1.

Fazele integrarii economice europene

Integrarea economica reprezinta o forma deosebita a relatiilor economice dintre diferite tari
ale lumii, care s-a dezvoltat in secolul xx, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial;
in prezent,constituie o caracteristica importanta a evolutiei economiei mondiale.
Exista mai multe definitii pentru conceptul de ,,integrare economica.
Integrarea economica desemneaza,in general,constituirea,de catre doua sau mai multe tarii,a
unui spatiu economic comun,.care asigura:
dezvoltare schimburilor reciproce;
interdependente economice si intrepatrunderea economiilor nationale.
Procesul de integrare economica are la baza acorduri,intelegeri intre tarile
participante,presupune constiuirea unor organizatii economice corespunzatoare.
Integrarea economica este un proces determinat de numerosi factori de ordin
economic,tehnic si social-politic.
Principalii factori care au stat la baza pocesului de integrare economica sunt:
crearea unor conditii care sa stimuleze schimburile economice intre diferite tari;
progresul tehnico-stiintific contemporan,care necesita resurse financiare din ce in ce mai
mari;
posibilitatile restranse ale pietelor nationale;
cresterea concurentei pe piata mondiala.
Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:
apropierea geografica a tarilor respective;
existenta unor interese economice si politice commune;
apropierea nivelurilor de dezoltare economico-sociala.
Procesul de integrare economica are caracter complex, este insotit de controverse si dispute.
Prin continultul sau, acest process:
modifica raportul de interese intre agentii economici rezidenti, perspectivele acestora;
pun problema renuntarii la atribute ale independentei tarilor mebre;
implica avantaje si costuri inegale pentru tarile participante.
Fome de integrare
Dupa specificul relatiilor economice intre tarile membre si gradul de intrepatundere a
economiilor acestora,pot fi evidentiate diferite forme de integrare economica;aceste forme reprezinta si
etape parcurse de procesul de integrare economica in evolutia sa.
1. Zona de liber comert, prin care tarile participante:
elimina taxele vamale si rstrictiile cantitative in schimburile dintre ele;
promoveaza o politica comerciala proprie fata de celelate tari.
Din aceasta categorie fac parte: Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS), Acordul
Nord-American de Comert Liber(NAFTA)
2. Uniunea vamala, caracterizata prin:
armonizarea legislatiilor vamale ale tarilor member;
adoptare unui tarif vamal comun in raport cu celelalte tari.
De exemplu: Pactul Andin(in America Latina), Uniuna vamala a Tarilor Baltice.
3. Piata comuna, caracterizata prin:
uniunea vamala;
circulatia libera a marfurilor, persoanelor,capitalurilor.
De exemplu: Piata Comuna a Conului de Sud(in America de Sud),Piata Comuna a Americii
centrale,Piata Comuna Araba.
4. Uniunea economica si monetara, o piata comuna care realizeaza, de asemenea:
armonizarea politicilor economice nationale(la nivel global sau sectorila);
armonizarea politicilor monetare(uniunea monetara) si utilizarea unei monede commune.
Uniunea europeana este o uniune economica si monetara.
1

Integrarea economica totala presupune unificarea politicilor economice de

ansamblu,sectoriale si structurale(conducerea apartinand unei autoritati supranationale).
Integrarea politica si sociala,prin care integrarea economica totala este completata de crearea
unor institutii commune (acestea preiau competente ale statelor participante si au atributii in domeniile
social si polit
Zona de cooperare economica,caracterizata de diversificarea activitatiilor care fac obiectul
cooperaii:
-circulatia libera a bunurilor si serviicilor;
-cooperarea in domeniul transporturilor,al telecomunicatiilor;
-crearea in comun a unor
Din acesta categorie face parte Cooperarea Economica in zona Marii Negre.
ic).

Etapele integrarii
Constructia unei Europe unite este un lung proces in care alterneaza perioade de calm si
etape decisive. Integrarea europeana nu poate fi decit progresiva.
Ea nu poate fi comparata cu crearea Statelor Unite ale Americii sau unificarea statelor italiene
pentru ca Europa regrupeaza state si comunitati umane care au traditiile lor proprii. Exista deci
diferite grade ale integrarii.
Se disting traditional cinci niveluri de integrare:
1. Zona de liber schimb
Aceasta este o zona in interiorul careia taxele vamale si restrictiile cantitative pentru schimburi
(contingente) au fost suprimate (de exemplu A.E.L.S.creata in 1960 sau A.L.E.N.A. intre Canada,
S.U.A.si Mexic creata in 1994.
Produsele din zona pot circula liber si fara restrictii cantitative in interiorul zonei fara sa suporte taxe
vamale la trecerea frontierelor interne ale zonei.
In Comunitate drepturile de vama au fost suprimate progresiv intre 1957 si 1968.
Dezavantajul este ca intr-o asemenea zona exista fenomenul deturnarii traficului de marfuri pentru ca
anumite produse originare din tari terte nu fac decit sa tranziteze prin tarile zonei care practica slabe
drepturi de vama, pentru a profita de regimul de taxare la frontiera cel mai favorabil.1
Pentru a evita aceste deturnari de trafic a fost necesara trecerea la stadiul urmator al integrarii: Uniunea
vamala.
2. Al doilea stadiu al integrarii: Uniunea vamala
Se vorbeste despre uniune vamala cind statele in cauza au eliminat drepturile vamale si contingentele
nu numai intre ele, dar au si creat un tarif vamal (sau tarif exterior) comun si o politica comerciala
comuna.
Tariful vamal comunitar (art 19 alin.1 T.C.E.) se calculeaza stabilind media aritmetica a tarifelor
aplicate in teritoriile vamale pe care le cuprinde Comunitatea. Primul tarif vamal comun a fost stabilit
in 1968 si este revizuit periodic.
intr-o uniune vamala, obstacolele tarifare la schimburi au fost eliminate, dar subzista alte obstacole
netarifare in ceea ce priveste schimbul de marfuri legate in special de disparitatea regimurilor fiscale
aplicabile marfurilor care circula in interiorul zonei, diversitatii normelor tehnice carora trebuie sa se
conformeze produsele pentru a fi vindute in mod legal pe teritoriul anumitor state membre.
Pentru a garanta libera circulatie a produselor si factorilor de productie (capitaluri, muncitori) numai
trecerea la a treia etapa permite suprimarea ultimelor obstacole in ceea ce priveste schimburile.
Aceasta etapa este piata comuna.
2

