TESTE GRILĂ

1. Transferul de resurse băneşti, care are drept scop valorificarea economiilor băneşti disponibile,
se realizează prin intermediul:
a. pieţei de bunuri;
b. pieţei serviciilor;
c. pieţei financiare;
d. pieţei muncii.

2. Cei care dispun de un surplus financiar pe care îl pot pune la dispoziţia celor cu nevoi
financiare sunt:
a. unii membrii ai societăţii care investesc mai mult decât economisesc;
b. unii membrii ai societăţii care economisesc mai mult decât investesc;
c. unii membrii ai societăţii care dispun de valori imobiliare;
d. unii membrii ai societăţii cu o poziţie socială puternică.

3. Structurarea pieţei financiare în două mari componente, piaţa monetară şi piaţa de capital, este
determinată de:
a. cuantumul pentru care se cere sau oferă capitalul;
b. preţul pentru care se cere sau oferă capitalul;
c. legislaţia fiecărei ţări;
d. tipologia investitorilor.

4. Pe piaţa monetară, băncile sunt specializate în:

a. atragerea disponibilităţilor băneşti temporar libere în economie;
b. acordarea împrumutului celor cu nevoi temporare de capital;
c. atragerea disponibilităţilor băneşti ale gospodăriilor;
d. atragerea disponibilităţilor băneşti temporar libere în economie şi acordarea
împrumutului celor cu nevoi temporare de capital.

5. Pe piaţa monetară, băncile nu pot acorda credite decât:

a. pe termen scurt şi foarte scurt;
b. pe termen mediu;
c. pe termen lung;
d. pe termen mediu şi lung.

6. Principala caracteristică a pieţei de capital este aceea că:

a. întâlnirea dintre cererea şi oferta de capital se face prin intermediari financiari;
b. întâlnirea dintre cererea şi oferta de capital se face în mod direct;
c. întâlnirea dintre cererea şi oferta de capital se face prin intermediul băncilor;
d. întâlnirea dintre cererea şi oferta de capital se face prin intermediul societăţilor
comerciale.

7. Principalul avantaj al pieţei de capital constă în:

a. caracterul negociabil al titlurilor de creanţă;
b. caracterul nenegociabil al titlurilor de creanţă;
 c. numărul mic al titlurilor de creanţă;
d. numărul mare al titlurilor de creanţă;

8. Modalitatea de acoperire a nevoilor de capital, care se realizează prin finanţarea directă bazată
pe emisiuni de titluri proprii este specifică:
a. pieţei financiare;
b. pieţei monetare;
c. pieţei de capital;
d. pieţei serviciilor.

9. Rolul fundamental al unui sistem financiar este acela de a asigura:

a. alocarea eficientă a resurselor economice;
b. alocarea eficientă a resurselor financiare;
c. alocarea eficientă a resurselor naturale;
d. alocarea eficientă a resurselor demografice.

10. Cererea de capital îmbracă două forme:

a. cerere structurală şi cerere agregată;
b. cerere conjuncturală şi cerere agregată;
c. cerere individuală şi cerere agregată;
d. cerere structurală şi cerere conjuncturală.

11. Între factorii care determină cererea conjuncturală de capital nu se regăseşte:

a. deficitul balanţei de plăţi;
b. creşterea generală a preţurilor;
c. şomajul;
d. modificarea nivelului ratei dobânzii bancare.

12. Cererea şi oferta de capital se află în strânsă corelaţie cu:

a. riscul investiţional;
b. nivelul dobânzilor;
c. nivelul dividendelor;
d. toate variantele de mai sus sunt corecte.

13. Valorile mobiliare sunt:

a. clădirile şi construcţiile;
b. terenurile;
c. hârtiile de valoare;
d. metalele preţioase.

14. Segmentele definitorii ale pieţei de capital sunt:

a. piaţa primară şi piaţa secundară;
b. piaţa primară, piaţa secundară şi piaţa terţiară;
c. piaţa primară, piaţa secundară, piaţa terţiară şi piaţa cuaternară;
d. piaţa financiară şi piaţa monetară.
15. Piaţa secundară de capital constituie cadrul pentru:
a. tranzacţionarea titlurilor emise pe piaţa primară;
b. tranzacţionarea titlurilor emise pe piaţa monetară;
c. tranzacţionarea titlurilor emise pe piaţa valutară;
d. tranzacţionarea titlurilor emise pe piaţa externă.

