Ankhhbk Mat

GHEORGHE PROCOPIUC
ANALIZA
MATEMATICA
IAS
I, 2002
Cuprins
1 ELEMENTE DE TEORIA SPAT
IILOR METRICE
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Elemente de teoria teoria multimilor . . . . . .
1.1.2 Notiunea de aplicatie . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Definitia spatiului metric . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Multimi de puncte dintr-un spatiu metric . . . . . . .
1.3.1 Spatii liniare normate . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Multimi marginite de numere reale . . . . . . .
1.4.2 Intervale si vecin
at
ati . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Spatiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Functii cu valori n Rm . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
6
6
6
7
9
9
11
13
13
15
15
16
2 S
IRURI S
I SERII
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . .
2.2 Siruri n spatii metrice . . . . . . . . . . . . .
2.3 Principiul contractiei . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Siruri n Rp . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Serii convergente. Proprietati generale
2.5.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . .
2.5.3 Serii cu termeni oarecare . . . . . . .
2.6 Serii n Rp . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
18
18
21
24
25
26
26
30
33
35
3 LIMITE DE FUNCT
II
3.1 Limita unei functii reale de o variabil
a reala . . .
3.1.1 Limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Proprietati ale limitei unei functii . . . . .
3.2 Limita unei functii vectoriale de o variabil
a reala
3.3 Limita unei functii de o variabil
a vectorial
a . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
38
38
38
38
40
41
.
.
.
.
.
.
.
.
.
4 FUNCT
II CONTINUE
42
4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil
a reala . . . . . . . . . . . . . . 42
4.1.1 Continuitatea ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
4.1.2 Proprietati ale functiilor continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2
MATEMATICA
GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

.
.
.
.
.
.
.
.
45
46
46
47
5 DERIVATE S
I DIFERENT
IALE
5.1 Derivata si diferentiala functiilor de o variabil
a . . . . . . . . . . . . . .
5.1.1 Derivata si diferentiala unei functii reale de o variabil
a reala . . .
5.1.2 Derivata si diferentiala unei functii vectoriale de o variabil
a reala
5.1.3 Derivate si diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . .
5.1.4 Proprietati ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile . . . . . . . . . . . . .
5.2.1 Derivatele partiale si diferentiala functiilor reale de n variabile .
5.2.2 Derivate partiale si diferentiala functiilor vectoriale de n variabile
5.2.3 Derivate partiale si diferentiale de ordin superior . . . . . . . . .
5.2.4 Derivatele partiale si diferentialele functiilor compuse . . . . . .
5.2.5 Proprietati ale functiilor diferentiabile . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
48
48
48
49
51
53
59
59
63
64
66
69
6 FUNCT
II DEFINITE IMPLICIT
6.1 Functii definite implicit de o ecuatie . . . . . . . . .
6.1.1 Functii reale de o variabil
a reala . . . . . . .
6.1.2 Functii reale de n variabile . . . . . . . . . .
6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii . . .
6.3 Transformari punctuale. Derivarea functiilor inverse
6.4 Dependenta si independent
a functional
a . . . . . . .
6.5 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.1 Schimbarea variabilelor independente . . . . .
6.5.2 Schimbari de variabile independente si functii
.
.
.
.
.
.
.
.
.
73
73
73
75
76
77
79
80
80
81
4.2
4.1.3 Continuitatea uniforma . .

Continuitatea functiilor vectoriale .
4.2.1 Continuitatea ntr-un punct
4.2.2 Continuitatea uniforma . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
7 EXTREME PENTRU FUNCT

II DE MAI MULTE VARIABILE
83
7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . 83
7.2 Extreme pentru functii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7.3 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
8 S
IRURI S
I SERII DE FUNCT
II
8.1 Siruri de functii reale . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.1.1 Siruri de functii. Multimea de convergent
a
8.1.2 Functia limita a unui sir de functii . . . . .
8.1.3 Convergenta simpla . . . . . . . . . . . . .
8.1.4 Convergenta uniforma . . . . . . . . . . . .
8.1.5 Proprietati ale sirurilor uniform convergente
8.2 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2.1 Serii de functii. Multimea de convergent
a .
8.2.2 Convergenta simpla a unei serii de functii .
8.2.3 Convergenta uniforma a unei serii de functii
8.2.4 Proprietati ale seriilor uniform convergente
8.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
90
90
90
90
91
91
92
94
94
94
95
96
97
MATEMATICA

8.4
Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
99
9 INTEGRALA RIEMANN S
I EXTINDERI
9.1 Primitive. Integrala nedefinita . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Calculul primitivelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2.1 Integrala sumei si produsului cu o constant
a. . . . .
9.2.2 Integrarea prin parti . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2.3 Schimbarea de variabil
a n integrala nedefinita . . .
9.2.4 Integrarea prin recurent
a . . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Integrarea functiilor rationale . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3.1 Integrale reductibile la integrale din functii rationale
9.4 Integrala definita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.4.1 Sume integrale Riemann. Integrabilitate . . . . . . .
9.4.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . .
9.4.3 Proprietati ale functiilor integrabile . . . . . . . . .
9.4.4 Formule de medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.4.5 Existenta primitivelor functiilor continue . . . . . .
9.4.6 Metode de calcul a integralelor definite . . . . . . . .
9.5 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.6 Integrale care depind de un parametru . . . . . . . . . . . .
9.6.1 Trecerea la limita sub semnul integral . . . . . . . .
9.6.2 Derivarea integralelor care depind de un parametru .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
100
100
101
101
101
102
103
104
105
107
107
110
112
113
114
115
117
121
121
122
10 INTEGRALE CURBILINII
10.1 Notiuni de teoria curbelor . . . . . . . . . . . .
10.2 Lungimea unui arc de curba . . . . . . . . . . .
10.3 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . .
10.4 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . .
10.5 Independenta de drum a integralelor curbilinii .
10.6 Notiuni elementare de teoria campului . . . . .
10.7 Orientarea curbelor si domeniilor plane . . . . .
10.8 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
124
124
125
126
128
130
132
133
133
11 INTEGRALE MULTIPLE
11.1 Integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.1.1 Definitia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . .
11.1.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . .
11.1.3 Reducerea integralei duble la integrale simple iterate
11.1.4 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.1.5 Schimbarea de variabile n integrala dubla . . . . . .
11.2 Integrala de suprafat
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.2.1 Notiuni de teoria suprafetelor . . . . . . . . . . . . .
11.2.2 Aria suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.2.3 Integrala de suprafat
a de primul tip . . . . . . . . .
11.2.4 Integrala de suprafat
a de tipul al doilea . . . . . . .
11.2.5 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
135
135
135
136
137
139
141
142
142
144
144
146
148
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
MATEMATICA

11.3 Integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.3.1 Definitia integralei triple . . . . . . . . . . . .
11.3.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . .
11.3.3 Reducerea integralei triple la integrale iterate
11.3.4 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . .
11.3.5 Schimbarea de variabile n integrala tripla . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
150
150
151
152
153
155
12 ECUAT
II DIFERENT
IALE ORDINARE
12.1 Ecuatii diferentiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.1.1 Ecuatii diferentiale. Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.1.2 Interpretarea geometrica a unei ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai
12.1.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
12.1.4 Ecuatii diferentiale explicite, integrabile prin metode elementare .
12.1.5 Alte ecuatii de ordinul nt
ai, integrabile prin metode elementare .
12.1.6 Teorema de existent
a si unicitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2 Ecuatii diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.1 Solutia generala. Solutii particulare . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.2 Integrale intermediare. Integrale prime . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.4 Ecuatii de ordin superior integrabile prin cuadraturi . . . . . . . .
12.2.5 Ecuatii carora li se poate micsora ordinul . . . . . . . . . . . . . .
157
157
157
158
159
159
166
170
173
173
174
175
175
178
13 ECUAT
II S
I SISTEME DIFERENT
IALE LINIARE
13.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul I . . . . . . . . . .
13.2 Sisteme diferentiale liniare omogene . . . . . . . . . . .
13.3 Sisteme diferentiale liniare neomogene . . . . . . . . . .
13.4 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . .
13.5 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . .
13.6 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti . . . . . . .
13.6.1 Ecuatia caracteristica are rad
acini distincte . . .
13.6.2 Ecuatia caracteristica are rad
acini multiple . . .
13.7 Ecuatia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
181
181
183
185
186
189
192
193
193
196
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Capitolul 1
ELEMENTE DE TEORIA
SPAT
IILOR METRICE
1.1
1.1.1
Introducere
Elemente de teoria teoria multimilor
Notiunea de multime este o notiune primara. O mutime X este precizata fie prin indicarea elementelor sale, X = {x1 , x2 , . . . , xn }, fie prin indicarea unei proprietati P ce
caracterizeaza elementele multimii, X = {x | x are proprietatea P }.
Daca x este element al multimii X scriem x 2 X, daca x nu este element al multimii
X scriem x 2
/ X.
Multimile X si Y sunt egale dac
a sunt formate din aceleasi elemente. Deci
X=Y
pentru x 2 X () x 2 Y.
A este submultime sau parte a multimii X si se noteaza A X sau X A, daca

x 2 A =) x 2 X.
Evident ca X = Y d.d. X Y si Y X.
Multimea care nu contine nici un element se numeste multimea vid
a, se noteaza cu ;
si este submultime a oricarei multimi X.
Multimea partilor unei multimi X se noteaza P(X).
Fie A si B doua multimi oarecare. Multimea A [ B = {x | x 2 A sau x 2 B} se
numeste reuniunea multimilor A si B, iar multimea A \ B = {x | x 2 A si x 2 B} se
numeste intersectia multimilor A si B.
Multimile A si B se numesc disjuncte dac
a A \ B = ;. Multimea A \ B = {x | x 2
A si x 2
/ B} se numeste diferenta multimilor A si B, n aceasta ordine. Daca B A,
diferenta A \ B se noteaza CA B si se numeste complementara multimii B relativa la
multimea A.
MATEMATICA
Prin produs cartezian al multinilor A1 , A2 , . . . , An , n aceasta ordine, ntelegem multimea sistemelor ordonate de n elemente (n-uple) (a1 , a2 , . . . , an ) cu ai 2 Ai , i = 1, n,
adica
A1 A2 An = {(a1 , a2 , . . . , an ), ai 2 Ai , i = 1, n}.
Elementele (a1 , a2 , . . . , an ) si (b1 , b2 , . . . , bn ) sunt egale daca ai = bi , i = 1, n.
Daca Ai = A, i = 1, n, se foloseste notatia A A A = An .
1.1.2
Notiunea de aplicatie
Fie X si Y doua multimi nevide. Se numeste aplicatie f a multimii X n multimea Y

o corespondenta prin care fiecarui element x 2 X i se asociaza n mod unic un element
y 2Y.
Orice aplicatie f : X ! Y trebuie conceputa ca ansamblul format din trei elemente:
a multimea n care f ia
multimea X numit
a multimea de definitie, multimea Y numit
valori si legea de corespondent
a f.
Daca y 2 Y corespunde elementului x 2 X, atunci notam y = f (x) sau x 7! f (x).
In acest caz y se numeste imaginea lui x prin f sau valoarea aplicatiei f n x, iar x se
numeste contraimaginea sau imaginea invers
a a lui y prin f .
Pentru notiunea de aplicatie se mai utilizeaza denumirile de functie, transformare,
a.
operator, sau functional
Multimea aplicatiilor definite pe X cu valori n Y se noteaza cu F(X, Y ).
Aplicatiile f1 , f2 2 F(X, Y ) se numesc egale, f1 = f2 , daca f1 (x) = f2 (x), 8x 2 X.
Fie aplicatia f : X ! Y si A X, B Y . Multimea
f (A) = {y = f (x) | x 2 A} = {y 2 Y | 9 x 2 X, y = f (x)} Y
se numeste imaginea multimii A prin f , iar multimea
f 1 (B) = {x 2 X | f (x) 2 B} X
se numeste contraimaginea multimii B prin f . Daca B = {y} se foloseste notatia
f 1 (y) = f 1 ({y}), adica f 1 (y) = {x 2 X | f (x) = y} X.
Multimea Gf = {(x, f (x)) | x 2 X} XY se numeste graficul aplicatiei f : X ! Y .
a dac
a
Aplicatia f : X ! Y se numeste injectiv
8 x1 , x2 2 X, x1 6= x2 =) f (x1 ) 6= f (x2 ),
care este echivalenta cu implicatia f (x1 ) = f (x2 ) =) x1 = x2 .
Aplicatia f : X ! Y este injectiva daca pentru orice y 2 Y , multimea f 1 (y) contine
cel mult un element.
a sau aplicatie a lui X pe Y daca f (X) = Y ,
Aplicatia f : X ! Y se numeste surjectiv
adica daca oricare ar fi y 2 Y , exista x 2 X a.. f (x) = y.
Aplicatia f : X ! Y se numeste bijectiv
a daca este injectiva si surjectiva.
Fie aplicatiile f : X ! Y si g : Y ! Z. Aplicatia g f : X ! Z definit
a prin
(gf )(x) = g(f (x)), pentru orice x 2 X, se numeste compunerea sau produsul aplicatiilor
f si g, n aceasta ordine.
MATEMATICA
Daca f : X ! Y , g : Y ! Z si h : Z ! U , atunci h (g f ) = (h g) f , deci

compunerea aplicatiilor este asociativ
a.
Aplicatia 1X : X ! X (sau i : X ! X) definita prin 1X (x) = x, pentru orice x 2 X,
se numeste aplicatia identic
a a multimii X.
Aplicatia f : X ! Y se numeste inversabil
a exista aplicatia f 1 : Y ! X,
a dac
numit
a inversa lui f , a..
f 1 f = 1X , f f 1 = 1Y .
(1.1)
Teorema 1.1 O aplicatie inversabil

a are invers
a unic
a.
/ Sa presupunem ca ar exista doua aplicatii f11 , f21 : Y ! X care satisfac conditiile
(1.1). Atunci
f11 = 1X f21 = (f11 f ) f21 = f11 (f f21 ) = f11 1Y = f11 . .
a d.d. este bijectiv
a.
Teorema 1.2 Aplicatia f : X ! Y este inversabil
/ Necesitatea. Daca f este inversabil
a si f 1 este inversa sa, are loc (1.1). Cu
(1.1)1 avem ca
8 x1 , x2 2 X : f (x1 ) = f (x2 ) ) (f 1 f )(x1 ) = (f 1 f )(x2 ) ) x1 = x2 .
Deci f este injectiva.
Aplicatia f este si surjectiva deoarece, din (1.1)2 avem
y = 1Y (y) = (f f 1 )(y) = f (f 1 (y)), 8 y 2 Y,
de unde rezulta ca orice y 2 Y este imaginea unui element x 2 X. Acest element este
x = f 1 (y).
Suficienta. Fie f : X ! Y o aplicatie bijectiva. Definim aplicatia f 1 : Y ! X
prin conditia
x = f 1 (y) , y = f (x), x 2 X, y 2 Y.
(1.2)
Aplicatia f 1 este bine definita deoarece f este injectiva si surjectiva. In plus, avem
f 1 (f (x)) = x, 8 x 2 X, 8 y 2 Y,
and seama de Teorema 1.1, rezulta
adica aplicatia definita prin (1.2) satisface (1.1), si tin
ca aceasta este inversa aplicatei f . .
O aplicatie f : N ! X se numeste sir de elemente din X. Se noteaza xn = f (n) si se
numeste termen general al sirului. Un sir este bine determinat de termenul sau general.
Vom nota un sir prin (xn )n2N sau simplu (xn ).
MATEMATICA
1.2
Definitia spatiului metric
Fie X o multime nevida.

Teorema 1.3 Aplicatia d : X X ! R se numeste metrica sau distant
a pe X dac
a
satisface urm
atoarele propriet
ati, numite axiomele metricii:
1o . d(x, y) 0, 8 x, y 2 X si d(x, y) = 0 d.d. x = y,
2o . d(x, y) = d(y, x), 8 x, y 2 X,
3o . d(x, y) d(x, z) + d(z, y), 8 x, y, z 2 X.
O multime X pe care s-a definit o metrica se numeste spatiu metric, (X, d).
Elementele unui spatiu metric se numesc puncte.
a prin
Exemplul 1.1 Aplicatia d : R R ! R definit
d(x, y) = |x y|, 8 x, y 2 R
este o metric
a pe R. Deci (R, d) este un spatiu metric.
Exemplul 1.2 Multimea Q a numerelor rationale mpreun

a cu aplicatia d(x, y) = |xy|
este un spatiu metric.
Exemplul 1.3 Pe multimea C a numerelor complexe, aplicatia
p
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 , 8 zk = xk + iyk 2 C
este o distant
a. Deci (C, d) este un spatiu metric.
Exemplul 1.4 Multimea punctelor spatiului fizic nzestrat

a cu aplicatia care asociaz
a
a puncte este o metric
a.
fiec
arei perechi P si Q de puncte distanta d(P, Q) dintre cele dou
Daca pe X se definesc metricele d1 si d2 , atunci (X, d1 ) si (X, d2 ) sunt spatii metrice
distincte.
Metricele d1 si d2 se numesc echivalente dac
a exista a, b 2 R, 0 < a b a..
ad1 (x, y) d2 (x, y) bd1 (x, y), 8 x, y 2 X.
1.3
Multimi de puncte dintr-un spatiu metric
a deschis
a cu centrul n
Fie (X, d) un spatiu metric, x0 2 X si " > 0. Se numeste sfer
x0 si de raza ", multimea
S(x0 , ") = {x 2 X | d(x, x0 ) < "}.
Se numeste sfer
a nchis
a cu centrul n x0 si de raza ", multimea
S(x0 , ") = {x 2 X | d(x, x0 ) "}.
Exemplul 1.5 In (R, d), sfera deschis

a
S(x0 , ") = {x 2 R | d(x, x0 ) = |x x0 | < "}
este intervalul deschis (x0 ", x0 + ").
MATEMATICA
10
Exemplul 1.6 In spatiul metric al punctelor din plan unde d(P, Q) este distanta dintre
punctele P si Q ale planului, sfera deschis
a S(P0 , ") este multimea punctelor din intea ", iar sfera nchis
riorul cercului cu centrul n P0 si de raz
a S(x0 , ") este format
a din
a punctele de pe cercul cu centrul n P0
multimea punctelor din S(x0 , ") la care se adaug
si de raz
a ".
Exemplul 1.7 In spatiul fizic, S(x0 , ") este format
a din multimea punctelor situate n
a ".
interiorul sferei cu centrul n P0 si raz
Denumirea generala de sfer
a pentru multimea S(x0 , ") dintr-un spatiu metric si are
originea n acest exemplu.
Se numeste vecin
atate a punctului x0 2 X orice multime V X care contine o sfera
deschis
a cu centrul n x0 . Prin urmare, V este vecin
a exista " > 0 a..
atate a lui x0 dac
S(x0 , ") V .
Orice sfera deschis
a S(x0 , ") este vecin
atate a lui x0 .
O multime A X este m
a exista o sfera nchis
a care contine pe A, adica
arginit
a dac
9 x0 2 X, 9 M > 0 pentru care A S(x0 , M ),
ceea ce este echivalent cu
9 x0 2 X, 9 M > 0 pentru care d(x, x0 ) M, 8 x 2 A.
Punctul x 2 A se numeste punct interior al multimii A dac
a exista o vecin
atate V a
lui x inclusa n A, V A.
T
inand seama de definitia vecin
at
atii unui punct, rezulta ca x este punct interior al
multimii A daca exista " > 0 a.. S(x0 , ") A.
Multimea punctelor interioare ale multimii A se numeste interiorul lui A si se noteaza
cu Int A.
O multime formata numai din puncte interioare se numeste multime deschis
a. Deci
A este deschisa daca A = Int A.
Sferele deschise sunt multimi deschise. O multime deschis
a este vecin
atate pentru
orice punct al ei. Intreg spatiul X este o multime deschis
a.
Un punct interior complementarei multimii A se numeste punct exterior lui A iar
Int CA se numeste exteriorul lui A.
Punctul x 2 X se numeste punct aderent al multimii A daca orice vecin
atate V a sa
contine cel putin un punct din A, adica V \ A 6= ;.
Orice punct x 2 A este punct aderent al multimii A. Un punct x aderent al lui A
poate sau nu sa apartina multimii A.
Multimea punctelor aderente ale lui A se numeste aderenta sau nchiderea lui A si se
noteaza cu A.
O multime care si contine toate punctele aderente se numeste multime nchis
a. Deci
A este o multime nchisa daca A = A.
Sferele nchise sunt multimi nchise. Intreg spatiul este o multime nchis
a.
atate
Punctul x 2 X se numeste punct de acumulare al multimii A daca orice vecin
V a sa contine cel putin un punct din A, diferit de x, adica V \ (A \ {x}) 6= ;.
O multime formata din puncte de acumulare se numeste multime perfect
a.
MATEMATICA
11
Punctul x 2 A se numeste punct izolat al multimii A daca nu este punct de acumulare

al multimii A, adica daca exista o vecin
atate V a sa a.. V \ (A \ {x}) = ;.
O multime formata numai din puncte izolate se numeste multime discret
a.
Orice punct de acumulare este punct aderent. Orice punct aderent al unei multimi
A care nu apartine lui A este punct de acumulare al lui A.
Orice vecinatate a unui punct de acumulare al multimii A contine o infinitate de
puncte din A. De aici rezulta ca o multime care are un punct de acumulare este o
multime infinita si deci multimile finite nu au puncte de acumulare. Nu toate multimile
infinite au nsa puncte de acumulare. De exemplu, multimea N a numerelor naturale nu
are puncte de acumulare.
Teorema 1.4 Multimea A este nchis
a d.d. si contine toate punctele de acumulare.
/ Daca A este nchisa si contine punctele aderente. Cum orice punct de acumulare
este punct aderent, rezulta ca A si contine toate punctele de acumulare.
Reciproc, daca A si contine toate punctele de acumulare, atunci orice punct aderent
este n A. Daca ar exista un punct aderent al lui A care ar fi din A, el ar fi punct de
acumulare pentru A si deci A nu si-ar contine toate punctele de acumulare. Contradictie.
Deci A este nchisa. .
a al multimii A daca orice vecin
Punctul x 2 A se numeste punct frontier
atate V a sa
contine atat puncte din A cat si puncte din complementara lui A.
at si pentru CA.
Un punct frontiera este punct aderent atat pentru multimea A c
Multimea punctelor frontier
a ale multimii A se numeste frontiera lui A si se noteaza
cu Fr A sau @A.
1.3.1
Spatii liniare normate
Fie V un spatiu liniar peste corpul K (R sau C).

a pe V dac
Definitia 1.1 Aplicatia |||| : V ! R se numeste norm
a satisface urm
atoarele
axiome:
1o . ||x|| 0, 8 x 2 V si ||x|| = 0 d.d. x = 0,
2o . ||x|| = || ||x||, 8 2 K, 8 x 2 V ,
3o . ||x + y|| ||x|| + ||y||, 8 x, y 2 V .
Numarul real nenegativ ||x|| se numeste norma vectorului x.
Un spatiu liniar pe care s-a definit o noma se numeste spatiu liniar normat.
Daca (V, || ||) este un spatiu normat, aplicatia d : V V ! R,
d(x, y) = ||x y||, 8 x, y 2 V,
defineste o metrica pe V , numit
a metrica indus
a de norm
a.
Fie V un spatiu liniar real. O aplicatie a lui V V n R se numeste produs scalar pe
V daca satisface urmatoarele axiome:
1. x x 0, 8 x 2 V si x x = 0 d.d. x = 0,
2. x y = y x, 8 x, y 2 V ,
3. (x) y = (x y), 8 2 R, 8 x, y 2 V ,
MATEMATICA
12
4. (x + y) z = x z + y z, 8 x, y, z 2 V .
Numarul real x y se numeste produsul scalar al vectorilor x si y. Se noteaza cu
x2 = x x.
Un spatiu liniar real pe care s-a definit un produs scalar se numeste spatiu euclidian
sau spatiu prehilbertian. Se noteaza cu E.
Teorema 1.5 (Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy) Pentru orice x, y 2 E avem
p
p
|x y| x2 y2 .
(1.3)
/ Daca x = 0 sau y = 0, cum x 0 = 0, 0 y = 0, (1.3) este adevarat

a. Pentru
x, y 2 E, x 6= 0, oricare ar fi 2 R avem
(x + y)2 = x2 2 + 2(x y) + y2 0,
(1.4)
care are loc d.d. (x y)2 x2 y2 0, echivalent

a cu (1.3). .
Teorema 1.6 (Inegalitatea lui Minkowski) Pentru orice x, y 2 E avem
p
p
p
(x + y)2 x2 + y2 .
(1.5)
/ Folosind inegalitatea (1.3) putem scrie
p
p p
p
(x + y)2 = x2 + 2(x y) + y2 x2 + 2 x2 y2 + y2 = ( x2 + y2 )2 ,
de unde obtinem (1.5). .

Aplicatia || || : E ! R, definita prin
p
||x|| = x2 ,
8x 2 E
(1.6)
este o norma pe E. Ea se numeste norma indus

a de produsul scalar sau norma euclidian
a.
Un spatiu euclidian este deci un spatiu liniar normat, cu norma indusa de produsul
scalar.
Norma euclidiana pe E induce metrica d : E E ! R,
p
d(x, y) = ||x y|| = (x y)2 ,
(1.7)
care se numeste metrica euclidian
a. Deci un spatiu euclidian este un spatiu metric, cu
metrica euclidiana.
Cu notatia (1.6), inegalitatile lui Cauchy si Minkowski se scriu
|x y| ||x|| ||y||,
8 x, y 2 E,
||x + y|| ||x|| + ||y||,
8 x, y 2 E.
MATEMATICA
1.4
13
Multimea numerelor reale
In raport cu operatiile de adunare si nmultire R formeaz

a un corp comutativ. In
raport cu aceleasi doua operatii R formeaza un spatiu liniar real. Multimea R poate fi
organizata ca spatiu metric.
Fie x un numar real. Se numeste valoare absolut
arului real x
a sau modul al num
numarul |x| definit prin
8
< x, x > 0,
0, x = 0,
|x| =
:
x, x < 0.
Functia modul are urmatoarele proprietati:

1o . |x| 0, 8 x 2 R si |x| = 0 d.d. x = 0,
2o . |x + y| |x| + |y|, 8 x, y 2 R,
3o . |xy| = |x| |y|, 8 x, y 2 R,
4o . |x| < " d.d. " < x < ".
Din 1o , 2o si 3o rezulta ca functia modul este o norma pe spatiul liniar real R. Deci
R este un spatiu liniar normat. Aplicatia d : R R ! R definit
a prin
d(x, y) = |x y|,
8 x, y 2 R,
determin
a pe R o metrica. In raport cu aceasta metrica R formeaz
a un spatiu metric.
1.4.1
Multimi m
arginite de numere reale
Fie A o multime nevida de numere reale. Spunem ca A este m

arginit
a superior sau
majorat
a daca exista un num
ar real b a.. x b, pentru orice x 2 A. Numarul b se
numeste majorant al multimii A.
Notiunea de multime majorata se poate defini si pentru multimi de numere rationale.
Ceea ce deosebeste multimea R de multimea Q a numerelor rationale este axioma lui
Cantor a marginii superioare, care sta la baza obtinerii tuturor rezultatelor profunde ale
analizei matematice si pe care o enunt
am mai jos.
Axioma lui Cantor. Orice multime nevid
a majorat
a A R admite un cel mai mic
majorant.
a a lui
Cel mai mic majorant al multimii majorate A se numeste marginea superioar
A sau supremum de A si se noteaza sup A.
Exemplul 1.8 S
a consider
am multimea A = {x 2 Q | x2 3}. Multimea A, ca
submultime a p
lui R, este majorat
a, de exemplu de 2, darpsi de aproximatiile succesive prin
adaos ale lui 3: 1, 8, 1, 74, 1, 733 etc. precum si de 3. Conform
p axiomei lui Cantor
A admite un cel mai mic majorant. Se poate ar
ata c
a sup Ap= 3. Ca submultime a
lui Q, are numerele de mai sus ca majoranti, cu exceptia lui 3 care nu apartine lui Q.
Deci ea nu admite un cel mai mic majorant num
ar rational.
Numarul real M este marginea superioara a multimii A, M = sup A, daca M este
majorant al multimii A si este cel mai mic majorant. De unde teorema care urmeaza.
MATEMATICA
14
arul M = sup A d.d.

Teorema 1.7 (de caracterizare a marginii superioare) Num
1o . x M, 8 x 2 A (M este majorant al multimii A),
ar mai mic dec
at M nu este
2o . 8 " > 0, 9 x" 2 A a.. x" > M " (orice num
majorant al lui A).
arginit
a inferior sau minorat
a daca
Spunem ca multimea A de numere reale este m
exista un numar real a a.. a x, pentru orice x 2 A. Numarul a se numeste minorant
al multimii A.
Folosind axioma lui Cantor se poate stabili urmatoarea
Teorema 1.8 Orice multime nevid
a minorat
a A R admite un cel mai mare minorant.
a a lui
Cel mai mare minorant al multimii minorate A se numeste marginea inferioar
A sau infimum de A si se noteaza inf A.
Numarul real m este marginea inferioara a multimii A, m = inf A, daca m este
minorant al multimii A si este cel mai mare minorant. De unde teorema:
Teorema 1.9 (de caracterizare a marginii inferioare) Num
arul m = inf A d.d.
1o . m x, 8 x 2 A (m este minorant al multimii A),
ar mai mare dec
at m nu este
2o . 8 " > 0, 9 x" 2 A a.. x" < m + " (orice num
minorant al lui A).
arginit
a daca este majorata si minorata, adica daca
O multime A R se numeste m
exista numerele reale a si b a.. a x b, pentru orice x 2 A.
Daca A este marginita atunci exista sup A si inf A si inf A x sup A, pentru orice
x 2 A. Multimea A consta dintr-un singur element d.d. inf A = sup A.
Un majorant al multimii A care apartine lui A se numeste cel mai mare element al
multimii A. Un minorant al multimii A care apartine lui A se numeste cel mai mic
element al multimii A. Aceste elemente, daca exista, sunt unice.
Daca sup A 2 A atunci este cel mai mare element al multimii A. Daca inf A 2 A
atunci este cel mai mic element al multimii A. Se poate nt
ampla ca o multime A s
a nu
aiba cel mai mare sau/si cel mai mic element. Spre exemplu multimea A{1/n, n 2 N }
nu are cel mai mic element deoarece inf A = 0 2
/ A.
O multime A R nemajorata sau/si neminorata se numeste multime nem
arginit
a.
Teorema 1.10 Dac
a A R atunci:
1o . A este m
arginit
a d.d. exist
a M > 0 a.. |x| M , 8 x 2 A.
2o . A este nem
arginit
a d.d. 8 M > 0 exist
a un xM 2 A a.. |xM | > M .
Prezentarea unitara a unor rezultate fundamentale ale analizei matematice impune
introducerea simbolurilor 1 si +1, numite minus infinit si respectiv, plus infinit.
Multimea R = R [ {1, +1} se numeste dreapta real
a ncheiat
a.
Operatiile algebrice definite pe R se extind numai partial la R. Urmatoarele operatii
nu sunt definite pe R:
1 1, 0 1,
0 1 0
,
, 0 , 10 , 11 .
0 1
Acestea se numesc operatii f

ar
a sens sau cazuri de nedeterminare.
MATEMATICA
1.4.2
15
Intervale si vecin
at
ati
Fie a, b 2 R, a < b. Numim intervale m

arginite multimile:
1) (a, b) = {x 2 R | a < x < b} - interval deschis;
2) [a, b) = {x 2 R | a x < b} - interval nchis la stanga, deschis la dreapta;
3) (a, b] = {x 2 R | a x < b} - interval deschis la stanga, nchis la dreapta;
4) [a, b] = {x 2 R | a x b} - interval nchis sau segment.
Numim intervale nem
arginite multimile:
1) (a, 1) = {x 2 R | x > a} - semidreapta deschis
a nemarginit
a la dreapta;
a, nemarginit
a la dreapta;
2) [a, 1) = {x 2 R | x a} - semidreapta nchis
3) (1, b) = {x 2 R | x < b} - semidreapta deschis
a nemarginit
a la stanga;
4) (1, b] = {x 2 R | x b} - semidreapta nchis
a, nemarginit
a la stanga.
Dreapta reala este de asemenea interval nemarginit.
atate a lui x0 orice multime V R care contine un
Fie x0 2 R. Se numeste vecin
interval deschis la care apartine punctul x0 , x0 2 (a, b) V . In particular, orice interval
deschis (a, b) care contine pe x0 este vecin
atate a lui x0 .
atate
O vecinatate a lui x0 de forma (x0 ", x0 + "), cu " > 0, se numeste vecin
simetric
a a lui x0 . Orice vecin
atate a lui x0 contine o vecin
atate simetrica.
Se numeste vecin
atate a lui +1 orice multime V de numere reale care contine o
semidreapta (a, +1). Se numeste vecin
atate a lui 1 orice multime V de numere reale
care contine o semidreapta (1, b).
1.5
Spatiul Rn
Se noteaza cu Rn produsul cartezian al multimii R cu ea nsasi de n ori, adica

Rn = R R R = {x = (x1, x2 , . . . , xn ), xi 2 R, i = 1, n}.
Multimea Rn poate fi organizata ca spatiu liniar real.
Doua elemente x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) din Rn sunt egale, x = y,
d.d. xi = yi , i = 1, n.
Definim operatia de adunare n Rn prin
8 x, y 2 Rn , x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ) 2 Rn
si operatia de nmultire cu scalari prin
8 2 R, 8 x 2 Rn , x = (x1 , x2 , . . . , xn ) 2 Rn .
Elementul nul din Rn este 0 = (0, 0, . . . , 0), iar opusul lui x = (x1 , x2 , . . . , xn ) este
elementul x = (x1 , x2 , . . . , xn ). Se verific
a usor restul axiomelor. Deci Rn
este un spatiu liniar real numit spatiul liniar real n-dimensional, elementele sale x =
(x1 , x2 , . . . , xn ) le vom numi vectori. Numerele x1 , x2 , . . ., xn se numesc componentele
sau coordonatele vectorului x.
Aplicatia
n
X
x y = x1 y1 + x2 y2 + + xn yn =
xk yk
k=1
MATEMATICA
16
este un produs scalar pe Rn si deci Rn este un spatiu euclidian numit spatiul euclidial
n-dimensional.
a de produsul scalar va fi data de
Dupa (1.6), norma indus
v
u n
p
uX
2
||x|| = x = t
x2k .
(1.8)
k=1
Deci Rn este un spatiu liniar normat.

Inegalitatile lui Cauchy si Minkowski se transcriu
v
v
u n
u n
n
X
uX
uX
|
xk yk | t
x2 t
y2 ,
k
k=1
k=1
k=1
v
v
v
u n
u n
u n
uX
uX
uX
2
t (xk + yk )2 t
xk + t
yk2 .
k=1
k=1
k=1
Se verifica usor ca aplicatiile
||x||1 = max{|x1 |, |x2 |, . . . , |xn |}, ||x||2 = |x1 | + |x2 | + + |xn |,

sunt de asemenea norme pe Rn , echivalente cu norma (1.8).
Dup
a (1.7), metrica euclidian
a pe Rn va fi data de
v
u n
uX
d(x, y) = ||x y|| = t (xk yk )2 .
k=1
In concluzie, Rn este un spatiu metric.

Sfera deschis
a cu centrul n x0 = (x01 , x02 , . . . , xn0 ) si raza " este multimea
v
u n
X
u
n t
S(x0 , ") = {x = (x1 , x2 , . . . , xn ) 2 R ,
(xk xk0 )2 < "}.
k=1
Aplicatiile , : Rn Rn ! R, (x, y) =
n
P
k=1
|xk yk |, (x, y) = max |xk yk |
sunt metrici pe R echivalente cu metrica euclidiana.

n
1.6
k=1,n
Functii cu valori n Rm
Fie E o multime nevida oarecare. O aplicatie a multimii E n R, f : E ! R, se

numeste functie real
a, iar o aplicatie a multimii E n Rm , m 2, f : E ! Rm , se
numeste functie vectorial
a.
Prin functia vectoriala f , oricarui element x 2 E i se ataseaz
a n mod unic elementul
y = (y1 , y2 , . . . , ym ) 2 Rm , y = f (x).
MATEMATICA
17
Fie f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fm (x)), pentru orice x 2 E. Rezulta ca functia vectorial
a
f defineste n mod unic m functii fk : E ! R, k = 1, m, numite functii componente ale
functiei f .
a de o variabil
a real
a.
Functia f : R ! R, n care E R, se numeste functie real
Numarul real x 2 E are ca imagine prin f num
arul real y = f (x).
a de o variabil
a
Functia f : E ! R, n care E Rn , n 2, se numeste functie real
vectorial
a sau functie real
a de n variabile reale. Vectorul x = (x1 , x2 , . . . , xn ) 2 Rn are
ca imagine prin f numarul real y = f (x) = f (x1 , x2 , . . . , xn ).
Functia f : E ! Rm , n care E R se numeste functie vectorial
a de o variabil
a
real
a. Numarul real x 2 E are ca imagine prin f vectorul y = f (x) 2 Rm . Functiile
componente sunt m functii reale de o variabil
a reala yk = fk (x), k = 1, m.
Functia f : E ! Rm , n care E Rn , n 2, se numeste functie vectorial
a de o varia de n variabile reale. Vectorul x = (x1 , x2 , . . . , xn ) 2
abil
a vectorial
a sau functie vectorial
Rn are ca imagine vectorul y = f (x) 2 Rm . Functiile componente sunt m functii reale
de o variabila vectoriala sau de n variabile reale yi = fi (x) = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, m.
Numim grafic al functiei f multimea
Gf = {(x, y) 2 Rn Rm | x 2 E Rn , y = f (x) 2 Rm }.
Numim curba n Rn multimea = {x 2 Rn | x = f (t), t 2 I R}, n care I este

un interval al axei reale, iar functia f satisface anumite conditii. Ecuatia x = f (t) se
numeste ecuatia vectorial
a a curbei. Ea implica egalitatile xi = fi (t), i = 1, n, numite
ecuatiile parametrice ale curbei. Variabila t se numeste parametru pe curba .
Fie E Rn , functia f : E ! Rm , F = f (E) Rm si functia g : F ! Rp . Functia
gf : E ! Rp definita prin z = (gf )(x) = g(f (x)), pentru orice x 2 E, este compunerea
sau produsul functiilor f si g, si are componentele
zj = gj (fi (xi , . . . , xn ), . . . , fm (xi , . . . , xn )), j = 1, p.
Fie E, F Rn . O aplicatie biunivoca f : E ! F se numeste transformare punctual
a
a multimii E pe multimea F . Pentru fiecare x 2 E, y = f (x) 2 F . Daca x = (x1 , . . . , xn )
si y = (y1 , . . . , yn ), egalitatea vectorial
a y = f (x) este echivalent
a cu egalitatile
yi = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, n,
arii.
numite ecuatiile transform
Deoarece f este biunivoca rezulta ca f (E) = F . Aplicatia f 1 : F ! E se numeste
transformarea punctual
a invers
a transformarii f , daca f 1 (y) = x d.d. f (x) = y.
m
Se noteaza cu F(E, R ) multimea functiilor definite pe E cu valori n Rm . In raport
cu operatiile de adunare si nmultire a functiilor, F (E, Rm ) formeaza un spatiu liniar
real.
Aplicatia definita pe F (E, Rm ) cu valori n R prin ||f || = supx2E ||f (x)||, pentru
orice f 2 F(E, Rm ), este o norm
a norma convergentei uniforme.
a pe F(E, Rm ), numit
a de norm
a:
Deci F(E, Rm ) este un spatiu liniar normat. Notam cu metrica indus
= ||f g|| = sup ||f (x) g(x)||, 8 f , g 2 F (E, Rm ),
x2E
numit
a metrica convergentei uniforme. Deci F(E, Rm ) este un spatiu metric.
Capitolul 2
S
IRURI S
I SERII
2.1
S
iruri de numere reale
Un sir de numere reale este o functie f : N ! R. Se noteaza cu xn = f (n) si se

numeste termenul de rang n al sirului. Vom nota un sir prin (xn )n2N sau (xn ).
si scriem lim xn = x sau xn ! x,
Definitia 2.1 Spunem c
a sirul (xn ) are limita x 2 R
n!1
dac
a oricare ar fi V o vecin
atate a lui x, exist
a num
arul natural N = N (V ) a.. pentru
orice n > N : xn 2 V .
Aceasta definitie poate fi formulat
a si astfel:
dac
Definitia 2.2 S
irul xn are limita x 2 R
a n afara oric
arei vecin
at
ati V a lui x se
afl
a cel mult un num
ar finit de termeni ai sirului, num
ar ce depinde de vecin
atatea V .
Deoarece sirurile de numere reale au fost studiate n liceu, n cele ce urmeaza vom
formula principalele rezultate far
a a relua demonstratiile.
Teorema 2.1 Fie (xn ) un sir de numere reale.
1o . Dac
a (xn ) are limit
a atunci limita sa este unic
a.
2o . Dac
a (xn ) are limita x atunci orice sub sir al s
au are limita x.
3o . Dac
a ntr-un sir cu limit
a schimb
am ordinea termenilor, ad
aug
am sau suprim
am
un num
ar finit de termeni, obtinem un sir av
and aceeasi limit
a.
In consecinta, daca (xn ) are un subsir far
a limita sau daca (xn ) are doua subsiruri cu
limite diferite, atunci (xn ) nu are limita.
Sirurile fara limita se numesc oscilante. Sirurile cu limita finita se numesc convergente.
Sirurile care nu sunt convergente se numesc divergente. Deci, un sir este divergent daca
nu are limita sau are limita dar aceasta este 1 sau +1.
Teorema 2.2 (de caracerizare a limitei) Fie (xn ) un sir de numere reale.
10 . S
a un
irul (xn ) este convergent si are limita x 2 R d.d. oricare ar fi " > 0, exist
N (") 2 N a.. d(x, xn ) = |xn x| < ", pentru orice n > N .
18
MATEMATICA
FINITA
19
CONVERGENTE
CU LIMITA
INFINITA
SIRURI
(OSCILANTE)
A
LIMITA
FAR
DIVERGENTE
a un N (") 2 N a..
20 . S
irul (xn ) are limita 1 d.d. oricare ar fi " > 0, exist
xn < ", pentru orice n > N .
30 . S
irul (xn ) are limita +1 d.d. oricare ar fi " > 0, exist
a un N (") 2 N a.. xn > ",
pentru orice n > N .
Teorema 2.3 (Operatii cu
siruri care au limit
a)
10 . Dac
a sirurile (xn ) si (yn ) au limit
a si suma limitelor are sens, atunci sirul sum
a
(xn + yn ) are limit
a si
lim (xn + yn ) = lim xn + lim yn .
n!1
n!1
n!1

a si produsul limitelor are sens, atunci sirul
20 . Dac
a si
produs (xn yn ) are limit
lim (xn yn ) = ( lim xn )( lim yn ).
n!1
n!1
n!1
In particular, dac
a (yn ) este sirul constant, yn = 6= 0, pentru orice n 2 N, atunci
lim (xn ) = ( lim xn ).
n!1
n!1

a, yn 6= 0, si c
atul limitelor are sens, atunci
3 . Dac
sirul c
at (xn /yn ) are limit
a si
0
lim xn
xn
= n!1 .
n!1 yn
lim yn
lim
n!1
4 . Dac
a sirurile (an ) si (xn ) au limit
a, an > 0, an ! a, xn ! x si ax are sens,
xn
atunci sirul (an ) are limit
a si
lim anxn = ax .
0
n!1
Teorema 2.4 (Criterii de existent

a a limitei) Fie (xn ) un sir de numere reale.
arii) dac
a pentru un x 2 R exist
a un sir (n ) de numere nene10 . (Criteriul major
gative, n ! 0, a.. d(x, xn ) = |xn x| n , pentru orice n 2 N, atunci xn ! x.
20 . Dac
a exist
a sirul (yn ), yn ! 1, a.. xn yn , pentru orice n 2 N, atunci
xn ! 1.
30 . Dac
a exist
a sirul (yn ), yn ! +1, a.. xn yn , pentru orice n 2 N, atunci
xn ! +1.
MATEMATICA
20
arginit dac
a multimea {xn | n 2 N} a valorilor
Sirul de numere reale (xn ) se numeste m
sale este marginita. Deci (xn ) este marginit daca exista M > 0 a.. |xn | M , pentru
orice n 2 N.
Sirul (xn ) se numeste nem
a multimea {xn | n 2 N} este nemarginit
arginit dac
a, adica
daca oricare ar fi M > 0 exista un nM 2 N, a.. |xnM | > M .
Teorema 2.5 (Propriet
ati ale
sirurilor convergente)
10 . S
irul xn ! x d.d. sirul d(x, xn ) = |xn x| ! 0.
20 . Dac
arat
a dec
at n
a sirul xn ! x, atunci sirul |xn | ! |x|. Reciproca nu este adev
cazul x = 0.
30 . Orice sir convergent este m
arginit. Reciproca nu este adev
arat
a. Exist
a siruri
m
arginite care nu sunt convergente. Un sir nem
arginit este divergent.
40 . Dac
a xn ! 0 si (yn ) este m
arginit, atunci xn yn ! 0.
50 . Orice subsir al unui sir convergent este convergent si are aceeasi limit
a.
60 . Dac
a (xn ) si (yn ) sunt siruri convergente, xn ! x si yn ! y, iar xn yn , pentru
orice n 2 N, atunci x y.
70 . Dac
a sirurile (xn ), (yn ), (zn ) satisfac pentru orice n 2 N conditia xn yn zn ,
iar (xn ) si (zn ) sunt convergente si au aceeasi limit
a x, atunci (yn ) este convergent si
are limita x.
Sirul de numere reale (xn ) se numeste cresc
a xn xn+1 , pentru orice n 2 N.
ator dac
ator dac
a xn xn+1 , pentru orice n 2 N. Un sir crescator
Sirul (xn ) se numeste descresc
sau descrescator se numeste monoton.
Teorema
10 . Un
20 . Un
30 . Un
2.6 (Existenta limitei unui

sir monoton)
sir monoton si m
arginit este convergent.
sir cresc
ator si nem
arginit superior are limita +1.
sir descresc
ator si nem
arginit inferior are limita 1.
Un sir monoton este sir cu limita. Daca (xn ) este crescator, lim xn = sup{xn | n 2 N},
iar daca (xn ) este descrescator atunci lim xn = inf{xn | n 2 N}.
a (In ), In = [an , bn ], este
Teorema 2.7 (Lema intervalelor nchise, Cantor) Dac
un sir de intervale nchise de numere reale care satisfac conditia In+1 In , pentru orice
n 2 N, atunci intersectia lor este nevid
a. Dac
a, n plus, lim (bn an ) = 0, atunci
n!1
intersectia const
a dintr-un singur punct.
arginit de numere reale contine un subsir
Teorema 2.8 (Lema lui Cesaro) Un sir m
convergent.
S
irul de numere reale (xn ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy dac
a
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care d(xn , xm ) = |xm xn | < ", 8 n, m > N.
(2.1)
Aceasta definitie este echivalent

a cu urmatoarea:
a
Sirul de numere reale (xn ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy dac
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care d(xn , xn+p ) = |xn+p xn | < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
(2.2)
MATEMATICA
21
Teorema 2.9 Orice sir fundamental este m

arginit.
/ Daca (xn ) este sir fundamental, din (2.2), pentru " = 1, rezulta ca
|xm xn | < 1 8 m, n > N = N (1),
de unde, pentru n = N + 1, obtinem
|xn | = |(xn xN +1 ) + xN +1 | |xn xN +1 | + |xN +1 | < 1 + |xN +1 |, 8 n 2 N.
Fie M = max{|x1 |, |x2 |, . . . , |xN |, 1 + |xN +1 |} > 0. Atunci |xn | M , pentru orice
n 2 N si deci (xn ) este marginit. .
Teorema 2.10 (Criteriul lui Cauchy) Un sir de numere reale este convergent d.d.
este sir Cauchy.
/ Necesitatea. Daca (xn ) este convergent la x, oricare ar fi " > 0, exista un N (") 2 N
a.. |xn x| < "/2, pentru orice n > N . De aici rezulta ca pentru orice m, n > N putem
scrie
" "
|xm xn | |xm x| + |xn x| < + = "
2 2
si deci (xn ) este un sir Cauchy.
Suficienta. Daca (xn ) este un sir Cauchy, din teorema precedent
a rezulta ca este
marginit, iar din Lema lui Cesaro rezulta ca (xn ) contine un subsir convergent. Fie acesta
(xnk )k2N si fie x limita sa. Deoarece xnk ! x
"
, 8 nk > K.
2
8 " > 0, 9 K(") 2 N pentru care |xnk x| <

Pe de alta parte, deoarece (xn ) este sir Cauchy
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care |xn xm | <
"
, 8 n, m > N.
2
Fie N 0 = max{N, K}. Pentru n, nk > N 0 putem scrie

|xn xnk | <
"
"
, |xnk x| < ,
2
2
de unde rezulta
|xn x| |xn xnk | + |xnk x| <
" "
+ = ", 8 n > N 0 ,
2 2
deci sirul (xn ) converge la x. .
2.2
S
iruri n spatii metrice
Fie (X, d) un spatiu metric si (xn ) un sir de puncte din X.

a sirul (xn ) converge la x 2 X dac
a oricare ar fi o vecin
atate
V a lui x, exist
a un N (V ) 2 N a.. pentru orice n > N , xn 2 V .
MATEMATICA
22
a
Prin urmare, xn ! x dac
8 V (x), 9 N (V ) 2 N pentru care n > N ) xn 2 V (x).
(2.3)
Punctul x se numeste limita sirului (xn ) si se noteaza

lim xn = x sau xn ! x.
n!1
Aceasta definitie este echivalent

a cu urmatoarea:
Definitia 2.4 S
irul (xn ) este convergent la x dac
a n afara oric
arei vecin
at
ati a punctului x se afl
a un num
ar finit de termeni ai sirului (xn ).
S
irul (xn ) se numeste divergent daca nu este convergent.
Teorema 2.11 Conditia necesar
a si suficient
a ca xn ! x este ca
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care n > N =) d(x, xn ) < ".
(2.4)
/ Daca xn ! x, fie, pentru un " > 0 arbitrar, V (x) = S(x, "). Din (2.3) rezulta
a cu d(x, xn ) < ".
atunci (2.4), deoarece xn 2 S(x, ") este echivalent
Reciproc, oricarei vecinat
ati V (x) i corespunde un " > 0 a.. S(x, ") V (x). Din
(2.4) rezulta atunci ca pentru n > N , xn 2 S(x, ") si deci xn 2 V (x), adica xn ! x. .
S
irul (xn ) se numeste m
arginit dac
a multimea valorilor sale este marginit
a.
Teorema 2.12 (Propriet
ati ale
sirurilor convergente)
a.
10 . Limita unui sir convergent este unic
20 . xn ! x d.d. d(x, xn ) ! 0.
30 . (Criteriul major
arii) Dac
a exist
a un x 2 X si un sir de numere reale (n ),
n ! 0, a.. d(x, xn ) n , pentru orice n > N , atunci xn ! x.
40 . Orice subsir al unui sir convergent este convergent.
50 . Un sir convergent este m
arginit. Reciproca nu este adev
arat
a.
Sirul (xn ), xn 2 (X, d), se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care d(xn , xm ) < ", 8 n, m > N.
(2.5)
sau echivalent:
Sirul (xn ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care d(xn , xn+p ) < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
Teorema 2.13 Orice sir fundamental este m
arginit.
/ Daca (xn ) este sir fundamental, din (2.6) pentru " = 1 rezulta ca
d(xn , xn+p ) < 1, 8 n N, N = N (1), p = 1, 2, . . . .
In particular, pentru n = N , obtinem
d(xN , xN +p ) < 1, p = 1, 2, . . .
(2.6)
MATEMATICA
23
Fie M = max{d(xN , x1 ), d(xN , x2 ), . . . , d(xN , xN 1 ), 1}. Rezulta atunci ca

d(xN , xn ) M, 8 n 2 N
si deci sirul este marginit. .
Reciproca teoremei nu este adevarat
a.
Teorema 2.14 Orice sir convergent este sir fundamental.
ca
/ Daca xn ! x, 8 " > 0, 9 N (") 2 N a.. n > N =) d(x.xn ) < "/2. De aici rezulta
d(xn , xm ) d(x, xn ) + d(x, xm ) <
" "
+ = ", 8 n, m > N,
2 2
adica (xn ) este sir Cauchy. .

Reciproca acestei teoreme nu este adevarat
a. Exista spatii metrice n care nu orice
sir Cauchy este sir convergent.
Exemplul 2.1 Fie (Q, d) spatiul metric al numerelor rationale, n care d(x, y) = |xy|,
irul (xn ), xn = (1 + 1/n)n 2 Q, n 2 N, este un sir Cauchy
pentru orice x, y 2 Q. S
deoarece (xn ) considerat ca sir de numere reale este convergent, xn ! e. Dar e 2
/ Q.
Deci, desi (xn ) este un sir fundamental de numere din Q, el nu are limit
a n Q.
Un spatiu metric n care orice sir Cauchy este convergent se numeste spatiu metric
complet.
Exemplul 2.2 Din Teorema 2.10 (Criteriul lui Cauchy) rezult
a c
a multimea R a numerelor reale este un spatiu metric complet.
Exemplul 2.3 Multimea Q a numerelor rationale nu este spatiu metric complet.
O multime A de puncte dintr-un spatiu metric se numeste compact
a orice sir de
a dac
puncte din A contine un subsir convergent la un punct din A.
Exemplul 2.4 Un interval m
arginit si nchis [a, b] de numere reale este o multime compact
a, conform Lemei lui Cesaro.
Teorema 2.15 O multime A X compact
a este m
arginit
a si nchis
a.
Reciproca acestei teoreme nu este adevarat
a. Exista spatii metrice n care nu orice
multime marginta si nchisa este compacta.
Teorema 2.16 Orice spatiu metric compact este complet.
/ Avem de aratat ca ntr-un spatiu metric compact este adevarat
a reciproca Teoremei 2.14, adica orice sir fundamental de puncte dintr-un spatiu metric compact este
convergent.
Daca (xn ) este un sir Cauchy de puncte din spatiul metric compact X, (xn ) contine
un subsir convergent. Fie acesta (xnk )k2N si fie x 2 X limita sa. Deoarece xnk ! x
8 " > 0, 9 K(") 2 N pentru care d(x, xnk ) <
"
, 8nk > K.
2
MATEMATICA
24
Pe de alta parte, deoarece (xn ) este sir Cauchy

8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care d(xn , xm ) <
"
, 8n, m > N.
2
Fie N 0 = max{N, K}. Pentru n, nk > N 0 putem scrie

d(xn , xnk ) <
"
"
, d(x, xnk ) < ,
2
2
de unde rezulta
d(x, xn ) d(x, xnk ) + d(xn , xnk ) <
" "
+ = ", 8 n > N 0 ,
2 2
deci sirul (xn ) converge la x. .

