de grafica
profesionala.
La cumpararea unui monitor LCD mai trebuie sa tinem cont si de un aspect foarte important
care deriva din tehnologia lor de functionare. Este vorba de asa-numitul "timp de raspuns"
("response time") care masoara intervalul de timp in care un pixel aprins (care emite lumina) de
pe ecran se stinge si apoi se aprinde din nou. Un monitor cu timpul de raspuns de 16 ms sau
mai putin poate fi folosit cu performante bune atit pentru jocuri cit si pentru aplicatii uzuale
(birotica, grafica, etc.). Monitoarele cu timpi de raspuns de peste 16 ms pot fi folosite cu rezultate
bune doar pentru aplicatii uzuale, in cazul jocurilor aparind fenomenul de "latenta" (intirziere) a
imaginii care face ca actiunea jocului sa aiba de suferit. In concluzie, daca folosim calculatorul si
pentru jocuri trebuie sa luam un monitor LCD cu timpul de raspuns de 16 ms sau mai putin, iar
daca folosim calculatorul exclusiv pentru aplicatii obisnuite putem lua un monitor cu timpul de
raspuns de 25 ms, 30 ms, 35 ms, etc. In mod evident, cu cit timpul de raspuns este mai scazut
cu atit monitorul este mai scump.
Una din problemele relativ frecvente in cazul monitoarelor LCD sint asa-numitii "pixeli morti"

("dead pixels") care desemneaza pixelii nefunctionali de pe ecran. Pixelii morti sint niste zone
punctiforme de pe ecran care nu mai raspund la actiunea curentului electric, ele avind aceeasi
culoare (de ex. rosiatica) tot timpul, ceea ce face ca aceste zone sa nu poata participa la
formarea imaginii comandate de placa video. Un anumit numar de pixeli morti poate fi tolerat,
mai ales daca ei se gasesc la periferia ecranului si nu sint situati unul linga altul. Prezenta de
pixeli morti in numar mare sau pozitionati in centrul ecranului este unul din motivele care il
indreptatesc pe cumparator sa ceara schimbarea monitorului. Producatorii de ecrane LCD fac tot
posibilul ca monitoarele noi sa nu aiba astfel de pixeli morti, iar numarul celor care apar in
perioada de garantie sa fie cit mai mic. Producatorii specifica de obicei numarul de pixeli morti si
localizarea acestora pentru care un cumparator poate sa ceara inlocuirea monitorului in perioada
de garantie.
Atunci cind dorim sa cumparam un monitor LCD trebuie neaparat sa ne decidem doar dupa ce
am vazut modelul respectiv in stare de functionare si asta pentru ca sa fim siguri ca afisarea
culorilor ca si alti parametrii ai imaginii (luminozitate, contrast) sint in concordanta cu asteptarile
noastre. Eventual inainte de a lua decizia finala putem sa cerem sa fie afisata pe ecran o
succesiune de imagini (unele viu colorate, altele in tonuri alb-negru) pe care le-am adus pe o
discheta sau un CD. In ceea ce priveste timpul de raspuns putem sa luam de bune specificatiile
producatorului, dar daca dorim sa fim siguri ca monitorul va afisa corespunzator jocurile nostre
preferate va trebui sa-l rugam pe vinzator sa instaleze unul din aceste jocuri si sa observam
singuri daca specificatiile tehnice sint corecte.
Atunci cind cumparam un monitor LCD mai trebuie sa luam in calcul si alte aspecte cum sint :
posibilitatea de rotire, inclinare sau inaltare a ecranului ; marimea unghiului de vizibilitate in plan
orizontal si vertical ; ergonomia (pozitionarea butoanelor de reglaj a imaginii, etc.) ; existenta
unui fin strat protector din sticla peste ecranul propriu-zis ; tipul de conectori pentru placa video
(recomandat sa aiba atit conector D-Sub cit si DVI) ; soliditatea constructiei ansamblului format
din monitor si sistemul de sprijin.

UNITATEA DE DISCHET
Unitatea de discheta ("floppy drive") i-a pierdut din importan n ultimii ani o dat cu aparitia
unitatilor CD-RW i mai nou a minihardiscurilor ("pocki-drive"). Ea ramine nc esentiala pentru
orice calculator pentru c unitatea este uor de utilizat iar dischetele snt ieftine.
Discheta ("floppy disk") are o capacitate de stocare redusa (1,44 MB) dar reprezint un mijloc
bun de transfer de date ntre calculatoare dac este vorba de fisiere de dimensiuni mici (de ex.
fisiere de tip text).
Un argument important n favoarea dotrii calculatorului cu o unitate de discheta este faptul c
o discheta de start ("startup disk") pe care am instalat anumite fisiere ale sistemului de operare
poate fi folosit pentru pornirea calculatorului n cazul n care intimpinam probleme la pornirea
acestuia folosind sistemul de operare instalat pe hardisc. De asemenea multe programe de tip
antivirus folosesc dischete ("rescue disks") pentru a restaura sistemul de operare dup infectia
cu un virus.

