Fuziune

1. INTRODUCERE
1.1 Generalitati
Dezvoltarea societatii umane de-a lungul secolelor a fost strans legata de dezvoltarea
mijloacelor de producere a energiei, de cantitatea de energie consumata. Este edificator,
in acest sens, nu numai faptul ca inceputurile revolutiei industriale sunt legate de
construirea primei masini de abur capabila sa produca energie mecanica, in principiu, in
orice loc si in orice moment, ci si faptul ca intreaga evolutie a societatii industriale este
strans impletita cu dezvoltarea de noi resurse si forme de energie.
O scurta analiza a datelor privind evolutia societatii ne arata corelarea din ce in ce mai
puternica a nivelului de trai al oamenilor cu productie de energie. Datele oficiale
publicate in diverse tari, privind venitul mediu pe cap de locuitor si consumul de energie
pe cap de locuitor, au permis construirea unui grafic foarte sugestiv. Astfel, daca
reprezentam pe axa verticala venitul mediu pe cap de locuitor, in dolari pe an, iar pe
axa orizontala consumul mediu de energie pe cap de locuitor, exprimat in tone
conventionale de carbune, atunci pentru fiecare tara va aparea pe grafic cate un punct
(Fig.1). Asa cum se vede in figura 1, nivelul de trai intr-o tara este direct legat de
productia de energie din tara respectiva. Statele Unite, de exemplu, care au numai 6%
din populatia globului, consuma peste 30% din productia mondiala de energie. In
Europa, consumul mediu de energie pe cap de locuitor este echivalent cu aproximativ
1000 de kg carbune, fata de 300 kg carbune ce revine pe locuitor in Africa.

Fig. 1. Reprezentarea venitului mediu pe cap de locuitor fata de consumul de energie pe

cap de locuitor pentru diverse tari

In perioada actuala, necesitatile de energie electrica ale tarilor industrializate se

dubleaza la fiecare 10 ani. Chiar daca se presupune o incetinire a exploziei demografice,
vor fi necesare alte surse de energie, decat combustibilii clasici sau hidroelectricitatea.
Fisiunea nucleara aduce in mod cert o solutie, dar problemele de securitate si de stocare
a deseurilor radioactive pe care aceasta solutie le aduce o fac neutilizabila pe timp
lung. Energia de fuziune, daca ea ar putea fi stapanita in laborator, ar permite sa se
rezolve in mare parte aceste probleme.
Tinand seama de rezervele cunoscute si de cele estimate, tipurile de energie existente
asigura necesitatile de energie ale omenirii astfel (tabelul 1) :

Tabelul 1
Tipuri de energie]

Tipul de energie

Durata in ani
Rezerve
Rezerve
cunoscute
estimate

Energia fosila(carbine,petrol,gaze)

80
160

Energia de fisiune
-Reactori ordinari(randament1,5%):
minereuri de inalt continut

2,6

minereuri de continut slab

2,7104

-Suprageneratoare(randament 60%)t

110

minereuri de inalt continut

minereuri de continut slab

1,1106
-

Energia de fuziune
-Litium(ciclul D-T, cu randament 30%)

2106

-Deuterium(ciclul D-T, cu randament

30%)

2,5109

Energii
inepuizabile
(solara,geometrica,mare,hidroelectrica
,eoliana)

