CURS 7

COMPETENTA INSTANTELOR
= aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau unui alt organ cu activitate
jurisdictionala de a judeca anumite litigii
FORME
I. - generala: nu de ocupam de ea
- jurisdictionala:
materiala
functionala
procesuala

II. - interna:
- internationala: nu ne ocupam de ea

REGIM JURIDIC
Norme imperative, de ordine publica, iar nerespectarea lor se sanctioneaza cu nulitatea
absoluta:
1. competenta internationala
2. competenta generala
3. competenta materiala
4. competenta teritoriala exclusiva.
Desi imperative, situatia nu e chiar unitara. De ex:
- normele de competenta internationala si teritorial exclusiva pot fi invocate oricand

- normele materiale si teritoriale exclusive pot fi invocate pana la primul termen.

Dispozitive:
- competenta teritoriala de drept comun
- competenta teritoriala alternativa: poti sa te adresezi mai multor instante, egale in grad
Cand vorbim de competenta, ne referim la instanta si nu la un judecator anume. Astfel nu le vom
confunda cu problemele de organizare, chiar daca in practica, de multe ori, din limbajul folosit ar
rezulta confuzii. E gresita formularea: judecatorul stagiar nu e competent sa judece decat litigii
patrimoniale decat pana la 10.000 lei. Afirmatia e corecta pe fond, dar gresit terminologic,
pentru ca competenta nu se raporteaza la un judector, ci la instanta. Acel judecator nu are dreptul
sa judece decat pana la acea suma, ceea ce nu tine de competenta, ci de nelegala compunere a
completului de judecata, deci e o problema de organizare.

COMPETENTA GENERALA
= stabilesc competenta instantelor judecatoresti prin delimitarea de competenta altor organe cu
activitate jurisdictionala, dar care se afla in afara instantelor judecatoresti. Toate celelalte organe
care desfasoara atributii jurisdictionale nu intra in cadrul instantelor. Ex: CCR, BEC, biroul
electoral de circumscriptie, in materia notarului public are atributii necontencioase, in materia
contenciosului administrativ (asa apare, dar totusi instanta de contencios e instanta din sistemul
ICCJ, deci nu sunt separate, au doar alte proceduri) + art 13 Constitutie
In legatura cu aceste competente - reguli:
1. existenta acestor organe e impusa de specificul litigiilor deduse acestora, care au de obieci un
grad de tehnicitate ridicat
2. unele litigii pot fi incredintate unor astfel de organe in vederea degrevarii instantelor
judecatoresti.
3. in toate cazurile trebuie sa se asigure un control judecatoresc deplin al hotararilor pronuntate
de aceste organe, cu privire la chestiuni de fapt si de drept. Obligatoriu trebuie sa existe o cale de
atac in fata instantelor, iar acea cale sa permita analiza plenara, atat sub aspectul faptelor, cat si
sub aspectul dreptului. A fost practic impusa printr-o decizie CCR, 60/1993: nicio lege nu poate
celor interesati ca, in caz de nemultumire.....
+ art 21 Constitutie + in Constitutie se specifica faptul ca atunci cand legea prevede anumite
proceduri administrative si care reprezinta activitati administrative cu caracter jurisdictional,
acestea sunt facultative si gratuite; legea nu poate sa impuna cu caracter obligatoriu si remunerat

o procedura prealabila sesizarii instantei. Textul nu spune nimic despre procedura necontencioasa
obligatorie (ex: plangerea prealabila in administrativ)
COMPETENTA MATERIALA
E de doua feluri:
1. materiala functionala: se stabileste dupa felul atributiilor fiecarei categorii de instante. Ce
anume are in competenta instantei sub aspectul judecarii in prima instanta - fond, apel sau recurs.
S-a spus ca prin competenta functionala se intelege separarea sectiilor unei instante. Aceasta
repartizare de sectii exista ca realitate juridica, dar nu avea un corespondent terminologic si
atunci i-au atribuit termenul respectiv. In realitate, competenta sectiilor nu e competenta. Ei nu
aveau de ce sa o desemneze printr-un cuvant pentru ca nu e competenta, e o distribuire pe sectii,
pe care codul o asimileaza pentru rezolvarea conflictelor regulile referitoare la competenta.
2. materiala procesuala: se stabileste dupa natura, obiectul sau valoarea litigiului. Se refera la
repartizarea instantelor de grad diferit: judecatorie, tribunal, CA, ICCJ.

