Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen Complet de Urina
Examen Complet de Urina
TERMENI SI DEFINIII
1.1 Termeni
BU
SeU
MC
SMC
PG
PS
PO
IL
DL
RMC
RE
AS
LM
- Biochimie urinara
- Sediment urinar
- Manualul calitatii
- Sistem de Management al Calitatii
- Procedura generala
- Procedura specifica
- Procedura operationala
- Instructiuni de lucru
- Director de laborator
- Responsabil cu managementul calitatii
- Responsabil de examinare
- Asistent
- Laborator medical
1.2 Definitii
Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa, care poate
suferi modificari in anumite stari patologice. Examenul complet de urina cuprinde o examinare
fizico-chimica a urinii (BU) si o examinare microscopica a sedimentului urinar (SeU).
Examinarea fizico-chimica cuprinde: densitatea urinara, pH-ul urinii, precum si date privind
absenta/prezenta leucocitelor, hematiilor si a unor compusi chimici (nitriti, urobilinogen,
proteine, corpi cetonici, bilirubina, glucoza si acid ascorbic) si este denumita generic Biochimie
Urinara (BU).
2. DESCRIERE PROCEDURA
2.1 Principiu metoda
Executarea BU se realizeaza cu ajutorul stripurilor de urina - suporturi de plastic pe
care sunt fixate campuri - test impregnate cu reactivi sub forma uscata, care permit aprecierea
calitativa sau semicantitativa a a leucocitelor, nitritilor, urobilinogenului, proteinelor, pH-ului,
hemoglobinei, densitatii, corpilor cetonici, bilirubinei, glucozei si acidului ascorbic prin
examinarea cu analizorul de urini Mission U120 sau compararea vizuala cu o harta de culori
pentru fiecare interval de concentratie.
Executarea SeU consta in examinarea la microscop a sedimentului urinar (obtinut prin
centrifugarea urinii la 1500 - 2000 rpm, timp de 5 min. si aruncarea supernatantului) direct intre
lama si lamela, intai cu obiectiv mic (10x) pentru o privire generala, apoi cu obiectiv mai mare
(20x, 40x) pentru detalii morfologice.
2.2 Echipamente
2.2.1 Pentru BU
- recipient de plastic, de unica folosinta pentru recoltarea urinii;
- tuburi de plastic 10/150 mm;
- stripuri de urina;
- hartie de filtru;
- harta de culori;
- analizor de urini Mission U120.
Analizor de urini Mission U120
Analizorul de urini Mission U120 este un fotometru care analizeaza intensitatea si
culoarea reflectate din zona de reactie a stripului, utilizand o dioda emitatoare de lumina (LED)
ca sursa de lumina si o fotodioda ca senzor de lumina.
Calibrarea (se realizeaza automat la fiecare test) si controlul intern se realizeaza conform
ILA-12.
Controlul intern de calitate se efectueaza cu Mission Liquid Urine Control 1 si 2,
conform ILA-12.
- Se verifica vizual starea stripurilor. Orice modificare de culoare a campurilor - test face
stripul impropriu pentru utilizare.
- Recipientul in care a fost adusa urina se agita bine. Din urina omogenizata se pun
10 ml in tubul de plastic si se realizeaza determinarea biochimica - BU.
- Stripul se introduce complet in eprubeta cu urina. Excesul de urina se indeparteaza prin
stergerea acestuia pe cant de marginea tubului si apoi de hartia de filtru.
- Rezultatele evaluarii examinarilor cu analizorul/vizuale a stripurilor se inregistreaza in
lista de lucru pentru examen complet de urina.
- Dupa efectuarea determinarilor BU, tubul este centrifugat la 1500 - 2000 rpm, timp de
5 minute. Pentru determinarea SeU se foloseste acelasi tub de urina din care s-au facut
determinarile biochimice.
- Se decanteaza supernatantul, iar depozitul obtinut se resuspenda in urina ramasa (circa
1 ml) dupa decantare. Se transfera o picatura de urina concentrata pe o lama de sticla, care se
acopera cu o lamela.
- Preparatul astfel obtinut se examineaza la microscopul optic, intai cu un obiectiv mic
(10x), apoi cu obiectiv mare (20x, 40x).
