Capitolul 4

ACTIUNEA SI PLANIFICAREA GEOSTRATEGICA A ACTIUNII IN CAZ DE

CRIZA IN
SPATIUL ROM NESC

4.1. Analiza geostrategica a situatiei de criza

Analiza geostrategica si gestionarea geostrategica a crizelor ofera, neindoielnic,
imaginea mai complexa si mai clara asupra posibilitatilor si dificultatilor ce sunt impuse de
abordarea si rezolvarea problemelor specifice acestor domenii. Fundamentarea si aplicarea
unui set de masuri si actiuni, perfectionarea mecanismului de diagnoza si prognoza necesare
elaborarii unor strategii de analiza teoretica si actiune eficienta au o importanta esentiala
pentru o gestionare eficienta a crizelor. Oric t ar fi de riscante, prognoza si evaluarea critica a
perspectivelor geostrategice isi pastreaza intreaga lor valoare av nd in vedere costurile
enorme ale acestor actiuni in care cele militare ocupa un loc distinct. Importanta si valoarea
deosebita a acestora este data de faptul ca acopera spatii de interes national, nu numai sub
aspectul resurselor angajate ci, in special prin prisma consecintelor negative ale unor atitudini
hazardate, ale abordarilor gresite sau ale unor oportunitati pierdute.
In prefigurarea c t mai realista pentru Rom nia a crizelor prezente, dar mai ales a celor
viitoare, sub raportul producerii, evolutiei si al posibilitatii de interventie si rezolvare, este
necesara cunoasterea, at t a caracteristicilor generale c t si a particularitatilor de gestionare a
acestui proces. Chiar daca este imposibil sa se vorbeasca despre viitor cu precizie si
certitudine, aceasta nu inseamna ca nu trebuie vorbit deloc despre el. C nd te ocupi de viitor
(...) este mai important sa ai imaginatie si intuitie, dec t sa fii exact suta la suta1. C nd faci
insa speculatii in legatura cu viitorul, spune tot Alvin Toffler, este mai bine sa gresesti din
prea mare indrazneala dec t din prea multa prudenta.
In cadrul general al anticiparii, proiectarii si interventiei oferite pentru rezolvarea crizei
la nivel national un loc aparte il ocupa identificarea si utilizarea posibilitatilor geostrategice de
interventie. Reprezent nd ansamblul instrumentelor de aplicare a deciziei politice nationale in
spatiul rom nesc, geostrategia are in compunerea sa mai multe dimensiuni intre care cea
militara ocupa un loc distinct.
Preocuparea pentru analiza si gestionarea geostrategica a crizelor si in acest fel
prevenirea unui sf rsit dramatic pentru Rom nia, porneste de la prefigurarea situatiilor de
insecuritate nationala si chiar a razboiului in viitor, precum si de la evaluarea factorului
militar tot mai mult prezent in preocuparile analistilor politici si expertilor militari2.
Parasind in general explicatia teoretica, continutul capitolului dezvolta mai ales
elemente praxiologice specifice planificarii interventiei armatei rom ne pentru gestionarea
geopolitica a unei crize nationale.
Ne-am oprit doar la planificarea geopolitica militara din mai multe motive, dintre care
retinem:
- pentru armata este important ca aceasta sa cunoasca gestionarea geopolitica a crizei,
dar are o mare insemnatate sa stap neasca particularitatile misiunilor sale pentru o
asemenea situatie deosebit de critica;
1

A. Toffler, Socul viitorului, Editura Politica, Bucuresti, 1973, p. 18

G. Weinberger, P. Schwizer, Urmatorul razboi mondial, Editura Antet, 1997. In aceasta lucrare
problemele dificile pe care autorii le iau in calcul, duc la o formulare nelinistitoare: sf rsitul lumii in
cinci scenarii pe care S.U.A. nu le pot controla.

planificarea principala propusa se doreste a fi o schema cadru apolitica, pentru

interesul specialistilor in domeniu, in timp ce planificarea concreta, coordonarea
actiunilor pe timpul gestionarii propriu zise a crizei si masurile post-criza vor fi
realizate in documente speciale;
necesitatile izvor te din construirea obiectivelor unei discipline academice necesare
studentilor militari, pe problematica analizei geostrategice a crizelor, asigura
fundamentele unei competente specializate, oric nd posibil de perfectionat.
4.1.1. Cadru general de rezolvare