Plenitudinea de competenta = o instanta are dreptul sa judece, e instanta de drept comun in

materia judecatilor in prima instanta, ceea ce inseamna ca ori de cate ori legea nu prevede ceva,
ea va fi competenta sa judece in prima instanta => cand nu ai o norma, judeca acea instanta.
VCPC prevedea ca judecatoriile judeca in acest caz, motiv: reducerea costurilor prin apropierea
cetateanul de instanta. Tribunalele judecau in prima instanta doar litigii mai importante, care ar
merita deplasarea sau ar presupune o anumita experienta. NCPC a stabilit o noua regula:
plenitudinea se judeca de TRIBUNAL (art 95), prin urmare a abandonat principiul impus de
vechiul cod, dand prevalenta altor 2 imperative:
1. practica unitara: daca incepi practica la tribunal, recursul va fi la ICCJ, deci in recurs solutia
va fi la fel la toate cazurile
2. punere in balanta, apropiere, costuri mai mici, calitate: calitatea e prezumtiva, ca judecatorii
de la tribunal ar fi mai bine pregatiti.

COMPETENTA MATERIALA A JUDECATORIEI (art 94)

a. Judecatoriile judeca cererile de competenta instantei de tutela si familie in afara de
cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel.

Art 107 NCC: procedurile prevazute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de
competenta instantei de tutela si de familie. Ex: numirea tutorilor, autorizarea vanzarii unor
bunuri de minor/cel pus sub interdictie, inlocuirea consiliului de familie, autorizarea actelor
facute de tutore pentru minor, controlul exercitarii tutelei, incetarea.
Art 265 NCC: toate masurile date prin prezenta carte in competenta instantei judecatoresti, toate
litigiile privind aplicarea prezentei carti, precum si masurile privind ocrotirea copilului, cuprinse
in legi speciale, sunt de competenta instantei de tutela. Ex: divortul, stabilirea filiatiei, tagada
paternitatii, stabilirea paternitatii, decaderi din drepturile parintesti.
NU AVEM INSTANTE DE TUTELA =>
1. Legea de punere in aplicare a NCPC: pana la infiintarea instantelor de tutela, toate atributiile
instantei de tutela sunt preluate de judecatorii.
2. Legea 71/2011, art 229 indice 1, alin 3: execitarea puterii cu privire la bunurile minorului sau
ale interzisului sau cu privire la supravegherea modului in care tutorele administreaza bunurile
revin autoritatii tutelare, deci unele dintre aceste cereri au ramas la alte autoritati.
Textul de la 107 + 265: cuprind prevederi cu privire la bunurile minorului => 2 categorii de
norme la 107. Acestea se extrag de acolo si revin autoritatii tutelare.
alin 3 indice 1: competenta revine tribunalului
alin 3 indice 2
Adoptia: se va stabili competenta dupa legea 273/2004, care a supravietuit. Competenta revine
tribunalului in prima instanta.
Legea 119/1996: contestarea ar putea fi facuta la judecatorie, care emana din doua reguli:
1. caracterul relativ minor al acestui tip de procese
2. necesitatea reducerii costurilor in ceea ce priveste aceste litigii

b. Cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii

c. cereri avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau
spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind
raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoanele fizice sau
juridice:

- dintr-un condominiu unde nu e asociatie de proprietari (sunt facultative asociatiile), toate

litigiile privind spatiile comune sunt de competenta exclusiva.
- ligitiile dintre asociatia de proprietari si proprietari: plata cotelor de contributie etc + actiunile
pe care proprietarii le fac impotriva asociatiilor.
Tot de competenta judecatoriei sunt si actiunile asociatiei contra unor terti, cum ar fi furnizorii de
utilitati.
Sunt mici, multe si oamenii implicati in ele nu au mereu dispozitie pentru implicatii financiare.
Nu intra litigiile asociatiei cu privire la contractul individual de munca, pentru ca sunt litigii de
munca si sunt de competenta tribunalului.
Daca cere asociatia extinderea si se refuza: refuz de contencios si e de competenta tribunalului
sau a curtii de apel.