- Se noteaza elementele SeU organizat si neorganizat observate la examinarea
microscopica.
2.6 Calcule si interpretare rezultate
Examenul complet de urina reprezinta una din investigatiile de rutina de importanta
clinica, intrucat de cele mai multe ori, rezultatele sale patologice apar ca una din primele
expresii ale unei disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice (bun indicator al
metabolismului glucidic). Permite evaluarea balantei hidroelectrolitice si a celei acido-bazice cu
un raport cost-eficienta extrem de favorabil. In eventualitatea unei modificari patologice, se
produce o schimbare de culoare in zona testului respectiv, care se compara cu o scala de culori
predefinita. Intensitatea culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului.
Recomandari pentru examenul complet de urina:
- screening;
- evaluarea balantei hidroelectrolitice;
- identificarea infectiei de tract urinar;
- monitorizarea diverselor terapii.
Interpretare
2.6.1 Examen macroscopic
Aspect: lichid clar (limpede, transparent)
Aspectul poate varia in functie de timpul trecut de la emisie, temperatura mediului
ambiant, tehnicile de conservare. La o examinare facuta dupa cateva ore, apare o suspensie sau
un depozit floconos (nubecula), compus din celule descuamate din tractul urinar, iar la femei si
din celule ale epiteliului vaginal. In cazul urinilor alcaline sau neutre, aspectul imediat dupa
emisie poate fi tulbure, datorita fosfatilor de calciu si magneziu. La temperaturi scazute, urina se
tulbura din cauza cristalizarii acidului uric si a uratului de sodiu. Conservata defectuos, urina
formeaza depozite de carbonat calcic si fosfat amoniaco-magnezian.
Modificari patologice ale aspectului urinii sunt intalnite in afectiuni renale si ale cailor
excretoare renale si sunt datorate prezentei elementelor figurate ale sangelui (leucocite,
eritrocite), mucusului si diferitilor cilindri. Exista, insa, si afectiuni renale (insuficienta renala
cronica in stadiul poliuric) in care urina este foarte limpede, ca apa, transparenta si fara
sediment.
rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009 - 1.011) - izostenurie.
Factori de influenta: ingestie de lichide, diuretice; precipitarea sarurilor modifica
densitatea.
Factori de interferenta: pH >7; resturi de detergenti din recipientul de colectare ;
medicamente: diuretice, antibiotice, substante radiologice de contrast (1.040 - 1.050), manitol,
dextran .
pH-ul: arata capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido - bazic al plasmei si
lichidului extracelular, care se realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de
hidrogen si ioni amoniu. Testul de detectare a pH-ului urinar se bazeaza pe o combinatie de 3
indicatori: rosu - metil, albastru de bromtimol si fenolftaleina. La un nivel al pH-ului de 5 - 9 se
obtine o gradare a culorii de la portocaliu la portocaliu - verzui si verde - albastru.
Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH de 5 - 6. pH-ul urinar
este influentat de factori fiziologici si patologici:
- valori ale pH-ului 8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la
secretia de acid clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume),
infectii ale cailor urinare (in special, cu germeni producatori de ureaza, Proteus si Pseudomonas,
care spliteaza ureea in ioni amoniu), varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza
respiratorie cu hiperventilatie, depletie de potasiu;
- valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat
(urina foarte concentrata si puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin
reducerea ventilatiei), dieta bogata in carne si proteine, diuretice clorotiazide, cetoacidoza
diabetica, acidoza respiratorie, acidoza metabolica, diaree, inanitie, insuficienta renala
decompensata cu uremie, pirexie, infectii urinare produse de Escherichia coli, tuberculoza
renala, afectiuni reumatismale cronice.
Importanta pH-ului urinar consta in primul rand in determinarea existentei unei afectiuni
acido - bazice sistemice de origine metabolica sau respiratorie si managementul conditiilor
urinare care necesita mentinerea urinii la un pH specific, cum ar fi calculii renali (se urmareste
prin dieta si tratament modificarea pH-ului urinar, astfel incat sa previna formarea calculilor),
alcalinizarea urinii in tratament cu sulfonamide (prevenirea formarii cristalelor), intoxicatie cu
salicilati (cresterea excretiei), in timpul transfuziilor; urina trebuie mentinuta acida in timpul
tratamentului infectiilor de tract urinar (n.b.: pH-ul urinar nu ajunge niciodata la 9; in acest caz
trebuie repetata testarea pe un alt specimen proaspat).