Gestionarea crizelor a devenit o componenta importanta a strategiilor organismelor

europene cu preocupari in domeniul securitatii, in special pentru N.A.T.O., precum si pentru
alte state europene3.
In Rom nia, elaborarea unor aprecieri si analize pertinente despre strategia militara4
care privesc starile de criza si gestionarea crizei, deschid calea reala a unor oportunitati ce nu
mai puteau fi am nate.
In conditiile situatiilor de criza care pot afecta securitatea nationala gestionarea se
realizeaza de catre autoritatile constitutional desemnate si investite cu legitimitate
democratica. Aceste organe au stabilite obiective, competente si functii care vizeaza at t actul
decizional c t si responsabilitati pe linia conceperii, planificarii, organizarii si controlului
masurilor adoptate.
Autoritatile abilitate in gestionarea situatiilor de criza sunt: Parlamentul, presedintele
Rom niei, Guvernul, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii si alte organe ce se pot infiinta la
nevoie. La nivelul primului ministru este infiintat Comitetul de Coordonare a Reactiei la
Situatii de Criza care functioneaza dupa principiile unui organism interministerial ce are
competente at t propriul nivel ierarhic superior c t si pentru treptele ierarhice din raza sa de
competenta. Ca organ tehnic executiv, in cadrul Comitetului de Coordonare a Reactiei la
Situatii de criza este constituit un Centru National de Management al Crizelor care
coordoneaza activitatea centrelor operationale pentru situatii de criza de la nivelul
ministerelor.
Gestionarea crizelor in spatiul intern rom nesc consta astfel in adoptarea unui
ansamblu de masuri si actiuni politice, diplomatice, economice, militare si de alta natura,
aplicate individual si combinat, in functie de conceptia de rezolvare a situatiei de criza, masuri
ce se diferentiaza si se aplica pe tot parcursul crizei. Masurile adoptate, pentru a putea fi
eficiente trebuie:

sa angajeze solutii alternative viabile si posibil de aplicat in timp

oportun;

sa angajeze resurse materiale si umane suficiente pentru o rezolvare

corespunzatoare si cu consecinte negative minime;

sa determine planificarea si desfasurarea unor actiuni flexibile si

oportune;

sa fie formulate clar si elaborate concis pentru a nu crea neintelegeri si

ambiguitati;

sa dezvolte si sa mentina increderea in posibilitatea rezolvarii crizei de

catre managerii colectivitatilor afectate de aceasta;

sa puna in valoare la adevarata capacitate energia, forta si puterea

grupurilor angajate in gestionarea crizei;

sa asigure o imbinare optima a diferitelor categorii de actiuni, o angajare

diferentiata si graduala a acestora in functie de evolutia situatiei de criza.

The Alliances Strategic Concept

Simion Boncu, Securitatea europeana in schimbare. Provocari si solutii, Editura Amco Press,
Bucuresti
4

In rezolvarea situatiilor de criza externa Rom nia actioneaza in conformitate cu prevederile