Energia fosila pune, in primul rand, problema poluarii atmosferice pe care ea o aduce si,
in al doilea rand, problema epuizarii combustibililor clasici.
Sursele inepuizabile (cum ar fi energia solara) sunt destul de limitate pentru a satisface
nevoile de energie existente.
Energia de fisiune ridica problema securitatii atat in privinta accidentelor posibile, cat si
in privinta cantitatii materialelor radioactive in circulatie.
Avantajele unui reactor de fuziune fata de un reactor de fisiune constau in abundenta
combustibilului, costul scazut al materiei prime si speranta unei conversii directe a
acesteia in energie electrica.
Fenomenul fundamental al fuziunii termonucleare se produce cand doua nuclee ale
atomilor usori se ciocnesc si formeaza un nucleu mai greu. Aceste reacti de fuziune
degaja o cantitate mare de energie.
Cercetarile asupra reactiilor de fuziune isi au origine in doua domenii de cercetare
care au luat nastere in anii 1920 si 1930: astrofizicienii au sugerat, pentru prima data,
ca reactiile de fuziune termonucleare au loc la scara stelara si fizicienii nuclearisti au pus
in evidenta reactiile dintre nucleele elementelor usoare care sunt posibile la energii de
(10-100) keV, comparabile cu cele eliberate in stele.
Cheltuielile efectuate pentru obtinerea fuziunii nucleare controlate au fost de 108 $ pe
an, pana in 1975, din care Europa de Vest are 25%, U.R.S.S.30%, S.U.A 40%, iar
celelalte tari 5%. In ultimul timp aceste cheltuieli au deposit 5109 $ pe an, repartitia
pe tari mentinandu-se.
1.2 Cateva notiuni despre starea de plasma
Desi experienta noastra personala ne arata ca materia se gaseste intr-una din cele trai
stari de agregare, cu care suntem obisnuiti, solida, lichida sau gazoasa, in realitate
starea cea mai frecventa in care se afla materia in univers este starea de plasma - cea
de a patra stare a materiei.
Dupa cum stim, materia este constituita din particule foarte mici -atomii- avand
dimensiunile de ordinul unei milionimi dintr-o zecime de milimetru. In jurul unui nucleu
central, de dimensiuni cu multe ordine de marime mai mici decat dimensiunile atomului,
se afla in miscare continua un numar mare de electroni. Pentru o mai buna intelegere a
procesului de realizare a starii de plasma, si anume ciocnirea inelastica dintre particule
se face analogie cu ciocnirea unor bile elastice. Cat de dese sunt asemenea ciocniri
depinde, evident, de cati de multi atomi sunt in unitatea de volum din gaz.. Astfel in
tabelul 2 este dat numarul de ciocniri pe care le sufera intr-o secunda un atom cu alti
atomi de neon la diverse presiuni.
Tabelul 2
Numarul de ciocniri / secunda pentru un atom de neon

Presiunea gazului neon, atm

Numarul de ciocniri/secunda

42000000000

1/1000

42000000

1/1000000

4200

Deoarece atomii din gaz au viteze diferite, sunt situatii in care se ciocnesc particule cu
viteze mai mari decat o valoare caracteristica, caz in care poate avea loc o ciocnire
inelastica. Un exemplu tipic este ionizarea prin ciocniri ilustrat in figura 2.
Daca un gaz este incalzit la o temperatura ridicata creste si viteza particulelor ce
constituie gazul. Daca la temperaturi mici numarul ciocnirilor inelastice era neglijabil, la
temperaturi ridicate acest tip de ciocnire devine din ce in ce mai important, astfel incat
gazul format initial din atomi neutri incep sa apara drept constituienti
si ioni sielectroni. La temperaturi foarte mari, gazul poate fi complet ionizat, respectivi
toti atomii neutri se transforma in

Figura 2. Ilustrarea procesului elementar de ionizare a atomului la ciocnirea cu un alt

atom
ioni si electroni, concentratia ioniilor fiind aproximativ egala cu concentratia electronilor.
Spunem in acest caz ca materia se afla in starea de plasma complet ionizanta.
Pentru a caracteriza plasma este necesar sa tinem seama de temperatura si densitatea
acesteia. Daca vom face un tabel in care reprezentam caracteristicile plasmei in functie
de temperatura acesteia, considerand un litru de deuterium, vom avea urmatoarea
situatie (tabelul3). Rezultatele din talelul 3 sunt doar estimative. In cazul unor calcule
mai exacte va trebui sa se tina seama de pierderile de energie prin radiatie.
Tabelul 3
Proprietatile plasmei in functie de temperatura