Un spatiu liniar normat (V, || ||) se numeste spatiu Banach dac
a este spatiu metric
complet n raport cu metrica indusa de norma.
Un spatiu euclidian complet n metrica euclidiana se numeste spatiu Hilbert.
2.3
Principiul contractiei
Definitia 2.5 Aplicatia ' : X ! X, a spatiului metric X pe el nsusi, se numeste

a exist
a q 2 (0, 1) a..
contractie a lui X dac
d('(x), '(y)) q d(x, y), 8x, y 2 X.
(2.7)
Num
arul q se numeste coeficient de contractie.
a
Definitia 2.6 Punctul 2 X se numeste punct fix al aplicatiei ' : X ! X dac
'() = .
Deci un punct fix al aplicatiei ' este o solutie a ecuatiei '(x) = x.
Teorema 2.17 (Principiul contractiei) O contractie a unui spatiu metric complet
(X, d) are un punct fix si numai unul.
/ Unicitatea. Daca 1 si 2 sunt puncte fixe ale contractiei ', adica '(1 ) = 1 si
'(2 ) = 2 , atunci
0 d(1 , 2 ) = d('(1 ), '(2 )) q d(1 , 2 ).
De aici obtinem ca (1 q) d(1 , 2 ) 0, ceea ce implica d(1 , 2 ) = 0, echivalent cu
1 = 2 .
Existenta. Pornind de la un x0 2 X arbitrar, construim sirul
x0 , x1 = ' (x0 ) , . . . , xn = '(xn1 ), . . . .
Acest sir se numeste sirul aproximatiilor succesive, x0 se numeste aproximatia de ordinul
zero sau punctul de start, iar xn se numeste aproximatia de ordinul n.
MATEMATICA
25
Fie = d(x0 , x1 ). Daca = 0, atunci x0 = x1 = '(x0 ), adica x0 este punctul fix

al aplicatiei ' si demonstratia este ncheiata. Sa presupunem ca > 0. Atunci, pentru
orice n 2 N are loc inegalitatea
d(xn , xn+1 ) q n .
Intr-adevar, pentru n = 0 este adevarat
a. Procedand prin inductie, gasim ca
d(xn+1 , xn+2 ) = d('(xn ), '(xn+1 )) q d(xn , xn+1 ) q n+1 .
S
irul (xn ) este convergent. In adevar, folosind inegalitatea triunghiulara si inegalitatea precedenta, pentru p 2 N arbitrar putem scrie succesiv
d(xn , xn+p ) d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+p )
d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+2 ) + + d(xn+p1 , xn+p )
q n (1 + q + q 2 + + q p1 ) =
Asadar
d(xn , xn+p ) <
1 qn
<
qn .
1q
1q
q n , 8n 2 N, 8n 2 N.
1q
(2.8)
Deoarece q n ! 0, sirul (xn ) este sir Cauchy. X fiind spatiu metric complet, rezulta ca
(xn ) este convergent. Fie limita sa, adica
lim xn = sau
n!1
lim d(, xn ) = 0.
n!1
Punctul este punct fix al contractiei '. In adevar, din (2.7) rezulta ca ' este o
aplicatie continua, deoarece din y ! x urmeaz
a '(y) ! '(x). Avem atunci
'() = '( lim xn ) = lim xn+1 = , deci '() = . .
n!1
n!1
Teorema precedenta se mai numeste si teorema de punct fix a lui Banach. Metoda
de demonstratie folosita se numeste metoda aproximatiilor succesive. Ea ne permite sa
aproximam solutia exacta cu xn . Pentru estimarea erorii metodei, sa facem n (2.8),
pentru n fixat, p ! 1, obtinem
d(, xn ) <
2.4
q n , 8n 2 N.
1q
S
iruri n Rp
Un sir de vectori (xn )2N din Rp , xn = (xn1 , x2n , . . . , xpn ), pentru orice n 2 N, determina n mod unic sirurile de numere reale (xkn )n2N , k = 1, p. Acestea se numesc sirurile
componente ale sirului de vectori (xn ).
MATEMATICA
26
Legatura dintre sirul de vectori (xn ) si sirurile componente (xkn )n2N , k = 1, p, este
data de teorema urmatoare.
Teorema 2.18 Fie (xn ) un sir de vectori din Rp .
10 . S
irul de vectori (xn ) este m
arginit d.d. sirurile componente (xnk )n2N , k = 1, p
sunt m
arginite.
20 . S
irul de vectori (xn ) converge la x0 = (x01 , x02 , . . . , x0p ) 2 Rp d.d. xnk ! xk0 ,
and n ! 1.
k = 1, p, c
30 . S
irul de vectori (xn ) este sir Cauchy d.d. sirurile (xnk )n2N , k = 1, p sunt siruri
Cauchy.
Studiul sirurilor de vectori din Rp se reduce la studiul sirurilor componente.
Proprietatile 20 si 30 din teorema precedent
a arata ca spatiul Rp este un spatiu metric
complet n metrica euclidiana, adica un spatiu Hilbert.
Teorema 2.19 (Lema lui Cesaro) Un sir m
arginit din Rp contne un subsir convergent.
a d.d. este m
arginit
a si nchis
a.
Teorema 2.20 Multimea A Rp este compact
/ Multimea A fiind compacta, dupa Teorema 2.15 este marginit
a si nchis
a.
Reciproc, fie (xn ) un sir de vectori din A. Multimea A fiind marginit
a, sirl (xn ) este
marginit. Deci, dupa Lema lui Cesaro, contine un subsir convergent. Limita acestui
subsir este n A deoarece A este nchis
a. Prin urmare, orice sir de vectori din A contine
un subsir convergent la un vector din A, adica A este compacta.
2.5
2.5.1
Serii de numere reale

Serii convergente. Propriet
ati generale
Fie (an ) un sir de numere reale si (sn ) sirul

s1 = a1 , s2 = a1 + a2 , . . . , sn = a1 + a2 + + an , . . .
(2.9)
Perechea de siruri ((an ), (sn )) se numeste serie de numere reale si se noteaza

a1 + a2 + + an + sau
1
X
n=1
an sau
an .
(2.10)
S
irul (an ) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (sn ) se numeste sirul sumelor
partiale.
Din definitia precedent
a rezulta ca seria (2.10) determina n mod unic sirul (sn ) al
sumelor partiale. Reciproc, dat sirul (sn ), exista o serie care are ca sir al sumelor partiale
sirul (sn ). Termenul general al sirului termenilor acestei serii este an = sn sn1 si deci
aceasta serie este
s1 + (s2 s1 ) + + (sn sn1 ) +
(2.11)
si se numeste seria telescopic
a a sirului (sn ).
MATEMATICA
27
Aceast
a legatura dintre siruri si serii justifica o mare parte a definitiilor care urmeaza.
P
Seria an este convergent
a si are suma s, daca sirul (sn ) este convergent si are limita
s. In acest caz scriem
1
n
X
X
(2.12)
an = s = lim
ak .
n=1
n!1
k=1
Seria
an este divergent
a dac
a sirul (sn ) este divergent. Daca sn ! 1 spunem ca
suma seriei este 1. Daca (sn ) nu are limita se spune ca seria este oscilant
a.
Din definitia precedenta si Teorema 2.2 rezulta
P
Teorema 2.21 Seria
an este convergent
a la s d.d.
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care |sn s| < ", 8 n > N.
(2.13)
T
inand seama de observatia precedent
a, rezulta ca un sir (sn ) este convergent si are
limita s d.d. seria telescopica (2.11) este convergent
a si are limita s.
P
Teorema 2.22 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria
a d.d.
an este convergent
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care |an+1 + an+2 + + an+p | < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
(2.14)
/ Daca (sn ) este sirul sumelor partiale ale seriei, atunci pentru orice n, p 2 N putem
scrie
sn+p sn = an+1 + an+2 + + an+p .
P
Seria
an este convergent
a d.d. sirul (sn ) este convergent. Dar (sn ) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adica
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care |sn+p sn | < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
Inlocuind aici diferenta sn+p sn cu expresia precedent

a obtinem (2.14). .
P
Consecinta 2.1 Dac
a pentru seria
an se poate indica un sir de numere pozitive (n ),
n ! 0 si un num
ar natural N a..
atunci seria
|an+1 + an+2 + + an+p | < n , 8 n > N, 8 p 2 N,
an este convergent
a.
a sau divergent
a.
Prin natura unei serii ntelegem caracterul ei de a fi convergent
Natura unei serii coincide cu natura sirului sumelor ei partiale.
Exemplul 2.5 Seria
1
X
1
1
1
1
+
+ +
+ =
12 23
n(n + 1)
n(n
+ 1)
n=1
este convergent
a si s = 1. In adev
ar,
sn =
X
1
1
1
+
+ +
=
12 23
n(n + 1)
k=1
1
1
k k+1
=1
1
! 1.
n+1
MATEMATICA

Exemplul 2.6 Seria
1+
28
1
X
1
1 1
1
+ + + + =
2 3
n
n
n=1
a a termenilor
se numeste seria armonica, deoarece pentru n 2, an este media armonic
a serie este divergent
a si are suma +1. In adev
ar, sirul (sn )
vecini an1 si an+1 . Aceast
al sumelor partiale este strict cresc
ator si divergent, deoarece
|s2n sn | =
1
1
1
1
+
+ +
,
n+1 n+2
2n
2
ceea ce arat
a c
a (sn ) ne este sir fundamental. Deci lim sn = +1.
Exemplul 2.7 Seria
1 1 + 1 1 + + (1)n1 + =
1
X
(1)n1
n=1
este divergent
a. Ea este o serie oscilant
a deoarece sirul (sn ) al sumelor partiale este sirul
oscilant: 1, 0, 1, 0, . . ..
Exemplul 2.8 Seria
1 + q + q 2 + + q n1 + =
1
X
n=1
q n1 , q 2 R
se numeste seria geometrica deoarece sirul (an ), an = q n1 ,

cu ratia q. Natura acestei serii depinde de valorile lui q.
termenul general
1qn
2
n1
1q ,
sn = 1 + q + q + + q
=
n,
Obtinem
lim sn =
n!1
este o progresie geometric

a
S
irul sumelor partiale are
q=
6 1,
q = 1.
|q| < 1,
+1, q 1.
1
1q ,
Pentru q 1 sirul (sn ) nu are limit

a. Astfel, seria geometric
a cu ratia q este convergent
a pentru |q| < 1 si are suma 1/(1 q) si divergent
a pentru |q| 1.
P
P
num
ar real.
Fie seriile (A)
an si (B)
bn si un P
Numim sum
aPa seriilor (A) si (B) seria (an + bn ). Numim produs al seriei (A) cu
scalarul seria (an ). Deci:
1
X
n=1
an +
1
X
n=1
bn =
1
X
n=1
(an + bn ),
1
X
n=1
an =
1
X
n=1
(an ).
MATEMATICA
29
Teorema 2.23 Dac

a seriile (A) si (B) sunt convergente, av
and sumele s si respectiv ,
atunci
P
a si are suma s + , oeicare ar fi , 2 R.
10 . Seria (an + bn ) este convergent
20 . Dac
a an bn , pentru orice n 2 N, atunci s .
/ 10 . Fie (sn ) si respectiv (n ) sirurile sumelor partiale ale celor doua serii si Sn =
sn + n . Atunci
lim Sn = lim (sn + n ) = lim sn + lim n = s + .
n!1
n!1
n!1
n!1
20 . Din an bn urmeaz
a sn n , pentru orice n 2 N, de unde prin trecere la limita
rezulta s . .
Teorema 2.24 10 . Dac
a ntr-o serie se schimb
a ordinea unui num
ar finit de termeni,
se obtine o serie care are aceeasi natur
a cu seria dat
a. Dac
a seria dat
a are sum
a, seria
obtinut
a are aceeasi sum
a.
20 . Dac
a la o serie se adaug
a sau se nl
atur
a un num
ar finit de termeni, seria obtinut
a
are aceeasi natur
a cu seria dat
a. Dac
a seria dat
a este convergent
a, sumele celor dou
a
serii, n general, nu coincid. Dac
a seria dat
a este divergent
a cu suma 1, seria obtinut
a
are suma 1.
30 . Dac
a termenii unei serii, cu suma finit
a sau infinit
a, se asociaz
a n grupe asa
fel nc
at fiecare grup
a s
a contin
a un num
ar finit de termeni consecutivi si fiecare termen
s
a apartin
a la o singur
a grup
a, atunci seria ce are ca termen general suma termenilor
dintr-o grup
a are aceeasi natur
a si aceeasi sum
a cu seria dat
a.
ar finit de termeni ai seriei, se modifica un
/ 10 . Prin schimbarea ordinii unui num
numar finit de termeni ai sirului sumelor sale partiale, ceea ce nu modifica natura sa.
20 . Prin adaugarea sau nl
aturarea unui num
ar finit de termeni, sirul sumelor partiale
se modifica cu o cantitate constant
a (suma termenilor adaugati sau nl
aturati), deci
natura sa nu se modifica. Daca acest sir este convergent, limita sa se modifica cu aceasta
cantitate constanta.
irul sumelor partiale ale seriei obtinute este un subsir al sirului sumelor partiale
30 . S
ale seriei
Pdate si deci are aceeasi natura si limita cu aceasta. .
Fie
an o serie convergent
a si s suma sa. Numarul
rn = s sn =
1
X
k=n+1
ak , n 2 N,
P
an , iar (rn ) se numeste sirul
se numeste restul de ordinul n al seriei convergente
resturilor seriei. Sirul resturilor seriei este convergent la zero.
Teorema 2.25 10 . S
irul sumelor partiale ale unei serii convergente este m
arginit.
irul termenilor unei serii convergente este convergent la zero.
20 . S
30 . Dac
a sirul termenilor unei serii nu converge la zero, atunci seria este divergent
a.
/ 10 . O serie este convergent
a daca sirul sumelor sale partiale este convergent, deci
marginit.
MATEMATICA
30
20 . Afirmatia rezulta din egalitatea an = sn sn1 , pentru orice n > 1.

30 . Rezulta prin reducere la absurd, tin
and seama de 20 . .
0
0
Reciprocile afirmatiilor 2 si 3 nu sunt adevarate.
Studiul seriilor comporta doua probleme: stabilirea naturii unei serii si, n caz de
convergenta, calculul sumei. In cele ce urmeaza vom stabili cateva criterii (conditii
suficiente) de convergenta.
2.5.2
Serii cu termeni pozitivi
Definitia 2.7 O serie se numeste serie cu termeni pozitivi dac

a, ncep
and cu un anumit
rang, toti termenii s
ai sunt pozitivi.
P
an este cu termeni
T
inand seama de Teorema 2.24, se poate considera ca seria
pozitivi daca an > 0, pentru orice n 2 N.
S
irul sumelor partiale ale unei serii cu termeni pozitivi este monoton crescator.
a sirul sumelor partiale ale seriei cu terTeorema 2.26
P (Criteriul monotoniei) Dac
meni pozitivi
arginit, seria este convergent
a, iar dac
a este nem
arginit, seria
an este m
este divergent
a.
/S
irul (sn ) fiind monoton si marginit este convergent. .
P
P
an si (B)
Teorema 2.27 (Criteriul comparatiei) Fie (A)
bn dou
a serii cu termeni pozitivi. Dac
a exist
a un num
ar natural N a.. an bn , pentru orice n > N ,
atunci:
- dac
a seria (B) este convergent
a si seria (A) este convergent
a;
a si seria (B) este divergent
- dac
a seria (A) este divergent
a.
/ Fie (sn ) si respectiv (n ) sirurile sumelor partiale ale celor doua serii. Din an bn
urmeaza sn n , pentru orice n > N .
Daca seria (B) este convergent
a , (n ) este marginit, deci, dupa criteriul monotoniei,
seria (A) este convergenta.
a, (sn ) este nemarginit. Din inegalitatea precedenta
Daca seria (A) este divergent
rezulta ca si (n ) este nemarginit, deci seria (B) este divergent
a. .
P
Teorema 2.28 (Criteriul de condensare, Cauchy) Fie (A) an o serie cu termeni
ator, seria (A) are aceeasi natur
a cu seria (D)
pozitivi. Dac
a sirul (an ) este descresc
P
2n a2n .
inand seama e punctul 30 al Teoremei 2.24, seria (A) are aceeasi natura cu seriile
/T
(B)
1
X
n=1
bn = (a1 + a2 ) + (a3 + a4 ) + (a5 + a6 + a7 + a8 ) +
cu b1 = a1 + a2 , bn = a2n1 +1 + + a2n pentru orice n 2 si

(C)
1
X
n=0
cn = a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + a5 + a6 + a7 ) +
MATEMATICA
31
cu cn = a2n + a2n +1 + + a2n+1 1 , pentru orice n 0.

Deoarece sirul (an ) este descrescator, avem inegalitatile
(b) bn
1 n
(2 a2n ),
2
(c) cn 2n a2n ,
8 n 1.
Aplicam criteriul comparatiei. Daca seria (A), deci si (B) este convergent
a, din (b)
rezult
a ca seria (D) este convergent
a. Daca seria (A), deci si seria (C) este divergent
a,
din (c) rezulta ca seria (D) este divergnt
a.
Reciproc, daca seria (D) este convergenta, din (b) rezult
a ca seria (C), deci si seria
(A) este convergenta. Daca seria (D) este divergent
a, din (b) rezulta ca seria (B), deci
si (A) este divergenta. .
Exemplul 2.9 Seria
1
P
n=1
1
n ,
a seria lui Riemann sau seria armonica

2 R, numit
generalizata este:
- convergent
a pentru > 1;
- divergent
a pentru 1.
Intr-adev
ar, dac
a 0, seria este divergent
a deoarece sirul termenilor ei nu converge
la zero.
ator si deci seria lui
Dac
a > 0, sirul cu termenul general an = 1/n este descresc
Riemann are aceeasi natur
a cu seria
n
1
1
X
X
1
1
n
,
2 n =
(2 )
21
n=1
n=1
a dac
a q = 21 < 1,
care este o serie geometric
a cu ratia q = 21 > 0, convergent
1
adic
a > 1, si divergent
a dac
aq=2
1, adic
a 1.
P
Teorema 2.29 (Criteriul r
ad
acinii, Cauchy) Fie
an o serie cu termeni pozitivi.
Dac
a exist
a un num
ar natural N a..
p
- pentru orice n > N , n an q < 1, seria este convergent
a;
p
- pentru orice n > N , n an q 1, seria este divergent
a.
n
P din enunt avem ca an q , iar seria
P /n Aplicam criteriul comparatiei. In primul caz,
a. In cazul al doilea,
este convergent
a. Deci seria an este convergent
q , cu 0 < q < 1P
P
an q n , iar seria
q n , cu q 1 este divergent
a. Deci seria
an este divergent
a. .
P
Teorema 2.30 (Criteriul r
ad
acinii cu limit
a) Fie seria cu termeni pozitivi
an
p
pentru care exista
a lim n an = :
n!1
- dac
a < 1, seria este convergent
a;
- dac
a > 1, seria este divergent
a;
- dac
a = 1, caz de dubiu.
/ Din definitia limitei rezulta ca pentru orice " > 0, exista un N 2 N a..
p
" < n an < + ".
Daca < 1 putem gasi un " > 0 a.. q = + " < 1, adica an < q n , cu q < 1 si deci seria
este convergenta. Daca > 1 putem gasi un " > 0 a.. q = " > 1, adica an > q n , cu
q > 1 si deci seria este divergent
a. .
MATEMATICA

Exemplul 2.10 Seria cu termenul general an =
lim
n!1
p
n
an = lim
n!1
s
n
n+1
2n 1
n+1
2n1
= lim
n!1
32
este convergent
a, c
aci
n+1
1
= < 1.
2n 1
2
P
Teorema 2.31 (Criteriul raportului, d 0 Alembert) Fie
an o serie cu termeni pozitivi. Dac
a exist
a un num
ar natural N a..
q < 1, seria este convergent
a;
- pentru orice n > N : aan+1
n
- pentru orice n > N : aan+1
q
seria
este
divergent
a
.
1,
n
/ Fara a restrange generalitatea putem presupune ca inegalitatile din enunt sunt
adevarate pentru n 1 si sa observam ca
an =
an
an1
a2

a1 .
an1 an2
a1
P n1
n1
In primul caz, din enunt si egalitatea precedent
, iar seria
q
,
Pa avem ca an a1 q
cu 0 < q < 1 este convergent
a
.
Deci
seria
a
este
convergent
a
.
In
cazul
al
doilea,
n
P
P
an a1 q n1 , iar seria q n1 , cu q 1 este divergent
an este divergenta.
a. Deci seria
.
P
Teorema 2.32 (Criteriul raportului cu limit
a) Fie seria cu termeni pozitivi
an
=
:
pentru care exist
a lim aan+1
n
n!1
- dac
a < 1, seria este convergent
a;
- dac
a > 1, seria este divergent
a;
- dac
acinii. .
/ Se demonstreaza la fel ca la criteriul rad
Exemplul 2.11 Seria
1
P
n=0
1
n!
este convergent
a, c
aci
n!
1
an+1
1
=
=
< 1, n 1.
an
(n + 1)!
n+1
2
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
P
Teorema 2.33 (Criteriul lui Kummer) Fie
a
ar natural N a..P
exist
a un sir de numere pozitive (kn ) si un num
n
- pentru orice n > N : kn aan+1
kn+1 > 0, atunci seria
a;
an este convergent
P 1
an
a,
- pentru orice n > N : kn an+1 kn+1 0, iar seria
kn este divergent
P
atunci seria
a.
an este divergent
/ Fara a restrange generalitatea putem presupune ca inegelitatile din enunt sunt
adevarate pentru n 1. In primul caz, inegalitatea din enunt se mai scrie
kn an kn+1 an+1 an+1 > 0,
MATEMATICA
33
de unde rezulta ca sirul (kn an ) este monoton descrescator si marginit inferior de 0, deci
convergent. Fie ` limita sa. Prin urmare, seria cu termenul general
bn = kn an kn+1 an+1
este convergenta si are suma k1 a1 `. Cum > 0, inegalitatea P
precedent
a se mai scrie
an+1 1 bn . Aplicand criteriul comparatiei, deducem ca seria
an este convergenta.
In cazul al doilea, din inegalitatea din enunt obtinem kn an kn+1 an+1 , adica sirul kn an
este monoton crescator, deci kn an k1 a1 sau an k1 a1 k1n , pentru orice n 1. Cum
P 1
P
a, deducem ca seria
an este divergent
a. .
seria
kn este divergent
In cazul particular kn = n si = r 1 se obtine:
P
Teorema 2.34 (Criteriul lui Raabe
si Duhamel) Fie
a exist
a un num
arnatural N a..
P
n
- pentru orice n > N : n aan+1
1 r > 1, atunci seria
an este convergent
a;
P
an
an este divergent
a.
- pentru orice n > N : n an+1 1 r 1, atunci seria
Teorema 2.35 (Criteriul lui Raabe
s
i Duhamel
a) Fie
cu limit
n
1 =:
termeni pozitivi pentru care exist
a lim n aan+1
n!1
- dac
a > 1, seria este convergent
a;
- dac
a < 1, seria este divergent
a;
- dac
an o serie cu
/ Se demonstreaza la fel ca la criteriul rad

acinii. .
Criteriul lui Raabe si Duham el se aplica, n general, n cazul n care criteriul lui
d0 Alembert da dubiu.
2.5.3
Serii cu termeni oarecare
O serie cu termeni oarecare are o infinitate de termeni pozitivi si o infinitate de termeni

negativi.
O serie care are toti termenii negativi, cu exceptia unui num
ar finit, prin nmultire
cu 1 devine o serie cu termeni pozitivi.
P
an se numeste absolut convergent
Definit
ia 2.8 Seria cu termeni oarecare
a dac
a
P
a.
seria
|an | este convergent
P
a, atunci ea este convergent
a si
Teorema 2.36 Dac
a seria
an este absolut convergent
1
1
X
X
an
|an |.
(2.15)
n=1
n=1
/ Seria modulelor fiind convergent

a, conform criteriului lui Cauchy,
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care
p
X
k=1
|an+k | < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
MATEMATICA
34
p
P
P
P
Dar
an+k
an
|an+k |, pentru orice n, k 2 N. De unde deducem ca seria
k=1
k=1
satisface criteriul lui Cauchy. Trec
and la limita n inegalitatea
n
n
X
X
ak
|ak |
k=1
k=1
se obtine (2.15). .
Reciproca teoremei precedente nu este adevarat
a. exista serii convergente far
a ca
seria modulelor sa fie convergent
a. Spre exemplu, dupa cum vom vedea mai tarziu, seria
1
X
1
(1)n1 ,
n
n=1
a alternant
a, este o serie convergent
a, desi seria modulelor, adica
numit
a seria armonic
seria armonica, este divergent
a.
Definitia 2.9 O serie convergent
a care nu este absolut convergent
a se numeste semia.
convergenta sau simplu convergent
Seria modulelor unei serii date este o serie cu termeni pozitivi. Criteriile de convergenta pentru serii cu termeni pozitivi se pot folosi si pentru stabilirea absolutei convergente
a unei serii oarecare. Daca o serie nu este absolut convergent
a ea poate fi convergent
a
sau divergenta. Dam n continuare un criteriu de convergent
a pentru serii cu termeni
oarecare.
P
n an este convergent
a dac
a
Teorema 2.37 (Criteriul lui Abel-Dirichlet) Seria
(n ) este un sir de numere reale pozitive monoton descresc
ator si n ! 0, iar
sn = a1 + a2 + + an
este m
arginit, adic
a |sn | M , pentru orice n 2 N.
P
/ Aratam ca seria
n an satisface criteriul general al lui Cauchy. deoarece an+k =
sn+k sn+k1 , putem scrie
p
X
n+k an+k =
k=1
= n+1 sn +
p
X
k=1
p1
X
k=1
n+k (sn+k sn+k1 ) =
(n+k n+k+1 )sn+k + n+p sn+p .
Dar |sn | M si (n ) este monoton descrescator, n+k n+k+1 > 0. Prin urmare,
n+k an+k M n+1 + M (n+1 n+p ) + M n+p = 2M n+1 < ",
k=1
deoarece n ! 0. .
MATEMATICA
35
P sin nx
ar, pentru > 0,
Exemplul 2.12 Seria
a pentru > 0. In adev
n este convergent
srul n = n1 este monoton descresc
ator la zero, iar
sn =
n
X
sin kx =
k=1
1
nx
(n + 1)x
sin
sin
,
sin x2
2
2
pentru x 6= 2k, cu k num

ar ntreg. De unde,
|sn |
1
,
| sin x2 |
adic
a (sn ) este m
arginit.
Definitia 2.10 Se numeste serie alternant
a o serie de forma
1 2 + 3 4 + + (1)n+1 n + ,
n care toti n sunt numere reale pozitive.
Teorema 2.38 (Criteriul lui Leibniz) O serie alternant
a este convergent
a dac
a sirul
(n ) este monoton descresc
ator si n ! 0.
/ Aplicam criteriul lui Abel-Dirichlet. Sirul (n ) satisface conditiile cerute de acest
criteriu, iar an = (1)n+1 , nc
at (sn ) este sirul: 1, 0, 1, 0, . . ., evident marginit.
Exemplul 2.13 Seria armonic
a generalizat
a (sau seria lui Riemann) alternat
a
1
X
n=1
(1)n+1
1
n
a.
n care 0 < 1 este simplu convergent
In adev
ar, sirul ( n1 ) cu > 0 este monoton descresc
ator la zero. Dup
a criteriul lui
Leibniz seria este convergent
a. Pentru > 1 seria este absolut convergent
a. In concluzie,
pentru 0 < 1 seria lui Riemann alternat
a este simplu convergent
a.
2.6
Serii n Rp
In Rp sunt definite sumele finite de vectori, datorita structurii de spatiu liniar, cat si
limitele sirurilor de vectori, datorita structurii de spatiu normat.
Definitia convergentei unei serii de vectori din Rp este complet analoaga definitiei
convergentei unei serii de numere reale.
Fie (an ) un sir de vectori din Rp si (sn ) sirul
s1 = a1 , s2 = a1 + a2 , . . . , sn = a1 + a2 + + an , . . .
(2.16)
MATEMATICA
36
Perechea de siruri ((an ), (sn )) se numeste serie de de vectori din Rp si se noteaza

a1 + a2 + + an + sau
1
X
an sau
n=1
an .
(2.17)
S
irul (an ) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (sn ) se numeste sirul sumelor
partiale. P
Seria
an este convergent
a vectorul s 2 Rp , dac
a si are ca sum
a sirul (sn ) este
convergent si are limita s. In acest caz scriem
1
X
an = s = lim
n=1
n!1
n
X
ak .
(2.18)
k=1
P
Seria
an este divergent
a dac
a sirul (sn ) este divergent.
p
a celor p
Deoarece convergenta unui sir de vectori din
P R se reduce la convergent
siruri componente, urmeaza ca seria de vectori
an , n care an = (an1 , a2n , . . . , anp ) este
P n
convergenta d.d. seriile de numere reale
ak , k = 1, p, sunt convergente.
Multe din rezultatele obtinute pentru serii de numere reale se mentin si pentru serii
de vectori.
P
Teorema 2.39 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria
an este convergent
a d.d.
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care ||an+1 + an+2 + + an+p || < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
(2.19)
/ Daca (sn ) este sirul sumelor partiale ale seriei, atunci pentru orice n, p 2 N putem
scrie
sn+p sn = an+1 + an+2 + + an+p .
P
Seria
an este convergent
a d.d. sirul (sn ) este convergent. Dar (sn ) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adica
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care ||sn+p sn || < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
a, obtinem (2.19). .
Inlocuind aici diferenta sn+p sn cu expresia precedent
P
an se numeste convergent
Definit
ia 2.11 Seria de vectori
a n norma dac
a seria
P
a.
||an || (seria normelor) este convergent
P
Teorema 2.40 Dac
a seria
a n norm
a, atunci ea este convergent
a
an este convergent
si
1
1
X X
kan k .
an
(2.20)
n=1
n=1
/ Seria normelor fiind convergent

a, conform criteriului lui Cauchy,
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care
p
X
k=1
||an+k || < ", 8 n > N, 8 p 2 N.
MATEMATICA
37
Dar
p
X
X
an+k
||an+k ||,
k=1
k=1
P
pentru orice n, k 2 N. De unde deducem ca seria
an satisface criteriul lui Cauchy.
Trecand la limita n inegalitatea
n
n
X X
ak
||ak ||
k=1
k=1
se obtine (2.20). .
P
a pentru seria de vectori an exist
a o serie
Teorema 2.41 (Criteriul
arii) Dac
P major
de numere
reale
pozitive
||a
||
,
pentru
orice
2
,
convergent
a
s
i
a.
.
n
N,
atunci
n
n
n
P
seria
a.
an este convergent
/ Pentru demonstratie se foloseste teorema precedent
a si criteriul comparatiei de la
serii cu termeni pozitivi. .
Capitolul 3
LIMITE DE FUNCT
II
3.1
3.1.1
Limita unei functii reale de o variabil

a real
a
Limita ntr-un punct
Fie f : E ! R si x0 un punct de acumulare al multimii E.

a pentru
a num
arul real l este limita functiei f n punctul x0 dac
orice vecin
atate U a lui l exist
a o vecin
atate V a lui x0 a.. oricare ar fi x 6= x0 , x 2 V \E,
s
a avem f (x) 2 U si scriem
lim f (x) = l.
x!x0
Punctul x0 poate sa nu apartin

a multimii E, dar trebuie sa fie punct de acumulare
at x0 cat si l pot fi finite sau infinite, vecin
pentru E. At
at
atile V si U fiind definite
corespunzator.
Daca x0 si l sunt finite, defintia precedent
a este echivalent
a cu definitia care urmeaza:
a num
a pentru
orice " > 0 exist
a un num
ar (") > 0 a.. oricare ar fi x 2 E pentru care |x x0 | < ,
s
a avem |f (x) l| < ".
Definitia limitei unei functii ntr-un punct poate fi formulat
a si cu ajutorul sirurilor.
a num
a pentru
orice sir (xn ), xn 2 E, x 6= x0 , convergent la x0 , sirul corespunz
ator al valorilor functiei
(f (xn )) este convergent la l.
3.1.2
Propriet
ati ale limitei unei functii
Deoarece limita unei functii ntr-un punct se poate defini cu ajutorul limitei unui sir, o
parte dintre proprietatile limitelor sirurilor sunt valabile si pentru limite de functii.
Fie f1 , f2 :! R, doua functii definite pe E R si x0 un punct de acumulare al
multimii E.
38
MATEMATICA
39
Teorema 3.1 Dac

a functiile f1 si f2 au limite n punctul x0 , finite sau infinite si:
a n punctul x0
1. dac
a suma limitelor are sens, atunci functia sum
a f1 + f2 are limit
si
lim (f1 (x) + f2 (x)) = lim f1 (x) + lim f2 (x);
x!x0
x!x0
x!x0
a n punctul
2. dac
a produsul limitelor are sens, atunci functia produs f1 f2 are limit
x0 si
lim (f1 (x) f2 (x)) = lim f1 (x) lim f2 (x);
x!x0
x!x0
x!x0
3. dac
a c
atul limitelor are sens, atunci functia c
at f1 /f2 are limit
a n punctul x0 si
lim
x!x0
lim f1 (x)
f1 (x)
x!x0
=
;
f2 (x)
lim f2 (x)
x!x0
4. dac
a limita lui f1 la puterea limila lui f2 are sens, atunci functia f1f2 are limit
a n
punctul x0 si
lim f2 (x)
x!x0
f (x)
lim (f1 (x)) 2 = lim f1 (x)
.
x!x0
x!x0
Teorema 3.2 Fie u : E ! F si f :! R dou

a functii si x0 un punct de acumulare al
multimii E, pentru care exist
a lim u(x) = u0 , u0 punct de acumulare al multimii F .
x!x0
Dac
a exist
a lim f (u) = l, atunci functia compus
a f u : E ! R are limit
a n punctul
x0 si
u!u0
lim (f u)(x) = l.
x!x0
/ Functia u avand limita u0 n punctul x0 , urmeaza ca pentru orice sir (xn ) convergent
and limita l n punctul
la x0 , sirul (un ), cu un = u(xn ), este convergent la u0 Functia f av
u0 , urmeaza ca sirul cu termenul general
f (nn ) = f (u(xn )) = (f u)(xn )
este convergent la l. .
Pentru siruri, criteriul lui Cauchy ne permite sa studiem convergenta unui sir far
aa
fi implicata limita acestuia. Definitia limitei unei functii cu ajutorul sirurilor ne permite
sa transpunem acest criteriu si la functii.
Teorema 3.3 (Criteriul lui Cauchy-Bolzano) Functia f are limit
a n punctul x0
d.d. oricare ar fi " > 0 exist
a o vecin
atate V a lui x0 a.. pentru orice x, x0 6= x0 ,
x, x0 2 V \ E, s
a avem |f (x) f (x0 )| < ".
and x ! x0 , Deci, oricare ar fi " > 0,
/ Necesitatea. Sa presupunem ca f (x) ! l c
exista un (") > 0 a.. pentru orice x, x0 2 V = (x0 , x0 + ) sa avem
|f (x) l| < ", |f (x0 ) l| < ",
de unde,
|f (x) f (x0 )| < |f (x) l| + |f (x0 ) l| < 2".
MATEMATICA
40
Suficienta. Fie (xn ) un sir, xn 2 E, xn 6= x0 , xn ! x0 . Conform ipotezei, pentru

orice " > 0 exista o vecinatate V a lui x0 a.. pentru x, x0 6= x0 , x, x0 2 V \ E, sa avem
|f (x) f (x0 )| < ".
S
irul (xn ) fiind convergent la x0 , exista un N (") a.. pentru n, m > N , xn , xm 2 V
si deci |f (xn ) f (xm )| < ". Prin urmare, sirul (f (xn )) este un sir Cauchy de numere
reale si deci are limita. Cum sirul (xn ) este arbitrar, deducem ca functia f are limita n
punctul x0 . .
3.2
Limita unei functii vectoriale de o variabil

a real
a
Fie f : E ! Rm , E R si x0 un punct de acumulare al multimii E.

a vectorul l = (l1 , l2 , . . . , lm ) 2 Rm este limita functiei f n
a un num
ar (") > 0 a.. oricare ar fi x 2 E
a pentru orice " > 0 exist
punctul x0 dac
a avem
pentru care |x x0 | < , s
v
um
uX
2
||f (x) l|| = t
(fk (x) lk ) < "
k=1
si scriem lim f (x) = l.

x!x0
Teorema 3.4 O functie vectorial

a are limit
a ntr-un punct d.d. functiile sale componente au limite n acel punct, adic
a
lim f (x) = l , lim fk (x) = lk , k = 1, m.
x!x0
x!x0
/ Teorema rezulta din dubla inegalitate

|fk (x) lk | ||f (x) l||
m
X
i=1
|fi (x) li |, k = 1, m
si definitia precedenta. .
Aceasta teorema reduce studiul limitei unei functii vectoriale la studiul limitelor a m
functii reale.
Teorema 3.5 Dac
a functiile f1 , f2 : E ! Rm au limite n punctul x0 , atunci:
lim (1 f1 (x) + 2 f2 (x)) = 1 lim f1 (x) + 2 lim f2 (x), 8 1 , 2 2 R,
x!x0
x!x0
x!x0
lim (f1 (x) f2 (x)) = lim f1 (x) lim f2 (x).
x!x0
x!x0
x!x0
MATEMATICA
3.3
41
Limita unei functii de o variabil

a vectorial
a
a si x0 = (x01 , x20 , . . . , xn0 ) un punct de

Fie f : E ! R, E Rn , o functie real
acumulare al multimii E.
a num
a pentru
a un num
ar (") > 0 a.. oricare ar fi x = (x1 , x2 , . . . , xn ) 2 E pentru
orice " > 0 exist
care
v
u n
uX
||x x0 || = t (xi x0i )2 < ,
i=1
s
a avem |f (x) l| < " si scriem
lim f (x) = l.
x!x0
a si x0 = (x10 , x02 , . . . , xn0 ) un punct de

Fie f : E ! Rm , E Rn , o functie vectorial
acumulare al multimii E.
a vectorul l = (l1 , l2 , . . . , lm ) 2 Rm este limita functiei f n
a pentru orice " > 0 exist
punctul x0 dac
a un num
ar (") > 0 a.. oricare ar fi x 2 E
a avem ||f (x) l|| < " si scriem lim f (x) = l.
pentru care ||x x0 || < , s
x!x0
Teorema 3.4 ramane valabil

a si n cazul functiilor vectoriale de o variabil
a vectorial
a.
a are limit
a ntr-un punct d.d. functiile sale componente au limite n acel punct, adic
a
lim f (x) = l , lim fk (x) = lk , k = 1, m.
x!x0
x!x0
Capitolul 4
FUNCT
II CONTINUE
4.1
4.1.1
Continuitatea functiilor reale de o variabil

a real
a
Continuitatea ntr-un punct
Fie f : E ! R, E R, o functie reala si x0 2 E.

a n punctul x0 dac
a functia f este continu
a oricare ar fi U o
a o vecin
atate V a lui x0 , a.. pentru orice x 2 V \ E, s
vecin
atate a lui f (x0 ), exist
a
avem f (x) 2 U .
Vecinatatea V depinde de vecin
atii se cerceteaza
atatea U . In problema continuit
comportarea functiei n vecin
atatea punctului x0 fat
a de valoarea functiei n punctul x0 ,
deci x0 trebuie sa apartina multimii de definitie a functiei.
Functia este continua n punctul x0 dac
a la valori ale variabilei x vecine de x0 functia
ia valori oricat de apropiate de valoarea functiei n punctul x0 . Nu se pune problema
continuitatii n punctele +1 si 1 si nici n punctele n care valoarea functiei devine
a, deoarece n definitia contiinfinita. Intr-un punct izolat x0 2 E functia f este continu
nuitatii nu se cere (ca la definitia limitei ntr-un punct) ca x0 sa fie punct de acumulare
al lui E.
Un punct x0 n care functia este continu
a se numeste punct de continuitate pentru
functia f .
Definitia precedenta este echivalent
a cu urmatoarea definitie:
a n punctul x0 dac
a pentru orice " > 0
exist
a un num
ar (") > 0 a.. oricare ar fi x 2 E pentru care |x x0 | < , s
a avem
|f (x) f (x0 )| < ".
In cazul n care x0 2 E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x0 se poate defini cu ajutorul limitei.
42
MATEMATICA
43
a n punctul x0 , punct de acumulare

pentru E, dac
a cu f (x0 ), adic
a
a f are limit
a n x0 si aceasta este egal
lim f (x) = f (x0 ).
x!x0
Deoarece f este continu

a n orice punct izolat din E, problema continuit
atii se pune
numai n punctele de acumulare ale lui E. Daca f nu este continu
a n x0 , spunem ca
a n punctul x0 , iar x0 se numeste punct de discontinuitate.
functia f este discontinu
a n fiecare punct al
Functia f este continua pe o multime A E daca este continu
multimii A, adica
a pe A E dac
a pentru orice x 2 A
si pentru orice " > 0 exist
a un num
ar (", x) > 0 a.. oricare ar fi x0 2 E pentru care
|x0 x| < , s
a avem |f (x0 ) f (x)| < ".
4.1.2
Propriet
ati ale functiilor continue
Operatii cu functii continue

Din definitia continuitatii cu ajutorul sirurilor si proprietatile operatiilor cu siruri rezulta:
Teorema 4.1 Dac
a functiile f, g : E ! R sunt continue n punctul x0 , atunci:
1. functia f + g este continu
a n x0 ;
2. functia f g este continu
a n x0 ;
3. dac
a g(x0 ) 6= 0, functia f /g este continu
a n x0 .
Continuitatea functiei compuse
Teorema 4.2 Fie u : E ! F si f : F ! R. Dac
a functia u este continu
a n punctul
x0 2 E si f este continu
a n punctul u0 = u(x0 ) 2 F , atunci functia compus
a f u :
E ! R este continu
a n punctul x0 .
/ Deoarece functia u este continu
a n x0 , pentru orice sir (xn ), xn 2 E, convergent la
x0 , sirul (un ), un = u(xn ), din F este convergent la u0 . Functia f fiind continu
a n u0 ,
sirul (f (un )) este convergent la f (u0 ). Deci f (u(xn )) ! f (u(x0 )). .
Propriet
ati locale ale functiilor continue
Teorema 4.3 Dac
a f este continu
a n x0 si f (x0 ) 6= 0, exist
a o vecin
atate V a lui x0
a.. pentru orice x 2 V \ E s
a avem f (x) f (x0 ) > 0.
atii, rezulta ca
/ S
a presupunem ca f (x0 ) > 0 si fie " = 12 f (x0 ). Din definitia continuit
exista o vecinatate V a lui x0 a.. pentru orice x 2 V \ E avem |f (x) f (x0 )| < 21 f (x0 ),
de unde f (x) > 21 f (x0 ) > 0. Daca f (x0 ) < 0, luam " = 21 f (x0 ). .
Din demonstratia teoremei precedente rezulta
Teorema 4.4 Dac
a f este continu
a n x0 exist
a o vecin
atate V a lui x0 n care f este
m
arginit
a.
MATEMATICA
44
Propriet
ati ale functiilor continue pe un interval nchis si m
arginit
Teorema 4.5 (Prima teorem
a lui Weierstrass) O functia continu
a pe un interval
arginit
a pe [a, b].
nchis si m
arginit [a, b] este m
/ Demonstratie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca functia f : [a, b] ! R,
continua pe [a, b], nu ar fi marginit
ar M > 0 exista un
a pe [a, b]. Deci, pentru orice num
punct M 2 [a, b] a.. |f (M )| > M . Sa luam M = n. Urmeaza ca pentru orice n 2 N
exista un n = n [a, b] a.. |f (n )| > n.
Intervalul [a, b] fiind marginit si nchis, sirul (n ) este marginit siconform lemei lui
Cesarose poate extrage un subsir (nk ) convergent la un punct 2 [a, b]. Functia fiind
a si n , deci f (n ) ! f (). Insa din |f (nk )| > nk deducem
continua pe [a, b] este continu
ca pentru k ! 1, |f (nk )| ! 1. Contradictie. .
a pe un interval
Teorema 4.6 (Adoua teorem
a a lui Weierstrass) O functie continu
nchis si m
arginit [a, b] si atinge marginile pe [a, b].
/ Functia f : [a, b] ! R, fiind continu
a pe [a, b], dupa teorema precedent
a este
marginita pe [a, b], deci exista numerele m si M a.. m f (x) M , unde m este
marginea inferioara si M marginea superioara a valorilor functiei f pe [a, b]. Sa arat
am
ca exista un punct 2 [a, b] n care f () = m.
Demonstratie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca n nici un punct din [a, b]
functia f nu ia valoarea m. Atunci, dupa definitia marginii inferioare, urmeaza ca f (x)
1
m > 0 pe [a, b] si deci functia f1 (x) = f (x)m
este continu
a si pozitiva pe [a, b]. Prin
urmare, conform teoremei precedente, f1 este marginit
a pe [a, b], deci exista un M1 > 0
a.. f1 (x) M1 , de unde rezulta ca m + M11 f (x), adica m nu ar mai fi maginea
inferioara a valorilor functiei f pe [a, b]. Contradictie.
In mod asemanator se demonstreaza existenta unui punct n care f ia valoarea M . .
Teorema 4.7 Dac
a o functie continu
a pe un interval nchis si m
arginit [a, b] ia valori
de semne contrare la capetele intervalului, adic
a f (a) f (b) < 0, atunci exist
a cel putin
un punct x0 2 (a, b) a.. f (x0 ) = 0.
mijlocul lui [a, b]. Daca
/ Sa presupunem ca f (a) < 0, f (b) > 0 si fie x1 + a+b
2
f (x1 ) = 0, x1 este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a1 , b1 ] acela dintre intervalele
1
mijlocul lui [a1 , b1 ].
[a, x1 ] sau [x1 , b] pentru care f (a1 ) < 0, f (b1 ) > 0 si fie x2 = a1 +b
2
Daca f (x2 ) = 0, x2 este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a2 , b2 ] acele dintre
and n acest
intervalele [a1 , x2 ] sau [x2 , b1 ] pentru care f (a2 ) < 0, f (b2 ) > 0. Continu
mod, obtinem un sir de intervale marginite si nchise In = [an , bn ] cu In+1 In si
1
T
bn an = ba
!
0.
Din
Lema
lui
Cesaro
rezult
a
c
a
In = {x0 }, punctul x0 fiind
n
2
n=1
limita comuna a celor doua siruri (an ) si (bn ) si x0 2 [a, b]. Deoarece f (an ) < 0, f (bn ) > 0
si f este continua, trecand la limita pentru n ! 1, urmeaza ca f (x0 ) 0 si f (x0 ) 0,
ceea ce conduce la f (x0 ) = 0. .
Teorema 4.8 O functie continu
arginit [a, b] ia cel putin o
dat
a toate valorile cuprinse ntre marginea inferioar
a m si marginea superioar
a M a
valorilor sale pe [a, b].
MATEMATICA
45
/ Fie 2 (m, M ). Functia g(x) = f (x) este continu

a pe [a, b]. Daca m si M
sunt punctele pentru care f (m ) = m si f (M ) = M , avem g(m ) < 0, g(M ) > 0. Deci
exista un punct x0 cuprins ntre m si M a.. g(x0 ) = 0, adica f (x0 ) = . .
Proprietatea pusa n evident
a n aceasta teorema se numeste proprietatea lui Darboux.
4.1.3
Continuitatea uniform
a
a pe E dac
a functia f : E ! R este uniform continu
a oricare
ar fi " > 0 exist
a un num
ar (") > 0 a.. pentru orice x, x0 2 E pentru care |x x0 | < ,
s
a avem |f (x) f (x0 )| < ".
a pe [1, 3]. Intr-adev
Exemplul 4.1 Functia f (x) = x3 , x 2 [1, 3] este uniform continu
ar,
|f (x) f (x0 )| = |x x0 | (x2 + xx0 + x02 ) < 27 |x x0 | < ",
pentru orice x, x0 2 [1, 3] pentru care |x x0 | < ("), cu (") = 27/".
Daca n definitia precedent
a pastr
am pe x0 2 E fix, obtinem definitia continuit
atii
functiei f pe E. Deci o functie uniform continu
a pe multimea E este continu
a pe E.
Reciproca nu este adevarata.
Teorema 4.9 O functie continu
arginit (compact) este uniform continu
a pe acel interval.
/ Demonstratie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca functia f : [a, b] ! R,
a pe [a, b]. Rezulta atunci ca exista un "0 > 0
continua pe [a, b], nu ar fi uniform continu
a.. pentru orice > 0 exista punctele x , x0 2 [a, b] cu |x x0 | < pentru care
|f (x ) f (x0 )| "0 .
Sa luam = n1 . Obtinem astfel doua siruri de puncte (xn ), (x0n ) din [a, b] cu proprietatea ca pentru orice n 2 N avem |xn x0n | < n1 si |f (x ) f (x0 )| "0 .
Intervalul [a, b] fiind marginit, sirul (xn ) este marginit siconform Lemei lui Cesaro
admite un subsir (xnk ) convergent. Fie x0 limita sa. deoarece |xnk xn0 k | < n1k ! 0,
urmeaza ca subsirul (x0nk ) al lui (x0n ) este de asemenea convergent la x0 . Intervalul [a, b]
fiind nchis, x0 2 [a, b]. Functia f fiind continu
a pe [a, b], deci si n x0 , avem
lim f (xnk ) = f (x0 ),
k!1
lim f (x0nk ) = f (x0 ),
k!1
de unde 0 "0 . Contradictie. Rezulta ca f este uniform continu

a pe [a, b]. .
O conditie suficienta de uniforma continuitate este data de urmatoarea teorema.
Teorema 4.10 Dac

a pentru orice x, x0 2 E exist
a un num
ar L > 0 a..
|f (x) f (x0 )| < L |x x0 |,
(4.1)
a pe E.
atunci functia f este uniform continu
a inegalitatea |f (x)
/ Intr-adevar, pentru (") = L" , inegalitatea |x x0 | < implic
f (x0 )| < ". .
Conditia (4.1) se numeste conditia lui Lipschitz.
MATEMATICA
4.2
4.2.1
46
Continuitatea functiilor vectoriale

Continuitatea ntr-un punct
Fie f : E ! Rm , E Rn , o functie vectorial

a si x0 2 E.
a n punctul x0 dac
a pentru orice " > 0
exist
a un num
ar (") > 0 a.. oricare ar fi x 2 E pentru care ||x x0 || < , s
a avem
||f (x) f (x0 )|| < ".
In cazul n care x0 2 E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x0 se poate defini cu ajutorul limitei.
a n punctul x0 , punct de acumulare
a f are limit
pentru E, dac
a n x0 si aceasta este egal
a cu f (x0 ), adic
a
lim f (x) = f (x0 ), sau lim ||f (x) f (x0 )|| = 0.
x!x0
x!x0
a n punctul x0
Teorema 4.11 Functia f : E ! Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ), este continu
d.d. functiile componente fk E ! R, k = 1, m, sunt continue n x0 .
/ Din inegalitatile
|fk (x) fk (x0 )| ||f (x) f (x0 )||
m
X
i=1
|fi (x) fi (x0 )|, k = 1, m,
avem implicatiile
||f (x) f (x0 )|| < " ) |fk (x) fk (x0 )| < ", k = 1, m,
"
, i = 1, m ) ||f (x) f (x0 )|| < ". .
m
Urmatoarele proprietati, stabilite pentru functii reale de o variabil
a reala, se mentin
si pentru functii vectoriale de o variabil
a vectorial
a:
1. Daca f este continu
a n punctul x0 exista o vecin
atate a punctului x0 n care
functia este marginita.
2. Daca f este continua n punctul x0 , atunci functia ||f || este continu
a n punctul
x0 . Reciproca nu este adevarat
a.
3. Daca f si g sunt continue n punctul x0 , atunci f + g, f , f g sunt continue n
punctul x0 .
4. Fie f : E ! Rm , E Rn , F = f (E) Rm si g : F ! Rp . Daca functia f este
continua n punctul x0 2 E si g este continua n punctul y0 = f (x0 ) 2 F , atunci functia
compusa g f : E ! Rp este continu
a n punctul x0 .
atate V a
5. Daca f este continua n punctul x0 si f (x0 ) =
6 0, atunci exista o vecin
punctului x0 a.. pentru orice x 2 V \ E sa avem f (x) =
6 0.
|fi (x) fi (x0 )| <
MATEMATICA
4.2.2
47
Continuitatea uniform
a

a functia f : E ! Rm este uniform continu
a pe E dac
a oricare
ar fi " > 0 exist
a un num
ar (") > 0 a.. pentru orice x, x0 2 E pentru care ||x x0 || < ,
0
s
a avem ||f (x) f (x )|| < ".
Teorema 4.12 Functia f : E ! Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ), este uniform continu
a pe E
a pe E.
d.d. functiile componente fk E ! R, k = 1, m, sunt uniform continu
/ Din inegalitatile
|fk (x) fk (x0 )| ||f (x) f (x0 )||
m
X
i=1
|fi (x) fi (x0 )|, k = 1, m,
avem implicatiile
||f (x) f (x0 )|| < " ) |fk (x) fk (x0 )| < ", k = 1, m,
|fi (x) fi (x0 )| <
"
, i = 1, m ) ||f (x) f (x0 )|| < ". .
m

a continu
a pe o multime E compact
a (m
arginit
a si
a pe E.
nchis
a) din Rn este uniform continu
Capitolul 5
DERIVATE S
I
DIFERENT
IALE
5.1
5.1.1
Derivata si diferentiala functiilor de o variabil

a
Derivata si diferentiala unei functii reale de o variabil
a
real
a
Fie f : E ! R, E R, o functie reala si x0 2 E un punct de acumulare al multimii E.

a functia f este derivabil
a n punctul x0 dac
a exist
a si este
finit
a limita n x0 a functiei
Rx0 (x) =
f (x) f (x0 )
, x 2 E \ {x0 }.
x x0
Dac
a f este derivabil
a a functiei Rx0 se numeste derivata functiei f
a n x0 , limita finit
n x0 si se noteaz
a cu f 0 (x0 ):
f 0 (x0 ) = lim
x!x0
f (x) f (x0 )
.
x x0
a n x0 . Daca
Daca limita functiei Rx0 este infinita, atunci functia f nu este derivabil
limita functiei Rx0 este 1 se spune ca f are derivata 1 n x0 .
a functia f : E ! R este diferentiabil
a n punctul x0 2 E, punct
de acumulare pentru E, dac
a exist
a num
arul A 2 R si functia : E ! R satisf
ac
and
conditia lim (x) = (x0 ) = 0 a..
x!x0
f (x) f (x0 ) = A (x x0 ) + (x) (x x0 ), 8 x 2 E,

sau, cu x x0 = h
f (x0 + h) f (x0 ) = A h + (x0 + h) h, 8 x0 + h 2 E.
48
MATEMATICA
49
a n x0 , aplicatia
Dac
a f este diferentiabil
h 7! A h, 8 h 2 R,
se numeste diferentiala functiei f n x0 si se noteaz
a
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h.
Pentru functia identic
a i : R ! R, definita prin i(x) = x, oricare ar fi x0 2 R are loc
identitatea
i(x) i(x0 ) = 1 h + 0 h, 8 h 2 R,
care arata ca functia identic

a este diferentiabil
a n orice punct x0 2 R si di(x0 ) =
di(x0 ; h) = h, 8 h 2 R. Deoarece diferentiala functiei identice este aceeasi n orice punct
din R, ea se noteaza
di(x) = dx = h
(5.1)
si se numeste diferentiala variabilei independente.
5.1.2
Derivata si diferentiala unei functii vectoriale de o variabil

a
real
a
Fie f : E ! Rm , E R, o functie vectorial

a si x0 2 E un punct de acumulare al
multimea E.
a n punctul x0 dac
a functia
Rx0 (x) =
f (x) f (x0 )
, x 2 E \ {x0 },
x x0
are limit
a n x0 si aceasta apartine lui Rm .
a n x0 , limita functiei Rx0 se numeste derivata functiei f n x0
Dac
a f este derivabil
si se noteaz
a cu f 0 (x0 ):
f (x) f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim
.
(5.2)
x!x0
x x0
Teorema 5.1 Functia vectorial
a f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este derivabil
a n x0 d.d. functiile
componente fk , k = 1, m, sunt derivabile n x0 . In acest caz
0
(x0 )).
f 0 (x0 ) = (f10 (x0 ), f20 (x0 ), . . . , fm
/ Teorema rezulta din
f (x) f (x0 )
f1 (x) f1 (x0 ) f2 (x) f2 (x0 )
fm (x) fm (x0 )
=
,
,...,
x x0
x x0
x x0
x x0
si faptul ca o functie vectorial
a are limita ntr-un punct d.d. functiile componente au
limita n acel punct. .
MATEMATICA
50
a n punctul x0 2 E, punct de acuDefinitia 5.4 Spunem c

a functia f este diferentiabil
mulare pentru E, dac
a exist
a vectorul A = (A1 , A2 , . . . , Am ) 2 Rm si functia vectorial
a
: E ! Rm satisf
ac
and conditia lim (x) = (x0 ) = 0 a..
x!x0
f (x) f (x0 ) = A (x x0 ) + (x) (x x0 ),
8 x 2 E,
(5.3)
f (x0 + h) f (x0 ) = A h + (x0 + h) h, 8 x0 + h 2 E.
(5.4)
sau, cu x x0 = h
Dac
a n x0 , aplicatia liniar
a df (x0 ) : R ! Rn ,
h 7! A h, 8 h 2 R,
se numeste diferentiala functiei f n x0 :
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h.
(5.5)
In baza lui (5.5) putem scrie (5.3), respectiv (5.4), astfel

f (x) f (x0 ) = df (x0 ; x x0 ) + (x) (x x0 ),
8 x 2 E,
f (x0 + h) f (x0 ) = df (x0 ; h) + (x0 + h) h, 8x0 + h 2 E.
(5.6)
(5.7)
Diferentiabilitatea functiei f n x0 atrage continuitatea ei n x0 , deoarece din (5.3)

urmeaza
lim f (x) = f (x0 ).
x!x0
Deoarece (5.3) este echivalent

a cu
fk (x) fk (x0 ) = Ak (x x0 ) + k (x) (x x0 ), 8 x 2 E, k = 1, m,
rezulta ca functia vectoriala f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este diferentiabil
a n x0 d.d. functiile
componente fk , k = 1, m, sunt diferentiabile n x0 . In acest caz
df (x0 ) = (df1 (x0 ), df2 (x0 ), . . . , dfm (x0 )).
a n x0 d.d. este derivabil
a n x0 . Dac
a f este
Teorema 5.2 Functia f este diferentiabil
diferentiabil
a n x0 , atunci pentru orice h 2 R avem
df (x0 ; h) = f 0 (x0 ) h.
(5.8)
/ Daca f este diferentiabil

a n x0 are loc (5.3), de unde deducem
lim
x!x0
f (x) f (x0 )
= A 2 Rm ,
x x0
adica f este derivabila n x0 si f 0 (x0 ) = A. Luand A = f 0 (x0 ) n (5.5) obtinem (5.8).

