CREDINTA IN INVIERE SI IN VIATA VESNIC

In articolele 11 si 12 din Simbolul Credintei ni se arat invttura

Sfintei Biserici despre invierea mortilor si viata veacului ce va s fie. Ea
ne ncredinteaz c trupurile celor morti vor nvia; nu poate fi vorba
despre o nviere a sufletelor, cci sufletele sunt nemuritoare.
Moartea este ncetarea vietii pmntesti a trupului, adic desprtirea
sufletului nemuritor de trupul cel muritor, cum lmurit citim n Sfnta
Scriptur, c trupul ca pulberea s se ntoarc n pmnt cum a fost, iar
sufletul s se ntoarc la Dumnezeu, Care l-a dat (Ecclesiastul XII, 7), ca
s-si primeasc rsplata pentru faptele sale.
Pricina mortii este pcatul svarsit de protoprintii nostri, Adam si
Eva. Cci precum printr-un om a intrat pcatul in lume si prin pacat
moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela n care toti au
pctuit (Rom. V. 12).
Ceasul mortii nu ne este cunoscut. Si aceasta pentru ca s fim totdeauna
pregtiti de moarte, sa fim n orice clip mpcati cu semenii nostri si cu
Dumnezeu; s priveghem, totdeauna gata fiind de cltorie spre patria
cereasc. Luati aminte, ne grieste Domnul, privegheati si v rugati, c
nu stiti cnd va fi acea vreme (Marcu XIII, 33) ; s nu ne lenevim la
gndul c moartea este departe, dar nici s nu ne ingrozim la gndul c ea
este aproape.
Dar nu este numai moarte, ci este si nviere. Dac moartea este
desprtirea sufletului de trup, nvierea este unirea din nou a sufletului cu
trupul cu care a vietuit pe pmnt. nvierea se face prin atotputernicia lui
Dumnezeu, care face trupurile iarsi vii, mpreunndu-le cu sufletele lor.
De acum ns trupurile nviate nu vor mai fi ntocmai cum sunt cele de pe
pmnt, ci vor fi duhovnicesti si nemuritoare, asemntoare trupului
Domnului de dup nvierea Sa. Acest lucru ni-l spune sfntul apostol Pavel:
Asa este... nvierea mortilor : se seamn trupul ntru stricciune, nviaz
ntru nestricciune ; se seamn ntru necinste, nviaz ntru slav ; se
seamn ntru slbiciune, nviaz ntru putere; se seamn trup firesc,
nviaz trup duhovnicesc. Dac este trup firesc, este si trup duhovnicesc
(1 Cor. XV, 4244). Cci trebuie ca acest trup striccios s se mbrace n

nestricciune si acest (trup) muritor s se mbrace n nemurire. Iar cnd

acest (trup) striccios se va mbrca n nestricciune si acest (trup)
muritor se va imbrca n nemurire, atunci va fi cuvntul care este scris :
Moartea a fost nghitit de biruint (1 Cor. XV, 5354).
La sfrsitul veacurilor, toti cei care au murit vor nvia. Iar aceia care
n vremea nvierii obstesti se vor gsi n aceast viat pmnteasc, vor fi
si ei schimbati ntr-o clip, ca si cum ar fi trecut prin moarte, nct si
trupurile lor vor deveni duhovnicesti si nemuritoare, ca ale celor nviati:
Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba, deodat, ntr-o clipeal de
ochi la trmbita cea de apoi. Cci trmbita va suna si mortii vor invia
nestricciosi, iar noi ne vom schimba", ne nvat apostolul
(lCor.XV,5152).
Indat dup desprtirea lui de trup, sufletul omului este supus
Dreptei judecti a lui Dumnezeu, n fata creia trebuie s dea socoteal,
de viata de pe pmnt. Judecata aceasta care se face fiecrui suflet n
parte se numeste judecata particular si ea se deosebeste de judecata
cea de obste sau universal care se face tuturor oamenilor, odat, la
sfrsitul lumii si dup invierea cea de obste a trupurilor. Realitatea
judectii particulare este subliniat de Mntuitorul prin pilda bogatului
nemilostiv si a sracului Lazr (Luca XVI, 1931) si prin rspunsul dat
tlharului pe cruce : Astzi vei fi cu Mine n rai (Luca XXIII, 43), precum
si de sfntul apostol Pavel cnd zice : Rnduit este oamenilor odat s
moar, iar dup aceea judecata (Evrei IX, 27) ; si prin locurile n care si
exprim dorinta de a muri pentru a petrece cu Domnul (2 Cor. V, 68; Fil. I,
21). Judecata particular, ca si cea de obste o face Mntuitorul : C Tatl
nu judec pe nimeni, ci toat judeoata a dat-o Fiului (Ioan V, 22).
Fericirea la care sunt dusi cei gsiti vrednici se numeste snul lui
Avraam (Luca XVI, 22), sau Rai (Luca XXIII, 43), iar chinurile la care
sunt supusi necredinciosii si pctosii se numesc iad (Luca XVI, 22). Dar
nici fericirea si nici osnda nu sunt depline pan la judecata obsteasc,
judecata cea de apoi, cnd vor i iarsi unite cu trupurile. Pn la acea
judecat, adic n vremea ct sufletele sunt fr trupuri, ele nu pot face
nimic pentru a-si schimba starea n mai bine (Ioan IX, 4). Numai cei rmasi
n viata aceasta pot s dobndeasc de la Dumnezeu usurarea osndei
sufletelor celor morti. Si aceasta, prin rugciune si milostenie intru
pomenirea mortilor si mai ales prin pomenirea acestora la Sfnta Liturghie.

Sfintii apostoli si Biserica au rnduit ca cei vii s fac rugciuni

milostenie pentru cei morti. Cci n veacul de acum se poate face si lucra
ceva, iar in cel viitor se leaga toate puterile de lucru ale sufletului si nu se
poate face ceva bun spre ridicarea pacatelor Asadar , nu fara rost au
randuit apostolii sa se aduca infricosatoarea Jertfa pentru pomenirea celor
adorminti. Stim ca mult le foloseste si multa binefacere le aduce celor
morti. Cand credinciosii (obstea) si preotii stau cu mainile intinse in fata cu
infricosatoarea Jertfa, cum nu vor indupleca pe Dumnezeu pentru cei
adormiti? Dar aceasta numai pentru cei plecati in credinta. (Sfantul Ioan
Gura de Aur)
In legatur cu Judecata obsteasc sau universal este nvatatura
despre invierea mortilor si despre viata de veci. Cei care au facut cel bune
aici pe pamnt asteapt cu bucurie viata de veci, caci pentru cei care l
iubesc pe Dumnezeu n viata aceasta si i pzesc poruncile, fcnd binele,
viata aceea va fi intru totul fericita. Fericirea le va fi nesfrsit si
neinchipuit de mare. Caci cele ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si
la inima omului nu s-au suit, pe acestea lea gtit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El (1 Cor II 9) Aceasta negraita fericire va consta mai ales in
unirea in Duh cu Dumnezeu, in a-L vedea pe Dumnezeu fat ctre fat, n
vietuirea slavita si vesnic mpreun cu Mntuitorul Iisus Hristos, cu sfintii
ingeri si cu toti sfintii Bisericii.