Temperatu Presiun
ra
ea

Energia
cinetica

Viteza
a medie

Observatii
a

absoluta,
T(K)

plasmei constituentilor(
,
p eV)
(atm)

constituentil
or,

293

0,025

1300

In plasma exista
molecule
de
deuterium

5103

40

>leg

18000

leg este energia

de legatura a
moleculei.Molecu
lele se scindeaza
in
atomi
liberi;viteza
medie este cea a
atomilor liberi

1,5103

10

Ve=4.4106

Ve-viteza
electronilor
viteza
deuteronilor

105

(ms-1)

VD=7.510

ve-

Viteza atomilor
depaseste
viteza
de
rotatie
a
electronului
in
jurul nucleului si
atomul
pierde
electronul
sau,
gazul
fiind
format
din
deuteroni
si
electroni liberi.
Gazul
este
complet
sub
stare de plasma,
dar
deuteronii
care au ~10eV
nu poate depasi
in
decursul
socurilor
lor
energia
de
repulsie

electrostatica. In
aceste conditii, o
reactie
de
fuziune
se
produce la 500
de ani

10109

1,5106

Ve=1.44108
VD=2,4106

Reactia
de
fuziune
se
produce
si
energia degajata
este de 1011 Js1
intr-un litru de
deutriu

2. REACTII TERMONUCLEARE
2.1 Bazele fizice ale reactiilor termonucleare
Fuziunea termonucleara controlata este astazi calea cea mai promitatoare pentru
energetica viitorului, realizarea ei urmand sa asigure, pe o perioada practic nelimitata,
intreg necesarul de energie al omenirii, utilizand drept combustibil hidrogenul greu din
apa.
Elementul de baza pentru reactia de fuziune este atomul de hidrogen, care este format
dintr-un nucleu incarcat pozitiv, in jurul caruia se roteste un electron. Exista si un
hidrogen de doua ori mai mai greu - izotop al hidrogenului, cu denumirea de deuteriucare are aceleasi proprietati cu hidrogenul descris mai inainte, dar al carui nucleu este
alcatuit dintr-un proton si un neutron, acesta din urma fiind o particula practic de
aceeasi greutate ca ptotonul, neutra din punct de vedere electric. Exista si un izotop si
mai greu al hidrogenului, denumit tritiu, si al carui nucleu are un proton si doi neutroni.
Reactia de fuziune in care din cele doua nuclee de hidrogen greu se obtine un nucleu de
heliu s-ar putea reprezenta ca in figura 3.
Fig. 3. Reactia de fuziune deuteriu - deuteriu

Dupa cum se vede din reactia aratata mai sus, la ciocnirea a doua nuclee de deuteriu
rezulta un nucleu de heliu (particula ), cu o energie de 0.82 MeV, si un neutron liber,
care are o energie de 2.45 MeV. Masa elementelor care intra in reactie este mai mare
decat masa elementelor rezultate, defectul de masa regasindu-se in conformitate cu
relatia lui Einstein in energia particulelor rezultate:

, (1)

