Influenta factorilor conditionali si/sau afective asupra invatarii

Invatarea reprezinta, din punct de vedere pedagogic, activitatea proiectata de cadrul didactic pentru
a determina schimbari comportamentale la nivelul personalitatii prescolarului, elevului, studentului prin
valorificarea capacitatii acestora de dobandire a cunostintelor, a deprinderilor, a strategiilor si a atitudinilor
cognitive.
Invatarea, in calitate de activitate umana fundamentala, are un scop propriu, angajat la nivel de
finalitate adaptativa, transmisa si actiunilor sale subordonate (scrierea, lectura etc), proiectate si realizate
in virtutea unor motivatii specifice.
Produsul invatarii este reprezentat printr-un ansamblu de deprinderi (intelectuale si psihomotorii)
strategii cognitive, informatii logice (notiuni, judecati, rationamente; principii, legi), atitudini cognitive,
obiectivate in cadrul unor structuri specifice, incluse, de regula, in cadrul programelor (pre) scolare /
(post) universitare.
Invatarea este un proces cumulativ prin care o persoana asimileaza gradual notiuni din ce in ce mai
complexe si abstracte(concepte, categorii si tipuri de comportament sau modele) si/sau dobandeste
deprinderi si competente generale. Acest proces se desfasoara in context informal, de exemplu prin
activitati recreative, precum si in contexte de invatare formala care includ si locul de munca.
Psihopedagogia invatarii reprezinta o sinteza stiintifica cu caracter interdisciplinar. Obiectul ei de
studiu este modul in care personalitatea educatului se dezvolta si se formeaza prin invatare, in conditiile
educatiei, pentru a deveni autonoma si creativa.
Disciplina PSIHOPEDAGOGIA INVATARII urmareste realizarea urmatoarelor obiective:
- Clarificarea unor notiuni, teorii, tendinte si directii de actiune, pe baza abordarii interdisciplinare
a invatarii ;
- Ilustrarea formelor si tipurilor de invatare in situatii educationale scolare, a factorilor activitatii de
invatare si a motivatiei invatarii la varstele scolare ;
- Aplicarea de strategii, metode si tehnici de invatare apartinand teoriilor behavioriste, cognitiviste
si constructiviste ale invatarii ;
- Proiectarea de programe de preventie si interventie in cazuri de nereusita scolara ;
- Dezvoltarea competentelor investigationale si formarea atitudinilor si convingerilor deontologice
specifice carierei didactice.
Factori conditionali ai nvatarii: motivatia si creativitatea
MOTIVATIA
1. Motivatia nvatarii. Structura interna a motivatiei
2. Tipuri de motive specifice activitatii de nvatare
3. Situatii motivationale specifice nvatarii scolare
1. Motivatia nvatarii
Conceptul de motivatie
Motivatia desemneaz ansamblul factorilor care declanseaza activitatea omului, o orienteaz
selectiv catre anumite scopuri sI o sustine energetic. Motivatia cuprinde totalitatea elementelor stimulative
interne att a trebuintelor, impulsurilor de ordin fiziologic cat si a unor formatiuni mai complexe
dobandite n cursul vietii ca trebuinte secundare, interese, aspiratii, convingeri, ideal, conceptie despre
lume sI viat. Motivatia un factor intern care mpreun cu alti factori contribuie la manifestarea n
conduit. Desi este un stimul care din interior determin individul s ntreprind actiuni n directia unui
anumit scop, motivatia are o origine extern.
P.Golu sustine c motivatia este un model subiectiv al cauzalittii externe.

Tipuri de motive specifice activitatii de nvatare

Marea diversitate a motivelor nvatarii scolare impune ordonarea lor n anumite categorii. Criteriile
de clasificare a motivelor actvitatii de nvatare sunt numeroase si difera de la un autor la altul.
Cele mai concludente criterii sunt:
a) criteriul privind relatia motiv-nvatare-scop
Intreaga activitate de nvatare a elevilor, a studentilor este sustinut si orientat de anumite motive si
orientata n vederea atingerii unor scopuri. Motiv al nvtrii poate fi o dorint, un interes, o idee, un ideal,
o aspiratie, ca rezultat al reflectrii n constiinta lor a realitatii, a anumitor cerinte: familiale, personale,
sociale, profesionale.
Scopul se regaseste n obiectivul, n ceea ce-si propune sa obtina subiectul prin activitatea de
nvatare. n mod curent, scopul este orientat motivului sI odat fixat, consolideaza motivatia care l-a
impus. Atunci cand scopul este extern fat de activitatea de nvatare, eficienta nvatarii depinde de
semnificatia pe care o are scopul propus pentru cel n cauz. n aceast situatie este vorba de motivatie
extrinseca.
n situatia n care scopul activitatii este intern, deci nvata pentru c invatarea ca atare ii da
satisfactie este vorba de o form superioara de motivatie sI anume motivatia intrinseca.
b) criteriul continutului psihologic al motivelor;
Acest criteriu are n vedere faptul c motivele care i determin pe elevi s nvete iau ntotdeauna
forma unor variabile psihice: interese, sentimente, aspiratii sI convingeri. n acest sens se propun motive
cognitive sI motive de interes, motive de ambitie, motive de team.
c) criteriul valoric;
Grupeaz motivele nvatarii scolare avnd n vedere doua aspecte: valoarea socio-morala a
scopurilor urmarite si caracterul adaptativ al motivelor. Prima perspectiva: anume valoarea socio-morala
conduce la gruparea motivelor nvatrii scolare n 2 categorii: MOTIVE SOCIALE, atunci cnd nvatarea
vizeaza scopuri utile societatii si MOTIVE INDIVIDUALE. A doua perspectiva a criteriului valoric,
anume caracterul adaptativ permite gruparea lor n motive pozitive si motive negative.
d) criteriul aspectului temporal al motivelor.
Vizeaz deschiderea trairii motivelor care poate fi limitat la situatia prezenta sau poate depasi
spatiul si cadrul direct. n functie de acest criteriu motivele pot fi momentane, apropiate si de perspectiv.
Variabilele care influenteaza rezultatele invatarii reflecta potentialul elevului exprimat la nivel
intelectual si nonintelectual.
1) Variabilele intelectuale exprima capacitatea elevului de: cunoastere si de comunicare
( relatia gandire-limbaj); rezolvare a problemelor (rolul inteligentei generale si speciale); rezolvare a
situatiilor-problema ( rolul creativitatii generale si speciale).
2) Variabilele nonintelectuale exprima atitudinea elevului fata de activitatea de invatare,
exprimata in plan: afectiv (sentimentele pozitive dezvoltate in raport cu invatarea); motivational (gradul de
interiorizare a motivului invatarii); caracterial si volitional (rolul invatarii in structurarea personalitatii).