16. Se poate spune că pe piaţa de capital:

a. piaţa primară este o piaţă a investitorilor, iar piaţa secundară este o piaţă a
emitenţilor;
b. piaţa primară este o piaţă a emitenţilor, iar piaţa secundară este o piaţă a
investitorilor;
c. piaţa primară este atât o piaţă a emitenţilor, cât şi o piaţă a investitorilor;
d. piaţa secundară este atât o piaţă a emitenţilor, cât şi o piaţă a investitorilor.

17. Hârtiile de valoare pentru finanţarea pe termen scurt sunt:

a. cecurile;
b. biletele la ordin şi certificatele de depozit;
c. acţiunile şi obligaţiunile;
d. acţiunile negociabile.

18. Hârtiile de valoare care îl asigură pe deţinător contra unui anumit risc sunt:
a. cecurile;
b. biletele la ordin şi certificatele de depozit;
c. acţiunile şi obligaţiunile;
d. acţiunile negociabile.

19. Hârtiile de valoare pentru finanţarea pe termen lung sunt:

a. cecurile;
b. biletele la ordin şi certificatele de depozit;
c. acţiunile şi obligaţiunile;
d. acţiunile negociabile.

20. Efectele de comerţ sunt reprezentate de:

a. obligaţiunile de stat şi bonurile de tezaur;
b. obligaţiunile societăţilor comerciale;
c. biletele sau bonurile de casă;
d. cambia, biletul la ordin sau cecul.

21. Conosamentul şi scrisoarea de trăsură sunt:

a. titluri care încorporează un drept de creanţă asupra unei sume de bani;
b. titluri care conferă deţinătorului dreptul de asociat;
c. titluri care încorporează un drept real;
d. titluri care conferă deţinătorului dreptul de a lua decizii în cadrul firmei.
22. Titlurile ce exprimă un drept real asupra mărfurilor aflate în depozite sau pe vase şi aeronave
sunt:
a. titluri de valoare comerciale;
b. titluri de valoare necomerciale;
c. titluri de valoare emise în serie;
d. titluri de valoare emise separat.

23. Instrumentele de plasament noi, create prin combinarea mai multor active financiare astfel
încât să rezulte un produs bursier standardizat sunt:
a. produse financiare primare;
b. produse financiare derivate;
c. produse financiare secundare;
d. produse financiare sintetice.
24. Contractele care reprezintă înţelegerea între două părţi de a vinde/cumpăra un anumit activ
financiar la un preţ prestabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare sunt:
a. contractele "present";
b. contractele "futures";
c. contractele "options";
d. contractele "medium"

25. Titlurile de valoare emise de o societate comercială, care reprezintă o cotă parte din capitalul
social al acesteia şi care conferă deţinătorului o serie de drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale
sunt:
a. acţiunile;
b. obligaţiunile;
c. cambiile;
d. titlurile de ipotecă.

26. Dreptul de preemţiune pe care îl are deţinătorul de acţiuni reprezintă:

a. dreptul de a dispune liber de acţiuni prin vânzare sau cedare;
b. dreptul de a participa la adoptarea deciziilor;
c. dreptul de menţinere a poziţiei de proprietar;
d. dreptul de control şi informare.

27. Acţiunile cu posibilitate limitată de transfer, menită să permită societăţii exercitarea unui
control strict asupra posesiei titlurilor sale sunt:
a. acţiuni la purtător;
b. acţiuni nominative;
c. acţiuni obişnuite;
d. acţiuni preferenţiale (privilegiate).

28. Acţiunile care asigură anumite avantaje faţă de cele obişnuite, referitor la repartizarea
profitului, dreptul de vot, dreptul de subscriere etc. sunt:
a. acţiuni la purtător;
b. acţiuni nominative;
c. acţiuni obişnuite;
 d. acţiuni preferenţiale (privilegiate).

