EVREII DIN ROMANIA

(1939-1944)
Terminologia

Nici biblia ebraic, nici traducerea greac (LXX), n-au dezvoltat un vocabular specific
pentru a distinge naiunea lui Israel de ceea ce noi numim acum ne-evreii. Cuvntul
ethnos (ethne), naiune, poate fi foarte general i universal, dei deja n perioada precretin cuvntul a dezvoltat semnificaia unei alte naiuni dect ea nsi (dezvoltarea
termenilor precum ethnarches, ethnarch sau conductorul unei minoriti etnice, i
adjectivul ethnikos, naional, n Polybius i oriunde altundeva). Astfel n LXX este
tradus de obicei goy, naiune, n mod normal referindu-se la alte naiune n afar de
Israel; i, de asemenea, cuvntul am, precum i naiune, cnd acel cuvnt nu se refer la
naiunea Israel.

Scurt istoric al evreilor din Romania.

La ntoarcerea armelor, n august 1944, opinia publica din Romnia stia prea putin - din
auzite - despre deportarile si mortii din Transilvania. Tot din auzite, frnturi de informatii
despre soarta evreilor din sudul Transilvaniei anexat de Ungaria prin "arbitrajul" de la
Viena (30 august 1940). Aceeasi opinie publica stia, mai mult sau mai putin, care era
situatia evreilor din Romnia, n hotarele ei din septembrie 1940.
In toamna anului 1944, presa ncepe sa scrie cte ceva despre executiile sumare din
Basarabia, n vara anului 1941, si despre lagarele din Transilvania.
Procesele criminalilor de razboi - ntre 14 mai si 14 iulie 1945 - aduc o serie de elemente
n plus. Patru din cele cinci loturi judecate de "Tribunalul Poporului" i cuprindeau pe cei
ce "administrasera" lagarele dintre Nistru si Bug. Presa, strict cenzurata, a redat mai pe
larg desfasurarea primului proces, cu represaliile de la Odessa, din octombrie 1941.
Celelalte procese au fost redate mult mai sumar. Ulterior, au fost judecati si condamnati si
autorii pogromului de la Iasi din iunie 1941.
Informarea opiniei publice despre soarta evreimii din Basarabia si din nordul Bucovinei
s-a facut cu retorica obisnuita a presei comuniste. Faptele au fost necate ntr-o avalansa
de vorbe si calificative; nu s-au publicat n presa documente cu numarul victimelor.
Din proprie initiativa, Matatias Carp a tiparit la Bucuresti, n 1947, trei volume cu acte
oficiale si alte marturii (dar fara trimiteri la fondurile de arhiva).
La procesul maresalului Antonescu, al lui Mihai Antonescu si al altor membri ai
guvernului sau (6-17 mai 1946), actul de acuzare - 123 de pagini tiparite - cuprinde
cteva paragrafe - n total, circa 12 pagini - privind "romnizarea, deportarea si uciderea
evreilor din Basarabia si nordul Bucovinei". Acuzarea nu face o expunere sistematica a
politicii de discriminare rasiala, de deportare, cu consecintele ei. Se dau unele cifre. Ca,
de exemplu, bunurile agricole si industriale confiscate de la evrei: 486354 de hectare si
1471 de unitati industriale (mori, teascuri de ulei, fabrici de spirt etc.).
Se precizeaza totalul deportarilor din Basarabia si Bucovina: 108000. Cte victime? Actul
de acuzare spune numai: "mii de barbati, femei si copii au pierit de foame, frig si boli".
Dupa proclamarea Republicii Populare Romne, capitolul despre deportarea evreilor
basarabeni si bucovineni n-a mai fost deschis timp de foarte multi ani. Nici despre
situatia evreilor din Romnia, ntre 1940 si 1944.
Manualele scolare mentioneaza programul de la Iasi, "unde au fost asasinati peste 2000
de oameni, n cea mai mare parte evrei"; de asemenea, "numerosi alti cetateni, fara
deosebire de nationalitate, dar n special evrei, au fost internati n tabere de munca". In
rest, nimic.
In 1984, la 40 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord de catre
autoritatile ungare, sub directiva celor hitleriste, a fost publicata la Bucuresti o lucrare pe
aceasta tema. Anterior (1979), aparuse si un studiu despre progromul de la Iasi (iunie
1941).
Sub regimul comunist, timp de 42 de ani, capitolul despre lagarele din Transnistria a
ramas nchis. Dupa decembrie 1989, a nceput publicarea unor documente si articole. O
cercetare sistematica a arhivelor din Romnia este n curs de efectuare.
Prezentul comentar cuprinde datele principale asupra istoriei comunitatilor evreiesti din
Romnia, n intervalul 1939-1944, cte au fost accesibile pna n 1996 inclusiv.
1. Potrivit recensamntului oficial din 1930, totalul evreilor din Romnia - dupa etnie era de 728115.