Reciproc, daca f este derivabil
a n x0 are loc (5.2). Construim functia : E ! Rm ,
prin
f (x)f (x0 )
, x 2 E \ {x0 }
xx0
=
(5.9)
0,
x = x0 .
MATEMATICA
51
Atunci, (5.2) este echivalenta cu lim (x) = (x0 ) = 0. Pe de alta parte, din (5.9) avem
x!x0
f (x) f (x0 ) = A (x x0 ) + (x) (x x0 ),
8 x 2 E \ {x0 }.
Deoarece (x0 ) = 0, rezulta ca egalitatea precedent

a are loc si pentru x = x0 . Asadar f
satisface (5.3) cu A = f 0 (x0 ), deci este diferentiabil
a n x0 . .
Cu (5.1), relatia (5.8) se mai scrie
df (x0 ) = f 0 (x0 ) dx, de unde f 0 (x0 ) =
df (x0 )
.
dx
Teorema precedenta se mentine si pentru cazul functiilor reale si

df (x0 ) = f 0 (x0 ) dx, de unde f 0 (x0 ) =
df (x0 )
.
dx
atoare cresterii
Diferenta f (x) f (x0 ) se numeste cresterea functiei f n x0 corespunz
h = x x0 a variabilei independente n x0 .
Presupunem cunoscute derivatele functiilor elementare, precum si regulile de derivare
a functiilor reale de o variabil
a reala. Utilizand aceste reguli si teoremele 5.1 si 5.2 rezulta
teorema urmatoare.
Teorema 5.3 Dac
a functia scalar
a ' : E ! R si functiile vectoriale f , g : E ! Rm ,
E R, sunt diferentiabile n x0 2 E, atunci:
10 . Functia ' f este diferentiabil
a n x0 si d(' f ) = ' df + f d'.
a n x0 , oricare ar fi , 2 R si d(f +g) =df +
20 . Functia f +g este diferentiabil
dg.
30 . Produsul scalar al functiilor f si g, adic
a functia f g, este o functie diferentiabil
a
si
d(f g) =df g + f dg.
a este derivDefinitia 5.5 Functia f : E ! Rm este derivabil
a pe multimea A E dac
a a functiei
abil
a n orice punct x 2 A. Functia f 0 : E ! Rm se numeste functia derivat
f sau, mai simplu, derivata lui f pe A.
5.1.3
Derivate si diferentiale de ordin superior
Fie f : E ! R, E R, o functie reala, f 0 : A ! R, A E, derivata functiei f si x0 2 A

un punct de acumulare pentru A.
a functia f 0
a functia f este de dou
a ori derivabil
a n x0 dac
0 0
este derivabil
a n x0 . In acest caz, (f ) (x0 ) se numeste derivata a doua a functiei f n
x0 si se noteaz
a f 00 (x0 ). Deci

d df
d2 f
f 00 (x0 ) = (f 0 )0 (x0 ) sau
)
=
(x
(x0 ).
0
dx2
dx dx
MATEMATICA
52
Procedand prin recurenta, spunem ca f este de k ori derivabil

a n x0 dac
a f (k1) este
derivabila n x0 . Deci
dk f
d dk1 f
(k1) 0
(k)
) (x0 ) sau
(x0 ) =
(x0 ).
f (x0 ) = (f
dxk
dx dxk1
Cand afirmam ca f este de k ori derivabil
a n x0 subntelegem ca f are toate derivatele
pana la ordinul k 1 inclusiv, pe o vecin
atate a lui x0 si ca derivata de ordinul k 1 este
derivabila n x0 .
a n x0 daca admite derivat
a de orice ordin n
Functia f se numeste infinit derivabil
acest punct. Functiile elementare sunt infinit derivabile n orice punct interior multimii
lor de definitie.
a functia f este de dou
a
a ori diferentiabil
a n punctul x0 dac
a n x0 oricare ar fi h 2 R. Dac
functia df (x; h) = f 0 (x) h este diferentiabil
a f este de
dou
a ori diferentiabil
a n x0 atunci aplicatia
d2 f (x0 ; h) = d(df )(x0 ; h) = d(f 0 h)(x0 ; h) = (f 0 h)0 (x0 ) h = f 00 (x0 ) h2
se numeste diferentiala a doua a functiei f n x0 .
Functia f este de k ori diferentiabil
a n x0 daca diferentiala de ordinul k 1 a functiei
f , adica dk1 f (x; h) = f (k1) (x) hk1 este diferentiabil
a n x0 pentru orice h 2 R. In
acest caz, aplicatia
dk f (x0 ; h) = d(dk1 f )(x0 ; h) = d(f (k1) h)(x0 ; h) = (f (k1) h)0 (x0 ) h = f (k) (x0 ) hk
se numeste diferentiala de ordinul k a functiei f n x0 .
a n x0 .
Functia f este de k ori diferentiabil
a n x0 d.d. f este de k ori derivabil
Deoarece h = dx, putem scrie dk f (x0 ) = f (k) (x0 ) dxk .
a f are
Definitia 5.8 Functia f : I ! R se numeste de clasa C k pe intervalul I dac
a pe I.
toate derivatele p
an
a la ordinul k pe I si derivata de ordinul k este continu
Multimea functiilor de clasa C k pe I se noteaza C k (I). Prin C 0 (I) = C(I) se ntelege
multimea functiiloe continue pr I. Prin C 1 (I) se noteaza multimea functiilor infinit
derivabile pe I.
In mod asemanator se definesc derivatele si diferentialele de ordin superior ale unei
functii vectoriale f .
Functia vectoriala f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este de k ori derivabil
a (diferentiabil
a) n x0
d.d. functiile componente fk , k = 1, m, sunt de k ori derivabile (diferentiabile) n x0 si
avem
(k)
(k)
(k)
f (k) (x0 ) = (f1 (x0 ), f2 (x0 ), . . . , fm
(x0 )),
dk f (x0 ) = (dk f1 (x0 ), dk f2 (x0 ), . . . , dk fm (x0 )).
Evident ca
dk f (x0 ) = f (k) (x0 ) dxk .
(5.10)
Spunem ca functia vectorial

a f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este de clasa C k pe I si scriem
k
k
f 2 C (I) daca fi 2 C (I), i = 1, m.
MATEMATICA
53
a f , g 2 C n (I), n 2 N, atunci f g 2 C n (I)

Teorema 5.4 (Formula lui Leibniz) Dac
si are loc formula
(f g)(n) (x) =
n
X
k=0
Cnk f (nk) (x) g(k) (x), 8 x 2 I.
(5.11)
/ Demonstratie prin inductie dupa n. .

Inmultind (5.11) cu dxn si av
and n vedere (5.10), obtinem
dn (f g)(x) =
5.1.4
n
X
k=0
Cnk dnk f (x) dk g(x), 8 x 2 I.
Propriet
ati ale functiilor derivabile
Multe dintre proprietatile functiilor derivabile de o variabil

a reala sunt cunoscute din
liceu. Pentru a usura expunerea rezultatelor noi, trecem totusi n revista unele dintre
aceste proprietati.
Puncte de extrem. Teorema lui Fermat
Fie f : E ! R, E R.
Definitia 5.9 Punctul x0 2 E se numeste punct de extrem local sau relativ al functiei f
dac
a exist
a o vecin
atate V a lui x0 a.. diferenta f (x) f (x0 ) s
a p
astreze semn constant
pentru orice x 2 V \ E. Dac
a:
f (x) f (x0 ) 0, 8 x 2 V \ E, x0 este punct de maxim local,
f (x) f (x0 ) 0, 8 x 2 V \ E, x0 este punct de minim local.
Daca diferenta f (x) f (x0 ) pastreaz
a semn constant pentru orce x 2 E, atunci x0 se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
relativ. Reciproca nu este adevarat
a.
Teorema 5.5 (Teorema lui Fermat) Fie f : I ! R, definit
a pe intervalul I R
a n x0 , atunci
si x0 un punct de extrem interior lui I. Dac
f 0 (x0 ) = 0.
Teorema lui Fermat este o conditie necesar
a de extrem.
Definitia 5.10 Un punct x0 2 I se numeste punct stationar sau punct critic al functiei
a n x0 si f 0 (x0 ) = 0.
f dac
a f este derivabil
Teorema lui Fermat afirma ca punctele de extrem ale unei functii derivabile sunt
puncte stationare.
MATEMATICA
54
Teoremele lui Rolle, Lagrange si Cauchy

Teorema 5.6 (Teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] ! R. Dac
a:
1. f este continu
a pe [a, b],
2. f este derivabil
a pe (a, b),
3. f (a) = f (b),
atunci exist
a un punct c 2 (a, b) a.. f 0 (c) = 0.
Teorema 5.7 (Teorema lui Lagrange) Fie f : [a, b] ! R. Dac
a:
1. f este continu
a pe [a, b],
a pe (a, b),
2. f este derivabil
atunci exist
a un punct c 2 (a, b) a.. f (b) f (a) = f 0 (c) (b a) = df (c; b a).
Teoremele lui Rolle si Lagrange afirma numai existenta punctului c 2 (a, b), far
a nici
o precizare asupra unicitatii acestuia.
a pe I, atunci
Din teorema lui Lagrange rezulta ca daca f : I ! R este derivabil
oricare ar fi x1 , x2 2 I, x1 6= x2 , exista de forma = x1 + (x2 x1 ), cu 2 (0, 1), a..
f (x1 ) f (x2 ) = (x1 x2 ) f 0 ().
In particular, daca a, a + h 2 I, avem
f (a + h) = f (a) = h f 0 (), = a + h, 2 (0, 1).
a de medie a calculului diferential sau teorema
Teorema 5.7 se numeste prima teorem
cresterilor finite.
a pe I R si f 0 (x) = 0 pe I, atunci f
Consecinta 5.1 Dac
a f : I ! R este derivavil
este constant
a pe I.
De aici rezulta ca daca f, g : I ! R sunt derivabile pe I R si f 0 (x) = g 0 (x) pe I,
a pe I.
atunci f si g difera printr-o constant
Urmatoarea teorema generalizeaza teorema lui Lagrange la cazul functiilor vectoriale
de o variabila reala.
Teorema 5.8 Dac
a dunctia f : [a, b] ! Rm este continu
a pe [a, b] si derivabil
a pe (a, b),
atunci exist
a un punct c 2 (a, b) a..
||f (b) f (a)|| ||f 0 (c)|| (b a).
(5.12)
/ Daca f (b) = f (a), inegalitatea (5.12) are loc pentru orice punct c 2 (a, b). Sa
presupunem ca f (b) 6= f (a). Definim functia reala
'(x) = (f (b) = f (a)) f (x), x 2 [a, b].
Functia ' satisface ipotezele teoremei lui Lagrange si deci exista un punct c 2 (a, b) a.i.
'(b) '(a) = '0 (c) (b a). Deoarece
'(b) '(a) = (f (b) f (a))2 = ||f (b) f (a)||2 , '0 (c) = (f (b) f (a)) f 0 (c),
MATEMATICA

obtinem
55
||f (b) f (a)||2 = (f (b) f (a)) f 0 (c) (b a).
Dar, folosind inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, gasim
(f (b) f (a)) f 0 (c) ||f (b) f (a)|| ||f 0 (c)||,

cu care, dupa simplificare prin ||f (b) f (a)|| obtinem (5.12). .
Teorema 5.9 (Teorema lui Cauchy) Fie functiile f, g : [a, b] ! R. Dac
a:
1. f si g sunt continue pe [a, b],
2. f si g sunt derivabile pe (a, b),
3. g 0 (x) 6= 0, x 2 (a, b),
atunci g(a) 6= g(b) si exist
a un punct c 2 (a, b) a..
f (b) f (a)
f 0 (c)
= 0 .
g(b) g(a)
g (c)
Aceasta teorema se numeste a doua teorem

a de medie a calculului diferential.
a pe I, atunci f 0
Teorema 5.10 (Teorema lui Darboux) dac
a nu poate trece de la o valoare la alta f
ar
a a trece
are proprietatea lui Darboux pe I (adic
prin toate valorile intermediare).
Teorema 5.11 (Regula lui l0 Hospital) Fie f, g : [a, b] ! R si x0 2 [a, b]. Dac
a:
1. f si g sunt derivabile pe (a, b) \ {x0 } si continue n x0 ,
2. f (x0 ) = 0, g(x0 ) = 0,
3. g 0 (x) 6= 0 ntr-o vecin
atate a lui x0 ,
0
(x)
= ,
4. exist
a lim fg0 (x)
x!x0
f (x)
x!x0 g(x)
atunci exist
a si lim
= .
Formula lui Taylor pentru functii de o variabil

a
a n punctul x0 2 I. Polinomul
Definitia 5.11 Fie f : I ! R o functie de n ori derivabil
Tn (x) = f (x0 ) +
1 0
1
1
f (x0 )(x x0 ) + f 00 (x0 )(x x0 )2 + + f (n) (x0 )(x x0 )n =
1!
2!
n!
n
n
X
X
1 k
1 (k)
f (x0 )(x x0 )k =
d f (x0 ; x x0 )
k!
k!
k=0
k=0
se numeste polinomul lui Taylor de gradul n al functiei f n punctul x0 .

Functia Rn (x) = f (x) Tn (x), x 2 I, se numeste restul lui Taylor de ordinul n al
functiei f n punctul x0 . Din egalitatea precedent
a avem
f (x) = Tn (x) + Rn (x),
8 x 2 I,
care se numeste formula lui Taylor de ordinul n a functiei f n punctul x0 .

Deoarece lim Rn (x) = 0, pentru valori ale lui x sufucient de apropiate de x0 , polix!x0
nomul Tn (x) aproximeaza pe f (x), adica f (x) Tn (x).
MATEMATICA
56
a
Teorema 5.12 (Formula lui Taylor) Fie f : I ! R o functie de n + 1 ori derivabil
pe I si p 2 N. Oricare ar fi x, x0 2 I, x =
6 x0 , exist
a un punct cuprins ntre x0 si x,
adic
a de forma = x0 + (x x0 ), 2 (0, 1), a.. s
a avem
f (x) =
n
X
(x x0 )p (x )np+1 (n+1)
1 (k)
f (x0 )(x x0 )k +
().
f
k!
n! p
(5.13)
k=0
/ Pentru orice p 2 N, x, x0 2 I, x =
6 x0 , numere fixate, num
arul A 2 R satisf
ac
and
conditia
(a) f (x) = f (x0 ) +
1 0
1
f (x0 )(x x0 ) + + f (n) (x0 )(x x0 )n + (x x0 )p A
1!
n!
este unic determinat.

Pentru a dovedi (5.13) ram
ane sa arat
am ca
(b) A =
f (n+1) ()
(x x0 )np+1 .
n! p
In acest scop sa condideram functia ' : I ! R, definita prin

'(t) = f (t) +
1 0
1
f (t)(x t) + + f (n) (t)(x t)n + (x t)p A,
1!
n!
n care A safisface (a).

Functia ' este derivabila pe I deoarece f este de n + 1 ori derivabil
a pe I. Pe de alta
parte, avand n vedere (a), gasim ca '(x0 ) = '(x) = f (x). Asadar, functia ' satisface
conditiilor teoremei lui Rolle pe [x0 , x] si deci exista un punct 2 (x0 , x) a.. '0 () = 0.
Dar
1
'0 (t) = f (n+1) (t)(x t)n p(x t)p1 A
n!
si deci A are expresia (b), c.c.t.d. .
omlich
Restul din formula (5.13) se numeste restul lui Sch
Rn (x) =
(x x0 )p (x )np+1 (n+1)
f
(), p 2 N.
n! p
Cazuri particulare
1. Daca luam p = 1, obtinem
Rn (x) =
(x x0 )n+1
(1 )n f (n+1) (), = x0 + (x x0 ), 2 (0, 1),
n!
care se numeste restul lui Cauchy.

2. Daca luam p = n + 1, obtinem
Rn (x) =
(x x0 )n+1 (n+1)
f
(), = x0 + (x x0 ), 2 (0, 1),
n!
care se numeste restul lui Lagrange.
MATEMATICA
57
Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie

f (x) = f (x0 )+
=
1 0
1
1
f (x0 )(xx0 )+ + f (n) (x0 )(xx0 )n +
f (n+1) ()(xx0 )n+1
1!
n!
(n + 1)!
n
X
1 k
1
d f (x0 ; x x0 ) +
dn+1 f (; x x0 ), = x0 + (x x0 ), 2 (0, 1).
k!
(n + 1)!
k=0
a formula lui Taylor sub forma

Luand x x0 = h, putem scrie nc
f (x0 + h) = f (x0 ) +
=
1
1 0
1
f (n+1) () hn+1 =
f (x0 ) h + + f (n) (x0 ) hn +
1!
n!
(n + 1)!
n
X
1
1 k
d f (x0 ; h) +
dn+1 f (; h), = x0 + h, 2 (0, 1).
k!
(n + 1)!
k=0
Daca 0 2 si luam x0 = 0, obtinem

f (x) = f (0) +
=
1 0
1
1
f (0) x + + f (n) (0) xn +
f (n+1) (x) xn+1 =
1!
n!
(n + 1)!
n
X
1 k
1
d f (0; x) +
dn+1 f (x; x), 2 (0, 1),
k!
(n + 1)!
k=0
care se numeste formula lui Mac-Laurin.
Exemplul 5.1 Functia f (x) = sin x, x 2 R, are dezvoltarea Mac-Laurin

sin x =
n
X
(1)k1
k=1
x2k1
x2n
+
sin(x), 2 (0, 1).
(2k 1)! (2n)!
Exemplul 5.2 Functia f (x) = cos x, x 2 R, are dezvoltarea Mac-Laurin

cos x =
n
X
(1)k
k=0
x2k
x2n+1
+
cos(x), 2 (0, 1).
(2k)! (2n + 1)!
Exemplul 5.3 Functia f (x) = ln(1 + x), x 2 (1, 1), are dezvoltarea Mac-Laurin
ln(1 + x) =
n
X
(1)k1
k=1
xn+1
xk
+ (1)n
, 2 (0, 1).
k
(n + 1)(1 + x)n+1
Exemplul 5.4 Functia f (x) = (1 + x) , x 2 (1, 1), 2 R, are dezvoltarea MacLaurin

(1 + x) = 1 +
n
X
( 1) ( k + 1)
k=1
cu 2 (0, 1).
k!
xk +
( 1) ( n) n+1
(1 + x)n+1 ,
x
(n + 1)!
MATEMATICA
58
Formula lui Taylor pentru functii vectoriale de o variabil

a
Daca functia vetoriala f : I ! Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ), este de n + 1 ori derivabil
a n
x0 2 I atunci pentru fiecare component
a fi , i = 1, m, putem scrie
fi (x) =
n
X
1 (k)
f (x0 )(x x0 )k + Rin (x), i = 1, m,
k! i
k=0
care sunt echivalente cu

f (x) =
n
X
1 (k)
f (x0 )(x x0 )k + Rn (x),
k!
k=0
n
cu Rn (x) = (R1n (x), R2n (x), . . . , Rm
(x)), unde
Rin (x) =
1
(n+1)
f
(i )(x x0 )n+1 , i = x0 + i (x x0 ), i 2 (0, 1), i = 1, m,
(n + 1)! i
a f cu restul lui Lagrange.

care reprezinta formula lui Taylor pentru functia vectorial
Conditii suficiente de extrem pentru functii de o variabil
a
Teorema 5.13 Fie f : I ! R o functie de n ori derivabil
a ntr-o vecin
atate a punctului
x0 , interior lui I, n care
f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = . . . = f (n1) (x0 ) = 0, f (n) (x0 ) =
6 0, n 2,
atunci:
1. Dac
a n = 2m, m 2 N, punctul x0 este punct de extrem al functiei f si anume:
a f (n) (x0 ) < 0,
- punct de maxim dac
a f (n) (x0 ) > 0;
- punct de minim dac
2. Dac
a n = 2m 1, m 2 N, punctul x0 nu este punct de extrem.
/ Inipotezele teoremei, formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie
f (x) f (x0 ) =
(x x0 )n (n)
f (), = x0 + (x x0 ), 2 (0, 1).
n!
Cum f (n) (x0 ) 6= 0, exista o vecin

atate V a lui x0 n care f (n) (x0 ) f (n) (x) > 0.
1. Daca n = 2m, m 2 N, atunci diferenta f (x) f (x0 ) are semnul lui f (n) (x0 ),
deoarece (x x0 )n 0. Deci x0 este punct de extrem: de maxim daca f (n) (x0 ) < 0 si
de minim daca f (n) (x0 ) > 0.
2. Daca n = 2m 1, m 2 N, atunci (x x0 )n este negativ pentru x < x0 si pozitiv
pentru x > x0 . Punctul x0 nu este punct de extrem deoarece nu exista nici o vecin
atate
a lui x0 pe care diferenta f (x) f (x0 ) sa pastreze semn constant. .
MATEMATICA
59
5.2
Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile
5.2.1
Derivatele partiale si diferentiala functiilor reale de n variabile
a variabile si x0 = (x0 , y0 ) un
Fie f : E ! R, E R2 , f = f (x, y) o functie reala de dou
punct interior lui E.
a partial n punctul (x0 , y0 ) n raport
cu variabila x dac
a exist
a si este finit
a
lim
x!x0
f (x, y0 ) f (x0 , y0 )
.
x x0
Limita ns
asi se numeste derivata partial
a a functiei f n punctul (x0 , y0 ) n raport
cu x si se noteaz
a prin
@f
fx0 (x0 , y0 ) sau
(x0 , y0 ).
@x
Spunem c
a partial n punctul (x0 , y0 ) n raport cu variabila
a exist
a si este finit
a
y dac
f (x0 , y) f (x0 , y0 )
lim
.
y!y0
y y0
Limita ns
a a functiei f n punctul (x0 , y0 ) n raport
a prin
cu y si se noteaz
@f
fy0 (x0 , y0 ) sau
(x0 , y0 ).
@y
Din definitie rezulta ca atunci cand derivam n raport cu x, variabila y este considerata
constanta si derivam ca si cum am avea o functie de singura variabil
a x. O observatie
asemamatoare, cu schimbarea rolului variabilelor, are loc si n privinta derivatei n raport
cu y.
Exemplul 5.5 Functia f (x, y) = ln(x2 +y 2 ), (x, y) 2 R2 \{(0, 0)} are derivatele partiale
@f
@f
2x
2y
,
.
(x, y) = 2
(x, y) = 2
@x
x + y 2 @y
x + y2
Fie acum f : E ! R, E Rn , f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) o functie reala de n variabile si

x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct interior al lui E.
a partial n punctul x0 n raport cu
a exist
a si este finit
a
variabila xk dac
lim 0
xk !xk
0
f (x01 , x02 , . . . , x0k1 , xk , xk+1
, . . . , x0n ) f (x10 , x02 , . . . , x0n )
.
xk x0k
Limita ns
a a functiei f n punctul x0 n raport cu
a prin
variabila xk si se noteaz
fx0 k (x0 ) sau
@f
(x0 ).
@xk
MATEMATICA
60
Derivata partiala n raport cu xk a functiei f (x1 , x2 , . . . , xn ) se obtine derivand functia

f privita ca functie numai de variabila xk , celelalte variabile fiind considerate constante.
De aici rezulta ca regulile de calcul ale derivatelor partiale sunt aceleasi cu cele ale
derivatelor functiilor de o variabil
a.
O functie f (x1 , x2 , . . . , xn ) poate avea, ntr-un punct x0 , cel mult n derivate partiale.
a variabile si
Fie din nou f : E ! R, E R2 , f = f (x, y) o functie reala de dou
x0 = (x0 , y0 ) un punct interior lui E.
a n punctul x0 , punct de acumulare pentru E, dac
a exist
a vectorul A = (A, B) 2 R2 si functia : E ! R satisf
ac
and
conditia lim (x, y) = (x0 , y0 ) = 0 a..
x!x0
f (x, y) f (x0 , y0 ) = A (x x0 ) + B (y y0 ) + (x, y) ||x x0 ||, 8 x 2 E,

sau, cu x x0 = h, y y0 = k, adic
a x x0 = h,
f (x0 + h, y0 + k) f (x0 , y0 ) = A h + B k + (x0 + h, y0 + k) ||h||, 8 x0 + h 2 E, (5.14)
Dac
a
h 7! A h = A h + B k, 8 h = (h, k) 2 R2 ,
se numeste diferentiala functiei f n punctul x0 si se noteaz
a
df (x0 , y0 ) = df (x0 , y0 ; h, k) = A h + B k.
(5.15)
Pentru functiile p : R2 ! R2 si q : R2 ! R2 , definite prin p(x, y) = x, q(x, y) = y,

oricare ar fi (x0 , y0 ) 2 R2 , au loc inegalitatile
p(x, y) p(x0 , y0 ) = h + 0 ||h||, q(x, y) q(x0 , y0 ) = k + 0 ||h||, 8 h 2 R2 ,
care arata ca functiile p si q sunt diferentiabile n orice punct x0 2 R2 si dp(x0 , y0 ) =
dp(x0 , y0 ; h, k) = h, dq(x0 , y0 ) = dq(x0 , y0 ; h, k) = k. Deoarece diferentialele functiilor p
si q sunt aceleasi n orice punct din R2 , ele se noteaza
dp(x, y) = dx = h, dq(x, y) = dy = k
(5.16)
si se numesc diferentialele variabilelor independente.

Fie acum f : E ! R, E Rn , f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) o functie reala de n variabile si
x0 = (x10 , x20 , . . . , x0n ) un punct interior lui E.
a n punctul x0 , punct de acumulare pentru E, dac
a exist
a vectorul A = (A1 , A2 , . . . , An ) 2 Rn si functia : E ! R
satisf
ac
x!x0
f (x) f (x0 ) = A(x x0 ) + (x) ||x x0 ||, 8 x 2 E,
MATEMATICA
61
sau, cu x x0 = h,
f (x0 + h) f (x0 ) = A h+(x0 + h) ||h||, 8 x0 + h 2 E.
a
Dac
h 7! A h =
n
X
i=1
Ai hi , 8 h = (h1 , h2 , . . . , hn ) 2 Rn ,
se numeste diferentiala functiei f n punctul x0 si se noteaz

a
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h =
n
X
Ai hi .
i=1
Daca n definitia precedent

a facem pe x ! x0 , rezulta ca o functie diferentiabil
a
ntr-un punct este continua n acel punct.
Pentru functiile pi : Rn ! Rn , definite prin pi (x1 , x2 , . . . , xn ) = xi , i = 1, n, oricare
ar fi (x01 , x02 , . . . , x0n ) 2 Rn , au loc inegalitatile
pi (x1 , x2 , . . . , xn ) p(x01 , x20 , . . . , x0n ) = hi + 0 ||h||, 8 h 2 Rn ,
care arata ca functiile pi sunt diferentiabile n orice punct x0 2 Rn si dpi (x0 ) =

dp(x0 ; h) = hi . Deoarece diferentialele functiilor pi sunt aceleasi n orice punct din
Rn , ele se noteaza
dp(x1 , x2 , . . . , xn ) = dxi = hi ,
(5.17)
si se numesc diferentialele variabilelor independente.
Teorema 5.14 Dac
a n punctul x0 atunci exist
a toate derivatele partiale n x0 si
n
X
@f
df (x0 ) =
(5.18)
(x0 ) dxi .
@xi
i=1
/ S
a presupunem ca f este o functie de dou
a variabile. Daca functia f este diferentiartind prin h si trecand
abila n punctul x0 atunci are loc (5.14). Luand aici k = 0, mp
artind prin k si trecand la limita pentru
la limita pentru h ! 0, apoi luand h = 0, mp
k ! 0, obtinem
f (x0 + h, y0 ) f (x0 , y0 )
f (x0 , y0 + k) f (x0 , y0 )
= A, lim
= B,
k!0
h
k
de unde deducem ca exista derivatele partiale ale functiei f n x0 si
lim
h!0
A=
@f
@f
(x0 ), B =
(x0 ).
@x
@y
and seama de (5.16), obtinem pentru diferentiala functiei

Inlocuind A si B n (5.15) si tin
f n x0 expresia
@f
@f
(x0 ) dx +
(x0 ) dy. .
df (x0 ) =
@x
@y
Existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu implica diferentiabilitatea functiei n
acel punct si nici continuitatea functiei n acel punct.
Teorema care urmeaza precizeaza conditii suficiente de diferentiabilitate a functiei f .
MATEMATICA
62
Teorema 5.15 Dac

a functia f are toate derivatele partiale pe sfera S(x0 ; ) E si
a n x0 .
acestea sunt continue n x0 , atunci f este diferentiabil
a presupunem ca f este o functie de dou
a variabile. Pentru orice x = (x, y) 2
/ S
S(x0 ; ) avem
f (x, y) f (x0 , y0 ) = [f (x, y) f (x0 , y)] + [f (x0 , y) f (x0 , y0 )]
si aplicand teorema lui Lagrange n fiecare parantez
a, gasim
f (x, y) f (x0 , y) = fx0 (, y) (x x0 ), 2 (x0 , x),
f (x0 , y) f (x0 , y0 ) = fy0 (x0 , ) (y y0 ), 2 (y0 , y),
deci
f (x, y) f (x0 , y0 ) = fx0 (x0 , y0 ) (x x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y y0 )+
[fx0 (, y) fx0 (x0 , y0 )](x x0 ) + [fy0 (x0 , ) fy0 (x0 , y0 )](y y0 ),
adica
f (x, y) f (x0 , y0 ) = fx0 (x0 , y0 ) (x x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y y0 ) + (x, y) ||x x0 ||,

cu
(x) =
1
[fx (, y) fx0 (x0 , y0 )](x x0 ) + [fy0 (x0 , ) fy0 (x0 , y0 )](y y0 ) ,
||x x0 ||
pentru x 6= x0 si (x0 ) = 0.
Sa aratam ca (x) ! 0 cand x ! x0 , Din |x x0 |, |y y0 | ||x x0 || si datorita
continuitatii derivatelor partiale n S(x0 ; ), avem
|(x)| |fx0 (, y) fx0 (x0 , y0 )| + |fy0 (x0 , ) fy0 (x0 , y0 )](y y0 )| ! 0,
deoarece (, ) si (x0 , ) ! (x0 , y0 ) cand x ! x0 . .
Aplicatia
d =
@
@
@
dx1 +
dx2 + +
dxn ,
@x1
@x2
@xn
prin care se asociaza fiecarei functii diferentiabile f diferentiala sa n x0 , se numeste

operatorul de diferentiere.
Se verifica imediat urmatoarele reguli de diferentiere:
d(f + g) = df + dg, 8 , 2 R,
d(f g) = g df + f dg,

g df f dg
f
=
, g(x) =
6 0.
d
g
g2
MATEMATICA
5.2.2
63
Derivate partiale si diferentiala functiilor vectoriale de n

variabile
a de n variabile si
Fie f : E ! Rm , E Rn , f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) o functie vectorial
x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct interior al lui E.
a partial n punctul x0 n raport cu
variabila xk dac
a exist
a si este finit
a
lim 0
xk !xk
f (x01 , x02 , . . . , x0k1 , xk , x0k+1 , . . . , x0n ) f (x01 , x02 , . . . , x0n )

.
xk x0k
a a functiei f n punctul x0 n raport cu

Limita ns
variabila xk si se noteaz
a prin
fx0 k (x0 ) sau
@f
(x0 ).
@xk

a f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este derivabil
a partial n punctul
x0 n raport cu variabila xk d.d. functiile componente fi , i = 1, m, sunt derivabile partial
x0 n raport cu variabila xk .
/ Afirmatia rezulta din faptul ca raportul incrementar al functiei vectoriale f n x0
n raport cu xk are drept componente rapoartele incrementare ale functiilor componente
fi n x0 n raport cu xk . .
a n punctul x0 , punct de acumulare penrtu E, dac
a exist
a matricea A = (Aij ) 2 Mmn (R) si functia vectorial
a
: E ! Rm , = (1 , 2 , . . . , m ), satisf
ac
x!x0
f (x) f (x0 ) = A(x x0 ) + (x) ||x x0 ||, 8 x 2 E,

sau, cu x x0 = h,
f (x0 + h) f (x0 ) = A h + (x0 + h) ||h||, 8 x0 + h 2 E.
(5.19)
Fie Aj = t (A1j , A2j , . . . , Amj ), j = 1, n, vectorii din Rm ce au drept componente

coloanele matricei A. Dac
a df (x0 ) : Rn !
m
R ,
n
X
h 7! A h =
Aj hj , 8 h = (h1 , h2 , . . . , hn ) 2 Rn ,
j=1
se numeste diferentiala functiei f n punctul x0 :
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h =
n
X
Aj h j .
(5.20)
j=1

a f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este diferentiabil
a n punctul x0
d.d. functiile componente fi , i = 1, m, sunt diferentiabile n x0 .
MATEMATICA
64
a (5.19) este echivalent

/ Afirmatia rezulta din faptul ca egalitatea vectorial
a cu
egalitatile
fi (x0 + h) fi (x0 ) =
n
X
j=1
Aij hj +i (x0 + h) ||h||, 8 x0 + h 2 E, i = 1, m. .
Egalitatea vectoriala (5.20) se scrie pe componente

dfi (x0 ) = dfi (x0 ; h) =
n
X
Aij hj , i = 1, m.
j=1
Din Teorema 5.14 rezulta atunci ca daca f este diferentiabil

a n x0 , functiile fi au
toate derivatele partiale n x0 si
dfi (x0 ) =
5.2.3
n
X
@fi
(x0 ) dxj , i = 1, m.
@x
j
j=1
Derivate partiale si diferentiale de ordin superior
a partial
a variabile derivabil
n raport fiecare variabila x si y, n punctele interioare ale lui E.
Definitia 5.18 Dac
a functiile fx0 si fy0 sunt derivabile partial n raport cu x si y, derivatele lor partiale se numesc derivate partiale de ordinul doi ale functiei f si se noteaz
a:
@2f
@ @f
@2f
@2f
@2f
@ @f
@ @f
@ @f
=
,
=
,
=
,
=
.
2
@x
@x @x
@y@x
@y @x
@x@y
@x @y
@y 2
@y @y
Deci o functie de doua variabile poate avea patru derivate partiale de odinul doi.
In general, o functie de n variabile f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) are n2 derivate partiale de
ordinul doi:
@2f
@
@f
=
, i, j = 1, n.
@xi @xj
@xi @xj
Derivatele partiale @ 2 f /@x@y si @ 2 f /@y@x (numite si derivate partiale mixte), n

general, nu sunt egale. Teorema care urmeaza stabileste conditii suficiente ca derivatele
partiale mixte ale unei functii sa fie egale.
a functia f are derivate partiale mixte de

Teorema 5.18 (Teoreme lui Schwarz) Dac
ordinul doi ntr-o vecin
atate V a unui punct (x, y) din interiorul lui E si acestea sunt
continue n (x, y), atunci
@2f
@2f
(x, y) =
(x, y).
(5.21)
@x@y
@x@y
/ Fie h = (h, k) 2 R2 a.. x + h 2 V . Pentru t 2 [0, 1] pentru care x+th 2 V ,
definim functiile
'(t) = f (x + ht, y + k) f (x + ht, y), (t) = f (x + h, y + kt) f (x, y + kt).
MATEMATICA
65
Se constata imediat ca '(1) '(0) = (1) (0). Aplicand teorema lui Lagrange
functiilor ' si pe intervalul [0, 1], gasim
(a)
'0 (1 ) = 0 (2 ), 1 , 2 2 (0, 1),
de unde
@f
@f
@f
@f
(x + h1 , y + k)
(x + h1 , y) h =
(x + h, y + k2 )
(x, y + k2 ) k.
@x
@x
@y
@y
Printr-o noua aplicare a teoremei lui Lagrange functiilor
@f
@f
(x + h1 , y + kt),
(x + ht, y + k2 ), t 2 [0, 1],
@x
@y
obtinem
@2f
@2f
(x + h1 , y + k3 ) =
(x + h4 , y + k2 ), 3 , 4 2 (0, 1).
@y@x
@x@y
Trecand la limita pentru (h, k) ! (0, 0) si tin
and seama ca derivatele partiale mixte sunt
continue n (x, y) rezulta (5.21). .
Rezultatul se mentine si pentru derivatele de ordin superior
@ n+m f
@ n+m f
(x,
y)
=
(x, y).
@xn @y m
@y m @xn
Teorema ramane adevarat
a si pentru functii reale sau vectoriale de n variabile.
a variabile diferentiabil
a
n punctele interioare ale lui E.
a functia f este de doua ori diferentiabil
a n punctul (x, y)
dac
a functia df (x, y; h, k) este diferentiabil
a n (x, y) oricare ar fi (h, k) 2 R2 . Dac
af
este de dou
a ori diferentiabil
a n (x, y), atunci aplicatia
d2 f (x, y; h, k) = d(df )(x, y; h.k) =
@2f
@2f
@2f
(x, y) h2 + 2
(x, y) hk + 2 (x, y) k 2
2
@x
@x@y
@y
se numeste diferentiala a doua a functiei f n (x, y).

Deoarece h = dx si k = dy, diferentiala a doua se mai scrie
d2 f (x, y) =
@2f
@2f
@2f
2
y)
y)
+
(x,
dx
+
2
(x,
dx
dy
(x, y) dy 2 .
@x2
@x@y
@y 2
Operatorul
d
@
@
dx +
dy
@x
@y
(2)
@2
@2
@2
2
+
2
+
dx
dx
dy
dy 2
@x2
@x@y
@y 2
se numeste operatorul de diferentiere de ordinul doi.
MATEMATICA
66
Daca functia f are toate derivatele partiale de ordinul p si acestea sunt continue,
functia f este de p ori diferentiabil
a n (x, y) si diferentiala de ordinul p este data de
d f=
p
@
@
dx +
dy
@x
@y
(p)
f=
p
X
k=0
Cpk
@pf
dxpk dy k .
@xpk @y k
Pentru functii reale sau vectoriale de n variabile, diferentiala de ordinul p se defineste n

mod asemanator
(p)
@
@
@
dp f =
dx1 +
dx2 + +
dxn
f.
@x1
@x2
@xn
Fie D o multime deschisa din Rn .
a f are toate
Definitia 5.20 Functia f : D ! R se numeste de clasa C k pe D dac
derivatele partiale p
an
a la ordinul k pe D si derivatele de ordinul k sunt continue pe D.
Multimea functiilor de clasa C k pe D se noteaza C k (D). Prin C 0 (D) = C(D) se
ntelege multimea functiilor continue pe D.
5.2.4
Derivatele partiale si diferentialele functiilor compuse
Teorema 5.19 Dac

a functiile u, v : I ! R, I R, au derivate continue pe I, iar
functia f : E ! R, E R2 , are derivate partiale continue pe E, atunci functia compus
a
F : I ! R, F (x) = f (u(x), v(x)), pentru orice x 2 I, are derivat
a continu
a pe I, dat
a
de
dF
@f du @f dv
=
+
.
(5.22)
dx
@u dx
@v dx
/ Fie x0 2 I si u0 = u(x0 ), v0 = v(x0 ). Aplicand teorema lui Lagrange, putem scrie
f (u, v) f (u0 , v0 ) = [f (u, v) f (u0 , v)] + [f (u0 , v) f (u0 , v0 )] =
= fu0 (u , v)(u u0 ) + fv0 (u0 , v )(v v0 ),
cu u 2 (u0 , u), v 2 (v0 , v) si
u u0 = u(x) u(x0 ) = u0 (u )(x x0 ), v v0 = v(x) v(x0 ) = v 0 (v )(x x0 ),

cu u , v 2 (x0 , x). Rezulta
F (x) F (x0 )
f (u, v) f (u0 , v0 )
=
= fu0 (u , v) u0 (u ) + fv0 (u0 , v ) v 0 (v ).
x x0
x x0
Trecand la limita pentru x ! x0 , cum u , v ! x0 si toate functiile sunt continue,
obtinem
F 0 (x0 ) = fu0 (u0 , v0 ) u0 (x0 ) + fv0 (u0 , v0 ) v 0 (x0 ).
Cum x0 este arbitrar ales n I, rezulta (5.22). .
MATEMATICA
67
and seama ca du = u0 (x) dx, dv = v 0 (x) dx, gasim ca

Inmultind (5.22) cu dx si tin
dF =
@f
@f
du +
dv.
@u
@v
In mod asemanator, pentru functia F (x) = f (u1 (x), u2 (x), . . . , un (x)) avem urmatoarea regula de derivare
@f du1
@f du2
@f dun
dF
=
+
+ +
,
dx
@u1 dx
@u2 dx
@un dx
iar diferentiala va fi data de
dF =
@f
@f
@f
du1 +
du2 + +
dun .
@u1
@u2
@un
Rezultatele obtinute se mentin si pentru functiile vectoriale.

Exemplul 5.6 Fie F (x) = f (x + ln x, 1 + x3 ), x > 0. Punem u = x + ln x, v = 1 + x3 .
Avem
@f 0 @f 0
1
@f
@f
0
F (x) =
u +
v =
1+
+ 3x2
.
@u
@v
@u
x
@v
a
a de gradul m dac
Definitia 5.21 Functia f : E ! R, E Rn , se numeste omogen
f (tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tm f (x1 , x2 , . . . , xn ),
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ), (tx1 , tx2 , . . . , txn ) 2 E.
Daca derivam aceasta relatie n raport cu t si facem apoi t = 1, obtinem
x1
@f
@f
@f
+ x2
+ + xn
= m f (x1 , x2 , . . . , xn )
@x1
@x2
@xn
numit
a relatia lui Euler.
Derivatele si diferentialele de ordin superior se calculeaza n mod aseman
ator.
Astfel, daca functia f (u, v) are derivate partiale de ordinul doi continue n E si functiile
u(x) si v(x) au derivate de ordinul doi continue pe I, atunci functia F (x) = f (u(x), v(x))
este de doua ori derivabila pe I si
d2 F
d @f du @f dv
=
+
=
dx2
dx @u dx
@v dx
2
2
@ 2 f dv du
@f d2 u @f d2 v
@ f du @ 2 f dv dv
@ f du
+
+
+
+
+
,
=
@u2 dx @u@v dx dx
@v@u dx
@v 2 dx dx @u dx2
@v dx2
iar diferentiala a doua
d2 F =
@2f 2
@2f
@2f 2
@f 2
@f 2
u
+
d
+
2
du
dv
d v+
d u+
d v.
@u2
@u@v
@v 2
@u
@v
MATEMATICA
68
Teorema 5.20 Dac

a functiile u, v : D ! R, D R2 , u = u(x, y), v = v(x, y), au
derivate partiale continue pe D, iar functia f : E ! R, E R2 , f = f (u, v), are derivate
a F : D ! R, F (x, y) = f (u(x, y), v(x, y)),
partiale continue pe E, atunci functia compus
pentru orice (x, y) 2 D, are derivate partiale continue pe D, date de
@F
@f @u @f @v @F
@f @u @f @v
=
+
,
=
+
.
@x
@u @x
@v @x @y
@u @y
@v @y
(5.23)
/ Afirmatia rezulta din teorema precedent

a, deoarece la derivarea partial
a n raport
cu o variabila cealalta variabil
a este mentinut
a constant
a, deci F se considera functie
numai de o variabila. .
Deoarece diferentiala functiei F (x, y) este data de
dF =
@F
@F
dx +
dy,
@x
@y
tinand seama de (5.23) obtinem
@f @u @f @v
@f @u @f @v
dF =
+
dx +
+
dy,
@u @x
@v @x
@u @y
@v @y
de unde rezulta
dF =
@f
@f
@u
@u
@v
@v
du +
dv, cu : du =
dx +
dy, dv =
dx +
dy.
@u
@v
@x
@y
@x
@y
Exemplul 5.7 Fie functia F (x, y) = f (x + y, x2 + y 2 ). Punem u = x + y, v = x2 + y 2

si obtinem pentru derivatele partiale
@f
@f @F
@f
@f
@F
=
+ 2x
,
=
+ 2y
,
@x
@u
@v @y
@u
@v
iar pentru diferential
a
dF =
@f
@f
@f
@f
du +
dv =
(dx + dy) +
(2x dx + 2y dy).
@u
@v
@u
@v
Derivatele partiale si diferentialele de ordin superior se calculeaza n mod

asemanator
@2F
@ @f @u @f @v
=
+
=
@x2
@x @u @x
@v @x
2
@ 2 f @v @u
@ f @u @ 2 f @v @v
@f @ 2 u @f @ 2 v
@ f @u
=
+
+
+
+
+
,
@u2 @x @u@v @x @x
@v@u @x
@v 2 @x @x @u @x2
@v @x2
@2F
@ @f @u @f @v
=
=
+
@x@y
@y @u @x
@v @x
2
2
@ 2 f @v @u
@ f @u @ 2 f @v @v
@f @ 2 u
@f @ 2 v
@ f @u
=
+
+
+
+
+
,
@u2 @y
@u@v @y @x
@v@u @y
@v 2 @y @x @u @x@y
@v @x@y
@ @f @u @f @v
@2F
+
=
=
@y 2
@y @u @y
@v @y
MATEMATICA

=
@ 2 f @u
@ 2 f @v
+
2
@u @y
@u@v @y
@u
+
@y
Pentru diferentiala a doua avem

d2 F =
@ 2 f @u @ 2 f @v
+ 2
@v@u @y
@v @y
69
@v
@f @ 2 u @f @ 2 v
+
+
.
@y
@u @y 2
@v @y 2
@2F
@2F 2
@2F
2
+
dx
+
2
dx
dy
dy ,
@x2
@x@y
@y 2
n care derivatele partiale sunt date de expresiile precedente, sau

d2 F =
@ 2 f 2 @f 2
@2f
@f 2
@2f 2
du
du
dv
+
dv +
d u+
d v,
+
2
2
2
@u
@u@v
@v
@u
@v
n care du si dv au expresiile scrise mai sus, iar pentru d2 u si d2 v avem

d2 u =
@2u 2
@2v 2
@2v 2
@2u
@2v
@2u 2
2
dx
dx
dy
+
dy
v
=
dx
dx
dy
+
dy .
+
2
,
d
+
2
@x2
@x@y
@y 2
@x2
@x@y
@y 2
Pentru functii de mai multe variabile avem o teorema aseman

atoare.
Teorema 5.21 Dac
a functiile uk : D ! R, D Rn , uk = uk (x1 , x2 , . . . , xn ), k = 1, p,
au derivate partiale continue pe D, iar functia f : E ! R, E Rp ,f = f (u1 , u2 , . . . , up ),
are derivate partiale continue pe E, atunci functia compus
a F : D ! R,
F (x1 , x2 , . . . , xn ) = f (u1 (x1 , x2 , . . . , xn ), u2 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , up (x1 , x2 , . . . , xn )),
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ) 2 D, are derivate partiale continue pe D, date de
@F
@f @u1
@f @u2
@f @up
=
+
+ +
, i = 1, n.
@xi
@u1 @xi
@u2 @xi
@up @xi
(5.24)
Diferentiala functiei F este data de

dF =
@F
@F
@F
dx1 +
dx2 + +
dxn ,
@x1
@x2
@xn
n care derivatele partiale au expresiile precedente, sau

dF =
cu
duk =
5.2.5
@f
@f
@f
du1 +
du2 + +
dup ,
@u1
@u2
@up
@uk
@uk
@uk
dx1 +
dx2 + +
dxn , k = 1, p.
@x1
@x2
@xn
Propriet
ati ale functiilor diferentiabile
Teorema lui Lagrange pentru functii de n variabile

Fie a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ) 2 Rn .
Definitia 5.22 Numim segment nchis cu extremit
atile n punctele a si b, multimea
punctelor x 2 Rn de forma: x = a + t(b a), t 2 [0, 1].
MATEMATICA
70
Teorema 5.22 Fie f : [a, b] ! R, [a, b] Rn . Dac

a f este continu
a pe [a, b] si
diferentiabil
a pe (a, b), atunci exist
a un punct c 2(a, b) a..
f (b) f (a) =
n
X
@f
(c) (bi ai ).
@xi
i=1
/ Consideram functia F : [0, 1] ! R, F (t) = f (a + t(b a)), care satisface conditiile

teoremei lui Lagrange pe intervalul [0, 1]. Exista deci un punct 2 (0, 1) a.. F (1)
F (0) = F 0 (). Dar F (0) = f (a), F (1) = f (b) si
F 0 () =
n
X
@f
(c) (bi ai ), c = a + (b a) 2 (a, b). .
@x
i
i=1
Formula lui Taylor pentru functii de mai multe variabile

Fie f : E ! R, E R2 , o functie de dou
a de n + 1 ori pe E si
a variabile, derivabil
(x0 , y0 ) un punct interior lui E. Pentru (x, y) 2 E, consideram functia F : [0, 1] ! R,
F (t) = f (x0 + t(x x0 ), y0 + t(y y0 )). Functia F este de n + 1 ori derivabil
a pe [0, 1].
Aplicand formula lui Taylor functiei F pe [0, 1], avem
F (1) = F (0) +
1
1
1 0
F (0) + F 00 (0) + + F (n) (0) + Rn (1),
1!
2!
n!
cu
Rn (1) =
1
F (n+1) (), 2 (0, 1).
(n + 1)!
Insa F (1) = f (x, y) si F (0) = f (x0 , y0 ). Pentru calculul derivatelor functiei F (t) folosim
formula de derivare a functiilor compuse. Deoarece F (t) = f (x(t), y(t)), cu x(t) =
x0 + (x x0 ) t si y(t) = y0 + (y y0 ) t, avem
dk F (t) =
Deci
dk F (t) =
De unde
dk F
(t) =
dtk
Pentru t = 0 obtinem
@
@
dx +
dy
@x
@y
(x x0 )
F (k) (0) =
(k)
@
@
+ (y y0 )
@x
@y
(x x0 )
f (x(t), y(t)).
(k)
@
@
+ (y y0 )
@x
@y
f (x(t), y(t)) dtk .
(k)
f (x(t), y(t)).
(k)
@
@
(x x0 )
+ (y y0 )
f (x0 , y0 ).
@x
@y
Cu acest rezultat, formula lui Taylor pentru functia f (x, y) n punctul (x0 , y0 ) se scrie
@
@
1
(x x0 )
+ (y y0 )
f (x0 , y0 )+
f (x, y) = f (x0 , y0 ) +
1!
@x
@y
MATEMATICA

1
+ +
n!
cu
1
Rn (x, y) =
(n + 1)!
71
(n)
@
@
f (x0 , y0 ) + Rn (x, y),
(x x0 )
+ (y y0 )
@x
@y
(n+1)
@
@
(x x0 )
+ (y y0 )
f (x0 + (x x0 ), y0 + (y y0 )),
@x
@y
n care 2 (0, 1). Polinomul

Tn (x, y) = f (x0 , y0 ) +
+ +
1
n!
1
1!
@
@
(x x0 )
+ (y y0 )
f (x0 , y0 )+
@x
@y
(x x0 )
@
@
+ (y y0 )
@x
@y
(n)
f (x0 , y0 )
se numeste polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f n punctul (x0 , y0 ), care se

mai scrie
@f
1 @f
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ) +
Tn (x, y) = f (x0 , y0 ) +
1! @x
@y
@2f
1 @2f
@2f
2
2
)(x
)
+
2
)(y
)
+
(x
,
y
x
(x
,
y
)(x
y
(x
,
y
y
+
x
)(y
)
+
0 0
0 0
0
0
0
0 0
0
2! @x2
@x@y
@y 2
n
+ +
1 X k
@nf
Cn nk k (x0 , y0 )(x x0 )nk (y y0 )k .
n!
@x
@y
k=0
Fie acum f : E ! R, E Rn , o functie de n variabile, derivabil

a de p + 1 ori pe E si
x0 = (x01 , x20 , . . . , x0n ) un punct interior lui E. In mod aseman
ator ca la functii de doua
variabile se demonstreaza ca pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) 2 E are loc formula
p
X
1
f (x) = f (x0 ) +
k!
k=1
cu
1
Rp (x) =
(p + 1)!
n
X
@
(xi x0i )
@x
i
i=1
n
X
@
(xi x0i )
@xi
i=1
!(p+1)
!(k)
f (x0 ) + Rp (x),
f (x0 + (x x0 )), 2 (0, 1),
numit
a formula lui Taylor pentru functii de n variabile.
Exemplul 5.8 Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) =
punctul (1, 1) este
T3 (x, y) =
x2 + y 2 n
p
1 1
1 1
p [(x 1)2 + 2(x 1)(y 1) + (y 1)2 ]
2 + p [(x 1) + (y 1)] +
1! 2
2! 2 2
1 1
p [(x 1)3 (x 1)2 (y 1) (x 1)(y 1)2 + (y 1)3 ].
3! 4 2
MATEMATICA
72
Exemplul 5.9 Polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f (x, y) = ex+y n punctul
(1, 1) este
Tn (x, y) = 1 +
n
n X
k
X
X
1
1
[(x 1) + (y + 1)]k =
(x 1)ki (y + 1)i .
k!
i!(k
i)!
i=0
k=1
k=0
Exemplul 5.10 S
a se g
aseasc
a o valoare aproximativ
a a num
arului (1, 1)1,2 .
y
Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) = x , x > 0, y > 0, n punctul
(1, 1) este
T3 (x, y) = 1 +
1
1
1
(x 1) + [2(x 1)(y 1)] + [3(x 1)2 (y 1)].
1!
2!
3!
Putem atunci scrie f (1, 1; 1, 2) T3 (1, 1; 1, 2) = 0, 1021.
Capitolul 6
FUNCT
II DEFINITE
IMPLICIT
6.1
6.1.1
Functii definite implicit de o ecuatie

Functii reale de o variabil
a real
a
Fie data ecuatia
(6.1)
F (x; y) = 0,
n care F este o functie reala definita pe o multime E R .

