UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT SIMION BRNUIU

Referat
Tema: Sistemul fiscal Belgian

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Cristina ONE
Masterand: Cujb Ana, anul I,
Administraie Public European

SIBIU 2016
Cuprins

1.Impozitul pe profit.............................................2
2. Impozitul pe venit.............................5
3. Taxa pe valoare adaugata sau TVA.................8
4. Cotizatiile de asigurari sociale..........................9
5. Alte impozite si taxe .......................................10
6.Bibliografie ...........................11

1. IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe veniturile companiilor se aplica asupra profiturilor

provenite din intreaga lume realizate de sau ale companiilor rezidente.
Profiturile belgiene ale companiilor nonrezidente sunt subiect al
impunerii persoanelor nonrezidente. O suprataxa este aplicata asupra
acestor doua tipuri de impozitare ale veniturilor. In plus companiile
trebuie sa plateasca contributii de asigurari sociale. Moneda este euro
care a inlocuit francul belgian de la 1 ianuarie 200
Sistemul de impunere belgian al firmelor este un sistem de dubla
impunere clasica. Numai entitatile cu personalitate juridica sunt
subiecti ale impunerii veniturilor societatilor. In conformitate cu
dispozitiile codului fiscal belgian, care se aplica pentru corporatii,
subiectii impunerii includ: companii, asociatii, cooperative,
stabilimentele si organizatiile angajate in activitati de afaceri sau alte
activitati aducatoare de profit. Majoritatea parteneriatelor belgiene au
personalitate juridica si sunt pe cale de consecinta subiecti ale
impunerii asocierilor. Entitatile nonrezidente, cu sau fara personalitate
juridica, care au un statut legal comparabil cu cel al entitatilor belgiene
mentionate anterior sunt subiecte ale impunerii veniturilor
nonrezidente. Entitatile rezidente cu statut legal care nu sunt angajate
in afaceri sau alte activitati aducatoare de profit nu sunt subiecte ale
impozitului pe profit. Acestea sunt: statele, provinciile, comunitatile,
organizatiile intercomunitare si organizatiile rezidente nonprofit. Cele
mai importante forme de societate sunt societatea anonima sau pe
actiuni si societatea cu raspundere limitata..
O entitate legala este rezidenta daca are un statut legal, sediul
principal sau locul conducerii efective in Belgia. Obiectul impunerii
este reprezentat de veniturile companiilor obtinute in intreaga lume,
mai putin deducerile permise, legale. Codul fiscal descrie sase etape de
determinare a profitului impozabil: determinarea profitului (cresterile
in rezerve, cheltuielile nedeductibile si dividendele distribuite),
clasificarea profitului in functie de sursa (respectiv din surse belgiene,
profituri din tari membre si nemembre ale UE), deducerile de profit ale
tarilor din UE si alte profituri exceptate, deducerea dividendelor in
cadrul holdingurilor (scutirile de participatii), recuperarea pierderilor
inregistrate si reportate, deducerile legate de investitii;
Pentru a fi deductibile cheltuielile trebuie justificate cu documente.
Printre cheltuielile deductibile se includ: dobanzile imprumuturilor,
2