3. Piata comuna
Se vorbeste de piata comuna cind marfurile, persoanele, capitalurile, serviciile (transporturile, bancile,
asigurarile, bursele) circula libere pe piata respectiva - se evoca cele 4 libertati fundamentale ale pietei
comune).
Piata comuna este mai ambitioasa decit uniunea vamala pentru ca presupune mai ales aplicarea de
reguli si legislatii comune, in materie fiscala sau in domeniul concurentei de exemplu. Presupune de
asemenea existenta unor politici sectoriale comune, de exemplu in materie agricola sau in domeniul
transporturilor.
Notiunea de piata comuna a fost recunoscuta in jurisprudenta C.J.C.E. - decizia Schul din 5 mai 1982
prevede ca: notiunea de piata comuna vizeaza eliminarea tuturor barierelor pentru schimburile intra
comunitare in vederea fuziunii pietelor nationale intr-o piata unica realizind conditii cit se poate de
apropiate de cele ale unei veritabile piete interioare. 2
A.U.E. viza tocmai consacrarea acestei etape pentru ca autorii sai isi fixasera ca obiectiv finalizarea
marii piete interne cel mai tirziu la 31 decembrie 1992 gratie adoptarii celor 300 de propuneri de
directive prevazute de Cartea Alba a Comisiei in 1985.
4. Uniunea Economica si Monetara
Dimensiunea monetara a Europei comunitare este cvasiabsenta din Tratatul de la Roma, care se
margineste sa enunte citeva principii in legatura cu coordonarea politicilor monetare nationale si
politicilor de schimb (fixarea paritatilor intre monedele statelor membre).
Dezintegrarea progresiva a S.M.I. si fluctuatia generalizata a monedelor in anii 1970 au constrins
statele europene sa se preocupe de dimensiunea monetara a constructiei europene si sa creeze un
Sistem Monetar European (S.M.E.) in 1979 la initiativa presedintelui Valery Giscard DEstaing si a
cancelarului german Helmuth Schmidt.
Tratatul de la Maastricht este mult mai ambitios, pentru ca prevede instaurarea unei U.E.M. cu crearea
unei monede unice gerata de o B.C.E., cel mai tirziu la 1 ianuarie 1999. Dupa o perioada tranzitorie in
care moneda unica circula oarecum in paralel cu monedele statelor membre, Euro va inlatura definitiv
monedele nationale in 2002.
U.E.M. este constituita astfel incit sa asigure avantaje U.E.:
- ea permite reducerea riscurilor datorate multiplicitatii devizelor si limiteaza dependenta Europei fata
de dolar;
- trebuie sa permita eliminarea costurilor legate de gestionarea riscului de schimb, sa simplifice
gestiunea intreprinderilor, sa favorizeze circulatia libera a cetatenilor in U.E. (acestia putind utiliza o
moneda unica pe intregul teritoriu al U.E.);
- va permite cresterea performantelor economice ale U.E. gratie unei convergente a politicilor
economice a membrilor sai.
5. Uniunea politica (ultimul grad al integrarii)
Primele patru faze ale integrarii europene privesc in mod esential domeniul economic. Ultimul stadiu
al integrarii este Uniunea politica, aceasta putind lua mai ales forma unei federatii (cu un guvern
federal, cu o Camera a statelor, cu o Camera a popoarelor si o Curte Suprema dupa modelul german).
Din 1969 statele membre ale Comunitatilor Europene au mers mai departe in tentativa lor de a
crea o Uniune politica, pentru ca au dat unui Comitet prezidat de Christian Fouchet misiunea de a
elabora un proiect de statut in acest sens. Acest Comitet a prezentat pe 2 noiembrie 1961 un statut al
Uniunii politice. Acest proiect de statut refuza foarte clar optiunea federala.
Cei cinci parteneri ai Frantei au prezentat, deci pe 20 ianuarie 1962 un contraproiect de Uniune
Europeana mult mai ambitios. Odata in plus, partizanii si adversarii federalismului s-au infruntat
3

(generalul De Gaulle se opunea oricarei evolutii de tip federal) si eforturile intreprinse pentru crearea
unei Comunitati politice au fost zadarnice.
Conceptia gaullista a constructiei europene a fost exprimata perfect cu ocazia unei conferinte de
presa, pe 5 septembrie 1960: A ne imagina ca putem sa construim ceva care sa fie eficace, si care sa
fie aprobat de popoare, in afara si peste state este o himera. Cu siguranta, este adevarat ca s-au putut
institui anumite organisme mai mult sau mai putin extranationale. Aceste organisme au valoarea lor
tehnica, dar nu au si nu pot avea autoritate si in consecinta eficacitate politica.
A asigura cooperarea regulata a Europei occidentale este ceea ce Franta considera ca fiind de
dorit, ca fiind posibil si ca fiind practic, in domeniile politic, economic, cultural si al apararii.3
Va trebui asteptat anul 1980 pentru ca o noua initiativa sa fie luata in vederea crearii unei Uniuni
politice.
E vorba de Proiectul Spinelli din iunie 1980 care prevedea crearea unei Uniuni dotate cu
competente foarte intinse precum si o intarire sensibila a puterilor Parlamentului European.
Acest proiect, adoptat cu o mare majoritate de Parlamentul European pe 14 februarie 1984, a esuat, dar
constituie inca si astazi o sursa de inspiratie pentru membrii Adunarii de la Strasbourg. Partizan al unei
Europe de tip federal, Spinelli era liderul unui grup de parlamentari care se intruneau deseori la
restaurantul strasbourgez Crocodilul (se vorbeste astfel despre grupul crocodililor).4
Dupa toate aceste incercari, Tratatul de la Maastricht (1992) va crea o Uniune Europeana care
este in acelasi timp o U.E.M. si o Uniune politica. Aceasta Uniune politica se fundamenteaza astazi pe
trei elemente principale:
- cetatenia europeana
- politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.)
- justitia si afacerile interne (J.A.I.)
Fiindca nu s-a reusit promovarea unei Uniuni politice inaintea semnarii Tratatului de la
Maastricht, tarile membre ale C.E. au pus in aplicare, de la inceputul anilor 1970, o cooperare politica
europeana.
Aceasta cooperare politica s-a fundamentat in principal pe Raportul Davignon, adoptat in
octombrie 1970 la cererea sefilor de state si de guverne reuniti la Haga in decembrie 1969.