TASTATURA , MAUSUL , JOYSTICUL

Tastaura i mausul snt componente esentiale cu ajutorul crora comunicam cu calculatorul i
i dam instruciuni. Ele se conecteaza prin intermediul porturilor PS/2 sau mai nou USB.La
aceste dou componente putem s facem economie n sensul c putem s cumprm piese mai
ieftine fr ca acest lucru s afecteze performana calculatorului sau sanatatea noastra.
Tastatura trebuie ncercata nainte de cumprare pentru a vedea dac ne convine gradul de

presiune care trebuie aplicat tastelor i n acelai timp s observam dac exist elemente care
nu ne convin n configuratia tastaturii (de ex. butoane prea mici sau inscriptionate cu litere
inclinate).
n ultimii ani au fost aduse mbuntiri tastaturii i mausului. cumprarea unui maus cu rotita
de derulare ("scroll") reprezint o decizie bun care nu ne obliga s cheltuim foarte multi bani
ns aduce un plus de funcionalitate. Cumprarea unui maus cu dispozitiv optic n loc de bila, a
unei tastaturi cu butoane suplimentare pentru aplicaii multimedia i internet sau cumprarea
unui maus i a unei tastaturi cu conexiune prin radio ("wireless") reprezint i ele decizii bune,
ns care n acelai timp ne obliga s scoatem ceva mai multi bani din buzunar.
Joysticul ("joystick") este un dispozitiv folosit n jocuri (n special n simulatoarele de zbor).
Este recomandat cumprarea unui joystic digital cu throttle (maneta de gaze), twist handle
(miner rotativ), POV Hat (buton de schimbare rapid a unghiului de vizualizare) i cu cel puin 4
butoane programabile. Joysticul trebuie ncercat nainte de cumprare i se recomanda alegerea
unui joystic rezistent i ceva mai greu (pentru stabilitate). Nu se recomanda cumprarea unui
joystic analog ieftin pentru c de obicei acesta este greu de configurat cu precizie i are tendinta
s se strice uor, fiind foarte fragil.

CARCASA I SURSA DE ALIMENTARE

GENERALITATI
CARCASA
Carcasa reprezint "casa" calculatorului, cea care adaposteste toate componentele acestuia.
Ea are o forma paralelipipedica i de obicei este din metal, la care se adauga unele elemente din
plastic. Carcasa este formata dintr-o structura de sustinere (pe care se fixeaza componentele
calculatorului) acoperita de panouri metalice. Acestea sint in numar variabil, dar de obicei exista
doua panouri laterale si unul superior, la care se adauga o masca frontala din plastic.
Carcasa are ca rol principal asigurarea protectiei componentelor calculatorului, iar ca roluri
secundare pe acelea de izolare fonica si de participare la racirea componentelor. Acestea sint
roluri utilitare, dar in ultima vreme carcasa tinde sa capete si un rol estetic, multi utilizatori
infrumusetindu-si carcasele in conformitate cu preferintele lor in materie de decoratiuni.
Majoritatea carcaselor sint construite pentru a gazdui placi de baza conforme cu standardul
ATX. Compania Intel a propus un standard nou, numit BTX, care aduce unele imbunatatiri
(legate de ventilatie, nivelul de zgomot, asezarea componentelor, etc.) insa producatorii de
carcase si placi de baza nu se grabesc sa-l adopte, mai ales ca vechiul standard nu este inca
depasit. In functie de inaltimea lor carcasele se impart in miniturn ("minitower"), miditurn
("miditower") si maxiturn ("maxitower"). Carcasele miniturn sint folosite in situatiile in care
calculatorul are putine componente (de ex. un singur hardisc si o singura unitate optica) si sint
ideale daca nu avem mult spatiu la dispozitie, cum este situatia cind tinem calculatorul intr-un
compartiment (raft) vertical de pe birou. Carcasele miditurn sint cele mai folosite carcase si
reprezinta solutia ideala pentru un calculator care sa nu ocupe mult spatiu pe verticala si care in
acelasi timp sa permita gazduirea unui numar adecvat de componente, carora sa le fie asigurata
si o ventilatie adecvata. Carcasele maxiturn sint folosite in special pentru servere, ele putind
gazdui un numar mare de hardiscuri.
Desi toate carcasele miditurn au aceeasi inaltime, numarul de componente pentru stocarea de
date (hardiscuri, unitati optice, unitati de discheta) pe care le pot gazdui variaza in functie de
modelul carcasei. La partea anterioara a carcasei exista mai multe locasuri de 5,25 inci in care
se pot monta unitati optice (CD-ROM, CD-RW, etc.), sub care se afla mai multe locasuri de 3,5
inci in care se monteaza unitati de discheta (de obicei doua locasuri care comunica cu exteriorul