In urma amputarilor teritoriale din vara anului 1940, populatia evreiasca s-a mpartit n
felul urmator:
- n Romnia 312972
- n U.R.S.S. (Basarabia si nordul Bucovinei) 275419
- n Ungaria (Transilvania de N V) 138917
- n Bulgaria (Dobrogea de Sud) 807
- total 728115
La 9 decembrie 1919, guvernul romn semnase cu "Puterile aliate si asociate" Tratatul
asupra minoritatilor. Prevederile au fost ulterior confirmate prin Constitutia din 29 martie
1923 si legea din 25 februarie 1924. Prin aceasta ultima legiuire, dobndeau cetatenia
romna de plin drept toti locuitorii fosti cetateni ai Imperiului austro ungar sau rus care
aveau domiciliul administrativ n Transilvania, Banat, Crisana si Maramures la 1
decembrie 1918, n Bucovina la 28 noiembrie 1918 si n Basarabia la 9 aprilie 1918.
2. La 21 ianuarie 1938, guvernul prezidat de Octavian Goga publica un decret prin care
toti evreii cetateni romni vor trebui, n termen de 20 de zile de la afisarea listelor pe
comune si orase, sa aduca actele doveditoare cerute prin legea din 25 februarie 1924.
Motivarea? faptul ca, ntre 1918 si 1924, o suma de evrei din cele doua foste imperii
(austro ungar si rus) s-au stabilit ilegal n Romnia. "Motivarea" oficiala nu precizeaza
numarul acestor imigranti.
Rezultatul: a fost revizuita situatia a 617396 de evrei, dintre care 392172 (63,50%) au
pastrat cetatenia romna, iar 225222 au pierdut-o (36,50%). Acestia din urma au obtinut
certificate de identitate pe un an, cu drept de prelungire. Erau considerati ca straini si
supusi regimului juridic al acestora.
3. La 8 august 1940, la propunerea guvernului prezidat de ing. Ion Gigurtu, regele Carol
al II lea semneaza "Decretul lege privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din
Romnia. Textul stabileste "distinctia politica si juridica ntre romnii de snge si
cetatenii romni". Defineste ca evrei pe toti cei de religie mozaica, inclusiv cei nascuti
din casatoriile mixte (evrei crestini) si "evrei atei". Decretul lege stabileste si trei
categorii de evrei. Indatoririle lor militare se transforma n obligatie fiscala sau n una de
munca. Li se interzice sa dobndeasca proprietati rurale sau sa poarte nume romnesti. Se
va opera segregarea n nvatamntul de toate gradele, potrivit unor "dispozitiuni legale
oficiale". In termen de 3-6 luni, toti salariatii evrei vor fi ndepartati. Incalcarea
dispozitiunilor edictate la 8 august 1940 se pedepsea cu nchisoare corectionala de la 1
luna la 12 ani, dupa, caz. Un al doilea decret, tot din 8 august, interzice "casatoriile ntre
romni si evreii de snge". Sanctiunea: nchisoare corectionala de la 2 la 5 ani.
In ce mprejurari au fost edicate si puse n aplicare decretele din 8 august 1940? Fundalul
l constituie ncercarea de ultima ora a regelui Carol al II lea de a se alinia la politica
Reich-ului nazist. De a obtine un eventual sprijin al berlinului n viitoarele discutii cu
Budapesta si Sofia, ale caror revendicari teritoriale erau explicit sustinute de cancelarul
Adolf Hitler.
Tot n fundal se afla si dreapta antisemita din romnia. Cele doua partide cu program
antisemit - Partidul National Crestin si Totul pentru ara -, desi rivale ntre ele, obtinusera,
la ultimele alegeri parlamentare, din decembrie 1937, un procent de 24,73% din voturi.
Partidele democratice traditionale - si ele aflate n apriga competitie - ntrunisera 66,89%
din total.
Represiunea antilegionara a regimului autoritar al regelui Carol al II lea decimase si

