Capitolul 2 - nvinuitul / inculpatul n faa anchetatorului

2.1. Personalitatea nvinuitului/inculpatului

In legatura cu personalitatea invinuitului sau inculpatului este necesara

cunoasterea, cel putin in linii generale a pregatirii lui profesionale, a preocuparilor
extraprofesionale, comportamentul la locul de munca, situatia familiala si prieteniile
pe care le dezvolta cu cei din jur.
In cercetarea personalitatii persoanei, organul de urmarire penala culege informatii
privind personalitatea persoanei care urmeaza a fi ascultata sau audiata. Aceasta
cunoastere este importanta prin prisma principiului operativitatii urmaririi penale.
Dreptul penal situeaza in prim plan fapta infractionala si infractiunea,care are o
incadrare si o explicatie foarte completa. Infractorul si personalitatea acestuia este
prea putin studiata desi reprezinta o sursa importanta in desfasurarea urmarii penale.
Personalitatea infractorului reprezinta un concept care cuprinde notiuni psiho-sociale
pe deoparte iar pe de alta parte juridico-penale. Inculpatul sau invinuitul are o
personalitate obisnuita, dar care se caracterizeaza prin unele trasaturi specifice.
Prezenta pericolului social reprezinta aceasta trasatura specifica, deoarece daca am
exclude acest factor nu am putea vorbi despre un comportament infractional.
Cele mai importante coordonate biologice prin prisma personalitatii infractorului sunt
varsta si sexul infractorului. Varsta fiind o trasatura individuala a personalitatii ne
poate indica nivelul de dezvoltare bio-psiho-social al invinuitului sau inculpatului.
In analiza personalitatii se disting doua planuri de analiza: planul
componentelor personalitatii si planul tipurilor de personalitate.
Componentele personalitatii cuprind toata zestrea nativa a individului, indiferent daca
unele caracteristici se regasesc si la predecesori( caracteristici ereditare ) sau nu
( caracteristici innascute).

Calitatile sau deficientele majore ale organismului,

caracteristicile temperamentale, precum si aptitudinile individului alcatuiesc adesea

fundamentul in determinarea comportamentului deviant.
1 N. Mitrofan, V.Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie Judiciara, ed.Casa de
editura si presa Sansa, Bucuresti, 1992, pag.51

Oamenii cu un organism bine structurat si o infatisare placuta detin o deosebita

stapanire si siguranta de sine. In partea opusa se situeaza oamenii cu o capacitate
redusa de rezistenta la greutati fizice sau cu deficiente locomotorii, acest lucru
influentand negativ formarea personalitatii. Diferitele forme de handicap, complexe
legate de statura mica creeaza sentimente de inferioritate alimentate prin dispretul
tacit sau exprimat de catre cei din jur, toate acestea pot duce la comportamente
deviante. Modul in care isi desfasoara viata psihica individul poate releva
temperamentul sau.
Temperamentul se mai numeste si fire, deoarece auzim in vorbirea curenta de
fire lenta sau fire iute, de oameni care mentin stari afective durabile sau mai putin
durabile, de asemenea de oameni care trec cu usurinta sau dificultate de la o stare
psihica la alta.
Particularitatile psihicului contituie temperamentul. Acesta este divizat in patru
tipologii:
-

Tipul coleric, persoana este puternica, energica, predispusa spre agresivitate si

crize nervoase
Tipul sangvinic, persoana activa si impulsiva, optimista, comunicativa
Tipul flegmatic, persoana calma si linistita, cu vointa slaba, pasiva la ceea ce

se intampla in jur
Tipul melancolic, persoana dependenta de grupul social, capacitate redusa de
munca, emotiv, prudent si sensibil

Caracterul poate fi influentat de trasaturi temperamentale rezultand mai multe tipuri

de caracter:
-

tipul armonios, este adaptabil la mediu, optimist si sociabil de asemenea

pozitiv fata de cerintele sociale

tipul conflictual, impulsiv, neretinut, egoist si narcisist
tipul cu conflicte interne, este tipul care nu poate imbina raporturile sociale si

personale, este afectat de nevroze si stari patologice grave

tipul influentabil, este lipsit de opinie, fara initiativa si principii, isi gaseste un
grup in care se integreaza si devine dependent de el

Aptitudinea personalitatii reprezinta abilitatea de a dobandi indeletniciri, cunostinte

sau indemanari. Daca aptitudinile sunt sustinute de atitudini anti-sociale puternice
acestea pot forma un tip de personalitate delictual. Inteligenta este o aptitudine

generala, dar fructificata in conditii nefavorabile poate duce la formarea unei

personalitati de excroc, santajist sau de delapidator.
Dezvoltarea personalitatii se realizeaza in timp prin interactiunea din mediul familial,
scolar, asadar putem afirma despre comportamentul delictual ca se formeaza in timp,
printr-un proces de durata in care factorii biologici individuali se intrepatrund cu cei
sociali.