Cartei O.N.U., a hotar rilor Consiliului de Securitate, O.S.C.E. si a prevederilor Codului de
Conduita privind Aspectele Politico-Militare ale Securitatii prin masuri de natura diplomatica,
politica, economica si, in ultima instanta, militara. Prioritare in solutionare sunt masurile nonmilitare care presupun interventia politica, juridica, economica, informativ-educationala si
moral-ideologica5.
In solutionarea situatiilor de criza interna, Rom nia isi fundamenteaza gestionarea crizei
plec nd de la legislatia nationala, de la respectarea cerintelor instaurarii si mentinerii ordinii
de drept si a cadrului general constitutional. Astfel, angajarea fortelor sale armate se
realizeaza numai printr-o decizie ce respecta prevederile constitutionale iar indeplinirea
misiunilor se realizeaza sub controlul efectiv al autoritatilor abilitate, armata ram n nd
permanent un subiect al legii. Rom nia proiecteaza, instituie, aplica masuri si actiuni care au
drept scop in primul r nd prevenirea si solutionarea operativa, in stadiu incipient, a situatiei
de criza. Daca nu se reuseste limitarea si stoparea evolutiei crizei atunci se introduc masuri
complexe si variate, se organizeaza si se desfasoara actiuni specifice gestionarii situatiei de
criza, ce pot determina stoparea pericolelor grave la adresa apararii tarii si sigurantei nationale
c t si pentru prevenirea, limitarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre.
Consecvent principiilor democratice, in rezolvarea situatiilor sociale de criza interna statul
rom n nu va folosi fortele armate pentru limitarea exercitarii pasnice, in cadru legal, a
drepturilor omului si a drepturilor civile de catre persoane individuale sau reprezentanti ai
acestora si nu va interveni pentru privarea de identitate nationala, lingvistica sau etnica a nici
unui cetatean rom n. Pe timpul starii de urgenta coordonarea aplicarii masurilor revine
Ministerului de Interne care actioneaza in conformitate cu urmatoarele principii:

folosirea cu precadere a masurilor de prevenire si descurajare a factorilor

generatori de criza;

interventia si actiunea in forta se va desfasura cu respectarea regulilor

stabilite de lege;

recurgerea, in toate cazurile posibile, la mijloace nonviolente;

mentinerea echidistantei pentru eliminarea suspectarii de manipulare;

respectarea drepturilor omului;

desfasurarea unor actiuni ferme si hotar te.

Pentru rezolvarea situatiilor de criza interna, in mod deosebit in cazul restabilirii ordinii
de drept afectate, folosirea fortelor Ministerului Apararii Nationale se face in conformitate cu
legea, la solicitare Ministerului de Interne, in baza unui mandat incredintat Consiliului
Suprem de Aparare a Tarii. Fortele si mijloacele armate, ca elemente de constr ngere, vor
interveni astfel inc t sa evite ranirea civililor sau provocarea de daune acestora.
Foarte importante in ansamblul general al actiunilor gestionarii crizei devin
fundamentarea si stabilirea celor mai semnificative masuri care sa asigure eficienta si
rapiditate in rezolvarea acestui fenomen. Cunoasterea c t mai detaliata a mecanismelor ce
asigura functionarea si manifestarea fenomenelor si proceselor, luarea in calcul a diferitelor
traiectorii de evolutie si chiar de posibile stagnari si involutii, concomitent cu stabilirea unor
strategii adecvate acestora, nu trebuie sa lipseasca din comportamentul general al managerilor
ce le gestioneaza. Fara a face o prezentare exhaustiva, abordarea in continuare a masurilor de
gestionare pune la dispozitia celor interesati continutul si posibilitatea angajarii graduale a
acestora.
4.1.2 Masuri de gestionare
Practica a demonstrat ca, in principiu, masurile de gestionarea a crizei trebuie sa includa:
un ansamblu general si pe domenii de masuri preventive;
5

Strategia Militara a Rom niei si Doctrina Militara a Rom niei, documente elaborate de Statul
Major General, Bucuresti, 1998

 un ansamblu general si specific de masuri de pregatire a interventiei;