2. Criteriile de aderare ale statelor la UE

Dup cum demonstreaz extinderile precedente ale UE, aderarea la UE reprezint un proces ndelungat
i complicat de ajustare a tuturor domeniilor interne ale statelor candidate la principiile, valorile i
standardele UE. Doar n acest caz integrarea ulterioar a noilor ri membre nu va avea pentru ele
consecine dureroase i nu va afecta integritatea sistemului european. Pentru a orienta statele candidate
asupra reformelor care trebuie ndeplinite n vederea aderrii la UE, Uniunea a stabilit cteva criterii de
aderare. Criteriile obligatorii pentru aderarea la Uniunea European formalizate la summitul de la
Copenhaga sunt urmtoarele [Tratatul asupra UE, art. 49]:
1.

Criteriul politic: existena unor instituii stabile, care ar fi garante ale democraiei, supremaia
legii, drepturile omului i protecia minoritilor. Acest criteriu a fost desfurat mai trziu n Tratatul
de la Amsterdam, declarndu-se c Uniunea este fondat n baza condiiilor de libertate, democraie,
respectarea drepturile omului i a libertilor fundamentale, supremaiei legii, principii care sunt
comune pentru toate statele membre (art.6). Orice stat european care respect aceste principii poate
deveni membru al Uniunii.

2.

Criteriul economic: existena unei economii de pia funcionale, capabile s fac fa presiunilor
competitive i forelor de pia din cadrul UE.

3.

Capacitatea de adoptare integral a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele politice,

economice i monetare ale UE.
Ulterior la Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au fost
completate cu nc unul:

4.

Existena unor structuri administrative i judiciare car vor permite adoptarea i aplicarea
acquis-ului comunitar.
Aceast condiie urma s asigure c extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizrile Comunitii
i procesul de integrare, convenit la Maastricht.
Consiliul European de la Luxembourg, din decembrie 1997, a decis completarea criteriilor de la
Copenhaga cu o nou condiie capacitatea UE de accepta noi membri, aceasta nsemnnd sporirea
angajamentului UE n procesul de extindere.
Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin s completeze condiia de baz pentru a deveni
membru al UE o constituie identitatea european, care a fost consacrat prin Tratatul de la Roma din
1958, art. 237 (orice stat european poate deveni membru al Uniunii Europene).
ndeplinirea criteriilor de aderare de ctre statele candidate este monitorizat de Comisia European,
care anual public Rapoarte de ar privind succesele nregistrate de statele candidate n acest
domeniu.
Condiia naintat UE:
Capacitatea UE de a absoarbe noii membri i de a menine, n acelai timp, procesul de integrare.
- Extinderea nu trebuie s fie mai costisitoare dect procesul de integrare
- Extinderea nu trebuie s pericliteze realizrile Comunitii i procesul de integrare convenit la
Maastricht.
Uniunea i rezerv dreptul de a decide momentul la care va fi pregtit pentru a accepta noi membri.

3. Tratatele constitutive ale UE

1.2. Tratate fundamentale de constituire a Uniunii Europene
1.2.1. Comunitatea european a crbunelui i a oelului (C.E.C.O.)
Pe baza proiectului iniiat de Jean Monnet i Robert Schuman, statele Europei Occidentale au
fost invitate la o conferin interguvernamental care s discute punerea n practic a asocierii
industriei europene a crbunelui i oelului i admnistrarea sa la nivel supranaional. La inceputul
anilor 50, doar, ase state s-au aratat interesate (Belgia, Frana, Italia, Luxemburg, Olanda i
Republica Federal German), restul fiind reticente de teama pierderii unor drepturi suverane. Marea
Britanie era ingrijorat, in plus, de posibila diminuare a rolului su in interiorul Commonwealth-ului6.
La 18.04.1951 se semneaz Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea European a
Crbunelui i Oelului (C.E.C.O.). Tratatul a intrat n vigoare la 25.07.1952, iar Jean Monnet a devenit
primul preedinte al naltei Autoriti a Crbunelui i Oelului.
Crearea acestei organizaii europene a nsemnat constituirea unor organe supranaionale cu
competena de a lua decizii n anumite domenii i de ale impune statelor membre; sunt create
un Consiliu de minitrii, o Adunare Comuncu rol consultativ i o Curte de Justiie.
Tratatul de la Paris a fost semnat pentru 50 de ani si reprezenta materializarea ideii de
constituire a Europei politice, pornind de la construirea unei Europe economice 7. Raiunile politice
care se ascundeau sub aceast construcie comunitar economic se refereau la situaia Franei care se
simea ameninat permanent de Germania (dei aceasta din urm fusese mparita n aprilie 1949 prin
acordurile de la Washington), precum i la poteniala ameninare economic a arilor vest-europene de
catre SUA, sau la i mai evidentul pericol al razboiului rece, care incepuse sa i fac simit prezena
tot mai mult.
Oficial, obiectivele C.E.C.O. erau expansiunea economic i ocuparea forei de munc, precum
si creterea nivelului de trai al celor care lucrau n industria miner i siderurgic. De asemenea, era
vizat crearea unei piee unice pentru crbune i oel i prevenirea exploatrii excesive a materiilor
prime.