d. Cererile de evacuare: pot fi facute pe 2 temeiuri:

- dreptul comun: art 94 lit d
- o procedura urgenta, prevazuta de NCPC, art 1034: evacuarea imobilelor folosite sau ocupate
fara drept.
NU le confundam cu cererile de revendicare (predarea imobilelor se face dupa ce a existat un
raport de detentie precara, pe cand revendicarea are la baza o posesie, deci la revendicare trebuie
un contract, o relatie, nu neaparat scris).

e. Cereri referitoare la ziduri si santuri comune, distanta intre contructii si plantatii,

dreptul de trecere, precum si orice servituti sau alte asemenea limiotari ale dreptului de
proprietate, stabilite de parti, lege sau pe cale judecatoreasca
Nu conteaza natura, pot fi conventionale, legale sau jurisdicitonale.
- Ziduri, santuri, distante.
- Drepturi de trecere
- Servituti

- Limitari ale dreptului de proprietate

Au o particularitate probatorie:
1. toate probele se administreaza la fata locului, deci au nevoie de expertiza
2. exista de regula martori
3. de cele mai multe ori implica cercetari la fata locului din partea judecatorului
Litigiile conventionale ale dreptului de proprietate prin aplicarea clauzei de inalienabilitate.
Textul din NCPC spune clar: limitari conventionale sau stabilite de instanta. Unii zic ca se aplica
si acestor tipuri de procese, adica cele referitoare la nerespectarea clauzei de inalienabilitate.
Clauza de inalienabilitate se poate rezolva si uitandu-te la contract, nu trebuie neaparat sa te
deplasezi sa vezi pozitia gardului, burlanului etc. Din start, cam cea mai importanta componenta
a disparut.
Textul nu spune toate limitarile, spune alte limitari ale dreptului de proprietate. Asta ne indica
faptul ca legiuitorul a facut o enumerare, dupa care si-a dat seama ca enumerarea nu poate fi
exhaustiva si a spus si alte limitari, dar acele alte se refera la unele similare celor anterioare.
BRICIU: altele = altele din acelasi gen, probleme de vecinatate. Argumente ce tin de alte
legislatii: pricinile de vecinatate sunt de regula date la instanta de la baza piramidei, de regula
fiind date de proximitate. BOROI+STANCU argumenteaza diferit.
f. Cereri privitoare la stramutarea de hotare si cererile de granituire
Granituire = stabilirea unui hotar, prin semne exterioare, intre doua proprietati. Granituirea e cea
prin care reclamantul nu reclama de la parat o bucata de teren, ci cere stabilirea hotarului fara sa
conteste drepturile lui. Daca cere sa retraga hotarul = revendicarea e primul capat, capatul
principal, nu granituirea, care va fi capat secundar.
Ratiunile de la litera anterioara.

g. Cererile posesorii
h. Cererile privind obligatii de a face sau a nu face neevaluabile in bani, indiferent de
izvorul contractual sau necontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor
instante

Conditii:
1. Obligatia de a face/a nu face = tot ce nu e obligatie de a da.
2. neevaluabila in bani
Nu conteaza daca rezulta din contract sau e extracontractuala.
Multe dintre ele le gasim la e daca e sa o luam asa.
Evaluabil in bani = notiune extrem de volatila. ICCJ, decizia 3/2008: tot ce e patrimonial e
evaluabil in bani. Neevaluabil in bani sunt numai drepturile fara continut patrimonial (viata,
libertatea, relatiile de familie, sanatatea, integritatea corporala etc). Predarea unor documente,
daca documentele respective reprezinta facturi, nu e nimic neevaluabil in bani in conceptia ICCJ.
NU intra in aceasta categorie acele cereri neevaluabile in bani, care sunt fie de proprietate
intelectuala sau industriala deoarece acestea sunt de competenta tribunalului, nu intra toate
litigiile privind obligatii de a face neevaluabile in bani din sfera asigurarilor de munca sau
asigurarilor sociale, desi multe sunt neevaluabile in bani (ex: nu-ti da cartea de munca sau o
adeverinta) si nu intra nici cele ce tin de contenciosul administrativ (ex: obligarea la emiterea
unui aviz sau a unei autorizatii de construire).

