COME.

NT ARIILE
SAlJ

EXPLlCAR~A RPISTOUI CArRA ERR~I

A

CRLUI INTRU SFINTI, PARINTELUI NOSTRU

tOf\N CHRISOSTOM
ARH IEPISCO P CONSTANTINOPOLEI

(Expusa din insemnari,dupa moartea lui, de Constantin

Presviterul Antiohiei).

Traducere din Iilllba elena, editia de Oxonia 1862

$1

VIATA
, Sl
, ACTIVITATEA SF. CHRISOSTOM
DE

Theodosie AthanBsiu
E PJ SCOP ROM AN ULUI

TIPOGRAFIA CAR'PLOR BrSERICE;;TI

::1-923
 PREcuvANTARE.

Prinanul 1896 pe dnd m~ gaseam la Athena C:1 stu-'

dent al Facriltatii de Theologie, intr'una din zile intor-
dndu-ma spre casa d~ la F'aeultate, intovanl~it de amicii
mei : Dr. V. Gai'na de la Cern~uti, care era trimis la A-
thena de raposatul Mitropolit de acolo Silvestru Morariu,
spre aauQ'ia timp ' de un an la Facultatea de Theologie,
~i Theohari .Antonescu, care ~i dansul era trimis de Gu-
vern dea frecventa la ~coala de Arhiologie (ambii dupa
Intoarceff~ pe 'la' catedrele lor: eel dintai Dr. Gaina la
Facultatea theologicadin Cernauti ~i Rector al Universi-
tatei respective; iata eel al doilea Theohari Antonescu
Profesor 'de Arh!oJogie la Facultatea de ~tiinti din Iassy,
ambiizic incetati din viata) ----c- am intrat intr'o librarie
cu carti grece~ti vechi. Prietenul men Gaina mi-a , atras
atenthinea aSilpra catorva volume 1ntitulate : I10tJ.'tljp,a:ta. 'too
EV 6.'(tOt~ I1a'tp6c; iJtJ.&y' ~) xptaoaotJ.oo d~7td.aa.; 't6.; S1tia'toA&'~
'too I1a.6A~)ll= Come,ntarille celui dintru Sfinti ParinteJui
nostru loan Chi-'isostom asupra tuturor Epistolelor lui Pa-
vel. lata ni~te cart) de 0 mare importanta theologica-'-
mi-am zise~ - ';;iimediat Ie-am cumparat,
lntorcandu.-ma in tara, tn anul 1899, am fost numit E-
gumen al bis. Sf. Spiridon din ]assy, ~i aco\o., dupain-
demnul raposatlJlui Ellinist C. Erbiceanu, Profesor ~i De-
can pe atunci al Facultatii de Theologie, am ~i luat ho-
tarirea de a traduce , in romane~te aceste Comenta1'ii si
imediat m-am pus pe lucn:i.
Lainceput am tTadus ]sagogia, sau Trt"oducerea tn

*) 'IrociYVoo roil
 -4-
Noul Testament, de renumitul Profesor de la Facultatea
Theologica de ia Athena, N. Damalhl- neimprimata nici
p~na astazi din cauza lmprejurarilor l?i a scumpetei m~­
terialului--iara la putin timp amtradus intaiul volum dm
Cornentarii, Epistola cdtrd Galateni, iucrare ce am impri-
mat-o in lassy, in anul 1901. Odata inceputul facut, eu
am continuat cu traducerea 'l?i imprimarea acestor Co-
mentarii pe comptul meu, fara sa fiu ajutat decineva
materialminte sau mora.lminte, afara de Comentariile E-
pi~tolei cMra Filipeni, cand, gasindu-ma ca Egumen ~l
Sf. M-ri Precista-Mare dio Roman, am fost ajutat la b-
parirea acestei Qpere de raposatul Arhimandrit leronim ,
.$te/dnescu, fratele marelui Melchisedek :;;i al p , S. A~­
hiereu Valerian, carele tosa m-a rugat de a nu spune Ol-
manui de aceasta.
La inceputul· acesteiEpistole eu am facut biografia Sf.
Chrisostom, folosindu .. ma de diferite izvoare Grece~ti, lu-
crafe care pe atunci <.t facut multa vilva in lumea literara.
Amicul meu D-l Profesor Universitar Dr. D. Boroianu
a publicat atunci urmatoarea recenziune, prin Gazeta Vii-
torul din lassy: "De curand a aparut 0 noua scriere the-
olo,gica in limba Romaoa, intitulata: Lomentariile sau ex-
plicarea Epistolei dUrd Filipeni, a celui inlru .">/in/i Pd-
lIintelui nostru loan Chriroslom} tradusa de Arhimandritul
Theodosie Athanasiu, Egumenul M-riiPrecista-Mare din
Roman. Opera este precedata de 0 biografi~ a Sf. loan
Gura de aur, cum ,?i de 0 privire asupra activita~ii lite-
rare a Sfiotului, intocmita de traducator dupa izvoare
Grecel?ti.
[ntru cat lucrarea ni ofera gandirea ceJui mai mare mo-
ralist din secolul de aur al literaturei biserice:;;ti, apoi de
la sine se intelege ca cetirea ei este folositoare clericilor
~i credincio!?ilor. Recomandam lucrarea aceasta cetitorilor
no!?tri, cad Ie este folositoarej iar pe autor il felicitam ~i..,i
dorim spor la mnnc~, pentru .a reda cu vremea toate
ComentariHe Sf. Chrisostom inromane~te. Pana acum
P. C Arhimandrit a mai tradus Comentariile la episto-
lele catrfl Galateni l?i Efeseni "(Viitorul No. f6 din 15
April 1904), . fesor secondar fa lass)" fost de mai mwlte on deputat to
Ziarul "Cuvdntul Aaevdrutui" din Ramnicul V3.tcea No,.
-5
24 _din 1 Aprilie 1904 a publicat urmatoarea notita : "A
aparut Comentariile sau explicarea epistoliei catra FiH-
penia celui Intru Sfiinti parintehii nostru Jioan Chriso-
stom, tradusa din limba Ellina de Arhimandritul The<!>Go-
sie Athanasiu, Egumenul M-rii Precista-mare din Roman,
tiparita cu ajutorul unui cre~tin iubitor de literaturfl bi-
sericeasca. (Bucure~ti, Socec, 1904).
Recomandam aceasta carte ca foarte fol()sitoare ~i edi-
fid:toarc pentru fie-care preot; felicitam pe autor pentru
silinta sa de a face ,pe sCintu! Joan Chrisostom sfl vor-
biasca limbaromaneasca, ~i laudam pe ace! cre!?tin care
in umilin~a sa evanghelica voie~te a ramanea necunoscut
pentru jertfa ce aduce in tmbogatirea literaturei biseri-
cqti cu lucrarile celui mai mare ritor al cre~tiniHatei."
Se noteaza aici "cd ace! C1'eftin care in umilin(a sa evan-
glzelidi a voil a rdmauea necunoscut" a fost Arhiman-
dritul leronim $tefiineseu, fratele nemuritorului Melchise-
dek ~j al P. S. Arhiereu Valerian, cum ;;i Staretul meu
prin calugaria ce am primit-o la Sf-ta Mo,nastire Bogdana,
clin judetul Bacau, in anul 1899.
Ziarul EVtnimentul din Iassy cu No. 33 din 20 Martie
1904 publica urmatoarea informatiune cu privire la apa-
ritmnea acestui volum din Comentarii: "Eruditul Egumen'
at M-rei Precista-Mare din Roman, Sf. Sa Arhimand'ritul
Theodosie Athanasiu, a scos la lumina 0 noua !?i fru-
moasa lucrare eclesiastic:1, iotitulata Comentariile sail Ex-
plicarea Epistolei catre Filippeni a .£Uoan Chrisostom.
'Viata !?i lucrarile acestui sHnt, eel mai stralucit at bise-
ricei noastre, este studiata de catre Arhim. Theodosie,
tntr'o prefata nu numai bine do,cumentata, dar 1?i scrisfl
intr'o limb-a aleasa :;;i cu desavar;;ire literara. 0 asemenea
rue rare face cinste nil numai autorului ei, dar!?i mai 8.1es
bisericei ortodoxa, inviorand astfel 1n inima credincio!?ilor
respectul ce trebu·ie sa-l poarte maritor no,tri demnitari
edesiastici. "
Aceasta notita elogioasa la adresa mea ~i care 'mi-a
'dat un indoit curaj la munca, dupa e{tts.lma ~ IDIOt ie~itfl
din pana prea iubitului meu amic GIl. Ghioanesctt, Pro-
 -6-
Camera, autor de multe carti didactiee, iar, in prezent
senator.
Aflarea mea laIassy ca Egumen al bisericei Sf. Spi-
ridon, nu a fost, se vede, peplacul '. fostului Mitropolit
Partenie Clinceni, a~a ca in anul 1902 am fost permu-
tat la Roman ca Egumen al M-rei Prel(ist~-Mare pendinte
de Epitropia Sf. Spiridon. In aceasta eal,itate deci, mai
bueurandu-ma apoi ~i de 0 lini~te complecta, eu am pu-
tut sa ma ocup in lini$te de traducerile Comentariilor
Sf. Chrisostom, a~a ca aproape in. fie'c ate an scoteam
cate un volum de sub presa. . ,
In anul urmator deci, 1905, am scos de' sub presa in
atelierele Grafice ale lui Socec et compo Bucure~ti, al
IVvolpm din Comentarii, asupra care'i lucr:1ri,bunnl tn::u
amic Dr. D. Boroiaou, Profesor la Facultatea de Theologie
din Bucure~ti, publica prin Gazeta sa Viitof-ul, sub titlul
Bibliograjie, urmatoarea notita: ,,0 noua lu:Crare aparuta in
romane~te- Literatura bisericeasca s-a imbogatit eu 0
noua lucrare, Comentariile saU' explicarea epistolei ciitrt!
Coloseni, 1 ~i II Thesaloniceni" a celui :di1(.tr.u Sfinti Pd-
rintelui n()stru loan Chrisostom" tradus~ din limba Ellina,
editia de Oxonia, 1855, de P. C. Arhimarldrit Th t: odosie
Athanasiu, licentiat in theoJogie de la Athena, Egumen
al M-rei Precista-Mare dio Roman. Lucr~rea a aparut In
atelierele grafice 1. V. Socec, 5tr. BerZf{ 59 Bucure~ti, ~i
cupriode 346 de pagini, format 8 ~i cost:1 4 lei exem-
plaru!."
, Ni se umple inima de bucurie, clnd v.e dem ca vred-
nicul ' !;'i harnicul parinte, pe langa indeplioirea ' serviciilor
postului sau, ni da oe'ncetat in r.omane~te cate 0 lucrare
a lui loan Chrisostom,podoaba bisericei ortodoxe. A~ti­
vita tea rodnicaa pariotelui Athanasiu merita toata lauda.
Retras, fara sgomot ori t,rambitare, seto~ de a servi bi-
serica sa, traducatorul in romane\,te a luj Chrisostom, s-a
devotat cu totul pentru indeplinirea unui scop prea insemnat.
"Am citit ell, IUClre aminte cele 12 omilii la epistola
clitre Coloseni, cele 11 de la epistola I tatre Thesaloni-
ceni, ~i cele 5de la a II-a Thesaloniceni, '~i trebuie sa
.exprim aici muilumirile mele parintelui Athanasiu pentru
silinta ce ~i- a dat de a reda cat mai bioe pe romanc~te
-~1 -
'textul 51. loan Chrisostom. M-a ' impreslor.at cu deosebite
Omilia a Ill-a, a V-a, a IX-a in epistola ~di.tre Coloseni,
a V-a ~i ,a X-a la I-a Thesaloniceni, cum ~i a III, a, a
IV-a !?i a V-a la a II-a Thesaloniceni. Inaltimea cugetari-
lor lui Chrisostom a fost inteleasa de parintele Athaoasiu,
!?i recomandam cetitorilor no~tri sa-!?i procure lucrarea de
care vorbim ll
Intreaga lucrare trateaza in omiliile c-c ' cuprinde des-
pre: dragoste, (omil. I-a), judecata ~i pedeapsa (omila II...:a),
ingerul pazitor al fiecarui cre!?t~n, !?i datoria crestinull.1i de
a se increde preotilor ca lui Dumnezeu (omil 1lI), obli-
gatia de a multumi lui D umnezeu cu recuno!;'tinta (omil.
IV-a), Dumnezeu este pretutindeni $i importanta credintei
(omil. V-a) , P atimileDomoului (omil. VI-a), combaterea abu-
zului de bogatie (omil. VII· a), contra vrajitorilor si ferrile-
catorilor (omil. VllI-a), importantacurioa~terei Sf. Scrip-
turi (omil. IX-a), lauda a adus lanturilor lui Pavel (OiniL
X-a), iubire ~i simpatie (omil. XI-a)~ ountile demne:;;i ne-
demne (omil XII-a). Apoi la I Thesal. Rugaciunile sfin-
tilor oi sunt de folos, data suntem virtuosi (omil. I· a), a-
devarata priet enie este numai Cfa spirituala (omil. II-a),
rabdarea in necazuri (omilia Ill-a), dragostea catre aproa-
pele (omil. IV-a), parintii sa casatoriasca curaod pe fiii
lor (omil. V-a), ou trebuie a jeli pe cel mort, ~i cum
trebue sa vietuiasca vaduvele (omil. VI-a), lnvierea cea
de ob~te (omil. VII-a), judecata finala $i rasplata faptelor
(omil. VIII-a), indemnare la virtute (omil. IX-a), 1ac 0l!!.ia'
~i calclliarea ei (omil X a), ajutorarea saracilor (omit. XI ~ a).
Ld a II a Thesaloniceni: subiectu\ epistoliei (omil. I-a),
amintirea judecatii ~i a gheenii oi aduce mare folos (omil.
iI-a), contra celor ce nu se poarta cu respect in biserica
(omil. lIla), Chrisostom cere poporului sa se roage p en-
t'ru el (omil. IV-a), ~i 1010sul faptelorbune facute .de cre-
~tioi (omil. V-a).
"Fata de insemnatatea lucrarei, indemoatn pe toti sa
se grabiasca a $i-o procura,adres<1ndu-separ, . Athanasiu
la Roman. Am face cu placete extras din ea, dacaspa-
~iul oi-ar permite. Dar extrasele noastre ar fi palide pe
IflOga redarea in intregime a.imiltelor cugetari,ce se
afla 111 Omillile Sf. Chrisostom. De aceia lasam fiecaruia a
 -8
seadapa de la chiar izvorul de care vorbim, sprc a Ii
fide . mare placere · ~i folo,.;.
.. Felicitam ' pe par. Arhim. Athanasiu $i-i dorim sa fie
sanatos :;;i indelung inzilit, spre a duce la bun sfar$it ma-
rea lucnire ce a inceput. Mangaierea sa 0 gaseasca tn lu-
cru, cu convingerea ca daca lucnHorii s inceri :;:;i d e votati
nu totdeauna se bucura de sprijinul aceiora, de la cari af
fi in drept sa se a~tepte, totll$i lucrarea lor ramane ca
o stanca de granit, de care se va !ovi mereu nimicnicia
cclor cari n-au fost la locu! lor." ·
Tot In anu! 1905 luna lunie s'a publicat prin ' ziarul
"Viitorul" No. 20 un articol s<:ris de Protosinghelul Dr.
Eusebiu Ro:;;ca, Directorul SeminariuJui Theologic din
Sibiu, prin care, dupa ce arata importanta scrierilor re-
ligioase, :;;i in special a operilor Sf. Parinti, adaoga cele
ce urmeaza: ,,0 directiune corespunzatoare $i pe terenol
activita~ii literare biserice$ti -dupa pare rea mea nenorma-
tiva-se validiteaza ~i din acel punct de vedere, ca nu se
tinde numai la lucrari originale, ci dorim traducerea 0-
perilor de valoare din literatura celor-I-alte biserici or-
thodoxe, caror biserici dat Ii-a fost a se ridica la un ni-
vel cultural mai superior, atan opuri se fac accesibile $i
pentru credincio$ii $i membrii c1erului roman.
Premise acestea in general, revin asupra unei lucrari
de va\oare, datorita Prea Cuvio$iei Sale Arhimandrit The-
odosie Athanasiu, Egumenul Manastirei Precista-Mare din
Roman, care '$i-a pus de problema a edain traducere
romana din limba EUina, editia de Oxonia: Comentarille
sau explicarea epistoielor Pauline de loan Chrisostom,
din care Jucla.r e a ~i aparut pfma acum: Explicarea E-
p istolelor catre a) Galateni, b) Efeseni, c) Filippen;, d)
(oloseni, I # JJ Thesaloniceni in patru volume.
. 130gatia ideilor ~i tnvataturilor marete ale Apostolului
Pavel, referitor la viata moralo-religioasa cre~tina sunt ·
~tiute, iar tnterpretate ~i aplicat~ in forma de Omilii din
partea pami astazi a ne'ntrecutului lerarh ca orator ~i
pastor sufletesc loan Chrisostom,iormeaza un izvor ne-
secat pentru activitatea pastorala a clerului, afland tnter-
pretat prin frazelefrumoase ale acestui" luceafar biserice~{;
nu numai tntelesul cel adevarat al tnvataturilor Apostolului
-9-
Pavel, dar tot-odata ~i gruparea invat.:lturilor evanghe:-
li~tilor ~i celor-Ialti sfinti parinti, la subiectul omiliei.
Traducatorului i se revine in · special meritul ca rc-
producerei fidele a textului original a ~tiut sa-i dea ~i 0
form a neexceptionabila din punct de vedere at limbei ro-
man e , 3tat ca constructie cat :;;i ca forma, ceia ce fara
hezitare trebuie sa i se rer:unoasc3., care merit tot ~ odata
denoti1 0 cunoa~tere perfecta a limbei Elline, cat $i a
limb -i Rom C:lOe , caci :;;tiut este, ea traducerea exacta $i
tot deodata naturala se conditioneaza, nu numai de la
cunoa~terea perfecta. a limbei din care se traduce, ci ~i
de la .manuarea perfecta a limbei in care se face tra-
duct- rea.
o augmentare foarte salutara a traducerei acestei lu-
crari, e ca in volumul al III se publica la inceput ~i
« Viata ;i activitatea sf. (hrisostom», ca 0 cOl7lpozitie pro-
prie a traducatorului, pe baza datelor celor mai \accep-
tate din partea bisericei ortodoxe, facandu-se evide nt in
forma sistematica aetivitatea literara :;;i pastoral a a acestui
mare lerarh, ~i ar fi de dorit, ca acest tractat sa fie re-
prod us $i in bro$ura separ~ta, ea sa fi e aceesibil eu mai
multa u~urinta in estensiune cat mai mare .
Pe cand m-am Vclzut indemnat. a face scurta apreciere
a acestf'i lucnlri, totodata 0 recomand in deosebita aten-
tiune a elerului spre piocurare :;;i uzare, pentru ca sa fie
constatat, ea ~i aeeasta e una dintre cele mai principale
neajunsuri, ce impiedica desvoltarea literaturei biserice$ti ,
ca $i acei putini cari tind a-$i validita cuno~tinte le info-
losul ob~tei prin ~darea de opuri, nu numai ca reman ne-
.recompensati pentru munca lor inteleetuala, ci in cele mai
multe cazuri sunt expu~i ehiar ~i la sacrificii materiale,
ceia ce numai ineurajator nu poate fi, :;;i eunu admitca
Jipsa starei materiale ar fi cauza la nesprijinirea activita-
. tei literare, ci simtul apatic, ce ,nu reclama aliment spiri-
tual, pentru ca daca ar fi simtita in mod intensiv trebuinta
alBllentului spiritual, acestei tre buinte s 'ar cauta a i se
satis face cu insistenta, eu preferarea altor trebuinte pa-
rute ~i de valoare efemera, cum se !?i urmeaza la popoarele
ajunse Ja un grad cultural mai superior, ~i decl datori
suntem a fi cO:1~tienti mai mult de acest 0 b~igam~nt mora;}
 - 10~
' -11 -,
M-am marginit pana acum de a reproduce textualce
gande au !?i ce s cri e au dite riti barbati de cCtrte, pringa-
zetele ~i revistele de pe atunei, relativ Ia aparitiunea in
romane ~te a <Co mentariilor Sf. Chri sostom la epis tolelc
Apostolului Pave!», lara a face de la mine apreci eri, de
oare-ce sunt patrun s de veritatea dictonului latin, care
suma : «Propria laus sordet ».
Mai am de adaogat inca aprecierile Theologilor de 1a
Cernauti, public ate prin gaze ta lor «Viitorul» din C erna uti
No. 22 din 15 Noembrie 1906, in care sub titl!]l B iblio-
grajie se cete~te: Scri erile Sf. Parinti au fost in toate
timpurile un izvor nesecat d e tnva tat uri, inaltatoare ~i
pline de mangaere. Cel ce le-a cetit CU, atentiune , a ra-
mas totdeauna satisfacut, spiritu\ cel viu ee transp ira din
aceste serieri, a trebuit sa-I atinga pe fiecare in modul
eel mai pIa cut, C auza e simpl a . Sfi ntii P aTinti, au fost pe
deplin patrun~i de adevarul divin, de care s-au o eupat in
serierile lor, ~i de aceia au :;;i aflat in totdeauna accen-
tele cde mai potrivite, care patrund pana la inima omului.
Vorba lor n-a fo st mqte~u g ita, pentru a aseunde Inte-
lesul adevarat, ei sin cera ca !?i conviogerile ~i se ntill]en-
tele ce Ie-au ad us la expresie.
, Mal ales scri erile ne'ntre cutului cuvantator l oan Gurd
de aur, au fost un tezaur adevarat pentru toti oratotii
tuturor timpurilor. Cei mai celebri cuvantatori biserice~ti
s-au inspirat de aceste scrieri, ~i se vor inspira de sigur
~i in timpurile ' viitoare, caci sunt ne'ntrecute.
Cu parere de rau 0 spunein. In limba romaneasca au
tost traduse numai foarte p utine din scrierile Sf. Parinti.
lei colea a aparllt cate 0 bro~ura, dara nici un unie pa-
rinte 0 a fost tradus complect. Aceasta lacuna se simtea
adanc in hteratura noastra.
De un timp tn coaC'e s-a a flat un barbat vredni c, care
~i-a propus sa. traduca in limba noastra toate Omiljile~ Sf.
loan Gura de aur la carti1(' s Ante ale t estamentullJi nOI1.
Acestaeste Prea Cuvio~:;ia Sa Arhimaodritul Theodosie
Athanasiu, Egumenul M-rei Precista ·Mare din Roman.
Prea Ctlvio~ia Sa a facut studiile Theologice la Facul-
tatea Theologica din Ath en a , un de a: obtinut licenta , in
Th eologie$i cunoa '? te perfect Lmba gre aca. Inzestrat ell
cuno~tintele necesare pentru a ceti omiliile sfantului loan
Gura de aur, tn tex tu! original, s'a apGcnt ca sa Ie tra-
'duca ' 1n limba romana. Pana acum au aparut <[Comenta-
rUle fa epistola catre Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni,
I ~i II Thesaloniceni ;i Romani». Traducerea facuta dupa
originalul grecesc, edj~iade Oxonia (Oxford) e foane fi-
dela ~i exprima intelesul pe deplin. Limbajul e foarte
placut ~i mladios, incat ofera 0 lectura foarte atragatoare.
In comentariile epistolei catra Filippeni aflam !?i 0 biogra-
tie foarte detailara ~i interesanta a sfantului loan Gura
de aUf, compusa dupa izvoare grece!?ti.
Par. Arhimandrit Athanasiu !?i-a d.~tigat prin aceste
publicatiuni merite foarte mario El a deschis in acest
mod un izvor, care pentru multi era paoa acum inchis.
Clerul roman va putea ceti aceste comentarii eu mare
folos. Prea Cuvio~ia Sa prepara ~i traducerile celor-Ialte
coinentarii dupa cum suntem informati. I-am fi foarte mul-
tumitori, daca ar putea sa Ie deie publicitatei cat mai repede.
Atragt' ffi atentiunea prea venerabilului cler asupra acestor
scrieri valoroase ~i Ie reeomandam cu toata caldura. Ele
se pot capata de la autor, Roman, Precista mare, cu ur-
matorul pret: Galateni 1 leu, Ejeseni 4 lei, Filippeni 3
lei, Cotose1zi, I fi 2 Thesoloniceni 4 lei, Romani 5 lei, la
un loc 17 lei (16 cor.) Acest pret de sigur foarte mo-
derat, va inlesni ori ~i cui procnrarea. De aceia credem
ca toti, cari sunt chemati ca sa predice adevarul divin,
vor cauta sa se adape din acest izvor ai elocventei sacre'».
Lasand la 0 parte toate cele-lalte gazete ~i reviste pe-
riodice depe acele timpuri, care toate mai mult sau mai
putin ·au anuntat aparitiuoea acestor Conzentarii, insotindu-le
de laude poate de multe ori exagerate ; lasand la 0 parte
~i nenumaratele scrisori ~i telegrame de felicitari, de la
cele mai marcante persoane din tara, ca de pilda: rapo-
satul D. Sturza, Secretar perpetuu al Academici Romaoe.
lorgu Sturza de Ja Mic1ou~eni, fratele celui dintai, 1. :Ca-
Jinderu, fost Administrator al Domeniilor Coroanei ~i fost
Pre~edinte a1. Academiei, ' D. ' Grecianu, fostul Ministru de
Justitie, care ca un adevarat erou din poveste, a cazut
victima uoui atentat mi~elesc, comis tn Senatul tarei,in
timp ce se gaseala postul sau pe banca millisteriala, etc.,
 12 - - 13-

etc. lasfl.:nd la 0 parte, zic, to ate acestea, care negre~it ca $i aeam ca incheere Ia rAndurile de mai sus, adaogaceste
momentan mi-au atins a;;a zica.nd coarda simtttoare a c~.teva cuvinte, prin care voiesc a'mi da Ja lumina cele
inimei mele de om !?i m au incurajat la lucru, eu declar mai grozave sbuciumari ale indureratului meu sUllet.
ca nu amavut 1n vedere altceva, de ca.t interesul ge- Punerea sub presa a volumului de fata, eel de pe urma
neral al bisericii, cum !?i seceta cea mare, ce inca per- din Comentariile sf. Chrisostom, coincideaza cu cele mai
sista de a bantui pe terenul lit~nlr tn ogorul Sf. noastre grozave dipe ale vietei mele cand eu incurajat ~i imputer-
biserici; iara astazi d.nd 'mi vad ie~ita sub presc1 cea din nicit nurriai de harul Sf. Duh, singurul meu sprijinator ~i
urma lucrare cu care se incheie seria de Comentarii, adeca proteguitor in grelele sbuciumuri ale sufletului meu, nu
Comentariile asupra epistolei cdfre Evrei, zic ca ~i dreptul mi-am pierdut catu~i de putin curajul, ci am stat pAna
Simoni: Acum sloboze;!e pre robul tdu, Stdpdne, cd vdzura la fine a lucrarei eu pana in m~na, spre a face corecturile
ochii mei sjCirfitul acestor lucrdri, absolut necesare clerului cerute.
# .cre#inilor in genere.
Nenorocirea tnsa se poate vedea din aceea ca din lipsa Scris-am aceste de pe urma rAnduri, astazi anul mAn-
mijloaceJor eu n-am putut scoate de sub tipar, decat cate tuirei 1923 luna ' Ianuarie 19/1 Februarie.
1000 de exemplare din toate cele 8 volumuri anterioare
acestui de fata, astfel cfl chiar de pe atuuci acele volu- Episcopul Romanului, Theodosie
muri, s'au epuizat; iar ca sa se retipareasca astazi s-ar
cheltui poate sume fabuloase. Caci daca eu tiparirea vo-
lumului acestuia, care deabea cuprinde intre 20-25 coale de
tipar !?i se cere 0 cheltuiala de peste 250.000 lei-pentru 15
sau 20 mii exemplare, apoi oare pentru retiparirea ce-
lor·laIte volumuri, ce contin in total 178 de coale de
tipar, cat ar costa?
Fara a mai tntinde yorba mai departe, eu suut nespms
de multumit ;;i vesel suflete!?te, p.entru ca BunnI Dum-
nezeu mi-a dat zilele ca sa'mi vad munca adusa Ja bun
sfAr~it, ~ pentru care plecand genunchile inimei mele 1na-
intea slavei sale celei Dumnezee$ti, ii multumesc din tot
sutletul zicand: BinecuvCintat sd lie numele LUi, de acum
~i pCind in veac.
lar evseviosului cetitor al acestor lucrari ti amintesc
spre meditare zicerea Domnului Si Mantuitorului nostru
Isus Christos, pe care eu tnca am meditat-o, tntreprinzAnd
aceste Iucrari grele ~i migaloase in timp de 22 de ani :
(. Chiar binele de-l fate/i ziceti:' rob netrebnic sunl eu, n' am
facut) de cCit ceca ce cram dator sd (ae» ( ....... ).
Scris-am acestea in re~edinta Noastra Episcopala din
Roman, in 15/28 Aprilie 1921,.
Episcop, Theodosie al Romanului
P. S. Theodosie, Episcop Romanului
 VIATA Sl ACTIVITATEA
f ,

Celul in!ru Sfln!1 Plirln!elul nos!ru

lOAN CHRlSOSTOM
ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLEI (347-407)

A descrie 1n amllnunlime ~i exacl viala, ~i cu deosebire activilalea pas-

toralll ~i Iilerara a slinlului loan Chrisoslom, a aces lui giganl al bisericel,
~sle cu totul greu, dad! nu chiar aproape imposiblL
Accast1i greulate se vede cll 0 a simlit ~i Theodorit, de vreme ce in I-iul
dialog, cum ~i'in cuvintele sale de laudll adresale aminlirel Sf. Chrisostom,
gllsim inlre allele ~i acesle cuvinle: <Dll-ni nou1'i, Pllrinte, lira la, lmpru-
mulli~ni .pleelrul (arcu;;ul) Illu, spre lauda la ... Caci dadi manile tale s'au
diseompus dupll legile naturei, lira la 'ins1'i raSllna armonios, cu darul ha-
rului, 'in 10al1l lumea ... Da-ni noull pulerea aeeki limbi nemuriloare ... " (La,
Folie, Miriob. 273) .
. SlI mi se permila deei ~i mie, de a-i adresa 0 asemenea umilila rugll-
clune, mai 'nainle de CfII\IVleepe deserierea biografiei !;il 1:1 aclivW1lei sale 1
Sf. loan (hrisoslom s'a nilscul in celalea Antioehiei Siriei, la anul 347
p. Chr, din parinli cre~lini, dupre cum lnsu;;i el spune in omHiile sale,
pronunlale contra Anomilor (Migne, 10m. 48, pagina 541 Si urmllloarele).
Tallll Sall, Seeund, comandanl In armala Siriei (Magister militum orienlis),
a muril inca pe dnd loan era. capi! mic, a;;a ca cu creslerea sa, singurll
muma sa Anthusa s'a ocupal.
Dupl1 cc loan a lerminal sludiile enciclopedice~i universilare, unde printre
allii a avul ea dasel1li pe renumilii sofi;;ti, Libaniu (unul din cei mai celebri
~i mai mari filori pe cari i-a avul omenirea in decursul s(7cul'lor), ~i pt
Andragalhiu, dascl1l defilosofie, s'a ~i 'inseris inlre advocalii Antioehiei, ~i
a. incepul a profesa advocalura, care, d~pl1 obiceiul timpului, era conside-
rall1 ca principala ocupaliune a unui lanilr cull. De ;;i noblela .familiei, bo-
galia ~i rangul social, cum Si pro!esiunea de advocat, puleau sa procure
lui loan cele mai 'nalle !uncliuni de stat, ~i prin urmare slava ;;i placeri
dupa care cei mai mulli aleargll aicipe paman!, lolu~i pe deopar!e marea
lnraurire ce muma sa Anlhusa exereila asupra lui, iara pe de aWi parle
cilirea :::.1. Scripluri ~i caracterul bland al EpIscopului Anlioehiei Meletie,
au contribujl nu P.util1 in .a'l ~trage 1n servirea lui Dumnezeu ~i a bisericei
cre~line. ' . ... '. .' . .. . .