2
Definitia 6.1 O functie y = f (x) definit

a pe o multime A R se numeste solutie
a F (x; f (x)) = 0, pentru orice x 2 A, pentru care
a ecuatiei (6.1) pe multimea A dac
(x; f (x)) 2 E.
Ecuatia (6.1) poate avea pe multimea A mai multe solutii sau nici una, dupa cum
rezulta din urmatoarele exemple.
Exemplul 6.1 Ecuatia x2 + y 2 1 = 0 are n raport cu y o infinitate de solutii definite
pe multimea A = [1, +1].
Intr-adev
ar, pentru orice , 2 [1, +1], cu , functiile
p
1 x2 ,
x 2 [, ],
p
f (x) =
2
1 x , x 2 [1, +1] \ [, ],
p
1 x2 , x 2 [, ],
p
f (x) =
1 x2 ,
x 2 [1, +1] \ [, ],
sunt solutii ale ecuatiei x2 + y 2 1 = 0. Aceste solutii sunt functii discontinue n punctele
x = si x = , pentru , 2 (1, +1). Numai pentru = 1 si = +1 se obtin functii
continue pe A:
p
p
f1 (x) = 1 x2 , f2 (x) = 1 x2 , x 2 [, ].
73
MATEMATICA
74
Dac
a pe l
ang
a continuitate cerem ca solutiile s
a satisfac
a si conditia f (0) = 1, din
multimea solutiilor ecuatiei x2 + y 2 1 = 0, r
am
ane numai functia f1 . Adic
a, ecuatia
are o singur
a solutie, functie continu
a pe [1, +1] care pentru x0 = 0 ia valoarea y0 = 1.
Exemplul 6.2 Ecuatia x2 + y 2 + 1 = 0 nu are nici o solutie real
a, oricare ar fi x 2 R.
Definitia 6.2 O functie y = f (x), solutie a ecuatiei (6.1), se numeste functie definita
implicit de ecuatia (6.1).
Conditiile n care ecuatia (6.1) defineste implicit functia f , precum si proprietatile
acesteia sunt precizate de teorema care urmeaza.
a si (x0 , y0 ) 2 E.
Teorema 6.1 Fie F : E ! R, une E R2 este o multime deschis
Dac
a:
F 2 C 1 (E), F (x0 ; y0 ) = 0, Fy0 (x0 ; y0 ) =
6 0,
atunci exist
a o vecin
atate U a lui x0 , o vecin
atate V a lui y0 si o functie f : U ! V ,
y = f (x), f 2 C 1 (U ) a.. F (x; f (x)) = 0, pentru orice x 2 U , f (x0 ) = y0 si
f 0 (x0 ) =
Fx0 (x; f (x))

, x 2 U.
Fy0 (x; f (x))
(6.2)
/ Functia Fy0 (x; y) este diferita de zero n (x0 ; y0 ) si continu

a n acest punct. Exista
deci o vecinatate a punctului (x0 ; y0 ) n care Fy0 (x; y) 6= 0. Putem presupune ca Fy0 (x; y) >
0, n aceasta vecinatate.
Functia F (x0 ; y), de variabila y, are derivata pozitiva ntr-o vecin
atate V = (, ) a
lui y0 , deci este strict crescatoare pe V . Deoarece se anuleaz
a n punctul y0 , urmeaza ca
F (x0 ; ) < 0 si F (x0 ; ) > 0.
Functia F (x; ), de variabila x, este continu
a n punctul x0 si F (x0 ; ) < 0. Exista
deci o vecinatate U a lui x0 a.. F (x; ) < 0, pentru orice x 2 U .
a n punctul x0 si F (x0 ; ) > 0. Exista
Functia F (x; ), de variabila x, este continu
deci o vecinatate U a lui x0 a.. F (x; ) > 0, pentru orice x 2 U .
Fie U = U \ U . Pentru orice x 2 U , avem: F (x; ) < 0 si F (x; ) > 0. Functia
F (x; y), ca functie de y, este strict crescatoare pe [, ], continu
a pe [, ] si are valori
de semne contrare n extremitatile intervalului. Exista atunci un punct si numai unul
y = f (x) 2 (, ) a.. F (x; f (x)) = 0.
Deoarece F (x0 ; y0 ) = 0, punctului x0 2 U i corespunde punctul y0 2 (, ), adica
f (x0 ) = y0 .
Functia f este continua pe U . Intr-adev
ar, pentru orice x, x + h 2 U , putem scrie:
a pe E, deducem
F (x; f (x)) = 0 si F (x + h; f (x + h)) = 0. Functia F fiind continu
prin trecere la limita n a doua egalitate ca F (x; lim f (x + h)) = 0. De aici gasim ca
lim f (x + h) = f (x).
h!0
h!0
Notand apoi cu k = f (x + h) f (x) = f (x + h) y, putem scrie

F (x + h; f (x + h)) F (x; f (x)) = F (x + h; y + k) F (x; y) = 0,
sau
[F (x + h; y + k) F (x; y + k)] + [F (x; y + k) F (x; y)] = 0.
MATEMATICA
75
Aplicand teorema cresterilor finite deducem

Fx0 (; y + k) h + Fy0 (x; ) k = 0, 2 (x, x + h), 2 (y, y + k).
T
inand seama de expresia lui k, mp
artind prin h gasim
Fx0 (; y + k) + Fy0 (x; )
f (x + h) f (x)
= 0.
h
Trecand la limita pentru h ! 0, cum derivatele partiale ale functiei F sunt continue,
rezulta ca f este derivabila si are loc (6.2).
Daca derivam identitatea F (x; f (x)) = 0 dupa regula de derivare a unei functii compuse, avem
Fx0 (x; f (x)) + Fy0 (x; f (x)) f 0 (x) = 0,
de unde se deduce (6.2).
Aceasta observatie ne permite sa calculam derivata de ordinul doi a functiei f n
ipoteza ca F 2 C 2 (E). Derivand din nou ultima egalitate, avem
00
00
00
00
Fxx
+ Fxy
f 0 (x) + [Fyx
+ Fyy
f 0 (x)] f 0 (x) + Fy0 f 00 (x) = 0,
de unde, tinand seama de (6.2), rezulta

f 00 (x) =
6.1.2
00
00
00
Fy02 Fxx
2Fx0 Fy0 Fxy
+ Fx02 Fyy
.
Fy03
Functii reale de n variabile
Fie data ecuatia
F (x; y) = 0, deci F(x1 , x2 , . . . , xn ; y) = 0,
(6.3)
n care x = (x1 , x2 , . . . , xn ) si F este o functie reala definita pe o multime E R
n+1
Definitia 6.3 O functie y = f (x) = f (x1 , x2 , . . . , xn ) definit

a pe o multime A Rn se
a F (x; f (x)) = 0, pentru orice x 2 A,
numeste solutie a ecuatiei (6.3) pe multimea A dac
pentru care (x; f (x)) 2 E.
a si (x0 , y0 ) 2 E.
Teorema 6.2 Fie F : E ! R, une E Rn+1 este o multime deschis
Dac
a:
F 2 C 1 (E), F (x0 ; y0 ) = 0, Fy0 (x0 ; y0 ) 6= 0,
atunci exist
a o vecin
y = f (x), f 2 C 1 (U ) a.. F (x; f (x)) = 0, pentru orice x 2 U , f (x0 ) = y0 si
F 0 (x; f (x))
@f
(x0 ) = x0k
,
@xk
Fy (x; f (x))
x 2 U.
/ Demonstratia urmeaza aceleasi etape cu cea din teorema precedent

a. .
(6.4)
MATEMATICA
6.2
76
Functii definite implicit de un sistem de ecuatii
Fie data ecuatia vectorial

a
F(x; y) = 0,
(6.5)
n care x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , ym ) si F = (F1 , F2 , . . . , Fm ) este o functie

vectoriala definita pe o multime E Rn+m .
Definitia 6.4 O functie y = f (x) definit
a pe o multime A Rn se numeste solutie
a F(x; f (x)) = 0, pentru orice x 2 A, pentru care
a ecuatiei (6.5) pe multimea A dac
(x; f (x)) 2 E.
Ecuatia vectoriala (6.5) este echivalen
a cu sistemul
Fi (x1 , x2 , . . . , xn ; y1 , y2 , . . . , ym ) = 0, i = 1, m.
(6.6)
iar egalitatea y = f (x) este echivalent

a cu yi = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, m.
Definitia 6.5 Numim determinant functional sau jacobianul functiilor F1 , F2 , . . . , Fm
n raport cu variabilele y1 , y2 , . . . , ym , determinantul ce are drept linii derivatele partiale
ale functiilor Fi n raport cu variabilele yj , i, j = 1, m, adic
a
@F1
@F1
@F1
.
.
.
@y1
@y2
@ym
@F2
@F2
2
D(F1 , F2 , . . . , Fm ) @F
.
.
.
@y2
@ym .
= @y1
...
... ... ...
D(y1 , y2 , . . . , ym )
@Fm
m
m
@F
. . . @F
@y1
@y2
@ym
Teoremele precedente pot fi extinse si la acest caz. Dam, far
a demonstratie aceasta
teorema.
Teorema 6.3 Fie F : E ! Rm , une E Rn+m este o multime deschis

a si (x0 , y0 ) 2 E.
Dac
a:
D(F1 , F2 , . . . , Fm )
(x0 ; y0 ) 6= 0,
F 2 C 1 (E), F(x0 ; y0 ) = 0,
D(y1 , y2 , . . . , ym )
atunci exist
a o vecin
y = f (x), f 2 C 1 (U ) a.. F(x; f (x)) = 0, pentru orice x 2 U , f (x0 ) = y0 si pentru
fiecare k = 1, n, derivatele finctiilor f1 , f2 , . . . , fm n raport cu variabila xk sunt solutii
ale sistemului algebric liniar
m
X
@Fj
i=1
@yi
(x; f (x))
Exemplul 6.3 Sistemul
@Fj
@fi
(x) +
(x; f (x)) = 0, j = 1, m.
@xk
@xk
F (x, y; u, v) = u + v x y = 0,
G(x, y; u, v) = xu + yv 1 = 0,
(6.7)
pentru x 6= y, defineste pe u si v ca functii de x si y. Pentru a calcula derivatele partiale

ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y), deriv
am cele dou
a ecuatii n raport cu x si apoi
cu y. Se obtin sistemele liniare
ux + vx = 1,
uy + vy = 1,
xux + yvx = u,
xuy + yvy = v,
MATEMATICA

al c
aror determinant este
D(F, G) 1 1
=
x y
D(u, v)
Aplic
and regula lui Cramer se obtine
ux =
6.3
77
6 0.
=ux=
y+u
x+u
y+v
x+v
, vx =
, uy =
, vy =
.
yx
yx
yx
yx
Transform
ari punctuale. Derivarea functiilor inverse
Numim transformare punctual

a pe Rn orice functie f : E ! F ,
y = f (x),
(6.8)
n care E Rn , F = f (E) Rn , sau pe componente

yi = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, n.
(6.9)

a transformarea punctual
a f este o transformare regulata n
punctul x0 2 E dac
a exist
a si sunt continue toate derivatele partiale @fi /@xk , i, k = 1, n,
pe o vecin
atate a lui x0 si
J(x0 ) =
D(f1 , f2 , . . . , fn )
(x0 ) =
6 0.
D(x1 , x2 , . . . , xn )
O transformare regulata n punctul x0 este diferentiabil

a si deci continu
a n x0 . Jacobianul J(x0 ) al unei transformari regulate ntr-o vecin
atate a punctului x0 pastreaza
semn constant pe acea vecin
atate.
Teorema 6.4 Dac
a transformarea f este regulat
a n punctul x0 2 E si y0 = f (x0 ),
atunci exist
a o vecin
atate U E a lui x0 si o vecin
atate V E a lui y0 a.. restrictia
transform
arii f la vecin
atatea U , adic
a functia f : U ! V , este o bijectie a lui U pe V ,
deci inversabil
a pe U si inversa sa, aplicatia g : V ! U ,
x = g(y), deci xk = gk (y1 , y2 , . . . , yn ), k = 1, n,
satisface conditia g(x0 ) = x0 si este o transformare regulat
a n y0 .
Pentru fiecare j = 1, n, derivatele partiale @gk /@yj (y0 ), k = 1, n, sunt solutiile sistemelor algebrice liniare
n
X
@gk
@fi
(x0 )
(y0 ) = ij ,
(6.10)
@xk
@yj
k=1
iar jacobianul transform

arii inverse este
D(g1 , g2 , . . . , gn )
1
=
.
D(y1 , y2 , . . . , yn )
J(x0 )
(6.11)
MATEMATICA
78
/ Aplicam teorema functiilor definite implicit ecuatiei vectoriale n necunoscuta x0 :

F(x; y) = f (x) y = 0.
Asdar, exista vecinatatile V a lui y0 , U a lui x0 si functia g : V ! U , x = g(y),
satisfacand conditiilor g(y0 ) = x0 si F(g(y); y) = 0, adica f (g(y)) = y, pentru orice y 2
V , sau pe componente
fi (g1 (y1 , y2 , . . . , yn ), g2 (y1 , y2 , . . . , yn ), . . . , gn (y1 , y2 , . . . , yn )) = yi , i = 1, n.
(6.12)
Aceasta nseamna ca restrictia lui f la U este bijectiva si g este inversa acestei restrictii.
Conform aceleiasi teoreme, functia g este diferentiabil
a n y0 . Aplicand teorema de
derivare a functiilor compuse, derivand partial membru cu membru identit
atile (6.12) n
raport cu yj n punctul y0 , obtinem sistemele liniare (6.10). Toate aceste sisteme au ca
determinant J(x0 ) 6= 0, deci admit solutie unica. Matriceal, egalitatile (6.10) exprima
faptul ca produsul a doua matrice patratice de ordinul n este egal cu matricea unitate.
Luand determinantii ambilor membri deducem
D(g1 , g2 , . . . , gn )
D(f1 , f2 , . . . , fn )
(x0 )
(y0 ) = 1,
D(x1 , x2 , . . . , xn )
D(y1 , y2 , . . . , yn )
de unde (6.11).
Exemplul 6.4 Fie (x, y) coordonatele unui punct din R2 . Numim coordonate polare
ale acestui punct perechea (r, '), cu r 2 [0, 1), ' 2 [0, 2), legat
a de perechea (x, y) prin
x = r cos ', y = r sin ',
(6.13)
relatii care definesc o transformare punctual

a n R2 . Determinantul functional al transform
arii este
D(x, y) cos ' r sin '

= r.
=
sin '
r cos '
D(r, ')
Deci n orice punct cu exceptia originii, transformarea (6.13) este regulat

a si inversa ei
este
p
y
r = x2 + y 2 , tg' = .
x
Exemplul 6.5 Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R3 . Numim coordonate cilindrice ale acestui punct tripletul (r, ', z), cu r 2 [0, 1), ' 2 [0, 2), z 2 (1, 1), legat
de (x, y, z) prin
x = r cos ', y = r sin ', z = z,
(6.14)
arii este
cos ' r sin ' 0
D(x, y, z)
r cos ' 0 = r.
= sin '
D(r, ', z)
0
0 1
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz, transformarea (6.14) este regulat
a.
MATEMATICA
79
Exemplul 6.6 Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R3 . Numim coordonate sferice
ale acestui punct tripletul (r, , '), cu r 2 [0, 1), 2 [0, ], ' 2 [0, 2], legat de (x, y, z)
prin
x = r sin cos ', y = r sin sin ', z = r cos ,
(6.15)
arii este
sin cos ' r cos cos ' r sin sin '
D(x, y, z)
r sin cos ' = r2 sin .
= sin sin ' r cos sin '
D(r, ', z)
0
cos
r sin
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz, transformarea (6.15) este regulat
a.
6.4
Dependent
a si independent
a functional
a
Fie functiile f , f1 , f2 , . . . , fm : D ! R, D Rn .
Spunem ca functia f depinde de functiile f1 , f2 , . . . , fm pe D, daca exista o functie
F : E ! R, E Rm , a..
f (x) = F (f1 (x), f2 (x), . . . , fm (x)), 8 x 2 D.
Definitia 6.7 Sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } se numeste functional dependent pe
a cel putin una din functiile sistemului depinde de celelalte.
D dac
Sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } se numeste functional independent pe D dac
a
nici una din functiile sistemului nu depinde de celelalte.
Teorema 6.5 Dac
a sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } este functional dependent pe D
si functiile f1 , f2 , . . . , fm sunt diferentiabile pe D, atunci
@fi
(x) < m, x 2D.
rg
@xk
/ Deoarece sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } este functional dependent pe D, cel
putin una din functiile sistemului, fie aceasta fm , depinde de celelalte. Prin urmare,
avem
fm (x) = F (f1 (x), f2 (x), . . . , fm1 (x)), 8 x 2 D,
unde F este o functie diferentiabil

a, obtinem
a. Derivand n raport cu xi relatia precedent
m1
X @F
@fm
@fk
=
(f1 (x), f2 (x), . . . , fm1 (x))
(x), i = 1, n,
@xi
@yk
@xi
k=1
care arata ca linia m a matricei (@fi /@xk ) este o combinatie liniara de celelalte m 1
linii ale ei si deci
@fi
(x) m 1 < m, x 2D. .
rg
@xk
MATEMATICA
80
Consecinta 6.1 Dac

a ntr-un punct x0 2 D avem
@fi
rg
(x0 ) = m,
@xk
atunci sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } este functional independent pe D.

Mai general, daca functiile f1 , f2 , . . . , fm sunt diferentiabile pe D si
@fi
(x0 ) = r m,
rg
@xk
atunci exista o vecinatate V a punctului x0 pe care r dintre functiile f1 , f2 , . . . , fm sunt

functional independente.
Exemplul 6.7 Functiile f1 (x, y) = x y, f2 (x, y) = xy si f3 (x, y) = x2 + y 2 sunt
functional dependente deoarece f3 = f12 + 2f2 .
6.5
Schimb
ari de variabile
Rezolvarea multor probleme de analiza matematica n care sunt implicate expresii ce

contin functii de una sau mai multe variabile si derivate ale acestora devine uneori mai
simpla daca se efectueaza o schimbare a variabilelor independente sau chiar a functiilor.
In cele ce urmeaza vom analiza modul cum se modifica aceste expresii la schimbarea
variabilelor.
6.5.1
Schimbarea variabilelor independente
Cazul functiilor de o variabil

a
Fie data functia y = y(x), x 2 E, E R, de n ori derivabil
a pe E, si fie expresia
dy d2 y
,... .
F x, y,
,
dx dx2
Fie nc
a x = '(t), t 2 I R, o transformare regulata pe I, deci cu '0 (t) =
6 0 pe
I. Presupunem ca ' este de n ori derivabila pe I. Efectuand schimbarea de variabil
a
x = '(t), y devine o functie de t: y = y('(t)) = f (t), iar expresia F ia forma
dy d2 y
G t, y, , 2 , . . . .
dt dt
Este deci necesar sa calculam derivatele functiei y n raport cu x n functie de derivatele
sale n raport cu t. Dupa regula de derivare a functiilor compuse, avem
dy
dy dx
1 dy
dy
dy
=
= '0 (t) , de unde,
= 0
.
dt
dx dt
dx
dx
' (t) dt
Inlocuind aici pe y prin dy/dx obtinem

d dy
1 d
1
dy
d2 y
1 dy
d2 y
00
0
=
' (t) 2 ' (t)
= 0
= 03
.
dx2
dx dx
' (t) dt '0 (t) dt
' (t)
dt
dt
In mod asemanator se obtin derivatele de ordin superior.
MATEMATICA
81
Cazul functiilor de dou

a variabile
Fie data functia z = z(x, y), (x, y) 2 E, E R2 , de n ori derivabil
@z @z @ 2 z @ 2 z @ 2 z
F x, y, z,
,
,
,
,
,... .
@x @y @x2 @x@y @y 2
Fie nc
a x = '(u, v), y = (u, v), (u, v) 2 D R2 , o transformare regulata pe D,
a ' si sunt de n ori diferentiabile pe D.
deci cu D(',)
D(u,v) 6= 0 pe D. Presupunem c
Efectuand schimbarea de variabile x = '(u, v), y = (u, v), z devine o functie de u si v:
z = z('(u, v), (u, v)) = f (u, v), iar expresia F ia forma
@z @z @ 2 z @ 2 z @ 2 z
,
,
,
,
,... .
G u, v, z,
@u @v @u2 @u@v @v 2
Este deci necesar sa calculam derivatele partiale ale functiei z n raport cu x si y n
functie de derivatele sale partiale n raport cu u si v. Dupa regula de derivare a functiilor
compuse, avem
@z 0
@z 0 @z
@z 0
@z 0
@z
=
' +
,
=
' +
,
@u
@x u @y u @v
@x v @y v
de unde
@z
=
@x
1
D(',)
D(u,v)
@z
0 @z
0 @z
u
,
=
v
@u
@v
@y
1
D(',)
D(u,v)
0 @z
0 @z
+ 'u
.
'v
@u
@v
Inlociund aici z prin @z/@x si @z/@y obtinem derivatele partiale de ordinul doi etc.
Exemplul 6.8 Functia z = z(x, y) satisface ecuatia
z =
@2z
@2z
+ 2 = 0.
2
@x
@y
Prin trecere la coordonatele polare (r, ): x = r cos , y = r sin , z devine o functie de r

si si satisface ecuatia
@2z
1 @2z
1 @z
z = 2 + 2 2 +
= 0.
@r
r @
r @r
6.5.2
Schimb
ari de variabile independente si functii
Cazul functiilor de o variabil

a
Fie data functia y = y(x), x 2 E, E R, de n ori derivabil
dy d2 y
, 2,... .
F x, y,
dx dx
Fie nc
a x = '(u, v), y = (u, v), (u, v) 2 D R2 , o transformare regulata pe D.
Presupunem ca ' si sunt de n ori diferentiabile pe D. Efectuand schimbarea de
MATEMATICA
82
variabile x = '(u, v), y = (u, v), y = y(x) devine (u, v) = y('(u, v)), care defineste o
functie v = v(u), iar expresia F ia forma
dv d2 v
G u, v,
,
,... .
du du2
Este deci necesar sa calculam derivatele functiei y n raport cu x n functie de derivatele
functiei v n raport cu u. Dupa regula de derivare a functiilor compuse, avem
dy
0 dv
0
0
0 dv
u + v
=
'u + 'v
,
du
dx
du
de unde, pentru 'u0 + '0v (dv/du) 6= 0, obtinem
0 + v0
dy
= u0
dx
'u + '0v
dv
du
dv
du
Printr-o noua derivare se obtine derivata de ordinul doi etc.

Cazul functiilor de dou
a variabile
Fie data functia z = z(x, y), (x, y) 2 E, E R2 , de n ori derivabil
@z @z @ 2 z @ 2 z @ 2 z
F x, y, z,
,
, 2,
, 2,... .
@x @y @x @x@y @y
Fie nc
a
x = '(u, v, w), y = (u, v, w), z = (u, v, w), (u, v, w) 2 D R3 ,
o transformare regulata pe D. Presupunem ca ', si sunt de n ori diferentiabile pe
D. Efectuand schimbarea de variabile x = '(u, v, w), y = (u, v, w), z = (u, v, w), z =
z(x, y) devine (u, v, w) = z('(u, v, w), (u, v, w)), care defineste o functie w = w(u, v),
iar expresia F ia forma
@w @w @ 2 w @ 2 w @ 2 w
G u, v, w,
,
,
,
,
,... .
@u @v @u2 @u@v @v 2
Este deci necesar sa calculam derivatele partiale ale functiei z n raport cu x si y n
functie de derivatele sale partiale ale functiei w n raport cu u si v. Dupa regula de
derivare a functiilor compuse, avem
@z
@z
0 @w
0
0
0
0 @w
0 @w
u + w
=
'u + 'w
+
u + w
,
@u
@x
@u
@y
@u
@z
@z
0
0 @w
0 @w
0 @w
0
0
v + w
=
'v + 'w
+
v + w
.
@v
@x
@v
@y
@v
Prin rezolvarea acestui sistem se obtin derivatele @z/@x si@z/@y. Printr-o noua derivare
a sistemului precedent obtinem derivatele de ordinul doi etc.
Capitolul 7
EXTREME PENTRU
FUNCT
II DE MAI MULTE
VARIABILE
7.1
Puncte de extrem pentru functii de mai multe

variabile
Fie f : E ! R, E Rn .
Definitia 7.1 Punctul x0 2 E se numeste punct de extrem local sau relativ al functiei f
dac
a exist
a o vecin
atate V a lui x0 a.. diferenta f (x) f (x0 ) s
a p
astreze semn constant
a:
pentru orice x 2 V \ E. Dac
f (x) f (x0 ) 0, 8 x 2 V \ E, x0 este punct de maxim local,
f (x) f (x0 ) 0, 8 x 2 V \ E, x0 este punct de minim local.
Daca diferenta f (x)f (x0 ) pastreaz
a semn constant pentru orice x 2 E, atunci x0 se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
local. Reciproca nu este adevarat
a.
Teorema 7.1 (Teorema lui Fermat) Dac
a x0 este punct de extrem pentru functia f
si f are toate derivatele partiale n x0 = (x10 , x02 , . . . , x0n ), atunci
@f 0 0
(x , x , . . . , x0n ) = 0, i = 1, n.
@xi 1 2
(7.1)
0
/ Fie Fi (t) = f (x01 , . . . , xi1
, xi0 + t, x0i+1 , . . . , x0n ), i = 1, n. Daca x0 este punct de
extrem pentru functia f , atunci diferenta f (x) f (x0 ) pastrez
a semn constant, deci si
Fi (t) Fi (0) pastreza semn constant, ca atare t = 0 este punct de extrem pentru Fi . In
consecinta, conform teoremei lui Fermat, Fi0 (0) = 0, i = 1, n, ceea ce implica (7.1).
83
MATEMATICA
84
Teorema lui Fermat precizeaza conditii necesare de extrem.

Un punct x0 = (x10 , x02 , . . . , xn0 ) 2 E pentru care are loc (7.1), adica o solutie a
sistemului
@f
(7.2)
(x1 , x2 , . . . , xn ) = 0, i = 1, n
@xi
se numeste punct stationar sau punct critic al functiei f .
Teorema lui Fermat afirma ca punctele de extrem ale unei functii sunt puncte stationare. Reciproca afirmatiei nu este adevarat
a. De exemplu, originea este punct stationar
pentru functia f (x, y) = x2 y 2 , deoarece fx0 (0, 0) = 0 si fy0 (0, 0) = 0, dar nu este punct
atate
de extrem deoarece f (x, y) f (0, 0) = x2 y 2 nu are semn constant n nici o vecin
a originii.
Un punct stationar care nu este punct de extrem se numeste punct sa.
Daca f este diferentiabil
a n x0 , punct de extrem pentru f , atunci df (x0 ) = 0.
Teorema care urmeaza pune n evident
a conditii suficiente ca un punct stationar sa
fie punct de extrem.
S
a presupunem ca f are derivate partiale de ordinul doi n punctul x0 . Notam cu
A11 A12 . . . A1p
A21 A22 . . . A2p

@2f
, p = 1, n.
Aij =
(x0 ), i, j = 1, n, p =
@xi @xj
... ... ... ...
Ap1 Ap2 . . . App
Teorema 7.2 Fie f : E ! R, E Rn , f 2 C 2 (E) si x0 un punct stationar al functiei
f , interior lui E. Atunci:
1. dac
a p > 0, p = 1, n, x0 este punct de minim,
2. dac
a (1)p p > 0, p = 1, n, x0 este punct de maxim,
3. dac
a rg (Aij ) = r < n si p > 0 (respectiv (1)p p > 0), p = 1, r, nu putem
decide asupra naturii punctului x0 cu ajutorul derivatelor partiale de ordinul doi,
4. dac
a p nu sunt nici n unul din cazurile precedente, x0 nu este punct de extrem.
/ Presupunem ca f este o functie de dou

a variabile f (x, y) si (x0 , y0 ) fiind un punct
stationar al acesteia, notam
A=
@2f
@2f
@2f
(x0 , y0 ), B =
(x0 , y0 ), C =
(x0 , y0 ).
2
@x
@x@y
@y 2
Avem de demonstrat ca:

1. daca 1 = A > 0 si 2 = AC B 2 > 0, (x0 , y0 ) este punct de minim,
2. daca 1 = A < 0 si 2 = AC B 2 > 0, (x0 , y0 ) este punct de maxim,
3. daca 2 = AC B 2 = 0, nu putem decide asupra naturii punctului (x0 , y0 ) cu
ajutorul derivatelor partiale de ordinul doi,
4. daca 2 = AC B 2 < 0, (x0 , y0 ) nu este punct de extrem.
Scriem formula lui Taylor de ordinul nt
ai. Deoarece (x0 , y0 ) este un punct stationar
@f
(x0 , y0 ) = 0,
@x
@f
(x0 , y0 ) = 0
@y
MATEMATICA
85
si notand x x0 = h, y y0 = k, avem
1 @2f
@2f
@2f
2
2
f (x, y) f (x0 , y0 ) =
(, ) h + 2
(, ) hk + 2 (, ) k =
2! @x2
@x@y
@y
1 2
A h + 2B hk + C k 2 + (h, k) k 2 ,
2!
n care (h, k) ! 0 cand h ! 0, k ! 0, derivatele partiale de ordinul doi fiind continue.
Rezulta ca exista o vecinatate a punctului (x0 , y0 ) n care semnul diferentei f (x, y)
f (x0 , y0 ) este dat de diferentiala a doua n (x0 , y0 ): d2 f (x0 , y0 ) = A h2 + 2B hk + C k 2 .
1. Deoarece A > 0 si AC B 2 > 0, trinomul n h/k, A (h/k)2 + 2B h/k + C, admite
un minim
2
B 2 AC
m=
=
> 0,
A
1
Fie V o vecinatate a lui (x0 , y0 ) n care |(h, k)| < m. Pentru orice (x, y) 2 V , putem
scrie
1
f (x, y) f (x0 , y0 ) [m + (h, k)] k 2 0.
2
Deci (x0 , y0 ) este un punct de minim. Cazul 2. se trateaza n mod aseman
ator.
3. Daca B 2 AC = 0 si A 6= 0, atunci
d2 f (x0 , y0 ) =
1
(A h + B k)2 ,
A
iar daca A = 0, d2 f (x0 , y0 ) = C k 2 , de unde deducem ca d2 f (x0 , y0 ) = 0 n punctele

dreptei A h + B k = 0, respectiv k = 0. Deci nu putem decide asupra naturii punctului
(x0 , y0 ) cu ajutorul derivatelor partiale de ordinul doi.
4. Daca B 2 AC > 0, atunci d2 f (x0 , y0 ) nu pastreaz
a semn constant n nici o
vecinatate a punctului (x0 , y0 ).
Exemplul 7.1 S
a determin
am punctele de extrem ale functiei f (x, y) = x3 + 3xy 2
15x 12y, (x, y) 2 R2 .
Punctele stationare sunt solutiile sistemului
@f
@f
= 3(x2 + y 2 5) = 0,
= 6(xy 2) = 0,
@x
@x
adic
a: (2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2). Derivatele de ordinul doi sunt
@2f
@2f
@2f
= 6x,
= 6y,
= 6x.
2
@x
@x@y
@y 2
In punctul (2, 1), 1 = 12 > 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f (2, 1) =
28. In punctul (2, 1), 1 = 12 < 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de
maxim, f (2, 1) = 28. In punctele (1, 2), (1, 2), 2 = 108 < 0. Nu sunt puncte
de extrem.
MATEMATICA
7.2
86
Extreme pentru functii definite implicit
a implicit de ecuatia
Teorema 7.3 Fie f : E ! R, E Rn , y = f (x), o functie definit
F (x; y) = 0.
(7.3)
Punctul x0 2 E este punct stationar al functiei f d.d. punctul (x0 , y0 ), cu y0 = f (x0 ),

este solutie a sistemului
/ Deoarece
@F
(x; y) = 0, F (x; y) = 0, i = 1, n,
@xi
(7.4)
@F
@F
@f
(x; y) +
(x; y)
(x) = 0, cu y = f (x),
@xi
@y
@xi
(7.5)
rezult
a ca @f /@xi (x0 ) = 0, i = 1, n, d.d. punctul (x0 , y0 ) este solutie a sistemului (7.4).
.
Pentru a determina punctele de extrem ale functiei f definita implicit de ecuatia (7.3),
se rezolva sistemul (7.4) de n + 1 ecuatii n necunoscutele x1 , x2 , . . . , xn , y.
Daca (x0 , y0 ) este o solutie a sistemului (7.4), atunci x0 este un punct stationar al
functiei f si y0 = f (x0 ).
Pentru a vedea care dintre punctele stationare ale functiei f sunt puncte de extrem,
sa presupunem ca f este de doua ori diferentiabil
a pe E.
Derivand (7.5) n raport cu xj , obtinem
@2F
@ 2 F @f
@F @ 2 f
@ 2 F @f
@F @ 2 f
@ 2 F @f @f
+
+
+
+
+
= 0.
@xi @xj
@xj @y @xi
@y @xi @xj
@y @xi @xj
@xi @y @xj
@y 2 @xi @xj
Daca x0 este un punct stationar pentru f , atunci f /@xi (x0 ) = 0 si din relatia precedent
a rezulta
1
@2F
@2f
(x0 ) = @F
(x0 ; y0 ).
Aij =
@xi @xj
@xi @xj
@y (x0 ; y0 )
Aplicand acum Teorema (7.2), putem stabili natura punctului stationar x0 . .
7.3
Extreme conditionate
In practica apar uneori si probleme care nu se pot ncadra n teoria prezentat

a pan
a
aici. De exemplu: sa se determine aria maxima a unui dreptunghi daca perimetrul sau are
o valoare constanta, sau sa se determine volumul maxim al unui paralelipiped daca suma
muchiilor sale si aria totala au valori constante. In aceste probleme se cere determinarea
valorilor extreme ale unei functii de mai multe variabile, daca acestea satisfac un num
ar
de conditii date.
Fie F : E ! R, E Rn , n 2, y = F (x1 , x2 , . . . , xn ), o functie reala si
Gj (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0, j = 1, m,
(7.6)
MATEMATICA
87
un sistem de m < n ecuatii, functiile Gj : E ! R fiind functional independente pe E.

Definitia 7.2 Punctul x0 = (x01 , x02 , . . . , xn0 ) 2 E se numeste punct de extrem al functiei
F conditionat de sistemul (7.6) dac
a este punct de extrem pentru F si solutie a sistemului
(7.6).
Deoarece, n acest caz, se cauta extremele functiei F pe multimea punctelor x 2 E
ale caror coordonate x1 , x2 , . . . , xn sunt legate ntre ele prin cele m ecuatii (7.6) (legaturi
aturi.
ntre variabilele x1 , x2 , . . . , xn ), extremele conditionate se mai numesc extreme cu leg
Extremele functiei F definite n paragraful precedent le vom numi extreme libere sau
extreme neconditionate.
Un punct de extrem conditionat este un punct de extrem liber, dar nu orice punct de
extrem liber este punct de extrem conditionat.
Problema determinarii extremelor functiei F , conditionate de sistemul (7.6) se poate
reduce la o problema de extrem liber prin introducerea functiei lui Lagrange:
L(x; ) = F (x) + 1 G1 (x) + 2 G2 (x) + + m Gm (x),
8 (x; ) 2 E Rm ,
cu = (1 , 2 , . . . , m ). Scalarii 1 , 2 , . . . , m se numesc multiplicatorii lui Lagrange.

Sa observam ca functiile F si L iau aceleasi valori n toare punctele care satisfac
sistemul (7.6).
Teorema 7.4 Fie x0 un punct de extrem al func;tiei F conditionat de sistemul (7.6).
a C 1 pe E si
Dac
a functiile F si Gi , i = 1, m, sunt de clas
@Gi
rg
(x0 ) = m,
(7.7)
@xj
atunci exist
a 0 = (10 , 02 , . . . , 0m ) 2 Rm a.. punctul (x0 ; 0 ) 2 E Rm s
a fie punct
a solutie a sistemului de n + m ecuatii
stationar al functiei L(x, ), adic
@G1
@Gm
@L
@F
(x; ) =
(x) + 1
(x) + + m
(x) = 0, i = 1, n,
@xi
@xi
@xi
@xi
(7.8)
@L
(x; ) = Gj (x) = 0, j = 1, m
@j
n n + m necunoscute x1 , x2 , . . . , xn ; 1 , 2 , . . . , m .
/ Presupunem m = 1. Sistemul (7.6) se reduce atunci la ecuatia
G(x1 , x2 , . . . , xn1 ; xn ) = 0, cu
@G
(x0 ) 6= 0,
@xn
0
G(x10 , x02 , . . . , xn1
; x0n ) = 0.
Conform teoremei functiilor definite implicit, exista functia xn = g(x1 , x2 , . . . , xn1 ),

0
definita ntr-o vecinatate a punctului (x01 , x20 , . . . , x0n1 ) a.. g(x01 , x02 , . . . , xn1
) = x0n si
G(x1 , x2 , . . . , xn1 ; g(x1 , x2 , . . . , xn1 )) = 0.
Inlocuind n F (x1 , x2 , . . . , xn ) pe xn , obtinem functia
f (x1 , x2 , . . . , xn1 ) = F (x1 , x2 , . . . , xn1 ; g(x1 , x2 , . . . , xn1 )),
MATEMATICA
88
0
pentru care x00 = (x01 , x20 , . . . , xn1
) este un extrem liber, deci
@f 0
(x ) = 0, j = 1, n 1,
@xj 0
de unde, tinand seama de definitia lui f deducem
@F
@g 0
@F
(x0 ) +
(x0 )
(x ) = 0, j = 1, n 1,
@xj
@xn
@xj 0
n care derivatele functiei g se obtin din
@G
@g 0
@G
(x0 ) +
(x0 )
(x ) = 0, j = 1, n 1.
@xj
@xn
@xj 0
Prin eliminarea derivatelor functiei g, conditiile de extrem pentru functia f se pot scrie
sub forma
@F
@F
(x0 )
@xj (x0 )
n
@G
= @x
= 0 , j = 1, n 1.
@G
@xj (x0 )
@xn (x0 )
De aici deducem
@L
@F
@G
(x0 ; 0 ) =
(x0 ) + 0
(x0 ) = 0, j = 1, n.
@xj
@xj
@xj
Orice solutie (x0 ; 0 ) a sistemului (7.8) se numeste punct stationar al functiei lui Lagrange, iar x0 punct stationar conditionat al functiei F . Punctele de extrem conditionat
ale functiei F se gasesc printre punctele stationare conditionate.
Pentru a stabili care dintre punctele stationare conditionate ale functiei F sunt puncte
de extrem conditionat, vom da n continuare conditii suficiente de extrem conditionat.
S
a presupunem ca functiile F si Gj , i = 1, m, sunt de clasa C 2 pe E si fie (x0 ; 0 )
un punct stationar al functiei lui Lagrange. Punctul stationar conditionat x0 este punct
de extrem conditionat pentru functia F daca diferenta F (x) F (x0 ) pastreaz
a semn
constant pentru orice x, solutie a sistemului (7.6), dintr-o vecin
atate a punctului x0 .
Notam cu (x) = L(x; 0 ). Sa observam ca pentru orice solutie a sistemului (7.6)
F (x) F (x0 ) = (x) (x0 ). Deoarece d(x0 ) = 0, semnul diferentei (x) (x0 ),
ntr-o vecinatate a punctului x0 este dat de diferentiala a doua
d2 (x0 ) =
n
X
@2
(x0 ) dxi dxj ,
@xi @xj
i,j=1
n care nsa diferentialele dxi nu sunt independente. Intr-adev

ar, diferentiind sistemul
(7.6) n x0 , avem
@Gj
@Gj
@Gj
(x0 ) dx1 +
(x0 ) dx2 + +
(x0 ) dxn = 0, j = 1, m,
@x1
@x2
@xn
care este un sistem algebric liniar de m ecuatii cu n necunoscute: dx1 , dx2 , . . . , dxn .
In ipoteza (7.7), putem exprima m dintre diferentialele dxi , de exemplu, primele m n
functie de celelalte n m. Inlocuindu-le n expresia lui d2 (x0 ), obtinem
d2 (x0 ) =
nm
X
i,j=1
Aij dxm+i dxm+j .
MATEMATICA
89
Cu Aij astfel determinati se aplica Teorema 7.2, care precizeaza conditii suficiente de
extrem.
Capitolul 8
S
IRURI S
I SERII DE
FUNCT
II
8.1
8.1.1
S
iruri de functii reale
S
iruri de functii. Multimea de convergent
a
Fie E R si F (E, R) multimea functiilor definite pe E cu valori n R. Un sir (fn )n2N ,

cu fn 2 F (E, R) se numeste sir de functii reale.
Definitia 8.1 Un punct x0 2 E se numeste punct de convergent
a al sirului de functii
(fn ) dac
a sirul numeric (fn (x0 )) este convergent.
Multimea punctelor de convergnt
a ale sirului de functii (fn ) se numeste multimea de
convergent
a a sirului (fn ).
Exemplul 8.1 S
irul de functii (fn ), cu fn =
R.
8.1.2
sin x
n2 +1 ,
a
x 2 R, are multimea de convergent
Functia limit
a a unui sir de functii
Fie (fn ) un sir de functii definite pe E si A E multimea de convergent

a a sirului.
Functia f : A ! R, definita prin
f (x) = lim fn (x), x 2 A,
n!1
a pe multimea A a sirului (fn ).

se numeste functia limit
2
+1
Exemplul 8.2 S
irul de functii fn (x) = nnx2 +1
, x 2 R, are multimea de convergenta
R
2
si pentru orice x 2 R, functia limit
a a sirului este f (x) = x .
90
MATEMATICA
8.1.3
91
Convergenta simpl
a
Fie (fn ) un sir de functii pe E R.

a sirul de functii (fn ) este simplu (punctual) convergent pe E
c
atre functia f , dac
a
8 x 2 E, 8 " > 0, 9 N (", x) pentru care |(fn ) f (x)| < ", 8 n > N.
(8.1)
Din definitie rezulta ca num

arul N depinde atat de " cat si de x.
2
x
Exemplul 8.3 S
irul de functii fn (x) = n+1
, x 2 R, este simplu convergent pe R c
atre
f (x) = 0.
2
x2
Intr-adev
ar, n+1
< " d.d. n > x "" . Deci
( h 2 i
x "
, " < x2 ,
"
N (", x) =
0,
" x2 .
8.1.4
Convergenta uniform
a

a sirul de functii (fn ) este uniform convergent pe E c
atre functia
a
f dac
8 " > 0, 9 N (", x) pentru care |(fn ) f (x)| < ", 8 n > N, 8 x 2 E.
(8.2)
In definitia uniformei convergente, num

arul N depinde numai de " si este acelasi
pentru orice x 2 E.
Un sir de functii uniform convergent este si simplu convergent. Reciproca nu este, n
general, adevarata.
Exemplul 8.4
f (x) = 0.
Intr-adev
ar,
S
irul de functii fn (x) =
cos nx
a
n2 +1 < " dac
cos nx
n2 +1 ,
atre
x 2 [0, ], este uniform convergent c
a d.d. n2 >
< ", adic
1"
, " < 1,
"
N (") =
" 1.
0,
1
n2 +1
1"
" .
Deci
Un criteriu de convergent
a uniforma este dat de urmatoarea
Teorema 8.1 S
irul de functii (fn ) definite pe E converge uniform pe E la functia f
atre zero, a..
dac
a exist
a un sir (an ) de numere pozitive, convergent c
8 n 2 N, |fn (x) f (x)| an , 8 x 2 E.
/ Deoarece sirul (an ) are limita 0,
8 " > 0, 9 N (") pentru care an < ", 8 n > N.
Prin urmare, |fn (x) f (x)| < ", 8 n > N , 8 x 2 E, deci (fn ) este uniform convergent pe
R catre f (x) = 0. .
Exemplul 8.5 S
pe R c
atre f (x) = 0.
Intr-adev
ar, sinnnx n1 ! 0.
sin nx
n ,
x 2 R cu > 0, este uniform convergent
MATEMATICA
8.1.5
92
Propriet
ati ale sirurilor uniform convergente
In legatura cu sirurile de functii uniform convergente vom demonstra trei teoreme privind
continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea functiei limita.
Teorema 8.2 Fie (fn ) un sir de functii uniform convergente pe E la functia f . Dac
a
toate functiile fn sunt continue n punctul x0 2 E, atunci functia limit
a f este continu
a
n punctul x0 .
/ Deoarece sirul (fn ) este uniform convergent pe E, are loc (8.2) pentru orice x 2 E.
In particular, avem si |fn (x) fn (x0 )| < ".
Functia fn (x) fiind continu
a n punctul x0 , exista o vecin
atate V a lui x0 a.. pentru
x 2 V \ E s
a avem |fn (x) fn (x0 )| < ". Dar
|f (x) f (x0 )| |f (x) fn (x)| + |fn (x) fn (x0 )| + |fn (x0 ) f (x0 )| < 3",
pentru orice x 2 V \ E, ceea ce dovedeste continuitatea functiei f n punctul x0 . .
Consecinta 8.1 Limita unui sir (fn ) de functii continue pe E, uniform convergent pe
E, este o functie continu
a pe E.
Exemplul 8.6 S
functia f (x) = x4 , x 2 [0, 1].
n3 x4 +1
n3 +1 ,
x 2 [0, 1] este uniform convergent c

atre
Teorema 8.3 Fie (fn ) un sir de functii uniform convergente pe intervalul m

arginit I
E c
a toate functiile fn au derivate continue pe I si sirul de functii
atre functia f . Dac
(fn0 ), al derivatelor functiilor fn , este uniform convergent c
atre o functie g pe intervalul
I, atunci functia limit
a f este derivabil
a pe I si f 0 (x) = g(x), pentru orice x 2 I.
a n x0 si f 0 (x0 ) = g(x0 ).
/ Fie x0 2 I. Sa aratam ca f este derivabil
0
Sirul de functii (fn ) fiind u.c. pe I la g, urmeaza ca sirul (fn0 (x0 )) este convergent,
deci
(a) 8 " > 0, 9 N1 (") 2 N pentru care 8 n > N1 , |fn0 (x0 ) g(x0 )| < ", 8 x0 2 I.
Functia fn (x), pentru orice n 2 N, av
and derivat
a continu
a n punctul x0 , exista o
vecinatate V a lui x0 a.. pentru " > 0, ales mai sus, sa avem
fn (x) fn (x0 )
(b)
fn (x0 ) < ", 8 x 2 V.
x x0
Pe de alta parte, pentru orice m, n 2 N, putem scrie

fn (x) fn (x0 ) fm (x) fm (x0 ) (fn (x) fm (x)) (fn (x0 ) fm (x0 ))
=
=
x x0
x x0
x x0
0
= |fn0 () fm
()|,
cu cuprins ntre x0 si x, dupa cum rezulta aplicand teorema lui Lagrange functiei
fn (x)fm (x). Dar sirul (fn0 ()) este convergent, deci dupa criteriul general al lui Cauchy
pentru siruri, exista N2 (") 2 N a..
0
|fn0 () fm
()| < ", 8 n, m > N2 .
MATEMATICA
93
In consecinta, pentru orice x 2 I, avem
fn (x) fn (x0 ) fm (x) fm (x0 ) < ", 8 n, m > N2 .
x x0
x x0
Facand aici m ! 1, rezulta
fn (x) fn (x0 ) f (x) f (x0 )

< ", 8 n > N2 .
(c)
x x0
x x0
Fie acum N = max{N1 , N2 }. Atunci, pentru orice n > N si orice x 2, din (a), (b) si (c),
urmeaza
f (x) f (x0 ) g(x0 )

x x0
f (x) f (x0 ) fn (x) fn (x0 ) fn (x) fn (x0 )

0
fn (x0 ) + |fn0 (x0 ) g(x0 )| < 3".
+
x x0
x x0
x x0
Prin urmare,
lim
x!x0
f (x) f (x0 )
= g(x0 ), 8 x0 2 I.
x x0
Deci f este derivabila pe I si f 0 (x) = g(x), pentru orice x 2 I. .

Un sir (fn ) poate fi u.c. catre f , cu (fn ) si f derivabile, far
a ca sirul (fn0 ) sa fie u.c.
2
nx
Exemplul 8.7 S
irul fn (x) = sin
atre functia f (x) = 0.
n+1 , x 2 [0, ], este u.c. c
1
Functiile fn si f sunt derivabile pe [0, ], ns
sin 2nx
a sirul derivatelor fn0 (x) = n+1
nu este convergent pe [0, ].
Intr-adev
ar, pentru x = /4 sirul fn0 (/4)) este divergent.
Teorema 8.4 Fie (fn ) un sir de functii uniform convergente pe intervalul [a, b] E
c
atre functia f . Dac
a toate functiile fn sunt continue pe [a, b], atunci
lim
n!1
fn (x) dx =
b
a
Z
i
lim fn (x) dx =
n!1
f (x) dx.
irul (fn ) fiind u.c. pe [a, b] catre functia f ,

/S
8 " > 0, 9 N (") pentru care |fn (x) f (x)| < ", 8 n > N, 8 x 2 [a, b].
Pe de alta parte, functiile fn (x) fiind continue, dupa Teorema 8.2, functia f (x) este
continua pe [a, b]. Deci putem scrie
Z
Z
Z b
b
b
f (x) dx
fn (x) dx
|fn (x) f (x)| dx < "(b a), 8 n > N,
a
a
a
deci
lim
n!1
fn (x) dx =
f (x) dx. .
MATEMATICA
8.2
8.2.1
94
Serii de functii
Serii de functii. Multimea de convergent
a
Fie fn 2 F(E, R) un sir de functii reale si sn 2 F (E, R) sirul definit prin

sn = f1 + f2 + + fn =
n
X
k=1
fk , n 2 N.
Definitia 8.4 Perechea de siruri ((fn ), (sn )) se numeste serie de functii reale si se
noteaz
a
1
X
f1 + f2 + + fn + =
(8.3)
fn .
n=1
S
irul (sn ) se numeste sirul sumelor partiale ale seriei.
a al seriei (8.3) dac

Definitia 8.5 Un punct x0 2 E se numeste punct de convergent
a se1
P
a. Multimea punctelor de convergenta
se numeste
fn (x0 ) este convergent
ria numeric
a
n=1
multimea de convergenta a seriei de functii.
Multimea de convergent
a a seriei de functii (8.3) coincide cu multimea de convergent
a
a sirului de functii (sn ) a sumelor partiale ale seriei.
am seria de functii
Exemplul 8.8 Dat sirul de functii fn (x) = xn , x 2 R, n 2 N, form
1 + x + x2 + + xn + .
Deoarece sirul de functii sn (x) = 1+x+x2 + +xn1 este convergent pentru x 2 (1, 1),
rezult
a c
a seria este convergent
a pe (1, 1).
8.2.2
Convergenta simpl
a a unei serii de functii

a seria de functii
1
P
fn este simplu (punctual) convergent

a pe
n=1
atre f pe
a sirul sumelor sale partiale (sn ) este simplu convergent c
E c
atre functia f dac
1
P
E. Functia f se numeste suma seriei
fn pe E.
n=1
Folosind definitia cu " a convergentei sirului (sn ) la functia f pe E, avem urmatoarea

definitie echivalenta.
Definitia 8.7 Seria de functii
functia f dac
a
1
P
fn este simplu (punctual) convergent

a pe E c
atre
n=1
8 x 2 E, 8 " > 0, 9 N (", x) 2 N pentru care

fk (x) f (x) < ", 8 n > N. (8.4)
k=1
MATEMATICA

Exemplul 8.9 Seria de functii
f (x) =
1
1x ,
8.2.3
a pe (1, 1) la functia
xn1 este simplu convergent
n=1
deoarece
pentru |x| < 1.
1
P
95
1 xn
|x|n
1
=
|sn (x) f (x)| =
!0
1x
1 x 1 x
Convergenta uniform
a a unei serii de functii

a seria de functii
1
P
a pe E c
fn este uniform convergent
atre
n=1
atre f pe E,
a sirul sumelor sale partiale (sn ) este uniform convergent c
functia f dac
adic
a dac
a
n
fk (x) f (x) < ", 8 n > N, 8 x 2 E.