Factori de influenta: dieta (carnata, vegetariana ); creste in cazul formarii amoniacului.
Factori de interferenta: clorura de amoniu, acid mandelic; bicarbonat de sodiu, citrat de
potasiu, acetazolamida .
Leucocitele: sunt reprezentate aproape in exclusivitate de granulocite, a caror activitate
esterazica este detectata prin reactia pe care se bazeaza testul inclus in strip (determinand
aparitia unei coloratii mov). Testul detecteaza leucocite intacte, lizate si cilindri leucocitari.
Testul nu este conceput pentru masurarea cantitatii de leucocite.
Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inflamatorii ale tractului urinar:
infectii bacteriene (cistita, uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau fungice,
infestari parazitare (shistosomiaza), glomerulopatii, nefropatie indusa de analgezice, intoxicatii,
tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decat la barbati. In cazul unei
inflamatii cronice sau vindecate, se obtine de multe ori o reactie leucocitara pozitiva in absenta
bacteriuriei - leucociturie abacteriana. In intervalul dintre puseele acute ale unei pielonefrite
cronice, leucocituria reprezinta adesea singurul semn al bolii. Leucocituria abacteriana poate
sa apara, de asemenea, in caz de tumori sau tuberculoza. Urinile cu un rezultat pozitiv pentru
leucocite trebuie examinate microscopic pentru leucocite si bacterii.
Factori de influenta: secretii vaginale (reactii fals pozitive); efort fizic intens ; liza
rapida la densitate sub 1.010 si pH > 7.
Reactii fals negative se constata in prezenta glicozuriei, in cazul unei densitati urinare
mari, excretiei excesive de oxalati, precum si la pacientii in tratament cu cefalexina si
tetraciclina.
Factori de interferenta: culoarea intensa a urinii (bilirubina, nitrofurantoin) ; valori
crescute ale glucozei si proteinelor urinare ; unele antibiotice (imipenem, meropenem, acid
clavulanic) sau .
Nitritii: testul se bazeaza pe conversia bacteriana (bacterii gram - negative) a nitratului
in nitrit (si aparitia culorii roz pe zona aferenta de pe strip) si este specific pentru prezenta
bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie
urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc. Un
singur rezultat negativ nu exclude infectia urinara, deoarece numarul de bacterii si continutul in
nitrat al urinii pot varia foarte mult. Pe de alta parte, rezultate repetat negative mai pot sa apara
in prezenta unui microorganism patogen care nu formeaza nitriti (unii enterococi, stafilococi sau
Pseudomonas si alti germeni care nu produc nitriti in prezenta acidului ascorbic). De asemenea,
reactii fals negative pot aparea in situatiile in care urina nu a fost retinuta in vezica urinara
suficient timp (minim 4 ore) pentru a permite transformarea unei cantitati suficiente de nitrati in
nitriti. O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea
pentru bacterii patogene.
Factori de influenta: antibioticele inhiba formarea nitritilor, densitate crescuta .
Factori de interferenta: culoarea intensa a urinii (bilirubina, metaboliti ai colorantilor
azo); acid ascorbic.
Urobilinogenul: reprezinta un pigment produs in intestin prin metabolizarea bilirubinei
si apare in cantitati mici in urina normala (o parte este excretat prin fecale, majoritatea
urobilinogenului fiind insa absorbit si eliminat prin urina). In icterul obstructiv, bilirubina nu
ajunge in intestin pentru a-l forma si cantitatea de urobilinogen urinar este redusa - astfel,
prezenta bilirubinei in urina in absenta urobilinogenului sugereaza icter obstructiv; in celelalte
forme de icter, dimpotriva, urobilinogenul este prezent in cantitati mari in urina. In bolile de
ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica), in intoxicatiile care ataca ficatul, in boli
ale vezicii biliare (colecistita) si in bolile intestinale cu tulburari de digestie (enterita, colita
constipatie) urobilinogenul este foarte crescut.