unde E este energia particulelor dupa reactie, M defectul de masa, iar c2 patratul
vitezei luminii.
O asemenea reactie nu poate avea loc insa cu usurinta din mai multe motive.
In primul rand nucleele au dimensiuni foarte mici, de ordinul 10-13 cm, adica de
100000 de ori mai mici decat dimensiunile atomilor. Rezulta de aici ca probabilitatea de
realizare a reactiilor termonucleare este de milioane de ori mai mica decat cea a
reactiilor chimice.
In al doilea rand, pentru a realiza reactia de fuziune, cele doua nuclee de deuteriu
trebuie sa se apropie la distante foarte mici - de ordinul de marime a dimensiunilor lor.
Dar aceste nuclee sunt incarcate cu sarcina electrica pozitiva, deci se resping cu atat
mai mult cu cat distanta dintre ele este mai mica. Calculele au aratat ca ca pentru a
invinge aceste forte si pentru a contopi intr-o noua partiula, nucleele de deuteriu trebuie
sa aiba energii de ordinul a 0.1 MeV. Pentru a avea asemenea energii, temperatura
gazului constituit din nucleele grele trebuie sa fie mai mare de 100 milioane grade,
temperaturi la care materia nu poate exista decat in stare de plasma.
Exista posibilitatea de a realiza reactia de fuziune la temperaturi ceva mai scazute, daca
se considera drept combustibil amestecul deuteriu - tritiu. O astfel de reactie (Fig. 4)
necesita pentru amorsare o temperatura de peste 50 milione de grade.

Fig. 4. Reactia de fuziune deuteriu - tritiu

2.2 Instalatii pentru realizarea reactiei termonucleare controlate

Desi in prezent cele mai promitatoare cai pentru obtinerea reactiei termonucleare par sa
fie numai doua, si anume fuziunea in instalatii de tip Tokamak si fuziunea cu radiatie
laser, exista si cateva instalatii experimentale facute in laborator in directia reactiei
termonucleare controlate.
a) Instalatia cu capcana magnetica
Limitarea plasmei fata de peretii tubului se poate face cu ajutorul instalatiei cu oglinzi
magnetice. Intr-o asemenea configuratie a campului magnetic nu exista nici o limitare
pentru pierderile de particule din plasma pe la capetele tubului. Aceste pierderi pot fi
diminuate alegand o forma speciala a campului magnetic la capetele tubului, realizanduse asa-numita capcana magnetica. O asemenea configuratie se poate realiza alegand
cete o bobina suplimentara, asezata la fiecare capat al tubului ce contine plasma. In
asemenea configuratie de capcana magnetica exista inca pierderi de particule incarcate
pe la capetele tubului, calculele aratand ca aceste pierderi au loc pentru particulele care
se apropie de extremitati pe o directie apropiata de axa tubului.
b) Instalatia de fuziune tip Tokamak
Configuratia anterioara de capcana magnetica prezenta inconvenientul de a permite
pierderi de particule pe la capetele tubului. O idee pe cat de simpla pe atat de
ingenioasa a eliminat acest inconvenientunind capetele tubului cu plasma, care va arata
ca un covrig (figura 5). Plasma din interiorul acestui tub inelar, denumit tor, va fi
mentinuta departe de peretii incintei toroidale de catre campul magnetic produs de
curentul ce trece prin bobinajul cu care este infasurat.
Pentru a intelege modul in care se realizeaza plasma de temperatura inalta in instalatia
Tokamak, vom face referire la figura 6.
Plasma care se afla in torul de raza R formeaza secundarul unui grup de
transformatoare dintre care in figura se arata numai unul. In plasma, care dupa cum se
stie poate fi considerata un conductor, apar curenti de inductie asa cum apar in
secundarul oricarui transormator. Acesti curenti de mare intensitate duc la incalzire
ohmica a plasmei.
In acelasi timp, curentul care trece prin preajma produce un camp magnetic, liniile de
camp magnetic fiind cercuri concentrice in jurul snurului de plasma, camp care poarta
denumirea de camp magnetic poloidal.