8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care
k=1
Un criteriu de uniforma convergent

a este dat de urmatoarea teorema.
Teorema 8.5 (Criteriul lui Weierstrass) Seria de functii

atre functia f dac
vergent
a pe E c
a exist
a seria
1
P
1
P
fn este uniform con-
n=1
an de numere pozitive, convergent

a,
n=1
a..
8 n 2 N, |fn (x)| an , 8 x 2 E.
/ Pentru orice p 2 N avem
p
p
p
X
X
X
|fn+k (x)|
fn+k (x)
an+k ,
|sn+p (x) sn (x)| =
k=1
k=1
pentru orice n 2 N si orice x 2 E. Seria
1
P
k=1
an fiind convergent
a,
n=1
8 " > 0, 9 N (") 2 N pentru care
p
X
k=1
an+k < ", 8 n > N, 8 p 2 N,
de unde rezulta
|sn+p (x) sn (x)| < ", 8 n > N, 8 p 2 N, 8 x 2 E,
adica sirul (sn ) este uniform convergent pe E, deci
1
P
n=1
fn este u.c. pe E. .
MATEMATICA
8.2.4
96
Propriet
ati ale seriilor uniform convergente
In legatura cu seriile de functii uniform convergente vom demonstra trei teoreme privind
continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea functiei suma.
1
P
a
fn o serie de functii uniform convergent
a pe E la functia f . Dac
Teorema 8.6 Fie
n=1
toate functiile fn sunt continue pe E, atunci functia sum

a f este continu
a pe E.
/ Deoarece toate functiile fn sunt continue pe E, sumele partiale sn = f1 +f2 + +fn

sunt functii continue pe E. Conform Teoremei 8.2, de la siruri uniform convergente, limita
f este continua pe E. .
1
P
Teorema 8.7 Fie
a pe intervalul I E la
n=1
functia f . Dac
a toate functiile fn au derivate continue pe I si seria de functii
1
P
n=1
fn0
este uniform convergent

a c
atre o functie g pe intervalul I, atunci functia sum
a f este
derivabil
a pe I si f 0 (x) = g(x), pentru orice x 2 I.
/ Sirul sumelor partiale ale seriei
partiale ale seriei
1
P
1
P
fn este u.c. pe I la functia f . Sirul sumelor
n=1
fn este u.c. pe I la functia g. Conform Teoremei 8.3, de la siruri
n=1
a si derivata sa este g. .
de functii, functia f este derivabil
1
P
Teorema 8.8 Fie
a pe intervalul [a, b] la
n=1
a toate functiile fn sunt continue pe [a, b], atunci

functia f . Dac
Z b
Z b
Z b
Z b
f (x) dx =
f1 (x) dx +
f2 (x) dx + +
fn (x) dx + .
a
(8.5)
/ Deoarece functiile fn sunt continue pe [a, b], functiile sn = f1 + f2 + + fn sunt

functii continue pe [a, b], deci integrabile pe [a, b]. Fie
Z b
Z b
Z b
Z b
f2 (x) dx + +
fn (x) dx.
n =
f1 (x) dx +
sn (x) dx =
Seria de functii
1
P
fn fiind uniform convergent

a pe [a, b] la f , dupa Teorema 8.4, de la
n=1
siruri de functii, f este integrabil

a pe [a, b] si
Z b
Z
lim
sn (x) dx =
n!1
sau
lim n =
n!1
deci seria
1 R
P
b
n=1
f (x) dx,
f (x) dx,
fn (x) dx al carei sir al sumelor partiale este n este o serie numerica
convergenta si are loc (8.5). .
MATEMATICA
8.3
97
Serii de puteri
Definitia 8.9 Se numeste serie de puteri o serie de functii
1
P
n=1
a) , cu a, an 2 R.
n
fn , unde fn (x) = an (x
Asadar, forma generala a unei serii de puteri este:

a0 + a1 (x a) + + an (x a)n + =
1
X
n=0
an (x a)n .
(8.6)
O serie de puteri este unic determinata de num

arul a si sirul an . Prin trecerea lui x a
n x, studiul seriei (8.6) se reduce la studiul seriei de puteri ale lui x,
a0 + a1 x + + an xn + =
1
X
an xn .
(8.7)
n=0
Lema 8.1 (Lema lui Abel) 1. Dac

a n punctul
a seria de puteri (8.7) este convergent
x0 =
a pentru orice x 2 R cu |x| < |x0 |.
6 0, atunci ea este absolut convergent
a n punctul x0 6= 0, atunci ea este
2. Dac
a seria de puteri (8.7) este divergent
divergent
a pentru orice x 2 R cu |x| > |x0 |.
/ Pentru x = 0 seria se reduce la a0 si este , evident, convergent

a.
1. Daca seria este convergent
a n punctul x0 6= 0, atunci lim an xn0 = 0 si deci exista
n!1
M > 0 a.. |an xn0 | M , pentru orice n 2 N. Dar, pentru orice x 2 R cu |x| < |x0 |,
avem
n

x n
n x
n
|an x | |an x0 | M .
x0
x0
n
1
P
x
a converDeoarece |x/x0 | < 1, rezulta ca seria geometrica
x0 este o serie majorant
n=0
genta pentru seria (8.7), deci aceasta este convergent

a.
2. Demonstratie prin reducere la absurd. Presupunem ca ar exista un punct x1 2 R,
a. Atunci, dupa prima parte a teoremei,
cu |x1 | > |x0 | a.. seria (8.7) sa fie convergent
seria ar fi convergenta pentru orice x 2 R cu |x| < |x1 |, deci si pentru x0 . Contradictie.
.
Teorema 8.9 (Existent

a razei de convergent
a) Oricare ar fi seria de puteri (8.7),
exist
a si este unic determinat num
arul real r 0 (r poate fi si +1) a..
1. seria este absolut convergent
a pe intervalul (r, r),
2. seria este divergent
a pe(1, r) [ (r, +1).
/ Fie A R multimea de convergent

a a seriei (8.7) si fie r = sup{|x|, x 2 A}. Daca
r = 0, atunci A = {0} si singurul punct de convergent
a al seriei este x = 0. Daca
r > 0, atunci pentru orice x 2 (r, r), adica pentru care |x| < r, exista un x0 2 A a..
a rezulta ca seria este convergent
a n punctul x.
|x| < |x0 | < r| si din teorema precedent
Deci r satisface conditia 1.
Numarul r satisface si conditia 2 caci daca ar exista un x0 2 A a.. |x0 | > r pentru
orice x0 2 A, aceasta ar contrazice definitia lui r.
Unicitatea numarului r rezulta din unicitatea marginii superioare a unei multimi. .
MATEMATICA

a = lim
Teorema 8.10 (Calculul razei de convergent
a) Dac
n!1
8
< +1, = 0,
1
0 < < 1,
,
r=
:
0,
= 1.
98
p
n
|an |, atunci
este raza de convergent

a a seriei (8.7).
/ Pentru fiecare x fixat aplicam seriei (8.7) criteriul rad

acinii de la serii numerice.
Avem
p
p
lim n |an | |x|n = |x| n |an | = |x| = .
n!1
Daca = 0, atunci = 0 < 1, pentru orice x 2 R si seria este absolut convergenta

pe R.
Daca 0 < < 1, seria este absolut convergent
a pentru = |x| < 1, adica pentru
toate valorile lui x pentru care |x| < 1 si este divergent
a pentru = |x| > 1, adica
1
pentru |x| > .
Daca = 1, atunci = 1, pentru orice x =
6 0 si deci seria este divergent
a pentru
orice x 6= 0, adica r = 0. .
Sa observam ca daca 0 < < 1, seria este absolut convergent
a pe (r, r) si divergenta pe (1, r) [ (r, +1), dar nu cunoastem natura sa n extremitatile intervalului
de convergenta.
Teorema 8.11 (Teorema lui Abel) Dac
a seria de puteri
1
P
a n
an xn este convergent
n=0
punctul x = r > 0 atunci, pentru orice 2 (0, r), ea este uniform convergent
a pe [, r].
a n punctul x = r > 0 atunci ea este uniform convergent
a
/ Daca seria este convergent
pe [0, r]. Aceasta deoarece
x n
an xn = an rn
r
x n
P
n
an r este convergent
si seria
a iar sirul r , cu x 2 (0, r) este monoton descrescator
la zero (criteriul lui Abel). P
|an |n este o serie majorant
a convergent
a a seriei (8.7) pe
Pentru 2 (0, r) seria
intervalul [, 0). Deci seria (8.7) este absolut si uniform convergent
a pe acest interval.
.
Teorema 8.12 1. Produsul unei serii cu un num
ar real nenul are aceeasi raz
a de convergent
a cu seria initial
a.
2. Dac
a dou
a serii au razele de convergenta
r1 si r2 , atunci seria sum
a are raza de
convergent
a r min{r1 , r2 }.
MATEMATICA
8.4
99
Serii Taylor
Fie f : I ! R o functie indefinit derivabil

a n punctul x0 2 I. Formula lui Taylor
pentru functia f n punctul x0 se scrie
f (x) = f (x0 ) +
(x x0 )n (n)
x x0 0
f (x0 ) + +
f (x0 ) + Rn (x), x 2 I.
1!
n!
Daca sirul Rn (x) este convergent catre zero, adica lim Rn (x) = 0, pentru x 2 A I,
n!1
atunci seria
f (x0 ) +
x x0 0
(x x0 )n (n)
f (x0 ) + +
f (x0 ) + , x 2 A,
1!
n!
(8.8)
numit
a seria Taylor a functiei f n punctul x0 , este convergent
a catre f (x), deci
f (x) = f (x0 ) +
x x0 0
(x x0 )n (n)
f (x0 ) + +
f (x0 ) + , x 2 A.
1!
n!
(8.9)
Formula (8.9) se numeste formula de dezvoltare a functiei f n serie Taylor n jurul

punctului x0 .
a pentru x = x0 . O conditie suficient
a de
Se observa ca seria (8.8) este convergent
existenta a unei multimi de convergent
a este data de teorema care urmeaza.
Teorema 8.13 Seria Taylor a functiei f este convergent
a ntr-o vecin
atate V a punctua derivatele de orice ordin f (n) sunt egal m
arginite pe V , adic
lui x0 dac
a |f (n) (x)| M ,
ar natural n.
M > 0, pentru orice x 2 V si orice num
/ Restul Rn (x), sub forma lui Lagrange, se scrie
Rn (x) =
deci
(x x0 )n+1 (n+1)
(), 2 (x0 , x),
f
(n + 1)!
(x x0 )n+1
M,
|Rn (x)|
(n + 1)!
n+1
0)
nsa |Rn (x)| ! 0 cand n ! 1, deoarece seria cu termenul general an = (xx
(n+1)! este
convergenta pentru orice x 2 R. Intr-adev
ar,
x x0
an+1
= lim
= 0.
lim
n!1 n + 1
n!1 an
Daca n (8.8) luam x0 = 0, seria care se obtine se numeste seria lui Mac-Laurin:
f (x) = f (0) +
x 0
x2
xn (n)
f (0) + f 00 (0) + +
f (0) + , x 2 A.
1!
2!
n!
Capitolul 9
INTEGRALA RIEMANN S
I
EXTINDERI
9.1
Primitive. Integrala nedefinit

a
Fie I un interval oarecare (marginit sau nemarginit, nchis sau deschis) al axei reale
si f : I ! R.
Definitia 9.1 Se numeste primitiva a functiei f pe intervalul I, o functie F : I ! R,
derivabil
a pe I, care satisface conditia
F 0 (x) = f (x),
8x 2 I.
(9.1)
Din definitie rezulta ca functia si primitiva ei sunt definite pe un interval ce nu se

reduce la un punct si nu pe o reuniune de intervale sau alt tip de multime de numere
reale.
Cand spunem ca functia F (x) este primitiva functiei f (x), far
a a indica intervalul I,
atunci se subntelege ca I este orice interval pe care functia f este definita.
Teorema 9.1 Dac
a F (x) este o primitiv
a a functiei f (x) pe intervalul I, atunci functia
F (x) + C este de asemenea o primitiv
a F (x) si (x) sunt dou
a a functiei f . Dac
a
primitive ale functiei f pe intervalul I, atunci (x) F (x) = C, oricare ar fi x 2 I.
/ Deoarece (F (x) + C)0 = f (x), rezulta ca F (x) + C este o primitiva a functiei f .
Pe de alta parte, deoarece F (x) si (x) sunt primitive ale functiei f (x) pe intervalul I,
rezulta ca ((x) F (x))0 = 0. Cum I este interval, deducem ca (x) F (x) = C. .
Din aceasta teorema rezulta ca daca functia f admite o primitiva atunci ea admite
o infinitate de primitive; daca F (x) este o primitiva a functiei f (x), atunci orice alta
primitiva este de forma F (x) + C. Spunem ca primitiva unei functii se determina pana
la o constanta aditiva.
Definitia 9.2 Se numeste integral
a nedefinita a functiei f : I ! R, multimea tuturor
primitivelor functiei f pe intervalul I.
100
MATEMATICA
101
R
Integrala nedefinita a functiei f se noteaza cu simbolul f (x) dx. Din teorema precedenta rezulta ca daca F (x) este o primitiva oarecare a functiei f (x) pe intervalul I,
atunci
Z
f (x) dx = F (x) + C, C 2 R.
(9.2)
Din definitie si expresia (9.2), rezulta urmatoarele proprietati imediate ale integralei
nedefinite:
Z
Z
d
d
f (x) dx = f (x),
(9.3)
f (x) dx = f (x) dx,
dx
Z
Z
dF (x) = F (x) + C,
(9.4)
F 0 (x) dx = F (x) + C.
In legatura cu primitivele unei functii se pun urmatoarele probleme:
- care sunt clasele de functii ce admit primitive;
- daca o functie admite primitive, cum se determina ele.
In ceea ce priveste prima problema afirmam ca: orice functie continu
a admite primitive. Demonstratia va fi data n capitolul urmator. Ne vom ocupa numai de primitivele
functiilor continue.
In legatura cu a doua problema, precizam ca ne va preocupa determinarea primitivelor
acelor functii pentru care primitivele pot fi exprimate sub forma finita, adica pot fi
exprimate cu ajutorul unui num
ar finit de operatii aritmetice sau operatii de compunere
a functiilor elementare.
Exista si functii continue ale caror primitive nu pot fi exprimate sub forma finita. De
exemplu:
2
ex
cos x
1
sin x
,
,
,
, etc.
ex , sin x2 , cos x2 ,
xn
xn
ln x
x
9.2
9.2.1
Calculul primitivelor
Integrala sumei si produsului cu o constant
a
Daca functiile f si g au primitive pe intervalul I, atunci functia f + g are primitive pe I

si
Z
Z
Z
(f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx.
(9.5)
Daca functia f are primitive pe intervalul I si 2 R, atunci functia f are primitive
pe I si
Z
Z
f (x) dx =
9.2.2
f (x) dx.
(9.6)
Integrarea prin p
arti
Teorema 9.2 Dac

a functiile u si v, definite pe intervalul I, au derivate continue pe I,
atunci
Z
Z
0
uv dx = uv u0 v dx.
(9.7)
MATEMATICA
102
/ Deoarece (uv)0 = u0 v + uv 0 si deci uv 0 = (uv)0 u0 v, tin

and seama de (9.4), rezulta
(9.7), numit
a si formula de integrare prin p
arti. .
Daca presupunem ca functiile u si v, definite pe intervalul I, au derivate continue
pana la ordinul n + 1 inclusiv, atunci are loc formula
Z
Z
uv (n+1) dx = uv (n) u0 v (n1) + + (1)n u(n) v + (1)(n+1) u(n+1) v dx, (9.8)
numit
a si formula generalizat
a de integrare prin p
arti.
9.2.3
Schimbarea de variabil
a n integrala nedefinit
a
Teorema 9.3 Fie I si J dou

a intervale si functiile u : I ! J, f : J ! R. Dac
a
functia u are derivat
a pe J, iar F este o primitiv
a a
a continu
a pe I, f este continu
a F u : I ! R, definit
a prin
functiei f , adic
a are loc (9.2), atunci functia compus
(F u)(t) = F (u(t)), este o primitiv
a a functiei f (u(t)) u0 (t) pe I si deci
Z
f (u(t)) u0 (t) dt = F (u(t)) + C.
(9.9)
/ Deoarece functiile F si u sunt derivabile, functia F u este derivabil
a si avem
d
dF
F (u(t)) =
(u(t)) u0 (t).
dt
dx
Cum F 0 (x) = f (x), rezulta ca
d
F (u(t)) = f (u(t)) u0 (t),
dt
de unde (9.9). .
Teorema precedenta sta la baza metodei schimb
arii de variabil
a (metoda substitutiei)
n integrala nedefinita. Ea se foloseste de fapt pentru gasirea primitivelor functiei f (x)
pe J atunci cand, n urma substitutiei x = u(t), este mai usor de gasit o primitiva a
functiei f (u(t))u0 (t) pe I. Daca (t) este o primitiva a functiei f (u(t))u0 (t), atunci
F (u(t)) = (t) + C0 .
(9.10)
Aceasta relatie ne permite sa determinam pe F (x). Pentru aceasta presupunem ca functia

u : I ! J este inversabila, adica exista functia u1 : J ! I, t = u1 (x). Inlocuind n
(9.10), gasim
F (x) = (u1 (x)) + C0 .
Exemplul 9.1 Prin schimbarea de variabil
a x = t + a obtinem
Z
dx
I=
= ln |x a| + C.
xa
Exemplul 9.2 Prin schimbarea de variabil

a x = t + a obtinem
Z
dx
1
1
I=
=
+ C.
(x a)n
n 1 (x a)n1
MATEMATICA

Exemplul 9.3 Se d
a integrala
Z
I=
x2
dx
,
2ax + b
103
a2 b < 0.
p
a
Deoarece x2 2ax + b = (x a)2 + 2 cu = b a2 , prin schimbarea de variabil
x = t + a, obtinem
Z
1
dt
xa
1
1
I=
= arctg t + C = arctg
+ C.
t2 + 1
9.2.4
Integrarea prin recurent

a
In multe cazuri functia de integrat depinde nu numai de argumentul sau ci si de un

numar natural n. Se poate nt
ampla ca aplicand metoda de integrare prin parti sa
obtinem o integrala de aceeasi forma dar pentru o valoarea a lui n mai mica cu cel putin
o unitate. Continuand n acest mod, dupa un num
ar finit de pasi ajungem la una din
integralele imediate. O asemenea metoda de calcul a integralelor se numeste integrarea
prin recurent
a. Vom ilustra aceasta metoda prin cateva exemple.
Exemplul 9.4 Fie integrala
In =
dt
,
(t2 + 1)n
n 2 N.
Integr
and prin p
arti, avem
Z
Z
t
1
t2
t
t
d
=
In = 2
+
2n
dt.
2
2
2
n
n
n
(t + 1)
(t + 1)
(t + 1)
(t + 1)n+1
De unde
In+1 (t) =
1
t
2n 1
+
In (t), cu I1 (t) = arctg t + C.
2n (t2 + 1)n
2n
Exemplul 9.5 Fie integrala

Z
Jn (x) =
(x2
Ax + B
dx,
2ax + b)n
a2 b < 0, n 2 N.
Dup
a transform
ari evidente, g
asim
Z
Z
2(x a)
dx
A
Jn (x) =
dx
.
+
(Aa
+
B)
2
n
2
2
(x 2ax + b)
(x 2ax + b)n
Pentru n = 1 obtinem
J1 (x) =
A
Aa + B
xa
ln(x2 2ax + b) +
arctg
+ c,
2
b a2 .
Pentru
a efectu
am n integrala a doua schimbarea de variabil
a x = t + a, cu
p n > 1, s
= b a2 . Avem
Z
Z
dx
dx
1
= 2n1 In (t),
=
(x2 2ax + b)n
[(x a)2 + 2 ]n
MATEMATICA
104
n care In (t) este integrala din exercitiul precedent. Prin urmare

A
1
Aa + B
Jn (x) =
+ 2n1 In
n1
2
2(1 n) (x 2ax + b)
9.3
xa
Integrarea functiilor rationale
O clasa importanta de functii ale caror primitive se pot exprima sub forma finita este
clasa functiilor rationale. Prin functie rational
a se ntelege o functie de forma
R(x) =
P (x)
,
Q(x)
(9.11)
unde P (x) si Q(x) sunt polinoame reale.

Asemenea functii sunt definite pe reuniuni de intervale si sunt continue pe tot domeniul de definitie. Vom presupune ca P (x) si Q(x) nu au factori comuni.
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca
grad P (x) < grad Q(x).
(9.12)
In caz contrar, facand mpartirea, avem

P1 (x)
P (x)
= C(x) +
,
Q(x)
Q(x)
grad P1 (x) < grad Q(x).
(9.13)
Va fi atunci suficient sa ne ocupam de integrarea functiilor rationale de forma (9.11)

cu conditia (9.12). Presupunem ca grad Q(x) = n.
acinile reale, de ordinele de multiplicitate ni si k ik ,
Daca ai , i = 1, r, sunt rad
k = 1, s, sunt radacinile complexe de ordinele de multiplicitate mk , ale ecuatiei Q(x) = 0,
atunci Q(x) se poate factoriza sub forma
Q(x) = a0 (x a1 )n1 (x ar )nr (x2 2p1 x + q1 )m1 (x2 2ps x + qs )ms ,
(9.14)
acinile ecuatiei
unde n1 + + nr + 2(m1 + + ms ) = n, iar k ik sunt rad
x2 2pk x + qk = 0, cu p2k qk < 0.
Vom numi fractii simple functiile rationale de forma
A
Mx + N
,
,
(x a)n (x2 2px + q)m
unde A, M, N, a, p, q 2 R cu p2 q < 0, n, m 2 N.
Orice functie rationala de forma (9.11) se poate reprezenta n mod unic sub forma
unei sume finite de fractii simple.
Cand se cunoaste descompunerea (9.14) a polinomului Q(x), pentru scrierea functiei
rationale R(x) ca suma de fractii simple trebuie sa tinem seama de urmatoarele:
MATEMATICA
105
a). Prezenta unui factor de forma (x a)n n (9.14) furnizeaza n descompunere o

suma de fractii simple de forma
A2
An
A1
+ +
.
+
x a (x a)2
(x a)n
(9.15)
b). Prezenta unui factor de forma (x2 2px+q)m n (9.14) furnizeaza n descompunere
o suma de fractii simple de forma
M1 x + N 1
M2 x + N2
M m x + Nm
+ + 2
.
+ 2
2
2
x 2px + q (x 2px + q)
(x 2px + q)m
(9.16)
Coeficientii Ai , Mk , Nk se pot determina prin metoda coeficientilor nedeterminati.

Rezulta ca integrarea functiilor rationale se reduce la integrarea fractiilor simple.
Integrarea acestora s-a facut n exemplele precedente.
9.3.1
Integrale reductibile la integrale din functii rationale
Prin functie rationala n variabilele x, y ntelegem o functie de forma

R(x, y) =
P (x, y)
,
Q(x, y)
unde P (x, y) si Q(x, y) sunt polinoame n variabilele x si y.

A). Primitive de forma
Z
R(sin x, cos x) dx.
Efectuand schimbarea de variabil

a t = tg x2 , adica x = 2arctg t, t 2 R, integrala devine
Z
Z
1 t2
dt
2t
R(sin x, cos x) dx = 2 R
,
.
1 + t2 1 + t2 1 + t2
Daca integrala se poate scrie sub una din formele
Z
Z
f (sin x) cos x dx,
f (cos x) sin x dx,
f (tg x) dx,
sunt de preferat substitutiile t = sin x, t = cos x, t = tg x, respectiv.

B). Primitive de forma
!
r
Z
n ax + b
dx.
R x,
cx + d
Presupunem ca ad bc 6= 0, caci n caz contrar
ax + b
= k.
cx + d
Cu ajutorul schimbarii de variabil
a
r
t=
ax + b
,
cx + d
x=
dtn b
,
a ctn
MATEMATICA
106
obtinem
Z
R x,
r
n
ax + b
cx + d
dx = n(ad bc)
dtn b
,t
a ctn
tn1
dt.
(a ctn )2
C). Primitive de forma

Z
R(x,
ax2 + bx + c) dx.
Presupunem ca trinomul ax2 + bx + c ia valori pozitive pe un anumit interval si ca

b2 4ac 6= 0.
Integralele de aceasta forma se reduc la primitive din functii rationale n urma unei
substitutii Euler.
1. Daca a > 0 se poate face schimbarea de variabil
a
p
p
ax2 + bx + c = x a + t,
Obtinem
= 2
x=
t2 c
p .
b 2t a
R x, ax2 + bx + c dx =
p
p p
p
t2 a bt + c a t2 a bt + c a
t2 c
p ,
p
p 2 dt.
b 2t a
b 2t a
(b 2t a)
2. Daca c 0 se poate face schimbarea de variabil

a
p
Obtinem
=2
ax2
+ bx + c = xt +
Z
c,
p
2t c b
x=
.
a t2
R x, ax2 + bx + c dx =
p
p p
p
p
2t c b t2 c bt + a c t2 c bt + a c
,
dt.
a t2
a t2
(a t2 )2
3. Daca a < 0 si c < 0 avem b2 4ac > 0, caci altfel ax2 + bx + c < 0 pentru orice
x 2 R. Fie x1 si x2 radacinile reale ale ecuatiei ax2 + bx + c = 0. Atunci
ax2 + bx + c = a(x x1 )(x x2 ).
Efectuand substitutia
a(x x1 )(x x2 ) = t(x x1 ),
rezulta
Z
Z
p
dt
ax2 x1 t2 a(x2 x1 )
2
,
R x, ax + bx + c dx = 2a(x2 x1 ) R
.
2
2
at
at
(a t2 )2
D). Integrale binome.
MATEMATICA
107
Prin integrale binome ntelegem integralele de forma

Z
I = xm (axn + b)p dx,
(9.17)
unde m, n, p sunt numere rationale. Cebasev a demonstrat ca exista numai trei cazuri n
care o integrala binoma se poate reduce la o integral
a dintr-o functie rational
a.
Sa efectuam n integrala (9.17) schimbarea de variabil
a xn = t, adica x = t1/n .
Obtinem
p
Z
Z
m+1
m+1
1
1
at + b
p
1
+p1
n
n
(at + b) dt =
I=
t
t
dt.
(9.18)
n
n
t
a dintr-o functie
Cele trei cazuri n care integrala binoma I se reduce la o integral
rationala sunt:
1. Daca p este ntreg si
variabila t = us .
m+1
n
= rs , cu r si s numere ntregi, se efectueaza schimbarea de
2. Daca p nu este ntreg, dar m+1

este ntreg, p =
n
efectueaza schimbarea de variabil
a at + b = us .
r
s
cu r si s numere ntregi, se
3. Daca p nu este ntreg, m+1

nu este ntreg, dar m+1
ntreg, p =
n
n + p este
numere ntregi, se efectueaza schimbarea de variabil
a at+b
=
us .
t
9.4
9.4.1
r
s
cu r si s
Integrala definit
a
Sume integrale Riemann. Integrabilitate
Fie [a, b], a < b, un interval nchis si marginit al axei reale. O multime finita si ordonata
de puncte
= {x0 , x1 , . . . , xn } [a, b],
a = x0 < x1 < < xn = b,
determina o diviziune sau o partitie a intervalului [a, b]. Punctele x0 , x1 , . . . , xn se numesc

puncte de diviziune ale diviziunii . Fiecare interval [xi1 , xi ], i = 1, n, se numeste
interval partial al diviziunii . Daca notam cu xi = xi xi1 lungimea unui interval
partial al diviziunii, avem
n
X
ba=
xi .
i=1
a
Definitia 9.3 Se numeste norma a diviziunii num
arul = () = maxi xi , adic
lungimea celui mai mare interval al diviziunii .
Fie (n ) un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] si (n ) sirul normelor acestora,
n = (n ), n 2 N.
MATEMATICA
108

a sirul (n ) este un sir normal de diviziuni ale intervalului [a, b]
dac
a lim n = 0.
n!1
Fie f : [a, b] ! R o functie definita pe intervalul nchis si m

arginit [a, b], o diviziune
a intervalului [a, b] si i 2 [xi1 , xi ], i = 1, n.
Definitia 9.5 Se numeste sum
a integral
a Riemann a functiei f corespunz
atoare diviziunii si unei alegeri date a punctelor intermediare i , num
arul = (f ) definit
prin
n
X
f (i ) xi .
= (f ) =
i=1
Deoarece exista o infinitate de diviziuni ale unui interval [a, b] si pentru fiecare diviziune exista o infinitate de moduri de alegere a punctelor intermediare i , rezulta ca
pentru o functie f multimea sumelor integrale Riemann este o multime infinita.
Sumele Riemann au urmatoarele proprietati:
1. Suma Riemann a functiei constante f (x) = c, x 2 [a, b] este
(c) =
n
X
c xi = c
n
X
i=1
i=1
xi = c(b a).
2. Daca f, g : [a, b] ! R si , sunt constante arbitrare, avem (f +g) = (f )+

(g).
3. Daca f, g : [a, b] ! R si f (x) g(x), 8x 2 [a, b], atunci (f ) (g). In
particular, daca f (x) 0, 8x 2 [a, b], atunci (f ) 0.
4. Pentru orice functie f : [a, b] ! R, avem | (f )| (|f |).
Definitia 9.6 Num
arul finit I se numeste limita sumelor integrale (f ) c
and norma
diviziunii tinde la zero, dac
a oricare ar fi " > 0, exist
a un (") > 0 a.. pentru orice
diviziune a c
arei norm
a () < (") si pentru orice alegere a punctelor intermediare,
s
a avem
| (f ) I| < ".
Scriem atunci
I = lim (f ) = lim
!0
!0
n
X
f (i ) xi .
i=1
Se poate demonstra ca definitia precedent

a este echivalent
a cu definitia urmatoare:
and norma
Definitia 9.7 Num
a pentru orice sir normal de diviziuni (n ), sirul corespunz
ator al sumelor integrale n = n (f ) este convergent la I, adic
a
lim n = I,
n!1
pentru orice alegere a punctelor intermediare i .
MATEMATICA
109
Daca exista numarul I spunem ca functia f este integrabil

a (n sens Riemann) pe
[a, b], iar I se numeste integrala definit
a sau integrala Riemann a functiei f pe [a, b] si se
noteaza
Z
b
I(f ) =
f (x) dx.
Numerele a si b se numesc limite de integrare, functia f functia de integrat sau intea de integrare.
grand, iar x variabil
Exemplul 9.6 Functia f (x) = c, x 2 [a, b], este integrabil
a si
Z
c dx = c(b a).
Daca functia f este pozitiva, atunci suma Riemann (f ) reprezint

a suma ariilor
dreptunghiurilor de baza xi xi1 si de naltime f (i ). Deci (f ) aproximeaz
a aria
multimii din plan
Dy = {(x, y) 2 R2 | a x b, 0 y f (x)},
delimitata de axa Ox, graficul functiei f si dreptele x = a, x = b. Se poate arata ca daca
f este continu
a, atunci multimea Dy are arie si
A(Dy ) =
f (x) dx.
Mai general, daca f, g : [a, b] ! R sunt doua functii continue si f (x) g(x) pe [a, b],
atunci multimea
Dy = {(x, y) 2 R2 | a x b, f (x) y g(x)},
cuprinsa ntre graficele functiilor f, g si dreptele x = a, x = b, are arie si
A(Dy ) =
[g(x) f (x)] dx.
Teorema 9.4 Num

arul I(f ) asociat unei functii f pe intervalul [a, b] este unic determinat.
/ Prin reducere la absurd. |I1 I2 | < |I1 | + | I2 | <
"
2
"
2
= ". .
Teorema 9.5 Orice functie f : [a, b] ! R, integrabil

a pe [a, b], este m
arginit
a pe [a, b].
/ Deoarece f este integrabil
a pe [a, b], rezulta ca exista I cu proprietatea ca lui " = 1
i corespunde un > 0 a..
| (f ) I| < 1,
(9.19)
oricare ar fi diviziunea cu () < si oricare ar fi punctele intermediare i .
MATEMATICA
110
a pe fiecare
Fie o asemenea diviziune. Este suficient sa arat
am ca f este marginit
interval [xk1 , xk ], k = 1, n. In acest scop, pentru x 2 [xk1 , xk ], arbitrar, consideram
urmatorul sistem de puncte intermediare
Atunci, din (9.19) avem
i = xi , deci i 6= k, k = x.
|f (x) xk +
de unde
|f (x)| Mk , cu Mk =
X
i6=k
f (xi ) xi I| < 1,
X
1
(1 + |
f (xi ) xi | + |I|) > 0.
xk
i6=k
Luand M = max Mk , k = 1, n , obtinem |f (x)| M , 8x 2 [a, b]. .
a pe acel
Consecinta 9.1 O functie nem
arginit
a pe un interval nchis nu este integrabil
interval.
a. Exista functii marginite pe un interval nchis
si marginit [a, b], fara a fi integrabile pe acel interval.
9.4.2
Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate
Fie f : [a, b] ! R o functie marginit

a si o diviziune a intervalului [a, b]. Deoarece f
este marginita pe [a, b], ea este marginit
a pe orice interval partial [xi1 , xi ]. Exista deci
numerele
m = inf f (x), M = sup f (x), x 2 [a, b],
mi = inf f (x), Mi = sup f (x), x 2 [xi1 , xi ],
care se gasesc n relatia
m mi f (x) Mi M,
Definitia 9.8 Sumele
s = s (f ) =
n
X
mi xi ,
8x 2 [xi1 , xi ].
S = S (f ) =
i=1
n
X
Mi xi
(9.20)
(9.21)
i=1
se numesc sume integrale Darboux (s - inferioar

a) ale functiei f coresa, S - superioar
punz
atoare diviziunii .
Pentru o diviziune data se pot forma o infinitate de sume Riemann , dar numai
o singura suma Darboux inferioara s si o singura suma Darboux superioara S ; n plus,
pentru orice diviziune , avem
m(b a) s S M (b a).
In adevar, oricare ar fi i 2 [xi1 , xi ], avem
m mi f (i ) Mi M,
de unde, prin nmultire cu xi si sumare dupa i, obtinem (9.22).
(9.22)
MATEMATICA
111
a si suficient
a ca funcTeorema 9.6 (Criteriul de integrabilitate) Conditia necesar
a fie integrabil
a pe [a, b] este ca oricare ar fi " > 0 s
tia f : [a, b] ! R s
a existe un (") > 0
s..
S (f ) s (f ) < ",
(9.23)
pentru orice diviziune a c
arei norm
a () < .
Conditia (9.23) se poate scrie si sub forma
lim (S s ) = 0.
!0
a pe [a, b], atunci pentru orice sir normal de diviziuni,

Daca functia f este integrabil
sirurile (sn ), (Sn ) si (n ) sunt convergente si au aceeasi limita I. Sirurile (sn ), (Sn ) si
(n ) aproximeaza integrala, sirul (sn ) prin lipsa, iar sirul (Sn ) prin adaos.
Aplicand criteriul de integrabilitate vom gasi unele clase de functii integrabile.
Teorema 9.7 Orice functie f : [a, b] ! R continu
a pe [a, b] este integrabil
a pe [a, b].
/ Deoarece f este continu
a pe intervalul nchis si marginit [a, b] rezulta ca ea este
uniform continua pe [a, b]. Prin urmare, oricare ar fi " > 0 exista un (") > 0 a.. pentru
orice x, x0 2 [a, b] pentru care |x x0 | < ,
|f (x) f (x0 )| <
"
.
ba
Fie acum o diviziune a intervalului [a, b] av

and norma () < si [xi1 , xi ],
i = 1, n, subintervalele partiale ale diviziunii.
Deoarece f este continu
a pe [a, b], ea este continu
a pe orice subinterval [xi1 , xi ].
Dupa a doua teorema a lui Weierstrass, rezulta ca exista xm
si xM
n [xi1 , xi ] a..
i
i
mi = f (xim ), Mi = f (xiM ).
Prin urmare
S s =
n
n
X
X
m
(f (xM
(Mi mi ) xi =
i ) f (xi )) xi .
i=1
i=1
m
Deoarece () < , rezulta ca xi < (") si deci, cu atat mai mult |xM
i xi | < (").
"
M
m
Pentru asemenea puncte avem f (xi ) f (xi ) < ba si deci
n
S s <
" X
xi = ". .
b a i=1
Continuitatea este suficient

a dar nu necesara pentru integrabilitate. Exista functii
discontinue pe [a, b] care sunt integrabile pe [a, b]. Astfel, functiile monotone pot avea
discontinuitati dar sunt integrabile.
Teorema 9.8 O functie monoton
a pe [a, b] este integrabil
a pe [a, b].
MATEMATICA
112
/ Daca f este constanta pe [a, b] ea este integrabil

a. Vom presupune ca functia
monotona f : [a, b] ! R este diferita de o constant
a si deci f (a) 6= f (b). O functie
monotona pe [a, b] este marginit
a pe [a, b] caci multimea valorilor ei este cuprinsa ntre
f (a) si f (b). Sa presupunem ca f este monoton crescatoare.
Fie o diviziune a lui [a, b] si [xi1 , xi ], i = 1, n, subintervalele partiale ale diviziunii.
Deoarece f este crescatoare, avem
m = f (a) = f (x0 ),
Fie " > 0 si (") =
S s =
n
X
i=1
"
M m .
mi = f (xi1 ),
Mi = f (xi ),
M = f (b) = f (xn ).
Pentru orice diviziune a carei norma () <
(Mi mi ) xi =
n
X
i=1
"
M m ,
avem
(f (xi ) f (xi1 )) xi
X
"
(f (xi ) f (xi1 )).
M m i=1
a pe [a, b].
Deci, S s " si dupa criteriul de integrabilitate, functia f este integrabil
.
9.4.3
Propriet
ati ale functiilor integrabile
1. Daca f este integrabila pe [a, b] atunci f este integrabil

a si pe [b, a] si
Z a
Z b
f (x) dx =
f (x) dx.
a
Pentru b = a avem atunci
(9.24)
f (x) dx = 0.
2. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b] si , 2 R sunt constante arbitrare, atunci

functia f + g este integrabil
a pe [a, b] si
Z b
Z b
Z b
(f (x) + g(x)) dx =
f (x) dx +
g(x) dx.
(9.25)
a
3. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b], atunci

f (x) g(x), x 2 [a, b] =)
f (x) dx
g(x) dx.
(9.26)
4. Daca functia f este integrabil

a pe [a, b], atunci functia |f | este integrabil
a pe [a, b] si
Z
Z
b
b
f (x) dx
|f (x)| dx, a < b.
a
a
5. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b], atunci functia f g este integrabil
a pe [a, b].
6. Daca f este integrabila pe [a, b], f (x) 6= 0 pe [a, b] si
1
atunci functia f (x)
este integrabil
a pe [a, b].
1
f (x)
este marginit
a pe [a, b],
MATEMATICA
113
7. Daca f este integrabila pe [a, b], atunci ea este integrabil

a pe orice subinterval nchis
si marginit [, ] [a, b].
a pe [a, b] si avem
8. Daca f este integrabila pe [a, c] si [c, b], atunci este integrabil
Z
f (x) dx =
f (x) dx +
f (x) dx.
O functie f se numeste continu

a pe portiuni pe [a, b] daca exista o diviziune a intervalului [a, b],
a = x0 < x i < < x n = b
a.. f este continua pe intervalele deschise (xk1 , xk ), k = 1, n, are limitele laterale

finite f (x0 + 0), f (x1 0), f (x1 + 0), . . . ,f (xn 0) si ia valori arbitrare n capetele
subintervalelor [xk1 , xk ], k = 1, n.
9. Orice functie continua pe portiuni pe intervalul [a, b] este integrabil
a pe [a, b].
9.4.4
Formule de medie
a
Teorema 9.9 Fie f si g dou
a functii integrabile pe [a, b] si m, M marginile inferioar
si superioar
a a valorilor functiei f pe [a, b]. Dac
a g(x) p
astraz
a semn constant pe [a, b]
atunci exist
a num
arul 2 [m, M ] a..
Z
f (x)g(x) dx =
(9.27)
g(x) dx.
/ Din m f (x) M pentru orice x 2 [a, b], presupunand g(x) 0 pe [a, b], rezulta
mg(x) f (x)g(x) M g(x),
8x 2 [a, b].
Cum f si g sunt integrabile pe [a, b], produsul f (x) g(x) este o functie integrabil
a pe
[a, b] si dupa proprietatea 3. rezulta
m
g(x) dx
Deoarece g(x) 0 urmeaza ca
Rb
a
f (x)g(x) dx M
g(x) dx 0. Daca
Z
Rb
a
(9.28)
g(x) dx.
g(x) dx = 0 din (9.28) rezulta ca
f (x)g(x) dx = 0
si deci (9.27) are loc oricare ar fi . Daca nsa

(9.28) devine
m M,
cu =
Rb
a
artind prin
g(x) dx > 0, mp
Rb
a
f (x)g(x) dx
..
Rb
g(x) dx
a
Formula (9.27) se numeste prima formul

a de medie sub form
a general
a.
Rb
a
g(x) dx,
MATEMATICA
114
a pe [a, b],
Daca sunt ndeplinite conditiile teoremei precedente si n plus f este continu
atunci exista 2 [a, b] a..
Z
f (x)g(x) dx = f ()
(9.29)
g(x) dx.
a
In adevar, n acest caz exista 2 [a, b] a.. f () = , deoarece m M .

Daca n teorema precedent
a luam g(x) = 1, (9.27) devine
Z
(9.30)
f (x) dx = (b a),
iar daca n plus f este continu

a, atunci exista 2 [a, b] a..
Z
f (x) dx = f ()(b a).
(9.31)
Formula (9.30) se numeste prima formul

a de medie.
9.4.5
Existenta primitivelor functiilor continue
a pe [a, b]. Deoarece f este integrabil

a pe orice
Fie f : [a, b] ! R o functie integrabil
subinterval [c, x], c, x 2 [a, b], definim functia F : [a, b] ! R prin
Z x
F (x) =
(9.32)
f (t) dt.
c
Functia F se mai numeste integral

a cu limita superioar
a variabil
a sau integrala definita
ca functie de limita superioar
a.
Teorema 9.10 Dac
a functia f este integrabil
a pe [a, b] atunci functia F este uniform
continu
a pe [a, b].
/ Deoarece f este integrabil
a pe [a, b] este marginit
a pe [a, b], deci exista un M > 0
a.. |f (x)| M pe [a, b]. Dar pentru orice x, x0 2 [a, b] putem scrie
f (t) dt
|F (x) F (x0 )| = |
F (x) F (x0 ) =
x0
c
f (t) dt =
f (t) dt +
f (t) dt =
x0
f (t) dt.
x0
De aici rezulta
x
x0
f (t) dt| |
x
x0
|f (t)| dt| M |x x0 |
si folosind definitia continuit

atii uniforme rezulta concluzia teoremei. .
Teorema 9.11 (Existenta primitivelor functiilor continue) Orice functie real
a
f : [a, b] ! R continu
a pe [a, b] admite primitive pe [a, b]. Una dintre aceste primitive
este functia (9.32).
MATEMATICA
115
/ Fie x arbitrar din [a, b] si h a.. x + h 2 [a, b]. Avem

Z
!
Z x
Z
x+h
F (x + h) F (x)
1
1 x+h
=
f (t) dt
f (t) dt =
f (t) dt.
h
h
h x
c
c
Aplicand teorema de medie rezulta ca exista 2 [x, x + h] sau 2 [x + h, x] a..
Z
x+h
x
f (t) dt = h f ().
Prin urmare
F (x + h) F (x)
= f ().
h
a pe [a, b], rezulta ca lim f () = f (x).
Deoarece pentru h ! 0, ! x si f este continu
h!0
Deci exista
F (x + h) F (x)
= f (x),
h
lim
h!0
adica F este derivabila si F 0 (x) = f (x). .

Prin aceasta teorema am dovedit ca derivata integralei definite ca functie de limita
superioara este functia de sub semnul de integral
a
Z x
d
f (t) dt = f (x).
dx c
9.4.6
Metode de calcul a integralelor definite
Teorema 9.12 (Formula fundamental

a a calculului integral) Dac
a functia f :
[a, b] ! R este continu
a a ei pe [a, b] atunci
a pe [a, b] si (x) este o primitiv
Z
b
a
f (x) dx = (b) (a).
(9.33)
a,
/ Fie (x) o primitiva a lui f (x) pe [a, b]. Dupa teorema precedent
Z x
F (x) =
f (t) dt
c
este de asemenea o primitiva a lui f (x) pe [a, b] si deci

Z x
(x) =
f (t) dt + C.
c
Atunci
(b) (a) =
f (t) dt +
b
c
f (t) dt =
f (t) dt. .
Asadar, pentru calculul integralei definite a functiei f (x) este suficient sa cunoastem
o primitiva a functiei f (x).
MATEMATICA
116
a a calculului integral sau formula lui

Formula (9.33) se numeste formula fundamental
Leibniz-Newton. Numarul (b) (a) se noteaza (x)|ba , nc
at formula (9.33) se mai
scrie
Z
b
f (x) dx = (x)|a .
(9.34)
Teorema 9.13 (Formula schimb

arii de variabil
a) Dac
a:
1. functia f : [a, b] ! R este continu
a pe [a, b],
a continu
a pe [, ] si '() = a, '() = b,
2. functia ' : [, ] ! [a, b] are derivat
atunci are loc formula
Z
f (x) dx =
f ('(t)) '0 (t) dt.
(9.35)
/ Deoarece f (x) este continu

a pe [a, b] ea are primitive pe [a, b]. De asemenea functia
f ('(t)) '0 (t) fiind continua pe [, ] are primitive pe [, ]. Daca F (x) este o primitiva
a lui f (x) pe [a, b] atunci F ('(t)) este o primitiva a functiei f ('(t)) '0 (t) pe [, ].
Aplicand formula lui Leibniz-Newton, avem
Z
f ('(t))' (t) dt = F ('()) F ('()) = F (b) F (a) =

0
f (x) dx. .
a u si v au derivate continue
Teorema 9.14 (Formula de integrare prin p
arti) Dac
pe [a, b], atunci are loc formula
Z
uv dx =
0
b
uv|a
/ Deoarece uv 0 = (uv)0 u0 v rezulta ca

Z
uv 0 dx =
b
a
(uv)0 dx
b
a
(9.36)
u0 v dx.
u0 v dx = uv|a
u0 v dx. .
Formula (9.36) se mai scrie si sub forma

Z
udv = uv|a
(9.37)
v du.
a
Formula (9.36) sau (9.37) se numeste formula de integrare prin p

arti.
O generalizare a teoremei precedente este teorema:
an
a la ordinul n + 1 continue pe [a, b], atunci
Teorema 9.15 Dac
a u si v au derivate p
are loc formula
Z
b
a
uv (n+1) dx = [uv (n) u0 v (n1) + + (1)n u(n) v]|ba + (1)n+1
u(n+1) v dx. (9.38)
MATEMATICA
117
O aplicatie importanta a formulei (9.38) este data de:

Teorema 9.16 Dac
a f are derivate p
an
a la ordinul n + 1 continue pe [a, b], atunci are
loc formula
ba 0
1
(b a)n (n)
f (a) + +
f (a) +
f (b) = f (a) +
1!
n!
n!
b
a
(b x)n f (n+1) (x) dx. (9.39)

n
and
/ Formula (9.39) se obtine luand n (9.38) u(x) = (bx)
si v(x) = f (x) si tin
n!
seama ca
(b x)nk)
u(k) (x) = (1)k
, k = 1, n, u(n+1) (x) = 0. ed
(n k)!
Inlocuind aici pe b cu x si pe a cu x0 avem
x x0 0
(x x0 )n (n)
1
f (x0 )+ +
f (x0 )+
f (x) = f (x0 )+
1!
n!
n!
(xt)n f (n+1) (t) dt, (9.40)
x0
a integral
a.
care este formula lui Taylor cu restul sub form
9.5
Integrale improprii
Pana aici, studiind integrala definita, am presupus ca intervalul [a, b] este marginit
si functia f (x) marginita pe [a, b]. Exista probleme care necesita extinderea notiunii de
integrala definita, cerand fie ca intervalul de integrare sa fie nemarginit, fie ca functia sa
fie nemarginita.
Fie f : [a, +1) ! R o functie integrabil
a pe orice interval marginit [a, t] [a, +1).
Notam
Z t
F (t) =
f (x) dx.
a
Definitia 9.9 Dac

a exist
a si este finit
a lim F (t) spunem c
a
t!1
pe [a, +1) si scriem
f (x) dx = lim F (t)

t!1
(9.41)
si o vom numi integrala improprie de speta nt

ai.
In acest caz spunem ca
R1
a.
f (x) dx este convergent
Daca functia F (t) nu are limita pentru t ! 1 sau daca lim |F (t)| = 1 spunem ca
t!1
integrala este divergent
a.
Exemplul 9.7 Integrala
Z1
a
1
dx, a > 0,
x
MATEMATICA
118
a pentru 1.
este convergent
a pentru > 1 si divergent
In adev
ar, avem
1 1
Z t
1
dx
, =
6 1,
1 a1
1
t
F (t) =
=
ln
t
ln
=
1
a,
a x
si deci
lim F (t) =
t!1
Analog se definesc si integralele
Rb
> 1,
1.
1
1
1 a1 ,
+1,
f (x) dx,
+1
R
f (x) dx.
Fie (x) o primitiva a functiei f (x) pe [a, 1). Aplicand formula lui Leibniz-Newton
pe intervalul [a, t], putem scrie
Z t
F (t) =
f (x) dx = (t) (a).
a
Rezulta de aici ca integrala este convergent

a d.d. exista si este finita lim (t). Notand
t!1
(+1) = lim (x) putem scrie

x!1
1
a
f (x) dx = (+1) (a) = (x)|a ,
care se numeste formula lui Leibniz-Newton pentru intrgrale improprii de speta nt

ai.
Fie f : [a, b) ! R o functie integrabil
a pe orice interval marginit [a, t], a < t < b si
lim |f (x)| = +1. Notam
x!b0
Z t
F (t) =
f (x) dx.
a
Definitia 9.10 Dac

a exist
a si este finit
a lim F (t) spunem c
a
t!b0
pe [a, b] si scriem
f (x) dx = lim F (t)

t!b0
si o vom numi integrala improprie de speta a doua.

In acest caz spunem ca
Rb
a.
f (x) dx este convergent
Daca functia F (t) nu are limita pentru t ! b 0 sau daca lim |F (t)| = 1 spunem
ca integrala este divergent

a.
In aceasta situatie punctul b se numeste punct singular.
Exemplul 9.8 Integrala
Zb
a
dx
(b x)
t!b0
MATEMATICA
119
a pentru 1. Punctul b este punct singular.

este convergent
a pentru < 1 si divergent
In adev
ar, avem
(
h
i
Z t
1
1
1
dx
1
(bt)1
(ba)1 , 6= 1,
F (t) =
=
(b
x)
ln(b t) + ln(b a),
=1
a
si deci
lim F (t) =
t!b0
1
1
1 (ba)1 ,
+1,
Analog se definesc si integralele

Z b
f (x) dx, cu
a
f (x) dx, cu
< 1,
1.
lim |f (x)| = +1,
x!a+0
lim |f (x)| = +1,
x!a+0
lim |f (x)| = +1.
x!b0
Formula lui Leibniz-Newton ram

ane adevarat
a si pentru integrale improprii de speta
a doua daca exista si sunt finite lim (t), respectiv lim (t).
t!a+0
t!b0
Din cele de mai sus rezulta ca studiul integralelor improprii se reduce la cercetarea
limitei functiei
Z t
F (t) =
f (x) dx,
a
ai si la stanga lui b pentru integrale improla +1 pentru integrale improprii de speta nt

prii de speta a doua.
a si suficient
a ca
Teorema 9.17 (Criteriul lui Cauchy-Bolzano) Conditia necesar
integrala improprie
Z b
f (x) dx,
a
av
and numai pe b ca punct singular, s
a fie convergent
a este ca oricare ar fi " > 0 s
a
a avem
existe un A 2 [a, b) a.. pentru orice t, t0 2 (A, b) s
Z t0
f (x) dx < ".
/ Deoarece
Z 0
f (x) dx < |F (t0 ) F (t)|,
teorema este o consecinta a teoremei lui Cauchy-Bolzano de caracterizare a functiilor cu

limit
a finita pentru t ! b 0 (b = +1 sau finit). .
Definitia 9.11 Integrala improprie
Rb
f (x) dx, cu b = +1 sau finit, se numeste absolut
a integrala improprie
convergenta dac
c
a f este absolut integrabil
a pe [a, b).
Rb
a
a. In acest caz spunem

|f (x)| dx este convergent
MATEMATICA

Teorema 9.18 Dac
a integrala improprie
Rb
120
f (x) dx este absolut convergent

a atunci ea
este convergent
a.
/ Pentru orice t, t0 2 (a, b) avem
Z t0
Z t0
f (x) dx
|f (x)| dx
si concluzia teoremei rezulta tin

and seama de teorema precedent
a. .
a. Exista integrale improprii care sunt convergente fara a fi absolut convergente.
Definitia 9.12 Integrala improprie
Rb
f (x) dx se numeste semiconvergent

a ea este
a dac
convergent
a dar nu este absolut convergent
a.
Teorema 9.19 (Criteriul de comparatie) Fie integrala improprie
Z
f (x) dx,
av
and numai pe b ca punct singular, cu b = +1 sau finit.
a). Dac
a exist
a un A 2 [a, b) a.. |f (x)| g(x) pentru orice x 2 (A, b) si dac
a integrala
Rb
Rb
g(x) dx este convergent
a, atunci si integrala f (x) dx este convergent
a.
a
b). Dac
a exist
a un A 2 [a, b) a.. f (x) h(x) 0 pentru orice x 2 (A, b) si dac
a
Rb
Rb
a, atunci si integrala f (x) dx este divergent
integrala h(x) dx este divergent
a.
a
/ a). Deoarece pentru orice t, t0 2 [a, b) cu A < t < t0 avem

Z
t0
|f (x)| dx
t0
g(x) dx,
aplicand criteriul lui Cauchy-Bolzano tin

and seama ca integrala
Rb
g(x) dx este conver-
genta, rezulta ca integrala
Rb
a
|f (x)| dx este convergent

a, adica integrala
Rb
f (x) dx este
absolut convergenta si deci convergent

a.
Rb
b). Daca presupunem ca integrala f (x) dx este convergent
a, dupa partea a). a teoa
remei, ar rezulta ca integrala

.
Rb
a
a. Se ajunge astfel la contradictie.

h(x) dx este convergent
MATEMATICA

Consecinta 9.2 Fie integrala improprie de speta nt
ai
R1
a
121
f (x) dx.
a). Dac
a exist
a un > 1 si un A 2 [a, +1) a.. |f (x)|x M , pentru orice x 2
(A, +1) atunci integrala este absolut convergent
a.
b). Dac
a exist
a un 1 si un A 2 [a, +1) a.. f (x)x m > 0, pentru orice
x 2 (A, +1) atunci integrala este divergent
a.
Consecinta 9.3 Fie integrala improprie de speta a doua
singular.
Rb
a
and pe b ca punct
f (x) dx, av
a). Dac
a exist
a un < 1 si un A 2 [a, b) a.. |f (x)|(b x) M , pentru orice
x 2 (A, b) atunci integrala este absolut convergent
a.
b). Dac
a exist
a un 1 si un A 2 [a, b) a.. f (x)(b x) m > 0, pentru orice
x 2 (A, b) atunci integrala este divergent
a.
Exemplul 9.9 (Integrala lui Euler de prima spet
a) Fie integrala
B(p, q) =
xp1 (1 x)q1 dx,
p, q 2 R.
Integrala este convergent

a pentru p > 0 si q > 0 si divergent
a pentru p 0 sau q 0.
Exemplul 9.10 (Integrala lui Euler de speta a doua) Fie integrala
Z 1
(p) =
xp1 ex dx, p 2 R.
0
Integrala este convergent

a pentru p > 0 si divergent
a pentru p 0.
9.6
9.6.1
Integrale care depind de un parametru

Trecerea la limit
a sub semnul integral
Integralele de forma
I(y) =
f (x, y) dx,
J(y) =
b(y)
f (x, y) dx
a(y)
se numesc integrale care depind de un parametru. Functia f (x, y), definita pe o multime
[a, b] E, unde E R, este integrabil
a pe [a, b] pentru orice y 2 E si a(y), b(y) sunt
functii definite pe E.
Fie y0 un punct de acumulare al multimii E si fie
g(x) = lim f (x, y),
y!y0
8x 2 [a, b].
MATEMATICA
122
a pe [a, b] a functiei f c
a functia g este limita uniform
and
a
y ! y0 dac
8" > 0, 9(") > 0 pentru care |f (x, y) g(x)| < " cu |y y0 | < , 8x 2 [a, b].
Teorema care urmeaza ne da regula de intervertire a operatiei de integrare cu operatia
de trecere la limita.
a pe
Teorema 9.20 Dac
a g este limita uniform
a pe [a, b] a functiei f si f este continu
[a, b] oricare ar fi y 2 E, atunci
lim
y!y0
f (x, y) dx =
lim f (x, y) dx.
y!y0
(9.42)
/ Functia g(x) este continu

a pe [a, b]. Intr-adev
ar, pentru orice sir (yn ), yn 2 E,
yn ! y0 , sirul (fn ), fn (x) = f (x, yn ) este un sir uniform convergent pe [a, b] la functia
g(x). Dupa teorema referitoare la continuitatea sirurilor de functii uniform convergente,
a pe [a, b].
rezulta atunci ca g(x) este continu
a pe [a, b] si deci integrabil
Deoarece g este limita uniforma pe [a, b] a functiei f , rezulta ca
Z
Z
Z b
b
b
g(x) dx
|f (x, y) g(x)| dx < "(b a), pentru |y y0 | < ,
f (x, y) dx
a
a
a
de unde (9.42). .
9.6.2
Derivarea integralelor care depind de un parametru
a functia f (x, y) este

Teorema 9.21 Fie f : D ! R, unde D = [, ] [c, d] R2 . Dac
continu
a si are derivat
a partial
a n raport cu y continu
a pe D, iar functiile a, b : [c, d] !
[, ] au derivate continue pe [c, d], atunci functia J : [c, d] ! R este derivabil
a pe [c, d]
si
Z b(y)
J 0 (y) =
fy0 (x, y) dx + b0 (y)f (b(y), y) a0 (y)f (a(y), y).
(9.43)
a(y)
/ Fie y0 2 [c, d]. Aratam ca J este derivabil

a n y0 si are loc (9.43) pentru y = y0 . Sa
notam a(y) = a, b(y) = b, a(y0 ) = a0 , b(y0 ) = b0 si sa observam ca
J(y) =
b0
a0
Deci:
f (x, y) dx +
b
b0
f (x, y) dx
a
a0
f (x, y) dx,
J(y0 ) =
b0
J(y) J(y0 )
=.
y y0
Z b
Z a
f (x, y) f (x, y0 )
1
1
dx +
f (x, y) dx
f (x, y) dx.
y y0
y y0 b0
y y0 a0
(a)
b0
a0
f (x, y0 ) dx.
a0
Ne vom ocupa pe rand de fiecare din integralele din membrul drept.
MATEMATICA
123
Aplicand teorema lui Lagrange functiei f , ca functie de variabila y, avem

f (x, y) f (x, y0 )
= fy0 (x, y0 + ),
y y0
|| < |y y0 |.
a pe D, urmeaza ca pentru orice " > 0 exista un

Functia fy0 (x, y) fiind uniform continu
(") > 0 a..
f (x, y) f (x, y0 )
fy (x, y0 ) = |fy0 (x, y0 + ) fy0 (x, y0 )| < ", pentru |y y0 | <
y y0
si pentru orice x 2 [a0 , b0 ], deci functia
f (x, y) f (x, y0 )
y y0
converge uniform pe [a0 , b0 ] la fy0 (x, y0 ) cand y ! y0 . Conform teoremei precedente
(b) lim
y!y0
b0
a0
f (x, y) f (x, y0 )
dx =
y y0
b0
a0
Z b0
f (x, y) f (x, y0 )
lim
dx =
fy0 (x, y0 )dx.
y!y0
y y0
a0
Aplicand teorema de medie celei de a doua integrale, avem

1
y y0
b
b0
si la limita
(c)
f (x, y) dx =
b(y) b(y0 )
f (b(y0 ) + ), y),
y y0
1
lim
y!y0 y y0
|| < |b b0 |
f (x, y) dx = b0 (y0 )f (b(y0 ), y0 ),
b0
deoarece b este derivabila pe [c, d] si f este continu

a pe D.
Asemanator, gasim
Z a
1
(d)
f (x, y) dx = a0 (y0 )f (a(y0 ), y0 ).
lim
y!y0 y y0 a
0
Din (a), (b), (c) si (d) rezulta (9.43). .
Capitolul 10
INTEGRALE CURBILINII
10.1
Notiuni de teoria curbelor
Reamintim ca daca x, y, z sunt trei functii continue pe un interval I R, multimea

a punctelor M 2 R3 de coordonate (x(t), y(t), z(t)), t 2 I, se numeste curb
a continu
a,
iar
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t 2 I
(10.1)
se numesc ecuatiile parametrice ale curbei , t este parametrul pe curba. Daca raportam
pe R3 la un reper ortonormat {O, i, j, k}, n care i = (1, 0, 0), j = (0, 1, 0), k = (0, 0, 1),
si r este vectorul de pozitie al punctului M 2 fat
a de O, ecuatiile (10.1) se pot scrie
sub forma
r = r(t) = x(t)i + y(t)j + z(t)k, t 2 I.
(10.2)
In acest mod, curba este imaginea intervalului I prin functia vectorial
a (10.2).
Daca z(t) = 0, atunci
x = x(t), y = y(t), t 2 I
(10.3)
sau
r = r(t) = x(t)i + y(t)j,
t 2 I.
(10.4)
reprezint
a o curba plan
a, situata n planul Oxy.
a a alege
Pe o curba putem stabili doua sensuri de parcurs. A orienta curba nseamn
un sens de parcurs pe ea; o astfel de curba o vom numi orientat
a. Unul din sensurile
de parcurs l vom numi pozitiv, iar celalalt negativ. In general, se alege ca sens pozitiv
sensul de deplasare a punctului M (t) pe curba cand t creste.
Partea din curba formata din punctele M (t) cu t 2 [a, b] I se numeste arc de
curb
a continu
a sau drum cu originea n punctul A(a) si extremitatea n punctul B(b). Un
a continu
a daca functiile x(t), y(t), z(t) au derivate continue
drum se numeste cu tangent
pe [a, b].
Punctul M0 (t0 ) se numeste punct singular al curbei daca r0 (t0 ) = 0. Un drum
a nu are puncte singulare. Un drum
cu tangenta continua se numeste drum neted dac
124
MATEMATICA
125
se numeste partial neted sau neted pe portiuni dac

a este reuniunea unui num
ar finit de
drumuri netede.
10.2
Lungimea unui arc de curb

a
Fie un drum cu extremitatile A(a) si B(b) (cu A = B daca drumul este nchis,
orientat n sensul de crestere a parametrului t 2 [a, b].
Pe drumul alegem punctele A = M0 , M1 , . . . , Mi1 , Mi , . . . , Mn = B,
n ordinea dictata de orientarea lui . Spunem ca punctele Mi , i = 0, n, definesc o
a a diviziunii num
arul
diviziune a lui , pe care o vom nota cu . Vom numi norm
= ( ) = max d(Mi1 , Mi ).
i=1,n
Diviziunea a lui determina o diviziune a lui [a, b]:

a = t0 < t1 < . . . < ti1 < ti < . . . < tn = b,
(10.5)
cu norma = () = max (ti ti1 ) si reciproc. Sa observam ca ! 0 implica ! 0.

i=1,n
Reciproca fiind adevarata numai pentru drumuri deschise.