Factori de influenta: antibioticoterapia inhiba flora intestinala ; variatii diurne (varf la
ora 4.00 p.m.).
Sulfonamidele pot determina reactii fals pozitive, in timp ce degradarea urobilinogenului
pana la urobilina poate determina reactii fals negative.
Factori de interferenta: expunerea la lumina; culoarea intensa a urinii; fenazopiridina;
pH intens alcalin , pH intens acid .
Proteinele: zona de testare a proteinelor de pe strip contine un amestec tampon si un
indicator, care in prezenta proteinuriei isi modifica culoarea de la galben la verde, chiar in
conditiile in care pH-ul se mentine constant. Testul prezinta o sensibilitate particulara fata de
albumina secretata in unele disfunctii renale; fata de celelalte tipuri de proteine (-globuline,
Bence-Jones, peptone, mucoproteine) sensibilitatea este mult mai redusa. In conditii patologice,
proteinele apar in urina in cantitati variabile.
Proteinuria poate fi tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile,
insuficienta cardiaca, edem acut pulmonar; intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan
in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala, digestie, postura - proteinuria
ortostatica) sau permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic,
afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza. O proteinurie usoara poate sa
apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea alcoolica.
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia
repetata de proteine in urina necesita determinarea cantitativa a proteinelor in urina din 24 de
ore.
Factori de influenta: exercitii fizice, convulsii, stres emotional sever, expunerea la
temperaturi foarte scazute, premenstrual, sarcina, imediat postpartum .
Urina foarte acida, prezenta unor contaminanti, penicilina in doze mari, tolbutamida si
sulfonamidele, precum si substantele de contrast iodate pot da reactii fals pozitive pentru
proteinurie.
Factori de interferenta: hemoglobina (hematuria), infectii, secretii vaginale, menstra,
mucus, ejaculare; pH alcalin, urina foarte concentrata, contaminare cu antiseptice (clorhexidina)
- fals ; adsorbtia pe peretii recipientelor de colectare; urina foarte diluata - fals ; medicamente
- fals (fenazopiridine) sau .
Hemoglobina: in anumite stari patologice in urina pot sa apara pigmentii sanguini,
reprezentati de hemoglobina libera (hemoglobinurie) si cea continuta in eritrocite (hematurie).
Detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei,
care catalizeaza oxidarea indicatorului TMB, rezultand un compus colorat care determina
schimbarea in verde a zonei aferente de pe strip. Hematiile intacte determina o colorare punctata
a bandeletei, in tim ce hemoglobina libera (rezultata frecvent din hemoliza hematiilor in urina
depozitata timp mai indelungat) determina colorarea uniforma a bandeletei.
Hematuria poate fi microscopica sau macroscopica si se intalneste in numeroase
afectiuni ale rinichilor si tractului urogenital: litiaza, glomerulonefrita, tumori renale, ureterale
sau vezicale, cistita, pielonefrite, adenom de prostata, necroza papilara, infarct renal,
traumatisme, rinichi polichistic, hematuria benigna familiala sau recidivanta etc. Mai rar,
hematuria poate fi un semn de diateza hemoragica: hemofilie, trombocitopenii, tratament
anticoagulant.
Hemoglobinuria survine in hemolize intravasculare severe cand este depasita capacitatea
sistemului reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina libera si aceasta este filtrata
glomerular. Hemoglobinuria poate aparea si ca urmare a lizei hematiilor in tractul urinar.
Cand BU este pozitiva pentru prezenta sangelui, dar nu se evidentiaza eritrocite la
examenul microscopic, poate fi banuita mioglobinuria, care se asociaza cu arsuri severe, infectii
grave, intoxicatii (monoxid de carbon, barbiturice), efort fizic intens, soc electric, convulsii,
hipertermia maligna, infarctul miocardic, miozite, distrofii musculare, traumatisme musculare,
mioglobinuria ereditara (sindromul McArdle) etc.. Mioglobina poate fi diferentiata de
hemoglobina prin teste chimice. De asemenea, enzimele musculare sunt crescute, iar serul nu
este limpede.