Fig 5. Forma incintei toroidale cu plasma (instalatie tip Tokamak)

Deoarece acest camp nu este suficient de mare pentru a asigura stabilitatea plasmei si
cu cat mai putin confinarea ei, torul care contine plasma trece printr-un numar de
bobine care produc un camp magnetic intens toroidal de-a lungul snurului de plasma.
Cele aratate aici reprezinta desigur o imagine principala si mult simplificata a instalatiei
Tokamak.
Experientele efectuate au aratat ca, in asemenea instalatii, prin incalzirea plasmei pe
cale ohmica nu se poate atinge o temperatura a plasmei de 3 keV (30 milioane de
grade), fata de necesarul de 5 keVpentru a porni reactii termonucleare. Solutia propusa
si pentru care se face cercetari intense in prezent este ca restul de energie sa fie
introdus prin injectarea in Tokamak de particule neutre de deuteriu si tritiu, dar care sa
aiba energii cat mai mari.
Fig. 6 Elementele constructive esentiale ale unei instalatii tip Tokamak

3. REACTORUL DE FUZIUNE TERMONUCLEARA

3.1 Constructia reactorului de fuziune
Cercetatorii au facut deja lucrari asupra problemelor care se pun in domeniul
ingineriei conceptiei unui reactor cu fuziune deuterium-tritiu. Calculul parametrilor
acestor reactori se face tinand seama de urmatoarele considerente:
- se considera ca o mare parte din energia termonucleara eliberata se prezinta sub
forma de energie cinetica a neutronilor rapizi. Aceasta poate fi exploatata numai prin
cicluri termice conventionale.
- energia particulelor incalzite se poate utilize atat pentru conversie directa in energie
electrica cat si pentru inclazirea combustibilului deuterium-tritiu rece pana la
temperatura de reactie necesara autointretinerii unui reactor.
-pentru a produce campurile magnetice necesare confinarii plasmei trebuie sa se
utilizeze bobine supraconductoare care trebuie sa fie bine protejate contra fluxurilor
de neutroni rapizi.
-studiile asupra dispersiei si absorbtiei neutronilor au dus la concluzia ca trebuie sa
existe o patura de protectie cu grosimea de cel putin un metru.
- ordinul de marime pentru cea mai mare dimensiune a configuratiei de confinare va fi
determinate de marimea ansamblului reactorului.
-acoperirea peretilor, care contin litiu pentru a crea tritium, vor fi parcurse de circuite de
fluid schimbator de caldura destinate extraceri de energie. Ca fluid se prefera sarea
Li2BeF4, florula de litiu si de beriliu topita sau litiu lighid.
-intreplacile de protectie va exista un spatiu vidat ai carui pereti sunt supusi la radiatii
intense.
-ruperea prin obosire si dilatare termica diferentiala a materialelor limiteaza fluxul
energetic la 107 Wm-2.
-valorile coeficientului de difuzie normale si raportul presiunii campului magnetic la cea
a plasmei (pentru a asigura confimarea acesteia) dicteaza optimizarea campurilor si
dimensiunile reactorului.
Figura 7 este o schita generala care arata o sectiune in camera unui posibil reactor de
fuziune de tip Tokamak, in se presupune ca are loc reactia termonucleara.
Fig.7 Reprezentarea schematica a constructiei reactorului de fuziune TFR