Diviziunea a lui defineste o linie poligonala AM1 M2 . . . Mi1 Mi . . . B, nscris
a
n a carei lungime este
n
X
d(Mi1 , Mi ).
` =
(10.6)
i=1
Deoarece Mi (x(ti ), y(ti ), z(ti )), avem

` =
n p
X
i=1
(x(ti ) x(ti1 ))2 + (y(ti ) y(ti1 ))2 + (z(ti ) z(ti1 ))2 .
(10.7)
Definitia 10.1 Drumul se numeste rectificabil dac

a exist
a si este finit
a limita lungimilor ` a liniilor poligonale nscrise n c
and norma diviziunii tinde la zero. Num
arul
L = lim `
!0
(10.8)
se numeste atunci lungimea drumului .

Teorema 10.1 Orice drum cu tangent
a continu
a este rectificabil si lungimea lui este
dat
a de
Z b
||r0 (t)|| dt.
L=
(10.9)
a
/ Aplicand teorema lui Lagrange functiilor x(t), y(t) si z(t) pe intervalul [ti1 , ti ], `
se mai scrie
n q
X
` =
x0 2 (ix ) + y 0 2 (iy ) + z 0 2 (iz ) (ti ti1 ),
i=1
cu
ix , iy , iz
2 (xi1 , xi ). Fie, pe de alta parte, suma Riemann a functiei

q
f (t) = x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t)
MATEMATICA
126
corespunzatoare diviziunii si punctelor intermediare i 2 [xi1 , xi ], adica

=
n q
X
i=1
x0 2 (i ) + y 0 2 (i ) + z 0 2 (i ) (ti ti1 ).
Deoarece f (t) este integrabil

a pe [a, b],
lim =
!0
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
Dar lim ` = lim si deci

!0
!0
L=
b
a
q
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt. .
_
Fie M (t) 2 si s(t) lungimea arcului de curba AM . Atunci

s(t) =
de unde s0 (t) = ||r0 (t)|| si deci
ds = ||r0 (t)|| dt =
t
a
||r0 ( )|| d.
q
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
ds se numeste element de arc al curbei .
10.3
Integrale curbilinii de primul tip

_
Fie =AB un arc de curba neteda pe portiuni, data prin ecuatiile parametrice (10.1)
_
si f (M ) = f (x, y, z) o functie definita pe arcul AB.

_
Fie nc
a o diviziune a arcului AB, diviziunea corespunzatoare a intervalului
[a, b], Pi (i )
_
2Mi1 Mi ,
cu i 2 [ti1 , ti ], i = 1, n, puncte intermediare ale diviziunii

_
si si lungimea arcului Mi1 Mi

si =
ti
ti1
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
(10.10)
Definitia 10.2 Se numeste suma integral

a a functiei f , corespunz
atoare diviziunii
_
a arcului AB si punctelor intermediare Pi , suma

(f ) =
n
X
i=1
f (Pi ) si =
n
X
i=1
f (x(i ), y(i ), z(i )) si .
(10.11)
MATEMATICA
127

a pe AB dac
a exist
a si este finit
a
lim (f ) = I,
!0
oricare ar fi punctele intermediare Pi .
Dac
a pe AB atunci I se numeste integrala curbilinie de
_
primul tip a functiei f pe AB si scriem

Z
Z
I=
f (M ) ds =
f (x, y, z) ds.
_
AB
AB
Prin urmare
Z
f (x, y, z) ds = lim
!0
AB
n
X
f (x(i ), y(i ), z(i )) si .
(10.12)
i=1
Teorema care urmeaza da legatura ntre integrala curbilinie de primul tip si integrala
Riemann.
Teorema 10.2 Dac
a functia f (x(t), y(t), z(t)) este integrabil
a pe intervalul [a, b], atunci
_
functia f (x, y, z) este integrabil

a pe AB si
Z
f (x, y, z) ds =
AB
f (x(t), y(t), z(t))
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
(10.13)
/ Deoarece arcul AB este neted pe portiuni, functiile x(t), y(t), z(t) sunt continue si
au derivate
continue [a, b]. Aplicand atunci teorema de medie integralei (10.10), obtinem
q
si =
x0 2 (i ) + y 0 2 (i ) + z 0 2 (i ) (ti ti1 ), cu i 2 [ti1 , ti ]. Putem scrie deci
(f ) =
n
X
i=1
q
f (x(i ), y(i ), z(i )) x0 2 (i ) + y 0 2 (i ) + z 0 2 (i ) (ti ti1 ).
(10.14)
q
Consideram functia (t) = f (x(t), y(t), z(t)) x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t), definita pe [a, b],
integrabila pe [a, b] si fie suma sa Riemann corespunzatoare diviziunii si punctelor
intermediare i . Avem ca lim = lim , de unde (10.13). .
!0
!0
Interpretarea geometric
a a integralei curbilinii
_
Fie f (M ) = f (x, y) si AB un arc de curba plana, dat prin ecuatiile parametrice (10.3).
_
Sa consideram suprafata cilindrica av

and curba directoare AB si generatoarele paralele
_
a sa consideram curba neteda pe portiuni A0 B 0 , de ecuatii

cu axa Oz. Pe aceasta suprafat
MATEMATICA

parametrice x = x(t), y = y(t), z = f (x(t), y(t)), t 2 I. Atunci,
128
f (x, y) ds este tocmai
AB
aria portiunii din suprafata cilindrica cuprinsa ntre generatoarele AA0 , BB 0 si arcele de
_
curba AB, A0 B 0 .
10.4
Integrale curbilinii de tipul al doilea
Fie AB un arc de curba neteda, dat prin ecuatiile (10.1), orientat

a de la A la B, n sensul
_
de crestere a parametrului t de la a la b. Fie o diviziune a arcului AB si Mi (xi , yi , zi ),

cu xi = x(ti ), yi = y(ti ), zi = z(ti ), punctele diviziunii si Pi (i , i , i ), cu i = x(i ),
i = y(i ), i = z(i ), puncte intermediare. Proiectiile segmentului orientat [Mi1 Mi ] pe
axele de coordonate Ox, Oy, Oz, sunt segmentele orientate [xi1 , xi ], [yi1 , yi ] si respectiv
_
[zi1 , zi ]. Aceste segmente sunt n acelasi timp proiectiile arcului orientat Mi1 Mi pe
_
cele trei axe. Fie nca f (M ) = f (x, y, z) o functie definita pe arcul AB.
a integral
a n raport cu x a functiei f , corespunz
atoare
_
diviziunii a arcului AB si punctelor intermediare Pi , suma

x
(f ) =
n
X
i=1
f (Pi ) (xi xi1 ) =
n
X
i=1
f (i , i , i ) (xi xi1 ).
(10.15)
a pe AB n raport cu x dac
a exist
a
si este finit
a
x
lim
(f ) = I x ,
!0
a pe AB n raport cu x, atunci I x se numeste integrala

Dac
_
curbilinie de tipul al doilea n raport cu x a functiei f pe AB si scriem

Z
f (x, y, z) dx = lim
!0
AB
n
X
i=1
f (i , i , i ) (xi xi1 ).
(10.16)
In mod analog putem forma sumele integrale ale functiei f n raport cu y si n raport
cu z:
n
n
X
X
y
z
(f
)
=
)
(y
f
(P
y
),
(f
)
=
f (Pi ) (zi zi1 )
i
i
i1
i=1
i=1
si putem defini integralele curbilinii de tipul al doilea ale functiei f n raport cu y si n

raport cu z:
Z
n
X
f (x, y, z) dy = lim
f (i , i , i ) (yi yi1 ),
_
AB
!0
i=1
MATEMATICA

Z
f (x, y, z) dz = lim
!0
AB
n
X
i=1
129
f (i , i , i ) (zi zi1 ).
_
a pe [a, b], iar AB este un

Teorema 10.3 Dac
a functia f (x(t), y(t), z(t)) este integrabil
_
arc neted, atunci functia f (x, y, z) este integrabil

a pe AB n raport cu x si
Z
f (x, y, z) dx =
f (x(t), y(t), z(t))x0 (t) dt.
(10.17)
AB
/ Aplicand teorema lui Lagrange functiei x(t), suma integral

a (10.15) se mai scrie
x
(f ) =
n
X
i=1
f (x(i ), y(i ), z(i ))x0 (i )(ti ti1 ),
a pe [a, b],
cu i 2 (ti1 , ti ). Consideram apoi functia (t) = f (x(t), y(t), z(t))x0 (t), definit
x
integrabila pe [a, b] si fie
suma sa Riemann corespunzatoare diviziunii si punctelor
x
x
, de unde (10.17). .
= lim
intermediare i . Avem ca lim
!0
!0
In mod asemanator se arata ca

Z
Z
f (x, y, z) dy =
_
f (x(t), y(t), z(t))y 0 (t) dt,
AB
f (x, y, z) dz =
AB
f (x(t), y(t), z(t))z 0 (t) dt.
Daca arcul AB este un segment de dreapta paralel cu axa Oz atunci

Z
Z
f (x, y, z) dx = 0,
f (x, y, z) dy = 0, etc.
_
AB
AB
Integrala curbilinie de tipul al doilea de form

a general
a
_
Fie AB un arc de curba neteda pe portiuni si trei functii P (M ), Q(M ), R(M ) definite
_
pe arcul AB, P integrabila pe AB n raport cu x, Q n raport cu y si R n raport cu z.

Prin integral
a curbilinie de tipul al doilea de form
a general
a ntelegem expresia
Z
Z
Z
Z
Q(M ) dy +
P (M ) dx +
R(M ) dz.
I=
P dx + Q dy + R dz =
(10.18)
_
AB
AB
AB
AB
Uneori este comod sa scriem integrala curbilinie de tipul al doilea sub forma vectoriala.
Fie F(x, y, z) = P (x, y, z) i+Q(x, y, z) j+R(x, y, z) k o functie vectorial
a definita pe arcul
MATEMATICA
130
AB. Deoarece dr = i dx + j dy + k dz, urmeaza ca P dx + Q dy + R dz = F dr si deci

(10.18) se scrie sub forma
Z
I=
F dr.
(10.19)
_
AB
Fie = dr/ds versorul tangentei la curba, orientat n sensul cresterii parametrului s.

Avem atunci urmatoarea legatur
a ntre integrala curbilinie de tipul al doilea de forma
generala si integrala curbilinie de primul tip:
Z
Z
I=
(10.20)
F dr =
F ds.
_
AB
10.5
AB
Independenta de drum a integralelor curbilinii
Definitia 10.6 O multime de puncte din plan sau spatiu se numeste conex
a dac
a orice
dou
a puncte ale ei pot fi unite printr-un arc de curb
a complet continut n multime.
Definitia 10.7 O multime deschis
a si conex
a se numeste domeniu.
Definitia 10.8 O multime de puncte din plan sau spatiu se numeste convex
a dac
a orice
dou
a puncte ale ei pot fi unite printr-un segment de dreapt
a complet continut n multime.
Orice multime convexa este si conexa. Reciproca nu este adevarat
a. Exista multimi
conexe care nu sunt convexe.
a oricare ar fi curba
Definitia 10.9 Un domeniu plan D se numeste simplu conex, dac
nchis
a din D, multimea plan
a n D.
a m
arginit
a de este inclus
Un domeniu D din spatiu se numeste simplu conex, dac
a oricare ar fi curba nchis
a
din D, exist
a n ntregime n D.
a cel putin o suprafat
a S m
arginit
a de , situat
Un domeniu care nu este simplu conex se numeste multiplu conex.
Fie D R3 un domeniu si P (M ), Q(M ), R(M ) trei functii definite pe D.
a integrala curbilinie
Z
I=
P dx + Q dy + R dz
(10.21)
AB
unde AB este un drum n D, este independent

a, oricare ar fi A, B 2
a de drum n D dac
atile n A si
D si oricare ar fi arcele netede pe portiuni 1 si 2 situate n D cu extremit
and aceeasi orientare, avem
B, av
Z
Z
P dx + Q dy + R dz = P dx + Q dy + R dz.
(10.22)
1
MATEMATICA
131
a fie independent
a de
Teorema 10.4 Conditia necesar
a si suficient
a ca integrala I s
drum n D este ca oricare ar fi drumul nchis C, neted pe portiuni, continut n D s
a
avem
Z
P dx + Q dy + R dz = 0.
(10.23)
C
/ Necesitatea. Presupunem I independent

a de drum pe D. Fie C un contur nchis
continut n D si A, B 2 C. Notam cu 1 si 2 arcele determinate de punctele A si B pe
C, avand aceeasi orientare (de ex. de la A la B). Atunci
Z
Z
P dx + Q dy + R dz.
A2 B
A1 B
Deoarece C = A1 B [ B2 A, rezulta (10.23).

Suficienta. Presupunem ca are loc (10.23). Fie 1 si 2 dou
a arce situate n D cu
extremitatile n A si B, avand aceeasi orientare. Deoarece A1 B [B2 A = C din (10.23)
rezult
a (10.22). .
Proprietatile integralei curbilinii I depind de proprietatile expresiei diferentiale P dx+
Q dy + R dz.
a expresia diferential
a P dx + Q dy + R dz este o diferential
a
exacta pe D, dac
a exist
a o functie U (x, y, z), diferentiabil
a pe D, a..
dU (x, y, z) = P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz.
(10.24)
Functia U se numeste primitiva expresiei diferentiale P dx + Q dy + R dz.

Teorema 10.5 Fie P, Q, R trei functii continue pe D. Integrala I este independent
a de
drum pe D d.d. P dx + Q dy + R dz este o diferential
a exact
a pe D.
_
/ Necesitatea. Presupunem I independent

a de drum pe D. Fie AM un drum n D
si
Z
U (x, y, z) =
P dx + Q dy + R dz.
_
AM
Daca x = x( ), y = y( ), z = z( ), 2 [a, t] este o reprezentare parametrica a arcului

_
AM , atunci
U (t) =
(P ( )x0 ( ) + Q( )y 0 ( ) + R( )z 0 ( )) dt,
de unde, prin derivare, U 0 (t) = P (t)x0 (t) + Q(t)y 0 (t) + R(t)z 0 (t) sau dU = P dx + Q dy +
R dz.
Suficienta. Daca P dx + Q dy + R dz este o diferential
a exacta, rezulta ca
@U
= P,
@x
@U
= Q,
@y
@U
=R
@z
(10.25)
MATEMATICA
132
si deci pentru orice arc AB din D, putem scrie

Z
@U
@U
@U
I=
dx +
dy +
dz =
@x
@y
@z
_
AB
Z b
@U
@U
@U
b
(t)x0 (t) +
(t)y 0 (t) +
(t)z 0 (t) dt =
U 0 (t) dt = U (t)|a ,
@x
@y
@z
a
a
adica I nu depinde de drum. .
Din (10.25) rezulta ca daca I este independenta de drum n D atunci functiile P, Q, R
satisfac conditiile
@P
@Q
@Q
@R
@R
@P
=
,
=
,
=
.
(10.26)
@y
@x
@z
@y
@x
@z
a si reciproca
Se poate arata ca daca domeniul D este simplu conex, atunci este adevarat
afirmatiei precedente.
=
10.6
Notiuni elementare de teoria c

ampului
Definitia 10.12 Se numeste camp scalar pe domeniul D o functie real

a U (x, y, z) definit
a pe D.
Daca U (x, y, z) are derivate partiale pe D, atunci vectorul
grad U =
@U
@U
@U
i+
j+
k
@x
@y
@z
(10.27)
se numeste gradientul c
ampului scalar U .
a atunci dU = grad U dr.
Daca functia U este diferentiabil
Definitia 10.13 Se numeste camp vectorial pe domeniul D o functie vectorial

a F(x, y, z)
definit
a pe D.
Definitia 10.14 C
ampul vectorial F(x, y, z) se numeste c
amp potential dac
a exist
a un
a
c
ampul scalar U (x, y, z) a.. F(x, y, z) = grad U (x, y, z). In acest caz, functia U , numit
potentialul lui F = (P, Q, R), este primitiva expresiei diferentiale F dr = P dx + Q dy +
R dz.
ampului vectorial F = (P, Q, R), c
Definitia 10.15 Se numeste divergent
a a c
ampul
scalar
@P
@Q @R
div F =
+
+
.
@x
@y
@z
Un camp vectorial se numeste solenoidal daca div F = 0.
Definitia 10.16 Se numeste rotor al c
ampului vectorial F = (P, Q, R), c
ampul vectorial
j
k
@R @Q
@P
@R
@Q @P
@
@
@
i+
j+
k = @x
rot F =
@y
@z
@y
@z
@z
@x
@x
@y
P
Q R
MATEMATICA
133
_
Definitia 10.17
R Se numeste circulatia campului vectorial F = (P, Q, R) pe arcul AB,
integrala I =
F dr.
_
AB
Daca F este un camp potential atunci rot F = 0. Daca domeniul D este simplu conex,
atunci este adevarata si afirmatia reciproca.
Pentru ca integrala I sa fie independent
a de drum pe D este necesar, iar daca D este
simplu conex, este si suficient ca rot F = 0.
10.7
Orientarea curbelor si domeniilor plane
Fie un plan raportat la reperul cartezian ortonomat {O, i, j} orientat drept. Spunem
n acest caz ca planul este orientat pozitiv. Versorul k = i j este versorul normalei
la fata pozitiv
a a planului , iar k este versorul normalei la fata negativa. Un plan
orientat pozitiv l vom nota Oxy.
Un contur nchis C din planul se numeste orientat pozitiv daca un observator
perpendicular pe plan, n directia normalei pozitive la plan, care se misc
a pe conturul C,
vede mereu n stanga lui domeniul D marginit de conturul C. In acest caz spunem ca
domeniul D este orientat pozitiv.
Daca domeniul D este multiplu conex, adica frontiera lui este formata din mai multe
contururi nchise, orientarea pozitiva se defineste ca mai sus pe fiecare din contururile
nchise care alcatuiesc frontiera lui.
10.8
Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii
Fie Dy un domeniu compact definit prin Dy = {(x, y), '(x) y (x), x 2 [a, b]},
unde ' si sunt functii continue pe [a, b] si '(x) < (x) pentru x 2 (a, b). Vom numi
un asemenea domeniu simplu n raport cu axa Oy.
Un domeniu Dx , compact, definit prin Dx = {(x, y), '(y) x (y), y 2 [c, d]}, se
numeste simplu n raport cu axa Ox.
Un domeniu plan poate fi simplu si n raport cu Ox si n raport cu Oy.
Fie C conturul nchis, orientat pozitiv, ce margineste domeniul Dy , presupus simplu
n raport cu axa Oy, A, A0 si B, B 0 punctele n care dreptele x = a si respectiv x = b
_
0 0
0
0
ntalnesc curbele y = '(x), y = (x).
H AtunciRC =AB [R BB [ BRA [ A A.R
Sa calculam integrala curbilinie y dx =
y dx. Insa
y dx+
y dx+
y dx+
C
y dx =
y dx = 0,
A0 A
BB 0
AB
Rb
y dx =
AB
'(x) dx,
A0 A
B 0 A0
BB 0
B 0 A0
y dx =
(x) dx.
Ra
Rb
'(x) dx + b (x) dx = a [(x) '(x)] dx. Deci aria domeC
H
niului Dy este data de A = y dx. Pentru domenii simple n raport cu Ox, se poate
Prin urmare
y dx =
MATEMATICA

arata ca A =
134
x dy. Formule de acest tip au loc pentru orice domenii D m

arginite de
una sau mai multe curbe continue si nchise. In astfel de cazuri se utilizeaza formula ce
rezulta din acestea
I
1
A=
x dy y dx,
2
C
integrala curbilinie fiind luata pe frontiera conturului C, care margineste domeniul D,

orientat n sens pozitiv.
Capitolul 11
INTEGRALE MULTIPLE
11.1
Integrala dubl
a
11.1.1
Definitia integralei duble
Fie D o multime de puncte din plan sau spatiu.

a a distantelor dinDefinitia 11.1 Numim diametru al multimii D, marginea superioar
tre punctele ei. Multimea D este marginit
a dac
a si numai dac
a diametrul s
au este finit.
Fie D un domeniu plan nchis si marginit, de arie .
Definitia 11.2 Numim diviziune a domeniului D o multime finit
a de submultimi ale
lui D f
ar
a puncte interioare comune, a c
aror reuniune este D,
= {D1 , D2 , . . . , Dn } D,
cu
n
S
Di = D. Di se numesc elementele diviziunii .
i=1
Fie di = max{d(P, Q), P, Q 2 Di } diametrul multimii Di , i = 1, n.

Definitia 11.3 Numim norma a diviziunii num
arul = () = max{di , i = 1, n}.
n
P
!i = si cu Pi (i , i ) 2 Di , i =
Not
am cu !i aria elementului Di al diviziunii , cu
i=1
1, n, puncte arbitrare, numite puncte intermediare ale diviziunii . Fie nc

a f : D ! R.
a integral
a Riemann a functiei f , corespunz
atoare diDefinitia 11.4 Se numeste sum
viziunii a domeniului D si punctelor intermediare Pi , suma
(f ) =
n
X
f (Pi ) !i =
i=1
n
X
i=1
135
f (i , i ) !i .
(11.1)
MATEMATICA
136
Definitia 11.5 Num

and norma
diviziune a c
arei norm
s
a avem | (f ) I| < ".
Scriem atunci
I = lim (f ) = lim
!0
!0
n
X
f (i , i ) !i .
i=1

a pe D, iar I se numeste
integrala dubl
a a functiei f pe D si se noteaza
ZZ
I(f ) =
f (x, y) dxdy.
D
Exemplul 11.1 Dac

a f (x, y) = C pe D, atunci
(f ) =
n
X
C !i = C
i=1
si deci
ZZ
n
X
!i = C,
i=1
C dxdy = C.
Se poate demonstra ca orice functie integrabil

a pe D este m
arginit
a pe D.
11.1.2
a si o diviziune a domeniului D. Deoarece f este

Fie f : D ! R o functie marginit
a pe orice element Di al diviziunii. Exista deci numerele
marginita pe D, ea este marginit
m = inf f (x, y), M = sup f (x, y),
(x, y) 2 D,
mi = inf f (x, y), Mi = sup f (x, y), (x, y) 2 Di ,
m mi f (x, y) Mi M,
8(x, y) 2 Di .

s = s (f ) =
n
X
i=1
mi !i ,
S = S (f ) =
n
X
M i !i
i=1

a, S - superioar
a) ale functiei f corespunz
atoare diviziunii .
Sumele Darboux au proprietati aseman
atoare sumelor Darboux definite pentru integrala simpla.
MATEMATICA
137
a si suficient
a ca funcTeorema 11.1 (Criteriul de integrabilitate) Conditia necesar
a existe un (") > 0
tia f : D ! R s
a fie integrabil
a pe D este ca oricare ar fi " > 0 s
a..
S (f ) s (f ) < ",
(11.2)
arei norm
a () < .
Aplicand criteriul de integrabilitate putem pune n evident

a clase de functii integrabile.
Teorema 11.2 Orice functie f : D ! R continu
a pe D.
a pe D este integrabil
Proprietatile functiilor integrabile pe D sunt analoage proprietatilor functiilor integrabile pe [a, b]. Semnalam aici doar teorema de medie
a pe D si m, M marginile inferioar
a si supeTeorema 11.3 Fie f o functie integrabil
rioar
a a valorilor functiei f pe D. Exist
a atunci num
arul 2 [m, M ] a..
ZZ
f (x, y) dxdy = .
D
Daca f este continua pe D, atunci exista punctul P (, ) 2 D a.. f (, ) = . In

acest caz avem urmatoarea formul
a de medie
ZZ
f (x, y) dxdy = f (, ).
D
Daca f (x, y) = 1 pe D din formula precedent

a gasim
ZZ
ZZ
=
d!,
dxdy =
D
formula care da expresia ariei domeniului D cu ajutorul integralei duble. Aici d! = dxdy
se numeste element de arie n coordonate carteziene.
11.1.3
Reducerea integralei duble la integrale simple iterate
Cazul domeniului dreptunghiular

Teorema 11.4 Dac
a pe dreptunghiul
D = {(x, y), a x b, c y d}
si pentru orice x 2 [a, b], exist
a integrala simpl
a
I(x) =
Zd
c
f (x, y) dy,
MATEMATICA

atunci exist
a si integrala iterat
a
Rb
138
I(x) dx si are loc egalitatea
ZZ
f (x, y) dxdy =
Zb
I(x) dx =
dx
Zb
Zd
f (x, y) dy.
(11.3)
Cazul domeniului oarecare

Vom considera mai ntai cazul unui domeniu Dy simplu n raport cu axa Oy
Dy = {(x, y), '(x) y (x), x 2 [a, b]},
unde ' si sunt functii continue pe [a, b] si '(x) < (x) pentru x 2 (a, b).
a pe domeniul Dy si pentru orice x 2 [a, b],
Teorema 11.5 Dac
exist
a integrala simpl
a
(x)
Z
I(x) =
f (x, y) dy,
'(x)
atunci exist
a
Rb
I(x) dx si are loc egalitatea
ZZ
f (x, y) dxdy =
Zb
I(x) dx =
Dy
/ Fie c = inf '(x), d = sup (x),
Zb
a
dx
(x)
Z
f (x, y) dy.
(11.4)
'(x)
x 2 [a, b] si dreptunghiul
D = {(x, y), a x b, c y d}.

Definim pe D functia f (x, y) prin
f (x, y) =
Evident ca
ZZ
Dy
f (x, y), (x, y) 2 Dy ,

(x, y) 2 D \ Dy ,
0,
f (x, y) dxdy =
ZZ
f (x, y) dxdy.
Pentru x fixat din [a, b] avem

8
y 2 [c, '(x)),
< 0,
f (x, y), y 2 ['(x), (x)],
f (x, y) =
:
y 2 ((x), d].
0,
(11.5)
MATEMATICA
139
Deoarece pentru fiecare x fixat din [a, b] exista integrala I(x), rezulta ca exista si integrala
I(x) =
Zd
f (x, y) dy =
(x)
Z
f (x, y) dy = I(x).
'(x)
Atunci, dupa (11.3)

ZZ
f (x, y) dxdy =
Zb
I(x) dx =
Zb
dx
(x)
Z
(11.6)
f (x, y) dy.
'(x)
Din (11.5) si (11.6) rezulta (11.4). .

a, adica sa presupunem ca
Sa schimbam rolul variabilelor x si y n teorema precedent
domeniul de integrat este simplu n raport cu axa Ox
Dx = {(x, y), '(y) x (y), y 2 [c, d]},
unde ' si sunt functii continue pe [c, d] si '(y) < (y) pentru y 2 (c, d).
Daca functia f este integrabil
a pe domeniul Dx si pentru orice y 2 [c, d], exista
(y)
Rd
R
integrala simpa J(y) =
f (x, y) dx, atunci exista si integrala iterata J(y) dy si are
c
'(y)
loc egalitatea
ZZ
f (x, y) dxdy =
Zd
J(y) dy =
Dx
Zd
dy
(y)
Z
f (x, y) dx.
(11.7)
'(y)
Daca domeniul de integrat D nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplica formulele precedente.
a a integralei duble
Daca f (x, y) 0, (x, y) 2 D, deoarece produsul f (Pi ) !i este volumul unui cilindru
drept cu baza Di si naltimea egala cu f (Pi ), integrala dubla pe D din functia f (x, y)
este tocmai volumul corpului delimitat de cilindrul cu generatoarele paralele cu axa Oz
avand drept curba directoare frontiera domeniului D, planul Oxy si suprafata z = f (x, y),
(x, y) 2 D, adica
ZZ
f (x, y) dxdy.
V=
11.1.4
Formula lui Green
Vom studia acum legatura dintre integrala dubla pe un domeniu compact si integrala
curbilinie pe frontiera acelui domeniu.
MATEMATICA
140
a P (x, y) si Q(x, y) sunt dou

a functii conTeorema 11.6 (Formula lui Green) Dac
arginit de curba C, Q are derivat
tinue pe domeniul plan D, orientat, m
a partial
a n
raport cu x, iar P are derivat
a partial
a n raport cu y, continue pe D, atunci
I
ZZ
@Q @P
dxdy.
(11.8)
P dx + Q dy =
@x
@y
C
/ Consideram pentru nceput cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oy

Dy = {(x, y), '(x) y (x), x 2 [a, b]},
unde ' si sunt functii continue pe [a, b] si '(x) < (x) pentru x 2 (a, b). Presupunem
acest domeniu orientat pozitiv. Fie
_
C =AB [ BB 0 [ B 0 A0 [ A0 A
frontiera sa descrisa n sens direct.
Deoarece P (x, y) este continu
a
a pe Dy , cu derivat
a partial
a n raport cu y continu
pe Dy , avem
ZZ
@P
dxdy =
@y
Dy
Zb
a
P (x, (x)) dx
Zb
dx
Zb
a
(x)
Z
'(x)
@P
dy =
@y
Zb
a
[P (x, (x)) P (x, '(x))] dx =

0
B
P (x, '(x)) dx = @
B 0 A0
P (x, y) dx +
AB
C
P (x, y) dxA .
Dar integralele pe segmentele BB 0 si A0 A, paralele cu axa Oy sunt nule. Obtinem

ZZ
I
@P
dxdy = P (x, y) dx.
@y
Dy
Aceasta formula ramane valabil

a si pentru un domeniu D oarecare, simplu sau multiplu
conex, care poate fi descompus ntr-un num
ar finit de domenii simple n raport cu Oy
ZZ
I
@P
dxdy = P (x, y) dx.
@y
D
Analog se arata ca daca D este un domeniu nchis cu frontier

a neteda, iar Q(x, y)
a partial
a n raport cu x continu
a pe D, atunci
este o functie continua pe D si are derivat
ZZ
I
@Q
dxdy = Q(x, y) dy.
@x
D
Adunand membru cu membru ultimele doua relatii obtinem (11.8).
MATEMATICA
141
Daca u, v : D ! R sunt doua functii continue pe D care au derivate partiale continue

n raport cu x continue pe D, atunci luand n formula lui Green P = 0 si Q = u v,
obtinem
ZZ
I
ZZ
@v
@u
u
dxdy = uv dy
dxdy,
v
@x
@x
D
numit
a formula de integrare prin p
arti n integrala dubl
a.
11.1.5
Schimbarea de variabile n integrala dubl

a
Sa analizam mai ntai modul cum se transforma un domeniu plan printr-o transformare
punctuala a lui R2 .
Fie D, domeniul plan marginit de o curba C, imaginea domeniului D0 , marginit de
curba C 0 , prin transformarea punctuala regulata
x = x(, ),
(11.9)
(, ) 2 D0 ,
y = y(, ),
cu jacobianul
J(, ) =
D(x, y)
=
6 0,
D(, )
(, ) 2 D0 .
a
a transformarea domeniului D0 n domeniul D este direct
dac
a unui punct care se deplaseaz
a pe C 0 n sens direct i corespunde prin (11.9) un
punct care se deplaseaz
a pe C n sens direct. In caz contrar spunem c
a transformarea
este invers
a.
Teorema 11.7 Dac
a jacobianul J(, ) > 0 n D0 , transformarea punctual
a (11.9) este
direct
a.
/ Aria a domeniului D este data de
I
ZZ
=
dxdy = x dy,
D
conturul C fiind parcurs n sens direct.

Sa calculam transformata acestei integrale prin (11.9)
I
I
@y
@y
@y
@y
= x(, )
d +
d = x d + x d =
@
@
@
@
C0
ZZ
D0
@
@
C0
ZZ
@y
@
@y
J(, ) dd.
x
x
dd =
@
@
@
D0
De aici rezulta ca daca J(, ) > 0, pentru ca > 0 este necesar sa parcurgem conturul
C 0 n sens direct, deci transformarea este directa.
Daca aplicam formula de medie ultimei integrale duble, obtinem
= |J(0 , 0 )| 0 ,
(0 , 0 ) 2 D0 ,
(11.10)
MATEMATICA

unde 0 =
RR
142
dd este aria domeniului D0 .
D0
Putem acum deduce formula schimb

arii de variabile n integrala dubla. Fie 0 o
0
diviziune a domeniului D careia, prin transformarea (11.9) i corespunde diviziunea a
domeniului D. Daca !i si !i0 sunt ariile elementelor Di si respectiv Di0 , cu (11.10) avem
!i = |J(i , i )| !i0 ,
pentru i = 1, n.
Daca notam cu
avem egalitatea
n
X
i=1
xi = x(i , i ),
yi = y(i , i ),
f (xi , yi )!i =
n
X
i=1
(i , i ) 2 Di0 ,
(11.11)
(xi , yi ) 2 Di ,
f (x(i , i ), y(i , i )) |J(i , i )| !i0 .
(11.12)
Trecand aici la limita pentru 0 = (0 ) ! 0, ceea ce implica = () ! 0, obtinem

ZZ
ZZ
f (x, y) dxdy =
f (x(, ), y(, )) |J(, )| dd,
D
D0
care este formula schimb

arii de variabile n integrala dubl
a.
11.2
Integrala de suprafat
a
11.2.1
Notiuni de teoria suprafetelor
Fie D un domeniu n planul Oxy si f : D ! R o functie cu derivate continue pe D.

Multimea = {(x, y, z), z = f (x, y), (x, y) 2 D} se numeste suprafat
a neted
a. Spunem
ca
z = f (x, y), (x, y) 2 D,
(11.13)
a a suprafetei .
este ecuatia explicit
Spunem ca suprafata admite o reprezentare parametric
a regulat
a daca punctele sale
(x, y, z) pot fi reprezentate sub forma
8
< x = x(u, v),
y = y(u, v), (u, v) 2
(11.14)
:
z = z(u, v),
unde R2 este un domeniu plan, iar functiile x, y, z admit derivate partiale continue
pe care satisfac conditia
A2 + B 2 + C 2 > 0,
(u, v) 2 ,
(11.15)
MATEMATICA

unde
A=
D(y, z)
,
D(u, v)
B=
D(z, x)
,
D(u, v)
C=
143
D(x, y)
.
D(u, v)
Daca reprezentarea parametrica (11.14) stabileste o corespondent

a biunivoca ntre punca neted
a.
tele (u, v) 2 si punctele (x, y, z) 2 , atunci suprafata este o suprafat
Ecuatiile (11.14) se pot scrie si sub forma vectorial
a
r = r(u, v) = x(u, v)i + y(u, v)j + z(u, v)k,
(u, v) 2 .
(11.16)
Vectorii
@r
@r
, rv =
@u
@v
sunt vectorii tangentelor la curbele v = const si u = const n punctul de coordonate
parametrice (u, v). Conditia (11.15) exprima faptul ca vectorii ru si rv nu sunt coliniari
n nici un punct al suprafetei.
Normala la suprafata are directia vectorului
ru =
N = ru rv = Ai + Bj + Ck
(11.17)
si deci versorii normalei sunt dati de

n=
Ai + Bj + Ck
ru rv
= p
.
||ru rv ||
A2 + B 2 + C 2
(11.18)
Prin alegerea unuia din cei doi versori ai normalei, orient

am suprafata alegand una dintre
a.
fetele sale ca fiind fata pozitiv
Daca , , sunt unghiurile dintre versorul n al normalei la fata pozitiva a suprafetei
si versorii i, j, k ai axelor, atunci
n = i cos + j cos + k cos .
Orice suprafata definita printr-o reprezentare explicita, de forma (11.13) este o suprafata cu doua fete. Pentru o astfel de suprafat
a se alege de obicei ca fat
a pozitiva fata
superioara a suprafetei n raport cu planul Oxy, adica aceea pentru care versorul n al
normalei ntr-un punct al suprafetei face un unghi ascutit cu axa Oz, deci cos > 0,
avand deci cosinii directori ai normalei
cos = p
1+
p2
q2
cos = p
1+
p2
q2
cos = p
1
1 + p2 + q 2
(11.19)
unde p = @f /@x, q = @f /@y (notatiile lui Monge).

Orice suprafata neteda nchis
a este o suprafat
a cu doua fete. Pentru o astfel de
suprafata se alege de obicei ca fat
a pozitiva fata exterioara a suprafetei, adica aceea
pentru care versorul normalei la suprafat
a este ndreptat spre exteriorul corpului marginit
de suprafata.
Fie C o curba nchisa (contur) ce margineste suprafata . Un sens de parcurs al
conturului C se numeste pozitiv sau coerent cu orientarea suprafetei daca un observator
situat pe suprafata, n directia si sensul normalei la suprafat
a, care se misc
a n acest
sens, vede suprafata n stanga lui.
MATEMATICA
11.2.2
144
Aria suprafetelor
Fie o suprafata neteda definita prin ecuatia explicita

z = f (x, y),
(11.20)
(x, y) 2 D,
unde D este un domeniu marginit din planul Oxy.

Fie {D1 , D2 , . . . , Dn } o diviziune a domeniului D, Mi (i , i ) un punct arbitrar din
Di si Pi (i , i , f (i , i )) punctul corespunzator de pe .
In punctul Pi 2 construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curba directoarea frontiera elementului Di taie pe planul tangent o portiune
plana de suprafata de arie Si . Daca !i este aria lui Di atunci
p
!i = Si | cos (Pi )|, sau Si = 1 + p2 + q 2 |Mi !i ,
(11.21)
unde (Pi ) este unghiul dintre normala la suprafat
a n Pi si axa Oz.
Aria suprafetei este atunci definita prin
S = lim
!0
n
X
Si = lim
!0
i=1
n p
1 + p2 + q 2
i=1
Mi
!i ,
unde este norma diviziunii domeniului D. Rezulta ca

ZZ p
S=
1 + p2 + q 2 dxdy.
(11.22)
(11.23)
Expresia
dS =
1 + p2 + q 2 dxdy =
1
dxdy,
| cos |
se numeste element de arie pe suprafata n coordonate carteziene.

Daca suprafata este data printr-o reprezentare parametrica
r = r(u, v), (u, v) 2 ,
atunci
S=
ZZ p
A2
B2
C2
dudv =
ZZ
||ru rv || dudv,
iar elementul de arie are expresia

p
dS = A2 + B 2 + C 2 dudv = ||ru rv || dudv.
11.2.3
a de primul tip
Fie suprafata data prin reprezentarea parametrica

(u, v) 2 ,
(11.24)
MATEMATICA
145
unde este un domeniu plan marginit, iar functiile x, y, z au derivate partiale continue
pe si satisfac conditia
||ru rv || > 0, (u, v) 2 .
Fie {1 , 2 , . . . , n } o diviziune a domeniului , av

and norma si fie !i aria
elementului i . Acestei diviziuni a domeniului i corespunde prin reprezentarea (11.24)
o diviziune a suprafetei : {1 , 2 , . . . , n } si fie Si aria elementului i . Elementul
i este la randul lui o suprafat
a neteda reprezentat
a parametric prin ecuatiile (11.24) cu
(u, v) 2 i . Aria sa este data de
ZZ
||ru rv || dudv.
Si =
(11.25)
i
Fie F (x, y, z) o functie definita pe , Pi (xi , yi , zi ) un punct arbitrar din i si Mi (ui , vi )

punctul corespunzator din i , i = 1, n:
yi = y(ui , vi ),
xi = x(ui , vi ),
zi = z(ui , vi ).
Definitia 11.8 Numim sum

a integral
a a functiei F pe suprafata suma
(F ) =
n
X
F (Pi )Si =
i=1
n
X
F (xi , yi , zi )Si .
(11.26)
i=1

a functia F este integrabil
a pe dac
a exist
a si este finit
a
I = lim (F )
(11.27)
!0
si aceasta este independent

a de alegerea punctelor Pi . Num
arul I se numeste integrala
de suprafata de primul tip a functiei F pe si scriem
ZZ
F (x, y, z) dS = lim
!0
n
X
F (xi , yi , zi )Si .
(11.28)
i=1
a pe atunci ea este integrabil

a pe
Teorema 11.8 Dac
a functia F (x, y, z) este continu
si
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dS =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))||ru rv || dudv.
(11.29)
/ Aplicand teorema de medie integralei duble (11.25), rezulta

Si = ||ru rv ||M i !i .
Prin urmare, putem scrie
(F ) =
n
X
i=1
F (Pi )Si =
n
X
i=1
F (x(Mi ), y(Mi ), z(Mi ))||ru rv ||M i !i .
MATEMATICA
146
Fie, pe de alta parte

() =
n
X
n
X
(Mi )!i =
i=1
i=1
F (x(Mi ), y(Mi ), z(Mi ))||ru rv ||Mi !i ,
suma integrala a functiei

(u, v) = F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))||ru (u, v) rv (u, v)||,
definita pe , corespunzatoare punctelor intermediare Mi (ui , vi ) 2 i . Functia fiind
continua pe este integrabil
a pe si deci avem
lim (F ) = lim (),
!0
!0
de unde (11.29).
Daca suprafata este data prin ecuatia explicita z = f (x, y), (x, y) 2 D, functia f
a pe , formula (11.29) devine
avand derivate partiale continue pe D, iar F fiind continu
ZZ
ZZ
p
(11.30)
F (x, y, z) dS =
F (x, y, f (x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy.
11.2.4
a de tipul al doilea
Fie suprafata data prin reprezentarea parametrica

(u, v) 2 ,
(11.31)
unde este un domeniu plan marginit, iar functiile x, y, z au derivate partiale continue
pe . Vom presupune ca determinantii functionali A, B, C nu se anuleaz
a n .
Presupunem ca suprafata este orientat
a, av
a fata superioara n
and ca fat
a pozitiv
raport cu planul Oxy, adica aceea pentru care versorul n al normalei ntr-un punct al
suprafetei face un unghi ascutit cu axa Oz.
Fie D proiectia suprafetei n planul Oxy. Presupunem ca domeniul plan D este
orientat. Fie {D1 , D2 , . . . , Dn } o diviziune a domeniului D, Mi (i , i ) un punct
arbitrar din Di si Pi (i , i , i ) punctul corespunzator de pe .
In punctul Pi 2 construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curba directoarea frontiera elementului Di taie pe planul tangent o portiune
plana de suprafata de arie Si . Daca !i este aria lui Di atunci !i = Si | cos i |, unde
a F (x, y, z)
a n Pi si axa Oz. Fie nc
i = (Pi ) este unghiul dintre normala la suprafat
o functie definita pe .
a integral
a n raport cu planul z = 0 a functiei F , pe
suprafata , suma
n
n
X
X
z =
F (Pi ) !i =
F (i , i , i ) !i .
i=1
i=1
MATEMATICA
147
a pe n raport cu planul z = 0
dac
a exist
a si este finit
a
lim z = I z ,
!0

Dac
a pe n raport cu planul z = 0, atunci I z se numeste
integrala de suprafata de tipul al doilea n raport cu planul z = 0 a functiei F pe si
scriem
ZZ
n
X
F (x, y, z) dxdy = lim
F (i , i , i ) !i .
!0
i=1
Deoarece !i = Si | cos i |, putem scrie

z =
n
X
i=1
F (i , i , i )| cos i | Si ,
de unde prin trecere la limita pentru ! 0, rezulta

ZZ
ZZ
F (x, y, z) dxdy =
F (x, y, z)| cos | dS,
(11.32)
care exprima legatura ntre integrala de suprafat

a de tipul al doilea n raport cu planul
a de primul tip.
z = 0 si integrala de suprafat
Daca suprafata este data prin reprezentarea parametrica (11.31), atunci
cos =
1
D(x, y)
C
p
=
.
||ru rv || D(u, v)
A2 + B 2 + C 2
Daca functia F este continu

a pe , atunci dupa (11.29)
ZZ
ZZ
D(x, y)
F (x, y, z) dxdy =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))
dudv,
D(u, v)
cu + daca si au aceeasi orientare si cu daca si au orient

ari diferite.
Daca suprafata este data prin ecuatia explicita z = f (x, y), (x, y) 2 D, formula
precedent
a devine
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dxdy =
F (x, y, f (x, y)) dxdy,
cu + daca si D au aceeasi orientare si cu daca si D au orient

ari diferite.
In mod asemanator se definesc integralele de suprafat
a de tipul al doilea n raport cu
planele x = 0 si y = 0 ale functiei F pe si
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dydz =
F (x, y, z)| cos | dS,
MATEMATICA

ZZ
F (x, y, z) dzdx =
ZZ
148
F (x, y, z)| cos | dS.
Daca functia F este continu

a pe , atunci dupa (11.29)
ZZ
ZZ
D(y, z)
dudv,
F (x, y, z) dydz =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))
D(u, v)
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dzdx =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))
D(z, x)
dudv,
D(u, v)
cu + daca si au aceeasi orientare si cu daca si au orient

ari diferite.
a de tipul al doilea de form
a general
a
Fie o suprafata neteda si P (M ), Q(M ), R(M ) trei functii definite pe suprafata , P
integrabila pe n raport cu planul x = 0, Q n raport cu planul y = 0 si R n raport cu
planul z = 0.
Prin integral
a de suprafat
a de tipul al doilea de form
a general
a ntelegem expresia
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
(11.33)
P dydz + Q dzdx + R dxdy =
P dydz +
Q dzdx +
R dxdy.
Uneori este comod sa scriem integrala de suprafat

a de tipul al doilea sub forma
vectoriala. Fie
F(x, y, z) = P (x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k
o functie vectoriala definita pe suprafata . Deoarece,
n = i cos + j cos + k cos ,
daca si au aceeasi orientare, atunci
ZZ
ZZ
(P cos + Q cos + R cos ) dS,
adica
ZZ
ZZ
F n dS,
care reprezinta fluxul campului vectorial F prin suprafata .
11.2.5
Formula lui Stokes
Formula lui Stokes exprima o legatur

a ntre integrala de suprafat
a si integrala curbilinie
pe frontiera acestei suprafete. Aceasta formul
a generalizeaza formula lui Green.
Fie
MATEMATICA
149
o camp vectorial definit pe suprafata , pentru care exista campul vectorial
@R @Q
@P
@R
@Q @P
rot F =
i+
j+
k.
@y
@z
@z
@x
@x
@y
Teorema 11.9 (Formula lui Stokes) Fluxul c
ampului vectorial rot F prin suprafata
este egal cu circulatia c
ampului vectorial F pe conturul ce m
argineste suprafata ,
av
and orientarea coerent
a cu orientarea suprafetei, adic
a
ZZ
I
(11.34)
(n rot F) dS = F dr.
/ Avem de aratat ca
ZZ
@R @Q
@y
@z
dydz +
@P
@R
@z
@x
dzdx +
@Q @P
@x
@y
dxdy.
Fie suprafata data prin ecuatia explicita

z = f (x, y),
(x, y) 2 D,
unde D este proiectia suprafatei n planul Oxy. Fie C (frontiera domeniului D)

proiectia frontierei n planul Oxy. Vom presupune ca orientarea conturului C este cea
impusa de orientarea lui , coerent
a cu orientarea suprafatei , av
and versorul normalei
la fata pozitiva a lui dat de (11.19). Atunci
@f
cos
=q=
.
@y
cos
(11.35)
Sa transformam pentru nceput primul termen din integrala curbilinie

I
I
I
Ix = P (x, y, z) dx = P (x, y, f (x, y)) dx = P (x, y, f (x, y)) dx.
Aplicand ultimei integrale formula lui Green, obtinem
ZZ
ZZ
@
@P
@P @f
Ix =
dxdy,
P (x, y, f (x, y)) dxdy =
+
@y
@y
@z @y
D
sau, tinand seama de (11.35)

Ix =
ZZ
D
@P
@P cos
@y
@z cos
dxdy,
care provine din integrala de suprafat

a
ZZ
@P
@P cos
cos dS.
Ix =
@y
@z cos
MATEMATICA

Deci
Ix =
ZZ
P dx =
@P
@P
cos
cos
@z
@y
150
dS
si n mod asemanator obtinem
I
ZZ
@Q
@Q
Iy = Q dy =
cos
cos dS,
@x
@z
Iz =
R dz =
ZZ
@R
@R
cos
cos
@y
@x
dS.
Adunand membru cu membru ultimele trei formule obtinem (11.34).