1. 2.2. Comunitatea Economic European (C.E.E.) i Comunitatea European a Energiei

Atomice (C.E.E.A.)
Dou noi evenimente internaionale marcheaz contextul politic n care au aprut celelalte
comuniti europene: rzboiul din Coreea din 1952 i eecul proiectului propus de Rene Pleven,
privind construirea unei aliane militare europene (8), numit Comunitatea European de Aprare.
Pornind de la un memorandum propus de Olanda ca urmare a faptului c ntre rile BENELUX-ului
funciona deja o anumit uniune vamal, s-a ntocmit un proiect care prevedea crearea unei Piee
Comune generalizate, unde produsele s circule liber, desfiinndu-se barierele vamale dintre rile
membre.
Acest proiect a fost discutat pentru prima dat la o reuniune ministerial, n iulie 1955, i
Comitetul de Delegai Guvernamentali instituit cu aceast ocazie a elaborat dou proiecte de tratat
privind constituirea Comunitaii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) i constituirea
Comunitaii Economice Europene 9. Cele dou tratate au fost semnate la 25.03.1957 la Roma i au
intrat n viguare la 01.01.1958, fiind ratificate i adoptate de toate cele ase state membre ale C.E.C.O.
Tratatul C.E.E. consacr, la rndul su, un set de instituii menite s duc la indeplinirea
obiectivelor sale: Comisia, Consiliu de ministrii, Parlamentul, Curtea de Justiie. Tratatul C.E.E. are
ca scop realizarea unei uniuni mai strnse din punct de vedere economic ntre statele membre,
realizarea unei uniuni vamale i a unei piee interne unice europene.
Tratatul EURATOM, pe de alt parte se aseaman cu Tratatul C.E.C.O., reglementnd crearea
unei piee comune pentru materialele nucleare de baz, produsele si mijloacele de producie legate de
dezvoltarea panic a energiei nucleare si controlul acesteia(10). Raiunea pentru care se instituia
aceast comunitate se baza pe deficitul de energie al rilor membre, ramnerea n urm a acestora in
momentul respectiv fa de alte state (SUA, Anglia, U.R.S.S.) i faptul c trebuiau s-i dezvolte
sectorul energetic nuclear pentru interese naionale i regionale comune.

1.2.3. Tratatul de la Bruxelles

Cele trei comunitai C.E.C.O., C.E.E. si EURATOM au funcionat separat din 1958 pana in
1967 cand a intrat in vigoare Tratatul de fuziune a executivelor semnat la 08.04.1965. Constituirea
celor trei comunitai cu domenii de activitate specifice, dar cu structur instituional identic, dei
distinct, avea n esen acelai obiectiv general: constiturea unei piee comune care avea n vedere
aceleai state membre , cu sisteme politice, economice i juridice asemnatoare i cu culturi apropiate.
Aceste elemente reprezentau premise deosebit de importante in vederea realizrii unei uniuni
europene veritabile, care s nu mai aib la baz trei organizaii, ci una singur, ntruct acest
obiectiv se dovedea a fi foarte greu de atins n acea perioad, s-a cautat s se aplice o politic a pailor
mruni11 . Datorit faptului ca numai sistemul instituional al celor trei comuniti a devenit comun,
fr ca acestea s fuzioneze integral, documentele oficiale i-au pstrat denumirea de Comunitaile
Europene, ns n mod uzual pna la
crearea Uniunii Europene, a fost utilizat
sintagma Comunitatea European, i abrevierile C.E.E., respectiv C.E.

1.2.4. Actul Unic European

Semnat la Luxemburg, Actul Unic European a avut menirea de a amenda tratatele institutive
ale Comunittilor europene ,de a da un nou imbold construciei europene aflate ntr-un
impas.Euroscepticismul instalat n statele membre fusese alimentat de stagnarea economic a
Comunitaii n comparaie cu SUA i Japonia.
Actul Unic European(12) este cel mai important document adoptat imediat dup semnarea
tratatelor de instituirea a comunitilor.El reunete ntr-un singur document (de aici i denumirea sa)
dispoziiile privind reforma instituiilor europene i extinde domeniul de competen comunitar,
coninnd i reglementri privind cooperarea n domeniul politicii externe.
Acest domeniu este considerat ca reprezentnd un moment important de relansare
institutional, cu efect psihologic deosebit i constituind suportul juridic pentru realizarea Uniunii
Europene n 1992.
Actul Unic European nltur ultimile bariere n calea realizrii pieei unice i lrgete cmpul
de aciune comunitar n domeniul social, al proteciei mediului nconjurator, al cercetarii i dezvoltarii
tehnologice.

1.2.5. Tratatul de la Maastricht. Crearea Uniunii Europene

Pe baza Actului Unic, a fost conceput tratatul de la Maastricht (elaborat la 11.12.1991 i
perfecionat n 1992) n care se precizau datele de realizare a uniunii economice i monetare (care
prevedea, printre altele, adoptarea unei monede europene pna la 01.01.1999), dar i ale realizrii
uniunii politice, n special n probleme de cetenie, diplomaie, aprare comun i politic social.
n contextul redefinirii echilibrelor europene ca urmare a prabuirii regimurilor din est i a
reunificrii Germaniei, ratificarea tratatului de la Masstricht a dat natere unor dezbateri aprinse 13. A
nceput o perioad de nesiguran asupra viitorului Europei, a crei slbiciune ca entitate unitar a ieit
la suprafat mai ales pe planul politicii externe, prin incapacitatea de a decide asupra unei intervenii
comune att de susinere a rilor ex-comuniste, ct i in problema razboiului dintre republicile fostei
Iugoslavii, de dup 1991. Dificultaile n stabilirea unei politici economice i internaionale comune nu
au mpiedicat procesul rapid de lrgire a comunitii.
Tratatul de la Maastricht este considerat ,,cea mai important reuit din istoria comunitilor
europene de la semnarea Tratatului de la Roma. El reprezint, alturi de Actul Unic European, a
doua revizuire fundamental a tratatelor constitutive.
Structura Tratatului poate fi comparat cu un ,,templu, format dintr-un frontispiciu (care
enumer obiectivele sale:
Cetenia european, piaa unic, integrarea economic si politica extern comun) i trei ,,
piloni se face pentru prima dat referire la cei trei ,,piloni pe care se intemeiaz Uniunea
European:
I.