Orice test pozitiv pentru prezenta sangelui in urina trebuie verificat pe un nou specimen
si, daca se mentine, pacientul trebuie evaluat mai departe.
Factori de influenta: menstruatie, exercitii fizice intense, mari fumatori, infectii
prostatice ; liza rapida la densitate sub 1.010 si pH > 7.
Reactii fals pozitive sunt determinate de alti oxidanti contaminanti de tipul poliviodoniodului, hipocloritului sau peroxidazei bacteriene.
Prezenta acidului ascorbic in urina da reactii fals negative pentru hematurie.
Factori de interferenta: medicamente (rifampicina, bromuri, ioduri, agenti oxidanti),
hipocloriti folositi pentru dezinfectarea recipientelor ; bacteriurie (tulpini secretoare de catalaza
cu actiune similara peroxidazei Hb) ; alimente (sfecla, mure, rubarba), pigmenti (porfirie) ;
doze mari de acid ascorbic .
Corpii cetonici: detectia se bazeaza pe principiul testului Legal: acidul acetoacetic si
acetona reactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu si glicina, formand un compus colorat in violet.
Reactia este specifica numai pentru cei 2 corpi cetonici, acidul -hidroxibutiric nefiind detectat.
HEMATII
EPITELII
CILINDRI
CRISTALE
1-2
3-4
5 - 10
11 - 25
26 - 40
> 40
1-2
3-4
5 - 10
11 - 25
26 - 40
> 40
0-1
2-3
5 - 10
11 - 25
> 25
0-2
3-4
5 - 10
11 - 20
> 20
1-2
3-4
5 - 10
11 - 25
26 - 40
> 40
FOARTE RARE
RARE
RELATIV FRECVENTE
FRECVENTE
FOARTE FRECVENTE
DEPOZIT
FOARTE RARE
RARE
RELATIV FRECVENTE
FRECVENTE
FOARTE FRECVENTE
DEPOZIT
FOARTE RARE
RARE
RELATIV FRECVENTE
FRECVENTE
FOARTE FRECVENTE
FOARTE RARI
RARI
RELATIV FRECVENTI
FRECVENTI
FOARTE FRECVENTI
FOARTE RARE
RARE
RELATIV FRECVENTE
FRECVENTE
FOARTE FRECVENTE
DEPOZIT
Celulele epiteliale din urina pot avea originea in orice portiune a tractului urogenital,
incepand cu tubii contorti proximali pana la uretra sau vagin. In mod normal se intalnesc in
Cilindrii eritrocitari pot fi formati dintr-un numar redus de celule inglobate intr-o
matrice proteica sau din celule numeroase strans impachetate; daca celulele sunt intacte, sunt
numiti cilindri eritrocitari, iar daca elementele celulare sunt degenerate, sunt numiti cilindri
hematici sau de hemoglobina. Cilindrii eritrocitari semnifica hematurie renala si prezenta lor
este intotdeauna patologica, fiind de obicei diagnostica pentru boli glomerulare:
glomerulonefrite (acute si cronice), nefrita lupica, sindrom Goodpasture, endocardita bacteriana
subacuta, traumatisme renale. Pot fi intalniti si in infarct renal, pielonefrite severe, insuficienta
cardiaca congestiva, hipertensiune maligna, tromboza de vena renala si periarterita nodoasa.
Cilindrii granulosi pot fi rezultatul degenerarii cilindrilor celulari sau pot rezulta prin
precipitarea proteinelor serice intr-o matrice de mucoproteine Tamm - Horsfall. Apar in procese
patologice renale grave, dar pot fi prezenti si tranzitoriu dupa efort fizic intens.
Cilindrii epiteliali se intalnesc foarte rar si se formeaza ca urmare a stazei si descuamarii
celulelor epiteliale din tubii renali. Pot fi prezenti in urina dupa expunerea la nefrotoxice sau
virusuri (citomegalic, virusuri hepatitice), care produc necroza tubulara. De asemenea, pot
aparea in boli renale cronice severe si in rejetul grefei renale.
Cilindrii cerosi rezulta din degenerarea cilindrilor granulosi; sunt intalniti in insuficienta
renala cronica severa, hipertensiunea maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica; de
asemenea pot fi intalniti in boli renale acute, rejetul grefei renale, inflamatia si degenerescenta
tubulara.