Demonstratia formulei lui Stokes s-a facut n ipoteza ca suprafata orientat
a se
poate proiecta biunivoc pe fiecare din planele de coordonate, iar frontiera sa este o curba
neteda. Teorema ramane ns
a valabil
a si n cazul general al unei suprafete netede pe
portiuni avand frontiera neteda pe portiuni.
Formula lui Stokes contine ca un caz particular formula lui Green. Daca este
domeniul plan orientat de contur situat n planul z = 0, atunci cos = 0, cos = 0 si
cos = 1, care nlocuite n (11.34) ne conduc la formula lui Green.
11.3
Integrala tripl
a
11.3.1
Definitia integralei triple
Fie V o domeniu spatial marginit, de volum V. Numim diviziune a domeniului V o

ar
a puncte interioare comune, a caror reuniune
multime finita de submultimi ale lui V f
este V
n
[
= {V1 , V2 , . . . , Vn } V,
Vi = V.
i=1
Vi se numesc elementele diviziunii .

a a
Fie di = max{d(P, Q), P, Q 2 Vi } diametrul multimii Vi , i = 1, n. Numim norm
diviziunii numarul = () = max{di , i = 1, n}. Notam cu i volumul elementului
n
P
Vi al diviziunii , cu
i = V si cu Pi (xi , yi , zi ) 2 Vi , i = 1, n, puncte arbitrare, numite
i=1
puncte intermediare ale diviziunii . Fie nc

a f : V ! R.

a integral
a Riemann a functiei f , corespunz
atoare diviziunii a domeniului V si punctelor intermediare Pi , suma
(f ) =
n
X
i=1
f (Pi ) i =
n
X
i=1
f (xi , yi , zi ) i .
(11.36)
MATEMATICA
151
Definitia 11.13 Num

and norma
diviziune a c
arei norm
s
a avem
| (f ) I| < ".
Scriem atunci
I = lim (f ) = lim
!0
!0
n
X
f (xi , yi , zi ) i .
i=1

a pe V , iar I se numeste
integrala tripl
a a functiei f pe V si se noteaza
ZZZ
f (x, y, z) dxdydz.
I(f ) =
V
Exemplul 11.2 Dac

a f (x, y, z) = C pe V , atunci
(f ) =
n
X
C i = C
i=1
si deci
ZZZ
n
X
i = CV,
i=1
C dxdydz = CV.
arginit
a pe V .
Se poate demonstra ca orice functie integrabil
a pe V este m
11.3.2
a si o diviziune a domeniului V . Deoarece f este

Fie f : V ! R o functie marginit
marginita pe V , ea este marginit
a pe orice element Vi al diviziunii. Exista deci numerele
m = inf f (x, y, z), M = sup f (x, y, z),
(x, y, z) 2 V,
mi = inf f (x, y, z), Mi = sup f (x, y, z),
(x, y, z) 2 Vi ,

m mi f (x, y, z) Mi M,
8(x, y, z) 2 Vi .

s = s (f ) =
n
X
i=1
mi i ,
S = S (f ) =
n
X
Mi i
i=1

a, S - superioar
a) ale functiei f corespunz
atoare diviziunii .
MATEMATICA
152
Sumele Darboux au proprietati aseman

atoare sumelor Darboux definite pentru integrala simpla.
Teorema 11.10 (Criteriul de integrabilitate) Conditia necesar
a si suficient
a ca functia
a fie integrabil
a pe V este ca oricare ar fi " > 0 s
a existe un (") > 0 a..
f : V ! R s
S (f ) s (f ) < ",
(11.37)

arei norm
a () < .
Aplicand criteriul de integrabilitate putem pune n evident
a clase de functii integrabile.
Teorema 11.11 Orice functie f : V ! R continu
a pe V este integrabil
a pe V .
Proprietatile functiilor integrabile pe V sunt analoage proprietatilor functiilor integrabile pe [a, b]. Semnalam aici doar teorema de medie
Teorema 11.12 Fie f o functie integrabil
a pe V si m, M marginile inferioar
a si supea atunci num
arul 2 [m, M ] a..
rioar
a a valorilor functiei f pe V . Exist
ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = V.
V
Daca f este continua pe V , atunci exista punctul P (, , ) 2 V a.. f (, , ) = .

In acest caz avem urmatoarea formul
a de medie
ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = f (, , )V.
V
Daca f (x, y, z) = 1 pe V din formula precedent

a gasim
ZZZ
ZZZ
V=
dxdydz =
d,
V
formula care da expresia volumului domeniului V cu ajutorul integralei triple. Aici

d = dxdydz se numeste element de volum n coordonate carteziene.
11.3.3
Reducerea integralei triple la integrale iterate
Cazul domeniului paralelipipedic

Teorema 11.13 Dac
a pe paralelipipedul
V = {(x, y, z), a1 x a2 , b1 y b2 c1 z c2 }
si pentru orice
(x, y) 2 D = {(x, y), a1 x a2 , b1 y b2 },
MATEMATICA

exist
a integrala simpl
a
I(x, y) =
atunci exist
a
RR
Zc2
153
f (x, y, z) dz,
c1
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
ZZZ
f (x, y, z) dxdydz =
ZZ
I(x, y) dxdy =
ZZ
dxdy
f (x, y, z) dz.
(11.38)
c1
Zc2
Cazul domeniului oarecare

Vom considera mai ntai cazul unui domeniu Vz simplu n raport cu axa Oz
Vz = {(x, y, z), '(x, y) z (x, y), (x, y) 2 Dz },
unde ' si sunt functii continue pe Dz , unde Dz este proiectia domeniului Vz pe planul
z = 0.
Teorema 11.14 Dac
a pe domeniul Vz si pentru orice (x, y) 2
a integrala simpl
a
Dz , exist
I(x, y) =
(x,y)
Z
f (x, y, z) dz,
'(x,y)
atunci exist
a
RR
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
Dz
ZZZ
Vz
ZZ
Dz
I(x, y) dxdy =
ZZ
dxdy
Dz
(x,y)
Z
f (x, y, z) dz.
(11.39)
'(x,y)
Daca domeniul de integrat V nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplica formulele precedente.
11.3.4
Formula lui Gauss-Ostrogradski
Vom studia acum legatura dintre integrala tripla pe un domeniu compact si integrala de
suprafata pe frontiera acelui domeniu.
Fie
o camp vectorial definit pe domeniul V marginit de suprafata , pentru care exista
campul scalar
@Q @R
@P
+
+
.
div F =
@x
@y
@z
MATEMATICA
154
a functiile P, Q, R si c
ampul scalar div F
Teorema 11.15 (Formula divergentei) Dac
sunt continue pe V , atunci
ZZZ
ZZ
(11.40)
(F n) dS,
(div F) d =
V
unde n este versorul normalei exterioare la .

/ Avem de aratat ca
ZZZ
ZZ
@P
@Q @R
+
+
dxdydz =
(P cos + Q cos + R cos ) dS.
@x
@y
@z
V
Consideram cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oz

V = {(x, y, z), '(x, y) z (x, y), (x, y) 2 Dz },
unde ' si sunt functii continue pe Dz , unde Dz este proiectia domeniului V pe planul
z = 0. Sa evaluam al treilea termen folosind formula de calcul a integralei triple
ZZZ
@R
dxdydz =
@z
ZZ
ZZ
dxdy
Dz
R(x, y, (x, y)) dxdy
Dz
(x,y)
Z
@R
dz =
@z
'(x,y)
ZZ
R(x, y, '(x, y)) dxdy.
Dz
Sa observam ca suprafata care margineste domeniul V se poate scrie: = i [s [l ,

n care i si s sunt fata inferioara si fata superioara, iar l fata laterala. Deoarece pe
fata superioara cos > 0, pe fata inferioara cos < 0, iar pe fata laterala cos = 0,
tinand seama de formula de calcul a integralei de suprafat
a de tipul al doilea, avem
ZZZ
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
@R
R dxdy =
R dxdy
R dxdy +
dxdydz =
R dxdy +
@z
V
si deci
ZZZ
V
@R
dxdydz =
@z
ZZ
R cos dS,
care nu este altceva decat formala divergentei pentru campul vectorial F = Rk, coresa este adevarat
a
punzatoare domeniului V simplu n raport cu axa Oz. Aceasta formul
si pentru un domeniu V care poate fi mp
artit ntr-un num
ar finit de domenii simple n
raport cu axa Oz.
Daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un num
ar finit de domenii
a, cu derivat
a partial
a n
simple n raport cu axa Ox, iar P (x, y, z) este o functie continu
raport cu x, continua pe V , atunci
ZZZ
ZZ
@P
dxdydz =
P cos dS.
@x
V
MATEMATICA
155
ar finit de domenii simple

Daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un num
n raport cu axa Oy, iar Q(x, y, z) este o functie continu
a, cu derivat
a partial
a n raport
cu y, continua pe V , atunci
ZZZ
ZZ
@Q
dxdydz =
P cos dS.
@y
V
ar finit de
Prin urmare, daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un num
domenii simple n raport cu toate axele, adunand ultimele trei relatii obtinem (11.40).
Daca u, v : V ! R sunt doua functii continue pe V care au derivate partiale continue
n raport cu x continue pe V , atunci luand n formula lui Gauss-Ostrogradski P = u v
si Q = R = 0, obtinem
ZZZ
ZZ
ZZZ
@v
@u
u
dxdydz =
dxdydz,
uv dydz
v
@x
@x
numit
a formula de integrare prin p
arti n integrala tripl
a.
11.3.5
Schimbarea de variabile n integrala tripl

a
Fie V un domeniu spatial marginit si V 0 imaginea sa prin transformarea punctuala regulata

8
< x = x(, , ),
y = y(, , ), (, , ) 2 V 0 ,
(11.41)
:
z = z(, , ),
cu jacobianul
J(, , ) =
D(x, y, z)
6= 0,
D(, , )
Se poate arata ca si la integrala dubla ca daca V =

V , atunci
V=
ZZZ
V
(, , ) 2 V 0 .
RRR
dxdydz, este volumul domeniului
|J(, , )| ddd.
Daca aplicam formula de medie ultimei integrale, obtinem

V = |J(0 , 0 , 0 )| V 0 ,
unde
V0 =
ZZZ
V
(0 , 0 , 0 ) 2 V 0 ,
(11.42)
ddd
este volumul domeniului V .

Fie 0 o diviziune a domeniului V 0 c
areia, prin transformarea (11.41) i corespunde
diviziunea a domeniului V . Daca i si i0 sunt volumele elementelor Vi si respectiv Vi0 ,
cu (11.42) avem
i = |J(i , i , i )| i0 , (i , i , i ) 2 Vi0 ,
(11.43)
0
MATEMATICA

pentru i = 1, n.
Daca notam cu
avem egalitatea
n
X
f (xi , yi , zi )i =
i=1
8
< xi = x(i , i , i ),
yi = y(i , i , i ),
:
zi = z(i , i , i ),
n
X
i=1
156
(xi , yi , zi ) 2 Vi ,
f (x(i , i , i ), y(i , i , i ), z(i , i , i )) |J(i , i , i )| i0 .
(11.44)
Trecand aici la limita pentru 0 = (0 ) ! 0, ceea ce implica = () ! 0, obtinem

ZZZ
ZZZ
f (x(, , ), y(, , ), z(, , )) |J(, , )| ddd,
V0
arii de variabile n integrala tripl

a.
care este formula schimb
Exemplul 11.3 S
a se calculeze integrala
ZZZ
x
dxdydz,
I=
2
2
x + y + z 2 + a2
V
unde
V = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 R2 , x 0, y 0, z 0}.
Trecem la coordonate sferice:

8
< x = r sin cos ',
y = r sin sin ',
:
z = r cos ,
Se g
aseste
h i h i
0,
.
(r, , ') 2 [0, R] 0,
2
2
dx dy dz = r2 sin dr d d'
si deci
I=
d'
Efectu
and calculule se obtine
I=
R
0
r3 sin2 cos '

dr.
r2 + a2
R2 + a2 ln
a2
2
a + R2
Capitolul 12
ECUAT
II DIFERENT
IALE
ORDINARE
12.1
Ecuatii diferentiale de ordinul I
12.1.1
Ecuatii diferentiale. Solutii
aror necunoscute sunt funcDefinitia 12.1 Se numesc ecuatii diferentiale ecuatiile ale c
tii de una sau mai multe variabile, n care intr
a at
at functiile c
at si derivate ale lor.
Daca functiile necunoscute depind de mai multe variabile, ecuatiile se numesc ecuatii
cu derivate partiale; n caz contrar, adica daca functiile necunoscute depind de o singura variabila independenta, ecuatiile se numesc ecuatii diferentiale ordinare. In cele ce
urmeaza ne vom ocupa de acestea din urma.
Deoarece n numeroase aplicatii fizice variabila independent
a este timpul care se
noteaza cu t, vom utiliza si noi aceasta notatie. Functiile necunoscute vor fi notate
cu x, y, z etc. Derivatele acestora n raport cu t le vom nota x0 , x00 , . . . , x(n) .
a av
and drept argumente variabila
Definitia 12.2 Fie F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) o functie real
real
a t 2 [a, b] si functia real
a x mpreun
a cu derivatele ei x0 , x00 , . . . , x(n) . Relatia
F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0
(12.1)
se numeste ecuatie diferential

a de ordinul n dac
a se cere s
a se determine functiile x =
x(t), definite pe intervalul [a, b], av
and derivate p
an
a la ordinul n inclusiv n orice punct
al intervalului [a, b] a.. s
a avem
F (t, x(t), x0 (t), . . . , x(n) (t)) = 0,
8t 2 [a, b].
Functiile reale x(t) care ndeplinesc conditiile precedente se numesc solutii ale ecuatiei
diferentiale (12.1).
157
MATEMATICA
158
ai, care sunt, conform definitiei

Daca n = 1 obtinem ecuatiile diferentiale de ordinul nt
precedente, de forma implicita
F (t, x, x0 ) = 0
(12.2)
sau sub forma explicita
x0 = f (t, x).
(12.3)
Exemplul 12.1 Ecuatia x0 = x + t este o ecuatie diferential

a de ordinul nt
ai. O solutie
a acestei ecuatii este x(t) = et t 1, t 2 R. Functia x(t) = Cet t 1, unde C este o
constant
a arbitrar
a, reprezint
a o familie de solutii ale ecuatiei date.
Exemplul 12.2 Ecuatia x00 x = t, t 2 R este o ecuatie diferential
a de ordinul doi.
Functia x(t) = C1 et + C2 et t, t 2 R, cu C1 si C2 constante arbitrare, reprezint
a o
familie de solutii ale ecuatiei date.
In continuare ne vom ocupa numai de ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai. Din exemplele prezentate se vede ca ecuatiile diferentiale admit familii de solutii care depind de
constante arbitrare. Pentru ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai aceste familii depind de
o singura constanta arbitrara.
a functia x = x(t, C) este solutia generala a ecuatiei diferentiale de ordinul nt
ai (12.2) dac
a x = x(t, C) este o solutie a ecuatiei (12.2) si dac
a prin
particularizarea constantei C obtinem orice solutie a ecuatiei (12.2).
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale se mai numeste si integrala general
a a
ecuatiei considerate.
Definitia 12.4 Se numeste solutie particulara a ecuatiei (12.2) o solutie x = x(t),
a.
t 2 [a, b], care se obtine din solutia general
a d
and constantei C o valoare particular
Exemplul 12.3 Ecuatia x = tx0 + (x0 )2 are solutia general
a x(t) = Ct + C 2 , t 2 R.
Solutia x(t) = t + 1 este o solutie particular
a care se obtine pentru C = 1.
O solutie a ecuatiei diferentiale (12.2) care nu contine o constant
a arbitrara nu este
n mod necesar o solutie particulara. O astfel de solutie se numeste solutie singular
a.
Exemplul 12.4 Functia x(t) = 14 t2 , t 2 R este o solutie a ecuatiei diferentiale din
exemplul precedent, dar nu este o solutie particular
a deoarece nu se obtine din solutia
general
a prin particularizarea constantei C. Este deci o solutie singular
a.
Graficul unei solutii a unei ecuatii diferentiale este o curba plana numit
a curb
a integral
a.
12.1.2
a a unei ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai
Sa consideram ecuatia diferential

a sub forma explicita (12.3), functia f fiind definita
ntr-un domeniu D R2 .
MATEMATICA
159
Fiecarui punct (t0 , x0 ) 2 D i corespunde o directie de coeficient unghiular x00 =

f (t0 , x0 ). Prin urmare ecuatia x0 = f (t, x) asociaza fiecarui punct M0 (t0 , x0 ) o directie
v(1, f (t0 , x0 )). Daca x = x(t), (t, x) 2 D este o solutie a ecuatiei (12.3), fiecarui punct
M (t, x(t)) 2 D i se asociaza directia v(1, f (t, x(t))). Graficul solutiei x = x(t) este deci
curba integrala din D care are proprietatea ca n fiecare punct al ei, tangenta la curba
are directia v.
Problema integrarii ecuatiei (12.3) n D revine la gasirea curbelor integrale din D cu
proprietatea ca n fiecare punct al lor sunt tangente campului de directii v(1, f (t, x)).
Exemplul 12.5 Ecuatia x0 = 1, t 2 R, defineste c
ampul de directii v(1, 1) paralel cu
prima bisectoare a axelor. Curbele integrale sunt drepte paralele cu aceast
a bisectoare.
Ecuatia lor este x(t) = t + C, t 2 R, unde C este o constant
a arbitrar
a. Orice paralel
a
la prima bisectoare este o curb
a integral
a particular
a.
12.1.3
Conditii initiale. Problema lui Cauchy
Problema determinarii solutiei ecuatiei diferentiale (12.3) care pentru t = t0 ia valoarea

x = x0 , deci al carei grafic trece prin punctul (t0 , x0 ), se numeste problema lui Cauchy,
iar conditia ca x(t0 ) = x0 se numeste conditie initial
a.
Exemplul 12.6 Fie ecuatia diferential
a x0 = f (t), cu f o functie continu
a pe [a, b].
Solutia ei general
a este dat
a de
Z t
x(t) =
f (t) dt + C,
t0
unde t0 2 [a, b], iar C este o constant

a arbitrar
a. Solutia care satisface conditia initial
a
x(t0 ) = x0 , x0 2 R, este
Z t
x(t) = x0 +
f (t) dt.
t0
a o solutie unic
a care
De aici rezult
a c
a pentru orice punct (t0 , x0 ) 2 [a, b] R exist
satisface conditia x(t0 ) = x0 , sau, altfel spus, prin orice punct din [a, b] R R2 , trece
o curb
a integral
a a ecuatiei x0 = f (t) si numai una.
12.1.4
Ecuatii diferentiale explicite, integrabile prin metode elementare
1. Ecuatii diferentiale care provin din anularea unei diferentiale exacte

a de ordinul nt
ai sub forma simetrica
P (t, x) dt + Q(t, x) dx = 0,
(12.4)
P si Q fiind functii continue, cu derivate partiale continue pe un domeniu D R2 .

Sa observam mai ntai ca orice ecuatie x0 = f (t, x) se poate pune sub forma (12.4) cu
P/Q = f .
MATEMATICA
160
Teorema 12.1 Dac

a functiile P (t, x) si Q(t, x) au derivate partiale continue n domeniul D R2 , care verific
a pentru orice (t, x) 2 D relatia
@P
@Q
=
,
@x
@t
(12.5)
integrala general
a a ecuatiei (12.4) este dat
a de
Z
P (, x0 ) d +
t0
Q(t, ) d = C,
x0
(t0 , x0 ) 2 D.
(12.6)
/ Deoarece functiile P si Q satisfac conditia (12.5), expresia diferential

a P (t, x) dt +
Q(t, x) dx este o diferential
a exacta, adica exista functia F (t, x), diferentiabil
a n D a..
dF (t, x) = P (t, x) dt + Q(t, x) dx,
sau
@F
= P (t, x),
@t
(12.7)
@F
= Q(t, x),
@x
8(t, x) 2 D.
Rx
Integrand ecuatia a doua n raport cu x avem F (t, x) = x0 Q(t, ) d + G(t). Inlocuind
n prima ecuatie si tinand seama de (12.5), gasim
Z x
@P
(t, ) d + G0 (t) = P (t, x),
x0 @
de unde rezulta G(t) =
Rt
t0
P (, x0 ) d si deci
F (t, x) =
P (, x0 ) d +
t0
Q(t, ) d.
x0
Cu F (t, x) astfel determinata, integrala generala a ecuatiei (12.4) este data de F (t, x) =
C, cum rezulta din (12.7). .
Integrala generala (12.6) se obtine prin doua operatii de integrare numite si cuadraturi.
Ea defineste solutia generala a ecuatiei (12.4) sub forma implicita.
a se determine
Exemplul 12.7 S
a se integreze ecuatia (t2 x2 ) dt 2tx dx = 0 si apoi s
curba integral
a care trece prin punctul (1, 1).
Avem P (t, x) = t2 x2 , Q(t, x) = 2tx si Px = Qt = 2x, deci membrul st
ang al
ecuatiei date este o diferential
a exact
a. Atunci integrala general
a este dat
a de
Z x
Z t
2
2
t d = C, (t0 , x0 ) 2 D.
( x0 ) d 2
t0
x0
sau 31 t3 tx2 = C. Solutia particutar

a care satisface conditia initial
a dat
a este t3
2
3tx + 2 = 0.
MATEMATICA
161
2. Ecuatii cu variabile separate

Fie ecuatia diferentiala P (t) dt + Q(x) dx = 0, unde P (t) este derivabil
a pe [a, b] si
Q(x) este derivabila pe [c, d]. Functiile P si Q satisfac conditia (12.5) pentru orice
(t, x) 2 [a, b] [c, d]. O astfel de ecuatie se numeste cu variabile separate si integrala sa
generala este data, dupa (12.6), de
Z t
Z x
P ( ) d +
Q() d = C,
t0
x0
cu (t0 , x0 ) 2 [a, b] [c, d].

Exemplul 12.8 S
a se determine solutia ecuatiei (x2 + 1) dt + (2t + 1)x2 dx = 0, care
trece prin punctul (1, 0). Putem separa variabilele
1
x2
dt + 2
dx = 0,
2t + 1
x +1
cu solutia general
a ln (2t + 1)2 + x arctg x = C. Solutia particular
a care satisface
conditia dat
a este ln (2t + 1)2 + x arctg x = ln 6.
O ecuatie diferentiala de ordinul nt
ai de forma x0 = f (t) g(x) este o ecuatie cu
variabile separabile. Intr-adev
ar, ea poate fi pusa sub forma
f (t) dt
1
dx = 0.
g(x)
3. Metoda factorului integrant

Fie ecuatia diferentiala
P (t, x) dt + Q(t, x) dx = 0,
(12.8)
P si Q fiind functii continue, cu derivate partiale continue pe un domeniu D R2 .

Daca P dt + Q dx nu este o diferential
a exacta n D, ne propunem sa determinam o
a exacta n D. Trebuie deci
functie (t, x) a.. expresia (P dt + Q dx) sa fie o diferential
s
a avem
@
@
@Q @P
@
@
(P ) = (Q), sau
+Q
P
= 0.
(12.9)
@x
@t
@t
@x
@t
@x
a n D si cu derivate partiale continue n D, care
Definitia 12.5 Functia (t, x), definit
verific
a ecuatia (12.9), se numeste factor integrant al ecuatiei (12.8).
Ecuatia (12.9) este o ecuatie cu derivate partiale pentru functia (t, x). Dupa cum se
va vedea mai tarziu, integrarea ei revine la integrarea ecuatiei (12.8). Dar aici nu avem
nevoie de solutia generala a ecuatiei (12.9), ci doar de o solutie particulara a acesteia si
n anumite cazuri determinarea unei astfel de solutii este posibila.
De exemplu, daca cautam un factor integrant (t), functie numai de t, ecuatia (12.9)
devine
1 d
1 @P
@Q
=
(12.10)
dt
Q @x
@t
MATEMATICA
162
si determinarea lui este posibila daca membrul drept al ecuatiei (12.10) este functie
numai de t.
Intr-adevar, n acest caz n ecuatia (12.10) variabilele se separa si obtinem pe
printr-o cuadratura
Z
1 @P
@Q
ln =
dt.
Q @x
@t
In mod asemanator, daca caut
am un factor integrant (x), functie numai de x, ecuatia
(12.9) devine
1 d
1 @Q @P
=
(12.11)
dx
P @t
@x
si determinarea lui este posibila daca membrul drept al ecuatiei (12.11) este functie
numai de x.
In acest caz, obtinem
Z
1 @Q @P
ln =
dx.
P @t
@x
Exemplul 12.9 S
a se integreze ecuatia (t3 sin x 2x) dt + (t4 cos x + t) dx = 0. Avem
3
Px = t cos x 2, Qt = 4t3 cos x + 1 si deci
3
1 @P
@Q
=
Q @x
@t
t
3
este functie numai de t. Ca atare avem 1 d
si o solutie particular
a este =
dt = t
Inmultind ecuatia cu , obtinem
2x
1
sin x 3 dt + t cos x + 2 dx = 0
t
t
a c
arei solutie general
a este t sin x +
x
t2
1
t3 .
= C.
4. Ecuatii omogene
Ecuatiile diferentiale de forma
P (t, x)
dx
=
,
dt
Q(t, x)
unde P (t, x) si Q(t, x) sunt functii omogene n t si x de acelasi grad m se numesc ecuatii
diferentiale omogene. Deoarece
x
x
P (t, x) = tm P (1, ), Q(t, x) = tm Q(1, ),
t
t
ecuatia se poate pune sub forma
dx
x
= f ( ).
(12.12)
dt
t
Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia (12.12) se transforma ntr-o ecuatie cu variabile
separabile. Intr-adevar, deoarece x0 = ty 0 + y ecuatia devine ty 0 + y = f (y), sau separand
variabilele
dt
dy
= ,
(12.13)
f (y) y
t
MATEMATICA
163
a si f (y) y 6= 0, integr
and
care este o ecuatie cu variabile separate. Daca f este continu
obtinem
Z
dy
ln |t| + C =
= (y)
f (y) y
si solutia generala a ecuatiei (12.12) este
x
ln |t| + C = ( ).
t
(12.14)
Daca y0 este o radacina a ecuatiei f (y) y = 0, atunci y(t) = y0 este o solutie a ecuatiei
ty 0 + y = f (y), deci x(t) = y0 t este o solutie singulara a ecuatiei (12.12).
Exemplul 12.10 S
a se g
aseasc
a solutia ecuatiei t2 + 2x2 = txx0 , care satisface conditia
initial
a x(1) = 2.
Cu schimbarea de variabil
a x = ty, ecuatia devine
dt
ydy
= ,
1 + y2
t
p
p
cu solutia general
a t = C 1 + y 2 . Inlocuind pe y, avem t2 = pC t2p+ x2 . Conditia
a c
autat
a este t2 5 = t2 + x2 .
initial
a determin
a pe C = p15 . Solutia particular
5. Ecuatii reductibile la ecuatii omogene
Sa consideram o ecuatie de forma
dx
=f
dt
at + bx + c
a0 t + b0 x + c0
(12.15)
unde a, b, c, a0 , b0 , c0 sunt constante.

a). Daca c2 + (c0 )2 = 0, (12.15) este o ecuatie omogena. Cu substitutia x = ty se
separa variabilele.
b). Daca c2 + (c0 )2 > 0 si ab0 a0 b 6= 0, dreptele
at + bx + c = 0,
a 0 t + b0 x + c0 = 0
se intersecteaza ntr-un punct (t0 , x0 ). Prin schimb

arile de variabil
a independent
a si de
functie = t t0 , = x x0 , ecuatia devine
d
a + b
=f
d
a0 + b 0 0
care este o ecuatie omogena.
0
0
c). Daca c2 + (c0 )2 > 0 si ab0 a0 b = 0, rezulta aa = bb = k si deci
dx
at + bx + c
=f
.
dt
k(at + bx) + c0
MATEMATICA
164
Prin schimbarea de functie at + bx = y ecuatia (12.15) se transforma ntr-o ecuatie cu

variabile separabile. Intr-adev
ar, deoarece bx0 = y 0 a, separand variabilele ecuatia
devine
dy
= dt.
y+c
bf ky+c0 + a
y+c
Daca bf ky+c
+ a 6= 0, prin integrare obtinem
0
t+C =
bf
dy
y+c
ky+c0
+a
= (y).
Revenind la variabilele initiale, solutia generala a ecuatiei (12.15) va fi data implicit prin:
t + C = (at + bx).
6. Ecuatii liniare de ordinul nt
ai
O ecuatie de forma
dx
= a(t)x + b(t),
(12.16)
dt
unde a(t) si b(t) sunt functii continue pe un interval I, se numeste ecuatie diferential
a
liniar
a de ordinul nt
ai.
a
Daca b(t) 0 ecuatia se numeste omogen
dx
= a(t)x.
dt
Sa integram mai ntai ecuatia omogena, care este o ecuatie cu variabile separabile. Intradevar, putem scrie
dx
= a(t) dt,
x
de unde
Z
ln |x| =
sau
t0
x(t) = C exp
a( ) d + ln |C|,
a( ) d ,
t0
t 2 I,
cu t0 2 I, fixat, reprezinta solutia generala a ecuatiei omogene. Daca notam cu

Z t
x0 (t) = exp
a( ) d ,
t0
o solutie particulara a ecuatiei omogene, atunci solutia sa generala se scrie

x(t) = Cx0 (t).
Teorema 12.2 Solutia general
a a ecuatiei liniare neomogene este suma dintre solutia
general
a a ecuatiei liniare omogene corespunz
atoare si o solutie particular
a a ecuatiei
neomogene.
MATEMATICA
165
/ Fie x (t) o solutie particulara a ecuatiei neomogene si y(t) = x(t) x (t). Avem
ca y 0 (t) = x0 (t) (x )0 (t) sau y 0 (t) = a(t)(x(t) x (t)), adica y 0 (t) = a(t)y(t). Deci, y(t)
este solutia generala a ecuatiei omogene y(t) = Cx0 (t). Incat
x(t) = Cx0 (t) + x (t).
O solutie particulara a ecuatiei neomogene se poate obtine prin metoda variatiei
constantelor. Aceasta consta n a cauta o solutie de forma solutiei generale a ecuatiei
omogene, n care constanta C se nlocuieste printr-o functie u(t)
x (t) = u(t)x0 (t).
(12.17)
Inlocuind n ecuatia (12.16) gasim (x00 (t) a(t)x0 (t))u + x0 (t)u0 = b(t). Cum x0 este
solutie a ecuatiei omogene, ram
ane, pentru determinarea functiei u, ecuatia
x0 (t)u0 = b(t).
O solutie a acestei ecuatii este
u(t) =
t0
b(s)
ds,
x0 (s)
care nlocuita n (12.17) ne conduce la solutia particulara

Z t
b(s)
x (t) = x0 (t)
ds.
x
t0 0 (s)
Solutia generala a ecuatiei neomogene se scrie atunci
Z t
b(s)
x(t) = Cx0 (t) + x0 (t)
ds.
x
t0 0 (s)
Geometric, ea reprezinta o familie de curbe ce depinde liniar de constanta arbitrara C.
Exemplul 12.11 S
a se integreze ecuatia liniar
a neomogen
a x0 = xtg t + cos t, pentru
t 2 R \ { 2 + n}.
a
Ecuatia omogen
a corespunz
atoare, x0 = xtg t, are solutia general
n
o
1
x(t) = C
, t2R\
+ n .
cos t
2
C
aut
am pentru ecuatia neomogen
a o solutie particular
a de forma
x (t) = u(t)
1
.
cos t
a, solutia
Se obtine pentru u ecuatia u0 = cos2 t, de unde u(t) = 12 t + 14 sin 2t. In consecint
general
a a ecuatiei date este
n
o
1
1
1
1
x(t) = C
+ ( t + sin 2t)
, t2R\
+ n .
cos t
2
4
cos t
2
MATEMATICA
166
7. Ecuatii de ordinul nt
ai reductibile la ecuatii liniare
a). Ecuatia Bernoulli este o ecuatie de forma
x0 = a(t)x + b(t)x ,
2 R \ {0, 1}.
(12.18)
Prin schimbarea de functie x1 = y, ecuatia Bernoulli se transforma ntr-o ecuatie

liniara. Intr-adevar, cum (1 )x x0 = y 0 , nlocuind n (12.18) obtinem
y 0 = (1 )a(t)y + (1 )b(t),
care este o ecuatie liniara.
b). Ecuatia Riccati este o ecuatie de forma
x0 = a(t)x2 + b(t)x + c(t).
(12.19)
Daca se cunoaste o solutie particulara x (t) a ecuatiei Riccati, prin schimbarea de functie
x = x + y1 , ecuatia (12.19) se transforma ntr-o ecuatie liniara. Intr-adev
ar, cum x0 =
1 0
0
(x ) y2 y , ecuatia (12.19) devine
1
1 0
1
(x ) 2 y = a(t) x +
+ b(t) x +
+ c(t).
y
y
y
0
De unde, tinand seama ca x este solutie, obtinem

y 0 = (2x (t)a(t) + b(t))y + a(t),
care este o ecuatie liniara.
8. Ecuatii algebrice n x0
a0 (t, x)(x0 )n + a1 (t, x)(x0 )n1 + + an1 (t, x)x0 + an (t, x) = 0,
(12.20)
care se obtine prin anularea unui polinom n x0 cu coeficientii ak (t, x) functii continue si
a0 (t, x) 6= 0.
ad
acini fk (t, x), k = 1, n. Fiecare
Considerata ca ecuatie algebrica n x0 , (12.20) are n r
radacina reala ne da o ecuatie diferential
a de forma x0 = f (t, x). Orice solutie a unei
astfel de ecuatii este solutie a ecuatiei (12.20).
12.1.5
Alte ecuatii de ordinul nt

ai, integrabile prin metode elementare
1. Ecuatia x = f (x0 )
Daca f este o functie cu derivat
a continu
a, solutia generala a ecuatiei x = f (x0 ) este
data parametric de
Z
1 0
t=
f (p) dp + C, x = f (p).
p
MATEMATICA
167
a independent
a. Avem
Intr-adevar, sa punem x0 = p si sa luam pe p ca variabil
x = f (p),
dt =
dx = f 0 (p) dp,
1
1
dx = f 0 (p) dp,
p
p
de unde obtinem pe t ca functie de p printr-o cuadratura.

Exemplul 12.12 S
a se integreze ecuatia
x = an (x0 )n + an1 (x0 )n1 + + a1 x0 + a0 .
Punem x0 = p. Atunci dx = p dt, dt = p1 dx, de unde
Z
1
(nan pn1 + (n 1)an1 pn2 + + a1 ) dp.
t=
p
Solutia general
a este dat
a de
n
n2
t = n1
an pn1 + n1
+ + a2 p + a1 ln p + C,
n2 an1 p
n
n1
x = an p + an1 p
+ + a1 p + a0 , p > 0.
2. Ecuatia F (x, x0 ) = 0
Integrarea ecuatiei F (x, x0 ) = 0 se reduce la o cuadratura daca se cunoaste o reprezentare

parametrica a curbei F (u, v) = 0, anume u = '( ), v = ( ), 2 [a, b].
Intr-adevar, daca ' si sunt continue, iar ' are derivat
a continu
a pe [a, b], putem
scrie x = '( ), x0 = ( ), 2 [a, b] si deci
dx
= '0 ( ),
d
dt =
1
'0 ( ) d,
( )
ncat integrala generala este data parametric de

Z
1
t=
'0 ( ) d + C,
( )
x = '( ).
3. Ecuatia t = f (x0 )
a continu
a, solutia generala a ecuatiei t = f (x0 ) este data
Daca f este o functie cu derivat
parametric de
Z
t = f (p),
x=
pf 0 (p) dp + C.
Intr-adevar, sa punem x0 = p si sa luam pe p ca variabil

a independent
a. Avem
t = f (p),
dt = f 0 (p) dp,
dx = p dt = pf 0 (p) dp,
de unde obtinem pe x ca functie de p printr-o cuadratura.

0
Exemplul 12.13 S
a se integreze ecuatia t = 2x0 + ex . Punem x0 = p. Atunci t =
p
2p + e , dx = p dt = (2p + pep ) dp. Solutia general
a este dat
a de
t = 2p + ep ,
x = p2 + (p 1)ep + C.
MATEMATICA
168
4. Ecuatia F (t, x0 ) = 0
Integrarea ecuatiei F (t, x0 ) = 0 se reduce la o cuadratura daca se cunoaste o reprezentare
parametrica a curbei F (u, v) = 0, anume u = '( ), v = ( ), 2 [a, b].
Intr-adevar, daca ' si sunt continue, iar ' are derivat
a continu
a pe [a, b], putem
si deci
scrie t = '( ), dx
dt = ( ), 2 [a, b]
dx = '0 ( )( ) d,
ncat integrala generala este data parametric de

Z
t = '( ), x = ( )'0 ( ) d + C.
5. Ecuatia Lagrange
a de forma
Se numeste ecuatie Lagrange o ecuatie diferential
A(x0 )t + B(x0 )x + C(x0 ) = 0,
cu A, B, C functii continue, cu derivate de ordinul nt
ai continue pe un interval [a, b].
Daca B(x0 ) =
6 0, ecuatia Lagrange se poate scrie sub forma
x = '(x0 )t + (x0 ).
Integrarea ecuatiei Lagrange se reduce la integrarea unei ecuatii liniare. Intr-adev

ar,
daca notam x0 = p, avem x = '(p)t + (p). Derivam n raport cu t si tinem seama ca p
este functie de t:
dp
p '(p) = ['0 (p)t + 0 (p)] ,
(12.21)
dt
de unde, pentru p '(p) 6= 0, rezulta
'0 (p)
dt
0 (p)
=
t+
,
dp
p '(p)
p '(p)
care este o ecuatie liniara n t ca functie necunoscuta si p ca variabil

a independent
a.
Prin integrarea acesteia obtinem pe t ca functie de p, care mpreun
a cu x = '(p)t + (p)
determina integrala generala sub forma parametrica.
Daca p = p0 este o radacin
a a ecuatiei p '(p) = 0, atunci p(t) = p0 este o solutie a
ecuatiei (12.21) si deci x = p0 t + (p0 ) este o solutie singulara a ecuatiei lui Lagrange.
Evident, vom avea atatea solutii particulare cate rad
acini are ecuatia p '(p) = 0.
Exemplul 12.14 S
a se integreze ecuatia x = 2tx0 + (x0 )2 . Punem x0 = p. Atunci
2
x = 2tp + p si diferentiem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp. Dar dx = p dt si deci
dt
2
= t 1,
dp
p
care este o ecuatie liniar

a, a c
arei solutie general
a, pentru p 6= 0, este t =
solutia general
a a ecuatiei date se scrie
t=
C
p
,
p2
3
x=
2C
p2
+ ,
p
3
p 2 R \ {0}.
Pentru p = 0 se obtine x(t) 0, care este o solutie singular

a.
C
p2
p3 , nc
at
MATEMATICA
169
6. Ecuatia Clairaut
Se numeste ecuatie Clairaut o ecuatie diferential
a de forma
x = tx0 + (x0 ).
a continu
a pe un interval [a, b].
unde este o functie cu derivat
Ecuatia Clairaut este o ecuatie Lagrange particulara, anume cu '(p) = p. Pentru
integrarea ei procedam la fel ca pentru integrarea ecuatiei Lagrange. Inlocuim x0 = p,
x = tp + (p), apoi derivam n raport cu t si tinem seama ca p este functie de t. Obtinem
(t + 0 (p))
dp
= 0.
dt
Avem doua posibilitati. Sau dp

si deci x(t) = Ct + (C) este solutia generala
dt = 0, p = C
a ecuatiei Clairaut. Sau t + 0 (p) = 0, care ne conduce la solutia singulara
t = 0 (p),
x = p 0 (p) + (p).
Exemplul 12.15 S
a se integreze ecuatia x = tx0 + (x0 )n . Punem x0 = p si deriv
and
0
obtinem: p = tp + p + npn1 p0 sau p0 (t + npn1 ) = 0. Avem: p0 = 0, p = C, care
d
a solutia gereral
a x(t) = Ct + C n . Sau t = npn1 , x = (1 n)pn , care reprezint
ao
integral
a singular
a.
7. Ecuatia x = f (t, x0 )
and seama ca p este functie
Notand x0 = p, avem x = f (t, p) si derivam n raport cu t, tin
de t. Obtinem
@f
@f dp
p=
+
,
@t
@p dt
a si p = '(t, C)
de unde putem explicita pe dp/dt. Daca aceasta ecuatie poate fi integrat
este solutia sa generala, atunci x(t) = f (t, '(t, C)) este solutia generala a ecuatiei date.
Exemplul 12.16 S
(x0 )2 + tx0 + 3x + t2 = 0.
Punem x0 = p, avem p2 +tp+3x+t2 = 0. Deriv
am n raport cu t: 2pp0 +p+tp0 +3p+2t = 0
0
0
sau (2p + 1)(p + 2) = 0. Din p = 2 urmeaz
a p = 2t + C, de unde solutia general
a
1
x(t) = [t2 + t(C 2t) + (C 2t)2 ],
3
t 2 R.
a o integral
a singular
a.
Apoi t = 2p si x = p2 , care reprezint
MATEMATICA
170
8. Ecuatia t = f (x, x0 )
Notand x0 = p, avem t = f (x, p) si derivam n raport cu x, considerand pe t si p ca
functii de x. Obtinem
1
@f
@f dp
=
+
.
p
@x
@p dx
Daca putem integra aceasta ecuatie si p = '(x, C) este solutia sa generala, atunci t(x) =
f (x, '(x, C)) este solutia generala a ecuatiei date.
Exemplul 12.17 S
a se integreze ecuatia t =
1
n
x
+
p
.
Deriv
a
m
n
raport cu x. Obtinem
p
1
x0 x
+ (x0 )n . Punem x0 = p, avem t =
1
dp
(npn1 2 ) = 0.
dx
p
dp
Deci dx
= 0, p = C, de unde solutia general
a t(x) =
t = (n + 1)pn , care reprezint
a o integral
a singular
a.
12.1.6
1
Cx
+ C n , sau x = npn+1 ,
Teorema de existent
a si unicitate
In cele ce urmeaza vom stabili conditiile n care problema lui Cauchy pentru o ecuatie
diferentiala de ordinul ntai are solutie unica si vom da un mijloc de constructie efectiva
a acestei solutii.
Fie ecuatia diferentiala de ordinul nt
ai
cu conditia initiala
x0 = f (t, x),
(12.22)
x(t0 ) = x0 .
(12.23)
Teorema 12.3 Dac

a:
a). functia f (t, x) este continu
a pe domeniul nchis D, definit prin
D = {(t, x) 2 R2 |t t0 | a, |x x0 | b}
b). pentru orice (t, x1 ), (t, x2 ) 2 D, functia f (t, x) satisface inegalitatea
|f (t, x1 ) f (t, x2 )| < L|x1 x2 |,
L > 0,
a
numit
a conditia lui Lipschitz, atunci exist
a un num
ar real pozitiv h a si o singur
functie x = x(t) definit
a si derivabil
a pe intervalul [t0 h, t0 + h], solutie a ecuatiei
a (12.23).
(12.22) pe intervalul [t0 h, t0 + h] si care satisface conditia initial
a pe domeniul nchis D, deci este marginit
a pe D. Fie
/ Functia f (t, x) este continu
M > 0, a..
|f (t, x)| M, (t, x) 2 D.
Luam h = min {a, b/M } si fie I = [t0 h, t0 + h].
MATEMATICA
171
Pentru determinarea solutiei vom folosi metoda aproximatiilor succesive. Metoda

consta din a construi un sir de functii
x0 , x1 (t), . . . , xn (t), . . .
care converge n mod uniform pe I c
atre o functie care ndeplineste conditiile din enuntul
teoremei.
Primul termen al sirului l luam x0 si se numeste aproximatia de ordinul zero. Al
doilea termen al sirului de functii, numit si aproximatia de ordinul nt
ai, l definim prin
Z t
x1 (t) = x0 +
f (t, x0 ) dt, t 2 I,
t0
aproximatia de ordinul doi prin
x2 (t) = x0 +
f (t, x1 (t)) dt,
t0
si n general, aproximatia de ordinul n, prin

Z t
xn (t) = x0 +
f (t, xn1 (t)) dt,
t0
t2I
t 2 I.
(12.24)
S
irul de functii astfel definit are urmatoarele proprietati
a xn (t0 ) = x0 .
1. Toate functiile xn (t), n = 1, 2, 3, . . . satisfac conditia initial
ar, f este
2. Toti termenii sirului sunt functii continue pe intervalul I. Intr-adev
continua pe D, deci toate integralele care intervin sunt functii continue pe I.
3. Pentru orice n 2 N, xn (t) 2 [x0 b, x0 + b], pentru t 2 [t0 h, t0 + h].
Demonstratie prin inductie. Deoarece |f (t, x0 )| M , avem
Z t
Z t
|x1 x0 | =
f (t, x0 ) dt
|f (t, x0 )| dt M |t t0 | M h b.
t0
t0
Sa presupunem ca aproximatia de ordinul n1 ndeplineste aceasta conditie, deci xn1 2

[x0 b, x0 + b]. Atunci |f (t, xn1 )| M si putem scrie
Z t
f (t, xn1 ) dt M |t t0 | M h b,
|xn x0 | =
t0
prin urmare, pentru t 2 I toate aproximatiile apartin intervalului [x0 b, x0 + b].

Vom arata acum ca sirul de functii (xn (t)) converge uniform pe intervalul I la o
functie x(t) cand n ! 1. Convergenta acestui sir este echivalent
a cu convergenta seriei
de functii
x0 + (x1 x0 ) + (x2 x1 ) + + (xn xn1 ) + ,
(12.25)
deoarece sirul sumelor partiale ale seriei (12.25) este tocmai sirul (xn ).
am
Pentru a arata ca seria (12.25) este uniform convergent
a pe I este suficient sa arat
ca ea este majorata de o serie numeric
a cu termeni pozitivi convergent
a. Mai precis, vom
arata ca pentru orice t 2 I,
|xn (t) xn1 (t)| M Ln1
|t t0 |n
,
n!
n 2 N.
(12.26)
MATEMATICA
172
Demonstratie prin inductie. Avem
Z t
f (t, x0 ) dt M |t t0 |,
|x1 (t) x0 | =
t0
deci pentru n = 1 inegalitatea (12.26) este verificat

a. Presupunem ca ea este adevarata
pentru n 1, adica
|xn1 (t) xn2 (t)| M Ln2
|t t0 |n1
(n 1)!
(12.27)
si aratam ca este adevarata si pentru n. Avem
Z t
|xn (t) xn1 (t)| [f (t, xn1 ) f (t, xn2 )] dt

t0
si daca folosim conditia lui Lipschitz si inegalitatea (12.27), gasim
Z t
Z t
|t t0 |n1
|xn (t) xn1 (t)| L
dt ,
|xn1 xn2 | dt L
M Ln2
(n 1)!
t0
t0
de unde (12.26).
Deoarece |t t0 | h, avem majorarea
|xn (t) xn1 (t)|
M (Lh)n
,
L
n!
t 2 I,
a pe I, deoarece seria
de unde rezulta ca seria (12.25) este absolut si uniform convergent
numeric
a
1
X
M (Lh)n
L
n!
1
este convergenta. Intr-adev
ar, folosind criteriul raportului avem
lim
n!1
Lh
an+1
= lim
= 0.
n!1 n + 1
an
Se poate observa ca avem efectiv

1
X
M
1
M
(Lh)n
=
(eLh 1).
n!
L
Rezulta de aici ca sirul aproximatiilor succesive are ca limita o functie continu

a pe I
x(t) = lim xn (t).
n!1
Trecand la limita n relatia de recurent

a (12.24), gasim ca
Z t
x(t) = x0 +
f (, x( )) d, t 2 I.
t0
(12.28)
MATEMATICA
173
Derivand (12.28) n raport cu t, obtinem

x0 (t) = f (t, x(t)),
t 2 I,
de unde deducem ca functia x = x(t) este solutie pe I a ecuatiei diferentiale (12.22). Ea

verifica si conditia initiala (12.23), cum rezulta din (12.28).
Unicitatea solutiei rezulta din unicitatea limitei unui sir convergent.
Functiile xn (t) constituie aproximatii ale solutiei x(t), care sunt cu atat mai apropiate
de x(t) cu cat n este mai mare. Deci metoda folosita n demonstrtia precedent
a, numita
metoda aproximatiilor succesive, da si un procedeu de aproximare a solutiei ecuatiei
diferentiale (12.22) care trece printr-un punct dat (t0 , x0 ), adica un procedeu de rezolvare
a problemei lui Cauchy.
12.2
Ecuatii diferentiale de ordin superior
12.2.1
Solutia general
a. Solutii particulare
F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0.
(12.29)
Ordinul maxim al derivatei care figureaza n (12.29) se numeste ordinul ecuatiei diferentiale (12.29). Daca n 2 spunem ca ecuatia diferential
a este de ordin superior.
Reamintim ca functiile x = x(t), definite pe intervalul [a, b], av
and derivate pana
la ordinul n inclusiv n orice punct al intervalului [a, b] se numeste solutie a ecuatiei
diferentiale (12.29) pe intervalul [a, b] daca
F (t, x(t), x0 (t), . . . , x(n) (t)) = 0,
8t 2 [a, b].
Exemplul 12.18 Ecuatia diferential

a de ordinul trei
x000 x00 + x0 x = 0
admite solutiile x1 (t) = et , x2 (t) = cos t, x3 (t) = sin t. Ecuatia admite si solutia
x(t) = C1 et + C2 cos t + C3 sin t,
t 2 R,
unde C1 , C2 , C3 sunt constante arbitrare.

Din exemplul precedent se vede ca solutiile unei ecuatii diferentiale de ordin superior
pot depinde de constante arbitrare.
Definitia 12.6 Functia x = x(t, C1 , C2 , . . . , Cn ) este solutia generala a ecuatiei difea este solutie a ecuatiei (12.29) si dac
a prin
rentiale (12.29) n domeniul D R2 , dac
alegerea convenabil
a a constantelor se transform
a n orice solutie a ecuatiei (12.29) al
c
arei grafic se afl
a n D.
MATEMATICA
174
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul n poate fi scrisa si sub forma
implicit
a
(t, x, C1 , C2 , . . . , Cn ) = 0.
De obicei, unei relatii de aceasta forma i se da denumirea de integrala general
a a ecuatiei
diferentiale de ordinul n.
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul n poate fi scrisa si sub forma
parametric
a
t = '(, C1 , C2 , . . . , Cn ), x = (, C1 , C2 , . . . , Cn ).
Definitia 12.7 Numim solutie particulara a ecuatiei (12.29) orice functie x = x(t),
t 2 [a, b], (t, x) 2 D R2 , care se obtine din solutia general
a d
and valori particulare
constantelor C1 , C2 , . . . , Cn .
Graficul unei solutii particulara a ecuatiei (12.29) este o curba plana numit
a curb
a
integral
a.
Exemplul 12.19 Ecuatia x0 0 + x = t are solutia general
a x(t) = C1 cos t + C2 sin t + t,
t 2 R. Functia x(t) = cos t + t este o solutie particular
a care se obtine din solutia
general
a pentru C1 = 1 si C2 = 0.
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul n depinde de n constante arbitrare.
12.2.2
Integrale intermediare. Integrale prime
Fie data ecuatia diferential

a de ordinul n
si fie
F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0
(12.30)
(t, x, C1 , C2 , . . . , Cn ) = 0
(12.31)
integrala sa generala. Daca deriv

am relatia (12.31) de n k ori si eliminam ntre aceste
n k + 1 relatii constantele Ck+1 , Ck+2 , . . . , Cn , obtinem o relatie de forma
(t, x, x0 , . . . , x(nk) C1 , C2 , . . . , Ck ) = 0.
(12.32)
Definitia 12.8 Se numeste integral

a intermediar
a a ecuatiei (12.30) o ecuatie diferential
a de ordinul n k, de forma (12.32), care contine k 1 constante arbitrare si care este
verificat
a de integrala general
a (12.31) a ecuatiei (12.30). In particular, pentru k = 1,
a prima.
(12.32) se numeste integral
Cunoasterea unei integrale intermediare simplifica rezolvarea ecuatiei diferentiale
initiale. Daca (12.32) este o integral
a intermediar
a a ecuatiei (12.30), atunci integrarea
ecuatiei (12.30) se reduce la integrarea ecuatiei (12.32), care este o ecuatie diferentiala
de ordinul n k.
Intr-adevar, integrala generala a ecuatiei (12.32) contine n k constante arbitrare si
daca adaugam la acestea cele k constante care intr
a n structura ecuatiei (12.32), solutia
gasita va contine n constante arbitrare, deci va fi integrala generala a ecuatiei (12.30).
MATEMATICA
175
In particular, cunoasterea a n integrale prime distincte ale ecuatiei (12.30)

i (t, x, x0 , . . . , x(n1) Ci ) = 0,
i = 1, n
(12.33)
este echivalent
a cu cunoasterea solutiei generale a ecuatiei (12.30), deoarece din sistemul
(12.33) putem obtine pe x, x0 , . . . , x(n1) n functie de t, C1 , C2 , . . . , Cn , de unde, n
particular, rezulta x = x(t, C1 , C2 , . . . , Cn ), adica solutia generala a ecuatiei (12.30).
12.2.3
Conditii initiale. Problema lui Cauchy
In multe probleme care conduc la rezolvarea unei ecuatii diferentiale de forma (12.30)
nu este necesar sa cunoastem solutia generala ci doar o anumit
a solutie, care sa satisfaca
anumite conditii, numite conditii initiale si care o determina n mod unic.
In general, se cere o solutie a ecuatiei (12.30) cu proprietatea ca pentru t = t0 , x si
derivatele sale pana la ordinul n 1 iau valori date
x(t0 ) = x0 , x0 (t0 ) = x00 , . . . , x(n1) (t0 ) = xn1
.
0
(12.34)
Problema determinarii solutiei x(t) care satisface conditiile initiale (12.34) se numeste
problema lui Cauchy.
12.2.4
Ecuatii de ordin superior integrabile prin cuadraturi
1. Ecuatia x(n) = 0
Este cea mai simpla ecuatie diferential
a de ordinul n. Prin n cuadraturi succesive obtinem
solutia generala sub forma
x(t) =
C1
C2
Cn1
tn1 +
tn2 + +
t + Cn ,
(n 1)!
(n 2)!
1!
adica un polinom arbitrar de gradul n 1.

Exemplul 12.20 S
a se g
aseasc
a solutia ecuatiei x(5) = 0, care satisface conditiile initiale:
x(0) = 1, x0 (0) = 0, x00 (0) = 1, x(3) (0) = 0, x(4) (0) = 1.
Solutia general
a este
x(t) =
C1 4 C2 3 C3 2 C4
t +
t +
t +
t + C5 .
4!
3!
2!
1!
Conditiile initiale precizate conduc la solutia particular

a
x(t) =
1 4 1 2
t t + 1,
24
2
t 2 R.
MATEMATICA
176
2. Ecuatia x(n) = f (t)

Daca f este continua pe intervalul [a, b], solutia generala a acestei ecuatii se poate pune
sub forma
Z t
Cn1
C1
1
t + Cn ,
x(t) =
(t )n1 f ( ) d +
tn1 + +
(n 1)! t0
(n 1)!
1!
cu t0 2 [a, b].
Intr-adevar, ecuatia se mai scrie (x(n1) )0 = f (t), de unde, prin cuadraturi succesive,
avem
Rt
x(n1) = t0 f (t) dt + C1 ,
Rt Rt
x(n2) = t0 dt t0 f (t) dt + C1 (t t0 ) + C2 ,

Rt Rt
Rt
C1
x = t0 dt t0 dt t0 f (t) dt + (n1)!
tn1 + + Cn1
1! t + Cn .
Ramane de aratat ca
Z t
Z t Z t
dt
dt
f (t) dt =
t0
t0
t0
1
(n 1)!
Prin inductie dupa n. Pentru n = 2, avem

Z t Z t
Z t Z
Z tZ
dt
[
f (t) dt =
d
f ( ) d =
t0
t0
t0
t0
t0
t0
(t )n1 f ( ) d.
f ( ) d ] d =
ZZ
(12.35)
f ( ) d d,
t0
arginit de dreptele = , = t si = t0 .
unde D este triunghiul din planul m
Inversand ordinea de integrare, putem scrie
Z t
ZZ
Z tZ t
f ( ) d] d =
(t )f ( ) d.
f ( ) d d =
[
D
t0
t0
Deci formula (12.35) este adevarat

a pentru n = 2. Presupunem (12.35) adevarat
a pentru
and
n1 si aratam ca este adevarat
a pentru n. Din (12.35) pentru n trecut n n1, integr
n raport cu t avem
Z t Z t
Z t Z t
Z t
1
dt
dt
(t )n2 f ( ) d =
dt
f (t) dt =
(n 2)! t0
t0
t0
t0
t0
Z t Z
ZZ
1
1
n2
d
( )n2 f ( ) d d =
( )
f ( ) d =
(n 2)! t0
(n
2)!
t0
D
Z t Z t
Z t
1
1
d
( )n2 f ( ) d =
(t )n1 f ( ) d.
(n 2)! t0
(n 1)! t0
Deci formula este adevarata pentru orice n.

