Abordri i perspective ale didacticii adaptive

Conf. univ. dr. Tudor Marin

Universitatea Cretin Dimitrie Cantemir Bucureti
Rezumat: La nceputul secolului al XX-lea, numeroi pedagogi, psihologi, sociologi, i
chiar multe cadre didactice argumenteaz c didactica centrat pe profesor se dovedete a fi
neadecvat la nevoile copiilor i la cerinele pieei muncii. n consecin, apare ca reacie la
coala tradiional, la intelectualismul i autoritarismul acesteia o formidabil micare
pedagogic intitulat educaia nou. Aceasta a creat o viziune unitar asupra instruirii i
activizrii copilului care s-a materializat prin cateva repere de baz n ntelegerea educaiei i
instruirii. n a doua jumtate a secolului al XX lea, orientarile din psihologie pun n eviden
relaia dialectic dintre aciune i gandire, situand-o n centrul problematicii date de metodele
active. Ulterior, didactica centrat pe elev redescoper copilul i nvarea ca interaciune,
artnd ca pasivitatea din clas, ca rezultat al predrii tradiionale centrate pe cadrul didactic,
nu produce nvare dect n foarte mic msur...Aa apar perspectivele didacticii adaptive.
Cuvnte-cheie:educaia tradiional, educaia nou, didactica adaptiv