prin inlaturarea unor placute din panoul frontal) sau hardiscuri. O carcasa miditurn buna are
patru locasuri pentru unitati optice, doua pentru unitati de discheta si cinci pentru hardiscuri, desi
in mod evident nu vom monta poate niciodata toate aceste componente. Pentru utilizatorii
casnici nu este nici o problema daca au ales o carcasa cu mai putine locasuri, de exemplu una
care poate gazdui doar trei unitati optice si trei hardiscuri, mai ales ca de obicei ei vor avea
instalat un singur hardisc (de capacitate medie - mare) si cel mult doua unitati optice (de ex. un
DVD-ROM si un CD-RW). Este totusi de retinut faptul ca locasurile pentru unitati optice pot fi
folosite si pentru instalarea panourilor de control pentru unele componente (plac de sunet mai
sofisticata, dispozitiv de reglare a turatiei ventilatoarelor, etc.) deci trebuie sa luam in calcul si
acest aspect la cumpararea unei carcase. Unitatile cititoare de memocarduri flash (folosite de
aparatele foto digitale) pot fi si ele instalate in locasurile unitatilor optice.
In mod teoretic toate carcasele (indiferent de producator si de costul lor) ar trebui sa poata sa
asigure trecerea prin ele a unui flux de aer care sa contribuie la racirea componentelor. Aceasta
sarcina importanta este insa indeplinita de unele carcase mai bine decit de altele. Fluxul de aer
trebuie sa intre prin partea de jos a mastii frontale a carcasei si sa iasa prin partea din spate a
sursei de alimentare, avind deci o traiectorie diagonala, racind mai intii hardiscul si apoi
componentele montate pe placa de baza. Majoritatea carcaselor au la partea inferioara a
panoului frontal niste orificii (de obicei sub forma de fante) prin care poate patrunde aerul. Exista
insa si carcase care nu au astfel de orificii sau la care orificiile sint acoperite cu un element
decorativ din plastic. In cazul acestora din urma putem sa inlaturam elementul decorativ si sa
scoatem la vedere orificiile care vor permite admisia unui curent de aer. Unele carcase au orificii
de admisie (de obicei sub forma de gurele) si pe panourile laterale. In cazul in care calculatorul
nostru are nevoie de racire activa suplimentara putem sa montam ventilatoare pe carcasa,
majoritatea carcaselor avind locuri speciale de montare a ventilatoarelor, prevazute cu gauri
pentru suruburile de fixare. De exemplu in fata locasurilor hardiscurilor exista o placa metalica
gaurita pe care se poate atasa un ventilator care sa traga aer in calculator, iar in partea din spate
a carcasei exista doua (sau unul singur) locuri speciale pe care pot fi fixate ventilatoare care sa
elimine aerul incalzit din carcasa. Unele carcase mai scumpe au un ventilator suplimentar
pozitionat pe unul din panourile laterale, in asa fel incit sa aduca aer din exterior deasupra
procesorului si placii video. Adaugarea de ventilatoare suplimentare trebuie facuta doar daca
este necesar acest lucru, pentru ca ele contribuie la poluarea fonica si pot cauza disconfort
utilizatorului.
In jurul carcaselor s-a nascut o activitate distincta numita "modding" ("modificare") care consta
in personalizarea carcasei prin adaugarea de elemente iesite din comun, in principal cu rol
estetic. Producatorii de carcase au observat aceasta tendinta (aparuta initial in rindurile
pasionatilor de calculatoare) si s-au adoptat cerintelor pietei, propunind carcase care sa
satisfaca si gusturile estetice ale utilizatorilor. Au aparut astfel carcase cu masti frontale colorate
(mai viu sau mai sobru) sau cu un geam lateral prin care sa se poata observa lumina emisa de
mici lampi cu neon instalate in carcasa sau atasate unor componente (in special ventilatoare).
Unele modificari au insa si un rol utilitar, un exemplu fiind chiar geamul lateral, care ne permite
sa observam functionarea ventilatoarelor sau gradul de incarcare cu praf a componentelor. O
alta modificare utila este ncastrarea unui miner in panoul superior al carcasei, care ne permite
sa transportam calculatorul ca pe un geamantan.
SURSA DE ALIMENTARE
Sursa de alimentare (SA) este una din componentele cele mai importante ale unui calculator,
de buna functionare a ei depinzind performanta si stabilitatea acestuia. Pentru a intelege mai
bine rolul ei putem sa apelam la o comparatie intre calculator si corpul uman. Asa cum putem
deduce si din numele ei, SA este corespondentul tractului digestiv din corpul uman. In cazul
omului viata presupune un aport de energie prin intermediul alimentelor, care sint prelucrate de-a
lungul tractului digestiv (de la gura la intestin) si transformate in substante ce sint absorbite,
urmnd a fi transportate prin snge la nivelul organelor care au nevoie de ele. In cazul