eliminase fizic multe cadre de conducere ale Legiunii (1938-1939). Dar victoria fulger a
Wehrmachtului din mai-iunie 1940 deschisese si extremei drepte din romnia o
conjunctura deosebit de favorabila.
S-au adaugat si mprejurarile speciale din iunie iulie 1940, determinate de ultimatumul
sovietic (26 iunie) si de evacuarea precipitata a armatei si administratiei romne din
Basarabia si nordul Bucovinei.
Inca din noaptea de 27 spre 28 iunie, orele 3 dimineata, trupe sovietice si fac intrarea
prin cinci puncte n teritoriul romnesc. Concomitent, ncep sa actioneze comandouri
specializate n a crea panica, dezorganizare si confuzie generala. Atari manifestari au loc
la Chisinau, Cernauti, Soroca, Tighina, Reni. Surse sovietice consemneaza starea de spirit
a populatiei basarabene, chiar din prima zi a retragerii armatei si administratiei romne:
"...rusii indiferenti; evreii aclama intrarea Sovietelor n Basarabia. Romnii de la sate
surprinsi de evenimente, nu nteleg ce se petrece".
Stare de spirit confirmata de un raport informativ din 29 iunie 1940 adresat Marelui Stat
Major Romn: "...populatia oraselor si trgurilor ne este completamente ostila, spre
deosebire de aceea a satelor, trista si binevoitoare".
Partidul Comunist din Romnia jubila. Intr-un manifest clandestin (8 iulie), acesta saluta
n cuvinte superlative "eliberarea" Basarabiei de sub jugul capitalistilor si exploatatorilor
romni. In alte manifeste din iulie august 1940, P.C.d.R. reclama dreptul la
autodeterminare si pentru celelalte teritorii "anexate" de statul romn n 1918. Era vizata
ntreaga transilvanie.
Opinia publica percepea Partidul Comunist din Romnia ca o simpla sucursala a
Internationalei a III-a, alcatuit mai ales din minoritari. In momentul cnd o tara ntreaga
se simtea amenintata, P.C.d.R. cerea, direct, dezmembrarea statului. Opinia publica
romneasca nu avea cum sa-si ndrepte nemultumirea fata de regimul autoritar al regelui
Carol al II-lea. Nu avea mijloacele parlamentare pentru a interpela guvernul. Presa era
sub cenzura. Lumea nu-si dadea nca seama ca Basarabia fusese anexata de Soviete n
ntelegere cu Berlinul. Nici nu anticipa "arbitrajul" ce va fi impus la Viena de ministrii de
externe ai Reich-ului si Italiei.
"Ieri seara, a cazut ca un traznet vestea ultimatumului sovietic prin care ni se cere
Basarabia si Bucovina...", noteaza la 28 iunie 1940, medicul si scriitorul evreu Emil
Dorian. "...Jale mare si fierbere n tot orasul... Se vorbeste de pretentii bulgare si
unguresti, de o interventie militara a noastra..." Si Emil Dorian noteaza n continuare, la
30 iunie: "Ceea ce s-a asteptat s-a ntmplat ntocmai: un resentiment din ce n ce mai
puternic mpotriva evreimii, pentru felul n care evreii din Bucovina si Basarabia ar fi
ntmpinat pe rusi... Asa ncepe atmosfera pentru pedepsirea tapului isapasitor. A
impresionat penibil faptul ca toti evreii cernauteni si basarabeni au plecat imediat acasa...
Astazi, chiar, studentii medicinisti evrei si-au pierdut examenele, fiindca n-au fost lasati
sa intre n facultate".
"Romnii - consemneaza, la 12 iulie 1940, un raport al Legatiei americane din Bucuresti doresc, parca, n general, sa-si verse mnia, fie direct, fie pasiv, asupra evreilor, pentru
evenimentele care au avut loc n Basarabia; ndeosebi pentru multele cazuri care, acum,
ncep treptat sa fie cunoscute, n care evrei, ajutati sau ncurajati de comunisti si de alti
localnici, s-au ridicat mpotriva oficialitatilor romnesti ce se retrageau la vremea intrarii
rusesti"(n Basarabia).
Conducerea Comunitatilor evreiesti din Romnia - presedinte dr. Wilhelm Filderman -