Exemplul 12.21 S
a se determine solutia ecuatiei x000 = sin t, care satisface conditiile
0
ari succesive obtinem solutia
initiale x(0) = 1, x (0) = 1, x00 (0) = 0. Prin trei integr
general
a
1
x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t + C3 .
2
Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 t.
MATEMATICA
177
3. Ecuatia F (t, x(n) ) = 0

Daca se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei F (u, v) = 0 si anume u = '( ),
v = ( ), cu ' si functii continue si ' cu derivat
a continu
a pe [a, b], atunci integrala
generala pe [a, b] a ecuatiei diferentiale se obtine prin n cuadraturi.
Intr-adevar, luand t = '( ), x(n) = ( ), avem dt = '0 ( ) d , dx(n1) = ( ) dt =
( )'0 ( ) d . De unde obtinem printr-o cuadratura
Z
x(n1) = ( )'0 ( ) d + C1 = 1 ( ) + C1 .
Apoi dx(n2) = (1 ( ) + C1 ) dt = (1 ( ) + C1 )'0 ( ) d . De unde
Z
x(n2) = 1 ( )'0 ( ) d + C1 '( ) + C2 = 2 ( ) + C1 '( ) + C2 .
Repetand operatia de n ori, obtinem solutia sub forma parametrica
t = '( ),
x = n ( ) + Pn1 ('( )),
n care Pn1 este un polinom de gradul n 1 n '( ).

Daca ecuatia poate fi explicitata n raport cu t, adica putem obtine t = f (x(n) ),
atunci o reprezentare parametrica este data de x(n) = , t = f ( ).
Exemplul 12.22 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei t = x00 + ln x00 . Punem
1
00
0
x = , t = + ln . Avem dx = dt = (1 + ) . Se obtine solutia general
a
t = + ln ,
x=
1 3 3 2
+ + C1 ( + ln ) + C2 .
6
4
4. Ecuatia F (x(n1) , x(n) ) = 0

a continu
Intr-adevar, luand x(n1) = '( ), x(n) = ( ), avem dx(n1) = '0 ( ) d , dx(n1) =
0
( )
si printr-o cuadratura obtinem
( ) dt. De unde dt = '(
) d
t=
'0 ( )
d + C1 = ( ) + C1 ,
( )
x(n1) = '( ),
Asadar am redus problema la cazul precedent.

Exemplul 12.23 S
a se integreze ecuatia x(3) x(4) = 1. O reprezentare parametric
a
(4)
(3)
este x = , x = 1 , 6= 0. Obtinem dx(3) = d , dx(3) = 1 dt, deci dt = d .
Se obtine solutia general
a
1
t = 2 + C1 ,
2
x=
1
1 7 1
+ C1 4 C2 2 + C3 .
105
8
2
MATEMATICA
178
5. Ecuatia F (x(n2) , x(n) ) = 0

a continu
Intr-adevar, luand x(n2) = '( ), x(n) = ( ), din dx(n1) = x(n) dt, dx(n2) =
(n1)
dt, prin eliminarea lui dt gasim
x
x(n1) dx(n1) = x(n) dx(n2) = '0 ( )( ) d,
de unde
x(n1)
s Z
= 2 '0 ( )( ) d + C1 ,
x(n2) = '( ).
Asadar am redus problema la cazul precedent.
12.2.5
Ecuatii c
arora li se poate micsora ordinul
1. Ecuatia F (t, x(k) , x(k+1) , . . . , x(n) ) = 0

Ecuatia se transforma ntr-o ecuatie diferential
a de ordinul n k prin schimbarea de
functie x(k) = u. Derivand si nlocuind obtinem ecuatia
F (t, u, u0 , . . . , u(nk) ) = 0.
Daca aceasta ecuatie poate fi integrat
a, sulutia sa generala va fi de forma
u(t) = '(t, C1 , . . . , Cnk ).
Integrarea ecuatiei date se reduce atunci la integrarea ecuatiei de ordinul k:
x(k) = '(t, C1 , . . . , Cnk ).
Exemplul 12.24 In ecuatia
x(n) sin t x(n1) cos t + 1 = 0,
punem x(n1) = u si ecuatia se transform

a ntr-o ecuatie liniar
a n u:
u0 sin t u cos t + 1 = 0.
2. Ecuatia F (x, x0 , . . . , x(n) ) = 0
a independent
a, reducem ordinul
Prin schimbarea de functie x0 = p, luand pe x ca variabil
ecuatiei date cu o unitate. Obtinem succesiv

dx
d dx
d2 x
dp
dp
= p,
=
=
=
p,
2
dt
dt
dt dt
dt
dx
2
d d2 x
d
d3 x
dp
dp
d
dp
d2 p
=
=
p
=
p
p
+ p2 2 .
=
p
3
2
dt
dt dt
dt
dx
dx
dx
dx
dx
k
k1
d
p
Se observa ca derivatele ddtkx se exprima cu ajutorul lui p, dp
n
dt , . . . , dxk1 . Inlocuite
ecuatie ne conduc la o ecuatie de ordinul n 1 n functia p de variabila independent
a x.
MATEMATICA
179
Exemplul 12.25 S
xx00 (x0 )2 = x2 .
dp
Punem x0 = p, x00 = p dx
si obtinem ecuatia
xp
dp
= p2 + x2 ,
dx
care este o ecuatie omogen

a.
a n x, x0 , . . . , x(n)
4. Ecuatia F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0 omogen
Ecuatia fiind omogena n x, x0 , . . . , x(n) , se poate pune sub forma
F (t,
Cu schimbarea de functie
x0
x
x0
x(n)
,...,
) = 0.
x
x
= u, obtinem succesiv
x0 = xu, x00 = x(u2 + u0 ), x000 = x(u3 + 3uu0 + u00 ).

(k)
Se observa ca x x se exprima n functie de u, u0 , . . . , u(k1) , care nlocuite n ecuatie ne

conduc la o ecuatie de ordinul n 1 n u.
Exemplul 12.26 S
txx00 + t(x0 )2 xx0 = 0.

Este o ecuatie omogen
a n x, x0 , x0 0 . Cu schimbarea de functie
x0
x
= u, obtinem
1
u0 u + 2u2 = 0
t
care este o ecuatie Bernoulli.
n
d x
4. Ecuatia F (t, x, dx
a n t, x, dt, dx, . . . , dn x
dt , . . . , dtn ) = 0 omogen
Fiind omogena n toate argumentele se poate pune sub forma
x dx td2 x
tn1 dn x
F
= 0.
, , 2 ,...,
t dt dt
dtn
Prin schimbarea de functie xt = u si schimbarea de variabil

a independent
a t = e , se
transforma ntr-o ecuatie careia i se poate reduce ordinul cu o unitate. Obtinem succesiv
dx
d2 x
x
= u,
= u0 + u, t 2 = u00 + u0 .
t
dt
dt
k
Se observa ca produsele tk1 ddtkx nu contin decat pe u si derivatele sale n raport cu

pana la ordinul k, ncat ecuatia devine
F (u, u0 + u, u00 + u0 , . . .) = 0,
care este o ecuatie ce nu contine explicit variabila independent
a, de forma studiata la
punctul 2., deci careia i se poate reduce ordinul cu o unitate.
MATEMATICA
180
Exemplul 12.27 Ecuatia

t2 xx00 + t2 (x0 )2 5txx0 + 4x2 = 0
este omogen
a de ordinul 4. Imp
artind prin t2 se poate pune sub forma
x 2
x
x
= 0.
tx00 + (x0 )2 5 x0 + 4
t
t
t
Punem t = e , x = tu si ecuatia devine
uu00 + (u0 )2 2uu0 = 0.

a
Lu
and acum u0 = p obtinem ecuatia liniar
dp
1
+ p 2 = 0.
du u
5. Ecuatia F (x, tx0 , t2 x00 , . . . , tn x(n) ) = 0
Prin schimbarea de variabil
a independent
a t = e , obtinem o ecuatie careia i se poate
reduce ordinul cu o unitate. Obtinem
tx0 =
dx 2 00
d2 x dx
, t x = 2
.
d
d
d
Se observa ca tk x(k) se exprima n functie numai de dx

d , . . . ,
ia forma
dx d2 x dx
, . . . = 0,
F x, , 2
d d
d
dk x
.
dtk
Prin urmare ecuatia
n care nu apare explicit . Punem dx

si luam pe x ca variabil
a independent
a. Se
d = p
reduce astfel ordinul ecuatiei cu o unitate.
Capitolul 13
ECUAT
II S
I SISTEME
DIFERENT
IALE LINIARE
Studiul ecuatiilor si sistemelor de ecuatii diferentiale liniare ofera exemplul unei teorii
nchegate, bazata pe metodele si rezultatele algebrei liniare.
13.1
Sisteme diferentiale liniare de ordinul I
Un sistem de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

ai este de forma:
x0i =
n
X
aij (t)xj + bi (t),
i = 1, n,
j=1
t 2 I,
(13.1)
unde aij si bi sunt functii reale continue pe un interval I R. Sistemul (13.1) se numeste
neomogen. Daca bi 0, i = 1, n, atunci sistemul ia forma:
x0i =
n
X
aij (t)xj ,
i = 1, n,
j=1
t2I
(13.2)
si se numeste omogen.
Prin solutie a sistemului diferential (13.1) se ntelege un sistem de functii
{x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)},
t 2 I,
continuu diferentiabile pe intervalul I care verific

a ecuatiile (13.1) pe acest interval, adica:
x0i (t) =
n
X
aij (t)xj (t) + bi (t),
j=1
8t 2 I,
i = 1, n.
In general, multimea solutiilor sistemului (13.1) este infinita si o vom numi solutie
general
a. O solutie particular
a a sistemului se poate obtine impunand anumite conditii.
181
MATEMATICA
182
Cel mai uzual tip de conditii l constituie conditiile initiale:

x1 (t0 ) = x01 , x2 (t0 ) = x20 , . . . , xn (t0 ) = x0n ,
(13.3)
unde t0 2 I si (x01 , x02 , . . . , xn0 ) 2 Rn sunt date si se numesc valori initiale.

Prin problem
a Cauchy asociata sistemului (13.1) se ntelege determinarea unei solutii
xi = xi (t),
i = 1, n
(13.4)
a sistemului (13.1) care sa verifice conditiile initiale (13.3).

Din punct de vedere geometric, o solutie a sistemului (13.1) reprezinta parametric o
a integral
a a sistemului (13.1).
a curb
curba n spatiul Rn , numit
a de ordinul n si vectorii din Rn :
Fie matricea A(t) = ||aij (t)||, patratic
x(t) = (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)), b(t) = (b1 (t), b2 (t), . . . , bn (t)), x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ).
Fie nca aplicatia T = T (t; x), liniara n x, definita n baza canonica din Rn , prin
n
P
T (t; ej ) =
aij (t)ei . Atunci sistemul (13.1) se poate scrie sub forma vectorial
a:
i=1
x0 = T (t; x) + b(t),
iar conditiile initiale (13.3):
(13.5)
t 2 I,
(13.6)
x(t0 ) = x0 .
Teorema 13.1 Oricare ar fi punctul t0 2 I si oricare ar fi vectorul x0 2 Rn , exista

a pe ntreg intervalul I si
o singura solutie x = x(t) a sistemului liniar (13.5), definit
satisf
ac
and conditia initial
a (13.6).
/ Pentru t0 2 I fixat, construim aproximatiile succesive:
x (t) = x0 , x
0
k+1
(t) = x0 +
Zt
T (t; x (t)) dt +
k
t0
Zt
t0
b(t) dt,
t2I
(13.7)
si aratam ca sirul {xk (t)}k2N converge uniform pe I la solutia cautat

a.
In adevar, notand cu f (t, x) = T (t; x) + b(t), avem pentru t 2 I si x oarecare
||f (t, x) f (t, y)|| L||x y||,
unde L = sup ||A(t)||, pentru t 2 I. Prin norma unei matrici ntelegem tot norma
euclidiana, adica radacina patrat
a din suma patratelor tuturor elementelor sale. Daca
notam cu M = sup ||x1 (t) x0 ||, pentru t 2 I, vom gasi majorarea
||xk+1 (t) xk (t)|| M
(L|t t0 |)k
,
k!
k = 0, 1, 2, 3, . . .
care atrage convergenta uniforma pe I a sirului {xk (t)} la solutia cautat

a. .
MATEMATICA
13.2
183
Sisteme diferentiale liniare omogene
Vom studia pentru nceput sistemul diferential omogen (13.2), care sub forma vectoriala se mai scrie
x0 = T (t; x), t 2 I.
(13.8)
Teorema 13.2 Dac

a x1 (t) si x2 (t) sunt dou
a solutii particulare ale sistemului omogen
(13.8) si 1 , 2 2 R, atunci 1 x1 (t) + 2 x2 (t) este de asemenea solutie.
/ Cum x1 (t) si x2 (t) sunt solutii, putem scrie
[1 x1 (t) + 2 x2 (t)]0 = T (t; 1 x1 (t) + 2 x2 (t)). .
Teorema 13.3 Multimea solutiilor sistemului omogen (13.8) formeaz

a un spatiu vectorial de dimensiune n.
/ Ca multimea solutiilor sistemului (13.8) formeaza un spatiu vectorial rezulta din
Teorema 13.2. Pentru a demonstra ca dimensiunea acestui spatiu este n vom arata ca
exista un izomorfism ntre spatiul S al solutiilor sistemului (13.8) si spatiul Rn . Pentru
a prin (x) = x(t0 ), pentru t0 2 I
aceasta introducem aplicatia : S ! Rn definit
fixat. Evident ca este o aplicatie liniara. Din Teorema 13.1 de existent
a si unicitate
a solutiei problemei lui Cauchy asociata sistemului (13.8) rezulta ca este surjectiva
(adica (S) = Rn ) si injectiva (adica ker = {0}). Prin urmare, este un izomorfism
al spatiului S pe Rn . Deci, dim S = dim Rn = n. .
a ca spatiul S al solutiilor sistemului (13.8) admite o baza
Din Teorema 13.3 rezult
formata din n elemente. Fie {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} o astfel de baza, adica un sistem de
n solutii ale sistemului (13.8), liniar independente pe I.
Orice sistem de n solutii {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} liniar independente ale sistemului
(13.8) se numeste sistem fundamental de solutii.
Matricea X(t), patratic
a de ordinul n, ce are drept coloane coordonatele celor n
vectori solutii,
X(t) = [x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)], t 2 I,
se numeste matrice fundamental
a. Deoarece [xk (t)]0 = T (t; xk (t)), pentru k = 1, n,
rezulta ca matricea X(t) este solutie a ecuatiei diferentiale matriceale
X 0 (t) = A(t)X(t),
t 2 I.
(13.9)
(S-a notat cu X 0 (t) matricea formata din derivatele elementelor matricii X(t)). Evident,
matricea fundamentala nu este unica.
Fiind dat un sistem de n solutii ale sistemului (13.8), se numeste wronskianul acestui
sistem, notat cu W (t), determinantul
W (t) = det X(t).
(13.10)
Teorema 13.4 Dac

a exist
a un t0 2 I a.. W (t0 ) = 0, atunci W (t) = 0 pentru orice
t 2 I.
MATEMATICA
184
/ Deoarece W (t0 ) = 0, ntre coloanele determinantului (13.10), pentru t = t0 , exista

o relatie de dependenta liniara, deci exista scalarii 1 , 2 , . . . , n 2 R, nu toti nuli, a..
1 x1 (t0 ) + 2 x2 (t0 ) + . . . + n xn (t0 ) = 0.
Cu acesti i formam combinatia liniara
x(t) = 1 x1 (t) + 2 x2 (t) + . . . + n xn (t),
t 2 I.
Observam ca x(t) astfel definit este o solutie a sistemului (13.8) si x(t0 ) = 0. Dar din
Teorema 13.1, care asigura unicitatea solutiei problemei lui Cauchy pentru sistemul (13.8)
cu conditia initiala x(t0 ) = 0, rezulta ca x(t) = 0 pentru orice t 2 I, adica ntre coloanele
determinantului (13.10) exista o relatie de dependent
a liniara pentru orice t 2 I si deci
W (t) = 0 pentru orice t 2 I. .
Teorema 13.5 Sistemul de solutii {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este fundamental d.d. exist
a
un t0 2 I a.. W (t0 ) 6= 0.
/ Daca sistemul {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este fundamental el este liniar independent pe I, deci pentru t0 arbitrar din I, vectorii x1 (t0 ), x2 (t0 ), . . . , xn (t0 ) sunt liniar
independenti si n consecinta W (t0 ) 6= 0.
Reciproc, daca exista un t0 2 I a.. W (t0 ) 6= 0, dupa Teorema 13.4, W (t) 6= 0 pentru
orice t 2 I, deci sistemul {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este liniar independent pe I, adica este
sistem fundamental. .
Din teoremele precedente rezulta:
Teorema 13.6 Dac
a {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem de n solutii ale sistemua un t0 2 I a.. W (t0 ) 6= 0, atunci acesta este un sistem
lui (13.8) pentru care exist
fundametal de solutii pentru (13.8) si solutia sa general
a este de forma
x(t) = c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + . . . + cn xn (t) = X(t) c,
t 2 I,
n care c = (c1 , c2 , . . . , cn ) este un vector arbitrar din Rn .

Exemplul 13.1 Sistemul
x0 =
4
4
x 2 y,
t
t
y0 = 2 x
1
y
t
admite solutiile particulare: x1 (t) = 1, y1 (t) = t si x2 (t) = 2t2 , y2 (t) = t3 , t 2 (0, 1).
Deoarece W (t) = t3 =
a solutii formeaz
a un sistem fundametal de solutii
6 0, cele dou
pentru sistemul dat si deci solutia general
a este
x(t) = c1 + 2c2 t2 ,
y(t) = c1 t + c2 t3 .
MATEMATICA
13.3
185
Sisteme diferentiale liniare neomogene
Vom studia acum sistemul diferential neomogen

x0 = T (t; x) + b(t),
(13.11)
t 2 I.
Un prim rezultat se refera la structura multimii solutiilor.

a a sistemului omogen corespunz
ator
Teorema 13.7 Fie X(t) o matrice fundamental
(13.8) si x (t) o solutie particular
a a
a a sistemului neomogen (13.11). Solutia general
sistemului neomogen este suma dintre solutia general
a a sistemului omogen si o solutie
particular
a a sistemului neomogen, adic
a
x(t) = X(t) c + x (t),
(13.12)
t 2 I,
unde c 2 Rn este un vector arbitrar.

/ Fie x(t) o solutie a sistemului neomogen. Punem y(t) = x(t) x (t). Avem
y0 = x0 x0 = T (t; x) + b (T (t; x ) + b) = T (t; x x ) = T (t; y),
deci y(t) este solutia generala a sistemului omogen, adica y(t) = X(t) c, c 2 Rn si deci
are loc (13.12). .
Teorema 13.8 (Metoda variatiei constantelor) Fie X(t) o matrice fundamental
aa
sistemului omogen (13.8). Atunci o solutie particular
a a sistemului neomogen (13.11)
este
x (t) = X(t) u(t) = u1 (t)x1 (t) + u2 (t)x2 (t) + + un (t)xn (t),
(13.13)
unde functia u : I ! Rn este dat
a, p
an
a la un vector constant aditiv, de
u0 (t) = X 1 (t)b(t),
(13.14)
t 2 I.
/ Cautam o solutie particulara pentru sistemul neomogen de forma solutiei generale a

sistemului omogen, n care vectorul c l presupunem o functie u(t), deci de forma (13.13).
Derivand si nlocuind n (13.11), se obtine
X 0 (t) u(t) + X(t) u0 (t) = A(t)X(t) u(t) + b(t),
care mpreuna cu (13.9) da X(t) u0 (t) = b(t). Dar W (t) 6= 0, deci exista X 1 (t), nc
at
u0 (t) = X 1 (t) b(t), t 2 I.
Din (13.12), (13.13) si (13.14) rezulta ca solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul
(13.11) cu conditia initiala x(t0 ) = x0 este
x(t) = X(t)X
(t0 ) x0 +
Zt
t0
X(t)X 1 (s) b(s) ds,
t 2 I.
Matricea U (t, s) = X(t)X 1 (s) se numeste matricea de tranzitie a sistemului.
(13.15)
MATEMATICA
186
Exemplul 13.2 Fie sistemul liniar neomogen

x0 =
4
4
1
x 2 y+ ,
t
t
t
1
y 0 = 2 x y + t,
t
t 2 (0, 1).
Asa cum am v
avut, solutia general
a a sistemului omogen corespunz
ator este
x(t) = c1 + 2c2 t2 ,
y(t) = c1 t + c2 t3 .
C
aut
am pentru sistemul neomogen o solutie particular
a de forma
x (t) = u(t) + 2t2 v(t), y(t) = t u(t) + t3 v(t).
Deriv
and si nlocuind n sistem, obtinem
u0 + 2t2 v 0 =
1
, u0 + t3 v 0 = t,
t
sau, rezolv
and n privinta lui u0 si v 0 :
1
u0 = 2 ,
t
v0 =
1
1
+ 3,
t2
t
de unde, prin integrare

v(t) =
u(t) = 2t ln t,
1
1
2.
t
2t
Inlocuind n x (t) si y (t), obtinem solutia particular

a a sistemului neomogen
x (t) = 4t 1 ln t,
1
y (t) = 3t2 t t ln t
2
si deci solutia general

a a sistemului neomogen este
x(t) = c1 + 2c2 t2 + 4t 1 ln t,
1
y(t) = c1 t + c2 t3 + 3t2 t t ln t, t > 0.
2
Problema cea mai dificila n rezolvarea unui sistem liniar o constituie determinarea
unui sistem fundamental de solutii.
In cele ce urmeaza vom arata ca n cazul particular cand matricea A a sistemului este
o matrice constant
a, problema determinarii unui sistem fundamental de solutii se reduce
la o problema de algebra liniara si anume la determinarea valorilor proprii si a vectorilor
proprii ai matricii A.
13.4
Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti
Consideram sistemul diferential liniar omogen cu coeficienti constanti

x0 = T ( x),
t 2 R,
(13.16)
MATEMATICA
187
unde A = ||aij || 2 M(R) este o matrice patratic

a cu elemente constante.
n
P
n
n
Aplicatia T : R ! R definita prin T (ej ) =
aij ei , j = 1, n, este o transformare
i=1
liniara pe Rn .
a prin
Teorema 13.9 Functia x : R ! Rn , definit
x(t) = u et ,
(13.17)
t 2 R,
este o solutie a sistemului (13.16) d.d. este valoare proprie a transform

arii liniare T ,
iar u vector propriu corespunz
ator.
/ Derivand (13.17) si nlocuind n (13.16), obtinem
T (u) = u.
(13.18)
Deci trebuie sa fie valoare proprie pentru T , iar u vector propriu corespunzator.
Reciproc, daca u este vector propriu al transformarii liniare T corespunz
ator valorii
proprii , atunci are loc (13.18), de unde prin nmultire cu et , gasim ca x(t) dat de
(13.17) este solutie a sistemului (13.16).
Pentru a obtine solutia generala a sistumului (13.16) sunt necesare n solutii liniar
independente, care n general nu pot fi toate de forma (13.17) deoarece nu orice transformare liniara poate fi adusa la expresia canonica.
a la expresia canonic
a, adic
a
Teorema 13.10 Dac
a transformarea liniar
a T poate fi adus
atori valorilor
exist
a n vectori proprii u1 , u2 , . . . , un liniar independenti, corespunz
arat distincte, atunci functiile
proprii 1 , 2 , . . ., n nu neap
x1 (t) = u1 e1 t , x2 (t) = u2 e2 t , . . . , xn (t) = un en t ,
t2R
(13.19)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru sistemul diferential (13.16).
a o baza n Rn n
/ Prin ipoteza sistemul {u1 , u2 , . . . , un } de vectori din Rn formeaz
care matricea transformarii T are forma diagonala diag{1 , 2 , . . . , n }, deci
T (uk ) = k uk ,
k = 1, n.
(13.20)
Conform teoremei precedente, functiile (13.19) sunt solutii ale sistemului (13.16). Pentru
a forma un sistem fundamental de solutii este necesar sa fie liniar independente. Fie deci
combinatia liniara
1 x1 (t) + 2 x2 (t) + + n xn (t) = 0,
t 2 R.
T
inand seama de (13.19), urmeaza
1 u1 e1 t + 2 u2 e2 t + + n un en t = 0,
t 2 R.
a are
Deoarece {u1 , u2 , . . . , un } formeaza o baza n Rn , rezulta ca egalitatea precedent
loc numai daca 1 = 0, 2 = 0, . . . , n = 0 si deci vectorii x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t) sunt
liniar independenti. .
MATEMATICA
188
Exemplul 13.3 S
a determin
am solutia general
a a sistemului
x0 = 3y 4z,
y 0 = z,
z 0 = 2x + y.
Matricea transform
arii liniare asociate este
2
3
0 3 4
A = 4 0 0 1 5 .
0
2 1
Ecuatia caracteristic
a a transform
arii liniare T este 3 7 6 = 0, cu r
ad
acinile
1 = 1, 2 = 2, 3 = 3, simple. Deci transformarea T poate fi adus
a la expresia
canonic
a. Vectorii proprii corespunz
atori sunt
u1 = (1, 1, 1),
u2 = (5, 2, 4),
Deci functiile
x1 (t) = et (1, 1, 1),
u3 = (5, 1, 3).
x2 (t) = e2t (5, 2, 4),
x3 (t) = e3t (5, 1, 3)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii. Solutia general
a a sistemului se scrie atunci
8
< x(t) = c1 et + 5c2 e2t + 5c3 e3t ,
y(t) = c1 et + 2c2 e2t + c3 e3t , t 2 R.
:
z(t) = c1 et + 4c2 e2t 3c3 e3t ,
Daca ecuatia caracteristica admite o rad

acin
a complexa 1 , atunci 2 = 1 , conjugata
sa complexa, este de asemenea o rad
acin
a. Vectorii proprii corespunzatori vor avea
coordonate complex conjugate. Deoarece ei = cos + i sin si deci
1 i
(e + ei ) = cos ,
2
1 i
(e ei ) = sin ,
2i
putem nlocui solutiile complexe corespunzatoare x1 (t), x2 (t) (complex conjugate) prin
solutii reale, efectuand schimbarea
y1 (t) =
1 1
(x (t) + x2 (t)),
2
y2 (t) =
1 1
(x (t) x2 (t)).
2i
Exemplul 13.4 S
a determin
am solutia general
a a sistemului
x0 = y,
y 0 = x.
a este 2 + 1 = 0 si deci 1 = i, 2 = i, iar vectorii proprii
1
corespunz
atori u = (1, i), u2 = (1, i). Un sistem fundamental de solutii (complexe) va
fi
x1 (t) = (eit , ieit ), x2 (t) = (eit , ieit ).
Prin schimbarea precedent
a, obtinem sistemul fundamental de solutii (reale)
y1 (t) = (cos t, sin t),
y2 (t) = (sin t, cos t),
nc
at, solutia general
a a sistemului diferential dat se va scrie
x(t) = c1 cos t + c2 sin t,
y(t) = c1 sin t + c2 cos t.
MATEMATICA
189
Daca transformarea liniara T nu poate fi adusa la expresia canonica si este o valoare

proprie multipla de ordinul m, atunci se poate cauta o solutie de forma
x(t) = Pm1 (t)et ,
t2R
unde Pm1 (t) este un vector ale carui coordonate sunt polinoame de grad cel mult m 1.
Daca 1 , 2 , . . ., s sunt valorile proprii ale transformarii liniare T si m1 , m2 , . . ., ms
ordinele lor de multiplicitate, cu m1 + m2 + . . . + ms = n, solutia generala a sistemului
(13.16) va fi de forma
s
X
x(t) =
Pmk 1 (t)ek t , t 2 R
k=1
unde Pmk 1 (t) sunt vectori ale caror coordonate sunt polinoame de grad cel mult mk 1,
k = 1, s. Coeficientii acestor polinoame se determina prin identificare, n functie de n
dintre ei, alesi drept constante arbitrare.
Acest mod de a obtine solutia generala a sistemului se numeste metoda coeficientilor
nedeterminati.
Exemplul 13.5 S
a determin
am solutia general
a a sistemului
x0 = y,
y 0 = x + 2y.
a este ( 1)2 = 0 si deci 1 = 1, cu m1 = 2, iar vectorul propriu corespunz
ator u1 = (1, 1). Transformarea liniar
a la expresia
a T nu poate fi adus
canonic
a. C
aut
am atunci solutia general
a sub forma
x(t) = (a + bt)et ,
y(t) = (c + dt)et .
Deriv
and si nlocuind n sistem, obtinem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,
a c + d = 0, b 2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Lu
and a = c1 ,
asim c = c1 + c2 , d = c2 a.. solutia general
b = c2 , g
a va fi
x(t) = (c1 + c2 t)et ,
13.5
y(t) = (c1 + c2 + c2 t)et .
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

a liniar
a de ordinul n, neomogena
x(n) + a1 (t)x(n1) + + an (t)x = f (t),
t2I
(13.21)
si ecuatia omogena asociata

x(n) + a1 (t)x(n1) + + an (t)x = 0,
t2I
unde ai (t), i = 1, n si f (t) sunt functii continue pe intervalul I.
(13.22)
MATEMATICA
190
Ecuatia diferentiala (13.21) (respectiv (13.22)) se reduce la un sistem diferential de

ordinul I. Asociem functiei necunoscute x, functia vectorial
a x = (x1 , x2 , . . . , xn ) prin
relatiile
x1 = x, x2 = x0 , x3 = x00 , . . . , xn = x(n1) .
(13.23)
Cu aceasta substitutie, ecuatia neomogena (13.21) este echivalent
a cu urmatorul sistem
diferential liniar de ordinul nt
ai
0
xi = xi+1 , i = 1, n 1,
(13.24)
x0n = an (t)x1 a1 (t)xn + f (t).
Mai precis, aplicatia definita prin x = (x) = (x, x0 , . . . , x(n1) ) este un izomorfism
ntre multimea solutiilor ecuatiei (13.21) si multimea solutiilor sistemului (13.24).
Ecuatiei omogene (13.22) i corespunde prin izomorfismul sistemul liniar omogen
0
xi = xi+1 , i = 1, n 1,
(13.25)
x0n = an (t)x1 a1 (t)xn .
Din teorema de existent
a si unicitate a solutiei pentru sisteme diferentiale, rezulta:
Teorema 13.11 Oricare ar fi t0 2 I si oricare ar fi (x0 , x00 , . . . , x(n1) ) din Rn exist
ao
singur
a solutie x = x(t) a ecuatiei (13.21), definit
a pe ntreg intervalul I si care satisface
conditiile initiale
(n1)
x(t0 ) = x0 , x0 (t0 ) = x00 , . . . , x(n1) (t0 ) = x0
(13.26)
Conform Teoremei 13.3 de la sisteme diferentiale avem:

Teorema 13.12 Multimea solutiilor ecuatiei omogene (13.22) formeaz
a un spatiu vectorial de dimensiune n.
Fie {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} o baza n acest spatiu, adica n solutii liniar independente
ale ecuatiei (13.22). Ca si n cazul sistemelor diferentiale liniare, un sistem format din n
solutii liniar independente ale ecuatiei (13.22) l vom numi sistem fundamental de solutii.
Cum prin izomorfismul fiecarei solutii x(t) a ecuatiei omogene i corespunde o solutie
x(t) = (x(t), x0 (t), . . . , x(n1) (t))
a sistemului omogen, sistemului de solutii {x1 , x2 , . . . , xn } i corespunde matricea
2 1
3
x
x2
. . . xn
6 (x1 )0
7
(x2 )0
. . . (xn )0
7.
X(t) = 6
(13.27)
4 ...
5
...
... ...
(x1 )(n1) (x2 )(n1) . . . (xn )(n1)
Fie nc
a W (t) = det X(t) wronskianul sistemului de solutii. Din Teorema 13.5 deducem
atunci:
Teorema 13.13 Sistemul de solutii {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este fundamental d.d. exist
a un t0 2 I a.. W (t0 ) 6= 0.
MATEMATICA
191
In final, obtinem din Teorema 13.6:

Teorema 13.14 Fie {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem fundamental de solutii pena a ecuatiei (13.22) este
tru ecuatia (13.22), atunci solutia general
x(t) = c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + + cn xn (t),
t 2 I,
(13.28)
unde c1 , c2 , . . . , cn sunt constante arbitrare.

Exemplul 13.6 Ecuatia diferential
a x00 + a2 x = 0, a 2 R \ {0} admite solutiile x1 (t) =
2
cos at, x (t) = sin at. Wronskianul sistemului {x1 (t), x2 (t)} este
cos at
sin at
= a 6= 0.
W (t) =
a sin at a cos at
Deci {x1 (t), x2 (t)} formeaz

a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia dat
a, iar
solutia ei general
a este
x(t) = c1 cos at + c2 sin at,
t 2 R.
cu c1 , c2 constante arbitrare.
Din Teorema 13.7 de la sisteme liniare neomogene, rezulta ca solutia generala a
ecuatiei liniare neomogene de ordinul n, este de forma
x(t) = c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + + cn xn (t) + x (t), t 2 I,
(13.29)
unde {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omogena asociata, iar x (t) este o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
O solutie particulara pentru ecuatia neomogena se poate cauta prin metoda variatiei
constantelor deja utilizata pentru sisteme; vom lua deci x (t) de forma
x (t) = u1 (t)x1 (t) + u2 (t)x2 (t) + + un (t)xn (t),
(13.30)
n care {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia
omogena, iar u(t) = (u1 (t), u2 (t), . . . , un (t)) este o solutie a sistemului (13.14)
X(t) u0 (t) = b(t),
cu b(t) = (0, 0, . . . , f (t)), dupa cum rezulta din (13.24), adica
8 1 0
x u1 + x2 u02 + + xn u0n = 0
>
>
>
>
< (x1 )0 u01 + (x2 )0 u20 + + (xn )0 u0n = 0
>
1 (n2) 0
>
(x
)
u + (x2 )(n2) u20 + + (xn )(n2) u0n = 0
>
>
: 1 (n1) 10
(x )
u1 + (x2 )(n1) u02 + + (xn )(n1) un0 = f (t)
(13.31)
(13.32)
Deoarece det X(t) = W (t) 6= 0 pe I, sistemul (13.32) determina n mod unic functia
u0 (t). Solutia sa se scrie
u0 (t) = X 1 (t)b(t).
(13.33)
a la un vector c arbitrar.
De unde se determina atunci u(t) pan
MATEMATICA
192
Exemplul 13.7 Fie ecuatia x00 + a2 x = cos at, a 2 R \ {0}. Solutia general
a a ecuatiei
omogene asociate este
x(t) = c1 cos at + c2 sin at,
t 2 R.
C
aut
am o solutie particular
a pentru ecuatia neomogen
a sub forma
x (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at,
t 2 R.
n care u10 (t) si u20 (t) verific

a sistemul
u10 cos at + u02 sin at = 0,
au10 sin at + au02 cos at = cos at.
Rezult
a
1
1
sin 2at, u02 =
(1 + cos 2at).
2a
2a
De unde, p
an
a la constante aditive arbitrare, obtinem
u10 =
u1 (t) =
1
cos 2at,
4a2
u2 (t) =
1
1
t + 2 sin 2at.
2a
4a
Avem deci solutia particular

a
x (t) =
1
1
cos at + t sin at,
4a2
2a
t 2 R.
Solutia general
a a ecuatiei date se scrie atunci
x(t) = c1 cos at + c2 sin at +
1
1
cos at + t sin at,
2
4a
2a
t 2 R.
cu c1 , c2 constante arbitrare. Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x(/a) =

t
sin at.
0, x0 (/a) = /2a, cum c1 = 4a12 , c2 = 0, este x(t) = 2a
13.6
Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti
O ecuatie diferentiala liniara

Ln (x) = a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = 0,
6 0
a0 =
(13.34)
unde ai , i = 0, n sunt constante reale, este o ecuatie de ordinul n, cu coeficienti constanti,

omogena.
Pentru aceasta clasa de ecuatii putem determina totdeauna un sistem fundamental
de solutii.
Cautam o solutie de forma x = ert . Deoarece x(k) = rk ert , nlocuind n ecuatia
(13.34) obtinem ert Kn (r) = 0, unde
Kn (r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an = 0.
(13.35)
MATEMATICA
193
acin
a a ecuatiei algebrice
Prin urmare, numarul r (real sau complex) trebuie sa fie rad
(13.35) pe care o vom numi ecuatia caracteristic
a a ecuatiei diferentiale (13.34).
In cele ce urmeaza vom analiza modul n care se poate obtine un sistem fundamental
de solutii n functie de natura rad
acinilor ecuatiei caracteristice.
13.6.1
a are r
ad
acini distincte
Teorema 13.15 Dac

a ecuatia caracteristic
a are r
ad
acinile simple r1 , r2 , . . . , rn , atunci
solutiile particulare
x1 (t) = er1 t , x2 (t) = er2 t , . . . , xn (t) = ern t ,
(13.36)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (13.34).
/ Ca functiile (13.36) sunt solutii rezulta din teorema precedent
a. Wronskianul acestui
sistem de solutii este
1
... 1
n
!
n
X
X
Y
r1
r
.
.
.
r
2
n
rk )
rk )
W (t) = exp t(
(ri rj ) 6= 0,
= exp t(
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n1
1j<in
k=1
k=1
n1
r
r
. . . rn1
1
6 j. Deci solutiile (13.36) formeaza un sistem fundamental de

deoarece ri 6= rj pentru i =
solutii. .
Daca toate radacinile ecuatiei caracteristice sunt reale, atunci solutia generala a
ecuatiei diferentiale (13.34) este de forma
x(t) = c1 er1 t + c2 er2 t + + cn ern t ,
t 2 R.
(13.37)
Daca ecuatia caracteristica are o rad

acin
a complexa r = + i, atunci si r = i
este radacina, si solutiile cu valori complexe
e(+i)t = et (cos t + i sin t), e(i)t = et (cos t i sin t),
pot fi nlocuite n (13.37) prin solutiile cu valori reale
1 (+i)t
1 (+i)t
e(i)t ) = et sin t.
(e
+ e(i)t ) = et cos t,
(e
2
2i
13.6.2
a are r
ad
acini multiple
Teorema 13.16 Dac

a ecuatia caracteristic
a (13.35) are r
ad
acina multipl
a r = , de
ordinul de multiplicitate m + 1, atunci functiile
xp (t) = tp et ,
t 2 R, p = 0, m,
sunt solutii liniar independente ale ecuatiei (13.34).

/ Pentru orice t 2 R si r real sau complex, are loc identitatea
Ln (ert ) = ert Kn (t).
MATEMATICA
194
Sa derivam aceasta identitate de p ori n raport cu r, p = 1, m,

[Ln (ert )]r(p) = [ert Kn (t)](p)
r .
a cu derivata n raport cu r deoarece Ln este un
Sa observam ca operatorul Ln comut
operator liniar cu coeficienti constanti, iar ert are derivate de orice ordin continue. In
membrul drept vom aplica regula lui Leibniz de derivare a unui produs. Putem deci scrie
Ln (tp ert ) = ert [tp Kn (r) + Cp1 tp1 Kn0 (r) + + Cpp Kn(p) (r)].
(13.38)
Pe de alta parte, daca r = este rad

acina multipl
a, de ordinul de multiplicitate m + 1,
a ecuatiei caracteristice Kn (r) = 0, atunci
Kn () = 0, Kn0 () = 0, . . . , Kn(m) () = 0, Kn(m+1) () 6= 0.
(13.39)
Din (13.38) rezulta atunci ca Ln (tp et ) = 0, pentru p = 0, m.

Solutiile tp et , p = 0, m, sunt liniar independente pe R deoarece functiile tp , p = 0, m,
sunt liniar independente pe R. .
Daca radacina r = a ecuatiei caracteristice este real
a, atunci contributia ei la solutia
generala a ecuatiei diferentiale (13.34) este de forma
x(t) = (c0 + c1 t + + cm tm )et ,
t 2 R.
(13.40)

acin
a complexa r = + i, atunci si r = i
este radacina, si solutiile cu valori complexe
tp e(+i)t = tp et (cos t + i sin t), tp e(i)t = tp et (cos t i sin t),
pot fi nlocuite prin solutiile cu valori reale
1 p (+i)t
t (e
+ e(i)t ) = tp et cos t,
2
1 p (+i)t
t (e
e(i)t ) = tp et sin t,
2i
acini la solutia generala a ecuatiei diferentiale (13.34)
cu p = 0, m, contributia acestei rad
fiind de forma
m
m
X
X
c0p tp )et sin t.
x(t) = (
cp tp )et cos t + (
p=0
p=0
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene
Ln (x) = a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = f (t),

putem folosi metoda variatiei constantelor.
Exemplul 13.8 S
x00 + x =
1
,
cos t
t 2 R \ {k +
}.
2
MATEMATICA
195
a r2 + 1 = 0, cu r
ad
acinile r1 = i,
Ecuatia omogen
a x00 + x = 0 are ecuatia caracteristic
r2 = i. Solutia general
a a ecuatiei omogene este deci
x(t) = c1 cos t + c2 sin t.
C
aut
am o solutie particular
a pentru ecuatia neomogen
a sub forma
x (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t,
cu
u10 cos t + u02 sin t = 0,
de unde u01 = tg t, u02 = 1 si deci
u01 sin t + u02 cos t =
1
,
cos t
u1 (t) = ln | cos t|,

u2 (t) = t,
nc
at, solutia general
a a ecuatiei neomogene va fi
x(t) = c1 cos t + c2 sin t + cos t ln | cos t| + t sin t.
aa
In unele cazuri particulare putem gasi o solutie particulara, prin identificare, far
apela la metoda variatiei constantelor. Un astfel de caz este cel n care termenul liber al
ecuatiei neomogene este de forma
f (t) = Pm (t)et cos t + Qm (t)et sin t,
unde Pm (t) si Qm (t) sunt polinoame, m = max{grad Pm (t), grad Qm (t)}.
In acest caz se poate cauta o solutie particulara de forma
x (t) = Pm
(t)et cos t + Qm (t)et sin t,
n care Pm
(t) si Qm
(t) sunt polinoame de grad cel mult m, ai caror coeficienti se determina
prin identificare.
Daca r = + i este rad
acin
a a ecuatiei caracteristice, de ordin de multiplicitate p,
atunci, pentru a fi posibila identificarea, solutia particulara se cauta de forma
x (t) = tp Pm
(t)et cos t + tp Qm (t)et sin t.
Exemplul 13.9 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei
xIV + 2x000 + 5x00 + 8x0 + 4x = 40et + cos t.
ad
acinile r1 = r2 = 1 si r3 = 2i,
a r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are r
r4 = 2i. Solutia general
a a ecuatiei omogene se scrie
x(t) = (c1 + c2 t)et + c3 cos 2t + c4 sin 2t,
t 2 R.
Deoarece r = 1 este r
ad
acin
a dubl
a pentru ecuatia caracteristic
a, vom c
auta o solutie
particular
a de forma
x (t) = At2 et + B cos t + C sin t.
Introduc
and n ecuatie si identific
and coeficientii, se g
aseste A = 4, B = 0, C = 1/6 si
deci solutia general
a a ecuatiei neomogene va fi
1
x(t) = (c1 + c2 t)et + c3 cos 2t + c4 sin 2t + 4t2 et + sin t, t 2 R.
6
MATEMATICA
13.7
196
Ecuatia lui Euler
O ecuatie diferentiala liniara de ordinul n de forma

a0 tn x(n) + a1 tn1 x(n1) + + an1 tx0 + an x = f (t),
(13.41)
cu ai , i = 0, n constante reale, se numeste ecuatia lui Euler.

Prin schimbarea de variabil
a independent
a |t| = e , ecuatia (13.41) se transforma
ntr-o ecuatie diferentiala liniara cu coeficienti constanti.
Intr-adevar, luand, pentru t > 0, t = e , gasim
tx0 =
dx 2 00
d2 x dx
, t x = 2
, ...
d
d
d
a la ordinul
adica, tk x(k) este o combinatie liniara cu coeficienti constanti de derivatele pan
k ale functiei x n raport cu . Inlocuind n (13.41) obtinem o ecuatie liniara cu coeficienti
constanti, de forma
b0
dx
dn x
dn1 x
+ b1 n1 + + bn1
+ bn x = f (e ).
n
d
d
d
(13.42)
Pentru t < 0 se ajunge la acelasi rezultat.

Ecuatia omogena corespunzatoare ecuatiei (13.42) admite solutii de forma e , unde
r = este o radacina a ecuatiei caracteristice. Revenind la ecuatia initial
a si observand
ca e = (e ) = |t| , deducem ca ecuatia Euler omogena admite solutii de forma |t| .
Cautand pentru ecuatia Euler omogena o solutie de forma
x(t) = A|t|r , A 6= 0,
gasim ecuatia caracteristica a ecuatiei Euler
Kn (r) = a0 r(r 1) (r n + 1) + + an1 r + an = 0.
Fie r1 , r2 , . . . , rn radacinile ecuatiei caracteristice. In functie de ordinele de multiplicitate si natura acestor rad
acini, se determina, la fel ca la ecuatia diferential
a liniara
cu coeficienti constanti, un sistem fundamental de solutii.
Daca toate radacinile ecuatiei caracteristice sunt reale, atunci solutia generala a
ecuatiei diferentiale (13.41) este de forma
x(t) = c1 |t|r1 + c2 |t|r2 + + cn |t|rn ,
t 2 R \ {0}.

acin
a simpla complexa r = + i, atunci si
r = i este radacina, si lor le corespund solutiile cu valori reale
|t| cos( ln |t|),
|t| sin( ln |t|).
a de ordinul de multiplicitate m + 1 a ecuatiei caracteDaca r = este radacin

a real
ristice, atunci contributia ei la solutia generala este de forma
x(t) = (c0 + c1 ln |t| + + cm lnm |t|)|t| ,
t 2 R \ {0}.
MATEMATICA
197

acin
a complexa r = + i, de ordinul de multiplicitate m + 1, atunci si r = i este rad
acin
a de acelasi ordin de multiplicitate, si
contributia acestor radacini la solutia generala este de forma
x(t) = (
m
X
p=0
cp lnp |t|)|t| cos( ln |t|) + (
m
X
p=0
c0p lnp |t|)|t| sin( ln |t|).
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei Euler neomogene putem folosi
metoda variatiei constantelor.
Bibliografie
, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
[1] Lia Arama
Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
[2] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow,1980.
mpu, S. Ga
ina
, Culegere de probleme de calcul diferential si
[4] Gh. Bucur, E. Ca
integral, Vol. II si III, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1967.
[5] I. Burdujan, Elemente de algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a, Rotaprint IPI,
1982.
[6] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiz
a matematic
a, Rotaprint IPI, 1988.
[7] G. Chilov, Analyse mathematique, Editions

Mir, Moscou, 1984.
, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si pedagogica,
[8] S. Chirit
a
Bucuresti, 1989.
[9] A. Corduneanu, Ecuatii diferentiale cu aplicatii n electrotehnic
a, Editura FACLA, Timisoara, 1981.
[10] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Notiuni de teoria ecuatiilor diferentiale, Editura
MATRIX ROM, Bucuresti, 1999.
[11] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[12] N. Donciu, D. Flondor, Analiz
a matematic
a. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucuresti, 1993.
[13] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
[14] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis
for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.
[15] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscow, 1978.
198
MATEMATICA
199
[16] Gh. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.
[17] C. P. Nicolescu, Teste de analiz
a matematic
a, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.
a matematic
a, Vol. I, Editura
[18] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiz
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966
a Gh. Asachi Iasi, 1999.
[19] Gh. Procopiuc, Matematic
a, Univ. Tehnic
[20] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematic
a, teorie si aplicatii, Editura
Gh. Asachi Iasi, 2001.
[21] M. Rosculet
, Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1984.
[22] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme de
ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982.
[23] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow,
1990.
[24] Gh. Siret
chi, Calcul diferential si integral, Vol. 1, Notiuni fundamentale, Ed. st.
si Encicl., Bucuresti, 1985.
[25] Gh. Siret
chi, Calcul diferential si integral, Vol. 2, Exercitii, Ed. St. si Encicl.,
Bucuresti, 1985.
[26] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz
a matematic
a, Vol. I, Calculul
diferential, Univ. Tehnic
a Gh. Asachi Iasi, 2000.
[27] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz
a matematic
a, Vol. II, Calculul
integral, Univ. Tehnica. Gh. Asachi Iasi, 2001.
Index
aplicatie, 7
injectiva, 7
inversa, 8
surjectiva, 7
solutie particulara, 158, 174

formula
de medie, 152
divergentei, 154
lui Green, 140
lui Leibniz-Newton, 116
lui Mac Laurin, 57
lui Stokes, 149
lui Taylor, 55, 58, 70
functia lui Lagrange, 87
functie
continu
a, 42
continu
a pe portiuni, 113
definit
a implicit, 74
derivabil
a, 48, 49
diferentiabil
a, 48, 50, 60
omogen
a, 67
real
a, 16
uniform continu
a, 45
vectorial
a, 16
functii
functional dependente, 79
functional independente, 79
contractie, 24
criteriul
de integrabilitate, 137
lui Cauchy, 21
derivata
partiala, 59
unei functii reale, 48
unei functii vectoriale, 49
determinant functional, 76
diametru
unei multimi, 135
diferentiala, 60
unei functii reale, 49
unei functii vectoriale, 50
ecuatia diferentiala liniara de ordinul n,
189
cu coeficienti constanti, 192
ecuatia caracteristica, 193
metoda variatiei constantelor, 191
sistem fundamental de solutii, 190
wronskianul, 190
ecuatii diferentiale, 157
conditie initiala, 159
de ordin superior, 173
de ordinul I, 158
integrala intermediara, 174
integrala prima, 174
metoda aproximatiilor succesive, 171
ordinare, 157
problema lui Cauchy, 159, 175
solutia generala, 158, 173
integrala
curbilinie
de forma generala, 130
de primul tip, 127
de tipul al doilea, 128
de suprafat
a
de primul tip, 145
de tiput al doilea, 147
definite, 109
dubl
a, 136
improprie
de speta a II-a, 118
de speta I, 117
200
MATEMATICA

nedefinita, 100
tripla, 151
limita
unei functii, 38
reale, 38
vectoriale, 40
unui sir, 18
metrica, 9
euclidiana, 16
multime
de convergenta, 90
deschisa, 10
marginita, 10
operatorul de diferentiere, 62
polinomul lui Taylor, 55, 71
primitiva, 100
produs
cartezian, 7
scalar, 11
proprietatea lui Darboux, 45
punct
aderent, 10
de acumulare, 10
de continuitate, 42
de convergenta, 90
de discontinuitate, 43
de extrem, 58, 83
conditionat, 87
fix, 24
frontiera, 11
interior, 10
stationar, 84
reguli de diferentiere, 62
relatia li Euler, 67
serie
absolut convergnta, 33
alternanta, 35
armonica, 28
armonica alternanta, 34
armonica generalizata, 31
convergenta, 27
201
convergent
a n norma, 36
cu termeni oarecare, 33
cu termeni pozitivi, 30
de functii, 94
de functii uniform convergente, 95
de numere reale, 26
de puteri, 97
divergent
a, 27
geometric
a, 28
Mac-Laurin, 99
oscilant
a, 27
semiconvergent
a, 34
Taylor, 99
telescopic
a, 27
sir, 8
al aproximatiilor succesive, 25
Cauchy, 20
convergent, 18
cresc
ator, 20
de functii reale, 90
de numere reale, 18
descresc
ator, 20
divergent, 18
fundamental, 20
m
arginit, 20
monoton, 20
nem
arginit, 20
oscilant, 18
sisteme diferentiale liniare, 181
cu coeficienti constanti, 186
neomogene, 181
omogene, 181
problema lui Cauchy, 182
sistem fundamental de solutii, 183
solutia generala, 181
solutie particulara, 181
valori initiale, 182
spatiu
liniar, 11
metric, 9
complet, 23
prehilbertian, 12
transformare
punctual
a, 17
regulat
a, 77

Ankhhbk Mat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ankhhbk Mat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHEORGHE PROCOPIUC

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

4.1.3 Continuitatea uniforma . .

7 EXTREME PENTRU FUNCT

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

A este submultime sau parte a multimii X si se noteaza A X sau X A, daca

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Fie X si Y doua multimi nevide. Se numeste aplicatie f a multimii X n multimea Y

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Daca f : X ! Y , g : Y ! Z si h : Z ! U , atunci h (g f ) = (h g) f , deci

Teorema 1.1 O aplicatie inversabil

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Definitia spatiului metric

Fie X o multime nevida.

Exemplul 1.2 Multimea Q a numerelor rationale mpreun

Exemplul 1.4 Multimea punctelor spatiului fizic nzestrat

Multimi de puncte dintr-un spatiu metric

Exemplul 1.5 In (R, d), sfera deschis

S(x0 , ") = {x 2 R | d(x, x0 ) = |x x0 | < "}

este intervalul deschis (x0 ", x0 + ").

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Punctul x 2 A se numeste punct izolat al multimii A daca nu este punct de acumulare

Spatii liniare normate

Fie V un spatiu liniar peste corpul K (R sau C).

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

/ Daca x = 0 sau y = 0, cum x 0 = 0, 0 y = 0, (1.3) este adevarat

care are loc d.d. (x y)2 x2 y2 0, echivalent

/ Folosind inegalitatea (1.3) putem scrie

de unde obtinem (1.5). .

este o norma pe E. Ea se numeste norma indus

||x + y|| ||x|| + ||y||,

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Multimea numerelor reale

In raport cu operatiile de adunare si nmultire R formeaz

Functia modul are urmatoarele proprietati:

Fie A o multime nevida de numere reale. Spunem ca A este m

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

arul M = sup A d.d.

Acestea se numesc operatii f

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Fie a, b 2 R, a < b. Numim intervale m

Se noteaza cu Rn produsul cartezian al multimii R cu ea nsasi de n ori, adica

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Deci Rn este un spatiu liniar normat.

Se verifica usor ca aplicatiile

||x||1 = max{|x1 |, |x2 |, . . . , |xn |}, ||x||2 = |x1 | + |x2 | + + |xn |,

In concluzie, Rn este un spatiu metric.

|xk yk |, (x, y) = max |xk yk |

sunt metrici pe R echivalente cu metrica euclidiana.

Fie E o multime nevida oarecare. O aplicatie a multimii E n R, f : E ! R, se

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

Numim curba n Rn multimea = {x 2 Rn | x = f (t), t 2 I R}, n care I este

Un sir de numere reale este o functie f : N ! R. Se noteaza cu xn = f (n) si se

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

a sirurile (xn ) si (yn ) au limit

a sirurile (xn ) si (yn ) au limit

Teorema 2.4 (Criterii de existent

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA

2.6 (Existenta limitei unui

Aceasta definitie este echivalent

GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZA