In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de tehnici mintale care poarta

denumirea de
procedee ale imaginatiei. Printre acestea am putea enumera ; aglutinarea sau
amalgamarea (contopirea ntr-un ntreg a diverselor elemente disparate), utilizata
ndeosebi n mitologie; asa au aparut imaginea Sirenei, a Centaurului, a lui Ianus cu
doua fete ; amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale (utilizate n
basme sau n literatura romantica : buni, rai, feti frumosi, Ilene Cosnzene, pitici,
zmei); multiplicarea si omisiunea (nmultirea elementelor - balaurul cu sapte capete,
rachetele cu mai multe trepte sau, dimpotriva, eliminarea elementelor mai putin
importante); diviziunea si rearanjarea (mpartirea n segmente a unor obiecte, procese ;
schimbarea ordinii lor); adaptarea unui obiect sau principiu functional la noi situatii
concrete; modificarea unor nsusiri (forma, volum, culoare, organizare
interna);substitutia (nlocuirea unor obiecte cu altele); tipizarea (utilizata n literatura
realista, presupune redarea generalului prin intermediul individualului: avaritia prin
personajul Hagi Tudose); schematizarea (utila n tehnica, arhitectura; redarea sub forma
de schema a unui continut imaginativ); analogia (cu toate formele ei descrise de Gordon
: personala - identificarea creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui n datele
problemei; directa - raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu nvecinat,
cu care pare a avea o vaga asemanare ; simbolica - considerarea problemei sau a
ipotezelor sub forma de imagini globale, de regula vizuale, neimpregnate de cuvinte, cu
valoarea de reprezentari sensibile, estetice, poetice; fantastica - nlocuirea realului cu
fantasticul, magicul, visul).
Formele si procedeele imaginatiei au pus si mai bine n evidenta functiile
procesului imaginativ. Desi la functiile imaginatiei ne-am referit ntr-un alt paragraf, le
reluam sub o forma sintetica. Imaginatia ndeplineste functii de ordin :

transformativ (creeaza noul pe plan mintal);

proiectiv (vizeaza viitorul);

compensatoriu (satisface n plan fantastic dorintele, aspiratiile nesatisfacute n

plan real);

substitutiv (scopurile si actiunile interzise sau indezirabile in plan real sunt

substituite,
deci nlocuite cu scopuri si actiuni posibile n plan imaginar);

autoreglator (dirijeaza comportamentul uman, l adapteaza la solicitarile

mediului).

Imaginatia sadeste n om constiinta alteritatii, a posibilului. Ea ofera omului

privilegiul de a se emancipa de necesitatea realului si de a-i opune acestuia o alta lume
(poate mai buna sau mai dreapta dect cea existenta). Imaginatia creeaza alternative si

n functie de natura si valoarea acestora, l nalta sau l coboara pe om, l elibereaza

sau l alieneaza.

Aglutinarea se produce cnd parti descompuse din diferite fiinte sau obiecte sunt
recombinate altfel, dnd nastere unor fiinte sau obiecte cu aspect eterogen. Asa
erau o serie de monstri din mitologia greaca: Sfinxul - avnd corp de leu si cap de
femeie, Centaurul - corp de cal, dar pieptul, capul si bratele de barbat s.a.
b. Modificarea dimensiunilor umane a dus la imaginarea de uriasi si de pitici.
c. Multiplicarea serpilor a creat imaginea balaurului cu sapte capete.
d. Schematizarea fetei umane se realizeaza n caricatura, unde ies n relief anume
trasaturi dominante.
e. Analogia este un procedeu adeseori prezent n stiinta si tehnica. Structura
atomului a fost imaginata (mai ales la nceputul descoperirilor din microfizica)
similar cu aceea a unui sistem solar. Ch. Darwin a conceput selectia naturala
asemannd-o cu selectia artificiala practicata de secole n
PROCESUL NVRII SISTEMATICE
157