II.
III.

primul, cu caracter comunitar, relev n esen Comunitatea europeana, punnd accentul pe principiul
subsidiaritii, recunoscut n realitile dintre Uniune i statele membre, pe crearea unei cetaenii
europene, pe uniunea economic i monetar, pe unele domenii specializate (cultur, protecia
consumatorului) i pe mrirea controlului exercitat de Parlamentul European;
al doilea ,,pilon are un caracter interguvernamental i se refer la politica extern i de securitate
comun;
ultimul, cel de-al treilea ,,pilon, de asemenea cu caracter interguvernamental, contribuie la
consolidarea politicilor din justiie i poliie, pentru a permite libera circulaie a persoanelor14.
Conceptul de ,,cetenie european a consacrat o serie de drepturi politice acordate tuturor
cetenilor europeni, indiferent de statutul pe teritoriul cruia ei i-au stabilit domiciliul sau
reedina. Aceste drepturi electoralevizeaz chiar procesele electorale referitoare la instituiile
europene, dar i alegerile locale din statele membre, dreptul de a adresa petiii Parlamentului
European, dreptul la protecie diplomatic din partea oricrui stat membru al Uniunii Europene,
dreptul de a adresa cereri i de a primi informaii din partea oricrei instituii a Uniunii Europene in
limb ape care ceteanul european o precizeaz15.
Merit menionate, n acest context, i principiile Uniunii Europene, inserate n art.6 din
Tratat: ,,Uniunea este ntemeiat pe pricipiile libertii, democraiei, respectului fa de drepturile
omului si a libertilor sale fundamentale, precum i pe statul de drept, principii care sunt comune
tuturor statelor membre.
Tratatul de la Maastricht a intrat in vigoare la 01.11.1993, dup ratificarea sa de ctre toate
statele membre .

10

1.2.6.

Tratatul de la Amsterdam

n perioada 16-17 iunie 1997 a avut loc la Amsterdam, sub preedenia Olandei,
ntlnirea efilor de state i de guverne din Uniunea European, care s-a ncheiat cu semnarea unui
tratat care aduce modificri importante Tratatului asupra Uniunii Europene. Dou subiecte
determinante au fost pe ordinea de zi a intlnirii la nivel nalt a celor ,, cinsprezece: revizuirea
Tratatului de la Maastricht i mecanismul de disciplin bugetar care trebuie s acompanieze EURO.
Se ncearc obinerea unor soluii la probleme cum ar fi: (i) eliminarea unor obstacole in calea
liberei circulaii a drumurilor i serviciile, printr-o mai buna colaborare statal n cadrul Europol-ului;
(ii) necesitatea utilizrii mai frecvente a votului majoritar n Consiliul C.E., deoarece unanimitatea era
tot mai greu de obinut; (iii) ponderarea voturilor n Consiliu C.E., astfel nct aliane ale statelor mai
mici s nu depasc voturile statelor mai mari; (iv) alocarea locurilor n Comisia European fiecare
stat are dreptul la un comisar, sau numrul acestora trebuie limitat; (v) politicile n justiie i afaceri
interne trebuie rezervat n continuare procedurilor interguvernamentale, sau s revina spre decizie
instituiilor comunitate.
Tratatul introduce, de asemenea, un concept nou cooperarea ntrit, menit a ncuraja statele
membre dispuse sa fac eforturi mai mari pe calea integrarii europene. Acionnd n domenii care nu
aparin exclusiv Uniunii Europene, unele state pot merge mai departe n ceea ce privete realizarea
obiectivelor Uniunii, nsa numai dac acest lucru nu este posibil a fi fcut de Uniune, ca un tot unitar.
Tratatul de la Amsterdam reprezint o noua etap, dar desigur nu ultima, in procesul complex de
integrare european , care va continua sa fie perfecionat prin noi msuri politice, economice ,
legislative i de alt natur.
Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 02.10.1997, nlocuindu-l pe cel de la Maastricht din
1992, extinde procedura legislativ de codecizie i cuprinde dispoziii ce vizeaz adncirea integrrii
att prin trecerea n competena Comunitii a unor domenii ce erau cuprinse in aria cooperrii
interguvernamentale, ct i prin dezvoltarea politicilor i a obiectivelor Uniunii Europene.

11

1.2.7. Tratatul de la Nisa

Btrnul continent Europa a fost martorul unor evenimente far precedent n ultimele dou
decenii caderea comunismului i destrmarea Uniunii Sovietice, care au bulversat ordinea geopolitic
existent pe plen mondial.
Procesul integrrii europene a nregistrat, ca urmare a acestor transformri, pai repezi nainte.
Tratatul de la Nisa 16 conine prevederi menite s adnceasc integrarea european, prin
perfecionarea mecanismului decizional, n perspectiva lrgirii Uniunii la 27 de state.Majoritatea
instituiilor Uniunii Europene au suferit modificri, att n privina organizrii lor, ct i a
competenelor: a crescut numrul parlamentarilor europeni, s-a schimbat ponderea voturilor n
Consiliul U.E., numrul comisarilor europeni poate fi schimbat prin decizia Consiliului U.E.
Alt realizare important a Conferinei interguvernamentale de la Nisa, din 2000, este
adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale din Uniunea European inspirat din Convenia
European a Drepturilor Omului, dar avnd un coninut mai exstins dect aceasta.
n plus, Tratatul de la Nisa consemneaz n mod oficial decizia statelor de a pune capt,
conform reglementrilor Tratatului de la Paris, Comunitaii Europene a Crbunelui i Oelului.
Ca i n cazul tratatelor anterioare privind Uniunea European, procesul de ratificare a fost unu
dificil, necesitnd unele modificri legislative i repeterea unui referendum (n Irlanda). Datorit
tuturor acestor probleme, n 2001 a fost iniiata o ampl dezbatere public asupra revizuirii tratatelor
sub forma unei ,,Convenii Europene pentru Viitorul Europei17.
Scopul acestei Convenii a fost elaborarea unui proiect de Constituie european care s
simplifice complexul sistem politic i legislativ n vederea eficientizrii i a unei mai mari
transparene, aducnd mai aproape de U.E. cetaenii statelor membre.