3.2 Conditii de functionare pentru un reactor de fuziune nucleara

Realizarea unei reactii termonucleare este echilibrata cu obtinerea unei stele in
laboratoarele terestre, adica, obtinerea plasmei termonucleare.
In esenta oricare reactie exoenergetica se poate autointretinere fie printr-un proces de
tip comustie (cazul reactilor nucleari), fie printr-un proces de tip explozie(cazul bombei
atomice).
Fuziunea nu este - in mod fundamental diferita: deosebirea principala rezulta din
viteza de propagare a fenomenelor. In cazul combustiei, analog cu cel al fuziunii
nucleare, punctual de aprindere este atins atunci cand caldura degajata de combustie
este destul de mare pentru a mentine reactia.
Este stiut ca pentru a realize orice combustie continua, trebuie indeplinite conditiile:
-combustibilul sa fie adus la o temperatura superioara punctului sau de aprindere.
-cantitatea de combustibil sa fie suficienta pentru ca pierderile sa fie inferioare energiei
degajete si pentru ca reactia sa se autointretina.
-caldura produsa pe aceasta cale trebuie sa fie controlata, adica, sa serveasca de
exemplu- la vaporizarea apei si la incalzirea vaporilor produsi pentru a reliza o masina
puternica.
Conditiile de realizat pentru a mentine o reactie de fuziune si a realize un reactor
termonuclear sunt analoage.
-mai intai, se va incalzi combustibilul nuclear, sub forma de plasma, pana la punctual de
aprindere (cateva sute de milioane de grade).
-se va mentine la aceasta temperatura un timp destul de lung pentru ca reactiile de
fuziune se degaja o cantitate suficienta de energie.
-in fine, se va extrage si se va utilize aceasta energie.
O conditie absolut necesara este ca reactia de fuziune sa fie exoenergetica (figura 8).
Reactia de fuziune nucleara va fi cu atat mai exploatabila, cu cat pentru un proiectil de
energie cinetica data, sectiunea sa eficace va fi mai mare. Experimental, reprezentand
sectiunea eficace a reactiilor termonucleare cele mai favorabile functie de energia
deuteronului incident, se constata ca reactiile(D-T), (D-He23) raspund cel mai bine la
aceasta conditie.
Se pune problema determinarii temperaturii la care trebuie adusa plasma de deuteriu
pur sau al unui amestec echiatomic de deuterium si tritiu, pentru ca agitatia termica sa
fie astfel incat energia cinetica relativa medie a deuteronilor sa poseda o valoare pentru
care sectiunea eficace a reactiei (D-D), respectiv (D-T) sa fie suficienta .
Notand cu c energia cinetica medie a constituentilor, avem =2/3kBT, unde
kB=1,3804110-23J-1.

Fig. 8 Energia eliberata de fuziunea si fusiunea nucleara

Spre deosebire de acceleratori unde se poate realiza usor un fascicul de deuteroni de 1

ke V, in acest caz este vorba de o agitatie termica dezordonata. Astfel, temperatura este
caracterizata de energia medie a agitatiei termice dezordonata, termenul exact fiind cel
de temperature cinetica.
Conditia necesara de functionare a unui reactor de fuziune nucleara cere ca energia
produsa prin reactii termonucleare sa fie mai mare decat diversele pierderi de energie.
In cele ce urmeaza se neglijeaza pierderile prin conductivitate.
In plasma nu exista pierderi prin ionizare, dar gazul radiaza si energia pierduta -astfelpoate fi considerabil mare . Majoritatea acesteia este formata din radiate X de
franare produse de ciocnirile electronilor cu nucleele plasmei. Pierderile prin radiatie la
transformarea suprafetei exterioare a plasmei au loc printr-un mecanism analog cu cel
de la reactorii de fisiune; peste o anumita valoare critica a volumului, pierderile devin
inferioare cantitatii de energie produsa. Din calcule rezulta masa critica de aceasi ordine
de marime cu cea a unei stele.

Bibliografie
1. C. Kittel, Introducere in fizica corpului solid, Editura Tehnica 1972;
2. E. Badarau, I. Popescu, Gaze ionizate, Editura Tehnica 1965;
3. L. Ribe, Review of modern physics, 1964;
4. G. Musa, Plasma si viitorul energeticii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1979;
5. I. Popescu, Fizica, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1983;
6. http://www.efda.org
7. http://www.iter.org/fusioncd/fusion_en.swf
8. http://www.jet.efda.org/pages/content/fusion1.html
9. E. Bandaru, Gaze ionizate, Editura Tehnica, Bucuresti, 1963;
10. I. Popescu, Fizica. Particule elementare, Centrul de multiplicare al Institutului
Politehnic Bucuresti, 1980;
11. T. G. Cowling, Magnetohydrodynamics, Interscience Publisher, New York, 1960;
12. http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_fusion

13. http://www.atomicarchive.com/almanacmenu.shtml
14. http://www.nei.org/index.asp?catnum=4&catid=18