ncepe, de la 4 iulie, colectarea unor ajutoare pentru refugiatii din Bucovina si Basarabia.
Evreii de rit spaniol subscriu 100000 de lei; cei din Ardeal 200000; altii trimit bani direct
Crucii Rosii. Gesturile ramn fara publicitate.
Cum Marele Stat Major Romn daduse ordine stricte sa nu se raspunda n nici un fel la
provocari, tensiunea la unele unitati militare era n crestere. "In general, armata si
populatia evacuata din Basarabia si manifesta revolta contra evreilor. Nu sunt excluse
manifestatiuni antisemite mai grave din partea armatei". Raport contrainformativ trimis la
2 iulie de comandantul Armatei a 4-a, catre Marele Stat Major). Comandantul Grupului
de Armate nr. 1 ia masuri de paza si de ntarire a garzilor militare n gari; trenurile sunt
nsotite de patrule militare pentru a asigura securitatea calatorilor.
In unele locuri situatia scapa de sub control. Ca la Dorohoi, la 2 iulie 1940. Militari din
Regimentul 3 graniceri, abia sositi din Basarabia, "...unde au avut dificultati foarte mari
cu evreii de la nord de Prut... s-au razbunat". Au fost mpuscati mortal 40 de evrei si raniti
15. Printre victime si militari evrei din armata romna! Au fost devastate cteva pravalii.
Ordinea a fost restabilita "cu ofiteri din trupa lui Ghiocel" (nume de cod al subunitatii
militare). Dar ireparabilul se produsese.
De la 29 iunie la 6 iulie 1940, numarul evreilor ucisi n diferite locuri din nordul
Moldovei a fost estimat la 136, dintre care 99 au fost identificati (inclusiv 14 copii).
Evidenta documentara acumulata ntre timp arata ca actele de agresiune si batjocorire
mpotriva unitatilor romne ce se retrageau, ncepnd cu 28 iunie 1940, au fost facute de
elemente din Armata Rosie, n cooperare cu bande, mai ales din minoritari, ntre care si o
suma de evrei. Raspunderea acestor acte apartine unor persoane individuale. Ceea ce nu a
mpiedicat acumularea unei psihoze antievreiesti, extinsa asupra unei etnii ntregi, ca
atare.
4. Comunitatile evreiesti de dupa 6 septembrie 1940 s-au aflat n situatii diferite, dupa
amputarile teritoriale impuse Romniei n intervalul 28 iunie-30 august 1940. Anume:
I. Evreii din Romnia n noile ei hotare (septembrie 1940);
II. Din Basarabia si nordul Bucovinei:
a) sub administratie sovietica (28 iunie 1940-22 iunie 1941);
b) dupa reintegrarea acestor teritorii la Romnia (finele lunii iulie 1941 august 1944).
III. Din Nordul Transilvaniei anexata de Ungaria (30 august 1940 -26 octombrie 1944).
I. Evreii din Romnia (n hotarele din septembrie 1940). "Federatia Uniunii de
Comunitati Evreiesti din Romnia" a continuat sa functioneze pna la 16 decembrie
1941. A fost dizolvata la aceasta data si nlocuita cu "Centrala Evreilor din Romnia",
singura organizatie autorizata sa reprezinte interesele colectivitatii evreiesti. Centrala si
extindea competenta asupra tuturor comunitatilor, societati de binefacere, culturale,
religioase, sportive sau de alta natura, precum si asupra institutiilor de interes obstesc.
Legislatia si masurile discriminatorii au fost de trei feluri: epurari; deposedari de bunuri
imobiliare si firme de comert; felurite contributii si prestatii.
a) Epurari. Indepartarea personalului evreiesc a avut loc din teatre (inclusiv cele
particulare); din orice alte formatii artistice si culturale; din barourile de avocati; din
colegiul medicilor - medicii evrei vor putea ngriji numai bolnavi evrei si numai n spitale
evreiesti.
Evreii au fost exclusi de la serviciul militar - dar impusi la plata unor taxe sau prestarea
unor munci de interes obstesc. Aceleasi excluderi i priveau pe farmacisti, veterinari,
ingineri, subingineri, arhitecti si conductori arhitecti.