12

1.

2. 8. TRATATUL CONSTITUIONAL DE LA ROMA

n urma aprobrii Declaraiei de la Laeken la 15 decembrie 2001, Consiliul European hotrte

nfiinarea unei Convenii Europene care s pregteasc procesul de reform al Uniunii Europene.
Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constituiei Europene.
Noua Constituie integreaz i raionalizeaz diferitele tratate care stau la baza Uniunii
Europene. Proiectul de tratat constituional este adoptat la 29 octombrie 2004 la Roma, n acelai local
unde s-a semnat n 1957 Tratatul Comunitii Economice Europene. Este validat de Parlamentul
European n ianuarie 2005 i ratificat de statele membre.
Adoptarea unei Constituii europene reprezint un pas important pentru ca Uniunea European
s devin un actor global. n condiiile n care adoptarea Constituiei este de natur s aprofundeze n
mod decisiv integrarea politic la nivelul Uniunii prin dispariia tradiionalilor piloni, un astfel de
instrument va servi ca un adevrat catalizator pentru consacrarea Uniunii ca un actor internaional
prin rang la nivelul societii internaionale.
Tratatul constituional consacr dubl majoritate: ideea dublei majoriti n cazul votului cu
majoritate calificat marcheaz desprinderea de sistemul Nisa, evitndu-se posibilitatea constituirii
unei minoriti de blocaj constituit dintr-un numr redus de state mari. Sistemul de majoritate dubl
se aplic din anul 2009. Romnia dispune de 14 voturi.
Majoritatea calificat, respectiv meninerea influenei asupra deciziilor de ctre anumite state, a
fost depit prin votul cu dubl majoritate de state i populaie respectiv 55% state i 65%
populaie, cu introducerea elementului de control suplimentar, reprezint una din mizele acestei
Constituii Europene.
Structura Tratatului Constituional este una cvadripartit (cele patru pri fiind precedate de un
Preambul), la care s-au adugat o serie de Protocoale. De asemenea, Carta Drepturilor Fundamentale,
care a fost transpus ca parte a II a a Tratatului, are un preambul propriu. Aspectele cele mai
importante sunt prezentate n Prile I i II.
Partea I reglementeaz aspectele fundamentale ale Uniunii Europene: definiie, obiectiv,
structur, competene.
Partea a II a nglobeaz Carta Drepturilor Fundamentale, adoptat la Nisa n 2000. Dispoziiile
prezentei Carte se adreseaz instituiilor, organismelor i agenilor Uniunii, cu respectarea principiului
subsidiaritii, precum i statelor membre, atunci cnd acestea pun n aplicare dreptul Uniunii.
Partea a III a reglementeaz politicile i funcionarea Uniunii Europene, avnd un coninut cu
caracter tehnic ridicat, care n cea mai mare parte reia prevederile Tratatului instituind Comunitatea
European i Tratatul asupra Uniunii Europene.
Partea a IV a conine dispoziiile finale ale Tratatului, inclusiv procedura de adoptare i
revizuire a Constituiei.
Un aspect important este faptul c Tratatul Constituional ofer pentru prima dat un instrument
juridic unic, mult mai uor de utilizat dect multitudinea de tratate constitutive i modificatoare ale
Uniunii Europene.
Tratatul Constituional se va caracteriza prin natura juridic multipl. Astfel, acesta reprezint:

Tratat internaional supus regulilor dreptului internaional public;

Izvor al dreptului comunitar european;

Text constituional document ce constituie fundamentul unei ordini juridice, cea comunitar.
13

14

1. 2.9. TRATATUL DE LA LISABONA

Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 de cei 27 de efi de stat sau de guvern ai
statelor membre ale Uniunii, a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009. Acesta modific cele dou tratate
fundamentale, respectiv Tratatul privind Uniunea European i Tratatul de instituire a Comunitilor
Europene, noua denumire a acestuia fiind Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE).
Tratatul de la Lisabona aduce modificri n ceea ce privete organizarea i competenele Curii
de Justiie a Uniunii Europene.
Uniunea European, dotat acum cu personalitate juridic, se substituie Comunitilor
Europene. Astfel, structura pe piloni dispare i Uniunea dispune de un nou cadru instituional. n
consecin, astfel cum i alte instituii i schimb denumirea, sistemul jurisdicional al Uniunii, n
ansamblu, se va numi Curtea de Justiie a Uniunii Europene, aceasta fiind compus din trei instane:
Curtea de Justiie, Tribunalul, Tribunalul Funciei Publice.
Tratatul de la Lisabona nu schimb fundamental structura instituional Uniunii, care se va
baza, n continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie.
Cu toate acestea, Tratatul introduce cteva elemente noi menite s amelioreze eficien,
coeren i transparen instituiilor, astfel nct acesta s poat rspund mai bine exigenelor
cetenilor europeni. De acum nainte vor exista apte instituii: Parlamentul European, Consiliul
Europei, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europei, Curtea de Justiie a Uniunii Europene, Banca
Central European i Curtea de Conturi.