- 16-
In anul 3,0 a fost bolezat in relfgiunea cre;;lIn11;;1 prochirisit Anagnos!
de 51.. Meletie, eplscopul Anllochlei, carele preved ea d! loan va devenl in
Ns~rlca cre.stlna un al dollea vas al alegerei, dupl! Aposlolul Pavel.
Fe la incepu~ul anulul 372 imparatul arlan Valent a seos din scaun pe
Sf. Melelie ~i I-a exllal, larli cre~tlnii din Anllochia, cunoseilnd rarele call-
tllil ale lui loan, se gandiau ca sll·1 rid ice pe Iranul episcopal, de aareee
numai el ar Ii tasl in stare sli combatli eu sucees arlanlsmul ee se furl-
!?lise 1n blserlea AntiOchiel, *i care de asladatll amenlnla cu putere orlo -
dos:ia, filnd ehlar tmpliratul arian.
loan 1nslI, cu prlelenul sllu dincopillirle Vasllie, . ~I eu alii do! colegl de
;;eoall'l, Theodor (cunoseul sub numele de Mops ueslia) ;;1 Maxim (devenl t
1n urml1 eplseap Seleueiei), s'au sfatul! de a imbrllli~a manachlsmul,
dacll penlru moment n'a putut sll-;;I realizeze darinla, eauza a fost cll a
"I
trebull sli cedezi? rugamlnlilor mumef sale Anthusa . (A se vedea traelatul
despre Preolie, 1, § 5). Darll dupalrecerea de Irei ani, fie' eli a consimili
muma sa, fie ea ea a lncetat din vlalli, ceea ee pare ~i mal probabll, g!5.-
.slm pe loan in Monaslirea cea eondusl! de fostul sllu dasclll, Diador (cu-
noseul c!upli aceasta caEplscop al Tarsulul), imbrlleat in schlma mona-
ehallI, ~I ocupandu-se eu sludlul aprolundat al Sf. Scrlplur!"). Sase ani
nein~r~~uPli a stat loan 1n acea Manastire, lnlre care lr.trli ~l acel petreculi
tnt?o pesterl! din apropierea Manaslirei. Luptele cele aspre, ins!!, la care
slngur s'a supus, ~I <:u deosebire ~ederea lui in pe~lera, I· a vlIllimal slInll-
lalea simlilor, asa cli s'a vlizut sHit a se reintaaree in Antiochia pentfu
d!ularea ·slinlitlilei. . primll In Constantinopole pe oaiecari mona chi alungali din Egipef de Teo ·
Pe la ineeputul anulul 381, loan a fast ehirotonlsit Dlacon d e Sf. Meletle,
larll in anul 386, a fast ehirotanisit Preot de noul episcap Flavlan, care
latoclatl1 I·a pus *1 lnsareinarea de a calihiza ~I predlea' cuvilnlul lui Dum-
nezeu in blserica Antloehiel, drept care apartinea numal eplscapului. Pal-
ladl!!s (in viala Si. Chrlsoslom. pag. 41, 42) niporteazll urmlilorul fapr pe-
Ireeal la chlrotonlrea lui ea preot: .lmpllratul Leon zlce, ell in momentul
dnd . flavlan imbrllcat eu sacrele vestminte i*1 pusese manUe pe capul
noulul preot, un porumb alb a sllitul deasupra capulul lui loan. inalnlea
lnlregului popor adunat in blseriell. " Ac:asta negre~iI cll a fast ea slmbal
al carl!liel splriluale a lui loan, 1n acelaSi limp slmbol ~I al Sf. Ouch, de
care el a fa5t povllluil panli la cea de pe urmll suflare.
Pe la inceputul anului ' 93. incetand din vlala Neclarle, Archleplscapul
Gonstantinopolei, Impllraru\ Arcadie, dupa recomandarea lui Eutraple, a
aprobal ea 1n tronul rllmas vacant sli fie ridkal loan, presvilerul blsericel
din Antiochia, 1n care scop s'a ~I dat ordln imparlllese lui Aslerie, Guver-
'naloml Sirlei, ca de Indatll sli trlmltl1 pe loan laConstantinopole, flirl! vuet
~f IlIr!! ea populalladin Anllochia sll prindl! de vesle de aeeasla. 0 ase-
menea precauliune era .cerutli de ·tmprejurllrl, de caree e loan era foarle
mull fubit tn Antioehia, !?i dad! s'ar Ii aHat mai dinalnte Intenllunea Impl!-
falulol de a lua ~i a avea pe loan 1n Conslantinopole, poate ca poporul
s'ar 'lilmpotrivit la aceasta.
t) Socr.at 6. 3. Sozomen 8. 2. Palladius, 10 dialogul despre vlata lui Chri~. ,
sostom § 5, apud Montfau.e on T. 13.
17 -
Aiungand la COl1stanlinopole, tn ziua de 26 F€bruarie, 398, loan a iosl
chlrotonisil Archlepiscop !?I Instalat in Ironul de Patriarch al C::>nsfantino·
polei, de dltre Theolil, P"lrlarchui Alexandrlel.
fiind plllruns de datoriile aceslel inalte demnllllll, Silntul Plirlnle a pus
un deosebll Interes in ere*tlnarea Goillor. in 1ngrlli.ea eelor bolnavl *1
sllraci, in mora lisa rea c1erulul ~I a paporulul. !?ase ani neintrerupli vacea
sltotulul Chrisostam a rlisunal eu pulere in blserlc:a Canslantinopolel. in-
demnand, sllitulnd, rugand, !11 eilleadaai ehlar paruncind, Iilnd lotde(luna
lnsuHelil de dorul ee nutria, ca Hecare ere!?tin sll dev!n! adevlirat urmas
al Milntul10rulul Chrlstos.
Din nenorocire lnsli, aetivllalea sfanfulul Plirlnte n'a fost pe placul. lu-
turar, ~I de aceia pe une-Iacurl a de~teptat Inv!dla, pe a1le locur! gelasla !?I
palla de rllsbunare, de aarece sftntul loan bleiuia U:lrl'i nlci a erulare rllul,
ori din ee parle ar fl venit, a~a ell nu dupll mull limp eel nemuillimill, in
Irunte eu Theolil al Alexandriel, ~I eu implirliteasa Eudoxia !?i chiar eu Eu-
traplu care.1 favori~ase odlnioarli, au ~l lnceput a ~rzl lei de leI de intrigi
conlra slintului Chrlsoslom, inlerpretilnd cu lotul gre~it predlcele sale, cum
*i vlala lui ascelicll. .
Theofil al AI"xandriel ura incll dela incepul pe Sf. Chnsostom, pe deo-
parte fiindcli I se canlrariase planurile sale, de a pune pe tronul Lonstan-
linopolei pe un monaeh al sllu Isldor, . iarll pe de alia, Sl care se crede a
Ii fost motivul principal de urll. c1\ sllntul Chrisasfom 1i 1ntunecase cu de-
sllva~ire lalma ce se imprl!~tiase despre dansul, ea de un orator bun. Pe
langli aces tea apol, nu pulin a canlribuit Sl laptul, cll Sf. Chnsastom a
til, ;;! Ii-a ascullat plangerea lor contra Palriarehul~! de Alexandr~a, a;;a cli
Int~rvemrea Sf. Chrisostom pentru ace;;1i mona ChI, a 1051 conslderatli de
Theafil ea un amestec al Patriarchululde 'Constantlnopole tn diocesa sa.
Impllrlileasa Eudoxta ~ pe Sf. ChriS?stom, ~In e~uz1! eli In di.ler.itel~
sale predlcl comblitea luxul ~i podoabele lemee;;h, 1n hmp ce s1lracII ;;1 eel
infirml nu aveau hrana zilnicll . D.ua a ceste doiilllt! plirinle!?ti, 1mpllr1lteasa
Ie eredea ea zise mai mull la adre s a So.
Eutropiu ura p'2 Sf. PlIrlnte pentru dH contra ria totdeauna planurile lui
cele liraniee.
De aid apoi a \lrmat coalilia Impl!r3tes ~ 1 Eudoxia eu Theolll al Alexan-
driel, ;;1 cu a\li cali va episc~pl nemullami\i, printre care ;;i lpil.an:e al ( y.
prului, eontw Sf Chrisost om, coalili e cafe a adus. ~~der e a lUI dill. tronul
Patriarchal, ;;i care tolodalli compune una din paglOlle cele mal tflste ale
istariei biserice;;li. Cu aceas;li ocazie se vede cum intriga ~i minciuna au
trlumlal, spre necinstea celor ce au llieut uz d e ele, lara adevllrul ;;i dr"p -
latea au lost batjacorile ;;i caleal<: 1n piclaare \ .
Cu a';est stlgmat pe frunte a 1nlel a l bis erlca cre;;tinli inca de pe atuncl,
pe Theofil al Alex<lndJiei, pe imparllteasa Eudoxia,;;i pe toli ~cei ce au
conlribui! la comlterea acesl el nedreptti\i, ;;i cu dansul vor ramanea panll
la slar~ilul veacurilof I
VlId ll·. di heolll Cd III Consl.:mtino p o\ ~ nu va pUle a lace nimic, de oareee
St. Chri :: oslom avea pe langl! dansu\. un num li r de vr' o patrllzeel de epis'
copl, a pie cat din Constanlinopole tmpreunll eu parllzanii sl!!, 30 la numllr'
2
 - 18-
~i s'a consliiuil 1n Sinod in una din suburbiile Chalcedonului. numilli Oris,
$1 pebaza unor acuzajiuni nedreple I· a eondamnaJ in !ipsa 13 ea .th erislre.
o asllel de senlilil1i nedreaplil fiind sllpusll imparalului J\.readie, acesla
sub presiunea implid1tesei Eudoxia a aprobal-o, ~i a ordonal I2xilarea slin-
lului. Darll deabea plecase silnlul din Conslanlinopol e, ~i pop ula lia sp1iF
manlalli de Un eulremur mare, a alergal eu mic cu mare la palalul inlpli-
rlilese, ~i cu lacr::imile in oelli s'a rug a l de implir!l lul ea 5li pOfunciasdi a
II adus lnapoi Sf. Chrisoslom. lmp1irall,i! a r."ima s io arl e ln cBn lal dl s'a ivil
un asemenea moliv spre a pu!ea ordona retnloareerea Sianlului, m ai ales
di se le~ea de vreo rl'iseoaHI a populaliei din Ccn s tantin opo le. ..
In urma ordinului ll11p1irl:ilesc, Sf. Chrisoslom s'a reinlors tnapoi In Con-
slanlinopole, und e aiosl primit in Iriumi de paslorifii sai , j<.rll Sinodul
constiluit din 70epi s copi a anulal hollirlrea necanonidl lualli de a~a zisul
Sin,od din Chakedon .
Oarli n'a Ireeul mull limp, l?i vijelia ee se ered ea conlcnili:'!, a izou i:nil cu
mal mare iurie. Oin ainlea bi serieei Sf. SOfia).- se pusese sl a lu ea imp1iralesei
Eudoxia, eu a d1reia inaugurare se d edese difeva serbllri pOPl.1lare ~ Faplul
acesta a fost luat de Sf. Chrisostorn - ~i eli drep t cuvant - ea 0 oiensli
adusll biSHicei, ~i de ac:eill I-a comb1itut ell to ala putere 1l prin pr(?d ieele
sale. penlru care imparaf easil infurialll, a tneepul din nou sa lese inlrigi
contra SHnlului . ~i sa preg1itiasc1i eonvocarea unui Sinod pen!ru ca lheri-
sirea lui. Ailand des pre lleeasf a Sfantul, nu s'a lnirico\lal :;;i niei Illl a ·ee dal
de loc. ei Infe'una din zile inca a pronun!at acel eelebm di se urs, In bise-
riel1 al dirui exord in cepe ell aceste cuvinf e: .. Ima ~i Erodlada S '2 tnlu-
i-iaz~, iarll'~i 5e tulbudi, lara:;; i joadl, i3ra;;i ce re a av?a pe fipsi e ea pul
lift loan". Aeeasla ll1eli mai mull a inlarilat mania Imparl1tesei Eudoxia,
iemee plin1i de vanifate :;;1 de ambijiune, 1naintea d!reea 'imp::iralul Areadie
era Iipsif de oriee voinla.
Nu dupa mull limp s'au adunal in Conslalinopoie un num1lr oareca re de
episcopi din Siria :;;i din Asia- mica; dupa ordin u! impllrates:.:. i~. fo s l invitat
~i Theulil al Alexandriei, dara acesfa. a reiuzat sl'i vinll, de lea mi'l ca sa nu
pillas cli <:a in randul tr ectl l, dlnd a sdipa l prin fuga num a i de mania po-
pcrului irital :;;i 'iniurial ,contra sa, penlru intrigile ee !2sea asupra SL Chri-
soslom. Toli aeei episcopi ad una!i In Sinod, au IUilt In errcefare acuza-
jiunea ee se adueea de astadaU\ SI. Chrisostom , dl de:;;i e alh~ risit de eatre
Sinodu! din Chalcedo n, lotu ;,i el liind rechemal din exit eu ordin imparli-
fese, nu a erezuf de cuviinll1 de a Cl :?lepfa hot 1l rlr e.'l Sin odu lui, ci e ll dela
sine pufere s'a rei ns falal pe fronul Patriarchal ~i sQrveo;;te cde religioa se
contra ean03nE:ior. La loafe aces te aellzaliuni rllsp und d :n parfea Palriar-
chului palruzeci ~i do i d~ episcopi. cli Sinodul din Ori s nu a jud ecal le-
galminl e pe Palriarch, :;;i dadl s'alilturnaf din exil, n'a Ulcut-o eu dela sine
putere, ci dupli ordinul iup1!d'ifese :;;i silit de popor, care I-a primif In
Iriuml. Oara-iiindea marea m a jorita le a acesllli Sinod era eOlllpusli d in
episeopii Asiei· mici ~i din acei ai Egipetului trimi:;;i de Theo!iI, de aceia
Sinodut aeesla In majoritate, s ub presiunea Jmp1irtitesei , a condllmn af la
calherisire pe SI. Chrisostom, In anu! 404. In zi1.l 1l de 16 Aprilie 404, in
sambata Pa:;;telor pe dind ~I. loan boteza eatihumenii in bapfistedu, a fosf
scos eu lorla din bisericll de clifre osta~ii frimi~i inadins, iarl1 dupli douli
-,- 19 -
,lun.i delaacea daHl, adecli lei c~ileva zile dupl1 ·slirblitoarea Cin cl-zf>clmel
a fosf Irimis in exil la . un sat din ASia-Midi" numitCucuSOs. Aproape frei
ani a · staf SI. Chrlsostom in ,acesl sat, sub paz", osfa~i1or" In care limp
nurnal eon~tii.nla de nevinovlliia sa, cum:;;i slmpatia lufu.ror persoanelor de
~aloare :;;i piQ3Se, eu care el.intrelinea o .v ie eorespondenlll, .i l . imputerni~
ceau in aeea lupt1i grozav1!. Oara rl:illtiltea prigonitorilor sai nu s'a mllrginit
Humai aiei, ej dupa st1iruinja impa ratesei Eudoxia, impllraful Areadie a dal
o , nou~ poroneli, de a Ii slramutal lo cui de exit 111 locul numit Piliunda, din
C~ueas, in apropIerea Sevaslopolei. Trei luni. dearandl)l a cl'il1!torit . Slfmlul
s~b pazaosla:;;ilor, 'in care limp ealduri!e eeletropicale de pe aeolo, sau . :;;i
aIte inlemperii; il sll!bise intr'atiila incat dlrld a ajuns in eeta lea Comana,
a dzul la pal. Pesle noaple i s'a tnfllti:;;al marlirul Basilise ale cllruia
moa~te erau aeolo :;;i i-a zis: "Cund, irafe .ioane, caci maine yom .Ii im-
preunll". A doua zi stantui ruga pe osla:;;i ea sll ramana aeolo, darl'i osfa:;;1i
nevoind a ceda \'au silil a merge mai depart e. Darl! deabia e :;;ise din ce-
lale, :;;i · Sianlului flkandu-i-se rau au iost nevoili a se infoarce in a pQi in
Com ana. Aiei · impllrta :;;indu-se cu s iintele tain.e a iis . eele de pe urma eu-
v.inte: .. ::;Iava lui Oumnezeu penlru tOilte" (Llo~a 'rlr f)ElI) Itavtwv SVEXEV),
dupa care :;;i a· da t ob~le se ul sfar~if, in ziua de 14 Seplembrie anul 407.
Dupl'i Irecerea de 31 de ani dela aeeasta data, adeca in' anul 438 cedand
wgllminlelor genera Ie, Patriarchul Proclu a ad us moa :;;lele Sf. Chrisostom
~i le:a depu 5 in biseri ca SI. Aposloli din Constanfinopole t),
ACTIVITAToo. LITERARA ~I PASTORAL!
SF _ C~RISOS'I'OJN1:
Seeolul al 4-lea dupa Christos se nume :;;te in general seeolul de aur al
bi se ric ei cre ~ line, din cauza ca cei mai insemnali p1!rinjl :;;i dasclili ai lu-
mei eu care cre:?tinlllat~a se mandre$te, au slrl!lucit in aces! seco!.
Vasilie eel Mare, Grigorie Nazianz ul, Grigorie Nisis, Athanasie al Alexan-
driei, Ambrosie al Mediolanuilli, Augustin , Fericiful Jeronim , ~ i aljii mulll,
sunl n e gre~if ca ni:;;f e lueeferi slr1ilu cHori pe orizontul inleleelual al blserieei
cre~fine, care vor straluci tn veci 1n deeursul seeolilor, spre slava Manful-
forului noslru iisus Chrislos ~i a biserieei intemeiat e de dansul, - fnsa in
irunfea luluror acesloralocul de onoare se euville Sf. loan, Archiepiseopul
Constanfinopolei, pe care ere~finlll a tea in!reagll, imedial dup!!. ineelarea lui
din viaj1i, I-a proc\amal de dasc1!1 ecum enic, cel mai mare luminalor al
lumei , stalpul bisericei, lumina adevllrului, frambiJa lui Chris los , proroe :;;1
vorbilor al fain ilor lui Oumnezeu, Theoforul loan, Chrisoslomul loan, voind
prin ac ~ asfa de a lnvedera marde lui tal e nt oraloric.
') Socrat, istor. bis. 5. 3 p2.na la fi ~e, S?zomen, istor.. bis. ~'. 2 'p~na la
fine. Isidor Pilusiotul sl Nil in millte dm eplstolele lor . . Fobe, Mlfloblbha 25.
59. 89. 96. 172- 174. 270. 273. 274. 277. Suida. Migne tom. 47-64.
 - 20-
~i in ad lvl!r cl!. SL loan Chrl s oslom 1n privlnla darului oraloric, cel tnla.
a los I consideral 1n decufsul secolilor. ~i nimlc nu ne poale eonvlnge eli
nu va Ij 101 el cel inlili ~i Tn secoHi urmlllorl t
Bog~lia ideliof. frumllselea. pulerea ~I alracliunea slilulul, figurile relorice,
care ill enluslasmeazl! spirllul ~l 11·1 rldieli 1n regiuni inal!e. sunl tn adev1ir
de 0 pulen! €xlraordinarll In loale scrierile !:it. Chrisoslom.
Ori pe care din scrlerlle lui vei pune milna, Ie simli eapllval dela cele
dlnllll rllnduri. Nu ~fii ee s11 admlr! mal mull; tnl!lfimea Idellor. figllrlle re,c
torlee: jocul de cuvinlepe une.le locuri, cuno~linlele lui enciclopedice apro:
I~ndale, sau m~morl~ ~a fenomtnal11, de oarece aproape fiecare Idee. aprOape .
heeare frazl! dm omlltlle sale, esle cerlifiealll a~a zlcllnd cu vreo cltalie din
Sf. Scriplurll.
..lImba lui ,loan. zi~e IS.ldor Pilusiolul (Carl. 11 eplst. 42) ~i Irumusell!<l
Idellor. cum ~I memona lUi cea exlraordinarl! au ulmif, nu zic pe allii (c~cl
aeeasla poale 12 conslderall! de mulli ell un lucru neinsemnaf) dara ehla .
pe Llbaniu. cel renumif pef1lru eloquenll1." . r
Care ~i cale anume sunl serierile Sf. Chrlsoslom 7
La aeeasll1 lnlrebare iall! ca rlispunde Suida: .. A numlira loale scrierHe
Sf. Chrisoslom, nu 12 cu pulinlli omulul. cl numai lui Dumnezeu care cu-
noa~le tolul". IsIOIlograful Calisl (islor. bis. 13, 2) spune cli a celil mai
mnlte mil de cuvlnle de ale lui Chrisoslom. ocupllndu-se tncl! din copillirle
-lmfrral cu scrierlle lui. Darl1 de oarece Calisl nu 12 consideral ca un crifi
euvln~
consumat, de ,!ceia nlei nu pulem pune un mare femel pe verilalea
lelor sale, Cela ce lnsl! se ~lie in mod cerl, esle cll Sf. Chrisoslom a 1051
~I ~sle consideral ea cd inlai scriilor lnlre pl1rinlii blsericei. ~I scrierile
can nl·au rlimas dela dllnsul. $1 de a cl1ror aulenliclfale nlmenl nu se mal
t~doe~ie. sun I alaI de numeroase ~i de prelioase, inclll ar frebui cuiva ()
vlalll tnlrea g l1. ca sa Sl ocupe numai cu ele. ~i 101 nu I-ar iideajutls. ca sll
Ie pOala medlla cum se cuvine. . pentru mine vreo mangaere intru Christos, daca ai vreo dragost~ sau com-
Pe 11lngli aceasla apol. caraclerul particular ce esle Imprimal in loale
scrie~i1e Sf. Chrisoslom, Iii indica Im<dial daca seriHea ce 0 al 1n mana
aparltne sa.u ,~u. Sf.. Chrisoslom. presupunand dl nu se cunoa~le numele
aUI~rulul, ~I Ceo voe~1I a deduce -aeeasla insuli din examinarea scrlerel ,
~I i~ adev.l!~. cli loa Ie scrierile Sf. Chrlsoslom, fie ele dogmatice, fie mo-
rale, h<; ermlnli de ale Sf. Scripturi. poartl! ca lip parlicular nrmliloarea ca-
raelerisficl! : nici scrierile dogmafice nu sunl cural dogmatiee, nici eelc
mo~ale nu SU~I.curat. morale ~i lipsile de partea dogmaficll, ~I nicl expli-
dinle sail ermmllie lUI asupra !::if. Scripturi, nu pol Ii cural ermineulice
filra. parl.e a d~gmali ca. cl 10ille se pr~zinlli sub aecsle Irei fele; dogmat\Cli~
ermmeuhdl ~I morala. De aeela ~i noi vom Impllrli serierile Sf. Chrisostom
tn Irei categorii prlncipale: I. Tractale, 2. Erminii ~i 3. Cuvinle sau predict.
1. TRACTATE.
.1. TraclGllul despre Preolie. Sfantul loan avea un prieten foarte iubit Indi
dl~ copilari~, a~~me Vasilie. Imparatul arian Valent exilase pe episcopul Me-
le~e a~ Antl~chle.l.
cu intentiunea de a pune in locu-i episcop arian. Popu-
latia dm Antlochla ram:l:nand farll episcop, !iii pentru combaterea 8rianismulni .
21 -
se hotarise de a ridica cu sila pe scaunele vacante de episcopi pe loan ~
Vasilie, ale caror calitati Ie ~tiau in deajuns Antiochenii, !?i in cari i~i pusese
toata Increderea pentru combaterea arianismului. Simtind de aceasta loan, a
propus lui Vasilie ca sa ama.ne chestiunea chirotoniel lor pe un timp oare-
Otre, spre a se gandi cu maturitate. Dupa trecere de c:ltva timp Vasilie a
.fost chirotonisit episcop al Rafanei, in timp ce loan s'a ascuns ~i a fugit de
chlrotonie. Vasilie dupa ce a "azut ca prietenul san loan I'a Uisat cu jugul
archieriei In gM. s'a intristat foarte tare, l;ii nu se jena de a-!?i exprima ne-
nlultamirea sa in contra lui loan. Sfantul Chrisostom ca drept rasp;ms la
nemultamirile lui Vasilie a com pus tractatul acesta des pre Preot ie in forma
de dialog, in care sfantul Parinte nefacand niei 0 deosebire intre episcop ~I
preot, zugrave~te eu colorite cele mai vii !?i mai gratioase::maretia datcriilor
!li a primejdiilor care decurg din servirea pastorala, unde se cere sufletmare
!li incercat, ca al prietenului sau Vasilie, pe cand pe el se ·crede nedestoinic
deo astfelde inaita demnitate. Marti.:rise~te ca a fug:t de chirotonie nu
pentru d\ 0 dispretue~te, ei ca sa scar,e oe cei ce I'au · ales de cr:tica justi-
ficata. d\ au incredimat unui cooil IIslIratk (\ asa np tnaltll demnitate. In
ajutorul justificarilor sale aduce· chiar pe Apostolul Pavel, care de~i a fost
.l"idicat in al t:eilea r M 11nde a si vazut lucrurl ce nu este slobod omului a
Ie grai. de~i s'a flkut parta~ al tainelor lui Duntne"l:cU tot.u"; treml1ra l!an-
dindu-se la m<1retia ~i rli.liroonsabilitatea acestui sacerdotiu lnalt Descrie in
amanuntime datoriile episcopului, ingrijirea ce el trebue sa 0 aiba de pasto-
ritii sai, nu numai suflete~te, ei ~i trupe!?te. ispitele ce el Ie intampina ~i pri-
mejdiile la care este expus, dad mai ales nu va invoca charul sf. Duch, ca
sli-l intliriasd ;;1 sustina intru indeplinirea sfintului sacerdotiu incredintat lui.
La auzul acestora Vasilie a ras;::uns cu lacramile in ochi: nStarea mea este
vrednid de jelit. Abea acum am putut pricepe profunditatea relelor in care
m'ai afundaL Deci dad te interesead intru 'catva afacerile mete dad!. este
patimire pentru mine, tinde-mi mana de ajutor, Hi in fine tot ceia ce prin
cuvant sau fapta ar putea sa rna ridice din prapastia in care m'ai afundat... «
n Dara eu (zice Chrisostom surazand) cu ce pot contribui, !?i cu ce pot sll.
te ajut in ascmenea noian de datorii? Dara fiiudd lti nlace aceasta. curaL
orea iubite nrieten.e! In timr",l d.nd ti S8 va oermite a te repausa de grijile
isvorite din acest sacerdotiu, voiu fi langa tine, te voiu man gaia, ;;i nimic
nu-ti va Iipsi din cate imi sunt cu putin1a. ered in Christos care te-a che-
mat ~i te-a pus in fruntea turmei sale, ca vei c:l;;tiga atata curaj din inde-
plinirea acestei slujbe, incat ~i pe mine care rna voiu primejdui in area zi,
rna vei primi impreuna cu tine in vecinicile loca~uriu (Tom. 48. Migne).
Aceasta e partea de pe urma a Tractatului des pre preotie. DaTa impor-
tanla acestei scrierl resida mai ales in cartea I, unde stantul Parinte descrie
conversatiunea ce 0 a avut cu muma sa, care'l ruga de a amana hotarirea
luatll. de el de a se calugari. Conversatiunea aceasta este at:l:t de mi!?catoare,
incat dela primele r:l:nduri far a sa voe~ti ti se umple oehii de lac~ami. nNi -
mic, zice eriticul Villemain, in critica :ce 0 face acestui tractat, nu se poate
compara cu susplnurile acestei mume Intristate. , Expunand toate peripetiile,
toate supar.1rile ~i toate primejdiile unei femei tinere rll.masa vaduva in mij-
locul, lume!. in sll1biciu.nea sexuiui ~i a etatei sale, zice fiului ·sAu: "In toate
 - 22 - . 23 -
aeeste tienorociri nu putinl'i mflngflere mi-a ad us ~i faptul de ati vedea ineon"
tinuufata ta, ~i a pastra vie imaginea tatalui tau, eu eare seameni foa!'t€:
bine. Pentru aeeasta tocmaL ehiar pe dmd erai prunc ~i .niei nu puteai gan-
gani bine,cand mai ales copiii incanta pe naseatorii lor, tu mi-ai adus muW!.
mAngaere ... Deci in schimbul tuturor aces:ora iti cer 0 singura gratie: sa nu rna
la~i vaduva de a doua oara, ~i niei sa aprinzi din nou do!!ul ce deja se stinsese.
cia~teapta sfar~itul meu. Gei tineri au speranta de a ajunge la batranete
adailei, dara noi eei deja imbatraniti, nimic nu mai a*teptam, decat moartea'l
Ded, dupa ee rna vei pune in pamant, ~i oase\e mele Ie vei amest.e ea Cll
ale tatalui tau, fa cal~torii ctit de departate, umbla pe mare oricat vei voi,
caci atunci nu va fi nimeni care sa te impedice. Intru ctit timp lnsa respir,
sufera a tr~i pe :Anga mine! Nu supara pe Dumnezeu ~i nu aduce asupra-mi
atAtea rele, caci nu te-am nedreptatit cu nimic! Daca ai a rna lnvinovati eu
ceva, daca te silesc de a adaoge ceva la propriile tale ocupatiuni, nu te uita
niei Ia tegile naturei, niei la cre~terea ce ti-am dat, nu te sfii nici de obicei
~j niei de alteeva, ci tugi de mine ca de un du~man ~i vdiima~ I Dara daca
eu fae totul spre ati procura lini~te in eursul vietei ace~tia, macar aceasta,
daca nu altceva sa Ie. tina pe langa mur;;a tao De vei spune ca ai mii de
prieteni. totusi niei unul nu te va face sa te bucuri de atata lib~rtate ca mine
pentru d\ niei nu este eineva care sa doY:asca fericirea ta, pe atatpe cAt 0
doresc cult (Tact. despre preotie, cost. I) .
.GAta expresiune de durere ~i de adevar! exclama criticul Villemain. Aici
se gase~te simplitatea lui Orner, sau mai bine zis, a naturei chiar I Legea
cre~tina, care se parea ca se potrive~te simtamintelor inimei, Ii infiltra tocmal
ceva sfAnt ~i curat. Tot ce este ascuns in inima unei mume, este continut in
aceasta umilita ~i mi~catoare rugaeiune, ca sa nu fie sacrificata de fiul sau
niei chiar din cauza religiunei" (Tableau de I'eloquence chret. au IV siecle,
pag. 146, 147).
2. Traclaful cl'ilre Theodor cel cl'izul. Acest Theodor (cunoscut dupa aceasta
sub numele de Mopsuestia), amic a1.Sf. loan, 1mbracaseschima monachalli.
impreuna cu dansul, insa dupa putin timp a lepiidat rasa ~i s'a insurat ,cu 0
feeioarl:1. numita Ermione, fapt care a holarit pe Sf. loan a-i scrie acest tractat,
prin eare se incearca a intoarce pe prietenul sau Theodor din descurajarea
la care ajunsese fiind mustrat de cuget pentru fapta savar~ita, ~i-! lncurajazli.
eu diferite exemple din Sf. Scriptura, unde oameni pacato~i mai 'nainte, au
ajuns prin pocainta la cea mai inalU! perfec1iune morala. La urma arata de-
~ertaciunea aeestei vie\i, ~i cat de primejdios este de a se uita cineva tn-
darat, dupa ce odat! a fost pus mana pe plug. (Tom . 47).
3. Despre feciorie. Mai intAi Sf. Chrisostom combate pe ereticii, cari fu-
giau de casatorie, ca ceva neeurat, ~i-i demasca ea mai rai decat Iudeii; ba
chiar ~i decat paganiL Apoi explicand pasajul26 din Corinth. cap 7 "ca bine
este omu!ui a~a sa fie" arata superioritatea feciori ei, ~i tnceputul casatoriei,
rezoIvAnd in acela~i timp ~i obiec1iunea ce s'ar putea face, ca adeca s'ar ni-
mid lumea dacaoamenii nu s'ar insura Dupa ce apoi da tnsemnatatea cu-
venita celor insurati, ~i arata diferitele greuta\i ~i lupte prin care trece eel
ee petrece tn feeiorie, conclude 1a urma, ca feeioria e mai de .preferat, :pa.t
pentru via\a prezenta cAt ~i pentru cea viitoare. (Tom . 48) .
i( 4) Cltrl! 0 vaduvll tanl1rll l?1 despre' monandrie (a avea un singur Mrbat);
V
scriere compusa din 13 paragrafe. In partea I mangae pe aceasta vaduva·
pentru perderea iubitului eiMrbat, Therasie, ~i apoi arata cum dansa ar
putca sa tntrebuin1eze mai binc ~i mai cu folos avutul ei. In partea a II arata
bunurile cc rezulta din vactuvie, in acela~i timp ~i relele ce decurg din a
doua cl1satorie. (ibid.).
5. ClIfrl! eei ce combal pe cei ce lnlrl! til monaehism, scriere compusA
a
di!l trei carti, dintre care carte a doua este intitulata "Catra un tata necre-
dineios" ~i carte a a treia .Catra un tata eredineios". Cartea tntaia a. fl)st
scrisa in urma ordinu!ui ce se dase de imparatu! arian Valent, contra mo-
nachilor (anul 375) In toate aceste carti Sf. Parinte apara monachismu! de
atacurile nedrepte ce i se aduceau, ~i-l arata ca "adevarata filosofie", catra
care trebue omul sa tinda. (Tom. 47).
6. Com para liun e lnlre dinaslia impl!rl'll easc1!, boglljie ~i superiorilale, ~i
tnlre un monach , care Irlie~!e in adevllrala filosoiie dupl! Chrislos . Scricrea
aceasta compusa din 4 paragrafe, este afierosita tot vietei monachale. Prin
ea Sf. Parinte arata ca monachul este mai pre sus ~i de imparat, caei "cel
ce se preda lui Dumnezeu ~i vie1ei monachale, se stapane~te de placeri ~i
invidie, pentruca el se lupta contra demonilor, ~i nu contra oamenilor, vor-
be~te nu cu guvernatorii sau cu cei din garda tmparateasca, ci cu profe.tii ~i
cu apostolii, este simpbl in via1a lui~i Imp arta~e~te ~i pre allii din ceiac~
are, haraze~te mai mult decatimparatul, caci acesta haraze~t~ aur, pe cand
acelachar duhovnicesc; unul a deslegat sarcina, daca e bun :~i milostiv, pe
cAnd celijialt a eiiberat suflete de sub puterea demonilor prin rugaciuni ; unul
ea acesta pa rase~te de buna ·voe viata prezenta, nu este invidiat de nimeni
~i a~teapta ferieirea viitoare (ibid.).
7. Oespre umilinpl. scriere compusa din doua carti, adresate una mona-
chului Dimitrie ~i cealalta lui Stelenchiu. Tractatele acestea ~unt scrise de
Sf. Chrisostom fiind diacon, intre anii 381 ~i 387, dupa cum se vede din
continutul lor.
S. Oespre lrlsl elll, cl!lrl! Slaghir ascellc, lulbural de duchuri rele, scriere·