calculatorului, SA preia curent electric alternativ (energie electrica) cu tensiunea de 220 V din
priza de perete si il transforma in curent continuu de voltaje mai mici (3,3 V ; 5V ; 12 V) pe care il
dirijeaza prin cabluri speciale catre componentele care au nevoie de el pentru a functiona.
Sursa de alimentare nu este o componenta complexa, ea neincluznd tehnologii avansate. La
interiorul sursei se gaseste o placa cu circuite pe care sint lipite piese obisnuite (condensatori,
tranzistori, diode, rezistente, bobine) si unul sau mai multe transformatoare. Tot la interior se
gasesc si doua radiatoare (placi de metal) asezate vertical, care au rolul de a raci piesele cu
activitate sustinuta (tranzistori si diode) care sint fixate pe ele. Din sursa pleaca un manunchi de
cabluri care vor fi conectate la componentele care necesita alimentare cu energie electrica. Cutia
metalica in care se gaseste sursa este dotata cu fante pentru admisia de aer din carcasa
calculatorului, iar la partea din spate a carcasei se gaseste un ventilator care elimina aerul cald
la exterior. Fluxul de aer care este "tras" din carcasa si apoi eliminat in exteriorul sursei serveste
la racirea componentelor acesteia. Sursele mai scumpe au un al doilea ventilator asezat pe
partea inferioara a sursei, care "trage" aer din carcasa pentru crearea unui flux de aer mai
important.
Functionarea optima a calculatorului presupune alimentarea permanenta cu curent electric a
diverselor sale componente. Fiecare componenta are nevoie de un anumit tip de curent
continuu, adica un curent cu o anumita tensiune si o anumita intensitate. Sursa de alimentare
preia curentul alternativ si dupa ce il transforma in curent continuu il canalizeaza pe citeva
tronsoane ("rails" - ine), fiecare tronson avind o anumita tensiune (+3,3V ; +5V ; +12V ; -12V,
-5V, +5VSB). Acest proces seamana (la modul simbolic, bineneles) cu impartirea unui fluviu in
mai multe canale la varsarea in mare cu formarea unei delte. Pentru calculatoarele moderne sint
importante doar primele trei tronsoane, cele de -12V si -5V fiind incluse pentru compatibilitatea
cu piesele foarte vechi (cum sint cele conectate prin sloturi ISA), iar ultimul fiind folosit pentru
circuitul de stand-by, de unde si numele lui. Tronsoanele de +3,3V si +5V sint folosite in general
pentru alimentarea componentelor electronice (cipsetul placii de baza, memoria RAM, placa
video, placa de sunet, etc.) si a unor periferice (maus, tastatura, dispozitive conectate prin portul
USB, etc.). Tronsonul de +12V este folosit pentru alimentarea motoarelor hardiscurilor si
unitatilor optice, dar si pentru motoarele ventilatoarelor. O particularitate interesanta este ca si
procesoarele moderne produse de AMD (Athlon, Sempron, Duron) sau Intel (Pentium 4,
Celeron) functioneaza tot pe baza curentului furnizat de tronsonul de 12V.
Asa cum am mai spus, alimentarea unei componente in scopul functionarii ei optime
presupune furnizarea unui curent de o anumita tensiune si o anumita intensitate. Tensiunea se
masoara in Voli (V) iar intensitatea in Amperi (A). Intensitatea curentului necesar unei anumite
componente este o marime care desemneaza "cantitatea" de curent necesar pentru functionarea
ei. Fiecare tronson de curent continuu provenit din SA este capabil sa furnizeze o anumita
cantitate (intensitate) maximala de curent, care se va imparti intre piesele alimentate de
tronsonul in cauza. Din aceasta cauza o SA trebuie sa produca tronsoane de curent continuu a
caror intensitate sa fie suficienta pentru componentele care se alimenteaza de la fiecare tronson
in parte. De exemplu tronsonul de +12V trebuie sa furnizeze un curent cu o intensitate care sa
fie suficienta pentru alimentarea procesorului dar si pentru alimentarea motoarelor hardiscului,
unitatii optice si ventilatoarelor, fiind de departe cel mai solicitat dintre tronsoane. In mod normal
acest tronson face fata solicitarilor, dar daca avem mai multe hardiscuri, mai multe unitati optice,
mai multe ventilatoare suplimentare si in plus avem si o placa video ce necesita alimentare
suplimentara este posibil ca tronsonul respectiv sa nu mai poata furniza un curent adecvat
fiecarei componente in parte si ca urmare unele din piese nu vor functiona sau vor functiona
deficitar.
Puterea electrica se defineste ca fiind produsul dintre tensiunea si intensitatea unui curent (P
= U x I), desemnind cantitatea de energie disponibila pentru consum de catre componentele unui
circuit electric care include bineinteles si o sursa de curent (sursa de tensiune). Puterea electrica
se masoara in Wai (W). Toate sursele de alimentare pentru calculatoare au specificata puterea