Cilindrii grasosi contin picaturi de grasime si corpusculi ovali grasi degenerati, inglobati
intr-o matrice proteica. Sursa picaturilor de grasime este de obicei degenerescenta grasoasa a
epiteliului tubular, iar acest tip de cilindri este intalnit in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza
diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice renale.
Cilindroizii au aspect asemanator cilindrilor; sunt de obicei hialini si, deoarece apar in
conjunctie cu cilindrii, sunt considerati ca avand aceeasi semnificatie ca acestia.
Spermatozoizii apar in urina barbatilor ca urmare a emisiilor nocturne, convulsiilor
epileptice, bolilor aparatului genital sau spermatoreei. Pot aparea la ambele sexe in urma unui
contact sexual.
Filamentele de mucus apar in numar mic in urina normala, dar numarul lor poate creste
in cazul inflamatiei sau iritatiei tractului urinar.
In mod normal, urina este sterila pana in vezica urinara, iar contaminarea poate aparea la
nivelul uretrei sau vaginului sau din alte surse externe.
Bacteriile (flora microbiana) prezente in urina proaspata corect recoltata si insotite de
un numar mare de leucocite indica de obicei o infectie de tract urinar.
Levurile au forma ovala sau rotunda, sunt inegale, incolore si pot aparea izolate sau
inmugurite, asociindu-se, uneori, in lanturi de lungime variabila. Pot fi usor confundate cu
eritrocitele, diferenta constand in faptul ca ciupercile au un aspect stralucitor si sunt lipsite de
nucleu. Pot aparea in infectiile tractului urinar, in special la pacientii diabetici (intr-un numar
deosebit de mare); ele pot fi intalnite si ca urmare a contaminarii cutanate sau vaginale. Candida
albicans este levura cea mai frecvent intalnita.
Unii paraziti care pot aparea ocazional in urina, rezidenti in tractul urinar sau ca urmare
a contaminarii vaginale sau fecale, sunt: Trichomonas vaginalis (se raporteaza numai daca este
mobil si se insoteste de obicei de leucocite si celule epiteliale), oua de Enterobius vermicularis
si, ocazional, chiar adultul femela, oua de Schistosoma haematobium (rezident in venele din
peretele vezicii urinare), insotite de leucocite si hematii.
Grasimea poate fi prezenta in urina sub forma de picaturi libere, corpusculi ovali grasi
sau incorporata in cilindri. Corpusculii ovali grasi sunt de obicei celule tubulare renale care
contin picaturi de grasime si rezulta fie din incorporarea grasimii filtrate glomerular, fie in urma
degenerarii grase a celulelor tubulare; de asemenea, pot fi macrofage sau polimorfonucleare care
au fagocitat grasimi sau celule degenerate. In lipurie, picaturile de grasime pot fi observate
plutind la suprafata urinei. Prezenta grasimii in urina este asociata cu sindromul nefrotic,
diabetul zaharat, eclampsia, toxice renale, glomerulonefrite cronice, nefroza lipoida, embolia
grasoasa, leziuni superficiale extensive asociate cu zdrobirea tesutului gras subcutanat, fracturi
ale oaselor lungi, pelvisului sau fracturi multiple.
SEDIMENTUL NEORGANIZAT este reprezentat de saruri in stare amorfa sau
cristalina, de origine metabolica, organica sau anorganica. Cristalele nu se gasesc de obicei in
urina proaspat emisa, dar pot aparea dupa ce aceasta a stat mai mult timp la temperatura
camerei. Ele se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu un anumit compus cristalin sau
cand proprietatile de solubilitate ale acestuia sunt alterate. In cazul in care precipitarea apare la
nivelul rinichiului sau tractului urinar, consecinta este formarea calculilor urinari. Cele mai
multe dintre cristalele ce pot fi gasite in urina au importanta clinica scazuta, exceptand cazurile
de dezechilibre metabolice, formarea calculilor sau reglarea medicatiei. Cristalele
pot
fi
identificate dupa aspect sau, daca este nevoie, dupa proprietatile lor de solubilitate; pH-ul urinar
influenteaza puternic formarea cristalelor.