compusa din trei cartL Acest Staghir era unul din prietenii Sf. loan, ~i . i-a
scris acest tractat in limpul pe cand Sf. loan era diacon (Socrat, istor. bis.
u. 3), dupa cum se deduce din proimiul serierei, unde zice: .. Trebuia ca
insumi eu, prea iubite Staghire, s11 vin langa tine ~i s~ te mangAi 1n neno-
rocire ... dara de vreme ce boala trupeasea ~i raul ce a cazut pe capul meu,
rna sile~te de a ra mlinea in casa..... ceia ce arata ca a fost scrisa dupa 10-
toarcerea sa din monastire, mnd bolnav, ~i sta in casa Prin aceasta scriere
mAngae ~i incurajeaza pe prietenul sau Staghir, care cazuse intr'o tristeta
mare 5i nu arare ori ii venea gandul necurat de a se sinueide.
9. C~lre eei ce au iecioare sinisacle, ~i el! monachiile nu Irebue a vielui
la un loc au bilrbalii. Era pe atunei obicei ea unii biirbati fara sa se 1n-
insoare tineau in casele lor fete nemaritate "niei pentru facere de eopii, l?i
niei pentru desfranare" dupa cum inse~i ele ma rturiseau. A~est obicelu vine
Sf. Chrisostom ~i'l combate prio scrierea de fata, asemanandu-l cu grozavc-
niile lui Tanta!. Acest ohicei este un scandal nejustificat, caci pretextele in-
vocate de cei ee au asemenea fete, ca adeca daca nu le-ar tine ei, ~i ele ar
raman~a fara ni ci 0 protectiune, sau ca femeile in general au nevoe de mai
multll logrijire ~i protectlune, sau ~i alte de acest fel, nu suot serioase· De
 -- 24 -
aceia sflitue~te pe unli ca ace!?tia Sf. PlI.rintc, de a se elibera de asemenea
::iclavie.
10. C!! eel ce roll 5e n e d rep! al c ~ te slngur, nimeni nU-1 po ale vl:W!ma. Prin
aceasta scriere Sf. Chrisostom combate pe acel ee f1lra sa cugete vorbesc
.. dl in lume este 0 confusiune, ~i cl1 multil neoranduial1l. se observli intre
oameni, multi se vad nedreptiWti pe fie-ee zi, nu este niei 0 indreptare din
lege, uu este nici 0 teama de tribunale ... ~i ca rliul se m ~rc~te pe fiecare zi...
ead de aiei multi din eei u~uratiei, ca cuprin~i de 0 manie proastli, acuzli
pronia dumnezeeasca". Combate deei pe ace~tia cu putere, aducand in spri-
jinul sau multe exemple din Sf. Scriptura. (Tom. 52).
1I. O!lrli ludei ~i Elin i dovad ll ea Chris los es le Dumnezeu, din cele vor-
bile in mulle loeuTi de dan su i pe 1<1 Proieli. AceasU\ scriere contine pe
scurt rezultatu\ tuluror celor spuse de Profeti . in privinta locului na~terei ,
vietei !?i mortei Mantuitorului, in privinta apostolilor lui, a raspandirei invll.-
taturei sale, precum !?i realizarea celor profetizate de Iisus Christos. (Tom. 48).
12. CUrl'! eel ee 5(' s c C! ndali ze az~ de nenoroeiril e In tampl ale. de eorup.:
riunea poporului ~i de alun ga rea pn:olilor ~I pentrn ne priceperea dumne-
zee~lii pronii ~1 conlra jud eilor. Precum se vede din titlu, tractatul acesta,
ca ~i acel de sub No. 10 se rapoarta la cele din urma zile din viata Sf. Chri-
sostom petrecute in Con stantin opole, ~i are de scop' de a sprijini in spiritele
oamenilor adevarul nepriceperei proniei dumnez e e~ti din argumentele tr~se
din crellturi. "Este cea mai de pe urml1 prostie, zice Sf. Ch risostom, ~i ames-
tecata. eu nebunie, de a vedea cum' d octorul taie. ard e ~i pun e medicamente
tari, ~i cu toate acestea nimeni nu face yorba multll, in timp ce intelepciunea
cea negraita, nepovestitll ::;i nepriceputa este cercetall1 cu amanuntime, !?i se
tlltreaba cel curios de ce a!?a ~i nu alminterea ?" Cum ell orice cre!?tin nu
frebuie de a cerne chestiuni de asemenea natura, ~r nici nu trebuie a se
scandaliza in scarbele ce Ie are, da ca dovadll pe Abraa m, Isaac:, Iacob.
Apostolii !?i ceilalti sfinti, eari d e ~i au patimit multe, totu~i nici odatll nu s'au
scandalizat ~i niei n'au ispit it pe Dumnezeu, fiindell ~tiau foarte bine .ea
fimpul de fata este timp de lupta, topitoare 1n care se curata aurul, gimnas-
tid! unde ne exercitam, etc." (Tom. 52).
Cateva din aceste tractate sunt scrise de Sf. Chrisostom pe cand era Dia-
con, earll· cateva pe ean<l era simplu monach, ca de exemplu : . Tractatul
despre preotie, Tractatul contra celor ee comMteau monachi smul, Tractatul
d~spre c'Jmparatiunea intre impllrat ~i monaeh, Clitra Theodor cel elIzut.
'11. Err.:niniile sau. explicarile
Sf. Scriptu.ri
Aici apartin toate comentariile ermineutk:e ale Sf. Scripturi, pe care Sf.
Chrisostom Ie desvolta in peri cope la diferite ocaziuni, in biserica Antiochiei
ca preot, sau in biserica Patriarchiei de Constantinopole ea Patriarch. in fata
pastoritilor ·sai, *i in form ll de omilii, la finea clirora adaoga sfatuiri morale.
De~i sfantul ParinIe a interpretat aproape intreaga Sf. Scriptura, totu~i noi
no avem astazi toate operile lui, earll cete ce ni s'a pastrat sunt:
I. ·Sinonsis (Clbrevialiunea) a Vechiulut ~ i a Noulul Tesf emenl. Opera
aceasta din cauza formei sale interioare, care se apropie mult de comentarii,
- 25-
este taxata printre erminiile Sf. Chrisostom. Dupli caracterizarea V. ~i a N.
T estament, istoria natiunei Judaice ~i devizarea cl!.rtilor ambelor Testamente
dupli eontinutul lor, expune subiectul fie caria din ele . Din nenorocire opera
aeeasta a ajuns panl1 la. noi nu intreaga, ci ciuntitli, clici din Vechiul Testa-
ment Jipsesc Prorocii dela al ~aptelea panli la urml1. iarli din Noul Testa-
ment nu are nimic (Tom. 56).
2. Erminia 111 carlea iaeerei, eomp~3a din 67 de omilii (Tom. 53-54).
3. Erminia Psalmilor, din care lipsesc cei mai multi (Tom. 55).
4. Erminia Proi zlului' Isai e, ;n care sunt explicate numai cele opt capitule
din inceput. Ermir.ii1e acestea ca ~i aeea a Psalmilor,' nu 'au fost {lieute in
bisericli ~i inaintea auditorilor, ci dupa cat se vede din aranjamentul lor, ele
sunt compuse pentru necesitatea casnicl!.. Sunt cu toate (eestea ~i zece omilii,
dintre care cele mai multe se rapoartl1 la zicerea lui Isaia: • Vazut-am pe
Domnul ~ezand pe tron IIltlt" (Tom. 56).
5. Erminia la Proielul Oaniil (Tom. 56).
6. Comenlariile la Sf. Evanghelisl Malh eiu compuse din 91 de omilii
(Tom. 57-58).
7. Comenlariile la :,\. aposlol ~i evanghelisl loan, din 87 de omilii (Tom. 59).
R Comenlarlile la laplele Aposlolilor. compuse din 55 de omilii (Tom. 60).
9. Erminia epislolei dllrli Romani, compusa din 32 de omiHi. (In editia
~ocietiltei britar.ice, Oxonia 18~9, sunt 33 de omilii) .
10. Comenlariile la epislola I-a ealra Corlnlheni, din 44 omilii (Tom . 6~).
I I. Comenlariile la epislola II-a calra Corlnfhenl, compuse din 30 de
omilii (Tom 6\).
12. Com enlariile la epislola calra Oa laleni. Aceasta opera nu este implir-
titli in om:m, ci este explicarea epistolei intr'una , din inceput ~i pana la fine
dupli modelu! expliclirei Psalmilor, Profetului Isaia ~i Daniil (Ibid.)
13. Comenla riile epislolel calra Eieseni, compuse din 24 omilii (Tom. 62) .
14. Comenlariil e epislolei ealra fllippeni, din 15 omi:ii (In editiunea de
Oxonia, 1855 sunt 16 om iii i).
15, Comenlariile epislolei calra Coloseni, compuse din 12 omilii (Tom. 62).
16. Comenlariile epislolel I ealra Thesaloniceni, din 11 omilii (Ibid.)
17. Comenlariile epislo!ei 11 calra Thesaloniceni, din 5 omilii (Ibid).
18. Comenlarlile epislolei I. ciltra 'f imolhelu, compuse din 18 omilii (Ibid.)
19. Comenlarille epislo!ei a II dltrli Tlmolheiu, din to omilii (Ibid.)
20. Comenlariile epislolei dllrl! Til. din 6 omilii (Ibid.)
21. Comenlariile epislolei dUd'! filimon, din 3 omilii (Ibid).
22. Erminia epislo iel calrli Ebrel, expusa astfeliu din adnolaliuni, dupli
adormjrea Sf Chrisoslom, de dilra Constantin, presviferul Anlioehiei (Tom 63)
Pe langa · acestea mai avem inca fragmente destul de importante tot din
operile exigetice ale Sf. Chrisostom, ca de ex. erminia la carte a lui lob, la
Proverbile lui Solomon, la Profetul leremia, cate-va fragmente din epistola
catholicli a lui lacob, din epistolele lui Petru, ~i din I epistola catbo1ica a
sf. apostol loan (Tom. 64).
 26
III. CUVINTE ~I OMILII
CARE !SE IMPART IN
DOGMATICE, PANIGIRICE f]I MORALE
Pedl!ld crilica conlimporana face distincliune inlre cuvant ~i Omilie
(Omilie Inseamna conversaliune intima :;>i deci cel mal simplu cuvanl, cea
mai simpla predica bisericeasca, Hnde dupa eX2mpiulDomnului :;>i al apos-
lolllor lcompara Luca 4, 17 ~i urm. Malhein 5, 6, 7. Fapl 2, 14-40 7, 2...,
56] parinlii bisericei ;;1 in general servitorii cuvanlului lui Dumnezeu se adre-
sau auditorilor in forma de eonversalillne simpta, familiara ~i priceputa de
101i, eara 1£1 urma faceau ilplieatiunea morala a cilaliilor din Sf. Scripturl!
pe care Ii invocase, pe cand Cuvanl sau Predidl esle explicarea ~ubieetu­
lui din pericopa IUata dll1 Sf. Seripluri'i, :;>i cere de neeesilale de a Ii exptis
dupa regulele riloriee), la Sf. Chrisostom ~.:ambele acesle cuvinte semnifidi
acela~i lueru, adedi 1nv~t~tura e~tr~ popor.
A. Cuvinte dogmatice §i Omilii
1. Locul1nlai 11 oeupll ede 12 cuvinle contra Anomilor '). prin care com-
bate pe discipulii lui Evnomie, dovedind e~ Fiul esle [deopotriva eu Tat~1
;;1 eu Sf. Ouch. Aeesle cuvinte sunt intitulate.,despre neprieeperea esen!ei
lui Dumnezeu" (Tom. 48)
2. Patm euvinle asupra zieerei "Nu poate Fiul s~ faea de la sine nimic,
dac~ nn vede pe Tal~1 i~eand" (Tom. 56) si eel asupra zicerel "P~rinte.
daca esle eu putinlll, Ireaca de la mine paharul aces la, 1ns!l. nu precum
voesc eu, ei preeum voe:;>ti lu." Deasemenea euvantul contra Mareioni~fi­
lor :;>i Manicheilor "ea altul esle paraliticul des pre care se vorbe~ee ea a
fost slobozit in easa prin acoperemant:;>i altul aeela despre care spune
evanghelislul loan", ~i eel de pe urm!l. care are 'ea subiect .. Tat!l.l meu pan!!
acum lucreaza, ~i ~u lucrez" (Tom. 63).
3. Dona calic.heze, din care una .. Calra eel ee voe:;;le a se lumina, ~i
penlru ce botezul se nume:;>ce baea rena:;>terei, ear~ nu a iert1l.rei paeatelor,
~i ca e periculos nu numai de a ealca jur~manlul, dara ehiar de. a jura, fie
eli ar jura drept", pe cand a dolia de :;>i e intitulat1l. ea ~i eeial·alta .. Catr!!.
cel ce voe~ee a se lumina" eonlinu~ mai deparle .. ~i despre femeile care se
fmpodobese eu audirii :;>i cu impletiluri aurite, ~i pentru cel ce fac us de
g3ciluri, sail harliufi alarnate la gat, sau de descanteee" (Tom. 49).
4. Despre diavolul, 3 omilii (Ibid).
B. Cuvinte §i omilii de lauda l1i panigirice
1. Cell inlai omilie delelul acestora ~ste "Cuvant panigirle la zlua na~­
terei Domnuluinoslru lisus Christos, Hind pe atunci (anul 386) neslgurll
') EV1f{}mil', discipul al lui Aetie, diaeonul bisericei din Antiochia, arian in-
foeat, eredea d[ Fiu! !?i CuvAntul lui Dumnezeu nu numai ea este ereatura
a lui Oumnezeu Tata!, dara. inca ea nici nu este de 0 fiinta eu Tatal,!?i
prin urmare neegal= &.v6p.oto<;;, de unde apoi!?i denumirea aeestor eretici
de ,Anomi. Contra lui Evnomie a seris Sf. Vasilie eel Mare. (Trad).
- 27-
tndl, ~I rtumai de cativa ani cunoscula de oare-carl cre;;!!nl soslll din apus
~I Vestila".2. Cuvanl la Botezul Domnului. 3. Doua omiJii penlrulradllrea
lui lilda, ziua Sf. Pa;;li,~i pentou predarea sfinlelor laine. 4. Alta omilie pen-
lru Iradarea lui luda. 5. Trei omilii asupra Crucei Domnului noslru, ;;i asu-
pra laiharului de pe cruce. 6. umilia penlru invierea din morti. 7. Douli
Cuvinle la Invierea Do,nnului (cel al doilea in 10m. 52). 8. Doua omllilla
Inallarea Domnului noslru (a doua in 10m. 52) 9, Trei omilii la sianla CinCi-
zecime, eara in cea dintai arata Sf. Chrisoslom de ce astlizi nu se mal fac
minuni (una in 10m. 64). 10. Seaole orui1ii d" laudll Sfantului Ano'S/o1 Pav,,)
11. Doua-zeci ;;i palru de omilii de lauda la diferili SHnti, \>recum la Sf. Me-
letie al An1iochiei, Martirul Lucian, ieromarlirul Babila (doua), laM<!rtirii
lubenlin ~i Maximin, la Martira Pelagia, la purlatoriul de Dumnezeu 19natl'i!
la Evstalhie al Anliochiei, la Marlirul Romano (doua), la SHnlii Macabei (4),
la Sf. Martire Bernita ~I Prosdoce 5i Domnica muma lor, la Lazar cel
morl de palru zHe, la Martiri (doua), la Marl!rul lulian, la Marl rul Barlaam;
la Marea Martira Drosida, la Martirii Egipleni, la i~romartirul Foca, ;;1 in
lineun cuvanl la loli Slinlii, cari s-au martirizal in loala lumea (10m. 49-50).
C. Cuvinte §i omilii morale
1. Loeul prinCipal inlre acestea il ocup1l. eele 21 de omilii asupra statue-
lor, pronunlate in Postul Mare, al omului 387, in urm1l.toarea imprejurare:
Populalia ora:;;ulul Antiochia fiind nemullamil1l. de oare-care darl greie puse
de Imperatorele Theodosie, in vederea unui r1l.sboiu, s-a resculat contra au-
lorit1l.lilor :;>i contra ordinitor imp1l.rale~ti, ea inca alalata de dilerili Intrl-
ganll a ajuns chiar la neeuviinla de a neeinsti slatuele imparalulul Theo-
dosie :;>i a reposatel lmpar1l.tese Plaehila, ~i la urm~ a Ie sf~r1l.ma in pia Ill.
Cand Theodosie a auzil de aeeasta s-a infuriat asupra Antioehenilor, ;;1 a
hotarat ca eetatea Anliochia sa fie d~ramat1l. ~i desiiinfat!l. eu tolul, popu-
lalla sll fie slramutala pe aiurea, eara eapii ~i instigatorii rev~luliel sa fie
ucl~1. La auzul aeestei ve~1i loata suBarea din Antiochia a fost cllprins1l. de
groaza, :;>i mulli se gandiau ca sa p1l.r1l.sasc1l. ora~u1. Descurajarea ii euprin-
sese pe foli, e1l.ei nimeni nu ~tia ee va aduee zlua de maine, :;>1 ce se va
alege de avutul ;;i viala sa. B1l.lranul Episcop Flavian a primlt in finc de
a se duce in solie la Constantino pole :;>i a implora gratia imparatulul. 1n
\ipsa lui, Sf. loan Chrisostom pentru Iini~tirea ~i lneurajarea poporulul a
pronunlal aceste 21 de omilii, care sunt un cap de oper1l. oratorica, de felul
carora omenirea nu mai auzise de la Demosthen Incoace.
$eapte zile a t1l.eut Sf. Chrisostom, earll a :;>eptea zi s-a rldlcaf in am-
von ;;i a pronunlat prima omille despre poe1l.inll1 ~I lneurajare, £II carla'
exord incepe astleliu: "Ce volu spune :;>i ce voiu vorbi? Timpul present esle
de laerami,ear1l. nu de vorbe; de suspine, eara nu de cuvinte; de rugaciune
earll nu de predidi... Alat de mare este indrazneala, alaI de nevindeeabilli
este rana, alat de mare este plagil, ~i mai pre sus de ori-ce l1l.madulre, i?i
avand trebuinla de ajutorul de sus .... Cre~tinul trebue a se deosebi de ne-
credinclo~1 ~i in aceasta, adec1l. in a suferi eu barbl!jie totul,~i inarlpaf
cu speranla eelor viitoare el esle mai pre sus de alaeurile oamenilor rlli.
Credmeiosul esle inlepenil pe platra credinlel, ~I de aeeia el este ap!l.ral de
 - 28-
Isbilurlle valurllor. Chiar de soar rldlea valurlle ispitelor, nu vor ajunge la
pieioarele lui, allil de 1nall csle el ~i rna! pre sus de orl-ee ispit~ .... Deel s!
nu dldem, lubllilor. Nu noi ne ingrljim pe allila de manlulrea noaslr~ sulle-
leasel!, pe elil se ingrijqle de noi Dumnezeu. Nu ne Inlereseaz~ allil pe
nOI de a nu p~limi eeva r~u, pe cal il Intereseazl'! pe eel ee nl-a d1truli
sullel, ;;i care in fjn'Z ni-a dllruit alalea bunuri... Aeela (lob) ;;edea alunel pe
yunoiu, ear~ aeesla (ora;;ul Anliochia) ;;eade tnlr'o mare eursl'l.. S-a c\l'!tI-
nal rna! 'nainle ora;;ul noslru de eulremure, dar aeuril sl'! eUlremud! ehlar
sullelele inlemeitorilor aeeslul ora;; ... Alunei s'au eulremural lemeliile 'ease-
;or, earl'! aeum se eulremurl'! lemelliile Inimel ffe-el'!ruia .... «
Alai de mare era deseurajarea loeultorilor din Anlloehia, tn cal bl'!lranl ;;1
linerl, bllrbajl ;;i lemel se boeeau nu numal prln easele lor,darli ehiar ;;1
pe slrade. De aeeia ~I 51. Chrisoslom nu !ipsa de a ineuraja ;;1 a vindeea
acele sullele bolnave ;;i slabe. In omilia a 3-a inlre allele spane : "Iall'! un
om a 1051 insullal,;;1 noi eu lolii ne-am sperial ;;i ne-am 1nlrieo;;cl, al~1
eei ee au insultat, dl! ;;i eei ee nu se ;;llu eu nimie vinovali; earl'! Dumne-
zeu tn lie-care zi esle insullal, ;;i ee ziein lie-care zi 7 in lie-care eeas, de
eei bogali, de eel sl!racl, de eel ee Irl!iese tn Iini;;le, de eel ee sunl in . su-
ferlnli, de eel ee ispitese ;;i de eel ispilitl, ;;1 eu loa Ie aeeslea niel 0 'vorb1l.
de nlel!iri.... Dumnezeu esle insultal in loalll zlua find presenl, vl!zand ;;1
auz!nd pe insulll!lorl,;;! niei trllsnele n-a Irimis, niei nu a poruneil de a
ie~1 marea din hOlarele sale ;;i a se vllrsa pe pl!manl;;i a ineca pe loll,
nicci dl a poruneil pllmanlului de a se deschide ;;1 a inghijl de vii pe eel
ee au Insuital, ei sufere ;;i indelung rabdll,;;i porl1nce;;ce de a ierla, numai
dael! se VOT elli !5i vor 11Iglidui ell nu vor mai lace ·a;;a ... "
In line guvernalorul provineiel a venit in ora;; tmpreunll eu judecl!loril,
ea sl! lael! eereelare amllnunlltl!, ;;i provoealorii sl! lie pedepsili. Chrisoslom
rldielindu-se in amvon loemai in momenlul pe dhid guvernalorul intra in
biserlcl!, a ,opril pe eredineio;;1 de la ori-ee manileslare oslill! contra guver-
oalorului, ;;1 apoi a zis; "Penlru yo!, mi s-a pllIlI cbrazul de ru;;ine, e~
dupli loate acele euvinte multe ;;1 lungi, tne1l. ali avul nevoe de mlingliiere
de dlnalarli ... Doriam ea sl'i ml se deschidll pl!manlul ;;i sl'i ml'! inghilll, eand
11 auziam (pe guvernalor) vorbindl1-vll,;;i acl 'Ineurajandu-vl!, ael acusan-
du-vli penlru Iriea aceas la neralionallL. Nu vol ar Ii Irebull ea sl! ellplilall
invl'lll!lurli de la el, ci voi sll devenili dasealil luluror neeredineio;;i1or.... •
(Omilia a 3-a).
Dupll ;;edere de mal mull limp 1n Conslanlinopole blllrlinul episeop Fla-
vian s·a presentat tnaintea Imperalorului Theodosie. ;;1 1n urma unel pu-
lerniee euvanillri, a tndupleeal pe Theodosie de a ierla pe eei ee I-au insul-
ta't, ;;i prin urmare a revoca hOIl'!rarea ee luase de a dllrama eelalea An-
tioehiel, ;;1 a strllmula pe locuilori pe aiurea, earl! pe eel vi nova Ii de aeea
revoltli a-I uCide. ~lIrea aeeasll'! a adus'o tnsu;;1 episeopul Favlan, care a
soslt ehiar in ziua de Pa~li, earl! 51. loan Chrisoslom din molivul el a
roslil omllia a ':I-a, 1n al el!reia epilog ziee: "SlI ne bueurllm eu bueurle
du chovnieeasdl,-;;i s1l nu Iipsim de a mullllml, lui Dumnezeu ne'neelat pen-
im loale aeeslea, n\l numai ca a resolvaleu bine aeeste nenorocirl, el tn-
eli ~I penlru ael?ia ell a ingliduit .a se lace aceslea, ~I sll-I mu11amlm din
- 29 --
adancul Inlmei, cllcl prln amandoua aceslea a lmpodobit eetalea noaslrli .... "
(Tom 49).
2. Doua cuvlnle eonlra ludellor.
3_ ~eple cuvinte asupra bogalulul din evanghel\" ~Iasupra lui Lazlir.
.t. Noull (9) euvlnle la. Carlea Facerei.
5. Clnel euvlnte despre Anna muma Prolelulul Samuil.
6. Tre! omilii asupra Prolel-Impl!ralului David ;;1 Saul.
7. Olll omllii despre Poel!lnlli ~I Post, ~I una despre elelmoslnll (Tom. 49)_
S. Un ewanl "clIlrll sine (dnd alosl ehirolonlsit Preot), elllr:: eplscop,
~I elllrli mullimea poporulul.
9. Omllie despre acela .el! nu Irebule a anathemallza (blestema) pe eel
vii sau pe eel reposall".
10. Omllle asupra "Calendelor ~I eontraacelora carl observau lunile noaul'!,
cum ;;1 eonlra acelora carl dlinlulau prin ora~«.
11. Omilie asupra zicerel apostolulul; "Nu volu sa nu ~1I11 vol, Iralilor
penlru eei ee au adormil, ea Sll nu vII intristall", cum. ~I asupra lui lob ~I
Abraam.
12. cuvanl .penlru cei carl pllrllsesc adunl!rile din b!sericl!, ;;1 eli nu tre-
bule a Ireee eu vederea tiliurlle slinlelor scriplurl, cum;; I pentru eei luml-
naIl eu sl. botez· .
13. Omilie "asupru litlului de la Faplele Apostoll\or, ;;i ell vlal3 vlrluoasl!
esle cu mull mai loloslloare de cal semnele ;;1 minunile"_
14. Omllie avlind de subiect: "De ee se eelesc faplele Aposlolilor 1n zlua
Penlleoslei (clnel-zecimei) ;;i cllirli eel Iuminall din nou · .
15. Doull euvinle asuprl'! zi cerel aposlolului Pavel: <spuneli 1nchinl!clune
lui Prischila ;;1 Achila. (Rom. 16, 3).
16. Douli omilii asupra parabolei "dalornleulul eu mil de lalanll ;;1 asu-
pra eelui care datora una sulll de dinari".
17, Omilie ell esle 1010sl1oare cell rea SI. Scrlpluri.
18. "No! Irebuie a ne pelreee viala dUp!! Dumnezeu, ~i asupra zlcerel:
"slrlimlli esle u~a· elc.
19. "Clltr~ eel ee nu yin la biserlcl!. -;;1 ea ehemarea lui Pavel esle do -
vada 1nvierei".
20. "Clilrll eei ee aeusll pe oralor pentru lungimea dlseursului, ;;i elltrli
eel ee sunl nemullllmill de vorbirea tn scurl,;;i despre numirea de Savlu
~I Pavel, ~I d!lrll cei luminali din nou·.
21. .CalTa eei ce i:cusll pe orator penlru hmgimea exordului, ;;i de ee
nu Imedial dupll ee a crezut Saul s-a numit Pavel, cum ;;i asuprll zleerel:
.Savle, Savle, ee mil gone;;li". '
22. "Cedare contra eelor carl parllsesc slujba din blseriell, cum ;;1 asu-
pra exordulul din epistola elllrll Corinlheni .Pavel eel ehemal".
23.• ClI esle prlmejdios ;;1 pentru eel ee vorbese e(l sa plaeli auditorilor,
~I penlru eei ee aseultli vorbindu-se penlru muillimirea lor, ~i cum eli este
tolosiloriu, ~i este mare dreplate de a se aeuza eineva penlru proprlile
sale plicate" .
24. Asupra zieerei aposlo\ului: "Nu numal cll nu ne intrlsillm, dar! ne
si m8ndrlm in neeazurl. stlind cl'!._." ele.
 -·30 -
.25.-Asupra zieerei: .. $tlm di eelorce iubese pe Dumnez~u, toal~ Ii se
lucreazii spre bine".
;;:6. ellira cei ee nu vin la biseriea, ~iasupra zicerei: "De flamanze:;;l~
du:;;manul I~u, dl'l-i sa mllnance".
27. Asupra zicerei aposl,olului: "Penlru curvli, fieeare (jiba·~i femeia sa"
- (I. Corinlh, 6, !).
;:8. Asupra zicerei: "Femeea esle legala de lege, 1n dWi vreme trme~te
~~rbatul sau" (Ibid" 7, 39),
.:9. "(uvanl de laud1\ aousa slanlului Maxim, ~i ce leliu de lemei Irebu!e
a lua in easalorie".
30. Asupra zicerei: "Nu voese sa nu scili voi, Iralilor, ca parinlii no~lri
1011 sub nor au los I". . de cuvinle ~i idel 1nalte, care numai din gura lui Chrisostom puleau sll
31. Asupra zicerei: "Trebuie a fi inlre voi ~i eresuri, penlru ca eei Incer-
cali sa se lad! aralali".
32. Cuvanl:· penlru eleimosina.
- , ~3. Trei cuvinle asupra zieerei: "Avand acela:;; duh al eredinlei", despre
eleimosina' :;;i dilre Manichei, ~i penlru ce cu loti! se vor bueura de bunur!
Tn comun".
34. Asupra zieerei aposlolutui: "De m'ati fi suferit putin penlru ne'nle-
lepjie" (II Corinlh. 11. t).
35. "Calr!! cei ce nu inleleg cum Irebuie zicerea aposlolului: "Ori prln
prieina.ori prin adevar, Chrislos se propoveduie:;;le" (Filip. t, 18) ~i despre
umilinla" .
36_ ;,Asupra zicerei: "V1!duva sa se aleaga nu mai putin de :~asezecl de
ani", (I Timolh. 5, 9), despre ere:;;lerea eopiilor, ~i despre eleimosina".
37. "Omilie la !lie, asupra vaduvei ~i penlru eleimosinll".
38. "Despre multamirea bunurilor viiloare :;;i des pre nimienicia eelor
presenle".
39. "Nu Irebue a da in public p1:'icalele Iratilor no~tri, ~i nici sa nu bles-
iemam pe vrajma~i".
40, "SlI nu se descurajeze cineva, niei sa, blesteme pe vrajma~i, nici :sa
opriasell de a nu prinde pe cei vinovati".
41. Asupra zicerei: "Earll eand a venit Petru In Antiochia, de latll i-am
stlHul impotrivll" :;;i ell nu a lost aeeasta impotrivire, ci ieonomie.
42. Omilie asupra lui Me1chisedek.
43. Omilie con Ira Iheatrurilor :;;i ipodromiilor (alergllrilor de eai).
44. Asupra zicerei: "Aeeasta sa :;;Iiji, ell in zilele eele depe urma vor fj
tirnpuri gre\e".
45 ... Despre dragoslea desllvar:;;illi :;;i despre ~2eompensa iaplelor dupll
merit".
46. Despre infrllnare (1n limba latina, cu exordul In grece~le).
47. Doull omllii (in limba latin1l) de tncurajare asupra mortli.
48.0milie rostit1l "Ia mormantulMartiiilor (BY 't(ll fLCXPWP£IJI = la loeu!
un de au primil martirismul, sau unde sunt tnmormantali martirii, sau In·
fine la biseriea martiritor), fiind putini adunali, din causa limpului rllu, ~i
di trebuie a ne aduna des la biseridl".
49. Omilie la martiri cu acesladaos: "lmpar1lteasa venind pe la mezul
noplii in biserica mare, :;;i ridicand aeolo slintele moa~le ale martirilor, ~i
- 31 -
purjllndu-Ie prin lot ora!?ul". Aceaslll omilie a fost rostitain urmlltoarele
imprejur1lri:
In anul 398 s'au succedal mai multe eutremure de pam ani, fapt care
umpluse de groilzll populalia din C0l1s1antinopole. Prin luna lulie (.193) s'a
facu! 0 procesiune religioasll (Iitanie) la care a lual parle toal1l suflarea din
Conslanlinopole, 1mpreuna cu lmpllrllteasa Eudoxia, adecll pe la mezu
~ODlii au fost strllmulale moa;;lele slilt/ilor din biserica mare 1n biseriea
Sf. Thoma, c<? se zidise din nou alara de ora~. departare de 9 mile de Ie
Conslantinopole. Pe la revllrsatul zorilor de ziull ajungand cu Sf. moa~te la
noua biserica, SI. Chrisostom a rosti! unul din eele mai frumoase discursuri,
din care reproducem 0 parte din exord, spre a se vedea torentul acela
lasll: "Ce voiu zice ~i ce voiu vorbi 7 Salt de bucurie ~i sunl enlusiasmat
~i cuprins de acea manie, care e cu mull mai blln1i de cat prudenla. Joe
~I dllntulesc, ~i rna vM ridicat 1n aer, :;;i cu un cuvant sunt' imb1ilat de
aceasta placere dilhovniceasdll Ce voiu zice .~i ee voiu vorbi 7' Despre
pulerea marlirilor? Despre bun a disposilie a cellllenHor? Despre zelul 1m-
pllr1ltesei? Despre concursul autoritalilor? Despre ru;;inarea diavolului7
Despre biruinta demonilor? Despre marelia biser1cei? Despre puterea Crucei 7
Despre .min unite celui raslignit? Despre Siava Tatalul ?Sau despre harul
Sf. Duh?' Despre multllmirea lnlregului public? Despre saitllrile ora~ului 7
Despre adunarite dHug::iritor 7 Despre joeurile fecioarelor? Despre mullimea
preotitor 7 Despre puterea barbatilor din lume, a sclavitor, sau a eelor
Iiberi, a celor ce stapanesc, sau a celor slapanili, a saracilor, sau abo-
gatitor, a slreinilor, sau a localnieilor7 Fieraruia este nimerit de a ziee:
Cine va spune puterile tale, Doamne, auzile vci face toate laudele tale I
Femei deprin~e a :;;edea 1n saloane, :;;i mai mOi (delicale) chiar de dit ceara,
au parasil casele lor cele acoperile frumos, :;;1' venind aici s'au intrecut eu
b1lrbatii in zelul ~i nazuinta sulleteasel! . . . " Mai la urmll apoi adresan-
du·ee imparalesei 1i zice: "De aceia nu yom tnceta de a Ie ierici, ~i nu
numai noi, dara ~i loate generatiile viiloare. :Caci eele ee se' pelrec aici,
vor Ii auzite pana la marginea pamantului ~i pe cat soarele lumineaza. Vor
auzi cei de dupa noi, :;;i cei de dupa aceia, :;;i niei un limp nu va da uil1irei
cde pelrecute aeum . . ."
Luminandu, se d" -ziu1! a venit :;;i Imparatul tncllnjural de funclionarii :;;\
oSla~ii superiori :;;i s'a lnehinat Sf. moa:;;te, illr1l a purla pe cap coroana,
:;;i osta:;;ii far~ sllbii, fa pI care a lacut pe Sf. Chrisostom ea dupa plecarea
lmpllratului sll laude mull evsevia lui.
51. Omilie parenetidl calra cei ce nu isbutesc tn cererile lor.
52. Omilie asupra inleresului ce pun unia pentru cele presente, ~i lenea
ee 0 aral1! pentru eele viitoare.
53_ Omilie eonlra celor ce se numese singuri pe dan:;;ii Curali.
54. Omilie rostita in biseriea Sf. Anaslasi!, penlru virtule ~i speranta in
Dumnezeu penlru exercitarea el.
55. Omilie rostit~ 1n biseriea Sf. Pavel, celind Gotil (in Iimba lor) :;;1
vorbind un preol Go!.
56. Asupra zicerei; .,Seceri~ul esle mull, earll lued!torii pu/ini".
57. Asupra poeainlii Nlnevitenilor.