In cadrul nvatamntului particular, profesorii si elevii evrei au fost autorizati sa si

organizeze "scoli proprii de grad primar si secundar".
Cum, n 1940, studentii evrei au fost ndepartati din facultati, comunitatile au organizat
cursuri particulare de tip universitar, predate de cadre universitare, n institutii sub diferite
nume: Colegiul pentru studentii evrei, cursuri de pregatire sanitara, tehnica, teoretica,
scoala de arte etc. (respectiv, studii medicale, politehnice, umanistice etc.).
In afara acestor masuri de segregare, a fost edictat un "Decret lege pentru romnizarea
personalului din ntreprinderi - cu termen de aplicare 31 decembrie 1941. Ca un corolar,
s-a constituit "Centrul National de Romnizare" (C.N.R.), "persoana juridica de drept
public, avnd scopul de a romniza bunurile intrate n patrimoniul statului si a ajuta la
romnizarea vietii economice".
b) Confiscari, deposedari de bunuri. Au fost confiscate si trecute n patrimoniul statului,
cu tot inventarul lor, proprietatile rurale ale evreilor, sub orice titlu le-ar detine. Li s-au
anulat autorizatiile pentru vnzarea "produselor monopolului statului" (tutun, sare); au
fost "romnizate" casele de film, salile de cinematograf, birourile de voiaj si turism; au
fost confiscate vasele maritime sau fluviale aflate n proprietatea evreilor.
O masura de amploare a fost trecerea n proprietatea statului a proprietatilor urbane
evreiesti: pna la 31 decembrie 1943, masura a cuprins 75385 de apartamente, din care
1656 au fost repartozate unor institutii, iar 58980 la particulari.
Evreilor li s-a interzis sa foloseasca aparatele de radio receptie, pentru a nu raspndi "stiri
de propaganda contra intereselor tarii..., alarmnd permanent populatia". In sfrsit, li s-au
retras permisele de conducere a autovehiculelor.
c) Impuneri la felurite contributii sau prestatii. Comunitatile trebuiau sa presteze "munca
obligatorie" n folosul statului. Denumirea a fost folosita spre a deosebi prestatia evreilor
de "munca de folos obstesc" obligatorie a tineretului romn, efectuata "ntr un scop
educativ, constructiv si patriotic".
A fost instituita obligatia evreilor de a contribui - fiecare potrivit starii materiale - la
"constituirea de stocuri de mbracaminte n interes social". Valoarea efectiva a hainelor si
lenjeriei si a altor contributii n natura a fost, pna n ianuarie 1943, de 1800135650 de
lei.
Cum au fost efectiv puse n aplicare toate aceste legi si reglementari? Istoria
comunitatilor evreiesti din Romnia, n intervalul 1940-1944, nu s-a scris nca. Un
material documentar extrem de variat si asteapta cercetatorii. Cte ceva se poate spune,
nsa, si n stadiul actual al documentarii.
In primul rnd, "romnizarea". La 4 octombrie 1940 - sub regimul legendar - se numesc
"comisari de romnizare", cu depline puteri pe lnga ntreprinderile si societatile evreiesti
si straine. Abia numiti, majoritatea "comisarilor" se dedau la abuzuri, hotii, santaje,
afaceri. O recunosc deschis Mircea Cancicov, ministrul economiei, si generalul Ion
Antonescu, n Consiliul de Ministri din 18 decembrie 1940.
Situatia a devenit att de alarmanta, nct, la 18 ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu
desfiinteaza comisariatele de romnizare. Pune n locul lor o Comisie Centrala. Scopul
ei? Organizarea unui sistem unitar al ntreprinderilor evreiesti. Scopul noii masuri - o
spune legiuitorul explicit - este "sa nlature primejdia unui marasm economic n productia
nationala si n exercitiul comertului, datorit unei dezordonate transferari de fonduri
comerciale si industriale".
Comisarii de romnizare reusisera sa dezorganizeze unitatile industriale si comerciale n