electrica maximala (300W, 350W, 400W, etc.), ce inseamna maximul de putere pe care sint
capabile sa o furnizeze la un moment dat in scopul alimentarii cu curent a componentelor. O
sursa de alimentare nu furnizeaza tot timpul puterea maximala, ci doar puterea necesara
activitatii componentelor din calculator aflate in functiune la un moment dat. Daca toate
componentele aflate in functiune nu au nevoie decit de 280W, atunci doar atit va furniza sursa,
indiferent de care este puterea ei maximala. Acest lucru este dealtfel imbucurator pentru ca de
exemplu in cazul unei surse de 350W nu vom plati decit curentul consumat (280W) si nu curentul
maximal (350W) ce poate fi furnizat de sursa.
Caracteristicile tehnice ale unei SA sint de obicei scrise pe o eticheta lipita de cutia sursei. Sa
luam ca exemplu o sursa obisnuita ("no-name") model LC-B350 ATX. Ea are scris pe cutia
metalica urmatorul text : "Total Output is 350 W Max", care ne arata puterea maximala a sursei.
Insa desi puterea totala a unei SA este importanta, la fel de importante sint si puterile oferite
pentru fiecare tronson in parte. Puterea unui tronson se obtine prin inmultirea tensiunii
tronsonului cu intensitatea curentului furnizat de acel tronson. Pe eticheta de pe sursa sint
prezente si datele despre intensitatea curentului care circula prin fiecare tronson. Astfel, in cazul
sursei din exemplul nostru avem specificate urmatoarele valori : 28A pentru tronsonul de 3,3V ;
35A pentru tronsonul de 5V ; 16A pentru tronsonul de 12V. Deci tronsonul de 12V (cel mai
important) ofera o putere electrica de 192W (12V x 16A), care este o valoare buna, suficienta
pentru calculatoarele celor mai multi utilizatori. Sursele de alimentare cu valori ale intensitatii mai
mici de 16A pe tronsonul de 12V nu sint indicate pentru calculatoarele moderne, daca se doreste
o functionare adecvata a acestora.
Sursa de alimentare furnizeaza curent componentelor printr-o multitudine de cabluri care au
fiecare la capat un conector din plastic de o anumita forma. Cablul care alimenteaza placa de
baza furnizeaza in principal curent de +3,3V ; +5V si +12V pentru componentele PB si placile de
extensie ale calculatorului (placa video, placa de sunet, etc.) si are la capat conectorul numit
ATX. Cablurile care alimenteaza hardiscurile si unitatile optice furnizeaza curent de +12V si au la
capat cite un conector numit Molex. Aceleasi cabluri furnizeaza curent pentru placile video ce
necesita alimentare suplimentara in afara aceleia prin slotul AGP. Procesoarele Pentium 4 au
nevoie de alimentare suplimentara si daca intentionam sa cumparam un astfel de procesor
trebuie sa alegem o SA care sa aiba un cablu special ce furnizeaza un supliment de curent de +
12V si se fixeaza pe PB intr-o priza asemanatoare cu cea ATX dar mai mica.
ntreinerea sursei de alimentare este esentiala pentru buna funcionare a acesteia pe termen
lung. Dup o anumit perioada de la cumprare (n general 6-12 luni) sursa trebuie demontata i
curatata de praf la interior. Curatarea trebuie s se faca ulterior n mod periodic (la 3 luni) pentru
c n caz contrar praful depus la interiorul sursei i pe palelele ventilatorului acesteia va
impiedica racirea corespunzatoare a ei i riscam s se defecteze. Curatarea sursei se poate face
la domiciliu (evident, dup deconectarea de la priza a calculatorului) de cei care snt familiarizati
cu procedeul. Pentru ceilalti este recomandat ca aceast operatie s fie fcut de specialistii de
la un service de depanare a calculatoarelor.
Legaturi catre unele din cele mai bune articole de pe internet referitoare la carcase si la
sursele de alimentare pot fi gasite in Anexa Manualului.
CUMPRAREA CARCASEI SI A SURSEI DE ALIMENTARE
Carcasa include de obicei in pretul ei si o sursa de alimentare (care este deja fixata). Este insa
posibil sa cumparam o carcasa fara sursa sau o sursa separata pe care sa o montam intr-o
carcasa pe care o avem deja.
Carcasele si sursele mai ieftine sint desemnate prin apelativul "no-name" ("fara-nume",
anonime, banale) pentru ca nu sint construite de o companie cu renume in domeniu. Aceasta nu