Cristalele gasite in mod frecvent in urina acida sunt: acid uric, oxalat de calciu si urati
amorfi; mai rar sunt prezente alte tipuri: sulfat de calciu, urati de sodiu, acid hipuric, cistina,
leucina, tirozina, colesterol.
Cristale de acid uric pot fi prezente in urina normala, dar pot avea si semnificatie
patologica (guta, metabolism purinic accelerat, stari febrile acute, nefrite cronice, sindromul
Lesch-Nyhan).
Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent intalnite in urina acida si neutra, dar
ocazional pot aparea si in urina alcalina; pot fi prezente in urina normala, in special dupa
ingestia de alimente bogate in oxalati cum ar fi: rosii, spanac, usturoi, portocale, sparanghel si
dupa consumul unei doze mari de vitamina C. Prezenta oxalatilor de calciu in numar mare, in
special in urina proaspat emisa, sugereaza posibilitatea prezentei de calculi urinari; alte conditii
asociate cu prezenta de oxalat de calciu in cantitate crescuta sunt: intoxicatia cu etilen glicol,
diabet zaharat, afectiuni hepatice si boli renale cronice severe.
Uratii amorfi sunt saruri de Na, K, Mg, Ca si se gasesc sub forma amorfa necristalina,
formand un sediment abundent rosu - caramiziu (uratul de sodiu poate aparea si sub forma de
cristale); nu au semnificatie clinica.
Cristalele de acid hipuric si sulfat de calciu apar rar in urina si nu au semnificatie
clinica. In schimb, cristalele de cistina au intotdeauna semnificatie clinica, aparand in cistinoza
sau cistinuria congenitala si pot forma calculi. De asemenea, cristalele de leucina sunt clinic
semnificative, fiind intalnite in boala urinii cu miros de sirop de artar, sindromul Fanconi si in
boli hepatice severe (ciroza terminala, hepatita virala severa si atrofie galbena acuta a ficatului).
Cristalele de leucina si tirozina sunt frecvent intalnite impreuna in urina pacientilor cu boli
hepatice, iar cele de tirozina sunt prezente in tirozinoza.
Prezenta cristalelor de colesterol in urina indica distructii tisulare extinse; aceste tipuri
de cristale sunt intalnite in nefrite si nefroze; de asemenea apar in chilurie, care este consecinta
obstructiei abdominale sau toracice a drenajului limfatic. Alte tipuri de cristale care pot aparea in
urina acida sunt cristalele medicamentoase: sulfonamide, substante radioopace (Hypaque,
Renografin substantele radiografice sunt substante foarte dense, iar prezenta cristalelor in
urina se asociaza cu cresterea densitatii > 1.030), doze mari de ampicilina administrata
parenteral. In unele cazuri de bilirubinurie, aceasta poate cristaliza in urina acida.
In urina alcalina se intalnesc alte tipuri de cristale: fosfati amoniaco-magnezieni
(triplu fosfat), fosfati amorfi (sub forma unui sediment alb), carbonat de calciu, fosfati de
calciu, biurati de amoniu. Cristalele de triplu fosfat se pot intalni in urina normala, dar pot
forma si calculi urinari; pot fi intalnite in cistite si pielite cronice, hipertrofia prostatei, retentia
Limite si interferente
In urina mentinuta timp indelungat la temperatura camerei cristalele pot precipita sau se
pot dizolva, datorita alterarii proprietatilor de solubilitate.
Cunoasterea artefactelor este esentiala pentru evitarea raportarii unor rezultate incorecte.
Picaturile de grasime, ce apar in sedimentul urinar ca urmare a contaminarii cu uleiuri,
resturi de supozitoare sau lubrifianti ai cateterelor vezicale, pot fi confundate uneori cu
eritrocitele.
Granulele de polen pot fi interpretate drept oua de paraziti. De asemenea, fibrele textile
sau firele de par care apar accidental in urina pot fi confundate cu cilindri si raportate ca atare.
Alte artefacte din urina sunt: cristale de amidon (provenite din pudra), fragmente de
sticla, bule de aer, contaminanti fecali (fibre vegetale, musculare).