asa masura, nct guvernul - cu toata politica sa antisemita - se vedea obligat sa dea
oarecum napoi.
Evreii erau de mult timp, de decenii, parte alcatuitoare a societatii romnesti, a feluritelor
sectoare ale economiei, a lumii carturaresti, a publicisticii, a artelor. In viata cotidiana
functionau mii si mii de legaturi individuale, ct si raporturi personale ce mergeau
dincolo de cele profesionale. De aceea, s-au gasit si unele modalitati de a ocoli legea.
Astfel, o firma trecerea sub nume romnesc, dar continua sa pastreze, ntr-un fel sau altul,
si o parte din fostii patroni sau administratori evrei. O recunoaste explicit decretul de
desfiintare a comisarilor de romnizare. Ei fusesera numiti - spune legiuitorul - ca sa
"mpiedice trecerea sub nume romnesti simulate a ntreprinderilor evreiesti".
Ca lucrurile au continuat, o arata un decret din 13 martie 1942. Articolul I interzice strict
"camuflarea prin acte si operatiuni de orice natura si n orice forma ncheiate ntre evrei,
ntre evrei si neevrei [-romni - nota D.C.G.], sau ntre neevrei, dar n interesul evreilor,
privind bunuri, drepturi si interese evreiesti de pe teritoriul statului...". Pedepsele pentru
faptuitori: de la 5 la 15 ani munca silnica sau nchisoare corectionala de la 1 la 10 ani.
Desigur, daca razboiul ar fi nclinat n favoarea Reich-ului nazist, "romnizarea" ar fi dus
la apropierea si excluderea totala a evreilor. Dar asa, s-a mai cstigat timp. Iar evolutia de
pe fronturile de lupta a facut ca aceasta legislatie sa-si gaseasca o tot mai relativa
aplicare, cu toate ncercarile administratiei de a o revitaliza chiar n ianuarie 1944.
Au fost unele initiative de a-i obliga pe evreii din Romnia sa poarte "Steaua lui David".
Porunca vremii, virulent cotidian antisemit si pronazist, o cerea cu insistenta. Dupa
ntrevederea cu dr. Wilwelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti,
maresalul Ion Antonescu da dispozitii, la 8 septembrie 1941, ca semnul distinctiv "Steaua lui David" - sa fie suprimat n toata tara. Consulatul romn din Paris cerea, de
asemenea, ca evreii cetateni romni aflati n Franta ocupata sa fie exceptati de la
"purtarea stelei evreiesti".
Relaiile dintre evrei i neamuri .
Dei relaiile dintre indivizi care nu se ndoiesc au acoperit ntreaga gam de
posibiliti, sunt posibile cteva perspective generale.
Atitudinea neamurilor fa de evrei .
O investigaie eshaustiv ar avea nevoie s disting ntre evrei din Israel
vzui ca o naiunea care triesc n propria lor ar ca strini (strin) i
evreii din diaspor vzui ca o ameninare potenial i apropiat a
vecinilor. Iudaismul oficial nu numai c a fost tolerat, dar a i ctigat
anumite privilegii. Evreii au putut i au obinut poziii nalte n stat. Multe
referine timpurii descriu evreii ca o naiune de filosofi i stau mrturie
interesului larg n conceptul evreilor despre Dumnezeu. Pentru unii
monoteismul evreilor a fost echivalent cu ateismul pentru c au refuzat s
se nchine zeilor imperiulului, iar Dumnezeul lor nu avea nici form nici
imagine.
Atitudinea evreilor fa de neamuri.