29. Certificatul de investiţii propriu-zis reprezintă:

a. înscrisul celor care investesc pe piaţa monetară;
b. înscrisul celor care investesc pe piaţa de capital;
c. drepturile băneşti pe care le încorporează o acţiune;
d. drepturile de vot pe care le încorporează o acţiune.

30. Acţiunile proprii pe care societatea le cumpără de pe piaţă pentru a le revinde când preţul le
va creşte sunt:
a. acţiuni autorizate;
b. acţiuni puse în vânzare;
c. acţiuni de trezorerie;
d. acţiuni aflate pe piaţă.

31. Acţiunile emise şi puse în vânzare, pentru care societatea nu plăteşte încă dividende şi a căror
contravaloare urmează a fi încasată sunt:
a. acţiuni autorizate;
b. acţiuni puse în vânzare;
c. acţiuni de trezorerie;
d. acţiuni aflate pe piaţă.

32. Prin prisma raporturilor dintre deţinător şi eminent:

a. posesorul acţiunii este coproprietar, în timp ce posesorul obligaţiunii are doar
calitatea de creditor;
b. posesorul obligaţiunii este coproprietar, în timp ce posesorul acţiunii are doar
calitatea de creditor;
c. posesorul acţiunii este creditor, în timp ce posesorul obligaţiunii are calitatea de
debitor;
d. atât posesorul acţiunii, cât şi posesorul obligaţiunii sunt coproprietari în cadrul firmei
emitente.

33. În momentul emisiunii:

a. scadenţa este mai mică decât durata de viaţă a obligaţiunii;
b. scadenţa este egală cu durata de viaţă a obligaţiunii;
c. scadenţa este mai mare decât durata de viaţă a obligaţiunii;
d. între cele două nu există nici o legătură.

34. Euroobligaţiunile sunt:

a. obligaţiuni emise în interiorul Uniunii Europene;
b. obligaţiuni exprimate în moneda EURO;
c. obligaţiuni exprimate în monede străine;
d. obligaţiuni exprimate în moneda naţională.

35. Obligaţiunile pentru care emitentul nu se obligă să plătească dobânda până la scadenţă sunt:
 a. obligaţiuni clasice;
b. obligaţiuni cu durată variabilă;
c. obligaţiuni cu bonuri de subscriere;
d. obligaţiuni cu cupon zero.

36. Obligaţiunile care dau deţinătorului dreptul de a subscrie acţiuni, într-o anumită perioadă
determinabilă, în condiţii fixate anterior, sunt:
a. obligaţiuni clasice;
b. obligaţiuni cu durată variabilă;
c. obligaţiuni cu bonuri de subscriere;
d. obligaţiuni cu cupon zero.

37. Obligaţiunile care permit, la cererea deţinătorului şi pe parcursul unei perioade strict
determinate, convertirea lor în acţiuni ale societăţii existente sunt:
a. obligaţiuni convertibile;
b. obligaţiuni cu garanţie de schimb;
c. obligaţiuni rambursabile în acţiuni sunt titluri de valoare;
d. obligaţiuni indexate.

38. Obligaţiunile externe, exprimate într-o anumită monedă, pentru care dobânzile şi
rambursarea pot fi plătite într-o altă monedă, la o rată de schimb valutar fixată sunt:
a. obligaţiuni convertibile;
b. obligaţiuni cu garanţie de schimb;
c. obligaţiuni rambursabile în acţiuni sunt titluri de valoare;
d. obligaţiuni indexate.

39. Realizarea unor plasamente eficiente în valori mobiliare presupune îndeplinirea cumulativă a
trei premise, între care nu se regăseşte:
a. existenţa unor capitaluri mari, disponibile pe termen scurt;
b. existenţa unor capitaluri mari, disponibile pe termen lung;
c. cunoaşterea celor mai potrivite titluri în care se poate realiza investiţia în funcţie de
natura lor, situaţia bursieră, în ansamblu şi situaţia economico-socială a ţării în
perioada respectivă;
d. stăpânirea tehnicilor bursiere.

40. Persoanele fizice sau juridice, deţinătoare de capital monetar, care investesc în produse
specifice pieţei de capital şi care îşi asumă riscurile ce decurg din aceste investiţii sunt:
a. emitenţii;
b. investitorii;
c. statul;
d. băncile.

41. Persoane fizice care achiziţionează şi deţin titluri financiare pe care le gestionează personal
sunt:
a. investitorii individuali;
 b. emitenţii individuali;
c. investitorii instituţionalizaţi;
d. emitenţii instituţionalizaţi.

42. Persoanele juridice, care dispun de capitaluri obţinute prin colectare de la deţinătorii de mici
economii, a căror centralizare le permite să tranzacţioneze mari cantităţi de titluri sunt:
a. investitorii individuali;
b. emitenţii individuali;
c. investitorii instituţionalizaţi;
d. emitenţii instituţionalizaţi.

43. Băncile comerciale fac apel la investiţiile alternative, cum sunt cele în valori mobiliare
deoarece aceste investiţii prezintă următoarele avantaje:
a. dispersia riscului investiţional;
b. obţinerea de profituri;
c. posibilitatea lichidării rapide a investiţiei prin vânzarea pe piaţa bursieră;
d. toate variantele de mai sus sunt corecte.

44. Fondurile mutuale sunt constituite ca:

a. societăţi civile, cu personalitate juridică;
b. societăţi civile, fără personalitate juridică;
c. societăţi comerciale pe acţiuni;
d. societăţi în comandită pe acţiuni.

45. Între caracteristicile societăţilor de asigurare nu se înscriu:

a. contractele de asigurare se încheie, de regulă, pe perioade mari de timp (5, 10, 20
ani);
b. contractele de asigurare se încheie, de regulă, pe perioade mici de timp (5, 10, 20
luni);
c. primele de asigurare sunt încasate în rate;
d. nevoia de lichidităţi are caracter spontan (atunci când se produc evenimentele
asigurate).

46. Băncile centrale fac investiţii pe piaţa financiară în numele:

a. băncilor comerciale;
b. societăţilor de investiţii;
c. guvernelor naţionale;
d. societăţilor comerciale.

47. Investitorii care achiziţionează un pachet semnificativ de acţiuni ale unei societăţi cu scopul
de a-l păstra o perioadă îndelungată de timp şi cu dorinţa de a se implica activ în managementul
societăţii sunt:
a. investitorii strategici;
b. investitorii de portofoliu;
c. investitorii speculativi;
d. investitori privaţi.
48. Investitorii care cumpără acţiunile unei societăţi ca urmare a performanţelor înregistrate de
aceasta sunt:
a. investitorii strategici;
b. investitorii de portofoliu;
c. investitorii speculativi;
d. investitori privaţi.

49. Investitorii care urmăresc obţinerea unui profit cât mai ridicat în urma tranzacţionării
titlurilor financiare prin cumpărarea la un preţ scăzut şi vânzarea la un preţ ridicat, fără a fi
interesaţi de societatea în sine sunt:
a. investitorii strategici;
b. investitorii de portofoliu;
c. investitorii speculativi;
d. investitori privaţi.

50. Investiţia, în sine, poate fi privită sub două aspecte:

a. ca investiţie directă şi ca investiţie indirectă;
b. ca investiţie indirectă şi ca investiţie de portofoliu;
c. ca investiţie de portofoliu şi ca investiţie speculativă;
d. ca investiţie directă şi ca investiţie de portofoliu.

51. Persoanele autorizate ce prestează cu titlu profesional servicii de analiză a titlurilor

financiare, de selectare a portofoliului, de evaluare precum şi publicarea de opinii şi recomandări
referitoare la tranzacţionarea titlurilor sunt:
a. consultanţii de plasament;
b. consultanţii de afaceri;
c. cenzorii externi independenţi;
d. cenzorii interni independenţi.

52. Persoanele autorizate care efectuează activitatea de audit financiar sunt:

a. consultanţii de plasament;
b. consultanţii de afaceri;
c. cenzorii externi independenţi;
d. cenzorii interni independenţi.

53. Bursele de valori sunt:

a. pieţe primare reglementate;
b. pieţe primare nereglementate;
c. pieţe secundare reglementate;
d. pieţe secundare nereglementate.