parcurgnd lista, cauta ideea care sugereaza solutia optima. Metoda da adeseori
bune rezultate, altfel n-ar mai fi utilizata n ntreprinderi si institute. Desigur, nu
orice problema poate fi abordata n felul aratat, mai ales cele care solicita scrisul
(ca n cazul celor matematice) si, de asemenea, nu n orice faza, ci doar atunci cnd
impasul este bine precizat.
b. O alta metoda asociativa este si sinectica creata de W. Gordon. Acesta era
convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotartor al inconstientului. Cum,
dupa aceasta doctrina, inconstientul se exprima, apare n constient indirect, prin
metafore, n centrul metodei se afla stradania de a gasi metafore n relatie cu
problema prezentata. si aici fac parte din grup 6-8 persoane de diferite profesii.
Mai nti se face "strainul familiar", adica se clarifica bine dificultatile problemei.
Apoi se transforma "familiarul n ceva strain", adica se cauta metafore, comparatii,
personificari. De pilda, daca se studiaza mbunatatirea unui carburator, cineva si
imagineaza ca este "un plamn si respira cnd rar si profund, cnd superficial si
repede" ; altcineva invoca "balena care, dupa o inspiratie puternica, nu mai inspira

multa vreme" etc. etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore,

aceleasi persoane studiaza, mpreuna cu specialistii, solutionarea optima a
problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Aceasta e partea cea mai dificila
si dureaza mai multe ore.

Aceste doua metode cumuleaza doua avantaje: acela al asociatiei libere

(independente de constrngerile principiului realitatii si al celor logice) si
dinamizarea rezultata dintr-o comunicare n grup. n adevar, emiterea de idei n fata
mai multor persoane are avantajul ca poate schimba punctul de vedere al altora si
izvorasc noi imagini, noi opinii, se deschid noi orizonturi. Experiente riguroase au
aratat c lucrnd n grup se obtin mai multe idei, se gasesc mai multe solutii dect
daca aceleasi persoane lucreaza separat. De aceea s-au imaginat o serie de metode,
urmarind avantajul lucrului n grup -fara a face apel si la asociatii necontrolate
rational. Se stimuleaza creativitatea prin grup (dupa Stoica, A., pp. 194-197).
c. Metoda "6-3-5". Este vorba de mpartirea unei adunari n grupuri de 6 persoane,
n care fiecare propune 3 idei ntr-un timp maxim de 5 minute. Primul grup discuta
problema si, pe o fisa, sunt trecute trei idei, fiecare formnd capul unei coloane sub
care se vor trece ideile celorlalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta la alt
grup care adauga alte 3 idei (cte una n fiecare coloana) sub celelalte s.a.m.d. pna
ce fiecare fisa trece pe la toate ,. rupurile. Conducatorul strnge foile, le citeste n
fata tuturor si se discuta pentru a se hotar care din propuneri sa fie nsusita.
d. "Phillips 6-6". Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane
(30 pna la 60). Aceasta multime se grupeaza n cte 6 persoane, urmnd a discuta
problema 6 minute. Mai nti animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi
expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie ct mai
154
PSIHOLOGIE sCOLARA

Fara ndoiala ca momentul-cheie este cel al iluminarii, fie doar partiala. Daca
tinem cont de descrierile lui H. Poincare si ale altor savanti si artisti de frunte, este
evidenta contributia inconstientului. Prelucrarea intensa din timpul incubatiei este
continuata n inconstient. Fara aceasta munca intensa anterioara, din rastimpul
incubatiei, nu apare nici o idee salvatoare. Dar inconstientul nu mai este conceput
astazi n mod simplist (asa cum l vedea S. Freud), ca un sediu al impulsurilor
ereditare - el seamana cu un calculator urias care intervine mereu n viata psihica.

Chiar n fiecare perceptie sunt prezente transformari si aprecieri cu baza n

inconstient (rasturnarea imaginii vizuale, aprecierea directiei surselor sonore si a
distantei obiectelor). Se presupune ca semnificatiile sunt grupate n unitati
complexe, un fel de "matrice". Rigiditatea creata de limbaj si sistemele logice ar
mpiedica aparitia unor noi relatii ntre ele. n perioada de relaxare s-ar produce un
recul spre o mai slaba integrare a matricelor si atunci se pot produce conexiuni
neobisnuite (dupa Schlanger, J.). Asa se explica si tendintele ce se manifesta azi, n
preconizatele metode de stimulare a creativitatii, de a realiza conditii de relaxare,
pentru o libera manifestare a asociatiilor spontane, nestnjenite de rigorile ratiunii.
Desigur, iluminarea nu e conditionata numai de munca prealabila, ci si de ntreaga
cultura a creatorului, de varietatea cunostintelor sale.