un sistem de actiuni specifice de interventie pe timpul declansarii situatiei de
criza.
Consider nd ca politica celorlalte masuri de interventie pe care nu ne-am propus sa le
dezvoltam in acest capitol, nu a dat rezultate, se trece la pregatirea actiunii militare si la
interventia armatei. Aceste doua ultime aspecte sunt dezvoltate, pentru ca ele pun in discutie
domeniul nostru de interes, este vorba de pregatirea si interventia armatei.
4.1.2.1. Masuri preventive
Masurile de prevenire se constituie ca un ansamblu al actiunilor care pot fi planificate si
desfasurate de institutiile de stat ale tarii la nivel national sau international, luate in mod
individual sau in cooperare cu alte state in domeniul politic, diplomatic, economic, militar
etc. Stabilite pe baza legislatiei interne si internationale aceste masuri si actiuni au drept scop
prevenirea situatiilor de criza.
Elaborarea fiecarei masuri in cadrul fiecarui domeniu de interventie revine specialistilor, iar
acceptarea si promovarea celor propuse ram ne in sarcina managerilor institutiilor, organelor
si organizatiilor respective. Abilitatea, competenta si capacitatea de a diagnostica si anticipa
elementele fundamentale, interactiunea si importanta acestora, in cadrul functionarii generale
a sistemelor respective, pastreaza trasaturile generale ale oricarui gestionar de criza, care sunt
intarite prin particularitatile de cunoastere si interventie conform caracteristicilor si modului
propriu de a fi si de a se manifesta ale domeniului respectiv. Acest aspect este usor de sesizat
si inteles din prezentarea in continuare a tipologiei masurilor de gestionare a crizei,
concretizate pentru anumite domenii de interes national posibil de a fi afectate, sau care pot
influenta singure fara sa afecteze, integralitatea si securitatea sistemului social in ansamblul
sau.
Masurile diplomatice se refera la:
- demersuri pe l nga statele generatoare de risc;
- initiative in forumurile internationale, inclusiv sustinerea corespunzatoare la O.N.U.,
O.S.C.E. etc.;
- aliante cu alte tari care pot determina atitudini de retinere sau chiar renuntare din
partea unor factori generatori de criza;
- actiuni in cadrul institutiilor si organismelor internationale prin care se urmareste sa
se adopte masuri ferme si imediate de stopare a cauzelor generatoare de criza;
- actiuni ale ambasadelor din diferite tari pentru cunoasterea si prezentarea unui punct
de vedere corespunzator de catre aceste tari fata de noua situatie creata etc.
Masurile economice au in vedere:
- intreruperea actiunilor cu caracter economic;
- stoparea creditelor de export si a garantiilor guvernamentale;
- aplicarea unor controale stricte sau a unor restrictii activitatilor economice;
- anularea vizitelor cu scop comercial;
- exprimarea unor ingrijorari si atentionari fata de efectele posibil negative produse
asupra relatiilor economice;
- influentarea unor state pentru adoptarea unei activitati economice corespunzatoare
fata de statul generator de criza etc.;
Masurile politice au in vedere:
- atentionarea institutiilor de stat nationale si a comunitatilor internationale asupra
pericolului pe care-l reprezinta noul focar de criza;
- explicarea si determinarea adoptarii unei pozitii de blamare din partea institutiilor
internationale si din partea conducerii unor state asupra pericolului pe care-l
reprezinta actiunea focarului respectiv generator de criza;