54. Între condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească o bursă de valori mobiliare
privind crearea şi funcţionarea ei nu se regăseşte:
a. să existe obiectul de activitate al bursei, respectiv titlurile financiare ce vor fi
negociate;
 b. titlurile financiare emise să fie dispersate într-o proporţie cât mai mare în public
pentru a justifica specializarea unor persoane ca intermediari în tranzacţiile de bursă;
c. asigurarea unei reglementări stricte a tranzacţiilor vizând: limitarea numărului de
participanţi, stabilirea unui cod de conduită pentru intermediar, precizarea modului
de desfăşurare a şedinţelor etc;
d. crearea unor condiţii cât mai facile de negociere.

55. Asigurarea unei reglementări stricte a tranzacţiilor în cadrul bursei de valori vizează:
a. limitarea numărului de participanţi;
b. stabilirea unui cod de conduită pentru intermediar;
c. precizarea modului de desfăşurare a şedinţelor etc;
d. toate variantele de mai sus sunt corecte.

56. În România, bursa de valori este concepută ca:

a. instituţie privată cu personalitate juridică;
b. instituţie publică cu personalitate juridică;
c. instituţie publică fără personalitate juridică;
d. instituţie privată fără personalitate juridică.

57. Modelul general de administrare al unei burse de valori include următoarele categorii de
organisme:
a. organisme de decizie şi de execuţie;
b. organisme de decizie, de execuţie şi consultative;
c. organisme de decizie, de execuţie şi de control;
d. organisme de decizie, de execuţie, consultative şi de control.

58. Organismele de decizie ale unei burse de valori cuprind:

a. Adunarea Generală a bursei şi Comitetul bursei;
b. Compartimentul General al bursei şi Comitetul bursei;
c. Compartimentul General al bursei şi Comisia de control a bursei;
d. Departamentul de control al bursei şi Comitetul bursei.

59. Organul suprem de conducere a bursei de valori este:

a. Comitetul bursei;
b. Adunarea Generală a bursei;
c. Departamentul pentru cotaţii;
d. Departamentul de relaţii cu publicul şi relaţii internaţionale.

60. Organismul de conducere permanentă a bursei de valori, format dintr-un anumit număr de
membri în funcţie de mărimea şi importanţa bursei este:
a. Comitetul bursei;
b. Adunarea Generală a bursei;
c. Departamentul pentru cotaţii;
d. Departamentul de relaţii cu publicul şi relaţii internaţionale.

61. Principalele atribuţii ale Comitetul bursei constau în:

 a. elaborarea şi urmărirea respectării statutului şi regulamentului de organizare şi
funcţionare;
b. aprobarea structurii organizatorice a bursei;
c. angajarea cadrelor de conducere şi convocarea Adunărilor Generale;
d. toate variantele de mai sus sunt corecte.

62. Organismele care au ca sarcină desfăşurarea normală a activităţii curente a bursei şi cuprind
angajaţi cu funcţii de răspundere şi cu rol operativ sunt:
a. organismele de decizie;
b. organismele consultative;
c. organismele de execuţie;
d. organismele de control.

63. Organismele care au rolul de a asista şi de a consilia, prin intermediul unui personal
specializat, deciziile adoptate de conducerea bursei sunt:
a. organismele de decizie;
b. organismele consultative;
c. organismele de execuţie;
d. organismele de control.

64. Departamentul bursei de valori care asigură executarea contractelor bursiere este:
a. departamentul pentru cotaţii;
b. departamentul de supraveghere a pieţei;
c. departamentul de clearing;
d. departamentul informatic.

65. Departamentul bursei de valori cu rol în admiterea titlurilor pe piaţă şi informarea asupra
acestora este:
a. departamentul pentru cotaţii;
b. departamentul de supraveghere a pieţei;
c. departamentul de clearing;
d. departamentul informatic.

66. Departamentul bursei de valori care asigură controlul tranzacţiilor este:

a. departamentul pentru cotaţii;
b. departamentul de supraveghere a pieţei;
c. departamentul de clearing;
d. departamentul informatic.
67. Organismul consultativ al bursei de valori care urmăreşte respectarea normelor şi
procedurilor legale privind încheierea şi derularea tranzacţiilor este:
a. comitetul de supraveghere;
b. comitetul de disciplină;
c. comitetul de conducere;
d. comisia de arbitraj.
68. Organismul consultativ al bursei de valori care răspunde de respectarea normelor de etică şi
deontologie profesională a celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul bursei este:
a. comitetul de supraveghere;
b. comitetul de disciplină;
c. comitetul de conducere;
d. comisia de arbitraj.

