Politici est-europene si societati

(Calitatea democratiei dupa integrarea in Uniunea Europeana)

Introducere:
Integrarea in Uniunea Europeana a determinat schimbari majore in ceea ce priveste atat
natura democratiei in noile state membre, cat si modul in care a inceput aceasta sa fie
perceputa de catre cetateni, dar mai ales cum acestea se raporteaza la procesul decizional si la
noua dimensiune diversificata cultural (mai ales pentru statele din Europa Centrala si de Est)

Cuvinte cheie: Europa Centrala si de Est, Uniunea Europeana, Calitate democratica,

Extinderea UE
Europa Centrala si de Est a reusit sa tranziteze, istoric vorbind, doua dimensiuni
unioniste. Mai intai este vorba de Uniunea Sovietica (care a fost caractrizata prin
opresiune), iar urmatoarea este Uniunea Europeana (vazuta ca un simbol al libertatii si
democratiei). In ciuda celei de-a doua perioade, totusi sunt aduse numeroase critici la
adresa Uniunii Europene, formulate in expresia unui deficit democratic. Adica, procesul
de aderare in UE este unul care implica anumite cerinte, conditii si sdandarde, pe care
UE insasi nu le satisface.
Totusi, cerintele generice de aderare ramin clar stabilite, inca de la Summitul de
la Copenhaga din 1993, prin care s-a stabilit ca statele candidate trebuie sa
demonstreze ,, o stabilitate institutionala ce garanteaza democratia, statul de drept,
drepturile omului, respectarea si protectia minoritatilor,,. Mai mult decat atat, aderarea
la UE presupune crearea unor conditii economice, politice si institutionale in baza
carora s-ar putea consolida o noua democratie.
In ciuda acestui fapt, intrebarea cheie ramane: Sporeste sau nu integrarea in UE
nivelul democratiei in noile state membre din Europa Centrala si de Est?
Autorul isi propune sa examineze 3 implicari cruciale de integrare in Uniune:
1. Aderarea la UE va complica structura luarii democratice a deciziilor, facando mai
stratificata si multicentrata
2. Aderarea la UE va spori puterea institutiilor non-majoritare, cum ar fi Comisia
Europeana, Curtea Europeana de Justitie si alte agentii regulatorii (puterea
parlamentelor, ca actori democratici tinde sa scada dupa ce un stat adera la UE)
3. Aderarea la UE va largi spatiul public democratic. Drept consecinta, luarea
deciziilor in cadrul UE va determina adaptarea unui set diversificat de interese
si orientari culturale.
Autorul argumenteaza faptul ca statele din Europa Centrala si de Est isi doresc, mai
degraba valorificarea suveranitatii recastigate si prefera o guvernare europeana de tip
policentrica, decat una ierarhizata. De asemenea, ele isi valorifica propria identitate
culturala (nationala), decat sa accepte tipul de homo europeanus (omul european) pe
care Uniunea incearca sa-l creeze.
Structura complexa de guvernare
Structura nationala de guvernare este mult mai clara decat cea europana.
Sistemul european de guvernare opereaza in mai multe nivele: European, national si
regional. Tocmai din acest considerent, autoritatea in cadrul Uniunii Europene este

dispersata in numeroase centre guvernamentale (chiar si din punct de vedere a

amplasarii geografice, ft multe sedii ale institutiilor sau agentiilor UE sunt in diferite
tari, orase..). O alta neclaritate intervine asupra competentelor repartizate, care
deseori se dovedesc a fi suprapuse sau sunt impartite pe diferite nivele de decizie.
Expertii in administratie publica vad pozitiv acest aranjament flexibil de
guvernare si argumenteaza ca jurisdictia policentrica a sistemului european de
guvernare este eficienta.
Expertii in democratie, insa sunt mai putin fericiti de aceasta structura
stratificata a guvernarii europene sustinand ca asta aduce un deficit de transparenta si
intelegere. De asemenea, guvernarii europene ii lipsesc chiar si unele mecanisme de
baza care ar preveni abuzul de putere si ar asigura un control intra-institutional
democratic. Insa, dupa cum observa si Yves Meny ,,Principiul separarii putere nu a fost
niciodata implementat in UE in acelasi mod in care a fost facut in sistemele
democratice nationale. De fapt, puterile UE au fost deseori distribuite intr-o maniera ad
hoc, fiind caracterizate de suprapuneri si mixturi, mai degraba decat de separari,,. De
aceea guvernarea europeana stratificata este mai problematica din punct de vedere al
democratiei.
(Facand referire la Eurobarometrul din 2006, in marea majoritate a noilor state
membre, majoritatea cetatenior cred ca vocea lor nu conteaza atat de mult in
UE....Letonia, Republica Cehia, Estonia, Slovacia).
Noile state membre ale Uniunii Europene manifesta o atitudine reticenta fata de
modul centralizat in care se incearca o guvernare europeana (cel putin asa este
interpretata de catre unele state) din mai multe motive: incepand de la anumite
reminiscene istorice si experienta din trecutul comunist, pina la anumite diferente
dintre state din Vest si cele din Est. De aceea, statele din Europa centrala isi doresc o
guvernare europeana mai flexibila si multicentrata, impotrivindu-se tendintelor
centralizatoare (prin impotrivirea atribuirii Comisiei Europene unor puteri
centralizatoare, insistand asupra faptului ca fiecare stat sa aiba cate un comisar cu
drept de vot, insistand asupra sistemului de presedentie prin rotatie...). Majoritatea
statelor noi pun accentul pe diversitate ca baza a subsidiaritatii, a construirii de
consens si se impotrivesc tendintelor federale de unificare a statelor Europene, pt ca
asta ar lasa mai putin spatiu pentru initiativele si interesele nationale.
Reprezentare parlamentara specifica (particulara, deosebita)
Pilonul democratiei este sistemul reprezentarii parlamentare. Daca pe plan national
este clar modul in care cetatenii isi aleg reprezentantii si cum functioneaza
parlamentul in raport cu alte institutii, prin prisma atributiilor sale constitutionale, in UE
situatia este diferita. Aici, pozitia parlamentului este mai slaba. Practic nu exista o
fuziune intre Parlament, Comisie si Consiliu, care de altfel au fost create mai mult sau
mai putin ca structuri independente (autorul vrea sa spuna ca nu exista o coerenta in
ceea ce priveste un program politic concret, propus la nivel legislativ printr-o
majoritate parlamentara si pus in aplicare de catre un guvern). Puterea, in mare parte
se afla in mainile institutiilor non-majoritate cum ar fi Comisia Europeana sau Curtea
Europeana de Justitie, sau Banca Europeana Centrala, sau Consiliul... Problema este ca
institutiile non-majoritare, deseori sunt mai receptive la dorintele grupurilor inguste de
interese, decat unui elecctorat larg (aici apare si problema transparentei). Autorul

observa ca electoratul este tot mai putin entuziasmat de a participa la alegeri pentru
Parlamentul European, la fel si guvernele noilor state membre au o atitudine
preferentiala pentru parlamentele nationale decat cel European in procesul de luare a
deciziilor. Acest lucru a fost cauzat si de procesul de aderare la UE, in sensul in care in
ultimii ani, parlamentele nationale din Europa de Est au avut de adoptat o serie de legi
europene fara prea mari optiuni de deliberare sau amendare (in contextul unui acquis
comunitar deloc permisiv). Dar asta ne duce catre o alta dilema a democratiei in
contextul UE: identitatea europeana.
Identitate culturala slaba si diversificata
In ceea ce priveste dimensiunea culturala a demos-ului european, autorul
surprinde ideea ca, de fapt nu exista un singur si usor identificabil demos european
(prin si pentru care, politicile europene sa fie realizate). In cel mai bun caz, putem
vorbi de o pluralitate a demos-ului european.
Dupa valul de extindere din 2004, spatiul UE a devenit unul si mai complex si
diversificat din punct de vedere cultural si nu numai.
In ciuda faptului ca UE incurajeaza si asigura conservarea elementelor culturale
nationale, totusi exista eforturi considerabile din partea UE de a intari o temelie a
identitatii europene (prin diversele elemente-simbol cum ar fi steagul UE, sau imnul,
sau diverse programe de schimb educational si pt asta sunt asigurate fonduri
structurale considerabile).
Totusi, statele din Europa de Est (membre UE) tin mai mult la dimensiunea
culturala nationala decat la cea europeana si acest lucru o demonstreaza clar
Eurobarometrul din 2003-2004, cand nr celora care-si recunosc identitatea europeana
in prim plan, fata de cea nationala a fost sub 7% (si asta in ciuda faptului ca conform
aceluiasi studiu, nivelul cunostintelor despre UE este mai mare in tarile noi decat in
cele mai vechi).
O alta problema este ca in statele membre din Europa de Est, nu
avem o dezvoltare atat de mare atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ a
acelor agenti a unei omogenizari culturale in cadrul uniunii si aici ne referim la
organizatii, societatea civila, sau chiar partidele nationale...). Ba chiar alegerile din
2004 au aratat o crestere a numarului de euro-sceptici, in cadrul Uniunii, majoritatea
dintre ei venind din noile state membre din Europa de Est.
Se pare ca strategia UE ,,unitate prin diversitate,, nu este deloc una
premergatoare constructiei unei identitati europene, insa pe de alta parte, o identitate
care nu recunoaste pluralismul, individualismul si multiculturalismul nu se inscrie intrun sistem democratic.
Concluzii si recomandari
Aderarea la UE are unele implicatii negative evidente pentru democratia din
noile state membre. Dincolo de conditionarea unui mediu mai favorabil democratiei, in
termeni economici si politici, deciziile UE sunt luate intr-o maniera care poate fi cu greu
vazuta ca fiind democratica, mai ales in termeni de reprezentare sau participare, ori
chiar transparenta.
Autorul formuleaza 3 concluzii:

1. Aderarea la Uniune a facut guvernarea democratica mai complicata si mai

complexa. Multitudinea de centre de guverare a facut mai dificila garantarea
unei transparente a procesului de luare a deciziilor. De asemenea, majoritatea
cetatenilor Europei Centrale si de Est au inca impresia ca deciziile referitoare la
viata lor sunt luate inafara frontierelor lor de catre actori mai putin identificabili.
2. Parlamentele din Europa Centrala si de Est sunt principalele institutii pierzatoare
in procesul european de integrare. Dincolo de faptul ca pozitia lor nu a fost
niciodata puternica inaintea aderarii la Uniune, odata cu aderarea pozitia
acestora a slabit din cauza formei non-majoritare a guvernarii europene si a
expertilor tehnici.
3. Cetatenii din Europa Centrala si de Est se simt mai izolati si mai slabi odata cu
schimbul puterii de la nivelul national catre cel European (si nu doar din cauza
ca guvernarea europeana este prin natura sa mai detasata de premisele
individuale decat guvernele nationale, dar si din cauza lipsei unui demos
European).
Important este sa intelegem ca noile state membre au anumite sensibilitati si
cerinte diferite fata de membrii vechi. Cu alte cuvinte, strategia de extindere a uniunii
prin universalizare nu va functiona si nici simplificarea sistemului European de
guvernare prin a-l face mai centralizat si ierarhizat nu este dezirabil din perspectiva
autorului. Insa, o imbunatatire a situatiei ar putea fi facuta printr-o conturare mai clara
a rolurilor si functiilor diverselor centre europene de guvernare si prin fortarea celora
care sunt angrenati in procesul de luare a deciziilor de a sustine si explica public
aceste decizii. La fel si conslidarea puterilor parlamentelor nationale in procesul de
luare a deciziilor la nivel European ar putea ajuta parlamentele din noile state membre
sa regastige anumite terenuri pierdute (insa asta ar putea, la fel sa stimuleze egoismul
national in cadrul politicilor europene si drept urmare sa paralizeze procesul european
de luare a deciziilor).
Poate ar fi mai bine ca sa fie promovat un acces mai mare la
procesul de luare a deciziilor catre diverse asociatii sau organizatii non-profit care nu-si
limiteaza interesele in cadrul granitelor nationale.
E nevoie de o imbunatatire si a comunicarii si solidaritatii Europene. Uniunea ar putea
crea mai multe canale institutionale pentru a facilita schimbul de idei dintre diferite
grupuri profesionale, religioase sau etnice, fara a insista pe crearea unui concept de
interes european comun, ci mai degraba pe crearea unui concept de intelegere a
diferitilor actori sociali pe intreg continentul.