cheltuielile legate de folosirea bunurilor imobile, drepturile de autor,

diverse contributii etc1. Nu este permisa deducerea urmatoarelor
elemente: taxele belgiene directe, anumite penalitati, anumite beneficii
obtinute de companii, unele contributii pentru pensii, pierderile din
capital provenite din actiuni, dobanzile, taxele de licenta s.a platite
direct sau indirect la entitati straine, daca sunt scutite in tara de origine
sau sunt impuse mai favorabil decat in Belgia, 50% din cheltuielile de
protocol, 25% din costul de intretinere a masinilor.
Sistemul legislativ belgian nu contine anumite prevederi specifice
privind metodele de evaluare. Oricum, in acest caz, legile aplicabile
sunt cele ale contabilitatii. Deci, in acord cu legea contabila, activele
trebuie evaluate la costul valorii de inlocuire, care oricum este mai mic.
Cele patru metode de evaluare permise sunt FIFO, LIFO, metoda
unitara si metoda pretului mediu.
Deprecierea activului trebuie anual evidentiata in functie de suma
venitului corporatiei. Deprecierea este calculata incepand din anul
financiar in care bunul a fost achizitionat sau produs. Deprecierea se
calculeaza pe baza pretului de cost sau de achizitie si in functie de
durata de viata a bunului. Legea permite doua metode de depreciere:
liniara si degresiva. Prima este cea mai des uzitata. Perioadele de
amortizare si ratele sunt in mod normal fixate de intelegerea dintre
contribuabil si fisc, cu unele exceptii, cand sunt prestabilite
administrativ, ca de exemplu: cladirile comerciale 3%, cladirile
industriale 5%, masini si echipament 10% sau 33%, material rulant
20%, active imobilizate 33, 3% daca sunt utilizate pentru cercetaredezvoltare sau 20% in alte cazuri, know-how 10%. Metoda degresiva
este optionala. De asemenea este permisa metoda amortizarii accelerate
pentru anumite active stabilite administrativ (exemplu: nave comerciale
nou lansate, depreciere in 8 ani, 20% in primul an, 15% in urmatorii
doi ani, 10% in fiecare an ramas; activele noi, achizitionate pentru
ramuri strategice, depreciere in trei ani, 33,3% pe an; cheltuielile de
infiintare, imediat amortizate).
Rezervele si provizioanele sunt scutite de impozit in urmatoarele
conditii:
- sunt constituite la un anumit cost;
1 Minea tefan, Costa Flavius, Cosmis, Fiscalitatea n Europa la nceputul mileniului
III, Editura Rosetti, Bucureti, 2006, p. 274.

- costul sau pierderea trebuie sa acopere rezultatul;

- costul sau pierderea trebuie sa fie probabile in desfasurarea
activitatilor sau evenimentelor care se pot intampla pe perioada
impozabila;
- indeplinirea cerintelor formale, de exemplu costul sau pierderea sa fie
contabilizate pe conturi diferite.
Intreprinderile mici si mijlocii pot sa-si constituie rezerve de investitii,
ce trebuie investite in maxim 3 ani in active depreciabile si care sunt
scutite de impunere. Nivelul acestora este pana la 50% din profit, dar
nu mai mult de 37 500 de euro. Daca nu se investesc in intervalul
amintit se cumuleaza la profit si se impoziteaza. Pierderile se
reporteaza in exercitiile viitoare, fara limita de timp, nefiind permisa
recuperarea din veniturile exercitiilor trecute. Deducerea pierderilor
este limitata in cazul fuziunilor si diviziunilor. Pierderile de capital, in
general, sunt deductibile fiscal, cu exceptia pierderilor de capital din
actiuni sau alte participatii, care nu sunt deductibile.
Rata de impozitare de baza este de 33%. Aceasta creste pana la 33,99%
in cazul in care se aplica o suprataxa de 3% asupra veniturilor
companiei. Anumite companii, cu venituri de pana la 322 500 de euro
pot fi impozitate pe baza unui sistem progresiv, potrivit caruia rata
medie marginala este maxim 35,54%.
Pentru dividendele distribuite persoanele fizice rata de impunere este
de 25%. Aceasta rata este redusa pana la 10% daca dividendele rezulta
dintr-o distribuire de actiuni. Dividendele distribuite de un subsidiar
rezident catre compania mama nu se impoziteaza daca: ambii sunt
subiecti ai sistemului belgian de impunere; compania mama detine cel
putin 25% din capitalul subsidiarului; cel putin 25% din capitalul
companiei mama nu s-a schimbat proprietarul pe o perioada de un an.
Anumite categorii de dividende, in anumite conditii, sunt impozitate cu
15%.
Veniturile din dobanzi sunt impozitate in prezent cu 15%. Veniturile
din dobanzile imprumuturilor contractate inainte de 1 martie 1990 se
impoziteaza cu 25%. Perioada impozabila este anul financiar, care
poate sa coincida sau nu cu anul calendaristic.
Plata impozitului se face in patru rate trimestriale, platite cu titlu de
acont, stabilite pe baza declaratiei estimativ a societatii. Pentru
aconturi insuficiente se plateste o penalitate (suprataxa). Impozitul final
4

trebuie platit in maxim 2 luni de la data la care a fost trimisa declaratia

de impunere la contribuabil. Impozitul pe profit platit in plus poate fi
restituit, pana la o data mentionata de autoritatile fiscale. Aceasta data
poate fi maximum 6 luni de la incheierea anului financiar al companiei.