inseamna ca o carcasa "fara-nume" este prin definitie proasta sau sursa de alimentare inclusa
nu este fiabila si va ceda in scurt timp. Carcasele si sursele de alimentare sint construite in
conformitate cu niste standarde precise, care trebuie respectate indiferent de pretul final al
produsului. De multe ori SA "fara-nume" sint construite de companii care construiesc si SA
scumpe, dar pentru ca o SA "fara-nume" nu este vinduta sub o marca renumita ea va fi mult mai
ieftina, desi contine in mare aceleasi componente ca si o sursa scumpa.
Carcasele scumpe includ imbunatatiri de ordin utilitar (ventilatoare suplimentare incastrate in
panourile laterale, porturi USB si FireWire pe masca frontala, panou de control a turatiei
ventilatoarelor, filtru de praf, etc.) si de ordin estetic (coloratie deosebita, geam lateral, lampi cu
neon la interior, etc.). Sursele de alimentare scumpe (incluse sau nu in carcase scumpe) au si
ele imbunatatiri cum sint : materiale de constructie mai bune (de ex. radiatoare din cupru pentru
racirea tranzistoarelor si diodelor), ventilatoare mai bune (performante si silentioase - prin
reglarea automata a turatiei in functie de temperatura de la interior), circuite de protectie a sursei
(si implicit a componentelor calculatorului) in caz de suprasarcini sau caderi de tensiune, cabluri
ecranate, etc.
Pretul unei carcase miditurn ce include si o sursa de alimentare variaza intre 25 EUR si 250
EUR. Fiecare utilizator trebuie sa decida, in functie de bugetul pe care il are la dispozitie si de
experienta sa anterioara care este suma pe care doreste sa o dedice carcasei (si sursei). Unii
prefera s cumpere o carcasa mai scumpa pentru c se tem c daca ar cumpara o carcasa
"fara-nume" calculatorul nu va funciona la parametrii maximi, deoarece n viziunea lor (sau ca
urmare a experientei lor) nu este racit corespunzator sau sursa de alimentare nu i indeplineste
funcia n mod optim. Altii (printre care se numara si MunteAlb, autorul acestui manual) prefera
s cumpere o carcasa obisnuita i s o intretina corespunzator, iar cu economia fcut astfel s
cumpere un procesor mai performant. Pretul platit pentru o carcasa sau o SA scumpa este
uneori exagerat chiar si in cazul in care prezinta multe imbunatatiri fata de corespondentele lor
mai ieftine. Fiabilitatea unei SA este dependenta direct de gradul de intretinere a ei. O sursa
ieftina intretinuta corespunzator va functiona mai bine decit o sursa scumpa care nu este
intretinuta deloc. In mod similar, degeaba cumparam o carcasa scumpa care asigura o ventilatie
buna la interior, daca lasam componentele sa se umple de praf ce va impiedica schimbul de
caldura intre ele si fluxul de aer ce trece prin carcasa.
Este recomandat cumprarea unei carcase miditurn ("miditower") care s contina o sursa de
alimentare n format ATX, avnd o putere de cel puin 350 W si o intensitate a curentului de cel
putin 16A pe tronsonul de 12V. Daca intentionam sa folosim un procesor Pentium 4 este bine sa
ne asiguram ca sursa are si conectorul auxiliar necesar pentru alimentarea acestor procesoare
(cele mai multe surse, ieftine sau scumpe, l au). Cei care au de gind s adauge multe
componente la calculator (de ex. mai multe hardiscuri, mai multe componente conectate prin
USB, etc.) trebuie s i cumpere o sursa cu o putere mai mare de 400W, pentru a fi siguri c
sursa va face fa solicitarilor. O sursa de 450W este recomandata pentru utilizatorii care doresc
sa-si cumpere placi video foarte performante. Acest lucru nu inseamna c dac ne cumprm o
sursa de 450 W ea va consuma 450 W n fiecare ora de funcionare a calculatorului. O astfel de
sursa nu consuma dect necesarul de curent pentru piesele instalate aflate n funciune. Dac
piesele instalate nu consuma dect 375 W pe ora, acesta va fi i consumul de electricitate pe
care l vom plti.
Cei care doresc sa stie exact cit de puternica trebuie sa fie sursa computerului pe care
urmeaza sa-l construiasca pot vizita o pagina speciala care le permite calcularea puterii electrice
totale in functie de consumul componentelor avute in vedere pentru includerea in calculator.

