Fabule de Lev Nicolaevici Tolstoi

Leul i oarecele

Leul adormise. Un oricel trecu n fug, peste el. Leul se trezi din somn i l prinse
pe oricel. Acesta ncepu s se roage de dnsul, s-i dea drumul, spunnd:
- Dac ai s m lai cu zile, am s-i fac i eu un bine cndva.
Leul ncepu s rd, adic cum poate un oricel s-i fac lui un bine. Totui, l ls
s plece.
Peste ctva vreme, nite vntori l prinser pe leu i l legar cu funia de un
pom. Auzind rgetele leului, oricelul veni ndat, roase funia i i spuse:
- i aminteti cum ai rs de mine, fiindc nu credeai c am s-i pot face un bine?
Acum vezi i singur, chiar i de la un oarece poi trage uneori folos.

Cinele i umbra sa
Cinele mergea pe un pode de scndur aruncat peste ru, cu o bucat de carne
n gur. Vzndu-i chipul oglindit n ap, crezu c-i un alt cine cu alt bucat de
carne i sri asupra-i s i-o ia: chipul amgitor pieri, dar pieri dus de valuri i
bucata de carne a cinelui.
Astfel, rmase i fr carnea ce-o avusese.

Mincinosul
Un flcu ptea oile i prinse a striga c vzuse un lup:
- Ajutor, lupul! lupul!
ranii venir n fug, dar se dumerir c fuseser pclii. Flciaul mai fcu de
dou sau de trei ori isprava asta, dar o dat se ntmpl ca lupul s dea cu
adevrat iama n oi.
Flciaul strig iar:
-Srii, srii c a dat lupul!
ranii se gndir c iar vrea s-i pcleasc i nu mai venir la chemarea lui.
Ct despre lup, vznd c nu are de cine s se team, sfie toat turma, dup
plac.

Puii maimuei
O maimu avea doi pui. Pe unul l iubea, pe cellalt nu. ntr-o zi, nite oameni
luar urmele maimuei. Aceasta nfc puiul ndrgit i fugi cu el, lepdndu-l pe
cellalt. Puiul neiubit de mam se ascunse n fiul pdurii, oamenii nu ddur
cu ochii de el i trecur mai departe. Maimua sri ntr-un copac, dar, grbit cum
era, izbi odrasla cu capul de un ciot i acesta muri. Dup ce oamenii plecar,
maimua porni s-i caute puiul neiubit, dar nu-l mai gsi i rmase i fr acesta