- , 32
58. CUrl! cel ce cred de lucrurl marl cele presente, ;;i sunt ca smlnlili
Ulrll reson de cele ce se par 'Irumonse 1n vlalli.
59. Despre rugllclune.
60. Asupra zlcercl: "Tot pl!catul care ar face omul, este afarll de trup".
61. ;,ell vlrtutea splritualll este preleratll tuturor".
62. Asupfa zlcerei.: .. Socotil! pre Apostolul ;;1 Archlereul ml!rturlslret
noastre, pre lisus Chrlstos, care este credinclos celul ce I-a fllcut pr~ el"
(Ebr. 3, 2, 3).
Mal sunl apol urmatoare!e cuvlnte ;;1 omilll (mal mult sau mal pulln
scurte), care sunt pronunlate in zilele cele de pe urmll ale vlelll st Chrl-
sostom in Constantinopole.
63. OmlUe dUd! Eulroplu eunuchul, Palriciu ;;i Consul.
64. Cand Elllroplu se gllsla alarll din blserlcll a iost rllpil, ;;i despre Pa-
radis ;;i Scripturl, cum ;;1 asupra zicerel: .. De lalll a silltu! imp::irllteasa
deadreapla ta".
65. Cand Saturn!n ;;1 Aurelian au fost condamnajl la expatrlare, ;;i Galnas
a le;;it din celate, ;;1 despre lublrea de argml.
{i6. Despre inloarcerea din Asia in Constanlinopole ~in Iimba lallnll).
67. Oespre rechemarea lui Severlan eplscopul Gabalelor (in IImba latinli).
68. Omilie des pre pace.
69. Omilie inainle de exilare.
70. Omille dnd a plecat in exl\.
71. Umilie dupll inloarcerea din inlalul exit.
72. Omilie asupra slobozirel Hananlencei. pronunlall! dupl! ce s'a inlors
din exll.
73. Un num!!r de 244 de eplstole scrlse din exil dltrll dUcrile persoane
blserice"Ii, inlre anli 403-407 care conlin in ele, pc langl! allele ;;i 0 mul-
lim,z de ;;Iiinli autobiografice, care deallminterea ni-ar Ii rllmas necunosculc.
Mai ales din cele 17 epistole clltrl! Ollmpiada diaconlla,;;1 din cele douli
dltrll episcopul Romei Papa Inocenfie I se inlrevede deslu! de clar acli-
vitatea Sf. Plirinte, pc lot limpul cat a sIal' pe tronul Palriarhiel de Con-
stantinopole, pc deoparle, earll pe dealtll parle nl se represinlll cu colort
loarle vii aureola ;;i mllrelia caracterului acestui slant ;;1 mare dasc:ll
al omenirel.
74. Tot Sf. Chrisostom aparline ~I Liturghia care Doartll numele sliu, ;;1
care nu esle de cal 0. prescurlare a Liturghiei SI. Vasile eel Mare. In prl-
'vinla splrilulul care a c1:l11luzit pe Sf. Chrisostol:1 de a com pus Llturghia
sa, sll ascullllm pe SI. Pro~lu. discipulul SI. Chrisostom ;;1 Patriah al Con-
stantlnopolei, care zice: .. Pelill u care "i SI. Vasilie Iliciind us de un metod
terapeutic, a publica I Llturghia sa mai prescurlatll (de cat a Sf. lacob.
Iralele Domnului). Nu dupll mult limp earll~i Pl'irinlele nostf!J loan cel cu
gura de aur 'ingrijindu-se, ca un pl'istoriu, de mantuirea turmel sale, ~I
luand aminte la lenevirea ;;1 slllbiciunea naturei omene~ti, a voil a scoate
dhl rlldllelnll orice prelext satanicesc. De aceia a ;;1 tllial cele mai multe,
;;1 a porunci! de a se sllvaq;i (Sf. Liturghie) mai in scurt, ca nu cumva
oaminii - mai ales cei ce iubesc lrilndlivia - amagili cale pulin de vicleniile
conlrarilor, 511 se depllrleze de aeeasfll sfilnl1:\. ;;i apostolicll Iradlliun\!,
precum s'a ;;;1 descoperit di lac mulli chiar ;;i panll asl!izi".
33 -
D<spr~ autenlicitatea Uturghili SI. Chri30stom mllrturise~te nu numai
inlreaga bisETic~, di:lrli chiaT s-crierile sale, in care (mai ales in Comen·
tl'iriile epi s tolelor SI. Pavel ~i in al z Evangheliilor) gllsim explicate diferite
buclili Iilurghice, ceia ce constilue dovada cea mai pulernicl!, cll Liturghia
aceasta este eu adevl'lral a Sf. Chrisostom. Sun! insll ~i unele buclili care
s-au adaos dup1:l moarl €a SI. Chriso slom, ca d e ex. imnul de la incepulul
liturghiei Unule nllscuf fiule ~i cuvanlul lui Dumnezeu (compus se zice de
ImpHaloreie Iuslinian I), imnul numit Cheruvic (i.kul d easemenea de lus-
t,nian I pe la 573),c.Jl1larea sau eitirea Iropardor de !oale zilele, Simboiul
credinl'Zl. ~i In iine Axionul Cuvine-se cu adevaraf. .
Pe lang~ aces Ie s erieri, pe care critleif' con!imporani Ie alribue far11 nici
o conlrazl c~ re S1. Chrisoslom ;;1 Ie considzrli ca aulentice, mai sunt inca
peste 70 de diveis'l scrieri alribuite SI. Chrisoslom, ins1:l exista indoeli
asupra autenliciliilei lor. In editiunei:l de Migne se mai gl'ises;; inca pesle
250 de Cuvinte pan igirice ;;i omilii morale, care insa sunt apocrile, dupa
pllr.:rile cri!icilor.
Sf. I·:J..A..J::.::r C ::a::RIS 0 STO:tv1:
examinat ca exigetic al Sf. Scripturi de pe Amvonul bisericei.
Este net~gaduit (11 SI. Chrisoslom o cupa primu! loc in Iiferalura noaslra
pisericeasell, mai al es ca ermineutic nc'ntrecut al SI. Scri.pturi in general.
In tot limpul sacerdoliului s1:ll1, lie ca Preol, lie ca Palriarch, el a avu!
ca pri ncipaUi ocupaliune exoliearea Sf. Scripturi 1n delai\. de pe amvonu
. biseri;;i?i. P" nlru a ;:eia biserica cre~linll es !e adanc recunosc J ioare SI.
Chrisostom, clici pe cand mai 'nainle de dans:JI erminia SI. Scnpluri era
mai mull de dom . niul bl'lrbalilor clirturari, earll mullimea credincio~ilor din
biserica streina, sau prea pulin iniliata in lainele ci, Sf. Chrisoslom esle
acela, care a lua! SI. Scriptur~, :;;i din scoarl1:l in scoarla a .explical'o Tn·
ainlea credincio~i1or adunali in bisericl!, :;;i a iaeul'o aecesibilll de gradul
de inleligenla a fiedlruia.
A tal de mar<l era dorinla lui ca iiecare cre\ilin sa inleleagll SI. Scriplura
in cal l;;i in corda toate pulerite sale sutlete:;;Ii, lacea us de toalll elocvenla
de c a re era inzeslrat de Oumnezeu , ca sa convingll pe auditori, ca fiecare
este datoriu de a celi sau a ascul1a cuvantul lui Dumnezeu, lie in biseridi.
fie acasa, in 101 limpul :;;i 1n lot locu\. .. Nu a;;tepta all ddsclll, zice in omilia
IX din epistola c1ltrli Coleseni, lli cuvinlele lui Dumnezeu. Nimeni nu Ie va
invala alaI de bine ca acela . . . Auzili, vll rog. loli muritorii; ;;i procuraliva
cllrt ile sfinte, medicamentele suflelului. Da::l1 nu voili nimie alt, eel pulin
procurali-vi! Noul Testament, ca sll avqi daselili in permamenla apostolul,
evangheliile~i faptele Aposto1ilor. De vei avea vre-o supllrare, cautll in el
(N. T.) ca tntr'un depo5i, de medicamente, ia de acolo. mangaerea in su-
ferln,a ce ai . . . Aceasla este cauza tuluror relelor, de a nu cunoa:;;!e Sf.
Scripturi .. Pltd!m la rllsboiu l~rll arme . . ." (Deasemene3 Omilia a XXI
din Comenlarille epislo!ei catr!! Efes"ni, Iraducere de subsemnatul, pag.
216 ;;1 urm.).
 - 34
Oar~ cetirea SI. Seripturi nu Irebuiea se Idce, dupa Sf. Parinte, de man-
tuiall!! ~i f~rll niei 0 bligar2 de seam:!, dupll CUll iae cei mal muIl i, ci cu
loal~ atenliunea p051b ila, cllei numai a~a ne yom put ea iolosi din celirea
el. "Numirile sau cuvintele ce sllnl in SI Scripturll, ziee e! (omilia 15 la
Evangh. loan) Dumnezeu nu v02sle a Ie auzi simplu ~i cum s'ar brodi,
ci eu mulla In!elepciune, De a ~eia ~i iericllul David in mulle Iocuri scria
in Psalmii sai "Spre priup?re":;;i zicea: "Descopere ochii mei si voiu
eunoa~te minunile din legza fa" (Ps. 118, 18) , ' , ~i Domnul apoitndem~
nand pe Jud ei d ~ a ce rcela s:riplurile, prin aceasfa nl indeam!lli cu atM
mai mult incll p2 noi sl1 Ie cerceillm, cllci daca ar putea cineva de la
prima leclurll sa tnleleagli, nu ar Ii zfs el a~a " .. De aceia el nume:;;te
scripfurile si Ih esa ur ascuns in pama.nl, arlltandu-ne prin a eeasta spre
it Ie cercela . , .'
Dacll observl!!111 in sp"cial foale operile SI. Chrisoslom gllslm dl loale
acestea, aLua de Hminia. \a Psalmi, la Proletul Danill, la cele 8 capitu' e
din Isaia .~i Ia episloia calra Galafeni, sun I In forma de omilii. rostite in
biseridl, si lrnplirjile in doua p~rli, 4iIdeca la incepul parlea ermineulic!! a
pasajului sau pasajelor ce urmeaz!!, eara la urma p~rlea moral!! cu apli-
catiune la viala praelidL
E demn de obs erval inc!! si aceasla, ca dad'i nu in toale, cel pulin in
marea roajorifafe a omilii\or SI. parinle gllse~te o casiune de a vorbi, lie
chiar ~i In treadi!. despre eleimosinlL
Cand 1n prima omilie n-a epuisal fotui ceia ce trebuia a vorbi, atunci
acela:?i subiect il continnli :?i In omilia sau omiliile urmaloare, presenland
chesliunea ~ub 0 altll forma cu lotul noua, ceia ce ni da dovada unei
vasfe infeligl:nli :;;i unei puleri extraordinare de judecal. eu chipul acesliil
pasajul explical esle illaf d e bine Hlmuril, In cal este pesle pulinl.:1 de a
mai primi vre-o obieC\iune se rioas!!. _ .
111 erminia V. Testamenl Sf. Chrisostom Sl reiugiazll cale-odaU la lexlul
ebraic, ceLl ce dansul 0 credea necesar penlru li1l1pezir ~ a nedomirirei. De
exemplu <?xplidind pasajul din cartea F!lcer <i I, 8 zice cll deoarece Vechiul
Testament S'd scris tn limba cbraic!!, noi sunlem jinuli ca explicandu-I sa
ne rl'iugiam la aeea limbll. "Mulli din cei lixercilali In acea Iimbli, zi¢e Sf.
P ,"rinle (Isforia traducer«i fexfului ebraie in limbil greael!!), spun c!! numele
Ceriu in Iimba Ebreilor este fotdeauna la p:ural, ceia ce spun cu emiasl
:;;i a ce i cari cunose Iimba siriana".
"De aceia niei nu zic Ii ceriul, ci ceriurile. Tocmai penlm aeeasla se :?i
spune de lericilul DJvid ce~iuriie eeriurilor. nu doar!! ca sunl mai mulle
ceriuri, caei nu ni-a spus acedsld lericilul MOisi, ci Hindc!! dup!! obiceiul
limbii Ebreilor acesl nume se pronunl1! lotdeauna la plural",
Atal in erm,nia Vechiului cal :?i a Noului Testament Sf. Chrisostom tn-
Irebuinleaza mefodul scoalei Anliochene, adedl examinarea crilicll a lex-
lului, dup1i care se da cea mai mare atenliune Insemn1iI1ilei literare a cu-
vantului din Sf. Scriplurll ~i'a asocialiunei ideilor. Vorbind despre aso-
cialiunea Ideilor, Sf. Chrisoslom scrie: "Nu Irebuie de a aduce ca marturie
ziCerile din SI. · S:riptura ciunt.l e, ni ;:i suslrase din alinilalea ~i conlinuilalea
ideilor, niei il i~ IUd Isolall:;;1 Iip~iI~ de <tjutoru\ celor dindinle :;;i celor
ce urmeazll, ' si astiel a dif1iima ;;i a ealomnia . , . Pentru cll, cum s!! nu
- 35
fie absurd, ca dadl Inaintea Tribunalului, unde se judedi oamenil pentru
alaceri lilme;;ti, :?i se pun Inainle toate Imprejurllrile cad sun I in leglilura
cu casHI ce se judec1i, ca de ex. locu\' limput, causa, persoanele ;;i mii de
felul aceslora, - apoi cand e yorba de luplele noastre penlru viala veci-
niell, nu e absurd, zie, de a cita script mile cum Soar inlftmpla7
Afara de aceasla Sf. Chrisoslom in erminia Vechiulul Testament Inlre_
buinla si alegoria, cand Irebuinla cerea, cl\ci aicea : "ClI unele pasaje tre-
buie a Ii luale a~a cum sunl zise, earll allele cu lotul ' contrar celor con-
jinufe", earll ca exemplu aduce pasajul de la Isaia, unde se spune cli
lupul ~i mielul impreuna vor pa~le, si apoi adaoge; .. Nu yom tnlelege noi
aici lupi si m!ei, nici pale, bOi ~i lauri, ci moravurile oamenilor Ie charae-
feri zllm prin ligura animalelor". Pe langa ace asIa sunl unele pasaje, care
trebuesc luale tn doua sensurl, ca de ex, "jerlia iiului lui Abraam". Cum ca
Iss a c a iost rldical pe altar spre a Ii jerliil, 0 ;;tim; darli in acela;;i limp
cu min lea noi m]i 's eoatem si allceva aseuns aici, !ldec!! erucea. Tal a~a
~i cu mielul ' paschal din Egipt. und e eilra~i g1isim icoana palimilor lui"
(Omilia la Ps. 46).
In erminia Noului Testament se obserbli Ia Sf. Chrisostom 101 aeela~i
semn dislinctiv, adeca ~i aiei ca ~i in V. T. el i~i are Incordal1i loalll alen-
jiunea in a ddini exact insemn1italea Iiterar1i a cuvintelor din Sf. Scriplur1i,
~i a palrunde impreullll cu audilorii sai In spirilul invalilturei cre~tine, pe
care d1insul 0 pricepea 1n prolundilalea ei.
In g eneral vo~bind, Sf. Chrisoslom ridid! cu alata .dexterilale v1ilul lim-
bislic de pe pasajul ce'l explic!!, ~i ala! de mull 11 c1ariiicll, In cat rem1ine
cineva uimit, ~i isi repro~aza sie~i cum de a putul Irece a~a de u;;or ell
c"lirea acelui pasaj, in cal n-a tnleles ceia-ce a losl ascuns acolo, ~i pe
care Sf. Chrisostom cu alata u~urinla a scos'o la lumina!
Dinlre mullele exempte yom eila numal unu!, g1isi I chiar in Comentarme
epislolei calrll Filipeni, ce urmeazll dupll ael.'1:Isla. ApOSlolul Pavel In epis-
tola clItrll Filipeni, Cap. 2,5 -8 zice: "ca aceasla sa se inlelellgll lulru vOi,
care ~i Intru Chris los lisus, carele 1n chipul lui Durnllezeu fiind, nu r!!pire
a socotil a f; el inlocmai eu Dumnezeu, ci s-a de~arlalpre sine chip de
rob luand ..... Acest pasaj celil de ori,cine,:;;i mai ales frasa nu r!!pire a
socotif a Ii el .1nlocmai cu Dumnezeu, 1I va face sll dea din umeri, ca semn
de nepricepere. Ei bine. sll se cefeascll Omiliile a 6 ~i 7·a din Comenlariile
de fatl!, ;;i se va videa cu calli viociune ~i cal de bine exptica Sf. Chris os-
10m !rasa menlionata, a ~a cli dupa eelire 011 va mai considera zicerea
aceasla a Apostoluluf ,Pdvel ca 0 carte pecelluila eu ;;eaple peceli!
Fiind-c1i Chrisostom a Ikul erminia SI. Scripluri de pe amvonul bisericei
si inainlea audilorilor, eompu?i nu numai dintre crestini, cl ~i din ludei ~i
ethnici. eari alergau din loale plirtite spre a -I auzi, de aceia vedem pe SI.
p.arinle cll In desvoltarea texlului pll~e~le cu 10atll Iini~lea cerulli, ~i pulin
dite pulin seoale din lesaurile SI. Scripluri margllritare ~I petre nepreluile,
pe care Ie pune tn ochii audiloriului, earli el pa~e:;;le mai deparle in mod
liresc si eu loal!! bllgarea de seaml:l, insolind 101-deauna "xplic~lile sale
cu aml!nuntimi. care aiulli foarte mull erminiei.
Aceasta charaeteristlcll particular!! Sf. Chrisostom, 0 observllm In loale
orriiliile sale.
 - 36-
A~a de ex. explidind pasajul I din lncepulul (vangheliei lui Malhelu "Car--
tea n~amului lui Iisus Chrislos, fiul lui David, fiul lui Abraam...... ~I ad'!-
land eli evanghelistul Malheiu are ea seop de a povesli na~ler e a cea dupli
lrup a fiului lui Dumnezeu, earli nu na~lerea lui eea din veei, zice: "Deci,
sli nu·li inchipui cli ai auzil un lucru mic ~i m:bligal in seam~, dl Chris-
los s-a nliscul, ci lnallli'li 'cugetul, ~i imediat cutremur~ - !e, auzind eli Dum-
nezeu a vellil~pe p~mant. Cliei aceasta a 1051 alat de minunal "i - de para-
dox, in cat a uimH ;;i pe IngerL. ;;i pe Prolelii e(i de d€mult, d! "Pe pli-
mant s -a arllta!, ;;i eli oamcnii a petreeut" (Baruch 3, 38). Penlru dl in ade-
vllr esle loarte minunat :de a auzl, cll DUI:nnezeu eel mgrl'\if ;;i nepriceput,.
;;i deopotriv~ eu Tall!I.- a venit pe p~mant prln pantece le(.iorelnic,;;i a
primlt a~se na;;te din lemee, ;;i a ave a de strllmo;;i pe David ;;i pe Abraam.
!;Ii ce spun eu de David ;;ide Abraam? ClId eeia ee este Ine1l mal lnfricq-
;;al. e ell a avul de str1lmo~i chicH;;i pe acele lemel, despre care v-am
ami nlil mai Sus. Aeestea lIuzindu-Ie sli nu-II tnehipui eeva iniosit, ei toe-
mai penlru aeeasta In ell minuneazll-te eli Hind Fiu al lui Dumnezeu eel
llir~ de ineepul, ~I Fiu adevlirat, a primit de a Ii '~i fiul lui David, pentru
ea s1l Ie lae1l pe tine Dumnezeu. A primil de a deveni robul tallllul, ea asl-
Ie lie ; robului sli-II laell Jalli pe Stllpanul. Ai vawl a;;a darll ehiar de la
tneeput, ee leI sunt evangheliile?.. Cand deci auzi di Fiul lui Dumnezeu
esle fiu ~i al lui David ~i al lui Abraam, sa nu Ie Indoie;;1i ell ~I lu fiul lui
Adam, e;;11 fiul lui Duml1\"~zeu. Nu s·ar Ii iniosil el in zadar, daca nu urma
ea sli ne tnalle pe noi. S-a n1lseut Irupe;;le, ea sli te na;;ti lu duehol/nice~le.
S-a nl'lseut din lemee, ea tu sli lneetezi de a mai Ii fiul lemeei. De aceia
indoit1! a lost ;;i na~lerea lUi, ~i la 11'1 eu a noastra, ~i mai pre sus de
a.noaslra.. .. AI vllzut eum evanghelislul a inaripalpe auditor, spunand ~i
eete obieinuite, ~i prin aces lea arlltand ~I eele illinglltoare de eredinla
noastrL." (Comenlar, evangh. Matheiu, omi!ia 11 § 2 ~i urmllt.)7 Ei binI', 0
ast-lel de erminie numai SI, Chrisoslom a fost Tn stare sa 0 lacli, ellel
el era plltruns de adevllrurile dumn<?zee;;li ale religiunei noaslre ere~tine, nu
avea nlei 0 umbrli de lndoialll, ~i iniina lui .era sala;;ul eharului Dumne-
zeese. Q ast-Iel de erminie 'ins( nu ar Ii pulul niei odal1! sa iasli din pana
iin-ui ermineulie eontimporan, a elirui eritieli probabil ea va lumina 1ntru
dU"a ehesliunea, niei odata 'insli, nuva 'indHzi inimile eetilorHor,-toemai
pen tru aeeia, .ell Iipse;;te din inima--- errnineuticillill -eontimporan aeea sevll
dlit~loare de vialli, care eu prolusiune sli gllsia in inima Sf. Chrisostom,
voiu sli zie eredinla sfanlli ~i neellntila in adevarurile' manluiloare ale re-
Jigi unei pe;;fine;;tt.
Darl'l mai Irebuie de observat Ine~ ~i ace asia, eli pentru Sf. Chrisoslom
euno;;tinla prolundl'l a Sfintei Seriplurl ;;i a idiofismelor ei 'in euvinle ;;i tn
frase, era eonsecinla nu numai a unui sludiu lndelungat al 51. Seripturi, a
unei cereetllri ;;tiinlifiee a lie-cllrui pasaj In parte, sau a eonlinulului In ge-
neral, ci ~i eonseeinla unui paralelism ai Iradiliunei serise eu tradiliunea
vie C! biserieei.
De aeeia nu e nimie miraeulos daell un asHel de studiu a avut ea resul-
lal. pentru 51. Chr isoslom inle1, gerea proil.. nda despre ieonomia lui Dum-
nezeu, ;;i pdn care a-nume mod a gl'lsit el eu eale de a 0 deseoperi oame_.
nilor, earl'l cela ee deseoperise sll lie prieeput de om ~i Tndeplinil.
- ;37 -
De aeeia Sf. Chrisoslom lndeamnli Ineontlnuu pe audilorii slii, ca sl1
freel/enleze regula! la biserieli. spre a auzi prediea euvanlului lui Dumnezeu.
in ~eela~i limp lnd :;;i dan~ii 51'1 mediteze in 101 limpul ;;i In 101 loeul Sf.
Sc~rpturl!; ellei zieea dansul: -Mare bun, Itrbilii mei, este eetirea Sf. Scrip-
tun. Aeeasla lace suflelul filosof, aeeas!a lace PI' om plaeu!, aeeasta face
p~e emeva de a nu se Ierne de nimie din cell' presenle, aeeasta laee de a
-ravnl cugetu!noslru dupll eele de acolo .... Cl'! de aiei se poate alia exacl
pronia I.Ui Durnne.zeu, vitejia eelor drepli, bunl'ilalea sll1panuiui ~i mllrelia
respl~lel. . De aeelavll rog, ea eeUrea Sf. Seripturl 511 0 laeem eu mullli b1l-
gare de seaml'l,. e~ei !lumal a~a ne yom invrednici de euno~linla adevl'lr<lll'l,
dacli vom vorbr ll1confinuu cell' de acolo ... Dealtfel niei dl se poate, ea
eel ee se ln~eletniee;;le eu euvantul lui Dumnezeu, eu loata sirguinla ~i eu
toalli mullumrrea, sll-~I peardll vremea in zlidar. Chiar de nu am -avea nlei
'Un dasdil, Tnsu;;i stl'lpanul eel de sus intrand in Inimele !loaslre ni va
,lumina eugelul, va desvlili cell' aeoperile, :;;i va deveni daseal -noull eelor
eari nu - ~lim, numai daell nol yom I/oi sll conlribuim eu cele ee se eer de
1<: noi. Cliei el Tnsu~i ziee: <sa nu ehemali pel1imeni daselll pe pl'lmanl,
·elI .. unul esle daselilul voslru eel din eeriuri •. Deei, eand noi luam Tn manl!
o carle duehovnieeascll, lneordandu-ne gandul, :;;i alungand de la nol oriee
idee omeneasea, vom lace eetirea eu loatli evlavia, eu loalli bl'lgarea de
-saml'l, ca sli. putem Ii condu;;i de Sf. Ouch In priceperea eelor serise-,:;;i a
irage de aiel un mare lolos... Cl'I esle suficient de a avea ea dasel'll al
. noslru pe acesl barbar (eunuehul implirlliesei Eliopenllor),:;;i eei ce sunt
T~Vllluili tn alaeeri.le lum.e"ti, ~i eei eesunt lnrolali in armall'l, "i eei c1!zuji
;;1 in general vorbllld tolr, nu numal Mrbali, ei ~i femei, ori·:;;i cat slau ele
1n easll iil.e onlinuu, ba lne1l ;;i eel ee sunt In viala- monaehalli, loli zie s1l
-cunoasell, ell niei un limp nu poate fi pediel'l la eelirea sfinfelor ~i dum-
nezee~tiIor euvlnle, ei e eu putinlll nil numal aeasl'l, ei fnd ~i prin farg
umbland .. Cllei v1lzand sllipanul dorinla noaslrli ellirli eele duehovn lee~ti,
nu ne va Ireee eu vederea, ei ni va Irimile lumina cea de sus;;;i va lumina
eugelul noslru. 01'<,:1 sl'lnu ne lenel/im, v1l rog, in cetirea Sf. Scripfuri, ei
'fie c1! prieepem pulerea eelor eeflle, ineontinuu sli Ie rumegllm in noi. Cliei
studiul ineontinu tntllre~le memorla,;;i de mulle-ori netnlelegand eeia ee
am eelit astllzl, aeeasta repefand'o ml'line 0 yom alla 11Irll' de veste, Dum-
nrzeu eel lubitor de oamini luminand nevllzut eugetul nOSfru •. (Om lIia 35
la Carlea Faeerei).
De ~i foale operlle ermineulieeaie Sf. Chrlsostom sunl demne de numele
lui ~i au servU ea isvor neseeal din care s-au adapat lOll ermineulieii de
dupa dansul, ea Eeumenie, Evlhimie Zigaben, Theofilaet al Bulgariei ~I
allli, 101u:;;i dupll plirerea generalli loeul Inlaiu lnlre erminli iI oeup!! ermi-
niile la Cartea Faeerei, apof' vine ermenia evangheliei lui Malheiu, :;;1 tn fine
ermenia la eplstolele lui Pavel cl'llr1l Romani, el'lfrli Corinlheni, eliir1l Gala-
1eni, elifrll Efeseni, etc. earll eea mai de ios erminia Faplelor Apostolilor
~i aeplslolei dltrll Ebrei. . .
Causa penlru care aeesle doull de PI' urmli nu sunf de aeela~i vllloare
ea c.ele-I-alle, esteell acesle erminii au losl faeule in limpurile eele dinurmll
alepelre.:erei Sf. Chrisoslom Tn Conslanfinopole, eand dusma'nli lui ri la-,
 - 38 --
eeau inlr'una nea;unsuri. din care causll niei el nu putea sll albli lini~tea
sulleleasdl. :;;1 niei erminiile aceslea nu puteau Ii compuse euloatll
atentiLlnea.
SF _ CErRISOSTOJ:v::[
exa:tni:n.at ca r.n.oralist ~i orator
bisericesc
Esle Ineonleslal ell SL loan Chrisoslom esle cel mai stri!!Iueit rilor In
biserica cre:,;tinll . Inainle de dansul 10:ul eel inlai II ocupa Sf. Grigorie Na-
zianz. supranumil Theologul. da~a dupa ee a rlls1iril in persoana lui Chri-
soslom un nou luceaf1lr pe orizon/ul inleleefu.1 at bisericel. eel veehi a
pierdul din slrlllucirea sa in fata cehl nOI). Sf. loan Chrisoslom esle De-
moslhenele bisericel ere$-!ine. cuvintde sale exercila 0 pulere mlnv~nsll
asupra spirilulul omenesc, :,;i au larmecul d~ a subiuga :;;1 11- convinge pe
orlcine le-ar cifi sau auzi. Sf. Chris0310m este eel mal eminent psiholog' ~i
cunoa~le loale mi~cllrile Inimei omel1e~ti. Penlru dllnsul inlma omllneascll
esle 0 oglinda deschlsll. in care se uilll :,;i vede panll :,;i prin collurile eele
mai dosnice. De care pallm1l omeneasell nu a votbil el7 Care apleeare rea
a splritului omenesc nu esle btciuita de dllnsul? Ca un doctor eminent el
arde. sau chlar :,;i laie eu mulla bllgare de seamll palimile, ee rl!zbolesc pe
bietul murilor pelol limpul cal cllllllore:,;le in aceasl1l vale a plangerei.
Dadl e1 este eel mai aprig adversar al palirr.ilor omene;;fi. penlru di la
umbra fiecllreia din aceslea se zllre:;;te du:;;manLll cel nelmpaeal al neamului
omenesc - diabotut. - <Icesla nu vra s1l zicll ell St. paTinte nu este ingll-
duifor lata de cel pl!cl!los, ci locmai din con Ira se poaie sustlnea. :;;i CLI
drepl cuvllnl. cll Sf. loan Chrisostom esle prin ex~el2nta oratorul dragostei
ere;;line.;;li. . Irebuia sll prezinle audiiorlulUi virlulea ce 0 recomanda.sau, raulalea ee 0
El, care a ·a vul 0 deosebitl! dragosle clltr!! Aposlolul Pavel - dupll. cum
se cade a avea Hecare dlnlre noi - ea cre$tlni dinlre ginli. - el, care
aproap.e la lie ce pas pomene:,;le cu drag numele lui Pavel. nu era posibil
ea sll nu find!! ca ;;i acela. la a vesli luluror vOinla lui Dumnezeu. :,;ia se
face luluror loale. ca pre loli sll'i dobandiascll. Combale cu loalll puterea
pafimi1e omene~li. ea opera a diabolului. eslc Ins1l ~i lngllduifor Cll cel
c!!zul in p!!cal, tl lncuraieazli. it manglle :,;i 11 sus·l ine in lupla lui. "De vel
gre;;i din nou. zice Sf. Pl!rinle clIfre cel pllclilos, din nou poelle:;;le-te. ~i
orl de cate ori vei gre~i. vin!! la mine.~i eu Ie voiu vindeea" (La Folie,
Mlrlob. 59). De~1 pasajul acesla a losl unul din punelele de aeuzalie ale
Sinodulul din Oris aduse con Ira Sf. Chrisoslom (vezi ;;i Palladius. pag.
66-79. :,;1 Sacral.. islor. bls. 6, 21), loru;;i e neconleslal. ell nimeni dup!
Manluiloru\ Chrislos ~i disclpu\uJ sau loan. n'a m311gaiaf;;i incllrajal in
a;;a mod pe eel pliclilos, ea Sf. Chrisoslom. ;;i nimenl nu vlndeca alaI de
bine ca Sf. Plirinle I Care limbll ar suna mal armonlos ;;i mai pl!cul la
urechile bieluJul murilor? Oa 1 Sf. Chrisoslom esle predieatoru\ dragoslei
cre;;fine, ;;1 io1r('aga lui viall! ;;1 aclivilale plisloraUI. esle afierosltll' .a.ceslei
dragosle. sa t asculillm chiar pe dilnsul. cum 1~1 mllrlurlse;;le dragostea
- J9-
lui clilre pllsloriti : .Jalll, zice, cu charul lUi Dumnezeu, :;;i nOi avem Irei l1n
acum, de dind nu zilla ~i 110aptea vli rug 11m ca apo<;lolul ' Pavel, ci facel1l
aceasta dupll Irei zile, ~i dl mulle ori chlar dupll :;;apte zile ') :;;i ce s ' a ma i
pelrecut sau sll petreee Tn~lI? Aeilzllm, dojenim, lt1crllmllm,. suspinllm, de:;;i
po~te nu pe fal~, ci in Inimll. Uicrllmile acelea sunt cu mull mai line :,;i
mal u~oare decat a:estza .. Credeli·ml! cll daeil nu m'ar judeca cineva ca
Hind silipanil de ambitiune prisoselnicll, m'aT vedea 'in toate zilde vllrsand
lacrl!<ni... Dl~i am putea :;;1 nOi ca sl! vll zicem: "Ce-mi pasll7 Eu am I!I.
cuI ceia cc mi se <=erea, eu deci, sunl cural de sangel~ VOSlfU". darll nLl e
de a;llns aeeasla spre a n2 mangaia. Oacll ar Ii ell pulin/a de a despiea
inima nOaslrll In dou1l, ali vedeace loe larg oeupa!i in ea voi eu lotH
barbari. femei :;;i copii! Clei (leeaSla esle pulerea dragoslei, pe niru ca e;
f~ee sufletul mai Tnellpllior decat ceru!. nCuprilldeli-n~ pre noi. pre nimeni
n am nedrepI1l1i1.... nu v1l slrimlorati Tnlru noi" (Corinth 7, 2 :;;i 6. 12).
Aceasla 0 zi;:~m :;;i noi a~um : Cuprindeli ne pre noL Acela uvea In Inima
sa inlregul Corinlh. :,;i zicea: "LllrgiJi-vll :;;i VOl. :;;i nu vll sirlmlofati lnlre
nOi". (t~i~. 6. 12: 13) •. dar eu nu a:;;i plliea zice a:;;a'. cllei :;;Iiu bine ell :,;i voi
mll IUblll pre mllle:';1 mil cllprindeli ... (Om ilia 4 din Fap!. Apos!.) . Oease-
menea sa se vada omllii!e 9. aSLlpra slatuelor, § 1. Omilia 1 la Cartea Fa-
cerei. III, Vii :;;i XLI. ibid. Omilla 22 din evangh . Mateiu. Omilia 3 din
Fap1. etc.).
De aiei. cum :,;i din mulle aile mllrlurii se aral11 in mod cerl. ea Sf. Chri-
80S 10m in lot timpul pastoriel sale a Irall numai penlru lurma sa. c1lria I-a
~i alierosil lnlreaga sa vialll :,;i aclivilale. Cand pllstorilii sai ' progresau pe
calea evangheliei, ~i el slilta de bueurie. iara eand dan~li erau banluili de
vr'o boa III morala. :,;i el era Irisl :,;i amllrit cu sullelu!. Bucurla lor eUI eon-
sideratll ea a sa proprie, iara (nlrislarea lor. provenila fie din abaterlle dela
legea moraili. fie din al1l1 cauzll. if alingea :,;i pe dansu\. Inima ILlicea sen-
sibilll :,;i agerimea spirilului ii indleau loldeauna (am sub ce fel de forme
(nfiera. Acela~i. sublecl Iralal de Sf. Chrisoslom eu altll ocazie, €sle pre-
z2nlal de el suo alte forme. pOlrivi/ audiloriului :,;i Imprejurllrilor.
:Slanlul Chrlsoslom vorbind de mora Ill. nu caulll a p,oba cll virlulea esle
virlute. sau ell raul esle rau, ci loalll atenliunea lui esl~ indreplata la 'aeeia.
de a desvali virlufea ~i a 0 infllli ~a in 10al11 slrlllucirea :;;1 aureola .,,1 in/e-
rloarll. lara rllul1llea a 0 arllta in loalll de~lIrlliciunea :;;1 uraciunea ei. Cu
aile cuvinle nu Sf. Chrisoslom deseopere morala cre:,;tina. ei aceaslll mo-
rala. mullllmfl11 dexleril1llef oralorului. se deseopere spiritelor omene:;;1i in
loala slraJucirea ei ~i Ie subjugl!.
!;ii aici sIll secrelul, cll panll in ziua de aslllzl, ~i in vee I de veci, scrle-
rile Sf. Chrlsoslom emana din ele 0 pUlere mora III ne·nvlnsll. care sub;ugl!
pe 101 cel ce Ie cele:,;te_ . . '
Alta eharaclerislica a Sf. Chrlso'Slom in aria lui oralorlca esle:;;1 Inven-
') .Erminia rapt. Apostolilor este compu~ in anii eei de pe urmil ai plis-
tonel ~I: C~nsostom, ca~d .S!. Pil~inte. fii~d prea oeupat eu administrarea
eparchlel,.:';1 t~)b\lrat de mtnglle pngoDllonlor sili, nu putea sa prediee des
ca in AntlOchla. '
 - 40 - 41 -
liunea . sau arIa de , a ere a aeolo, unde e Ei mai mulfi nu gl'i sesc nimi c de Acum da d! ne tntreb!!m. care a lo s l ealilalea lui superioarl! ~i care a
fost ch~r~cl erislie a. s a .deoseb~llI, - negre:;;it vom r1'ispunde, eli in prlvinla
cre al. A:;;a de ex. in pasagiul din epislola cllld'iRomani : . Spun e li inchinl'i-
dune Prischilei :;;i lui Achila· (cap 16. 3). und e He care vede di esle ceva
cult.urel fIlo s ohce :;;1 enclclopedlce, nu era mai pre jos de seriilorii din tim-
ste ril, simplu:;;i lipsil de maleri a lijl cerut d e omilelidi, Sf. Chri s o s lom tolu~i
punie s ale. Ca ermineulic al Sf. Seripluri a losl aproape ne'nlreeul, penlru
'a g as H aiei subie ct de vorbll, :;;i In dou l'i omilii consecutive a Icrm ecal au-
care loli e rmineuli c ii de dupl! dansul, pe el I-_au avut de bas1'i in erminiile
dil o riul vo rbind d espre dr a gostea cre:;;tinl'i. Acesia e un eXeml)lu din miile
1~r_ In p.riv~nla sl.i nleniei vielei lui a fosl unul dintre eei mai rari ' b1'irbafi
de aces t le I.
al bl sencel . ere:;;lme. Ca p!!stor :;;i administralor al biserieei ere:;;fine a
Atat de marQ este boglllia euvintclor:;;i a euget~rilor la Sf. Chrisostom,
f~ s t ~e ~dmlra/. Darl1 eu asemenea ealWili g1'isim ~i pe allii printre Parinlli
in dll nu se pricepe eineva ee sl! admire mai lntaiu: dulceaf a cuvantului,
bl~enc~1 cr~~t~ne. Aceia tns1:, care II dislinge pe Sf. Chrisoslom de 10li
cel:l-alll, PlInnll, dascali ~i seriilori ai blse ricel ere~1ine, aceia care 'I ara/l'i
s au agerimea spirilului, mullim ea s au taria argum enf elo r. Fie·care idee ex-
a .it ne nlr ecu.I, ~i i~ care n-a avut panl'i aeum egal pe nimeni, care ~i Con-
primatl'i de dansul, imedial, esl e IllmurWl. prin dif eril e ( xempl e S a U a se m1'i-
na ri luale din fenomenele naturei, din reg nul planfelor. sau al 3nimalelor, shIu e slava lUI parheular1'i, esl'\! ealitalea de Chris os/om pe care i-au acor-
din fapfele ommqti, :;;1 cu' 'deos ebire din moravuriie ~i apl ediril e vlelei ome- dal'o seculii de dupll dansul.
n e ~ti. Cale·odatl1 aeeste aseml'inl1ri se suecedeazl'i un a pe alta , sau mai
bin e zis, iesl'i din gura eea de aur Il'irll ca in'tre dansele 5l'i se inlerpunli A lo sl eu adevl'!ral Gur1'i de aur, a lost cel mai eloeven/ rilor al bisericei
,ere~tine, panli 1n ziua de asI1lzi').
vre -o aW! .idee strain1'i, -:- all~ dala ac e la~i lenomen nalural, sau aeela:;;i
fapl it examineazl! din dif erite punele de- vedere, care toate sunt puse in-
ain te penlru clarifiearea chesliunei.
lall'i de pildli unul din m iile de exemple de feliul aeesl a, unde Sf. Plirinle
explidind a udiloriului convertirea mira;:uloasl'i a aposlolului Pavel, :;;i in-
tran~a lui tn Damasc, lace urml'ito a rele comparaliuni demne de toall'i admi-
ra liunea: .. O! preeum un pe~5car oafe~ eare :;;ezand pe 0 pealrli lnal1l'i i:;;1
fidicl'i in ::ous undila, :;;i apoi din tnl'illime Ii dl'i drumul in marea., asl-lel
:;;i slapanul noslru. care a arl'ilal peseuiful duchovnieese, :;;ezand ca pre
ni:;>le pelre inalle de dea s L!pra norilor, a dal drumul voeii s ale din In1'illime
ea unei undlji, zicand: Savle, Savle, ce ma gonesti? !;ii asHel a peseuil.
pe aces! pe~le mare. !;ii ceia ee s-a inlamplal eu pe~tel e acela pe ca re I-a
prins Pelru . dupll porunea Stllpanului, 101 acea sla s-a inlamplal ~i cil aeest
pe;;le. ClIei ~i aces! pe~l e s-a gl'i s il ell ~vea Tn gura sa un slalir (Malh.
17. 27), in s a era lal:;;; d adeell avea in el .leI, Tnsa nu dupl'i cuno:;;linlll.
De-aceia, acea euno~1inll! hl'idizandu-i -o Dumnezeu, a Illeul aeel ban (5Ia-
tirul) verilabil .. !;ii ceia ce se pelreee cu pe~1iL aeeia:;;i s-a petrecul:;;i aici.
Cli precum aeeia indall'i ee sunl seo:;;i alarl'i din apl!, orbesc ~i nu mai vad
nimic, 101 asHel ~i aeesla, dupll eea lost prins Tn undil1i ~i smuneil alarli
din marea necuno~1inlei, imedial a orbit .... Darll aeea ' orbire a Illeut ca in-
Ireaga omenire sl'i vadl!... "
Ce comparaliune frumoas1'i ! Darl'l' cui pulea sll vinll in mink ea s l'i COm-
pa re pe aposlolul Pavel eu pe~lele? Pe Irampila duehului, care a rllsunat
panll la marginile lumei, eu eel ee nu are glas? !;ii euloale aceslea eom-
paraliunea aeeasta a Sf. Chrisostom, Ie lasll in uimire prin Irumusela :;;1
adevllrul eonlinut tn ea! '
Dar!! in line, care din scrierile ie~ile din pan a ~i din gura deaur a Sf.
loan , nu uime:;;le pe cetitor inlr'alat, -in cat it robe~te eu , totul? Calitalea ') ~n deseriere.a biografiei Sf. Chrisostom am avut in vedere I) Patrolog ia
aeeasla la pulini dinlre seriilorli religio~1 :;;i prolani se poale g1lsl. d~ Fllaret, Archl~p. Cernigovului, tradusl! in greeel?te de Arehim. Neofit Pag-
h!da, 2) Pa.trologJa de Nectarie Chefala, Mitropolitul Pentapolei, 3) Patrolo-
'- De aceia, a mai In;;ira citalii aiei din serierile lui, gasesc ell e de prisos, ,g la_ ~e ChTlstod~l Apostol (Constantinopole 1894), 4) Patrologia de Diomid
,de ' oaj-e~ee aproape' in totalitate'a lor sunl de aceia~i valoare, ~i prin urmare Chma~os, 5) Vlata ~fantului Chrisostom, pusl! la inceputul Evanghelistului
ar ' lrebui ca sl'i lie In;;irat e loal e, eeia-c'e e imposibil. MathelU (!n. Patrologla de Migne), 6) istoria bisericeascl! de Contogoni, idem
Aeestaes le Sf. loan Chrisoslom ca seriilor ~i ritor al biserieei cre~t;ne_ de I? Chmacos, 7) .Revista p~riodiel! ., Evanghelieos Chirix", ~i alte diatrive
r elative la acest subject, publlcate in limba greacl!.
 COMENTARIILE
SAU