i. Cererile privind declararea judecatoreasca a mortii intra tot in zona persoanei fizice, dar nu
intra in conceptul de ocrotire si de aceea nu intra la litera a. Dar ca si natura de litigii au fost
considerate ca fiind din categoria celor de la judecatorie.

j. Cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare. Atunci cand am partaj judiciar, nu

conteaza cat de mare e emolumentul, important e ca mereu revin la judecatorie. Motiv: pozitia
ICCJ, care a dorit inca din anii 90 sa elimine din competenta ICCJ partajele, indiferent cat de
valoare ar fi, caci pentru partaj e esentiala problema de fapt. Pozitia asta a prevalat. Comisia,
initial, a dorit ca aceasta litera sa fie ca lit k, adica pana la o anumita valoare. ICCJ si-a mentinut
insa pozitia si asa s-a stabilit.
Art 105: era pus de comisie cand era gandea ca de fapt se va stabili competenta in materie de
partaje dupa valoare. In materie de mostenire, competenta dupa valoare se determina fara
scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii. Aici vorbeste de valoare, pe cand la cel anterior
spune ca valoarea nu conteza. Conflict deci intre ele pentru ca, la Parlament, cand s-au schimbat,
au uitat sa modifice. In practica:

1. spunem ca lit j de la 94 se refera la litigiile de partaj, mai putin cele succesorale, care prin
ipoteza ar fi fie de competenta judecatoriei, fie de competenta tribunalului, in functie de cum
vede art 105
2. art 94 pct 1 lit j se aplica tuturor partajelor, inclusiv celor succesorale, dar apar discutii:
- sunt unii autori care spun ca daca sunt si capete de cerere privind mostenirea, adica anularea
unui testament, reductiunea liberalitatilor excesive, anularea unui certificat de mostenitor,
competenta va fi determinata dupa aceste capete de cerere, intrucat sunt capete de cerere
principale in raport cu o definitie data cererilor principale, cea de la art 30, care spune ca cererile
accesorii sunt acelea de a caror solutie depinde de capatul de cerere principal. Daca am
reductiune sau anularea unui certificat de mostenitor si unul privind partajul, acesta din urma se
va solutiona dupa cum dispui reductiunea, anulezi un testament, ceea ce face ca problema sa nu
fie determinata de imparteala, ci de cum sunt solutionate aceste cereri, adica dupa art 105
- BRICIU: sunt mai multe categorii de cereri:
1. partaj simplu, fara nicio discutie de mostenire (exista un certificat de mostenitor, nu
avem dezbatere pe numar, cote etc, singura disputa e pe cum se imparte) = competenta
judecatoriei, art 94.
2. se solicita, pe langa partaj, si stabilirea calitatii de mostenitor, i se cere instantei sa
stabileasca sau se contesta calitatea de mostenitor, reducerea liberalitatilor excesive sau
alte cereri prealabile partajului si in functie de care partajul se va face intr-un fel sau in
altul - tot de competenta judecatoriei pentru ca art 30 da o definitie cererii accesorii, dar
pe langa aceasta definitie legala, e preluata de fapt din doctrina si reprezinta ceea ce
doctrina prezinta ca fiind regula.
BOROI: Nu ar trebuie sa fie in toate cazurile de competenta judecatoriei, trebuie vazut de la caz
la caz, pentru ca s-ar putea ca crerea de partaj sa fie accesorie fata de celelalte cereri: reductiune,
anularea testamentului etc si ar merge la tribunal. Ar trebui sa verificam de la caz la caz sa vedem
daca partajul depinde de astea ca cereri principale.
BRICIU: E interpretabil acest raport dintre accesoriu-principal. E putin probabil totusi ca anulez
un testament de dragul de a-l anula si sa cer accesoiu partajul. Tot paratajul poate fi privit ca
principal.
Ex 1: acele cereri care aparent sunt accesorii, in sensul ca depind de modul de solutionare, dar
reprezinta scopul real al actiunii. Doctrina mai veche a spus ca atunci cand ai un capat de cerere,
dar el e cel care a determinat cauza actiunii, inseamna ca nu poate fi secundar caci caracterul
principal rezulta chiar din scop.
Ex 2: actiunea privind simulatia. Un capat e constatarea simulatiei si al doilea e obligarea
paratului sa plateasca, sa predea bunul, sa plateasca pretul real, deci intotdeauna e ceva dublu.