adoptarea unor declaratii publice prin care sa se exprime ingrijorarea fata de

posibilitatea evolutiei situatiei de criza si prezentarea unor pozitii ferme si hotar te
pentru gestionarea eficienta a crizei;
- avertizarea statului sau statelor ce intreprind actiuni declansatoare de criza cu
ruperea relatiilor diplomatice si anularea continutului tuturor prevederilor,
tratativelor si acordurilor bi-sau multilaterale incheiate etc.
Optiunile militare completeaza masurile de prevenire din celelalte domenii si de regula
includ:
- efectuarea unor vizite de evaluare si inspectii;
- initierea cererilor adresate diferitelor state pentru consultari asupra incidentelor
militare;
- anticiparea riscurilor militare si a gravitatii acestora legate de evolutia situatiei de
criza care pot afecta securitatea nationala;
- analiza si evaluarea incadrarii riscurilor generatoare de criza intr-o anumita
categorie a acestora din punctul de vedere al legislatiei internationale;
- revederea si rediscutarea cu statele care pot influenta solutionarea crizei a masurilor
militare stabilite pentru aceasta situatie;
- atentionarea factorilor de decizie asupra solutiilor militare ce pot fi adoptate pentru
prevenirea si descurajarea factorilor generatori de risc.
Daca aplicarea masurilor preventive de natura diplomatica, politica, economica sau militara
nu reuseste sa stopeze evolutia situatiei de criza, aceasta agrav ndu-se prin trecerea in alt
stadiu mult mai periculos, urmatoarea posibilitate de gestionare o constituie pregatirea si
aplicarea masurilor de interventie, in care cele militare ocupa un loc aparte.
4.1.2.2. Pregatirea interventiei armate
Catalogul de optiuni de reactie militara, care completeaza masurile din celelalte domenii si pe
cele de prevenire, contine un ansamblu diversificat de actiuni militare care pot fi folosite
pentru rezolvarea unei situatii de criza si isi propun indeplinirea urmatoarelor scopuri:
- contracararea riscurilor ce pot fi anticipate aleg nd perioada de timp, strategia si
locul de interventie cele mai favorabile;
- identificarea, consultarea si evaluarea posibilitatilor de interventie militara care nu
incalca prevederile legislatiei internationale;
- monitorizarea evolutiei situatiei de criza;
- revederea si completarea masurilor pentru cresterea capacitatii de reactie militara la
o criza in curs de desfasurare;
- mentinerea unui anumit stadiu al crizei prin utilizarea limitata a fortei pentru
descurajarea continuarii actiunii de catre factorul generator de criza;
- pregatirea angajarii in timp util a mijloacelor si fortelor necesare, destinate situatiilor
de criza, c nd ostilitatile sunt pe punctul de a fi declansate (sau deja au fost
declansate).
Acum ne aflam in punctul critic al crizei c nd interventia armata nu mai poate fi exclusa,
acesta devenind o stricta oportunitate.
4.1.2.3. Interventia armata
Interventia militara cuprinde o mare varietate de masuri civile si militare, menite sa asigure
utilizarea eficienta a mecanismelor si instrumentelor militare necesare coordonarii
intrebuintarii operative a fortelor militare pe timpul crizei. Activitatile ce se desfasoara in
aceasta perioada au o anumita profunzime si sfera de cuprindere, caracterul interventiei este
cu preponderenta ofensiv iar rezultatele fiecareia au o mare insemnatate in gestionarea
eficienta a situatiei de criza. Enumerarea in continuare a activitatilor specifice de gestionare

evidentiaza foarte clar necesitatea acestor oportunitati si in acelasi timp importanta luarii lor
in considerare atunci c nd se face planificarea gestionarii militare a crizei. Retinem ca fiind
semnificativa realizarea de catre acest sistem a urmatoarelor activitati:
- asigurarea pregatirii mecanismelor pentru ca acestea sa poata anticipa pas cu pas
evolutia crizei si folosirea capacitatii de reactie militara necesara pentru fiecare
stadiu de intensificare a tensiunii;
- realizarea unor capacitati reale, echilibrate, credibile si flexibile, de angajare si de
descurajare treptata pentru intreaga perioada a crizei;
- mentinerea permanenta a unei capacitati militare de reactie rapida, capabile sa faca
fata oricarui atac prin surprindere;
- cresterea ordonata a capacitatii de reactie militara pentru executarea unor riposte
decisive in vederea incetarii situatiei de criza, precum si reducerea capacitatii de
reactie si revenirea la conditiile din timp de pace atunci c nd criza a incetat.
Masurile care se iau in cadrul sistemului de precautie, asigura prin angajarea fortelor special
destinate acestei actiuni, compuse la inceput din structurile militare aflate in zona in care s-a
declansat criza la care se alatura imediat cele din Fortele de Reactie Rapida, executarea primei
riposte in caz de conflict armat6 si cuprinde deci actiuni at t de prevenire a surprinderii c t si
de contracarare a agresiunii.
In continuare toate elementele constituite in fortele de actiune in situatii de criza, compuse din
structuri militare ale Fortelor Terestre, Fortelor Aeriene Militare si Fortelor Maritime Militare
in functie de zona si gravitatea situatiei de criza declansate, vor fi formate in principal din
militari de profesie. In vederea obtinerii interventiei in toate zonele de operatii se constituie
structuri operationale de nivel brigada, asigur ndu-se astfel intregul spectru al capacitatii de
lupta.
Gestionarea crizei depinde intr-o mare masura de eficienta legaturilor din interiorul
organizatiei militare, precum si a celor pe care acestea le realizeaza cu alte organizatii, la care
trebuie sa adaugam corelatiile realizate de alte institutii din afara armatei, dar care
influenteaza comportamentul general al sistemului social global in caz de criza.
Spre deosebire de alte subsisteme sociale, subsistemul politico-militar ca participant principal
la gestionarea unei crize la nivel geostrategic, isi exercita prerogativele pe baza fundamentarii
si aplicarii Planului de Actiune, ca document fundamental de planificare si interventie militara
in caz de criza.
4.1.3. Documente specifice
Planul de Actiune reprezinta documentul juridic pentru utilizarea fortei in cursul actiunilor
militare. Acesta poate impune limitarea sau dezvoltarea libertatii de actiune a autoritatilor
militare in timp de criza. Conducerea politico-militara poate asigura punerea unui mai mare
accent pe aspectele politice sau militare, in functie de situatia concreta de manifestare a crizei.
Autoritatile politice nationale sau aliate (in situatii specifice) precizeaza limitele actiunii
comandantilor militari, deci ai armatei, referitoare la: amploarea operatiei, forte angajate,
regiuni (teritorii) unde vor avea loc reactiile militare, spatiul aerian si/sau maritim si fluvial
destinat actiunilor armatei, categoria si modul de interventie in zonele cu retele hidrografice
etc.
Planul de Actiune are ca anexe: Planuri auxiliare, Reguli si Proceduri de angajare prin care se
detaliaza si concretizeaza cele mai importante aspecte juridice si actionale ale documentului
de baza.
Planul de Actiune reprezinta pentru forta militara (inclusiv la nivel individual) directiva care
descrie circumstantele, conditiile, gradul si modul in care forta poate sa fie utilizata. Acest
6