EXPLICAREA EPISTOLEI CA TRE EBREI

A CELUI mTnU SFIN'fIPARlNTELUI NOSTRU

IOA l:'f CFIRISOSTO:n..;L

Arhiepiscopld Conslanlinopolei
(Expusll din insemnllrl. dupll moarlea lui. de Consfa ntin Presviferul Anliohi.e i)

SUBIECTUL
Scriind Romanilor fericituI Pavel Ii zicea: dntru cdl
sunt eu neamurilor ApostoL) slujba mea 0 filar-esc, ca doar
a~i face trupu! meu sa ravneasca J ~i sa mantuiesc· pe vre-
unit dintre dan~ii)} (Rom. 11, 13, 14) 1?i iara~i in alt Joe:
<;.Ca eel ce a luerat lui Petru spre apostolia taeui imprefur
a luerat # lIlie intru neamziri~ (Galat. 2, 8.) Deei, daca
a fostdascal al neamurilor - c:tci ~i in Faptele A posto-
lilor zice catre da.nsuf Dumnezeu: «mergi) eli eu !a 1tecz-
muri depa1'le te voiu trimete~ (22, 21), apoi atunci ce
avea de comun cu Ebreii? De ce li-a scris lor ~nistola?
~i nu numai atata, c.i chiar 1?i dan~ii se purtau Cll dU1?-
Iilanie fala de el, ianl aceasta se po ate vedfa in Jpai
multe locuri. Al?a de pilda· ascultace spune Iacob catnl
dansu}: " Vezi, {ratel eate mii de Iudeii sunt ear-ii au erezut
~i loti sunt rasvratitori legei, fi au inteles pentru tine, cd
inve/i despdrtire de fa Moisi, pre toti Iudeii ai dintre nea-
muri .. (Fapt. 21, 20, 21), l?i de multe ori erau certe ell
da.nsul pentru aceasta.
Ded ce oare-ar putea intreba cineva cu drept cuvant-
pe acestom de legi, pe acest legist- (caci doara jnva~ase
 - 44- - 45-
legile la picioarele lui Gamaliil, pentru care avea ~i multa fost ca poate nu s' ' .
de e 1ft a oeup~,t 10 de aJuns. Petru insa, ~i eei
r;l~Tn(1) - care ar fi putut mai cu sarna in acea s ta s a ru-
A

p nga _d ansul, c~ ~nll ee propove duia io Ierusalirn

!?ineze $i sa convinga pe altii j de ce tocmai pe dansul u~d.e m~re ~Ia zelul ~I ravna, erau siliti de a propov~dui
zic, nu 1 a trimi s Dumnezeu c;.itre Ebrei? . Pentru ca din p Zlrea egcJ, pe cand Pavel era in mare libertate din
aeeasta cauz:! inca mai mult l-ar fj razboit ludeii. Ace asta aeest ~unet. de vedere. Dara apoi eei dintre neamuri crau
prevazand-o Dumnezeu, ca adeca nu-l vor putea suferi, ~~~~ ~1 ~al num~ro~i decM eei dintre ludei, ~i deci erau
vr'o ev~avi:gefi·c~la:~ slabea legea, de care niei nu aveau
«711ergi, zice, cd eu La neamuri d eparle te voi irimite, . .
cd nu vor primi mdrturiea ta cea p entru mine» (Ibid. 22, • (T " .' m ea a vel to~te Je propoveduia curat. De
18). Dara apoi chiar :;;i el zice: «Doamne/ ei ftiu cd eu S~bU~ ca pn,n aceasta credeau dan~ii ca apostolul se va
eram jmind in temni/d. . . f i cdod se varsa sd nge/e lui ;e 11u~e;nultJ~e, p~ntru care ii ziceau: «vezi, .Irate clite 'm ii
.stefan mucenicul tau, ~i eu eram rdvnitor de fata, ~i zm- " s~n ca1-~ ~u crezut,,? fapt pentru care il urau
preuna voeam moartea lUi, pazind hainele celor ce'l omo- ~I dlspre tUIau, «cacz a u inleles "'ent ' t" •
ran pre el» (Ibid 22, 19. 20). Aceasta, deci, era 0 do- des"" t' d. 1Iff r 1u zne zlce) cd tn've(i
ra-r zreela .iY.ioisi, adecd abatere d. I a I eg e»
vada. sigura, cel nu'! vor crede. A pOI, atunei cum de
e
'I d'· .
oefiind dascal al I ? S~ sens u etlor ace~s ta epistola,
Dealtmintrdea a$a $i este ehiar; dici dnd cineva pa- epistoJa? Mie rni Jor. '.. I ca~or an11me ludel Ie-a trimis
rase~te religiunea $i obiceiurile neamului sau, daca poate nu
Palestma D ' se dPare ea c~Jor dm lerusaIim ~I din
este vredr'lic de bagat in seama, sau ca este dintre cei . eel, Cum e le-a sens? Dupre eumr;:i a b
miei $i neinsemnati, nu mahne$te atal de mult pe cei re- teza nu era treaba lui . t t . Y 0-
t" . . ) $1 0 U~I a botezat, ca «nu l1z'a
ma;;i in urma sa j iar de cumva ar fi dintre cei insemnati, • rnnts p e mzne Christos sa botez» zice - ' " I
Imp1edicat t t " , , $1 Olel ou -a
sau dintre cei foarte ravnitori pentru cele parinte;;ti, atunci D " ,' - 0 a~a ~1 aiel el 0 face are asta in treaea t
mai .ales aceasta Ii mahne;;te ~i-i intristeaza mult, ca unul a~a ,apOl cum nu Ii-ar fi scris lor, peotru care ar fi voj~
ce Ii-a iojosit crediota lor, ;;i a trecut la credinta altora. ~, ~~ ~natemal? Pentru care ~i zieea: «Stiti ca jratde
Pe langa acestea apoi, cine se apropiea de dansul, sta. tmo em este s obod, cu care de va vent' , .'
, d. . mat curanri Zld
la indoiala;;i in oarecare necredinta ;;i nesiguranta fata vozu ve ea Pre voib (Ebr 13 23) fi' d '
'D' '" 10 ea nu era inca io
de dansul. ~i de ce oare? Pentruea cei de pre langa Petru ~~~~e~at'fostU~~:~:tia ~ stat io Roma doi~ni in inc,hisoare~
tr<liau a;;a zid.nd pe langa Christos, dici vedeau ;;i semne _ . ' . up~ care s-a dus 10 Ispanta und e
~i minuni, - in timp ee el (Pavel) nebucudindu-se de nimic :r
p?a~e a azut :;>1 ,ludel) :;>1 atuoci iara~i a venit la Roma
din toate' a~estea ;;i fiind eu ludeii la un loc, deodat,a a can . a ~I fost UCIS pe timpuI lui Neron. '
parasit credinta iudaiceasca ;;i- a devenit unul dintre Eplstola ~atre Timotheiu a fost scrisa mai 'nainte de
Apostoli, ceia ee era deajuns ca cele ale noastre sa aceasta, cacI . acolo zice: «cd iata eu ma J'ertjes ' .
fie tnaltate. Ca apostolii ceilalti se parea ca marturiseau tru rdspunsul melt cel di t' _ ' . c» ~I «l1Z-
(II T ' - n at ntmenz n-a mers Cll mine"
prio harul ce· capiHase, ;;i ar 'putea spune cineva ca do- I • l~othe1U. 4,6, 16)- dealtfel tn multe locuri 11 vede~
A

rind pe dascalul lor dan$ii marturiseau aceasta, in timp
ce cel care niarturisea invierea C1"a mai ales el,Pavel, ,c are
numai glasul i-I auzise. Deaceia tocmai Ii;;i vezi pe dan;;ii
(Ebrei) razboiodu-l cu furie, ;;1 totul fad.od spre a-I ucide.
Dara dacaoeeredioeio$ii de aceia erau iofuria~i contrf,t lui,
de ce atuoci erau tnturiati $i cei · crediocio~i? Pentruca
propoveduindneamurilor, era silit de-a Ii propovedui cre-
:;;tinismul curat, iara daca in Iudei.a n-a reu~it, . cauza a
up.t,ao use, precum depilda) spune si Thesalonicenil6r
~fIlndu-le : ({ lUrmdtori (imitatori) v-ali /acut bisericiior lui
~mnezeu, ce or c~ sunt in ludeta" (1 Thesal. 2 14) .
chIar acestora serundu-le mai departe ' . _', ,. ,1?1
'l ' , zlce. «ca ;artjirea
avert or voa:tre cu bucurie ali primit» (Ebr. 10 34) A'
vazut cum el seJupt ~ D d . ,. I
. au. anl aca fata de apostoli dansii
:: !~seau ~stfeJ, ~l .n? numai in Iudeia, ci ~i acolo uncle
aupnntre etmcl, ce nu ar fi faeut erediocio~ilor?
 - 46-
- 47-
, , " les e dansul ingrijindu-se, caci
De acela 11 ~I V~ZI m~1 ~ p t met'o- in J~rusalim slujind ve~te cum chiar Pavel a fostjudecat de preot, cand a
• d d "" pil da zlce: «tara ,acurr. C
' (Rom. 15 25), ~i iarasi candindeamna P: 0- ~j
6
can zis : «J\1' am ftiul, Irati/or, ca esti' Arhiereu I) »i aceasta
slintilo~»
v

, 'd bine scriind despre colecta facuta se petrecea inaintea stapanitorilor,_de unde se vede ca
rinthcOl spre facerea e , , " (' sa merg
, , " d ' ~' de va Ii eu CUVtzn a aveau multa putere. Gande~te-te de aici cate nu p;Himeau
de Macedoncm, ~l zlcaC~ ',' h 8 1 I Cor. 16 4) aceasta cei ce 10cuiau in Ierusalim !;>i in Iudeia. De ci, cel ce Se
' g ~ (ll onnt. , ' ,
.si eu, ,[JS'" OZU m er n
d u n e" apOl' «numat'ca ,fd ne aducem aminte r uga a fi anathema de la Christos pentru cei ce inca nu
o ;cice. ,1 can sp
' ' l 'lI s ifi care m-am !l n evoz
',~ 't aceasta a 0, laco _ ','
sau crezuse, iara pe credincio$i Ii sluja a9 a , ca 9i el s'ar fi
de eez zr . , d d' pta imparta!irez, mze ft iUl dus daca eranevoie, $i in fine pretutindeni avand multa
~i d.nd spune: ,« n:-au ;~ll :~a neamuri, iara ei la tderea ing nJIre de dan$ii, ce poate fi de mirare daca 9 prin
Varn~()a, ea ,not, sa mer. tot aceasta 0 arata, 1?i ~cestea epistola ii indeamna, $i-i povatue)ite, daca pre cei cazut
i
imprtJu 1'» (Gal. 2',1,0. 9 ), 'Ia saracii deacolo, CI ca cu ii ridica $i i indreapta? i
1 ne cu pnvrre numal
nu e spu '. ' ~ _ d' . a binefacere. « C'ao, zlce, '
Caci erau multi n~cajiti 9i descurajat i in urma multor
totii sa se lmparta~ea:,ca, bl~ afceerea dupa cum am im- Scar be, ceia ce $i arala cam pe la finea epistoIii, zical1d;
I ." - a1-t '/ intre not Ine ac . I
n u am ' Zlllr 1d irea nOI, a d eca _ la' neamuri , iara acela ,a " Pen/nt aeeia mdnile cele stabile, fi genuchi!e cde s!aba-
P artlt propove u , . ' x si cu ingn-
t , .1a ' . . deca tot asa sa urmdm , noage vi Ie indreptati» 9i iara$1: «cd inca pulin oare-ce,
cei t3. tt lITIpreJur, a , t J i l l ve zi p e Pavel cel ee este sa vie va veni, !i nit va zabovi» $i iara$i: «iard
- ' S" fine peste to oeu _ .
jirea de saracI),. ,,1 10 " cu drept cuv:int, CaCI d e sunteli /d1'a de certare, iatd datd ca sunteli feciori din
avand multa ingrijo~are de aceasta, ~s~ Iudei <;i Elini, nimic OtnJie, iara nu Jii» (Ebrei 12. 12, 10, 37. 12, 8). Fiindca
' pnntre care erau " ..
la alte neamun, 10 insa ilind ca se parea ca sta- erall Iudei, $i invatase $i dan$ii de Ia parintii lor, ca atat
din acestea nu , erau: Aco " mulle Ie facea ~i dupa cele bune,c<1t ~i cele rele trebuia sa Ie a~tepte la pi-
pane sc ~i sunt de SlOe _stat:1t.or,J, ~I 'Inca poate nu'~i avea cio are, ~i astfeliu sa traiasca, iata ca atunci era cu towl
, totul supu~a RomanI or,
'I I 'i t1indca stapaOlrea 'I
legl e or propn: contrar : caci cel e bune erau in speranta ~i dupa moarte
fiiinta, sa u ca IOC<'i, nu era IOlta tiranie. Ca daca ~i in iara cele rel e in mani 9i rabdand muite ~i, de aceia era
d · " se purtau cu mu 'd
e slgur Co. ca de ilda in Connt, un e natural ca mul~i sa se imputineze, ~i apostoilli sa faca
alte ceta~i se, purtau a~~~a oaei in~ntea divanului guver- multa yorba de aceasta.
bateau pe mal m,a(r:le, I g ~asa nimic din toate acestea, ' Dar despre aceasta yom vorbi Ja timpul cuvenit; deo-
natoriului, iara lUI ,a j ton nU'1 , ' J
' fi etrecut in Iudela ( ). .. , camdata insa ' ollmai ca a fost necesar de a - Ii serie lor
ce n,u s ar d P , Ctl. ' in alte cetati li duc pre dan)ill 10 a- pentru cari avea atata ingrijire. Cauza Jnsa pentru care
int~~ ;:;;:nit~~i\or, ~i' cer ajutoriul chiar al celor de alt n-a fos t trimisa epistola eatra dan!;>ii, este invederata. Deci
nu era impiedecat de a Ii scrie. Cum ca se imputinase
neam ? , , .. a de aceasta, ci insu$i i»i cu s ufletul, 0 arata zicand; II Mtinele cele slabite, ;si genu-
Aici insa nn duc OlCI-O gn], . A~a de pildtl. c!tile ale sldbdno'7ge vi Ie indreptath> (12, 12) »i iara9i;
' d ' I ' cid pe cme VOlesc.
com pun SlOe nu ~l u
y
b t ' pe apostoli tara sa. i « Cd nu este nedrept Dumnezeu, sd uite lucr'ul vostru ,si
. Stefan a!;>a au atu ~1 '1
au nCls PT~ " . ' A ' orilor tot a$a $ipe Pave era ostenea!a dragostei». (6. 10). Sutletul fiind cuprins de is-
mai duca, Inamtea ~,tapc:mta: 't din mijlocul lor 2) suta~uJ. pite, de multe-ori se abate ~i de la credint:L De aceia
sa-l ucidtl. daca nu ar h r pi in tim ce erau preoti, indeamna de a fi cu b:'lgare de sarna la cele auzite, ~i
~i toate acestea se petr~c~~u religios Paveau jertfe. Pri-
aveau templu, avea ceremoma , sa nn Ii fie inima Inrautatita de necredinta. Aceasta este
- - ' ~" ' : - , I \ 18 din Faptele Apost?lilor.
~i cauza pentru eare multe vorbe~te de credinta in aceasta
'). Not,a, vez, cal~)lto, u21 d'in Faptele Apostol1\or.
' J Vezl cap. , 7, ~!?l _
') A se vedea capit. 23 din Faptele Apostolilor.
 - 48-
epistola, iara pe la sfar~it pune d~ fata 0 moltirr~e de
"
exemp, Ie ea si , aeelora le-a fagadUlt a avea bununle 1
picioareleJor, ~i cu toate ac:stea nu totdea~na e-au avu .
Dara afanl de aceasta, ca sa nu creada ea an f?s~ c,~
totul parasiti · deodata Ii pune dinainte doua Jucrun : mta!
de a suferi' t~ate cu barbatie, ~i al doilea de a a~tept~
rasplata, dci de sigur ca nn va .trece ~u vederea. pe eel
de pre langa Ab"el, ~i pre ceilalt1 d.reptl .nerasp1atltl.
lara aeeasta indemnare 0 face d10 trel punete d~ v e~
dere: de la cele ce a patimit Christos, dupre e~m 1OSU~l
zice «Nu este sluga mai mare de cat .pomnul ~au~, de Ja
bllnurile care a~tepta pe cei ee ered, ~1 a.1 tr~llea, de .1.a
cele rele. lara aeeasta 0 sustine nu numal pnn cel~ Vll~
toare, care ar fi fost mai putin proba~i~a, .dara chlar ~I
de la cele trecute ~i intamplate cu panntlI lor. Aceast~
o face ~i Christos, zicand acum . d~ pil?a: Nu este ~/~ga.
mal. mare d e ca-t Domnul sdu» "1 y" lar851
( «multe .. loal!>.
un
sunt in casa tatd/ui meu» alta data jale;;te de. mll de on
pre eei ce nu credo Face . apoi multa vorba 91 _ d~ ~oul
$i Vechiul Testament, fiindea fata de credlOta 10 lOVlere
Ii erau de mult folos. . . . ,..
Pentru ea nu cumva din cele ce a pahmlt d~n911 s~
nu creada ea a inviat, aceasta 0 dovede9te pnn 1 rorocl .
Arata apoi ea nu eele ale Iudeilor sun.t l~udate, el .cele
ale noastre, ca inca ~i templuJ a amortlt, 91 cele al~ .Ja~t­
felor deasemenea, pentru care ~;i ziee: «D ec! da1'a sa 1e~zm
o
la damul ajard de tabdrd, oc~ra. lui /JUrtand" . (Cap .. 13,
13) Dealtmintrelea 1i sta Impotnva ~l urmatonu( [apt. ca
era· natural ca sa i se spuna de unii, ea daea acelea er~u
b a dadi erau icoana, cum de nn au fost lasate la 0
urn
parter ,sau nu-au fost scoa<;e pe neslmt1te,
.. ara0t'an d u se ade -
varul: ci inca sunt in· Hoare? Dara 9i aee~sta el a d~t . a
intelege foarte lini$tit, ca petre~ute la. t~m~ul potnvlt:
Cum ca din$ii aveau mult timp . 10 cr~d1Ot~ ~l i~ ~eeazun
o a invederat zicand: <~Dator (lind VOl a/z da~c~lt. pentr~
xc, « sa nu tie intr'unul dzn
vreme'i> !?l. lard"l
. • .VOl _ zntmd
_ f vz-.
cleand a necredinlei» :;;i iara~i: «U1'm~to~z sa va /ace/z
, cetor ce mo!tenesc jiigaduinta jrin credznta~ Cap. 5) 12t
. 3. 12, 3, 12).
- 49-
la
t
OMILIA I
«In multe fe/uri !i iJz multe chi/mri de demult DlI.mne
zeit griii1zd pdrin/i/or no!!; i prin Proroci, in zilele aces-
tea "lnai de pe unnd a grait noud intru Fitt!, pre cart
I-a dat mo!tenire tuturor, prin care !i veacuri/e s' au fdcltt~
Cu adevarat, ca unde s 'a Inmultit pacatuJ, acolo a pri.
SOSlt Dam!. A ceasta deei 0 spune Fericitul Pavel chiat
in exordul epistolei trimisa Ebrei!or. Fiindca era natura :
c~ ei sa fie necajiti ~i sbuciumati de rale, ~i judecandu-se
dm toate ace~tea st'l. se ereaza pre dan~ii mai pre jos de
toate celelalte neamuri, arata prin aeeasta episto/a ca
dan~ii ;., 'au bucurat de eel mai mare 9i rnai inalt ~har,
atitand auditoriul chiar de ja inceput. De aceia ~i zice :
"In multe fc!izt'l'i !i in lllul!t: cllipU1'i de demult Dumnezeu
grdind parin/i/or prin ProroCi, hz zi'e!e acestca mai de
pe urmd a g rait noua intrlt Filii".
Dece oare nu s'a pus pe dftnsul mai 'nainte de Pro-
roci? de ~j actiunea lui a fost eu at<1t mai mare deeM
a .acelora, eu cAt ~i mai mari lucruri i s'al~ fost ineredintat
0
lUI. Dara nu f:lee aceasta. Deee oare ? Tntai p<:ntru ea
s'a pazit a g rai de dansuI lucruri mari, al doilea ca audi-
torii inca nu crau de savar~iti, ~i al treilea ca voiei a-i
inalta pre dan~ii 1ne:1 mai mult ~i a arata marea lor su-
pe~ioritate. Este ca _~i cum ar fi zis: «~i ce lu'eru mare
este, daca a trimis pre Proroci la parintii vo.~tri ? Ca a
trimis la voi pre insu.!?i Fiul sau eel unul nc'iscuh. De .a eeia
bine a facut, ea ~i-a ineeput epistola cu expresiunea :
«in multe fe/uri # 111 mu/te chipurh, caci arata, ea nici
Prorocii chiar nu euno~te;lU pe Dumnezeu , ~i ea numai
Fiul il cuno~tea. E x presiunea «in multe feliuti "i in multe
chipuri» Insamna in diferite moduri, ~i ca eu am inmut/it
vederile zice, ,si i'n mdnile P1'01'Ocilor m' am asemdnat (pritt
Proroci ,n'am fdcut ardtat)~ (Osie 12, 10).
A~a ea superioritatea nu stc'i numai tn aeeia, cc'i daca
acelora Ii s'a trimis Proroci, noua ni s'a trimis pe insu~i
Fiul, ci -5i in aceia ea nimeni dintre dan~ji nu cuno~t('a
pe Dumnezeu, ci numai Fiu! sau eel unul-nascut iI cu-
4

50 -
no~tea. Acea~ta n'o pune dinA capul. locului, insa . prin
cele ce urmeaza 0 mreja~te, cand mal cu sarna grae~te
des pre omenire». Caci caruia din I~geri a ~is ca~d va :
«Fiul meu e;ti tu, eu astazi te-am nascut» ~I «;ezt dea-
dreapta mea» (vers 5 9i 13)? Dara tu prive9te .in~elep­
ciunea lui cea mare, cum mai intaiu arata Sllpe~lO!ltate~
de la Proroci, apoi cum i~i da h~tarare~, ca. fimd cev~
marturisit de tot i ; ca acelora h-a gralt pnn Proro~l,
iara noua prin unul-nascut. Dara da~a ace.lora It-~
grait !?i prin Ingeri (dici !?i Ingerii au gralt I?dellor) apo~
~i prin aceasta noi avem tot partt a eea mal ma:e, Ca~l
noua lli-a grait prin Stapan, pe cand acelora Rrm. SIUgl,
c~ci ~i ingerii ca :;;i Prorocii sunt im~reuna sluJ~ton ..
Si bine a zis el: «in zilele cele mat de pe unna» fimdca
9 ~ceasta ti atat a 9i ii mangaie ca desnadajduit i cu totu):
i
Ca precum zice 9i aiurea ca: «Dcmznul .ap:oape est:» . 9~
«nimic nu vd griji/i» (Filipp 4, 6, 5), 91 alurea: «ca mat
aproape este noud mantuirea acum, de cat cand am crezut»
(Romani 13, II), tot a9.a 9i a~ci. Deci ce vra :a spuna?
Ca tot cel ce i~i cheltUle9te ttmpul in lupta, cand aude
de sfar9itul luptei, se resufla. putin, a9 a zic~n~, :;;tiind ca
pedeoparte este sfan;;itul ostenelelor sale, lara pedealta
inceputul odlhnei. ••.. -
«In zilele acestea mai de pre urma a grad noua zntru
.riul». lata iara.~i «intru Fiu!»,. adeca prin Fiul, spunand
aceasta catra cei ce zic, ca se potrive:;;te asemenea ex-
presiunea Duhului. Ai vazut ca particula intru este ~ga~a
eu «prin»? Dara ~i expresiunea ~(de" ~emult» cu~ :;;1 «zn
zilele ace stea mai · de pre urmd ~, lara~l lasa a se mteleg
e
altceva. ~i ce anume? · Ca. fiind la miJlo.c mul~ timp, d.nd
urma a fi pedepsiti, cand 'lipsau charu.rIle, .cand nu era
speranta. de mantuire, caud de pn(.tutmde~l a9tept~m ~
avea tot mai putin, atunci am castlgat melt ·~~lt. ~l pr~­
ve$te cu eata intelepciune a spus aceasta, . Ca?l n-~ ZlS
II Christos a grait» de 9i el'a fost c~re a gr~lt,. ~nsa fimdca
sufletele lor erau slabe l?i neputincloase, :;;1 mCl nu puteau
sa auda vorbindu-se cele de Christos, Ila grait noua intru
Fiu!» zice. Dad!. ce spui? Dumnezeu a grait prin Fiu\?
Dal zice. Dan'l. ~nde este superioritatea? Aici ai arat~t
pe deoparte ca Noul l?i Vechiul Testament sunt ale unUla
- 51-
:;;i acel~ia~, iani. pe dealta ca nu este 0 superioritate mare.
De ac:~a tOC~~l desfa~lirJl ideia in aceasta expresiune:
«a ~ratt. noua zn~ru Fiul», de~i lui de sigur cil nu i-a
vorb~t, .Cl . apostoh~?r, .!?i printrfin~ii celor multi. Insa ii
l~uda ~.I pre ~fin~ll pnn .ac~asta expresiune, ~i arata ca
~l lor Ii-a gr~Ht, tn acela~1 tlmp tnsa se atinge ~i de ludei
ca. a~eca aproape toti carora li·au grait Prorocii, au fos~
fal :;;1 spurcati. Pana acum el tnsa nu lace vorba de
aceasta, ci numai de darurile aeordate de Dnmnezeu
De acei~ .~i adaoge: «Pre care 1 a pus mOfte~itor
tuturon. AICI vorbe~te de trupul sau precum zice .
Davi~ in Psalmlll al doilea: «C'ere de !d mine) fi-/i VOi~
da fte neamurile mOftenirea ta», caci doanl nu numai lacob
es~e parte~ Domnului, sau numai Israil clironomia lui, ci
n~~ cu . totu. Dar~ oare Ace va sa zica «pe care I-a pus
t onom ~ ?. Adeca pe danslll 1- a faeut Domn .,~i sta pna
cll7 a 1
ut~ror, cem .ce a. spus :;;i Petru in Faptele Apostolilor:
Ha ADomn fZ Chrzstos I-a fa~ut Dumnezeu» (Cap. 2, 36).
Facan.d. uz de numel~ de .ehronom sau mo:;;tenitor, doua
h~crun m:e?ereaza.: ~l ventatea tnfierei, in acela9i timp
:;>1 nedeshplrea lUl de stapanie:« Mo;tenitor tuturon
Zlce, adeca al tntregei lumi. Dupa aceasta iara~i aduc~
'yorba la cele dinainte, zieand: «prin care ~i veacurite
le-a Jamt».
Dara oare unde sunt eei ce spun: cera timp dnd Fiul
nu er~:t? Apoi fac~nd uz. de sui~uri I), mai de parte graie:;;te
lu.crun cu mult mal man deeM acestea, zicand: ~i care
fitnd strdlucirea ~lavei fi chipul ipostasului sau} # pur-
tand toate cu cuvantul puterd sale} prin sine singur Jdcand
curdfirea pdcate/or noastre, au ;ezut de'Zdreapta mdrire·
lntru cele inalte, «cu atdta mai bun fdcandu-re de ca~
lngerii, cu cat rn.ai osebit de cat dan;ii a mo;tenit numo.
,(Vers. ~, ~). V ~t! cfita intelepciune la acest fericit apostoI!
sau mal bme Z15, nu intelepciunea lui Pavel, ci a Duhului
1) 'AvIXQ~6floO<;. KIX.tlX?IXr1.!J.6<;. = sui$uri ~i pogorii$uri ca pe treptele sdirei,
s~nt ~uat~ ~I ca hgun ntonce, spre a arata ridicarea sau inaltarea cuvantului
~~,..a ~de?" ~~a~ pogo:a~ea lui, precu~ de pilda in versetul de fata. 'AvIXQa6flo-
!():~. ~P(')!·b VO." .= .f.lcand uz ,de SIJl~uri, adeca inaltand ideia pe flfsim/ite
",d~cQndu-se .cu 'd~IQ .'" sfere malte, etc., a-$i pune suisun in ini1fla sa Ps 83'
.6) In mod flgurattv. msamnll a airea idei mari de d1l.nsuJ, a fi trufas. t . •