Daca constat doar simulatia e lipsita de interes, vrei sa se constate simulatia ca sa obtii ceva, de
cele mai multe ori o chestiune patrimoniala.

k. litigiile evaluabile in bani cu o valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de

calitatea lor, profesionisti sau neprofesionisti.
Nu intra in aceasta categorie:
- litigiile de munca si asigurari sociale, chiar daca valoarea a depasit 200.000, ele vor fi de
competenta tribunalului chiar daca vor fi de valoare mai mare sau mai mica
- litigiile care sunt de competenta tribunalului indiferent de valoarea lor
- cele de contencios administrativ, care sunt de competenta tribunalului sau curtii de apel, dar din
alte criterii.
Evaluabil in bani = conform deciziei 32/2008 ICCJ.
Atunci cand aveai cereri privind numai anularea sau rezolutiunea unui contract, fara a se solicita
si repunerea in situatia anterioara, unii spuneau ca nu sunt evaluabile in bani, altii spuneau ca
sunt pentru ca desi nu se spune asta, oricum efectul de repunere se produce de drept prin anularea
sau rezolutiunea actului.
+ Pe langa aceste prevederi, exista si o prevedere care spune ca judecatoria judeca si alte
cereri date in competenta ei => atribuite prin legi speciale. Ex: procesul verbal
contraventional (nu conteaza cat de mare e amenda).

COMPETENTA TRIBUNALULUI
Judeca in prima instanta toate cererile care prin lege nu au fost dat in competenta unei alte
instante, deci e instanta cu plenitudine de competenta.
In materie patrimoniala: ce e peste 200.000
In materie nepatrimoniala: tot, mai putin ceea ce e de competenta judecatoriei, deci cele cu a
face si cele cu avortul, adica cele ce nu intra la a, b sau a face cam intra la tribunal.
Tribunalul insa, sub aspectul competentei materiale functionale, judeca si ca INSTANTA DE
APEL - apelurile impotriva hotararilor date de judecatorie in prima instanta.

Judeca si RECURSURI - cand legea suprima calea de atac a apelului, spunand ca impotriva
hotrrii se face doar recurs. Trebuie prevedere expresa a legii, caci altfel se ataca cu apel. In
materie de perimare, se ataca cu recurs la instanta ierarhic superioara, deci de la judecatorie
ajunge la tribunal. Cand paratul recunoaste pretentiile reclamantului sau hotararea prin care
instanta ia act de o tranzactie, numita si hotarare de expedient - se ataca doar cu recurs. Natura
generala: instanta nu a solutionat pe fond, a dezlegat-o nu in baza constarilor, ci fie a
recunoasterii.
Judeca si alte cereri date in competenta lui:
in materie de insolventa
in materia constituirii sau anularii partidelor politice
in materia litigiilor de munca si asigurari sociale
in materie de proprietate intelectuala sau industriala
contencios administrativ: tribunalul e competent in prima instanta pentru:

actiunile de contencios care vizeaza actele organelor locale

pricinile de ordin fiscal in care amenzile, taxele, contributiile sau altele asemenea nu
depasesc valoarea de 1 milion lei

=> actele institutiilor centrale sau litigiile fiscale de peste 1 milion e de competenta curtii de apel.
Pot fi ale UNBR, CSM, UNNP.
Are si o serie de prevederi care dau o COMPETENTA UNUI ANUMIT TRIBUNAL,
TRIBUNALUL BUCURESTI: proprietate intelectuala - contestatiile contra OSIM, brevete de
inventii, modele sau desene industriale, marci

COMPETENTA CURTILOR DE APEL

In prima instanta: doar materie de contencios administrativ.
Instanta de apel: toate apelurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunal => instanta cu
plenitudine de competenta in judecata apelurilor
Recurs: pricina incepe la tribunal, iar legiuitorul a suprimat apelul.

+ Alte cereri date in competent CA prin lege: contestatiile date de consiliul concurent, a Consiliul
national de solutionare a contestatiilor, stramutarea de la un tribunal.