15

4. Acquis comunitar
Termenul acquis comunitar desemneaz totalitatea drepturilor i a obligaiilor comune care
decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene. Incluznd, pe lng tratate, i actele adoptate
de ctre instituiile UE, acquis-ul comunitar este n continu evoluie.
Prin acquis comunitar se nelege:
a) dispoziiile Tratatului instituind Comunitatea european, semnat la 25 martie 1957 la Roma,
i ale Tratatului privind uniunea European, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele
republicate n Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997, precum i
ale oricror alte tratate care le vor modifica i completa pe acestea pn la data la care tratatul pentru
aderarea Romniei la Uniunea European va intra n vigoare;
b) regulamentele, directivele i deciziile emise de instituiile uniunii europene, ca acte cu putere
obligatorie, precum i celelalte acte adoptate de instituiile uniunii Europene, cum ar fi: declaraii,
rezoluii, strategii comune, aciuni comune, poziii comune, concluzii, decizii-cadru, rezoluii i altele
de acest fel;
c) conveniile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, precum i
cele deschise unui numr mai mare de state la care statele membre ale Uniunii Europene i, dup caz,
Comisia European sunt pri, desemnate ca atare de ctre acestea din urm ca fcnd parte din acquis;
d) jurisprudena Curii de justiie a Comunitilor Europene;
e) Acordul european instituind o asociere ntre Romnia, pe de o parte, i Comunitile
Europene i statele membre ale acestora, pe de alt parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles i
ratificat de Romnia prin Legea nr. 20/1993.

16

5. Institutiile Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene(Consiliul EU)

presupune reprezentarea tarilor membre la nivelul sefilor de state si de guverne;
stabileste obiectivele majore ale Uniunii Europene
Parlamentul European
este garantul democratiei in Uniunea Europeana
este format din membrii alesi prin vot direct de cetatenii statelor member.
Consiliul de ministrii european
este principala institutie cu putere de decizie;
presupune reprezntarea tarilor member la nivel de ministrii;fiecare tara are un numar de voturi
proportional cu potentialul sau economic si demografic.
Comisia Europeana
are putere executive;
controleaza respectarea legislatiei comunitare.
Curtea de justitie a Comunitatilor Europene(CJCE)
urmareste respectarea legislatiei comunitare;
rezolva litigiile intre statele member,institutii.
Curtea de conturi controleaza activitatea financiara a institutiilior comunitare.
1.5. Sistemul Instituional al Uniunii Europene

Crearea celor trei comuniti europene a avut ca element de unitate constituirea unei structuri
instituionale similare, chiar dac n ceea ce privete denumirea au existat unele diferene.
Plecnd de la funciile organelor care alctuiesc aparatul instituional al Uniunii Europene,
acestea pot fi clasificate n:
(a) Instituii de conducere a Comunitilor (Consiliul Uniunii Europene, Consiliul de Ministri
i Comisii);
(b) Instituii de control (Parlamentul European, Curtea de Justiie a Comunitilor Europene i
Curtea de Conturi);
(c) Organe complementare (Comitetul Economic i Social, Banca Europeana de Investiii,
Comitetul Reprezentanilor permaneni i Comitetul Regiunilor).
Pornind de la interesele pe care le reprezint instituiile i organele sistemului instituional al
Uniunii Europene, acestea pot fi clasificate n: (i) Instituii clasice, care urmaresc aprarea intereselor
fiecrui stat membru( de exemplu, Consiliul de Ministri); (ii) Instituii integrate, care au vocaia 21 de a
repereyenta interesele generale ale Comunitii i nu voina fiecrui stat membru (de exemplu, Comisia
Europen, sau Curtea de Justiie). Sprijinindu-se pe aceti piloni internaionali, comunitile dau
expresie faptului ca ele reprezint att voina statelor ct i pe a cetenilor acestora care ncepnd din
1979, i aleg prin vot direct reperezentanii n Parlamentul European.
1. Parlamentul European este forul democratic al popoarelor europene, ai crui membrii sun t alei
prin cot universal direct din cinci in cinci ani. Funciile primordiale ale Parlamentului European sunt
de a participa la procesul de adoptare a legislaiei U.E. i de a controla activitatea Comisiei Europene.
17

Membrii Parlamentului European sunt grupai n funcie de partidele politice crora le aparin i nu n
funcie de naionalitate.
Ca practic democratic n cadrul Parlamentului European, este instituia mediatorului
OMBUDSMAN22numit de Parlament pe toat durata legislaturii sale, instituie nsrcinat s
primeasc plngerile cetenilor U.E. n cazurile de proast administrare din partea instituiilor
comunitare.
Mediatorul poate face anchete i transmite rapoarte privind rezultatele acestora Parlamentului
European i instituiei comunitare in cauz.
2. Consiliul European reprezint reuniunea efilor de stat sau de guvern din statele membre, la care
particip i preedintele Comisiei Europene, unul dintre comisari ( de regula cel care se ocup de
politica extern), precum i minitrii de externe ai celor 27 state membre.Consiliul European, creat n
1974, cnd efii de stat i de guvern au hotrt s se ntlneasc n mod regulat, impreun cu minitrii
lor de externe, cu preedintele i cu un vicepreedinte al Comisiei Europene, a devenit cel mai nalt
organ legislativ al U.E., dei nu era prevzut 23 n tratatele fundamentale ale U.E. Consiliul European
are competene de decizie n directiile politice majore ale Uniunii Europene i n soluionarea
problemelor curente din viaa internaional prin Politica Extern i de Securitate Comuna.
3. Consiliul Uniunii Europene este principala instan de decizie a Uniunii Europene, format din
reprezentaii guvernelor celor 27 ri membre (minitrii de externe,minitrii de resort ai statelor
membre pentru fiecare din domeniile vizate: agricultur, finane, educaie, afaceri generale)
Consiliul deine rolul principal n procesul legislativ 24, competen pe care o mparte cu
Parlamentul European avnd totodat i atribuii executive (domeniul n care rolul principal revine
Comisiei Europene). Preedinia Consiliului U.E. este deinut prin rotaie, cte ase luni, de fiecare
stat membru, iar reglementrile adoptate sunt obligatorii pentru toate statele membre, devenind parte a
legislaiilor naionale.
4. Comisia European este organul executiv al U.E., format din comisari independeni de guvernele lor
naionale, dar numii de acestea pentru un mandat de 5 ani.
Rolul Comisiei Europene este de a asigura respectarea prevederilor tratatelor fundamentale ale
U.E., de a propune legislaia comunitar i, odat legislaia aprobat, de a asigura aplicarea ei. Comisia
European este condus de un preedinte, avnd puteri autonome substaniale, mai ales n privina
politicii concurenei i n conducerea i administrare politicilor comune pe domenii. Aceasta
admnistreaz diferite fonduri i programe U.E., inclusiv cele destinate sprijinirii rilor din afara U.E.25
5. Curtea Europen de Justiie este Curtea Suprem a U.E. n domeniile n care se aplic legislaia U.E.
i este compus din cte un judector pentru fiecare stat membru, numit prin acordul guvernelor rilor
membre pentru o perioad de ase ani, mandatul putnd fi rennoit.Rolul Curii Europene de Justiie
este acela de a asigura interpretarea i implementarea legislaiei comunitare n concordan cu
prevederile tratatelor U.E.
6. Curtea de Conturi European are rolul de a verifica legalitatea i regularitatea veniturilor i
cheltuielilor Uniunii, n vederea unei bune gestionri a bugetului european.
18