- 52--
este de admirat ateL Caci nu. din mintea sa a grait
acestea, 1?i niei ea a putut seoate atata intelepeiune dela
dtlOsul. ;;i de unde oare? Nu cumva din cutitul sau de
curelar 1?i din pieJea ce-o avea din~inte? Sau poate ca
de la camera lui de lueru? Dar aceasta a fost din lucrarea
dumnezeeasc~, a~a zicand. N'a putut mintea lui s~ zamis-
leasea astfel de cugetari, fiind mai ales atunci at at de
umiiita, ~i nefiind ceva mai mult de cat a. precupe~i1or
din piat a, caci cum era cu putinFl. ca sa faca . a~a ceva
acea minte, care se ocupa cu pieHe ~i Cll cumpararea
lor? Nu, d charul Duhului, care se arata aeelora pe care-i
voie~te. Ca precum uo, copil mic cand voiei?te a se ridica
pe un loc inatt ~i a sosi tn varf, sau ca voie~te a se sco-
bod la vale, 0 face aceasta incet !?i cate putin pa~ind
pe scarile de sub picioare, apoi dupa ce a ajuns sus, daca i
vei porunei sa se uite in jos, it vei vedea ametind ~i
intuned.ndu-i. se inaintea oehilor: a poi lnspaim~ntat se
pogoara iara~i in jos, ceia ce face de a se mai resufla
a~a zieand; apoi revenindu-~i in fire iara~i se urca, ~i
iara:;;i se pogoara, -- Intocmai a~a tace ~i fericitul Pavel
cu Ebreii in aceasta epistola, ~i pretutinde ni, Inva\and
aceasta de la dascalul sau. Caci ~i el (Christos) a~a facea :
acum inaltand auditoriul, acum scoborandu-l, ~i nelasandu-I
a sta mult lntr'un loco Prive~te-l ~i aici prin cate sui~uri
sau trepte i-a ridicat la lna1timer ~i dupa ce i-a suit pana
in varful evseviei, mai nainte de a amet i ei !?i a Ii se
intuneca vederile, iata cum ii scoboara in jos spre pamant,
$i dandu-li timp sa se rasuRe, zice: «Ni-a ;:;rait 1LOud
fntru Fiul» ~i iara~i <<1- a (aeut mOJtenitor tuturor». A~a
dara numele Fiului este deacum comuo, ca unde se sub-
intelege adevarat sau veritabil, numai de cat ca este !?i
superior. Pana aiei eJ, ori cum ar fi preg~ite~te cuvantul
~i arata crt est~ de sus.
Dara tu prive~te cum mai lntai el a pus ideia pe eea
mai de jos treapta, ziea.nd: '«Pre eare - I-a pus mo#eni '
tor tuluror» , caci expresiunea d-a pus JllOJtenitor» este
ceva jos, -- iara apoi te ridica mai sus, zicand: «prin care
;i veaeuri!e ai.f faeut», - iara la urma pe treapta cea
mai 'nalta, ~i pe langa care oumai este alta, zicfmd: Care
/iind strdlucirea slavei ~i chipul ipostasului lui). Cu adeva~at
- 53-
eel ,s-a ure~t pan~ la, lu~ina, eea neapropiata, p:tna la io-
se~l straluclrea slavel, ?t mal 'nainte de a se ameti ~i de
: s,e iot~neca ve~erea, ?rive~te cat de lini~tit il pogoara
n ,Jos,. zlca?d: c.~t purtand toate eu cuvdntul puterei sale
prm sme smgur faeand eura{irea paeatelor noastre a ~e~
:out deadrea~ta. marirei inlru cde inalte». N-a zis ' simplu
C.a .~eznt» Cl 1?1 (acand curd{irea paeatelor noastre a Jezul
cacI, , spune de' l' nt rupate,
_ !?l. apOl-,lara~1-grale~te
, lucruri'
u!I11hte. Dupa aceia din oou se urca la cele inalte zicand:
«a ~ezu,t ~eadre~pta slavei intrzt cde inalte », dupa care
apot pnn mductlUne se scoboara la cele de jos zicaod:
4: Cu, atdta ~nai bun faeandu se d e cat Ingerii, cu' cat mai
osebt~ d~ ea~ danfii a moJ/enit numn>. Aici spuoe ~i des-
p~e lconomlca Intruparei lui, .c aci expresiunea · «mai bun
A
/acandur so . nu arata fiinta t lui dupa Tat ct,
X
x ' aceea nu
-CdCI
s-a faCUt: CI a fost dio veci- ci arata fiinta lui cea dupa
trup, diel aceasta s-~ faeut. De cat vorba lui nu este acurn
pent.ru eseota sau fimta lui, ci precum loan graiod: eeL
~e vme dUpd m.ine mai 'ntai de mine au fost" (loan 1 '15)
mvederea.za . ~nn aceasta cinstea !?i slava lui cea ~are,
tot at?a ~l alCI Pavel zic:and "cu atat mai bun I"acdndu-
de At l. " . /' se
call ngeru,. eu cdt mai osebit de cat ddttJii a mOJtenit
nume , aceea~l 0 arata. Ai vazut Cel yorba lui este de
t:up? Acest num.e Dumnezeu-Cuva.ntul din veci I-a avut
~t nu 1 a mo!?teOlt dupa aceia !?i nici ca a de venit mai bu~
de ca~ Ioge.rii atuoci dod a. facut cudltire pacatelor ooas-
tre, Cl ve!?OIc a fost mai bun, !?i inca mai bun fara dea-
sa~aoare .. Despre trup aceasta s-a spus. Dealt-feliu ~i
pr~nt:e 001 ~ste .obiceiul d.e a, vorbi des pre om, !?i a grai
atat malte cat ~l de cele JosOlce, cad c;3.od de pilda zi-
~em: omul, nu este nimic! orn~l este p~m~nt, omul este
:nu~a, nOI dela cele mal de JOs numim totul. lara cand
Zlcern: ,omul este nernuritoriu, omul este fiiota cuvanta-
toare ;;1, ca este in inrudire cu cei de sus atuoci dela
ceJe mal inalte ~i mai bune plecand noi ~umim totul
T?t a!?a ~i ~e Christos; acurn de pilda Pavel vorbe1?te d~
dan sui pleca.od d~la cele mai bune ;;i mai inalte, voind a
ne pune lnamte lcooomiea iutruparei lui ~i a ne inva~a
desp.re neamestecarea natureilui, iara alta dat<1 face yorba
plecand dell cele mai de jos.
 - 54-
1) Deci dadi a f:'lcut curatirea pacatelor noastre, sa re-
manem curati, ~i sa nu mai primim nici- 0 pata, ci sa pas-
tram podoaba ~i frumuseta pe care ne-a dat-o, ~i astfeliu
sa ne silim de a Ie pastra curate ;;1 nepatate, ca sa
nu aiba nici-o pata sau sbarcitura, sau altceva de acest
fel. Caci pete sau sbareituri sunt chiar ;;i eele mai mici
pacate, ca de pilda: hula, clevetirea, batjocura: mincil1na,
sau mai bine zis nici nb sunt acestea a;;a de mici, ci toca
mari ;;i chiar foarte mari, a;;a ca lipsesc pe cioeva pan a
:;;i de impanltia cerurilor. Cum ~i in cc feliu? CeJ ce nu-
me;;te pre fratele sau nebun, vinovat tste focului gheenii.
zice Mantuitcriul (Math. 5, 22). Deci daca celce nume;;te
pe altul nebun. sau ceiace se pare en este vorba de copii
- care este mai u~urel de cat toti oamenii-~i este de
unul vinovat gheeoei, dara inca eel ce nume;;tc pe fratele seu
rau crescut, facatoriu de rale, ticc1los, ;;i cum de alte
batjocori 11 incarca. ' ce pedeapsa oare nu va lua? Ce poate
fi mai iofrico~at de cat aceasta? Dara ingaduiti-mi va rog
vorba. Dad cel ce face unuia diotre cei mai mici, lui ii
face, iara care nu tace unuia dintrc cei mai mici, lui nu-i
face, cum sa nu fie .acela;;i. deopotriva ~i pentru cel ce
laud a ca ~i pentru cel ce hule~te? Deci cel ce batjocore- I
:;;te pre fratel~ seu, pre Dumnezeu 11 batjocore~te, cum ~i ;
eel ce cioste~te pre fratele seu, pre Dumnezeu it cinste~te.!
Sa lofranam deci limba ~i sa 0 , depriodem de a fi pla ~
cuta. " Opre~te-ti limba ta de/a rau". (Ps. 33. 12) zice.
Nu de aceia ni-a dat-o Dumoezeu ca sa hulim si sa bat-
jocorim, sau ca sa ne defaimam uoii pre altii, ci ca sa
laudam pre Dumnezeu, ca sa vorbim lucruri de acelea
care face placere altuia, care suot spre edificare, spre fo-
losinta. Ai grait pe cutare de rau? $i ce ca~tigi adu-
candu-ti ~i tie !?i aceluia viHamare? Ai ca;;tigat doara
slava celui ce acuza. Nici un rau nu este care sa stea
numai la cel ce patime~te, ci cuprinde ~i pre eel ce face
raul. De pilda zavistnicul se· pare ca vatama pe altu!,
dara mai 'ntai el singur se bucura de nedreptatea ce 0
face, framandandu-se in sine, :;;i fiind urat de tot"i. Avarul
t) Par-tea mora/ii. povatuiri spre a pas~r<1: inocenta, lli <1: i~fra?a lim~a. ~i
despre milostenie care de 0 avem, de n1mlC alta nu mal slmtlm nevole la
judecata. (Veron)
-. 5 5 -
lips~~t~ pc uo altul de b ani, dara se lipse~te ~i pe dansul
de .mblrea altora, sau mai bine zis de to~i . este iovino-
v~tlt. U,~ nume bun, este cu mult mai d e preferat de
cat banll, pentru ca pe cand uo nume bun, 0 faima buncl
nu se po ate ;:;t~rg~ a~a de u~or, banii se pot ca~tjga u~or,
dar~. sa pot :;;1 p1erde u;;or, sau mai bioe zis, daca
banll nu sunt, cu nimic nu vatamfl pe cineva,in timp ce
daca nu este uo nume bun, aceasta face pe cineva de a
fi despretuit ~i de ras, ba inca tuturor du~man si razboinic.
~el furios ,iara;;i pe dansul se pedeps{ ~te m~i intai, io-
fUrIl~du-se, . ~1 ~umai dupa aceia este vatamat cel. asupra
c:rUla se IDfu~laza . Tot asa ~i barfitorul, mai intai pe
daosul ~e neclnste~te ~i dupa aceianecinsteste, pre cel
du~maO\t, sau ca poate nici n 'a putut , sa-l ne cinsteasca
:;;i peA eand a~el a pl:aca Drat ~i dispretuit de tot i, acest~
este IDea mal mult wbit. Cand cineva aude vcrbindu-se
de dansul rale, dara el nu raf:plate~te cu rale, ' ci inea
Jaudape cleveti~orul ~a? ~i-I a~mjra, de sigur ca nu pre
acela II, Jauda, ~l pre dansul stngur, caci - dupre cum
am mal spus ~l alta data, c1evetirile aduse contra ce lor
deap~oapeai no~tri mai inlai se ating de clevc:titori. Tot
a!?a ~1 cele bune aduse aproapelui nostru, mai intai mul-
tamesc ~i investlesc pe cel ce Ie fa ce. Caci cel ce . za-
misle~te binele sau raul asupra aproapelui, cu drept cu-
vant ca dansul mai 'ntai va gusta dio ceia ce-i da. Pre
cum se iotampla ~i cu apa ce curge din izvor, ' fie sarata,
fi.e. buna de ba.ut, c~ ea umple ~i vasele, 1n aceJa~i timp
~1 .lzvorul nu-I I~p?ttneaza ; - tot a~a ;;i raul ~i binele,
on de unde ar le!?l, pe acela mai intai 11 bucura sau 11
pierde. Acestea pentru moment.
Dara pe cele deaeoJo, fie ele b~ne sau rele cine Je va
~Oves~i? Nim~ni. C~ci daca cele bune sunt 'mai presus
~1 covar~esc on-ce mtnte omeneasca, dara inca relele de care
se spune pe fat a , aratandu-ni-se numele lor: toc zice
este ~colo, ~i iotunerec, ~i Ieg.Huri, !?i viermele" eel' nea-
dormlt.; • dara. nu numa~ acestea ce ni s-a spus stau de
fat~, ,CI ~oc~ ~I altele mal groza ve. $i ca sa atli, gande~te-te
A
m~l ntal bllle. Ca spune-mi: daea este toc cum de este
:;;i i.ntuneric ? Ai ~azut ca aceasta este mai ~rozav de cat
acela ? Ca nu mal este nici lumina. $i daca este loe, cum
 - 56--
de mai arde intr ' una? Ai vazut ca aceasta este mai grozav
de c~t aceia ?
Ca nu se mai stin.ge niei -odata, pentru care se ~i nu-
me?te ne stins_ Sl ne g andim deci cat de mue rau este
de a arde intr'una, ~i de a fi 1n intuneric, de a se vai-
cara ~i a scr~~ni din dinti, ~i de a nu fi auzit de n imtni.
Dad cineva dintre cei de hun neam fiind pus in tem-
nita, numai cat ca se g~?e~te In putoare, tn lotuo e ric ~i
legat impreuna cu omoratorii de oameoi, si 0 crede mai
grozav de cat moartea, apoi gande!?te-te ce va fi, cand
yom fi ar9i la . un loe cu omonitorii lumei., oici vJzand ~i
nici fiind vazu~i, ci iotr-o a,?a multime crezandu-ne sing uri.
Acolo intunericul ~i bezna acea grozava nu ne lasa de a
vedea nici de pe cei pe laoga noi, ci fi e-care se va gasi a,?<l,
ca ~i cum ar fi siogur. Deci dad Intunericul singur prin
si ne 9i ne tulbura ,?i tofnco,?eaza sufletuJ, apoi ce va fi
daca pe langa Intune ric vor mai fi ,?i arderi 9i dureri tn-
fric09ate ?
-De aeeia va rog ca acestea intr'una sa Ie rume g am in
noi, 9i sa suferim scarba 9i intristarea ce ni vine la auzul
acestor vorbe, ca nu cumva sa suferim pedeapsa prin fapte.
Caci toate acestea vor fi numai decat, 9i din cei ce au
facut fapte vrednice de osanda-nimeni nu va scapa, ~i nici
tata, 9i nici mama, nici frate, chiar de ar avea mare cu-
raj, sau mare trecere pe laoga Dumnezeu nu va pu-
tea face nimic. "Fratele nu tzbdvefte ziee, au izbavi-va
omul (Ps. 48,7)? Cad el este ' care resplate'?te fie-earuia
dupa faptele sale, 9i prin acestea se va mantui sau vafi
osandit.
«Faceti va voua prietin din mamona nedrepta/iil> (Luca
16, 9), zice. A9a dara sa ne incercam, caci este porunca
stapanului, 9i cele de prisos ale bogatiei sa Ie impra9-
tiem saracilor. Sa facem milostenii lntru cM timp suntem
stapani, caci aceasta vra sa zica de a ni face prieteni
din mamona. Sa de~ertam ace I foe, ca sa-l stingem, ca
sa avem curaj acolo, cad acolo nu vor fi ace~tia cari sa
ne primeasca, d faptele noastre. Cum ca nu va fi cu pu-
t:nta ca prietinii de aici sa ne poata mantui, o · putem
afla din expresiunea adaosa imediat. Caci, de ce n'a
zis de pilda : «faceti-va prietini cari sa va primiasca in
- 57 ~
ve~nicele lor sala~e » , ci adaoge ~i modul facerei? Pentru
cil zicand: din mamona nedrepta/ei» , a aratat ca pe ace~ti
prietini Ii putem face prinbani, invedcdind, di nu cum
s'ar intampla ni yom ca~tjga prietinia, ~i ca singura prie-
tinia nu ne va fo10si cu nimic, daca nu yom avt a fa pte
buoe, dad nu yom impra~tia bogatia ee pe nedreptul 0
am adunat. ~i cuvantul acesta at nostru pentru eleimo-
sioa se potrive9te nu numai eelor bogati, ci ~i celor sa-
raci. Chiar de-ar fi cineva care sa hrane~te din ceqit,
cu vantul acesta se adresaza ~i lui, caci doara ou este
cineva atat de sa rae, incat sa nu poata avea la indamana
doi bani. Este eli putinta ca 9i din putin sa dea cineva
put in , ~i sa intreaca chiar pre cei ce au dat mai mult,
precum vaduva cea din evanghelie, fiindca maret ia milos-
teniei nu se judeca pe masura' celor date,-a~a ca peste
tot loeul avem trebuinta de dragostea cea catra Dum-
nezeu. Daca facem milostenia eu 0 asemene a intentiune,
chiar daca din putinui ce avem dam putin, nu-~i va 1n-
t~arce Dumnezeu fata dela aceasta, ci 0 va primi ca
q
mare ~i minunata, fiindca el ia sama la buna inten~iune,
iara nicidecum la cele date. Chiar de ar fi milostenia cat
de mare, totu~i el i~i da votul pentm ace a facuta cu
inima buna, ~i pre datatoriu il face mo!?tean ve!?nicelor
bunata~i. Carora fie ca eu totii sa ne invrednicim prin
charnl 9i a sa filantropie.
OMILIA II
"Care /iind stralucirea slavei !ichipul ipostasului sau,
~i purtand toate eu euvantul puterei sale, prin sine singur
/acand eurd/ire Pdeate/or noastre".
Pretutindeni este nevoe de 0 cugetare dreapta, dara
mai cusam1 cand graim sau allzim graindu-se d.e Dum-
nezen, caci nici limba nu poate gnll ceva, 9i nid ure-
chea nu poate auzi, san mai bine zis niei una nici alta
nu sunt in stare de a grai, sau a asculta cu toata dem-
nitatea maretia lui Dumnezcll. $i ce spun eu de limba
~ i ureche? Cand nici chiar mintea, care emult mai su-
perioara acestora, nu poate cuprinde exact, nu poate
 - 58
exprima exact ceia ce voim a grai de Dumn~zeu. Ca
daca pacea lui Dumnezeu covar;;a!;lte toata .m.mtea, 91
cele pregatite celor ce-l iubes~ pre Mmsul, la mllna omu-
lui nu s'au suit, apoi cu at at mai mult insw;;i EI, Dum-
nezeul pacei ;;i ziditorul tuturor, covar!;la;;te mai mult ma-
sura cugetarei noastre. Deci, trebuie de a priml tot~l ell
credioi a !;li evlavie) iara dod ratiunea se oboseste $1 nu
poate reprezenta cu exactitate cele vorbite, atunci mai
ales sa slavim pre Dumnezeu, ca avem un astfel de- Dum-
nezeu, care covar;;a~te !;li mintea, !;li cugetarea noastra.
Multe cugetari de Dumnezeu, pe care rnsa nu Ie putem
exprima, sau ca multe exprimam, daca nu putem a Ie
:;;i 'cugeta, precum de pilda cand zicem. ca Dumneze.u
este pretutindeni; dara cum aceasta? NOI nu putem prt-
cepe. Cum ca Dumnezeu este nftrupesc, adidi. putere ne-
rnateriala, cauza tuturor celor bunt', 0 !;ltim, dara cum
este? nu !;ltim. lata dara ca graim, ca exprimam cu gra-
iul , dad nu pricepem. Am zis, ca este pretutindeni, . dara
nu pricep; am zis ca este fara inceput, dara nu pncep;
am spus ca s'a facut prin sine singur, !;li iara!;li nu pot
pricepe. Deci, este ceva, pe care nu pot nici exprima;
rnintea pare ca ar cugetaceva, dara nu poate spune, nu
poate exprima exact ceeace cugeta, !;li ca sa vezi !;li pre
Pavel neputineios !;li ne fiind in stare de a spune exem-
plele cu exactitate, - te infrico!;lezi pare-ca !;li nimic mai
departe nu cauti-asculta. Spunand de Fiul ca este. crea-
toriu, ce adaoge? «Ca1'e /iind stn'ituci1'ea slavei, zlce !i
chipul ipostasului sau». Dara aceasta trebuie a 0 lua Cll
evlavie ~i toate cele absurde a Ie arunca la 0 parte.
cStraluci'J'ea slavei» zice. tnsa ia sarna bine cum 0 int e -
lege el, !;li tot a!;la prime!;lte-o !;li tu. Ca adeca dintransul,
ca fara durere, ca cu nimic nu s'a imputinat, cu nimic
DU s'amicit-fiindca sunt uniia cari scot din aeest exem-
plu oar~caTe jdei absurde. «Stralucirea, zic ei, nu este
singura ipostatnicil, nu fiinta~a de la sine ;;i prin sine,
ci-!;li are fiinta in altcevh.
Deci, tu sa nu intelegi a!;la feI omule, !;li nici sa. suferi
de boala lui Marcel !;li Fotinos 1). caci aproape de tme sta
1) Eresialhi apar!inand eresului Antitrinitarilor din secolul al 2-1t a
- 59-
leacul ce te vindeca, ca sa nu cazi in aceea!;li cugetare,
;;i sa te lase a fi cuprins de acea boala vatamatoare. A;;a
dara ce zice el mai departe? «fi chipul ipostasului sau»
tnvederand prin inducriune, ca precum Tatal este in ipostas
(iSVO'7t6cj''CIX'wS), singur infiintat, !;li de nimeni avand nevoe
spre fiinta sa, tot a~a ;;i FiuI. Aici aratand ca Fiul este
in totul neschimbat, te trimite apostolul la chipul propriu
al prototipului,~i te invata ca el prin sine este in ipostas.
adeca singur infiintat. Mai sus spunand ca Dumnezeu
printr'insul a facut totu1, iata ca aicea ii da autoritatea,
caci ce adaoge? «Purtand toate cu cuvantul puterei saln
pentr,:!ea din aeeasta sa scoatem nu numai chipul ipos-
tasului lui, ci inca ca el toate Ie oc::lrmue!;lte cu autori-
tate. Prive~te, deci, cum ceia ce este propriu al Tatalui
el 0 atribuie!;lte ;;i Ftului, cad de aceia n a spus simplu
«jJUrtand toate» !;li nici n-a spus «cu puterea lui», ci «ell-
cuvantul puterei sale». Precum ~i mai sus ne-a ridicat
cate putin, !;li apoi iara~i ne-a scoborat, tot a~a l?i acum
ne ridica !;li ne scoboara din inaltime, ca pe ni!;lte scari,
;;i apoi iara~i zice «prin care fi veacurile a (acub>. Pri-
ve9te cum !;li aid deschide deodata doua cai, caci voind a
ne feri de inovatiile lui Saveli~ !;li Arie 1) unul combatand
neschimbarea ipostasului lui, iara celalt barfind ca n'ar fi
de aeeea~i natura cu Tatal, adeca nee gal - deodata, zie,
Ie rastoarna pe amandoua. Si cum face aceasta? Apoi
iata ca dupa Ce se intoarce' in dreapta !?i In stanga, la
urma tot acelea!;li graie!;lte, ca nu cumva sa se creada ea
Fiul este strain de Dumnezeu Tatal !;li prin urmare nu
fara tnceput, !?i sa nu te minunezi de vorba, iubitule, ca
daea l?idupa atatea dovezi sunt inca uniia, cari zie ca el
este strain de Tatal, !;li-i dau Tata strain l?i eu aceasta 11
razboiesc, dara daca n-ar fi spus acestea, ce oare n-ar fi
grait? Cand apostolul se vede silit de a indrepta ceva,
atunci se vede silit ~i de a grai cele umilite. De pilda ca
«/-a pus zice, mof/enitor tuturop !;li ca «p1'intransul fi
veacurile s' au jacut». Dupa aceia ca nu cumva pedealta
parte sa se vatame ideia de egalitate, iata ca de la vor-
bele cele umilite iarai!;li ii ridiea Ja ideia de egalitate ~i-l
~i 3-lea 1) Eresiarhi din secolul al 4-1ea.
 - 60-
arata ca fiind deopotriva, eu Tatal, ba inca asUel deopo-
triva in cat ea multi sa-l creaza pe el a . fi Tata. , de cat apostolul i-a dat lovitura mortala, zicand ca I-a faeut
Dara tu prive!?te marea intelepciune a apostolului. Mai
'ntai el pune ideia ea este dcopotriva, 9i 0 stabile!?te eu
exaetitate, iara cand aeeasta se va dovedi ea este Fiul
lui Dumnezeu !?i (a nu este strain de dansul, la urma
eu toata libertatea graie9te cate vcie9te despre cele
inalte. Dupa ce a grait ceva mare de dansul !?i mult.e
euvinte a spus spre aceasta, mai Intai punand eele uml-
lite, la urma se ridiea cu sigurant<1 la in<1ltimy pre cat
voie9te 9i dupa ee spune: «l-a pus mo;tenitor tuturon ~i
ea printr'insul «a {deut ;i veacurile», adaoge: '(. purtand
toate cu cuvantul pulerei sale», caci eelee namai eu euvantul
ocarmuie~te toate, nu ar avea nevoie de altcineva spre
a face totul.
;>i cum ea a~a este. prive~te cum iar~9i ya9ind . mai
departe ii da autoritatea, scotand pe neslmt1te partIcula
cprin care», caci dupa ce a facut prin sine tot eeia ce
a voit, iata ca la urma daodu-?e pareca la oparte cu
respect, ee spune? el-lIiru inceput tu Doamne pamantul
ai intemeiat, ;i lucrurile manilor tale sunt cerurile» (vers.
10), Nicairi nu vezi aici <prin ,care» ~i niei ea printransul
au facut veacurile. Dara ee? Oare nu s'au facut de dansul?
Da! insa nu precum zici tu, OlCI preeum 'ti inchipui,
adeca ca printr'un organ, 9i nici ca cum ar fi putut face
el ceva daca nu i-ar fi dat ajutor Tata!. Ca dupre cum
Tatal p're nimeni nu judeea, zicandu se ca el judeea pri~
Fiul, cc1ci judeeator I-a nascut pre dansui, tot a9a ~~
ereaza printransul, eaci creator I-a nascLlt pre el. Cc1c1
daca Tatal este eauza Fiului, apoi eu atat mai mult este
eauza 9i a tuturor eelor tacute de el. .. .
Cand apostolul voie~te a arata ea dintru dansul, sillt fimd
graie9te lueruri umilite, iara dnd vo~e9te a. grai de el
I ucruri Inalte J ia ea motiv pe Marcel 9\ Savehe, a caror
abatere enorma Biserica compatand-o, a apueat pe calea
de mijloc. Ca adeca nici pe calea umilintei excesive nu
sta ca sa nu dea motiv lui Pavel Samos:Heanul, dara
nici nn dainuie9te cu yorba numai in cele inalte, 9i apoi
iara~i arata apropierea intre aceste doua, ca nu cumva sa
salte in SU5 Savelie. L -a numit Fia, 9i imediat s'a ridicat
- 61 -
Pavel Samosateanul zicand ca este fiu ca :;;i eei multi;
m09tenitor. Dara iataca. impreuna eu Arie el se poarta
eu neru9inare - Expresiunea <i-a pus mo;lenitoriu tuturon
amandoi ace9tiia 0 au, insa acela zicand ca este din
eauza neputintei, iara acesta incercandu· se de a se arunea
eu puttre' asupra ideii; ~i a:;;a mai departe. Cand Pavel
zice «prin care Ji veacurile au {deut » iata ca a repus la
pam ant pe samosateanul in timp ce Avie se crede inca
tare. Dara tu privqte cum :;;i pe aeesta iara~i il doboara,
zicand: «/iind strdlucirea slavei lui ». lata insa ca aici
salta Save lie, Marcel ~i Fotinos, dara ;;i acestora tuturor
li-a dat lovitura mortal a, zicand: « ~i chipul ipostasului
lui ;i purtand toate Cll cuvantul puterei 'sale». Aid iara~i
atinge pe Marchion, nu atat de puternic, dara iI atinge;
- ~i in fine prin intreaga epistola se lupta contra lor.
Dan! precum am spus, prin expresiunea «strdlucirea
slavei » apostolul a numit pre Fiul, ~i cum ca bine a zis,
asculta pe Christos vorbind de dansul : «Eu sunt lumina
lUlllei» (£oan 8, 12). De aceia Pavel a spus stralucirea,
spre a Invedera ca ~i acolo se spune aceasta, tntocmai
ca lumina din lumina. ~i nu numai aceasta 0 arata, ci
~i aceia, ea au luminat sufletele noastre. Prin expresiunea
«strdlztcirea» el a aratat egalitatea esentei san a fiintei,
9i apropierea lui de Tata\. Gande~te-te la fineta euvintelor:
a luat 0 singura esenta ~i fiinta reprezentata prin doua
ipostasuri, ceia ce face :;;i asupra cuno~tiintei Duhului. Ca
preeum zice 0 singura cuno~tinta a Tatalui !?i a Duhului,
ca una cu adevarat, :;;i cu nimie impotrivindu :se sie9i, tot
a~a ~i aici a intrebuintat 0 singura Yorba spre a invedera
doua ipostasuri.
Mai departe a adaos, . ell. este :;;i «ehipul ipostasului ».
Dara chipul altul este pe langa protoiip, altul tnsa nu in
totu1, Ci totru cat este in ipostas, precum !?i aici «ehipul» ,
invedereaza neschimbarea aceluia, al caruia chip este,
egalitatea in totu!' Deci eand apostolul il nume~te ~i chip
~i forma, ce zie ei? Dara ~i despre om se zice, cel este
chip din chip (Facere 1, 26). deci ce? Oare a!?a precum
Fiul ?, eNu, zie ei, ci eel chipul nu Invedereaza egalitatea
de~j intrucat ornul se nl,lme~te chip, invedereaza egalitatea
 - 62-
ca in om. Ca precum Dumnezeu este in ceriuri, tot a;;a
este ornul pe pamant, in ceia ce pdve;;te stapaniea, zic,-
~i ptecum 'pre pamant totul stc1pane~te omui, tot a~a ;;i
Dumnezeu stapane;;te toate cele din ceriuri ~i de pre
pamant. Dealtmintrelea omul nid nu se nume~te chip, nu
se nume~te stralucire, nu se nume~te forllla sau figura,
ceia ce invedereaza fiinta, sau !?i asemanarea lui cea
dupa fiint;1. Deci, precum forma slugei nimic nu invede-
reaza decat om neschimbat) tot a~a ~i forma sau chipul
lui Dumnezeu zisa cu privire la FiuI, nimie nu arata decM
ea este Dumnezeu.
«Care /iind, zicc, stralucirea slavei ». Prive-'?te ce face
Pavel, ca zicand <care /iind stralucirea slavei » a adaos
iara~i: «a fezut deadreapta marirei intru cele inalte,;
gande;;te-te ce fel de denumiri intrebuinteaza, negasind
eu nici un chip denumirea sau numele de dat fiintei. Nici
marirea, nici slava nu reprezinta t xact ceia ce voie~te sa
spuna, nu gase~te in fine un nume potrivit. Aceasta este
eeia ce spuneam la' inceput, ca de multe ori pricepem
eeva, dara nu putem exprima, caci iata de pilda p.xpre-
siunea Dumnezeu nu este numele tuntei sau a esentei
lui, ;;i nici ca e cu J:'uttnp ae a gasi un nume propriu
al acelei fiinti. Si ce este de mirare ca nu putem gasi
un nume propriu fiintei lui Dumnezeu, cand nici chiar
pentru Inger nu putem gasi care sa exprimeesenta sau
fiinta lui? Poate ca nici pentru' suflet *), caci nu mi ~e
pare ca ace5t nume reprezinta esenta lui, ci doara este nu-
mai reprezentatiunea verbului t}6Xctv. Acea reprezentatiune
o numim ;;i suflet, ;;i inima, ;;i minte. «lnimi. curata, ziee,
zide#e intru mine Dumnezeule. (Ps. 50). ;;i nu numai
aeeasta, dara de multe ori 11 gasim numit ~i duh. «Pur- '
tand toate eu cuvantul puterei sale». Ai V<lzut ce spune?
Deci, cum de spui, ereticule, ca dad\. scriptura zice:
«$i a zis Dumnezeu: sa se laea lumina» de aiei 5- ar 1n-
te1ege ea TatM a poruncit, i(ira Fiul a aseultat? Dara pri-
ve!?te ~i aici cum acela!?i lucru il face cu cuvantul. «Pur-
*) ~l>X~ vine dela verbul tJ>6xw , sUfiu, fac aer, aerez. sVGntez , recoresc. ~i
Ja urma. cade in insf rnnare de a fl'f}'a vieatii. a ji ViII. <pl>X'~ inseamna ~j fiulure,
care se ia ca .simbol al nemurirei sufletului. (Vezi lexiconul la cuvantul 4mx1J
$i ~6xw.
- 63-
tand, zlce, toato, adica ocarmuind' !?i pre cele cazute in-
.dreptandu-Ie, caci a ocarmui Iumea, a 0 guverna, nu
,este mai putin ca a 0 face, ba inca daca trebue a spune
ceva minunat, este chiar mai mare. A face, este a pro-
duce din nimic; dara ca cele f;1cute sa se transforme in
nimie, iara cele dezbinate intre dfmsele, sa Ie lege la un
loc unele cu altele, aceasta este dovada de cea mai mare
putere, dovada ma retiei lui. Apoi aratand ~i u~urinta,
zice: «Purtdnd» ~i n'a spus oearmuind, intrebuin~and cu-
vant figurati v, de la lucn'lrile ce se rhi-,?ca cu degetul,
faeandu-Ie a se mi~ca in to ate partile. Aid a mai
aratat ~i marimea creatiunei ca nespus de grandioasa,
cum ~i ca aceasta marime este inaintea lui ca un
nimic. Dupa aceia arata iara~ u~urinta, ,zicand: eltvantul
puterei sale». Bine azis «euvantub ca daca la noi oa-
menii euvantul se pare ca este ceva u~or ~i nt bagat in
seama, la Dumnezeu nu este u~or. Cum ca poarta toate
eu cuvantul puterei sale, a spus,o, dara 'c um Ie poarta cu
cuvantul n-a spus, caci nici nu este cu putin~a a ~ti. Apoi
a adaos despre maretiea lui, caei a~a a f<leut ~i loan,
fiindca dupa ce a spus ca este Dumnezeu, a adaos a grcli
de crearea f<lpturei. Deci precum acela a lasat a se in-
te1ege, zicand: «La £neeput era Cuvantul» ~i «toate prin-
iransuL s' au fdcuh (loan 1, 1, 3) tot a~a ~i acesta prin
expresiunea «cuvantul puterei sale», ~i prin aceia ca a zis:
«Prin care # veaeurile a lacut., a zis, cad· el este ;;i
creator, ~i mai 'nainte ,de toti vecii. Dara ce? Iata-ca
Prorocul graind desprc Tatal zice: «Din veac ji pana i1l
vcac tu ejti» (Ps. 89, 2) iara aici apostolul graind desprt:
Fiul, ziee ca este mai'nainte de toate veacurile, !?i crea-
tor a toate; deci ee ar putea spune?
Deci, ceia ce se spunea despre Tatal: «celee este mal
'nainte de veei »I ar putea-o videa cineva , graindu-se ~i dt:
Fiul. Caci precum loan zice: «viata era» ceia ce invede-
reaza putinta lui de a stapani, ca adeca el este vieatCl
tuturor, tot a?a ~i Pavel ziCf> «Purtdnd toate cu cuvantu4
puterei salo, nu precum Elinii, cari se incumeteaza a-:
lipsi ~i de creatiune, ~i de ingrijire, ml1rginind puterea lu;
pana la luna numai.
cPrin sine singur faeand eura:tire pacatelor noastreJ
 - 64-
ziee. Dupa ce mal sus a fost grait de acele lucruri mari
~i minunate, la urma spune ~i despre ingrijirea lui de
oameni. Dari\. da ca prin expresiunea «Purtand loaln se
arata universalitatea faptuJui, apoi ;;i faptui curatirei paca-
telor noastre este universal ~i cu mult 'mai ma re de cat
celalalt, caei 0 parte 1) dintransul a mantuit pre toti. Dealt- ,
fel iu ~i loaIl 3tat prin expresiunea "via(a era" cum !,?i
prin ceia!alta ,,~i (umina" se arata pronia, se invedereaza
Ingrijirea lui. . ci ca i-a zis: «~ezi~1 dara aceasta nimic alta este. de ea~
"Prin sine singur, zice, facand curdtirea pdcatelor ncas-
Ire a sezut deadreapta marirei intru cele inalte". Doua do-
vezi mari de ing rijirea lui pune aici apostolul: ;;i ca au
cura tit pacatele noastre, ;;i ca aceasta a faeut· 0 prin sine
insll;;i. ;;i in fine in multe Jocuri l-ai plltea vedea man-
drindu ·se pentru aceasta, ou numai pentru impacarea cu
Dumnezeu, ci !iii pentru ca faptul s a (acut prin Fiul, caci
aCf st dar mare, s-a facut lnci\. mai mare prin faptlli ca
s-a savaqit prin Fiullui Dumnezeu. Zicand deci, ca «a fe zu t
deadreapta» ~i cel cfacand cura/irea p acatelor noastre prin
sine singun cum ;;i ca a amintit de cruce, iute a adus
'vorba de invierea t;ii inaltarea lui. $i privet;ite inteJepciu-
nea cea nespusa a apostolului, caci n-a zis : "i s'a po-
roncit sa ;;ada" ci "a sezut". Apoi iara;;i .ca nu cumva
sa-ti inchipui ca E.l sta nemi~cat, adaoge: «Caci caruia
din . ingeri a zis candva: sezi deadreapta mea»? «$i a lezut
zice, deadreapta marirei intru cele inalte».
Dara oare ce insamna «intru ce/e ina!te»?
Nu cumva margi 'ne~te pc Dumnezeu ill 10c. ~i in spatiu '
sa nu fie! N-a zis aceasta, ca noi sa credem a~a ceva,
ci pre cum cand a spus «deadreapta» nu l·a format a~a
zicand, ci a adHat numai egalitatea lata de Tatal, tot at;ia
~i aici spunand cil 4. intru ctle ina/te» , prin aceasta nu I-a
rnarginit, ci I-a pus ca covar~ind totu1, ea fiind deasupra
.) Expresinnea din o~iginal este: <Ko:l' 'C06'Co BE XtI.&OAlXOY; 'Co "(ip 'l.i}
'roo tLepo<;, 1tiy'Ccx<; E(JW<;SY>' adi di: .<;ii 'aces/a esle uni!!ersal, diei 0 parte din
el (0 persoana dilf sjanta Treime) a mcmluit pH toti, de unde Sfl vfde cil. tex-
tul latin ditl Patrologiea de Migne: Quod ips lt11l spectal, 011lnes salvos jeci!,
cum ~i Interpretarea lui Mulianus Scholasticus, unde se zice: quanttlm in ipsa
est. quod omnes cred;derunl, nu exprima exact ideia sf. Chrisostom de aici.
dadi se art: in wdere ideia generaia ce p.edomina pe apostolul PaveL Dealt-
mintrelea ~i expresiunea .Prin sifte sing"y jiicfmd CUral,ye pacale/on vine in
ajutorul pherei noastre.
- 65-
tuturor, ca !iii cum ar fi zis: ~a ajuns chiar 1a tronul pa-
r~ntesc». Precum deci Tatal este lntru ceIe inaIte, tot asa
l?l el, caCI starea impreuna nimic alta nu arata, de cat
'egalitarea in demnitate. lara daca unii zic ca Tatal i· a
porunelt cand i·a spus: «~ezi7l, i-am mtreDa: " dara ce? Nu
cumva stand in picioare poate i-a zis: vina de stai aici?
Dara o'ar putea spune aceasta. '
Dealtmintrelea apostolul .n-a sous ca Tatal i-a Doroneit
ea sa. nu-p lOchlOUi cel Fiul este lara ineeout si fara eauza
(tJ.1) r:i.vapx ov . aor6v vOtJ.toll<; ')tat d.vat'Ctov). Cum ea aeeasta
a spus, se mveder,e aza de la loeul $ederei. caci daca ar
fi voit a arata mlcimeCi lui, nu i-ar fLzis: «Jezi deadreopta
mea, ci deasranga. '
«Cu atata -mai bun lacandu-se de cat ingerii, cu c¢t
mai osebit de cat danJii a mo~teni! nume». Cuvantul ' «fa.:.
' c,andu-se» de aici, este pus in loc de aratdndu-se ' sau
dovedin.du-se. cum ar zice cine va. Apoi !iii sustine a~easta
de la numelepe ,c arel-a , mo~tenit. Ai vazut ea numele
Fiu invedereaza veritabilitatea, legitimitatea lui? Dara
daca n'ar fi a~a, de sigur ea nici aposlol111 n'ar fj spus
a.ee~sta, pentru ea prin ,nimic alt , nti se invedereaza legi-
ttmltatea, decaf. ca este naseut dintransul. De alci dara
apo~tolul t~i .sustine ideia. lara daca este Fiu prin gratie,
ap~l nu n~mal ca nu este mai deosebit de eat ingerii, ci chiar
mat .~re JOs! mai mic de cat dan;;ii. Cum? Apoi !iii , oa-
menu drept l au fost numili fii; iara numele de fiu daca
nu .este leAgitim, nu poate invedera superioritatea. Dupa
acel~ aratand ca este 0 deosebire intre creator ;;i lu-
cru~tle ~ale, ascultace spune, «(aci caruia dintre ingeri
a zzs candva: Fiut meu e#i tu, eu astazite-am nascut»? ,
~i iara~i: , «eu voiu fi lui Tata,!i acela 'mi va /i mie
Fiu~ ? (Vers. 5).
Acestea sunt zise ;;i cu privire la trup, caci expresiunea
cEu voiu Ii lui Tata # acela 'mi va Ii mieFiu» este
representatea intruparei, ianl cealalta «Fiul meu e~ti !u »
nimic nu invedereaza de cat ca este dintru dansul. '
Dupre cum expresiune~ «jiind» invedereaia timpul pre-
zent, - caci aceasta mai cu sarna se Qotriv.este lui - tot
a~a ~i expresiunea «asldzi.. de aiei. "ini se pare ca e.s te
5