69. Organismul consultativ al bursei de valori cu rol în soluţionarea litigiilor aferente activităţii
specifice bursei este:
a. comitetul de supraveghere;
b. comitetul de disciplină;
c. comitetul de conducere;
d. comisia de arbitraj.

70. Intermediarii de bursă sunt firme care asigură serviciile de încheiere şi derulare a tranzacţiilor
bursiere şi nu pot fi:
a. societăţi de bursă;
b. băncile;
c. casele de schimb valutar;
d. remizierii.

71. Brokerii sunt:

a. reprezentanţi ai investitorului;
b. reprezentanţi ai emitentului;
c. reprezentanţi ai bursei de valori;
d. reprezentanţi ai statului.

72. Societăţile de bursă pot acţiona:

a. numai ca brokeri;
b. numai ca dealeri;
c. numai pe cont propriu;
d. ca brokeri şi ca dealeri.

73. Persoanele fizice, angajaţi sau reprezentanţi exclusivi ai intermediarilor bursieri, care
acţionează efectiv în bursă, fiind singurii abilitaţi să realizeze efectiv operaţiunile pe care le
presupune încheierea şi lichidarea tranzacţiilor bursiere sunt:
a. agenţii de vânzări;
b. agenţii de bursă;
c. agenţii comerciali;
d. agenţii de intermediere.

74. Condiţiile de admitere a titlurilor au determinat existenţa mai multor pieţe bursiere, între care
nu se înscrie:
a. piaţa acţiunilor;
b. piaţa obligaţiunilor;
 c. piaţa cambiilor;
d. piaţa titlurilor derivate .

75. Piaţa unde predarea titlurilor şi încasarea contravalorii acestora se efectuează pe loc sau cel
mai târziu după câteva ore sau zile este:
a. piaţa tranzacţiilor la vedere;
b. piaţa tranzacţiilor imediate;
c. piaţa tranzacţiilor la termen;
d. piaţa tranzacţiilor viitoare.

76. Piaţa unde predarea titlurilor şi încasarea contravalorii este amânată până la o dată ulterioară
numită data lichidării este:
a. piaţa tranzacţiilor la vedere;
b. piaţa tranzacţiilor imediate;
c. piaţa tranzacţiilor la termen;
d. piaţa tranzacţiilor viitoare.

77. Operaţia prin care se stabileşte cursul unui titlu:

a. evaluare;
b. măsurare;
c. cotaţie;
d. înregistrare.

78. Sistemul clasic de cotaţie şi care constituia cândva unicul mod de cotare a valorilor
mobiliare, iar în prezent deţine încă o pondere însemnată îl reprezintă:
a. strigarea;
b. licitaţia scrisă (închisă);
c. licitaţia deschisă;
d. licitaţia la vedere.

79. Lichidarea tranzacţiilor negociate la bursă poate fi realizată în două moduri:

a. direct şi prin compensare centralizată;
b. indirect şi prin compensare centralizată;
c. direct şi centralizat;
d. indirect şi centralizat.

80. Organismul care realizează lichidarea efectivă a tranzacţiilor deoarece îi revin toate
obligaţiile de a face plăţi membrilor săi în schimbul preluării drepturilor de a face toate încasările
generate de tranzacţiile încheiate la bursă poartă numele de:
a. casă de depozit;
b. casă de compensaţie;
c. casă de schimb;
d. casă de lichidare.
81. Câştigul obţinut ca urmare a deţinerii unei anumite valori mobiliare pe o anumită perioadă de
timp poartă numele de:
a. venit;
b. dividend;
c. dobândă;
d. rentabilitate.

82. Pentru măsurarea riscului unor valori mobiliare, cele mai utilizate instrumente sunt:
a. dispersia şi abaterea medie pătratică;
b. rata rentabilităţii;
c. rentabilitatea aşteptată;
d. rentabilitatea estimată.