2. IMPOZITUL PE VENIT
O persoana fizica este considerata rezident belgian daca are
domiciliul principal sau centrul de interes economic in Belgia. Un
individ se prezuma a fi rezident cand este inregistrat in Registrul de
stare civila. Persoanele casatorite se considera a fi rezidenti in
conditiile in care caminul lor este in aceasta tara. Persoanelor casatorite
veniturile castigate le sunt impuse separat, iar celelalte categorii de
venituri sunt agregate si incluse in venitul impozabil al sotului cu
venitul mai mare. Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impunerii venitului
provenind din intreaga lume.
In general vorbind, venitul impozabil este totalul venitului net
pentru fiecare din urmatoarele patru categorii: venitul din proprietatea
imobila, venitul din proprietatea mobila (dividende, dobanzi si drepturi
de autor), venitul castigat sau realizat, incluzand venitul din afaceri,
venitul profesional, venitul din salariu si venitul din pensie, alte
venituri.
Rezultatul net al fiecarei categorii este venitul brut minus
cheltuielile realizate pentru obtinerea venitului si se calculeaza in
functie de regulile specifice fiecarei categorii. Anumite deduceri pot fi
permise din acest venit total net, inainte de a se aplica cota de
impunere. Contributiile angajatorului sub forma asigurarilor de grup
sunt scutite de impozit. Beneficiile in natura sunt evaluate si sunt
considerate venituri ale subiectului impozabil. Sunt insa si astfel de
beneficii exonerate: micile cadouri primite la anumite ocazii festive,
anumite cheltuieli de deplasare suportate de angajator s.a.
Pensia in Belgia este considerata venit castigat. In functie de natura
venitului si de situatia familiala a contribuabilului se acorda o deducere
dupa cum urmeaza: pentru venitul alcatuit din pensie si beneficii de
pensionare anticipata, maxim 1 612,27 euro pentru un singur
contribuabil si maxim 1 882,54 euro pentru familie; pentru venitul care
5

consta numai din indemnizatie pentru pensie anticipata, maxim 2

9919,40 euro pentru un singur contribuabil si maxim 3 189,69 euro
pentru familie.
Salariile directorilor, fie ca sunt platite ca o remuneratie fixa, fie ca
participare la profit, sunt impuse ca si venit castigat. Unele venituri
obtinute de directori sunt considerate profesionale. Daca un director
sau un actionar individual al unei companii imprumuta societatea si
primeste (el sau sotia sau copilul) dobanzi din acest imprumut, dobanda
este tratata ca dividend numai daca rata dobanzii este mai mare decat
cea de pe piata2 . Directorii pot sa deduca o suma globala de 5% din
onorariul lor si alte venituri similare, dar nu mai mult de 3 000 de euro.
Veniturile din afaceri si cele profesionale sunt tratate ca venituri
castigate. Cheltuielile pentru obtinerea lor sunt in general deductibile.
Contribuabilii care obtin astfel de venituri beneficiaza de deduceri
globale ca si salariatii. Anumite cheltuieli, ca cele pentru autovehicul si
protocol, sunt restrictionate.
Veniturile din capital realizate de un contribuabil care nu desfasoara
o afacere nu sunt taxabile, cu conditia sa nu fie realizate din: tranzactii
speculative, vanzarea unei proprietati imobiliare in mai putin de 5 ani
de la achizitie, vanzarea unei participari substantiale, mai mult de 25%,
dintr-o companie rezidenta spre o entitate legala nerezidenta, vanzarea
drepturilor de proprietate intangibila (patente, drepturi de autor s.a.).
Din venitul net agregat se acorda anumite deduceri, cum sunt: 80%
din pensiile alimentare platite; 80% din cheltuielile de ingrijire ale
copilului sub trei ani; anumite cadouri. Dobanzile platite pentru
creditele ipotecare pot fi deduse integral, in anumite conditii. De
asemenea, au deductibilitate partiala dobanzile la unele imprumuturi,
utilizate pentru anumite scopuri, de exemplu pentru constructia,
achizitionarea sau renovarea unei locuintei. Aceste deduceri sunt
diferentiate in functie de numarul copiilor pe care contribuabilul
debitor ii are in intretinere. Fiecare contribuabil este indreptatit la o
alocatie care se deduce din venitul net. Aceasta poate fi alocatie de
baza si alocatie pentru persoanele aflate in intretinere. Cuantumul lor
este stabilit in suma fixa, diferentiat in functie de starea civila a
2 Buziernescu Radu, Evaziunea fiscal intern i internaional, Editura Universitaria,
Craiova, 2007, p. 112

