Teoria haosului

Ce este teoria haosului?

Teoria haosului sau teoria sistemelor complexe este o ramur
a matematicii i fizicii moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme
dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezint fenomenul de instabilitate numit
sensibilitate fa de condiiile iniiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen
relativ lung (dei se conformeaz legilor deterministe) este imprevizibil, adic aparent
haotic (de unde i denumirea teoriei).Aceasta sensibilitate mai este numita iefectul
fluturelui. Mici modificri ale condiiilor iniiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care
se lucreaz) au ca efect rezultate haotice, facnd ca anticiparea efectelor pe termen lung
sa fie imposibil. Acest lucru se ntampl chiar daca sistemele sunt deterministe, ceea ce
nseamna c comportamentul lor viitor este determinat n ntregime de condiiile iniiale,
fr intervenia altor elemente aleatorii. Cu alte cuvinte, natura determinist a acestor
sisteme nu le face predictibile. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de
haos determinist.
Pn la apariia mecanicii cuantice, oamenii credeau c fenomenele sunt cauzate de alte
fenomene iar fizica clasica se baza pe determinismul laplaceian evollutia viitare a unui
sistem poate fi cel putin in pprincipiu determinata pornind de la un moment dat.Daca
luam spre exemplu caderea libera a unei pietre sub actiunea graitatiei terestre legile
mecanicii permit determinarea comportamentului ei:lasata libera dntr-o positie
considerata nitiala ,piatra va ajunge pe pamant intr-un punc bine determinat.Daca
schimbam pzitia initiala ea va ajunge la suprafata pamantului intr-un punct diferit dar
apropiat de primul.Altfel spus,traiectoria pietrei va ramane vecina cu precedenta daca
pozitiile initiala indepinesc aceasta conditie. Sisteme ntregi de gndire au fost bazate pe
aceasta idee i din nefericire nc sunt.
Istoric
Imaginea lumii fizice a fost zdruncinata de Edward Lorentz de la institutul de Tehnologie
din Massachussets si ale lui David Ruelle si Floris Takens de la Institutul de Inalte Studii
Stiintifice din Bure-sur-Yvve(franta).Acestia au aratat ca desi exista sisteme guvernate de
ecuatii simple care desi ar trebui sa prezinte un comportament relativ regulat,evolueaza
uneori intr-un mod hotic,dezordonat.
In anii 60 ai secolului trecut , Lorentz a folosit calculatorul pentru a crea modele ale
situatiei meteo. Lorenz a observat cum mici ajustari ale valorilor de intrare (rotunjirea
unor la valori, punnd n loc de 0,345676, de pilda, 0,345) au generat scenarii ale vremii
radical diferite fata de cazul n care s-au pastrat valorile initiale. Pe de alta parte,
cercetatorul american a observat un fapt esential, o caracteristica fundamentala a
sistemelor haotice: la variatii multiple a valorilor de intrare sunt favorizate anumite
modele pentru rezultatele finale. Asadar, desi nu se poate prezice exact care va fi modelul
final n functie de variabila modificata, anumite rezultate par a fi favorite n pofida altora.
Aceste modele favorite pentru a descrie starea finala a sistemului au fost denumite de
Lorenz atractori

Atractorii
Atractorii se clasifica in atractori clasici si atractori stranii.existenta atractorilor clasici a
fost considerata pana la un moment dat o garantie a stabilitatii si reproductibilitatii
,proprietatea unui sitem de a ajunge tot acolo,indiferent de perturbatii .oricare ar fi
caracteristicile initiale.
Atractorii stranii sunt obiecte fractale.Noilor tipuri de atractori le corespund
comportamente sensibile la conditiile initiale.
Fractali:
Notiunea de fractali poate fi definita printr-o serie de caracteristici:
Structura fina ce presupune detalii la toate scarile
Neregularitatea sa imposibilitate descrieriistructurii utilizand limbajul geometriei
euclidiene
Dimensunea fractala mai mare decat cea topologica
Reguli genetice recursive
Toate aceste caracteristici pot fi grupate in3 categorii:
a)lungimea caracteristica:
Orice forma poate avea o lungime caracteristica (de ex,pt un patrat lungimea
caracteristica este latura pentru un m lungimea caracterisica este inaltimea).Daca se
considera insa si alte forme precum retaua vaselor de sange ,sau un fulg de zapada,sau
arborele pulmonar acestea nu se incadreaza in categoria formelor ce prezinta o lungime
caracteristica si au drept caracteristica complexitatea,aceasta scade pe masura ce
observam parti de diferite marimi ,dar pentru structurile fractale care nu prezinta
lungime caracteristica complexitatea detaliilor din ce in ce mai mici nu descreste
B)Autosimilaritatea.
Este conceptul central al geometriei fractale.Daca se alege si se studiaza un detaliu
oarecare al unei forme fractale acesta va fi similar cu intreaga forma fractala si oricat de
mult s-ar micsora dimensiunea partii observate ramane similar cu intregul
C)Dimensunea fractala
In teoria fractalor exista 2 definitii diferite intre ele si anume dimensiunea topologica si
cea fractala.Pentru dimensiune fractala exista mai multe definitii dar noi ne vom opi la
dimensiunea de omotetie sau de autoasemanare.Este diferita doar pentru multimile
pentru care n parti ale sale reprezinta o imagine fidela a intregului.Fie o multime mcare
poate fi descompusa in N partifiecare aflandu-se intr-un raport r cu intregul.Dimensiune
de omotetie este data de relatia:din(M)=logN(M)/log(1/r)
Tipuri de fractali
Fractalii pot fi
-Din punct de vedere al generarii liniari si neliniari
-naturali sau artificiali(sisteme fractale)De exemplu miscarea Brwniana este un fractal
natural iar curba descrisa este unul artfcial
Exemple de fractali:
Ansamblul lui Cantor.Inelele lui saturn prezinta o astfel de structura .Dimensiunea
topologica este nula iar cea de similitudine este D=log2/log3
Curba lui Koch.Prezinta o structura de autosimilaritate,fiecare din partile sale mai mici
fiind imagini la scara redusa a intregului.Pornind de la aceasta forma s-au putut genera

promotori sau insule artificiale si se pot modela frme reale existenta in

natura.Dimensiunea fractala esteD=log4/log3
C)Automatele celulare Un univers artificial guvernat de legi simple,alcatuit din mai
multe celule care se divid si se multiplica asemanator celor reale.Ideea apartine bologlui
A.Lindenmayer.Un exempu de automat celulareste cel al matematicianului Johnn
Conway in care punctele dintr-o retea trraiesc sau mor in functie de statutul punctelor
invecinate.Regula de generare este urmatoarea :Daca o celula moarta are doua sau trei
celule vecine vii revine la viata iar daca una vie are 3 vecine vii atunci
supravituieste,altfel moare.Unele celule sunt stabile ,altele trec prin 3 configuratii,altele
dispar rapid este imposibil sa se calculeze in cat timp se va genera un scenariu anume
deoarece aparitia unei celule intr-un grup poate duce la supravietuirea sau disparitia
grupului.Stabilitatea universului este foarte sensibila la conditiile initiale ceea ce il face
similar celui real