xxx Carta Alba a Guvernului, Armata Rom niei 2010: Reforma si integrare euro-atlantica,
Bucuresti, 1999

document precizeaza dreptul si masurile pentru aparare, in conformitate cu legislatia nationala

si internationala, pentru indivizi, structuri militare si comandanti de forte armate. Continutul
nu trebuie sa fie ambiguu, el trebuie sa fie foarte clar, precis si lamuritor pentru cei chemati
sa-l duca la indeplinire. In acelasi timp prin concepere, formulare si redactare acest document
trebuie sa arate foarte limpede ceea ce este permis sa faca si ceea ce nu este permis sa
intreprinda fortele armate, in conditiile in care acestea trebuie sa-si mentina capacitatea de
supravietuire la cel mai inalt nivel7.
Elaborarea Planului de actiune la nivel national se realizeaza de catre Statul Major General
prin structura sa specializata in gestionarea aspectelor de ordin militar a crizelor, denumita
Centrul Operational al Armatei pentru Situatii de Criza (C.O.A.S.C.).
Un element semnificativ il reprezinta faptul ca gestionarea aspectelor militare ale crizelor se
extinde numai cu aprobarea organelor militare abilitate pe urmatoarele domenii:
- pe plan intern, conform planurilor de cooperare ale Ministerului Apararii Nationale
cu celelalte ministere, pentru interventii cu trupe;
- pe plan extern pentru operatii multinationale de asigurare a pacii si alte operatii
desfasurate in baza rezolutiilor Consiliului de Securitate, sub egida O.N.U. si
O.S.C.E.
Complexitatea si gravitatea situatiilor de criza determina astfel, o angajare a factorilor de
decizie, de la forumurile cele mai inalte ale conducerii politico-militare si p na la cel mai mic
al unei organizatii in general, al celui mai mic in grad conducator militar in special.
Gestionarea crizei angajeaza astfel forte, mijloace, conceptii, decizii, strategii ale caror reunire
si armonizare nu sunt deloc simple. Fiecare institutie, persoana juridica si fizica trebuie sa-si
concretizeze atentia spre aspectele esentiale, spre analize si evaluari continue ale gestionarii
crizei.
In aceasta directie analiza geostrategica si gestionarea militara a crizei, pentru a putea da
rezultate corespunzatoare trebuie sa-si proiecteze interventiile printr-o planificare a actiunii
specifice, aspecte ce vor fi abordate in continuarea acestui capitol.

Col.ing. D., Vasilescu Evolutia si gestionarea crizelor, in G ndirea Militara Rom neasca, nr. 4,
1998