Baltagul - roman monographic

Mihail Sadoveanu (18880-1961) a fost cel mai mare povestitor scriitor al nostru. Opera sa cuprinde mai
mult de o suta de volume cu o tematica diversa: istoria Moldovei ("Fratii Jderi"), natura patriei ("Tara de dincolo de
negura"), viata monotona a oraselor de provincie ("Locul unde nu s-a intamplat nimic"), obiceiurile pastoresti
(Baltagul).
Baltagul este o monografie a satului romanesc prezentnd viaa i obiceiurile muntenilor la sfarsitul
secolului al XIX-lea sub toate aspectele : datini, traditii, conceptii despre viata, etc. Autorul prezinta asezarea
geografica , dand denumiri de localitati :Magura Tarcaului ,Calugareni ,Borca ,Sabasa , Suha,Vatra Dornei ,forme
de relief:M-tii Stanisoara,Ceahlau si denumiri de ape :Bistrita. Sadoveanu infatiseaza trasaturile muntenilor in
legenda cosmologica ,lor fiindu-le dat sa stapaneasca tot ce aveau pana atunci , primind sio inima usoara pentru a
se bucura impreuna cu cel cu cetera si cel cu bautura , precum si ocupatiile acestora :oieritul si prelucrarea
lemnului , cei ce nu stiau taina laptelui prins si a branzei de burduf , muncind cu toporul ori cu cata.
Transhumanta avea un rol important in viata muntenilor ,aceasta desfasurandu-se in functie de urcatul si
coboratul turmelor , dupa anotimpuri .Este prezentata structura satului de munte,cu casele si gospodariile aflate la
locuri stramte cintre stanci de piatra, viata grea a femeilor care trebuiau sa se ocupe de gospodarie , de animale si
sa aiba grija de copii , asteptandu-si sotii plecati cu oile,asemenea Penelopei care il astepta pe Ulise.
Oamenii de la munte respectau traditiile si obiceiurile stramosesti , respingand elementele de noutate si
avand o viziune nu tocmai buna despre viata de la oras. Aveau numeroase obiceiuri legate de sarbatori ,ritualuri ale
marilor momente ale existentei :nasterea si botezul ,la care a participat si Vitoria ,intalnind o cumetrie la Borca ,in
drumul sau spre aflarea adevarului ,la care a inchinat paharul de bautura catre nasi si si a sarutat mana
preotului ,nunta ,intalnind-o la Cruci , unde femeia a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei desi
sufletul ei era chinuit de incertitudine ,si inmoomantarea.Dupa ce au descoperit osemintele lui Nechifor ,a doua
zi ,ele au fost asezate cu grija de catre Vitoria intr-un sicriu asezat intr-un car cu boi frumosisi impodobit cu
cetina..Femeia a asezat ramasitele sotului ei le-a potrivit una cate una in cutia de brad ,stropindu-le cu vin,dupa
care au pornit, avand inainte steagurile si crucea. Vitoria a angajat si trei preoti,trei oameni cu buciume si patru
femei bocitoare , avand grija ca toate sa fie pregatite la indemana:sulurile de panza pentru datina
podurilor ,gaina neagra care se da peste groapa si vinul.
La intrarea in cimitir, se dadea fiecaruia un sfert de pane si-un paharel de rachiu. Pomenirea mortului se
facu acasa la domnul Toma unde s-a servit mancare de post fiind in vremea postului celui mare si bautura
destula. Biserica avea un rol foarte important in viata taranilor de la munte,precum si preotii , ei fiind intelectualii
satului , impreuna cu ceilalti functionari .
Dar si superstitiile aveau un rol aparte in modul de viata al oamenilor acestia avand vise , anumite semne
,chiar consultand vrajitoare .