COMPETENTA ICCJ
- judecarea recursurilor impotriva hotararilor date de CA -> plenitudine in judecarea recursurilor.
- judeca si RIL
- cererile privind pronuntarea unor hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept:
instanta, confruntat cu o problema de a carei solutionare depinde solutionarea in fond a cauzei,
daca problema e noua si nu face obiectul unui RIL, va putea solicita ICCJ o hotarare prealabila,
in care sa indice modul de solutionare a conflictului. Va solutiona pricina si va deveni obligatorie
pentru toate instantele
- solutioneaza si alte cereri date in competenta ei: legea procurorilor + legea CSM -> sanctiunile
disciplinare aplicabile membrilor CSM se ataca la completul de 5 judecatori
- stramutarile de la CA
- conflictele de competenta de la CA

DETERMINAREA COMPETENTEI DUPA VALOARE

A spune ca un litigiu care o valoare de pana/peste 200.000 nu e un lucru simplu. Legiuitorul a
adoptat o serie de norme speciale in acest sens. Chiar si asa, discutiile inca exista.
VCPC nu avea nicio norma cu privire la modul de determinare a valorii, dar doctrina si
jurisprudenta au constituit repere pentru reglementarea de acum.
Valoarea obiectului e stabilita in primul rand de catre reclamant, care indica valoarea
obiectului litigiului in cererea de chemare in judecata. Valoarea poate fi contestata pana la primul
termen de judecata si instanta va da un singur termen pentru lamurirea chestiunii privind
valoarea. Ele nu se vor solutiona pe baza de expertiza, ci pe baza de inscrisuri si explicatii
(expertiza ar incalca termenul optim si previzibil, deci motive de celeritate).
Cereri privind executarea unui contract: valoarea va fi valoarea obiectului contractului sau a
partii din obiect dedus judecatii. Intr-un contract de credit in care se invoca de consumator ca el
cere anularea doar a clauzelor privind comisionul de administrare sau a dobanzii excesive, se va
lua valoarea comisionului sau a dobanzii, caci el solicita doar acel lucru.

Cererile privind nulitatea, rezilierea sau rezolutiunea: chiar daca nu se cere repunerea in
situatia anterioara, valoarea se va raporta la obiectului contractului sau a valorii din contract care
se cere a fi desfiintata - decizia ICCJ de mai sus.
Actiunile privind plata unei parti dintr-o creanta: dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind
exigibila, nu dupa partea pretinsa de la parat. Am o creanta contra unui tert de 500.000 lei dintrun contract de imprumut. Consider ca intreaga suma e scadenta, deci nu am scadente diferite, dar
nu aleg sa ma duc sa cer tribunalului obligarea paratului sa plateasca suma, ci aleg sa fac 2
actiuni ca sa ma duc cu toate la judecatorie. Astfel voi obtine o judecata mai rapida si doar calea
de atac a apelului. Pe langa faptul ca am fost la o instanta necompetenta, am facut ca judecatoria
sa se pronunte de 3 ori, dar ce e mai important e ca am rapit recursul, caci nu opereaza pentru
niciuna dintre ele. Daca reclamantul pretinde ca e exigibila o anumita suma, ea va genera
competenta, deci evita fragmentarea cererii. Am o creanta de 300.000, eu cer 200.000, nu te
oblig sa ceri 300.000, dar te vei duce tot la tribunal pentru ca ceri 300.000. nu 200.000, eu te
suspectez ca ai venit la mine doar ca sa scapi de caile de atac. Tu ceri cat vrei in baza principiului
disponibilitatii, dar te judeci unde trebuie. Partea va uza de principiul disponibilitatii si va merge
la alta instanta decat cea competenta.
In cererile care au prestatii susccesive, daca durata dreptului e nedeterminata: valoarea se
stabileste dupa valoarea prestatiei anuale.
Cererile care au ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale: dupa valoarea
impozabila a acestora, caci asa e cel mai usor de dovedit, in baza unui certificat de la
administratia fiscala. Insa nu toate bunurile au valoare impozabila si atunci instanta va determina
in baza altor inscrisuri valoarea reala, de ex preturile orientative de vanzare a bunurilor imobile,
care sunt utilizate de notarii publici atunci cand stabilesc taxele pentru transferul dreptului de
proprietate. Ei au o expertiza anuala care cuprinde toate zonele dintr-o UAT si in functie de zona
stabilesc o anumita suma de mp2, ca sunt constructii, livezi, platforme industriale.