7. Banca Central European 26, cu sediul la Frankfurt, reprezint pilonul central al Uniunii Economice
i Monetare, avnd drept competene definirea i aplicarea politicilor monetare europene, coordonarea
operaiunilor de schimb i asigurarea bunei funcionri a sistemelor de plat.
Comitetul Economic i Social, cu sediul la Bruxelles, reprezint punctele de vedere i
interesele socitii civile organizate pe lnga Comisia, Consiliul i Parlamentul European, avand
rol consultativ.Este compus din reprezentni ai grupurilor de interese economico-sociale din statele
membre U.E., consultarea acestui for fiind obligatorie pentru probleme le de politic economic i
social.
Comitetul Regiunilor, cu sediul la Bruxelles reprezint o punte de legtur ntre instituiile
europene i regiunile U.E., care veghez la respectarea identitii i prerogativelor regionale i locale
prin meninerea unei legturi constante cu cetenii .
Este consultat obligatoriu n probleme ce in de politica regionala, mediu i educaie.
Banca European de Investiii este instituia financiar a U.E. care finaneaz proiecte de
investiii menite a contribui la dezvolzarea echilibrat a Uniunii .

19

6. Parlamentul European
Prezentare general
Rol: organism legislativ al UE, ales n mod direct, cu responsabiliti bugetare i de control
Membri: 751 de deputai (membrii Parlamentului European)
Preedinte: Martin Schulz
nfiinare: n 1952, ca Adunare Comun a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului; n
1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc n 1979
Sedii: Strasbourg (Frana), Bruxelles (Belgia), Luxemburg
Site: Parlamentul European
Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales direct de
cetenii UE, o dat la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc n iunie 2014.

Ce face Parlamentul European?

Parlamentul are trei roluri principale.
Rol legislativ

Adopt legislaia UE, mpreun cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.

Ia decizii cu privire la acordurile internaionale.

Ia decizii cu privire la extinderea UE.

Revizuiete programul de lucru al Comisiei i i cere s propun acte legislative.

Rol de control

Exercit control democratic asupra tuturor instituiilor UE.

Alege preedintele Comisiei i aprob colegiul comisarilor n ansamblu. Poate recurge la o

moiune de cenzur, oblignd Comisia s demisioneze.

Acord descrcarea de gestiune, adic aprob modul n care s-a cheltuit bugetul UE.

Analizeaz petiiile cetenilor i formeaz comisii de anchet.

Discut politicile monetare cu Banca Central European.

Adreseaz interpelri Comisiei i Consiliului.

Particip la misiuni de observare a alegerilor.

Rol bugetar

Stabilete bugetul UE, mpreun cu Consiliul.

20

Aprob bugetul pe termen lung al UE (cadrul financiar multianual).

n mai 2014, peste 200 de milioane de ceteni ai UE au ales 751 de deputai n Parlamentul
European. Dar cum funcioneaz i cum este organizat Parlamentul?
Ce face Parlamentul i care sunt responsabilitile Comisiei? La ce ne referim cnd vorbim de
Consiliul European? Care este diferena dintre Consiliul European i Consiliul Uniunii Europene?
Componen
Numrul deputailor din fiecare ar este, n principiu, proporional cu populaia sa, dar n
practic se aplic sistemul proporionalitii degresive: nicio ar nu poate avea mai puin de 6
parlamentari sau mai mult de 96, iar numrul total al acestora nu poate depi 751 (750 plus
preedintele). Membrii Parlamentului European sunt repartizai n funcie de afilierea politic, nu de
naionalitate.
Preedintele reprezint Parlamentul att n relaia cu celelalte instituii ale UE, ct i pe plan
extern, i are ultimul cuvnt de spus cu privire la bugetul Uniunii.

Cum lucreaz Parlamentul?

Activitatea Parlamentului se mparte n dou etape principale.

Comisiile pregtesc legislaia.

Parlamentul numr 20 de comisii i 2 subcomisii, fiecare ocupndu-se de un anumit domeniu politic.
Comisiile examineaz propunerile legislative, iar deputaii i grupurile politice pot propune
modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate i n cadrul grupurilor
politice.

edinele plenare au ca scop adoptarea legislaiei.

Deputaii se reunesc n plen pentru votul final pe marginea legislaiei i a amendamentelor propuse. n
general, edinele plenare de desfoar la Strasbourg, patru zile pe lun, dar se pot organiza i sesiuni
suplimentare la Bruxelles.

Parlamentul i cetenii
Dac dorii ca Parlamentul s acioneze cu privire la o anumit chestiune, i putei adresa
o petiie (on-line sau prin pot).
Petiiile se pot referi la orice subiect care intr n sfera de competen a UE.
Pentru a depune o petiie, trebuie s fii cetean al unui stat membru al UE sau s fii rezident
n UE. ntreprinderile sau alte organizaii trebuie s aib sediul n Uniune.
De asemenea, putei contacta deputaii europeni care v reprezint sau Biroul de informare al
Parlamentului European din ara dumneavoastr.

21

22