Sunteți pe pagina 1din 3

Dragnea, ruleta ruseasca si lupta de idei

Deutsche Welle,

PSD ar fi ,,castigat lupta de idei", scria recent un observator altfel avizat. In fapt, partidul invingator s-a vazut
pus pe butuci de propriul sau lider. Va dura mult sa se refaca.
Evaluarea scrutinului romanesc, apreciind ca PSD ar fi castigat lupta de idei, pare scrisa la repezeala. Caci nu e
clar despre ce ,,idei" victorioase ar fi vorba. Incat intreb: ce idei, monser/
De vreme ce nu le pot gasi, i-am cerut sprijinul lui Valeriu Nicolae. Care ne-ajuta livrand cateva perle expulzate
de gura lui Liviu Dragnea. Potrivit lui ,,copiii lor... stau cu o hartie in mana si spune am studii superioare". Sau,
mai tare: ar exista ,,o obligatie a (romanului) de a te hrani cu importuri de proasta calitate care produc mutatii in
corpurile copiilor si chiar in ale noastre".
Halal idei. In realitate, la 11 decembrie, nu s-a castigat vreo lupta intelectuala. PSD-ul nu prea are idei. In
schimb, mostenit din trecutul sau comunist nereformat, e inzestrat cu reziduurile unei ideologii totalitare
deocamdata inavuabile. Una inca ascunsa, ca atare, adanc, precum ridurile unei prostituate imbatranite in viciu,
sub straturi groase de machiaj.
La 11 decembrie s-a impus altceva. A invins promisiunea, mai totdeauna irezistibila, a carnatului, a maririlor de
salariu si, nu in ultimul rand, mirajul presupusei ,,recuperari a controlului asupra tarii", agitat, ultranationalist, in
fata gloatei. Ajutat de noncombatul unei opozitii in deriva, de absenteismul la urne si de razboiul psihologic,

declansat in era post-factuala, impotriva statelor NATO si UE, de Moscova, a biruit, ca si in alte tari ale
globului, mitul populist. Fictiunea. Minciuna promiscua, fascinand plebea.
A triumfat, in fond, gloata, intotdeauna fericita sa le-o traga celor de sus. N-ar fi fost nevoie de Hannah Arendt
ca sa fie lamurit rolul important pe care-l joaca intotdeauna in demontarea democratiilor si gloata si masa.
Gloata il da pe lider. Iar masa pe care o fascineaza, traieste din imaginarul fictiunilor pe care i le furnizeaza si i
le intretine liderul.
Liviu Dragnea nu are suficienta cultura sa stie toate acestea. Dar baronul de Teleorman dispune de insusirea
unei incontestabile siretenii, tinand loc de instinct politic. Are la dispozitie o viclenie badarana, ce-i intareste
statutul de ,,neaos", o aparenta cu ajutorul careia se poate prezenta, electoral, profitabil, afisandu-se unei parti
importante a gloatei ca fiind ,,de-al nostru".
In ruleta ruseasca pe care i-a propus-o presedintelui recomandandu-i numirea doamnei Shhaideh, focul tras a
ricosat si l-a ranit grav chiar pe liderul PSD.
Anvergura neasteptatului sau triumf, insa, pare sa-i fi distrus, vremelnic, smecheria. L-a intunericit hybrisul
succesului, fatuitatea victoriei, trufia care a venit la pachet cu ea si l-a determinat sa-si coboare garda. Increzator
peste masura in virtutile inteligentei sale politice, Dragnea, in stil tipic pentru aventurierii ce pun in pericol
democratiile, a mizat totul pe o carte. Dar in ruleta ruseasca pe care i-a propus-o presedintelui recomandandu-i
numirea doamnei Shhaideh, focul tras a ricosat si l-a ranit grav chiar pe liderul PSD.
In reactie la avizul serviciilor care au confirmat evidenta si bunul simt al celor informati cu privire la calitatea
sotului premierului propus, de stalp al regimului Assad, presedintele n-a mai trebuit decat sa cheme
brancardierii. Caci Dragnea, care ,,a vrut Roma" si a vrut-o pe loc, a pierdut in chiar clipa in care a crezut ca a
biruit irevocabil.
Stiindu-se numarat de arbitru, dar pistonat de unii dintre aliatii sai, precum de pilda de monumentul de vacuitate
numit C.P. Tariceanu, sa nu-si admita infrangerea, ci, in baza majoritatii parlamentare, sa se ridice si sa continue
lupta, Dragnea a inceput sa dea in ring din colt in colt. Infractorul condamnat s-a apucat deci sa faca zgomote
mari si sa mimeze o viitoare ,,criza constitutionala", sperand astfel ca razboiul proxim sugerat sa distraga atentia
generala de la propria degringolada.
In fapt, Dragnea stie bine ca amenintarea cu suspendarea presedintelui e o gogorita in plus, una frizand
enormitatile unei campaniei electorale care-l infiera pe ,,Ciolos ca fiul lui Soros". Caci e clar ca presedintele,
ales el insusi de popor, se bucura nu doar de o deplina legitimitate politica, ci si de o indreptatire constitutionala
indiscutabila sa-i refuze numirea premierului. Cu atat mai mult cu cat, ,,presedinte-jucator", in fine, in sensul cel
mai bun al notiunii, Klaus Iohannis si-a calibrat replica, refuzul sau producandu-se in temeiul unor motive
serioase, care tin strict de prioritatile diplomatice si securitare constitutionale ale sefului statului.
Dar chiar daca n-ar fi fost motive obiective ci fanteziste, Dragnea, transportat, politic, ,,la reanimare", n-ar mai
avea pe moment cum sa faca fata manusii provocatoare care i-a cazut la picioare din cauza propriei sale orbiri.
Va mai trece multa apa pe Dunare inainte ca penalul lider teleormanean al social-democratilor romani sa-si mai
poata conduce trupele in lupta.
Caci liderul PSD nu s-a multumit sa ridice brusc mingea la fileul unui presedinte ajuns la cota minima de
popularitate, ci, totodata, s-a autodesfiintat politic, sfidand vointa electoratului sau misogin si ultranationalist
cand, momit de obsesia de a instala un premier cat mai obedient si mai putin in stare sa-si creeze o baza de
putere proprie, Dragnea a propus ridicarea pe scut a unei femei de origine turco-tatara si de credinta musulmana.
Ceea ce e cat se poate de probabil sa-i fi demolat mare parte din sustinerea populara, slabind durabil si PSD.

Care nu va mai fi in stare, pe termen scurt, sa mobilizeze suficient sprijin pentru un referendum de sanctionare a
suspendarii presedintelui.
Va mai trece multa apa pe Dunare inainte ca penalul lider teleormanean al social-democratilor romani sa-si mai
poata conduce trupele in lupta. Daca un ins care, vadit, nu prea e in stare, ca Churchill, sa mai si piarda, va mai
putea s-o faca vreodata.
Acestea fiind spuse, ar trebui sa fie insa limpede si alt aspect al chestiunii. Dezagregarea democratiei romanesti
nu e un fenomen doar national. E si consecinta deplorabila a unei lumi administrate dezastruos si prea putin
democratic, dupa cum s-a vazut cand superputerea si-a schimbat esential politica in Orientul Apropiat, in pofida
vointei Congresului si presedintelui ales, de America lui Obama. Tranzitia de la Washington va mai alimenta un
timp propensiunea spre risc a unei parti a PSD, incurajandu-i liderii sa forteze nota, constitutional, in masura inc
are mizeaza pe neatentia cancelariilor occidentale.
Ca, la adapostul tendintelor centrifugale, pericolelor, populismelor si conflictelor transatlantice desirand vestul,
oligarhiile romanesca si moldoveneasca au rasuflat usurate, repurtand in 2016 firesti victorii electorale, nu
inseamna insa ca totul ar fi pierdut. Cartile se redistribuie. Ideile, si ele, celor care mai gandesc.
Depinde doar de redesteptarea cetatenilor sa nu li se mai permita populistilor sa joace ruleta pe spinarea lor.
Autor: Petre M. Iancu