- 66-
.!?i cu .eurva:~i, ~i in fin~ cu toy raii. Dec!) de ce cuget
zisa cu privire la trup, caei dnd face vorba de daIJ'sul
la urma toate Ie graie~te tara sfi.ala. C':/Cl d.oara Sl tru-
pul se lmpa{ta~e~te celo,r inalte, ~upre cum l'?i dumnezei-
rea se imparta~a~te celor de jos, . Dumnezeu s'a facut om,
~l n'a crezut .aceasta cao. tnjosire, nicL cas'a lepadat de
lucru; apoi cum atuncis'ar lepada de vorbe?
1) Aeestea deci :;;tiindu-le iubitil?r, <1~ mmic. sa nu fie
ru~inam, ~i niei sa cugeta~ lUer?T1 man .de nOlo Ca dac~
elfiind Dumnezeu ~i Stapan, ~1 FlUl 1m Dumnezeu, ~1
totu~i nu s'a injosit a lua chip de rob, cu atat mai ,?ult A
· noi trebuie a face totul, ehiar de ar fi cat de umlhte.
· Din ce prieina, omule, cugeti lueruri mad de tine? ~oate
. ea din pricina eelor pamante~tt? Dara acest.ea dlspar
ehiar mai 'nainte de a se arata. Poate ca dm pncma
· celor .duhovnice~ti? Dara :;;i aeesta este un sueees duhov-
nicesc, de a nu cugeta lueTud mari de sine-ti. Deci, de ce
euget i llicruri . ~ari de ti~e? C~ ai succese? A,scult~ ~e
Christos care Zlce: «Cand vetl face toate cete ce vt s a
poroncit voua, ziceti: ca slugi netrebnice suntem,' ca ce am
lost datori a face, am facut» (Luca, 17, 10). Dara poate
ea cligeti lucruri mari din pricina averei tale? D~ce?
te rog j nu ai auzit ca goli am intrat in lume, . gO.It .ne
yom :;;i duce? ' Mai mult inca:. n'ai vazut pre celd1Oatn-
tea ta cum au pleeat goli de aici? Daracine oare avand
'lucm strain, cugeta pentru aceasta lucruri mari? Ca eei
ce voiesc a intrebuirita averile numai pentni multamirea
lor proprie, Ii se iau aeestea !?i iara v?ia lor mai 'naint~
de moarte chiar, dara la moarte numal decat. <Danl nOl,
zici tu, intrueat traim in averi, faeem u,z de ele pre cat
voim:.. Si eu toate aeestea nimeni nuvede pe altul 1a-
eand uz' de ele dupre cum ar voi, ~i ehiar . de ar face uz
precum ar voi, nici aeeasta nu e vr'un h~eru mare, e:ei
timpul de fata este .seurt, fata de veacurtle cele' nesfar-
~ite~ . .e~t1' bog~.t? ~en-
Cugeti lucrun. ' 0 om:u1e ! fi10dea
.man,
truce? Cad aceasta se poate petrece ~l cu hot n , ~1 cu
talharii, ~i ' cu omodtorii de oameni, ~icu cei trandavi,
1) Partea moralii.Nu trcbuie a eug~ta luerll~i mari in eele pli,mant;.eli , nk!
ti
a !\e ru~ina dneva de saradc, d, dl,lpa putere sa tinda lacele placute 1m
Dumnezeu ~Veron).
- 67 -
lue.run mar.l. Daea. tu 1Otrebu1Otezi averea preeum tre-
bute., nu tl se euvme a eugeta lueruri mariea sa nu
calcl . porunea sta~anului! ia~a daea nu intreb~intezi ave-
re~ pre cum trebUle, apol pnn aeeasta rnaicu sarna tre-
b.Ule a. te i~frico~~,. dl ai ajuns rob al banilor !?i al ' ave-
n.lor,y ~~h stapantt de ~le. ;Dara spune-mi, te rog . daea.
c~neva ~tod bolnav de fng.un, ar bea apa multa, 1?i setea
~I-ar stt?ge-o pen~ru u~ tlmp seurt, iara . mai pe urma
l-ar veOl eu 0 fune mal mare, pentru aeeasta ar trebui
sa eugete lucruri mari? Dara ce? Daca cineva s'ar in-
griji mai de ceva prisoseIllie mai mult decat trebule
. .
apo! pentru aceasta trebUle a eugeta lueruri mari ? Dara
'
de ee j spun.e· ~i; pent~~ea are mai multi stapa~i? Pen-
tru ea are J;l111 de gnJ1? Pentru ca-l . lingu!?ese multi?
Dara aceasta este de a sluji- pre a1tii. $i ca sa afli ca
aeeasta este de a sluji pre altii, aseulta lamui-it. Cele-
la~te. patimi atarna de noi de a fi folositoare, ca de pilda
~anta de multe:ori es.t~ fol.ositoare. «Mania nedreaptd,
zlce, nu se va zndrepta/z'b :;;1 «Mai buna este mania de-
cat 1'asttl, cd prin int-ristarea fetei se indrepteaza in;ma:.
~ ~~a ~a se poate de a se mania eineva $i eu dreptate-'
~l. !ara~\: «Cd ce se manie aiupra Iratelut sdu in d~~ert,
vznovat va Ii g.heeni»:. CEdes. 1, 22, 7, 4. Math. 5, 22).
Deasemenea
A d ':;;1 ambltmnea ca . yc:i pofta este bun"d, una
Cd? are. tend1O:a de a imita bine1e, iara ceialalta cand
e l~trebu1Otata 10 faeereaeopiilor, preeum ~i Pavel zice:
~Bznle e~te. a a.":bitio~a /u1'urea .in lucru bu.m>. (Gal at. 4,
18). ) $1 la~a~l. · '!,R~vnztl darunle cele mai bune» (I Cor.
I~). 31). A~a caa~andoua aceste patimi: mania ~i am-
bltmnea ~u~t. folosltoare, .pe. cand lip.sa de minte sau u~u­
r~tate~ Oleam nu sunt tolosltoare, Cl pretutindeni netreb-
n~ce ~l vatamatoare. A eugeta luerlJri mari pentru sara-
Cle, ~l nu pentru bogatie, e bine. De ce oare? Pentruca
_
1)B'Expresiunea
t originalli. este: •.
b' "
KI1AO\I M to'flAoiia{}l1t E\I
'j .
' - ,
'XI1ACP 1t:I1\1tOti>
_ ."e es e a am. . tttotta pur"rea tn lucru. blln.Verbul
. . '.
Z'fl) - • . x
. . j ,0) msamn .. a ravnt.
' . .
a fi jaluz, ~ amblt/ona, a~a eli. tradueerea din ed·tia noastrli de Buzau . Bin
(sle a tt.vmo pururra in lucru bun, nu exprima bine ideia Apostolului 'Pavet
c.are pn~ ver~ul ~'tj)..Oii(J{}at tinde a infiltra auditorului ' emulatiunea sau do~
nnta de ·a se mtrece unul pre altul in tapte bune.. . ',
 68 -
eel ce poate trai Cli pu~in este cu mult mai bun dedt
eel ce nu poate.
Caci spune-mi, daca ar fi chema~i uniia in cetatea im-
parateasd, ~i parte dintr'an~ii n'ar avea nevoe niei de
eai, nid de trasuri, nici de slugi, nid de umbrele, nid
de han de g~zduit,. nici de indi.l.~aminte, nici de vase sao
aite lucruri, ci Ie este deajuns de a avea eu dam,;ii pane
Ulima, ~i apa din izvor, - iara ceilaltiar spune, ea daca
nu ni Yeti da ~i cai, 9i e~ru~a, '!?i a~ternut moale, nu pu-
tem merge, de -nu yom avea~i multi eari sane inso-
teasea, daca, nu yom putea sa ne repauzam tntr'una, nu
yom putea merge, daea nu yom (ivea eai, ~i yom calator!
un timp scurt in cursul zilei, , ~i inca ne mai trebuie ' 1?i
altele muIte ». Ei hne, pe eari am admira ()I8.re noi ? Pe
aceia, sau peaee~tia? E sigur ca am admira pe eei ce
nu au nevoie d~ nimie. Tot a~a ~i aici , unde uniia au
nevoie in ealatoria vietei de multe de toate, iara altH de
nimie. A~a ea cei ce sunt in saracie mai eu sarna tre-
buie a cugeta 1ucruri mari de dan~ii, daea ar trebuL
«Dara, ziei tu, saracul este dispretuit:.. Nu aeela poate
fi dispretuit, ci acei eari-l dispretuiesc pre dansul. De ce
eu nu dispretuiesc pe cei eari nu !?tiu a admira eeia ce
trebuie ? De ar fi cineva pictor, ar rade de toti cei ce-t
ridiculizaza pre dansul, 1ntru cata vreme sunt neprieeputi
in pictura, ~i nici ca s'ar mi!?ea de cele barfite de aceia ,
ci ii este sufieienta singura marturia lui,-in timp ce neli
depindem de parerea celor multi? Dara cum pot fi aees-
tea vrednice de iertare?
. De aceia suntem vrednici de dispretuit, fiindca nu dis-
pretuim pre cei ee ne dispretuiesc pre noi pentru saracie r
!?i nici nu-i plangem. $i trec cu vederea cate pacate se
nasc dinbogat ie , ~i cate bun uri din srtracie, sau mai bine
zis, niei bogat ia ~i nici saracia prin sine inse*i nu este
ceva bun, ci aceasta se Intampla 1n urma intrebuintarei
lor. Cre~tinul se arata mult , mai incercat in saracie, dedt
in boga~ie. Cum aceasta? Apoi cand el cade in saracie,
desigur ca va fi ~i mai umilit, mai Intelept, mai serios ,
mai ingaduitor, maiOcinstit, pe cand daca se gase~te in
bogatie , are multe piedici spre aceasta.
Deci, sa vedem care sunt pe care bogatul Ie face,sau
-,. 69-
mai bine zis, eel ce face
acc) a v t A I
°
rea intrebuintare d'
t I 10 avere;
<> .rape~ e, m~a a, forteaza lccrurile. Data ee ? Oare
.
nu Vc;l vedea. nascan?u-se din bogatie ace\e omoruli ne-
l)u.rne, acele . .meestun
, nepermise ' aede c;:arlatanl'l'
'( , aeeIe
S? Imanun ~l mtrodenii? Ai vazut ea in saracie poat
cmeva mult triai in, .1in!~te. d~eat ·
in bogatie de ' a fae:
fapta ~u_noa ? Sa nu tt Incl1lpUi ca daea bogatii nu sunt
p~deps~tl ~tel pentru faptel~ lor, apoi nici nu paeatuiesc,
ca .~aea s ~r putea ell u~unnta de a oft 'pedepsiti aici bo-
g~~I1, de ~1?U~ o ca din aceasta cauza ai vedea inehisori1e
phne. de aan~lI . Danl,re langa altele multe bogatia mai
are ~l ~cest .r~u, ca cel ee ca~tiga bogatie ~i rarnane ne-
pedepslt, melOd,ata nu .va conteni a faye aceasta, ei va
e~pata ran~ fara d?~tone, !?i nimeni nu-, va putea pune
frau. Pe eand saracla, daea ar voi cineva ar gasi ca ni
proeura multe ~:.icini de multamire. Cum 'aeeasta? Apoi
fie sca'pa. de gnJI, de ura, de lupte, de eerte, de impa-
rechen l?lde mii de nile.
De~i sa nu umb~am ?Upa bogatie, ~i niei sa invidiem '
pe eel ee 0 au, o. el aC~1 ee au aver:i, sa Ie intrebuinteze
precum tr~bue, tara C~l ce rlU au, sa nu se vaete pentru
aceast~, el sa multamlm pentru toate lui Dumnezeu, ca
-eu pu.tma ostenea~a ne p:egate~te f?i noua, ca f?i , celor
bogatl, de yom vo~, aceea~l plata, l?i ea prin acele putine
ostenele, :om .ca1?tIga .mari bunatati. Fiindca ~i ocel care
a adus C~I dOl talantl a fost admirat 1?i cinstit la fel cu
eel ~e a ad~s cei cineL De ce ? Pentl u ca de!?i i s'a in-
c~edmtat dOl ~alanti, totu1?i ee s'a atins de dansul a facut
;1cele t.?credl~~ate lui, le-:a int~rs tndarat iudoite. Oed:
de ce sa ne slhm. d~ a m se incredinta mult, cand noi
putem. ~a ne folosl !?l cu putine, !?i sa ca~tigam aceleaf?i
bu~~n . Cand osteneala e mai miea, iara rasplata aceea~i ?
Mal u~or este saracului de a arunca dela dansul cele al~ .
A
sale, ~~eat boga~ului. eare are cu sine multe. Sau poate
nu 1?tttI, ea eu cat cmeva are mai mult dorec;:.te inca m .
mult ? '"f al
Deci, ,?a ~u e.um.v~ sa patirnim aceasta, sa nu umblam
du~a b~gatle, ~l ~ICl sa fim nemultamiti cu saracia, ci ~i
acel,.can au aven sa Ie intrebuinteze a~!l,- precum a po~
{'onclt Pavel: «Cei ce au, zice, sa fie ca cei -ce nu au,fi