PLACA DE SUNET, BOXELE, MICROFONUL

PLACA DE SUNET

Placa de sunet (PS) este una din componentele care ne permit s transformam calculatorul
ntr-un sistem multimedia conceput pentru a satisface nevoia de divertisment sau pentru a pune
n valoare capacitatile creatoare n domeniul muzical ale utilizatorului.
Placa de sunet este fie de sine statatoare (separata - "standalone"), fie cel mai frecvent este
inclusa (integrata) n placa de baz. Plcile de sunet separate snt de obicei "interne", adic se
monteaza ntr-un slot PCI de pe placa de baz, ns exist i plci "externe" care se conecteaza
la portul USB.
Componenta principal a unei plci de sunet separate este procesorul audio (numit DSP "digital signal processor") i cu ct acesta este mai puternic cu att placa va fi mai performant.
n cazul PS integrate procesorul central (CPU) al calculatorului indeplineste de obicei i funcia
de DSP i de aceea performana general a sistemului scade ntr-o mai mic sau mai mare
masura atunci cnd procesorul central este suprasolicitat, de exemplu n cazul jocurilor.
Plcile de sunet integrate presupun de obicei generarea sunetului prin conlucrarea ntre
procesorul central, controlerul audio din cipsetul SouthBridge de pe PB i codecul
(codor/decodor - "coder/decoder") aflat sub forma unui mic cip pe PB. Codecul este conceput pe
baza standardului AC'97 pus la punct de compania Intel i este produs de mai multe companii.
Cel mai utilizat codec este cel produs de Realtek i se gsete n mai multe versiuni i anume
ALC650, ALC655 i ALC658, ultima varianta fiind cea mai bun. Alti producatori snt VIA
(codecul VT1616) i Analog Devices (codecul AD1985). Compania Intel a introdus in anul 2004
standardul "Intel High Definition Audio", menit sa inlocuiasca standardul AC'97. Noul standard
permite obtinerea unui sunet de calitate mai buna si aduce o serie de imbunatatiri tehnologice,
printre care tehnologia multi-flux ("multi-stream") care face posibila prelucrarea simultana a
sunetului provenit de la mai multe dispozitive sau aplicatii prin alocarea de canale separate.
Plcile de sunet integrate urmeaza ns tendinta general a componentelor de calculator n
sensul cresterii performanei i de aceea tot mai multe solutii integrate aparute recent includ un
procesor audio dedicat (NVIDIA APU / Soundstorm sau VIA Envy24PT) care preia o parte din
munca procesorului central i n plus ofera o calitate mai bun a sunetului.
Plcile de sunet separate snt clasificate n funcie de calitatea sunetului generat i de
comportamentul n jocuri n : plci cu performan de virf (profesionale), plci cu performan
medie (semiprofesionale) i plci cu performan obisnuita. Plcile semiprofesionale snt
construite n jurul unor procesoare audio cum snt EMU10K2, Cirrus Logic CS6424 sau VIA
Envy24HT, primul procesor fiind prezent n plcile produse de compania Creative, iar ultimele
dou procesoare gasindu-se n ofertele a diversi producatori de PS. Plcile cu performan
obisnuita snt de obicei construite n jurul procesoarelor audio produse de compania C-Media (de
ex. CMI 8738), ns aceste plci se bazeaza n principal pe procesorul central pentru generarea
sunetului i mai puin pe DSP-ul integrat, deci cumprarea lor se impune doar dac nu avem o
PS inclusa pe placa de baz sau aceasta s-a defectat.
Plcile de sunet integrate snt clasificate n funcie de calitatea sunetului generat i de
comportamentul n jocuri n : plci cu performan medie (semiprofesionale) i plci cu
performan obisnuita. Plcile integrate cu performane mai bune snt bineinteles cele care
dispun de un procesor audio dedicat, ns chiar i solutiile care nu includ un astfel de procesor
snt satisfacatoare, dat fiind puterea procesoarelor centrale care este suficienta n marea
majoritate a situatiilor, ea nefiind folosit la maxim dect n anumite cazuri (de ex. jocuri foarte
solicitante pentru CPU).
Dac folosim calculatorul pentru aplicaii multimedia obinuite (ascultarea de muzica n format
MP3 i vizionare de filme) i pentru jocuri, nu este nevoie s mai cumprm o plac de sunet
separata, cea inclusa face fa cu succes unor astfel de sarcini n conditiile n care avem un CPU
puternic (cu frecvena de ceas de peste 1 GHz). Putem chiar s folosim la nivel de amator

programele de creare de muzica i de editare audio (mixare).

Cei care snt mai pretentiosi n privinta calitatii sunetului sau doresc s se ocupe de prelucrare
audio la nivel semi-profesionist sau profesionist au la dispozitie o gama larga de plci de sunet al
caror pre variaza de la cteva zeci la cteva sute de EUR. Cei mai cunoscuti producatori de
astfel de plci snt Creative, M-Audio, Philips, Terratec, Hercules i Yamaha.
BOXELE
Boxele snt o componenta esentiala a unui calculator folosit pentru aplicaii multimedia, dar n
cazul lor putem face o mic economie. Tinind cont de faptul c stam foarte aproape de ele nu
este nevoie ca boxele s aib o putere foarte mare. Un set de dou boxe cu puterea de 3 W (2
x1,5 Wai RMS) este suficient pentru ascultarea de muzica sau pentru jocuri, chiar i la aceast
putere mic nefiind nevoiti s dam volumul la maxim. Foarte multi producatori de boxe exprima
puterea acestora n Wai PMPO, aceasta nefiind dect o stratagema folosit n scopuri de
marketing. Este bine ca boxele s aib i un reglaj pentru basi i de asemenea o mufa pentru
conectarea castilor.
Cei care snt mai pretentiosi (i au resurse financiare) i pot cumpara boxe de putere mare i
eventual sisteme care cuprind ansambluri compuse din patru sau cinci boxe (numite "sateliti") i
un dispozitiv special de redare a basilor ("subwoofer"). Aceste ansambluri alctuiesc aanumitele sisteme 5.1 (5 sateliti + 1 subwoofer), 6.1 sau 7.1. Satelitii se aranjeaza n jurul
calculatorului n aa fel nct utilizatorul s experimenteze senzatia de "imersiune" n atmosfera
sonora generata de o pies muzicala sau de un joc. n acest caz trebuie bineinteles s fie
cumparata i o plac de sunet separata (cu performane cel puin de nivel mediu semiprofesional) pentru a se asculta cu adevarat un sunet de calitate.
MICROFONUL
Microfonul este o componenta care va fi folosit din ce n ce mai mult n conditiile n care va
lua amploare taifasul n mod multimedia prin internet (MediaTaifas = audio-video chat,
videochat), folosit ca un substitut ieftin (puin costisitor) pentru convorbirile telefonice locale, dar
mai ales interurbane sau internationale. Microfonul este ns foarte util i pentru softurile (de ex.
MS Office XP sau 2003) care folosesc tehnologia de recunoastere vocala ("voice recognition")
pentru dictarea de documente sau pentru lansarea de comenzi (deschidere de fisiere, editare,
salvare, etc.) prin voce.
Este recomandat cumprarea unui capset ("headset"), care este un ansamblu format din
casti i microfon, acesta din urma aflindu-se n virful unui brat mobil montat pe una din casti. n
cazul n care sesiunile de utilizare a castilor snt lungi (zeci de minute sau ore) trebuie s
cumprm casti care s fie dotate cu o protectie (un colac din burete acoperit cu piele sau
plastic) pentru urechi, n aa fel nct s nu avem dureri cauzate de presiunea castilor pe
pavilioanele urechilor. Tinind cont de faptul c ansamblul casti-microfon va fi manipulat de multe
ori este de asemenea recomandat s fie luat n calcul la cumprare i soliditatea constructiei
lui. n acest sens este bine ca piesele de legatura dintre "potcoava" (elementul care se sprijina
pe cap) i casti s fie solide, mai ales c aceste elemente snt solicitate ori de cte snt aranjate
castile n cazul folosirii n mod succesiv de ctre mai multe persoane. Firele care intra n casti nu
trebuie s fie expuse la vedere (neprotejate), evitindu-se astfel agatarea lor accidentala, iar firul
care se conecteaza la mufa plcii de sunet trebuie s fie suficient de lung pentru a permite o
pozitie confortabila a utilizatorului n fata calculatorului.