subiectului si de numarul si starea fizica a persoanelor aflate in

intretinere.
Unii angajati beneficiaza, in anumite conditii si limite, de facilitatea
de a deduce din impozit o anumita suma, atat in scopul achizitionarii de
actiuni la compania la care sunt angajati, cat si in scopul participarii la
scheme de pensii si la asigurari de viata. Pierderile inregistrate de un
contribuabil pot fi acoperite doar din categoria de venituri care le-a
generat. Acestea nu pot fi deduse din veniturile obtinute din proprietati
mobile si imobile. Reportul pierderilor este nelimitat in timp.
Unele categorii de venituri pot fi impozitate separat, final, numai
daca agregarea cu alte venituri nu este mai avantajoasa. In aceste cazuri
ratele de impozitare utilizate sunt: 33% pentru tranzactiile speculative,
pentru vanzarea proprietatilor imobiliare in mai putin de cinci ani de la
achizitie s.a.; 25% pentru anumite dividende, dobanzi si drepturi de
autor s.a.; 16,5% pentru vanzarea proprietatilor imobiliare intr-un
interval cuprins intre cinci si opt ani de la achizitie; pentru premierea
unor oameni de stiinta s.a; 15% pentru unele dividende, drepturi de
autor etc.
Perioada de impunere este anul fiscal, care coincide cu anul
calendaristic. Evaluarea materiei impozabile si stabilirea impozitului
final se realizeaza in anul calendaristic urmator. Contribuabilul are
obligatia de a depune la organul fiscal o declaratie de impozit pana la
data de 30 iunie a anului curent, pentru anul fiscal trecut. Aceasta este
si data pana la care se realizeaza restituirea sumelor platite in plus cu
titlul de impozit pe venit. Impozitul final trebuie achitat de contribuabil
in maxim doua luni de la data primirii deciziei de impunere.
Antreprenorii individuali, directorii de companii si persoanele care
desfasoara activitati liber profesioniste au obligatia unor plati
anticipate, trimestriale sub forma de acont, existand riscul suportarii
unor penalitati daca acest acont estimat de ei este insuficient.

3. TAXA PE VALOARE ADAUGATA SAU TVA

Taxa pe valoarea adaugata este o taxa generala pe consum
desemnata de a fi suportata final de catre consumatorul de bunuri si

servicii din Belgia. Taxa este, ca regula, colectata printr-un sistem in

care persoanele taxabile (subiectii), care primesc bunuri sau servicii,
platesc aceasta obligatie fiscala in mod periodic, la ratele fixate si la
valoarea de piata a bunurilor si serviciilor oferite.
Plata periodica a contributiilor este calculata prin aplicarea celei mai
potrivite cote a TVA pentru fiecare bun si serviciu oferit pe perioada de
declarare si prin reducerea acestei sume cu TVA care a fost incasat de
contribuabil pe aceeasi perioada pentru bunurile si serviciile primite de
el si pentru bunurile importate pentru folos personal.
Persoanele care desfasoara activitati economice (antreprenori) si
care efectueaza achizitii intra-comunitare sau importa bunuri din
exteriorul Uniunii Europene sunt persoane impozabile (subiecti ai taxei
pe valoarea adaugata). Antreprenorii al caror profit anual nu depaseste
5 580 de euro sunt scutiti, dar pot opta pentru inregistrarea ca platitori
de taxa pe valoarea adaugata. Valoarea impozabila este reprezentata de
pretul primit sau care urmeaza a fi primit. Aceasta include
comisioanele, primele de asigurare si costurile de transport suportate de
catre ofertant. Taxele, datoriile, subsidiaritatile care influenteaza in
mod direct pretul tranzactiilor sunt de asemenea incluse.
Reguli speciale se aplica pentru determinarea sumei impozabile a
ofertei de servicii, de catre agentiile de transport si de catre ofertantii
de noi cladiri. Se aplica, in cazul taxei pe valoarea adaugata, un numar
mare de scutiri. O scutire speciale se aplica in cazul transferari intregii
afaceri sau a unei ramuri a afacerii catre o persoana taxabila care este,
partial sau total, indreptatita sa deduca taxa pe valoarea adaugata de
cumparare.
Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este de 21% . O rata
redusa de 12% se aplica, de exemplu, articolelor din cauciuc. O rata
redusa de 6% se aplica, de exemplu, la alimente (in general), carti,
ziare, produse farmaceutice si apa. Se aplica, de asemenea, aceasta cota
redusa de 6% si transportului de pasageri, serviciilor de hotel si
drepturilor de autor (cu exceptia programelor de calculator care sunt
obiect al ratelor standard), precum si asupra vanzarii copyright-ului.
Rata zero se aplica, intre altele, exportului si tranzactiilor considerate a
fi de export.
Nerezidentii cu un stabiliment (sediu) permanent sau reprezentativ
in aceasta tara pot obtine o bursa de TVA pentru bunurile si serviciile
8