Datorit naturii a puriti legilor din Thora, evreii erau aproape forai s priveasc
neamurile ca necurai, dar un asemenea ritual necurat nu era neaprat o interzicere a
prieteniei i a cooperrii. Oricum era de o semnificaie major numai pentru cei ce doreau
s intre n Templul de la Ierusalim (dei e clar c ritualurile curirii se fceau departe de
Ierusalim), i toi farisei din afara Israelului au trebuit s se obinuiasc cu ideea c ei
nii erau contaminai cu ne-curirea corpului. Anumite grupuri n iudaism au meninut
o separare rigid, poate c n special aceia care priveau Israelul ca fiind corupt i pe ei
nii ca fiind curai, dar nici chiar asta s-ar putea s nu fi fost la fel de rigid dup cum
ne ateptam noi s fie. Pentru toat izolarea sa, comunitatea de la Qumran e evident c
avea legturi cu alte grupuri de evrei la care ne-am ateptat s fie ostile precum unor
corespondeni de-ai lor i centrul lor din Ierusalim depune mrturie, i este de neneles c
contactele cu lumea din afar.

Folosirea crestinilor misionari romani in grupuri etnice evreiesti.

Datorit condiiilor politice, romnii pot lucra mai uor in cadrul grupurilor etnice
unde occidentalii nu pot intra asa usor.
i Dumnezeu caut misionari romni. Este voia lui Dumnezeu ca orice biseric
s fie implicat n lucrarea de misiune. Ajungem la aceast concluzie dac
nelegem planul de mntuire al lui Dumnezeu. Biblia ne ofer multe ilustraii
despre ceea ce face Dumnezeu n lume i cum ne putem implica i noi n
lucrarea Sa. Noi nu facem aceast lucrare singuri. Dumnezeu lucreaz mpreun
cu noi. Evanghelia dup Matei se ncheie cu fgduina Domnului Isus: Eu sunt
cu voi n toate zilele, pn la sfritul veacului (Matei 28:20). Bisericile
evanghelice din Romnia au multe resurse. Acum exist n Romnia mai muli
credincioi, mai multe biserici, mai multe institute biblice i organizaii cretine
dect oricnd. Poate cea mai important surs este biserica credincioii.
Potenialii misionari au nevoie de o pregtire special pentru a putea ndeplini
misiunile transculturale. Este esenial nelegerea nvturii biblice referitoare la
misiune. Invatarea limbii iudaice este un atuu in plus in misionarea acestora cu
Evangelia lui Cristos. Noul Testament ne arat c biserica local are un rol foarte
important n trimiterea misionarilor. Bisericile locale trebuie s descopere care
este rolul lor i s acioneze trimind misionari. Este clar ca fiind misionar in
etnia evreiasca din Romania trebuie sa avem un plan bine stabilit si flexibil,
referindu-ne la adaptarile pe care trebuie sa le avem in cultura, comportamentul,
viata sociala, accesibilitatea si acceptarea noastra de misionari devenind una
mai digerabila si mai eficienta.