MODEMUL I PLACA DE REEA

GENERALITI
Modemul este componenta care ne permite s folosim internetul prin intermediul liniei
telefonice. Modemul (MOdulator - DEModulator) moduleaza fluxurile de date digitale n aa fel
nct acestea s poat circula prin linia telefonica (care transporta datele n mod analog) i
demoduleaza fluxurile de date primite prin linia telefonica transformindu-le din format analog n
format digital. Viteza modemurilor vindute n prezent este de 56 kb/s (kilobii pe secunda - kbps).
Modemurile snt de dou feluri i anume hardware i software. Modemurile hardware au un
cip special care se ocupa cu transferul de date i cu corectia erorilor. Modemurile software
(softmodem) folosesc procesorul calculatorului pentru operatiile descrise mai sus. Modemurile
hardware snt considerate mai bune dar snt ceva mai scumpe.
Modemurile se impart n interne i externe dup locatia lor (n calculator sau n afr lui).
Modemurile interne se fixeaza ntr-un slot PCI. Modemurile externe se conecteaza la portul USB,
snt mai bune ns snt n general de dou ori mai scumpe dect cele interne.
Placa de retea este componenta care ne permite s ne conectam calculatorul ntr-o retea
locala ("local area network" - LAN) cu alte calculatoare n aa fel nct s impartim resursele
acestora ntre ele. De asemenea este posibil ca n acest fel s participam la jocuri n mod
multijucator ("multiplayer") fr a ne conecta la internet. Placa de retea este absolut necesara
dac dorim s avem acces la internet prin cablu TV (coaxial).
CUMPRAREA UNUI MODEM
Este recomandat cumprarea unui modem hardware intern. Dac se doreste o mic
economie se poate cumpara un modem software intern. Un modem nu este scump, ns
"datorit" lui i internetului este posibil s ajungem s cheltuim sume mari pentru nota telefonica,
sume pe care le-am putea folosi de exemplu pentru a ne mbunti calculatorul.

IMPRIMANTA
GENERALITI
Imprimanta este componenta care ne permite s transferam date (texte, scheme, desene sau
poze) de pe calculator pe hirtie. De exemplu, o imprimanta ne permite s transferam pe hirtie
diverse texte descarcate de pe internet (articole, carti, etc.) i n acest fel le putem citi fr a ne
obosi ochii.
CUMPRAREA UNEI IMPRIMANTE
Cele mai ieftine imprimante nu costa mai mult de 60 EUR (inclusiv TVA) ns adevaratul cost
al unei imprimante este acela al cernelei pe care o foloseste aceasta. Un cartus de cerneala
original costa ntre 25 i 40 EUR i cu ajutorul lui se pot tipari cam 200-300 de pagini de text (iar
pozele consuma mai mult cerneala dect textul). Exist i posibilitatea s cumprm un cartus
de cerneala original i apoi s-l reincarcam cu cerneala de mai multe ori (cu ajutorul unor truse
de reincarcare care contin un rezervor de cerneala i o seringa speciala) dar chiar i aa costul
de tiparire a paginilor este destul de mare.
O imprimanta este n general un accesoriu util i merita s cumprm una dac folosirea ei
justifica sumele de bani cheltuite periodic pentru cumprarea cernelii.

alpopey@rdslink.ro