oferite lor si asupra importurilor. Aceasta bursa este permisa daca

activitatile desfasurate in tarile de rezidenta sunt taxabile ca si cum ar fi
desfasurate in Belgia.

4. COTIZATIILE DE ASIGURARI SOCIALE

Cele mai importante contributii de asigurari sociale, platite
trimestrial de catre angajatori, sunt contributiile generale si
contributiile speciale. Atat contributiile generale, cat si contributiile
speciale sunt calculate asupra unei baze de impunere egala cu
remuneratia bruta a angajatilor.
Contributiile de asigurari sociale platite de angajatori sunt cheltuieli
deductibile de afaceri in cadrul procedurii de impunere a venitului
corporatiilor. Angajatii sunt subiecti ai obligatiilor fiscale sub forma
asigurarilor sociale de stat. Contributiile sunt calculate la o baza
impozabila egala cu remuneratia bruta a angajatului. Oricum, in
legatura cu muncitorii incadrati in categoria cordon albastru, baza
este multiplicata cu un coeficient de 1,08.
O contributie este, de asemenea, asezata asupra venitului total al
sotilor, daca unul dintre acestia este subiect al sistemului de asigurari
sociale. Contributia maxima este de 731,28 de euro.
Pentru persoanele liber profesioniste, contributiile de asigurari sociale
sunt calculate asupra venitului castigat in ultimii 3 ani, anteriori anului
platii. Aceste castiguri sunt ajustate in functie de inflatie. Daca
activitatea persoanelor liber profesioniste s-a desfasurat pe o perioada
mai scurta de 3 ani, trebuie efectuate plati in avans, care se ajusteaza la
sfarsitul perioadei.

5. ALTE IMPOZITE SI TAXE

Municipalitatile pot aseza cote aditionale (suprataxe) asupra
obiectelor impunerii ce sunt fiscalizate la nivel national. Ratele variaza

intre 0% si 8,5%, in functie de municipalitate (rata medie este cuprinsa

intre 7% si 7,5%).
O impunere a venitului obtinut din proprietatea imobiliara localizata in
Belgia este, de asemenea, practicata. Mai este denumita si taxa
imobiliara si este asezata pe baza declaratiei proprii a contribuabilului.
Nivelul ei este calculat ca un procent din venitul cadastral (de exemplu
valoarea anuala de renta a proprietatii imobile, care este estimata la
fiecare 10 ani). Rata variaza in functie de regiunea in care proprietatea
este localizata (variaza intre 1,25% si 2,29%).
Suprataxele locale cresc rata efectiva cu procente cuprinse, in
general, intre 18% si 50% sau chiar mai mult, in functie de localitatea
in care proprietatea este situata. Impunerea asupra locuintei proprii a
contribuabilului poate fi creditata (dedusa) inainte de determinarea
impozitului anual pe venit, insa pana la un maximum de 12,5% din
venitul cadastral. In aceste conditii reprezinta o plata anticipata din
impozitul pe venit.

6. BIBLIOGRAFIE
1. Minea tefan, Costa Flavius, Cosmis, Fiscalitatea n Europa la
nceputul mileniului III, Editura Rosetti, Bucureti, 2006.
10

2. Buziernescu Radu, Evaziunea fiscal intern i internaional,

Editura Universitaria, Craiova, 2007
3. www.belgium.be

11