70 _.
cei ce se folosesc de lumea aeeasta, ca cum n.u s' ar jolosi;;.
(1. Cor. 7', 29, 31), Ga astfel sa ne lnvrednicim bunu~il.cr
fagaduite noua. Carora fie, ea cu totii sa ne invredmelIll:
prin charul ~i filantropia lui. Amin.
OMILIA III
« $i iaraf i cand duee pre cel intai naseut in lume) zice:.
ji sa se inchine lui toli ingerii lui Dumnezeu ~ $i eatre
ing eri zice: ee!a ce face pre trt ((erii sai duhuri, ,s-i pre slugile
sale para de joe; iara catre Fiul;» Scaunul tau Dum-
nezeule in veacul veacu/ui». (Cap. ,I, 1, - 8).
Domnu1 : nostru Iisus Christos venirea lui in trup 0 nu-
' rne~te ie~ire; ea de pilda cand zice: «le,s-it-au semandtoriut
sa samene samanta sa i> (Matei. 13, 3), !?i iara!?i: «Ie,s-it-am
dela Tatal fi am venit in lume; iaraji las lumea ,s-i merg
la Tatal" (loan 16, 28), !?i infine in multe loeuri ar putea
vedea cineva aeeasta. Pavel insa 0 nume~te intrare, zicand -
«$i iarafi cand duce (introduce) pre eel intai nascut in
lume» numind introducere san intrare aceasta intrupare
Dara de ce Qare pentru aceasta fae uz de ~uvinte deo-
sebite, !?i pentru ee se spune a!?a? Aeeasta este invederat
chiar .de1a cele vorbite. Christos, nume~te venirea ·lui ell
drept euvint ie~ire, caci !?i noi eramafara (departe) de
Dumnezeu. ;;i pre cum se intampla in imparatii cu eei
legat i 1?i tmprotivnici imparatului ca sunt atar'\ de palatul
imparatese, iara eel ce voie~te a-i impaea cu imparatul.
nu-i baga pe aceia inauntru, ci el singur ie~ind afara, sta
de vorba cu din~ii, pina ee ii va face vrednici de fata
tmpatatului, spre a-i preze'nta, - tot a~a a faeut ~i Ch~istos~
Ca ie!?ind1?i venind 1a noi, adeca luind trup, :;;1 gralOdu-t
ce1e din parte a Imparatului, ne-a introdus inauntru, dupa
ce ne-a curatit · !?i ne-a impacat, De aceia venire a lui (}
nume1?te ie,s-ire. Pavel insa <> nume:;;te intrare, del a ineta-
fora celor · ee m01?tenese, 1?i iau partea lor de m01?tenire,
1?i vre-o proprietate. Cad eind zice: «Cand duee p,,:e ce~
intai nascut in lumoaeeasta 0 arata,' adeea · cand b
Incredinteaza lumea, pentruca atunci a stapinit-o intreaga.,
_ . 71. --
d.nd a \ost cunoscut. Acestea no Ie spune pentru Dum-
nezeu Cu~intul, ~i pentm, Chqstos eel dupa trup. $i cu
drept ~uvant, dlCl daca in lume a fost, dupre cum zice
~oan, !;'l lumea printrinsul s'a faeut, cum s-ar f1 putut in-
troduce in lume in alt mod, decit in trup?
~ .. « $i . sa se inchine lui toti ingerii lui Ol't tnneieu» zice.
F llndca v~ie!?~e .a grai. ceva mare ~i inalt, pregate~te a-
ceasta mal dmamte, ~l face u~or de primit ideia ca Tatal
a facut ca. ~lUl. sa vma in lume. Caci ginde~te-te bine:
a spus mal namte, ca nu prin Proroci ni-a grait nOlla-
ci prin Fiul; a aratat apol ca Fiul este mai bun decit
i~gerii, ~i dela de~umirea aceasta a pregatit ideia" cum
:;;1 d~la . adllcerea lUI in l!-Ime de catre Tatal. Dara tot acea-
sla Idele 0 pregate~te . ~i dela inchinarea lngerilor, iara
acea~ta arata ca c.u at at este mai bun dec at ingerii, cu cit
Srapanul este mal bun dedt slugile. Deaceia precum cineva
A
intr?ducand pe un altul in palatul imparatese, ar porunci
de n~ata celor de fata ca . sa i se inchine aceluia, tot, a~a
face ~l. el, s~unand .de introducereain lume ,a celui dupa
A
trup, :;;1 decl exp~eslUnea «sa se inchine lui toti ingerii lui
Dum:zezeu» deacela a. spus-o. Deci dara, nu,mai ingerii, iara
nu ~l celelalte puten? Sa nu fie! caci asculta eele ce ur-
meaza.: c,s-i. cafre ingeti zice : «cela ce face pre ingerii sai
duhun, fZ pre slugile sale para de foc », iard catre Fzul :
scaunul tau Dumnezeule inveaeul veaeului ». Iqta marea
deoscbire, ca uniia sunt iacuti, iad. el nu faeut. Si dece
o.are fata de ingeri zice: «cel ce face .. iara fata de FiuI nu
zlce? - de:;;i era permis de a spune astfel de deosebire.
~atre ingerii .lui zice: «cela ce jaee pre ingeriisai duhuri, ..
lara catra FlUl «Domnut m-a facut pre mine» si iara~i
Domn ,s-i Christos I-a (acut pre el Dumnezeu ». Dara niei
acelea nu sunt spuse de Christos Dom~ul Fiul, nici aeeasta
de Dumnezeu CuvintuJ, ci de eel dupa trup. Unde voia
a ~rata .ad~varata deosebire, nu numai ingeri punea in
. sluJba lUl, Cl intreaga putere slujitoare de sus. Ai v:!zut
cu Gita claritate des~art~ p~ fapturi de facator, pe · slugi
A
d~ sta~an! pe mo~tenttonul adevarat, de supu:;;ii sai? Catra
FlUl Zlce: cseaunul tau Dumnezeule in veacul veaeului».
la.t~ ~emnul iI?paratesc: « T.0eagul drepta/ei, toeagul'impa-
ratter tale», Zlce. lata lara~l 1?i . un alt semn al imparatiei.
 - 72-
Dupa aceia iaril~i graie~te cu privire la trup: «lubit-ai
dre) ta tea, ~i ai u'n it taradeleg-e.a.Pentru aeeia ie-au uns
pre tine Dumnezeule, Dumnezeul tau»? (vers. 9). Ce va-
sazica «Dumnezeul tau'!;? Fiindca a grait lucruri mari, iara~i
ii mangaie cu aceasta.
Aici a lovit pre Iuda, ~i pre cei ce pre langa Pavel -
al Samosatelor, 5i pre Ariani, ~i pre Marcel '1?i pre Mar-
cion, ~i pre Savelie 1) Cun I? Pe Iudei prin aceia, ca a
aratat ca Christos este ~i Dum'lezeu, ~i om, iara pre ceii
lalti, vorbesc decei de pe langa Pavel al Samosatelor,
ca zice acestea des pre existenta lui cea din veci, ~i des pre
esen~a lui cea nefacuta, cad spre deo:5ebire "a faeui" a
pHS: " seaunul tau Du'mnezeule fn veaeul veaeului". Pe
Ariani ii ataca prin aceia iara!?i, ca nu este sluga, ~i ca
daca ar fi creatura, atunci ar fi sluga. Pe Marcel ~i pre
cei de 0 credinta cu el, prin aceia ca sunt aici doua
. persoane despj1r~ite dupa ipostas, iara pre Ma~,:ioni~ti prin
aceia ca dumnezeirea nu se nnge, <:;i numai omenirea.
Dupa aceia expresiunea " mai mult de cat pre piirta~ii tai'"
zice; ~i cine sunt acei parta!;'i daca nu oamenii? Adeca
Christos a luat Duh nu din masura.
, Ai vazut cum peste tot locul une~te yorba des pre na-
tura lui cea nefacuta cu iconomiea intruparei sale? Ce
ipoate fi mai lamurit de cat aceasta? Ai vazut ca nu este
acelea~i ' lucru: creatura ~i fiu? Caci nu ar fi deosebit
una de alta, iara ca semn dinstinctiv 'al exprcsiunei "au faeut"
n-ar fi adaos exprsiunea : "iara eateva Fiul au zis: "sea-
unut tau Dumnezeu!e inveaeul veaeului" ~i nici ca ar fi
numit pre FilII cu alt nume nlai deosebit, daca ar fi fo§t
de acela$i feliu. Caci care ar fideosebirea? Daca crea-
tura ~i fiu ar fi acela~i lucru, de sigur. ca ar fi fost ta-
cuti ; ~i atunci care-i deosebirea?
Dara iata aici -numele lui Dumnezeu (980<;) cu articolul.
;;i i ara!? zice: < $i intru ineeput tu Doamne pamantul ai
intemeiat, ~i lucrurile manito}!. t.ale sunt eerurile. Aeelea
'[.'01' pieri, iara tu ram,ai; ~i toate ca 0 Itaina se vor in-
vechi, fi ea un vestmant Ie vei invali pe de, fi se vor schimba,
,iara tu aeelafi efti, ;i anii tei nu vor lipsi'?> (Vers; 10-12).
. carisi, i~i va bate joe de dan~ii) pe eij atunei va gnU
') Erisiarhi de prin seculul al 2-1ea:
- 73-
Ca nu cumva auzind I< Cand duee pe eel intai naseut in.
fume'!> sa'ti in~hipui ca el este adus in lume ca un dar,
harazit ei in urma, apoi aeeasta ~i mai sus a indreptat-o
'iii aici iara~i 0 jndi-eapta, zicand «intru ineeput» , l?i nu
acum, ei dela inceput. Dara iata si aici ca atat lui Pavel
a1 ~amosatelor, dt ~i lui Arie Ie 'da lovitura de moarte,
caCI eele ce sunt ale Tatalui,I el Ie atribuie FiuIuL Pe langa
aeeasta in treacat - a Hisat a se intelege ~i alteeva, mai
mare de cat aeeasta, caci a dat a se intelege!?i despre
tran~formarea, sau prefacerea pamantului, zicand: «ea 0
haina se vor b:tveehi, fi ea un vestmant Ie vei invali pe
ele, fi se '[)Or schimba 'II, ceia te ~i in epistola catra Ro-
mani zice ea va transforma lumea.
Arata apoi !?i u!?urinta eu care va face aceasta, zicand:
.;le vei invdli» adeca precum cineva soar invali cu 0
haina, tota~a ~i el va invali lumea ~i 0 va schimba. Dara
daca el a luerat eu atata u~urinta la transformarea fap-
turei in mai bune ~i mai -superioara, oare find yorba de
ceva rp.ai inferior in creatiune, ar avea nevoie de un altuI?
Dara pana dnd nu va Yeti ru~ina?
Tot-odata aici este ~i 0 mangaiere mare de a ~ti ca
nu vor fi a~a lUCfurile, ei toate. vor lua prefacere ~i se
vor schimba, pe cand el ramahe In veac acelal?i !?i feira de
star~it c $i anti tai zice, nu vor lipsi».
«$i ear-uia dinbe ingeri a zis eandva:» lezi d,eadreapta
mea, pana ee voiu pune pe vrajma#i tei · a#e11Zut picioa-
relor tale » (Vers. 13)? lata cum iara!?i ii tncurajeaza, de
vre~e. ce vrajma~ii lor vor fi invin,;;i, iara vrajma!?ii 10r
a.ceta~l sunt, cari sHnt ~i ai lui Christos. Dara aceasta ia-
ra~i este dovada de egalitate in rang (6tJ-o't~tJ-t(J.<;), de im-
paratie,este dovada de cinste, de - putere, ~i nu de ne-
putinta, daca Tatal se manie pentru cele intamplate Fiu-
lui, aeeasta este cea mai mare dovada de dragoste Ta-
talui catre Fiul. Caci cine se manie pentru dansul, cum
po ate fi strain de dansul? "Pana ce voi pune, zice, pe
vriijmafii tiii a#ernut picioarelor taln, ceia ce spune ~i in
Psalmul al II-lea: c Cel ee loeuiefte in eeriuri va rade de
danjii ~i Domnitl ii va batjoeori (s'X.p.()'X.'t'YJP~8[ = se va mu-
aitre dan'fii intr.u iu/imea sa, 1i intru maniea fa va tur-
 - 74-
buta p~ ei» (Ps. 2, 4). ~i iara~i el zice: «Pre eei ee
n-au doil sa imparateasea preste danfii, aduee/i-i ineoace, Ji-i
iiiia/i pre danfii» (Luca I9, ,27). Cum ca ale lui sunt aceste
cuvinte, asculta ce spune ~iin alta parte: «De cate ori \
am vrut sa adun pre Iii tai, cum aduna gain a puii sai
sub aripi, ~i n' ali voit. latd se lasa voua cam voastra pus-
tie» (Ibid. 13, 34, 35), !?i ianl~i : «Se va lua de/a voi ZlIl-
pard/iea lui Dumnezeu, fi se va da nealllu/ui care .v a face
rodurile ei» (Mat. 13, 34), ~i iara~i: «eel ce va cadea peste
piatra aeeasta se va sfarama, iara, peste care va cadea
iL va spulbera~ (Ibid. vers . 44) l!ealmintrelea eel ce-i va ·
judkca pre dam;ii, atunci . cu atat mai mult Ii va eere
raspuns aid pentru neomenia lor fqta de dansul. A~a ca
expresiunea «pana ce voiu pune pre vrajmafii tai aJternut
pieioarelor tale» este pusa nurnai ca chestiune de cinste
catillt FiuI.
«Au nu toti sunt duhu ri slitjitoare, care se irimit spre
slujbd pentru eel ee vor sa mo#eneasca mantuirea ., Vers
\ 14)? c ~i ee este de mirare, zice, daca slujesc Fiului, ca.nd
Ii slujesc ~i pentru mantuirea noastra » ? Prive~te . cum Ii
ridica cugetele lor, aratand marea cinste ce ne arata Dum-
nezeu, daca a oranduit pana !?i pe ingeri . pentru slujba
noastra, · ea ~i cum ar zice cineva: «Spre' aceasta ii 1n-
trebuinteaza, zice, aeeasta este slujba tngerilor, de a sluji
ltii Dumnezeu spre mantuirea noastnl ». A!?a ca de a face
totul pentru mantuirea tratilor este treaba tngerilor, sau
mai bine zis chiar al lui Christos este lucrul acesta, r.aci
el este care mantuie!?te, pe dndingerii sunt slugile lui,
iara hoi de ~i slugi, totu~i suntem impreuna slujitor cu in-
gerii. c De ce ati ramas ca umiti in fata iogenlor? zice ~
sunt slugile Fiului lui Dumnezeu, ~i de multe-ori sunt tri-
mi~i pentru noi ~i slujesc pentru mantuirea noastra · ast~
leI sunt Impreuna slujitor, cu noi». Intelegeti dar~, d\ nu
face 0 mare deosebire intre creaturi, de!?i este mare deo-
sebire intre ingeri ~i oameni .. Cu toate acestea tnsa, ii
pune alaturea cu noi, numai cat nu zice: «Pentru noi se
ostenesc, pentru noi alearga in toate partite, noua ni slu-
jesc, cum s-ar zice. Aceast:f este slujba lor, de a fi tri-
nii~i pentru noi ~.
Atat Vechiul cat ~i Nou! Testament este plin de ase-
- · 75 -
menea exemple. Cad · dnd jhgerii binevestesc pastori-
lor dnd binevestesc Mariei, dnd binevestesc lui losif,
cand stau pe piatra mormantulului, cand sunt trimi~i
de a spune ucenicilor: "Barbafi Galiliani, ee stati
uitandandu-vd . spr~ cer" (Fapt. I,ll)? Cand slobozesc
pe Petru din inchisoare, dnd vorbesc cuFilipp, cum nu
slujasc nou~? Gande~te-te deci la cinstea ceni se face.
cand Dumnezeu trimete pre Ingeri ca s~ ne slujeasca;
dnd lui Cornelie se arata tngerul, dind Ingerul scoate
din temnita pre toti apostolii, ~ile zice : Mergand stafi
~i ftrdi/i in templu norodului cuvintele vie/ei acestia" (Fapt.
Apost.). ~i ce maispun eu de altele? Chiar lui Pavel se
arafa tngeruI. Nu-i vezi pre dao!?ii slujindu-ne noua pentru
Dumnez~u, ~i chiar tn cele mari? De aeeia zice Pavel:
"loate ale voastre sunt; sau viea/a, sau moarteaj sau lu-
mea, sau eele de fa/d, sau cele viitoare((. A fost trimis :;;i
Fiul insa nu ca sluga, ci ca Fiu :;;i unul-mlscut, "?i ace-
lea~i voind ca :;;i Tatal. Sau mai bine zis, nici n'a fost
trimis, caci nua trecut din loc in loc, ci a luat trup,-
pe <:and ingerii schimba locurile, caci 1asand pe cele
dintii, in care erau, trec in altele in care nu au fost. Deci
:;;i prin aceasta iara!?i, tneurajaQdu-i Ii zice : "De ceva
. temeti, dici ingeri va slujesc voua. ,,~i spunandde Fiul,
:;;i de cele pentru iconomia venirei lui, :;;i de cele de la
creatiune, ~i aratand egalitatea in cinste eu Tatal, :;;i ca
stapan este ca Domn :;;i stapfm, nu nUfDai oamenii, ci ~i
puterile cele de sus, la urma ii indeamn~, pregatindu-:;;i
bine euvantul, ca sa fie cu bagare de seama 1a cele auzite,
:;;i zice :
"Pentru aceia sa eade noua mai mult sa aseultam cele
ee s' au auzit" (Cap. 2, 1). Aici voind a spune ca trebue
a fi cu mai multa bagare. de seama la cele deaeum de
cat la lege, a trecut ' .sub tacere aceast'a, tnsa in impletirea
vorbelor;;i nu in sfatul ce li-l da, nici in rugamintea ce
Ii-o face, 0 arata, caci a~a era mai bine.' "Ca de vreme
ee s' a faeut adevdrat euvantul ce s' a grdil prin ingeri ;i
toaM calcarea de poruned ~; neaseultareaa luatdreapta
raspldtire, cum no; vom seapa negrijindu-ne de atdta man-
tuire? Care luand incepere a se vesti de la Domnul (ala.
'toO x.optoo) = plin Domnul) prin cei ee au auzit sau a-
 - 76. -
deverit i'ntru not" (Vers 2 ~i 3). De ce oare se cade noua
mai mult a asculta de cele auzite ? Nu ~i acestea suot a
Ie lui Dumnezeu ca ~i acelea? Deci dad trebuie a a-
sculta mai mult de lege, poate ca legea e mai mare. Dara
apostolul nu a (spus aceasta facand comparatiune, sa nu
fie! - ci fiindca din pricina multului timp trecut dan~ii
aveau mare ideie de Vechiul Testament, iara cele deacum
erau dispretuite ca inovatii, apoi arata cu prisosinta ca
trebuie a asculta mai mult de acestea, de cat de acelea.
Cum? Numai . catn-a zis parca, ca ale lui Dumnezeu sunt
~i acestea ca ' ~i acelea, iosa nu deopotriva. Aceasta ni·o
arata mai in colo ~ deocamdata 0 pregate~te numai la · su-
prafata a~a zlcand, pe cand mai departe 0 spllUe mai fara
inconjur, zicand: «Ca de ar ji fost eel dintai fara de
prihand», ~i iara~i: «tara ce se inveche~te ~i i'mbatranefte,
. aproape este de peire» (cap. 8, 7, 13), ~i multe altele de
acest fei. Aceasta insa nu indrazne~te a 0 spune in exordul
epistolei, palla ce mai intai nu va cuceri auditoriul Cll "
vorbe mai multe l?i mai dinainte pregatite. Pentru ce a-
nume ni-ai spus ca trebue mai mult a . fi cu bagare de
sarna? «Nu eandva sa cddem » zice, adeca sa nu ne pri-
mejduim, sa nu ne pierdem. $i arata aici grozavenia ca-
derei, ca este cu greu celui cazut de a se scula iara~i,
totru cat aceasta s'a in tam plat din trandavie ~i nebagare
de sarna. A luat yorba aceasta din Proverbele lui Solo-
mon, unde se zice: « F iule sd nu :treci pt> aldturea» (Cap.
3, 21 i), araHlnd aid ~i u!?urinta alunecarei, ~i grozavenia
pierderei, adeca, ca nu fara primejdie ni este neascultarea
noastra. Ne arata, deci prin . toate cele mrajite cat . de
mare va fi osaoda. 0 lasa aceasta insa in gandirea au-
·ditorului, ~i nu in concluzie, fiindca aceasta va sa zica
de a face yorba nesiloica,de a nu da peste'tot loeul con-
cluziunea, sau rezult:atu\ ca de la daosul, de a nu hotari
singur, ci a lasa stapc1n pe auditoriu, ca tosu,?i el sa-1?i
dea parerea, ceia ce face auditoriul a fi eu mai multa
bunavointa. Lucrul acesta 11 face ~i ioVechiul Testament
Prorocul Nathan, ~i tn Noul Testament in Evanghelia lui
" .
t) Verbul ITIXPIXPPUOP.lXl din .original insamna a treee pc aliiturea, a trag-e
eva ea un vlil. a aluneea !}i deci a eadea. In astfel de inteles trebue a se lua
pe
e e x tul nostru din editia de ·Buzau : "Fiule sa n it tree; alaturca".
77 ~
Matheiu Christos, zica.pd : "ee va face lucrdtorilor vzez ace-
leia" (Mat 21, ~O)? - lasandu-i pe dan~ii (auditorii) de
a raspunde, dlCl aceasta este biruinta ' cea mai mare.
Dupa aceia zicand: «Cd de vreme ce s' a fdcut adevarat
cuvantul ce s' a grait prin ingerh nu a mai adaos «cu
atat
,
mai multcel
. grait prin Christos» - a Hisat aceasta ,
~t a spus cela ce este mai mic, mai inferior '- « Cum noi
vom scapa neingrijindu-ne de atata mantuire»? Dara tu
prive~te CUnl face comparatiunea. « Cd de V1'eme ce s' a
./ac2ft adevarat, zice, cuvantul ee s'a grait prin ingnil.,
acolo . ,-prin ing eri », iara aici «prin Domnul= atci'too
ZOPlOO:->, acolocuvantul, iara aici mdntuirea. A poi ca nu
cumva sa zica cineva: «dara ce? Acele ce tu spui, Pa-
vele, su~t oare ale lui Christos? iata ca el preintampina
luc~ul, ~~ doved~~te ca faptul este adevarat, dici ~i cele
auzlte dJ.n Vechml Testament spun adevarul, l?i cele ce
sunt gr~llte acum de Dumnezeu prin NOdI Testament nu
sun.t . do~ra ~xprimate numai prin voce, ca pe timpul lui
Motst, CI pnIJ. fapte petrecute !?i marturisite.
Dara ce tnseamna «Cd de vreme ce s'a fdeut adevdrat
cuvanlu~ ce s' a grdit prin im, eri » ? $i in epistola catre
Galatent tot cam a~a zice: «1'anduitd /iind prin ingeri,
cu mana mijlocitorului» (Gal. 3, 19) !;ii iara~i «cari ali tuat
legea ~ntru . randudi ale ingerilor» (Fapt7, 53), ~i in fine
pretutmdent se spune ca prin ingeri s 'a dat. Unii zic ca
se face aluzie la Moisi, insa nu au dreptate, fii'ndca aici
vorb~~~e de multi tngeri,!?i apoi sub numele de ingeri
de alCI el infelege pre ingerii din ceriu. A~a dara ce pu-
tern spune ? Sau ca spune aici numai de darea celor zece
porunci, cand Moisi vorbea ~i Dumnezeu raspundea, sau
c~ spune despre toate cele din Vechiul Testament, graite
~l facute ca. de ingerii cari au luat parte la savar~irea lor.
Dara atuncl cum de ,spune in alt loc ca «legea s' a dat
prinMoisi » (loan 1, 17), ianl aici prin ingeri? Ca acolo
~pune! .«ed ~'a pogori't Dum~~zeu.. in nob> (Exod.19, 20),
lara alci «ca. de vreme ce sa facut adevarat cuvantul ce
s'a grdit prin ingeri». Ce va sa zica . adevarat? Adeca s'a
impl~n.it intocm~i, ca ~i cum ar zice , cineva ca .la timpul
potnvlt toate sau petrecutprecum sa fost gralt, Sau 'ca
~ceastaspuoe,sau ca a std/anil, :~i . amenintarile s'au
 - 78
adus la indeplinire, sau ca prin expresiunea «cuv4ntul»
el intelegeporuncile date de Dumnezeu, ~i im'parta~ite
prin ingerL De altfel multe au poruncit Dumnezeu ~i fara
lege, prin il'lgerii trimi~i de dansul. A~a de pilda la valea
plangere:, pe timpul Jndecatorilor, pe timpul lui Samson.
De aceia n'a spus «Legea », ci «cU''Lantu/». Si 'mi vine a
erede ca accqsta mai cu seama 0 invedereaza aici, adeca
cele iconomisite prin ingerL Deci ce yom spune? Aceia
ea erau fata atunci ingerii carora se incredintase neamul
evreesc, ~i dan~ii trambitau, ~i celelalte, focul, norul ~i
celelalte. . ,
«$i toatil, ca(carea de pmonca, zice, f i neascultarea a luat
dreapta rasplatire». Nu doara ca una a luat, iara alta nu,
ci ctoata». «Nirnic n'a ramas, zice, nepedepsit, ci «a luat
dreapta rasplatiro, in loc de pedeapsa, ~i de ce a spus
a~a ? Acesta este obiceiul lui Pavel, de a nu intrebuinta
vorbe multe, iara cuvintele cele care suna rau la auz de
a Ie inlocui cu de cele ce suna mai bine, precum de
pilda zice: «vorbind t~atd intelegerea spre ascult(lrea lui
Christos» (II. Cor. 10, 5). Deasernenea ca in alt loc pune
cuvantul rasplata, iu loc de pedeapsa, iara pedeapsa 0
o nume~te plata. Tot a~a ~i in alt loc uQde zice: «De
vreme ce cu dreptate este la Dumnezeu a rasplati cu 1zecaz
celor ce va neeajesc jne voi» , adeca n'a piedt areptatea,
ci a venit in ajutor Durnnezeu, ~i a intors pedeapsa celor
ce au pacatuit, de~i poate pacateie lor nu toate ar fi fost
date la iveala, daca n'ar fi calcat cele poroncite de Dum-
nezeu. ' ,
«Cum noi vom seapa negrijindu-ne de attUa mantuire"?
Prin aceasta arata di nu atat de mare a fost mantuirea
prin lege. Bine a facut adaogand expresiunea <de atata ..
caci, zice, nu ne-a mantuit din razboiu, acurn, ~i nici ca
ne-a dat pamantul ~i bunurile lui, ci pierderea diavolului t
imparatia .cerurilor, vieata cea ve~nica. Toate acestea, zic,
le-a tesut la un loc, a~a zicand, in fraza cnegrijindu-n.e .
.'. de atata mantuire ». Dupa aeeia adaoge ~i ceia ce este
vrednic de crezut: «care luand incepere a se vesti. de la
Domnub, adeca de Ia insu~i izvorul 'si-are InceputuL eNu
ompl a, transportat-o, ziee, pe pamant, nu vre-o putere
.taeuta; ci .nsu~i cel Unul-Naseut. «Prin cei ce au auzit
- . . 79 -
.s-a adeverit intru noi». Ce insamna «i-a adeverit» ? Adeca
s-a petrecut a~a, astfeliu ca avern arvona,zice; nu s'a stins
nu s'a sfar~it, ci stapane~te~i rarnane. Pu~erea durnnezeeasca~
deci, este aceea care lucreaza. Dara oare ee va sa zica:
<t:prin cei ee au auzit» ? Adeca «cei ee au auzit de la In-
.su~i Domnul, aceia ne-au ineredintat. Mare lueru este
deei, yi vrednic de erezut, pre cum zice ~i Luca la ince~
putul Evangheliei «Precum au dat (predat) noua cd ceO
dinlru inceput au fost singz!1-ivazatori !i slujitcri cuvan-
tului ». (Luca 1, 2). «Dara cum ,s ·au adeverit? Zici tu;
dara daca au plasrnuit eei ee au auzit? Aceasta deci res-
turnand-o din capul locului apostolul a adaos:, "Impreuna
marturisind Dumnezeu» (Vers: 4), adeea ea daca ei ar fi
plazrnuit, n-ar fi marturisit irnpreuna eu , dan~ii Dumnezeu.
Marturisese I?i d~n~ii, tnsa marturise~te ~i Durnnezeu. Si
e~m marturise~te? Nu cu euvantul, niei eu glasul- ca~i
-!?I aeeasta ar fl fost adevarat - insa cum? Cu semne !i
eu minuni,' 1i eu multe fe/uri de puterh, a ada os inve-
derand prin aceasta irnbel~ugarea darurilot, eeia' ce nu
s-au petrecut eu eei din legea, veche, nici atatea semne
iii atat . de variate; adeca nu eum s-ar brodi am crezu;
noi, ci prin semne ~i ,tninuni, a~a ea «noi nu credem
acelora, ci insu~i lui Dumnezeu».
«$i cu imparfirele Duhului sfant, dupa a lui voie».
«,Dara ce? I zici tu. Semne fae ~i ferrnecatorii ~i Iudeii
ZlCeau ca el (Christo~) scoate demonii eu Vielze'vul». Insa
nu fae astfel de semne, de aeeia a zis: «eu semne de
mufte fe/uri ». Aeelea nu erau putere, ci neputinta, fan-
-tazie ~i lucruri seci, drept eare a~i zis: «# cu impar/irile
Duhului sfant, dupa a lui voie» , .
Aici mi se pare eel lasa a' se intelege ~i alt-eeva. Era
~atural ca sa nu fie acolo multi avand aceste daruri ~i
ltpseau
,
poate aeestea, din cauza trandaviei lor. Deci , ca
~I eu aceasta ocaziune sa-i mang~le ~i sa nu-i lase de .a
cadea, a lasat totul la voia lui Dumnezeu. «El ~tie ' ,e.e
'este de folos fieearuia, zice :;;i astfel impa'rte charul~7
ceeace de astfel face ~i tn epistola eatre Corintheni, 'i 2ii-
c~nd .: «A,P1:ts ,pumn,ezeu pre ' unul jiecare 'dintre noi;,pr~­
cum a vozt .. J ~l lara~t: «fi fiet:druia i se 'dd iariitarea. du-
,hului spre {otos .. ; · iinpdr/ind tiecaruia pre~um v(}ie;le~ .
 _. 80-
(1. .co.r. 12, . 18 .. ,7. 11). Arata ad.ica. ca daru! .est~ dat
. dupa vointa Tatalui. De multe on dill cauza vle~eI ne -
curate sau ~i trfmdave, multi n'au luatdaruri .. Ba cate-
odata chiar ~i avand 0 vieata buna ~i t.:urata ~i totuiii.
n'au luat. De ce oare? Ca nu curnva sa·~i iasa din dru-
mul imparatesc, ca sa nu se trufiasca, ca nu cumva sil
se laca mai molatici, ca hu cumva sa se iogamfe rna!
. multo Ca daca chiar ~i fani daruri ~i totu~i con~tiin~a
vietei curate este deajuns d'ea i~gamfa pe c~neva, apoi
cu at at mai multocand se adaoge iiI charu!. A~a ca charul
se da celor umiliti ~i celor sinceri ~i mai ale::; celor sin-
ceri dupa cum zice: «eu bueurie fi eu prost[ea inimei» .
(Fa~t. 2, 46). Dealtmintrelea chiar ~i pri? a~easta i-~
atatat mai mult ~i daca poat~. era.u molatJcl, .II • ind~u~a
spre umilinta. Caci omul ~mtllt ~l car~ n~-~l lll~hlpUle
lucruri mari de dilnsul, deville mal harmc cand pnme~te
darurile ca cil~tigate cu merit, de~i nu se judeca singur
pre sin~ ca vrednic, pe cand cel-ce l~-a .ca~d~at fa~a A
merit. consideta f~ptul acesta ca 0 datone ~l se mgamfa,
Astfel ca Dumnezeu iconomise~te hicrul acesta in inte-
resul omului chiar, ceeace poate vedea .cineva ~i in bi -
serica petrecandu-se. Unul de pilda are ?~r in v~rba po-
trivit la invatatura, pe cand un altul mel nu poate de-
schide gunl. . .
Nimeni., deci , sa nu se rnahneasca pentru aceasta, CaCI
. C d
«fieedruia se dd ardta1ea duhuiui sp~e lol~s». . a ac~
stapanul casei ~tie ce trebuie a incred.lllta fleearu~a, ap~!
cu atat mai mult Dumnezeu, care ~tle cugetul omulUl,
care ~tie totul chiar mai inainte de a. fi facute de o~ .
Un singur lucru este vred~i~ de ~ilhmre: de a pacatu~]
ianl alt-ceva nimic. Sa nu mJ SpUl: «De ce nu am balli,
sau daca a-~i avea, a-~i da saracilor» .
. . Nu ~tii ca daca ai avea, ai fi mai s.garcit inca de ~at
acurn? Acum zici tu a~a, . dara daca al avea avere, al ~.
altu1. Caci ~i cand suntem satu!, cred~m .ca ?~tem. p~stl,
insadupa trecere de timp, ne VlO alteldel. ;>1 mral?l, can~
sun tern straini de betie, ne inchipuim ca ?~tem stapa.n~
patima,pecilnd daca · suntem deja stapilm~l de ea, ~1~1
prin .mintenu ne trece ,c a ne putem stapi1m .. Sa nu ZiCl :
4De ce n.,a~i fi avutdarul' de a .fi inv~tatonu, ea daca
- 81 -
a~.i. fi ~ avut acest dar, pe multi i-a~i fi invatat», caci nu
~tH, ca daca poate II aveai, ar fifost spre osilnda . ta. ca
poate. as.c~ndea-:-i .tal~~taul, sau. ca poate it tntrebui~tai
spre IOtfli?a, spre lllvidle. Acum lOsa tu ai sea pat de to ate
aeestea, ~l daca nu eai masma dreapta nu vei fi tras ]a
respundere, pe dnd atunei ai fi raspunzatoriu de mii de ori.
I Dealtmintrelea nici chiar acum nu e~ti strain de char.
Arata-r,ni in ~ele mic~ ee feliu e~ti, daca ·11 ai cu adevarat,
dupre cum Zlce: «ca da,ca i1'ltru eel mic n-ati fost credi1i-
cio.si, ,ci~e va incredinta pre eel mare» (Luca 16, 10 -12)?
~r~ta ml pre~um a aratat vaduva din evanghelie, care de
~I avea numal doi dinari, totu~i i-a aruncat in corvana.
Cei bani? Arata'mi ca dispre~ue~ti pe ' cele putine, ca
sa te cred . ca vei dispretui ~i pe cele multe caei daca
nu despretuie~ti cele putine, eu atilt mai mlllt nu vei dis-
pret ui pe eele muIte. Arata-mi apoi ca in cuvant faei tntre-
buintare precum se cade de sfatuire ~i indemnare. Nu ai
poate talentul de v~rba frumoasa? Nu ai in cap 0 imbel-
~~gare ..de ~uget.a~i? <?u toate acestea ~tii cele ob~te~ti.
Al COpll, al veclOl, al prieteni, ai frate, ai neamuri, si
daca nu p~ti sa tii in bisedca CUV~lllt lung, pot i totu~i
ca pe aee~tJa sa-i sfatue~ti. Aici nu este nevoie de rito-
rica, 1?i nici de vorba ltulga, 1?i deci arata cu aceastil ocazie
;a daea a.i ;avea ta~antul. v~rbirei) nu ai . neglija. <;::a daca
lO c.ele mlCl nu te mcercl, cum te-a~i pu~ea crede in cele
man? Cum ca aeeasta 0 poate fie-cine, aseulta pe Pavel
cum a dat voie l?i celor laici, zicand: ({ Pentru aeeia 1iuin-
gdi~fi-~~ ~i ~iditi-.~d umd pre altul, precum fi fcueti» 1?i
« mangazatt-va 111Ut pre attii pri1'l euvintele aee!tea» (1.
The~. 5, 11. 4, 18). ;>tie Dumnezeu cum sa imparta fie-
cMUla. Nu cumva poate cil tu e~ti mai bun decM Moisi?
Asculta-l pre dansul cum se deseurajaza.
«Au doard voiu puteo. eu purta pre poporul acesta?
pen:tru ce-mi zici ~nie: iai pre ii in bra/ele tale, precum io.
doz~a pre eel sltgatoriu ». (Numere 11, 12)? Ce a . facut
deci Dumnezeu? A seos din Duhul sau, ~i a aratat l?i
altora, di niei atunci can ~ Moisi Ii porta pre da~~ii, da-
rul nu era al sau, ei al Duhului. Daea ai avea charuI de
multe-ori te-ai ingilmfa, ~i de muIte-ori te-ai abate' din
calea cea dreapta, caei nu te ~tii tu pre sine-ti at~t de
 82
, S darul limbelor de piIda, eel mai de pe urma dar, se
. te 9tie Dumnezeu. c:1 x
nu. ZI · cem ..• «De ce
lngamfau mai mult decat toti ceilalti. Deci Ie zice apo-
bille, precum " CA d Dumnezeu iconomlse9te lu-
i pentru ce» r an stolu1: «Voiti numai decat a avea toate darurile? lata eu
aceasta, 9 . . t la fiindea aeeasta este cea
crurile, sa nU-l cereJIl so~o ~~ n'ebunie. Robi suntem, ~i va arat vona calea darurilor, nu intrecand doara cum
mai de ~e ur.ma needvsevle mu1t de Stapanul, ne9tiind s'ar intampl<l, ci inca «mai inaltti», adica prin exageratie ».
tnca robl can ~tam epar te , Apui zice: «Dc afi grai in limbi omenefti fi ingerefti,
. I d la picioarele noastre. A iara dragoste nu am, fdcutum-mam arama sunatoarc »
nici ehlar ce e e . a l ' Dumnezeu ci pre cat
D eel,. s a nu cernem vOlOt , Ul .'. d
At fm traim chiar mlc. t:! aT - adeca nimic nu sunt - fi de a~i avea toata credin{a in
ni-a dat, sa pastram pe ca. I p , ' in totul' si mai cat sa mut fi mun{ii, iara dragoste nu am, nimic nu sunt»
•
t 10 ama- S1 vom reu9l J ,
(1. Cov.13, 1-8). Ai vazut dar? A~a dara ravne9te acest
fi , sau . ne b aga
. . ' s se poate numl ceea ce este din
" "
bine ~IS, ~ICl mle nu E ti scarbit ea nu cii danil ihva- dar. Acesta e mai mare de cat a inviea mortH, aeesta
0

darunle 1m Dumnezeu. 9 . se pare mai mare: este cu mult mai bun de cat toate celelalte. Si cum ca
. . A a care tl este a~a, ascuita ce spune Christos vorbind c~ ucenicii:
taturel.? Spune~ml lOsl 'tamaduirei boalelor? De sigur. di
darul mvataturel saua x. a da vedere orbl10r ( Intru aceasta vor cunoaste to{i ca sunte{i ucenici. ai mei,
D a e? Nu ti se pare Cc:1 . de ve{i avea dragoste tntre voi» (loan 13, 35). Apoi ad-
acesta. ar c. . , d cat a vindeca boalele ? Nu t l- se
""ste cu mult ,mal mare ete un d ar mal. 'm are?. Dara ce? tand in ce anume, n-a spus de minuni, ci «de ve{i avea
v ., ' "
pare ca a tn~~a mor~Jl ,es bra 9i cu sudariile (aooMpto~ 0
dragoste intre voi ». ~i iara9i atunci eand Sf' roaga Tata-
A in via morta numal eu um . are a fi mai mare lui, zice : «lntruaceasta vor cunoafte ca tu m-ai . t1imis »
= basma de 9ters sudoarea) nu t.l se p . ti? Voie9ti sa (Ibid. 17,21). Dara ~i eatnl ueenici zicea : <Porunca noud
decM a-i invia cu cuvant~l? Dec~~~~~ V~I:~ ~a sa ai da- dau voud, ca sa va iubi/i unul pre altul» (Ibid. 13, 34).
.' tii eu umbra 91 cu SU , Deci acest dar - dragostea ~ este cu mult mai insemnat
a darul acela de a invia mort n
0 • •

invlezl mort. . .
rul invataturel? De Slgur c . . , ~i mai stralucit de cat acela de a inviea mortii ~i cu drept
numai eu Qmbra .9 i ~u su~arnle. mult mai mare decat cuvant, caci a invia mortii este daml lui Dumnezeu nu-
1) Dad daea t 1- a 91 arata ca cu
d f este cu pu t'lO tX r c:1
de a-I lua
,
mai, in timp ee a avea dragoste este 9i al nostru, ad€.ca
aceasta este. al~ ar, care- I <fre tate ai fost lipsit; - ce depinde 9i de sarguinta noastra.
daca nu-l al,. 91 ~~ care cU n~ numai unuia sau la doi Aceasta este earacteristica cre9tinului; aeeasta arata pe
ar
vei spune? ~l apol ace~t ,d . tuturor. Stiu ca ati ramas ueenicul lui Cristos, cel rastignit, eel ce n-a avut nimie
este ingadUlt de ~-l .pnnll, ~I d "va ~ste cu putinta de de comun pe pamant, ~i lipsind aeeasta, nici muceniea nu
ca prostiti !?i i.n U1mlreda:uz~~catcaa tnviea mort ii , ~i a '" da poate folosi pe cineva. ~i ca sa cuno~ti, prive~te lucrul
a avea un mal ~are de e timpul apostolilor, - aeesta lamurit in persoana lui Pavel Fericitul Pavel a luat
vedere orbilor, 91 a .face c:;: de Jecrezut. Deci, care este doua din virtufile, sau darurile principale, sau mai b~ne
ba inca poate ca VI se p det i- ma ca nu este aceasta zis, trei : cele ce sunt in semne, cele in euno~tinta, cele
acel dar? Dr~goslt~aC~~:;o~respusa priri Pavel. Ce :pune. in vieata, 9i totu~i nimie nu sunt aeestea fara de dragoste
vorba mea, CI a ?l .' I mat' bune si inca mat zice el. «$i cum PQate fi a9a zice, iata ca eu va spun:
0

" A'{' ce darurtle cete , .

el? «sa ravnz t, z~ f ' " C 12 31). Si ce va sa «ca de a!i impar{i toata avufiea mea) iara dragoste nu
ara voua-q (1. or. am, nimic nu sun!» (Ibid. 13, 3). Se poate ca sa-~i im-
ina I ta ca Ie va
I ' •.
U

.V A l I? Ceia ce el spune alcl,

zica «!i. inca mat 2n~ ~~ ~i e ~~e9tia cugetau lucruri mari parta cineva averile, ~i totu~i sa nu fie iubitor, adeca sa _
aceasta 1Osamna. onn' e d atunci 9i cei ce aveau nu aiba dragoste. Dara despre aceasta ni se spun io-
'0

de dan9ii 9i de darun le e p e , 0
deajuns la locul unde vorbe~te des pre dragoste, 9i deei
. d . Ie' ~ i despre drago ste
/" A plidHui oeste vrednic numal e p , y
t) Partea mora a. : .
trimitem acolo pre eel ee dore9te a cuooa~te, deocam~
(Veron).
 --,- 84 - - 85-
data, precum a:n fost spus" sa .i,avnim darul acesta,. s~
ne iubim unii pre altii, ~i atunel nu yom avea trebutnta OMILIA IV
de nimic spre a savar~i virtutea, ci toate ni vor fi 1J!?oare
~i fanl sudori ~i to ate Ie yom reu?i cu .ce~ mai ~are grab~.
"Cd 1ZU ingerilor a supus Dumneze'f/- lumea eea viitoare
"Dara iata, ziei tu, ca ;;i astaZi ne wblm unll pre altn,
penlnt care g rdim. $i a marturisit candva oarecine, zicand:
caci unul are de pilda doi prieteni sau trei, cehllalt are
" ee e~te omul ed-l pomenefli pre el, sau jiul omului ed-l eer-
patru, etc." De cat, aceasta nu est~, s~u nU ' vi.~e de la.~
cetezl pre el? Mic~uraiul-ai pre el Ctt ptt/in oareee decat i12-
iubi pre Dumnezeu, ci de la a fi wblt de unll sau alt1l. gerii " (Cap. 2, 5).
Iubirea aceea care sta in a iubi pentru Dumnezeu, nu are
acest princip de dragoste catra unuia nu~ai, ci, ~at:a. toti
' A~i vO.i sa ~tiu lelmurit dac::l. uniia ascult~ crt cuvenita
ca catra frati. Unul ca acesta se va gil.Sl cu mila ;;1 1.~du­
luar~ ammte ceIe graite de mine, sau ca poate aruncam
semmtele la?ga cale, caei numai a~a a~i putea face in..;
io;;are, catra uniia ca de ac~.ia_;;i c~edl.~ta, ~a~re alpl. c~
ditre frati de sange, dUra a1tn tie' dan;;ll eretI~l sa? EhnJ~
v~tatura mal ~u b~n? vOinta. Vom gnli, ins<1, chiar ~i de
~ ar a~c.ulta nlmenl, pentru frica ce ni sUi inaiote de ne-
sau Judei, ca ciltra ni~te frati dupre natura, fimd tnsa ral
, 1?i netrebnici; pentru toti insa el Jacnlmeaza !?i suiere . .r~
mdepltnt~ea por?ncii. M~ntuitorului. «Marturise~te, zice,
PyOPOrulUl acesttua, ~l chlar de nu te-ar asculta, tu vei fi
fara ~aspunde:e». Dara ,dacil a~i fi incredintat despre
aceasta yom fi deopotiiva eu Dumnezeu, daca pre totl J1
iubim, pana ;;i pe du;;mani, iara nu daca fa~em minu?i sa~
osardla v~astra, nu numal de frica aili grai, ci a?i face-o
semne. Pentru ca ;;i pe Dumnezeu il admmlm de slgur !?~
aee~sta ?hlar cu placere. Aeum ins a chiar daca nimeni n'ar
cand face minuni, insa cu atat mai mult inca, cand i;;1
au.zI? chlar daca faptul. acesta mi-ar fifara primejdie inde-
arata filantropia, cand, e8te i~rtatori ,;;i fara . ~azbun~re.
phnlOdu-l, - cat rna pnve~te pe mine, - totu~i osteneala 0
fac nu ~u pJaeere. Caei la urrna ce folos a~i avea, cel dacel nu
Deci daca aceasta este vredmc de mult::l. adrnlrare fitnd
vorb~ de Dumnezeu, apoi eu ~tat mai mult fiind yorba rna InvIno vJtesc eu insu-mi, totu~i nimeni nu se folose~te ~
lara daca uniia vor fi cu bagare de sarna, nu atata folDs a~
de oameni; diei e mai presus de orice indoiala diaceasta
ne face a fi admirati. '
putea avea noi prin aceia eel n'am fi pedepsiti, pre cat
Deci, iubitilor, aceasta sa ravnim, ~i atunci. cu ~i~ic
am avea dela p:ogresul .v?stru .. $i Cum a~i putea ~ti
nu vom fi mai pre jos de Pavel sau Pe~ru can au mVlat
aceasta? Observ~nd pe .eatlva dm voi, cari nu prea iau
mortii, chiar daca n'am putea alunga poate nici ~rig~rile!
iar::l. tara de dragoste chiar ,de am face semne ;;1 mInun,1
sam~ la .cele. gratte, l-~~I intreba tn particular, cu vreo
ocaz:e, ~l chlar daca. i-a;;i gasi stiipani pe cele graite-
mai mari decat ale QPostoiiJor, chiar daca ne-am arunca
nu ZIC. pe t?ate, cael aeeasta nu va este tocmai u~or, ci
pre noi in;;i-ne in mii de primejdii pentru credinta" nici
pe puttr~e . dm cele multe - este invederat ea pentru ce-
un fo10s nu yom avea. Si acestea n~ Ie spun eu, CI in-
lelalte mCI nu m'a~i mai indoi la urma. Trebuia desigur
su;;i el cresc::l.torul dragostei a;;a zidmd (6 "C·~S O:fO.7C'fJ;
de a., ~~ va sJ?une aeeastar dinainte, ca sa va prind ne-
"'Cp6tpt\.l.o~), a poruncit a!?3, pe dansul d~c.i s3.-1 as~ultam. pregat1t 1 - . cela ce es~e ~Hicut lucru, de~i am putea ast-,
Ca numai a;;a yom putea sa ne invredmClm bu~u~llor f~­
fel a r:u.~~, - sau mal bme zis, ~i a~a pot a va prinde
gaduite. Carora fie ca cu' totii sa ne invre.d mclm _pr~n
nepregatJtl. Cum ca va voiu ispiti odata intrebandu-va
charul ;;i filantropia Domnului nostru lisus Chnstos, caru~a am spus mai dinainte, dan'i cand va fi aeeasta nu v'am
impreuna cu Tatal 9i cu Sf. Duh, se ca~e sJa.va, Jt::l.~a­ spu~ d e loco ~oate ca asUlzi, poate ea maine, poate ca
nirea ;;i cinstea acum ;;i pururea ~i in veCll vecdor. Amm.
du~a douazeci sau treizeci de zile, poate ca dupa mai
putme, poate cil dupa mai rnulte.
Tot a~a ~i Dumnezeu .a lasat nesigura ziua cea de pe
 - 86
urmaa sb1r~itului nostru, caci nil ne~a lasat putinta de a
~ti daca va fi astazi, san maine, sau. dupa · un ~n. Intre~,
sau dupa mai multi ani, ca asHei fimd Sta?aOltl v~~;;nlc
de a~teptarea acelui fapt nesigur, sa ne gas!fI1. ve~mc in
fapta buna. ~i S;J nu zic:1 cineva «.apoi cu patru sapU'l-
m:ini sau ~i cinci mai 'nainte am auzlt cele spuse, dara nu
Ie pot tinea minte» - c1\.ci eu voesc ca cel ce rna asc~lta
sa fie astfel, indit ca sa nu uite niciodata, ~i sa nu a.!ba
mintea uituca , sau sa scape din memorie _cele gr~l.lte. . .
Voesc casa Ie tineti minte, nu ca sa mi Ie. spanet.! mle,
ci ca voi ir"~i-va sa va folosi}i, ~i tocmai acesta 'm! este
scopu!' Dara cate erau de nevoie de a va spune ~pre
siguranta voastra, vi s'a spus, acurn trebue de a contmua
subiectul nostru.
Deci de-spre Ce este yorba de a va grai astazi? ': Ca
nu ingeri/or a sUfuS Dumnezru lumea c:a. viitoare, Zlce,
pentru care graim". Oare nu vorbe~te alCI des?re 0 ~lta
lume? Nicide,cum, ci despre ace:1sta. De aceta, dec!, a
adaos «pentru' care graim», ca sa nu las.e mintea de. a
r~taci cautand 0 alta lume. Dad!. atunel de ce 0 nu-,
me~t~ viitoare? Cum ~i aiutrea zic~: «c~re era c~ip (tt~)
al celui viitoriu» , spunand de Adam ~I de Chnstos (m
epistola catra Romani), numind. viitor!u p~ Christo,> ce~
d upre trup in comparatiune cu t!~pu(~le lUi Ad.am (c.aC!
a fost viitoriu), tot a~a ~i acum, fimdea a fo:t. ZIS:. «c.and·
duce pre ceL'intdi nascut in lume.»! ~a sa nu-tl mc~!pUl di
el gdiie~te de 0 alta lume, apol dm m~lte locun 0 ade-
vereste aceasta ba chiar ~i · dela acela ea se nume!?te
viito~re caci viitoriul era al lumei, pe cand Fiul lui Dum-
nezeu ~ste ve~nic. Deci eeia ce era tn viitoriu n'a supus
ingerilor, ei lui Christos. «Curr: ?a sunt s~use acestea
catra Fiul, zice, este invederat, ~I n ar put.ea ClOeva spu~e,.
ca a grait catra ingeri». Apoi mai aduce ~I 0 alta martune,
1?i zice: . .. • .
«$i a marturisit caniva oarecln: zt~and». ~l ~e ~e oare
n'a: spus . aici . numele ProroculUl, CI I-a ascuns '.. Dara
aceasta 0 face ~i ca'ld spune de celelalte marturtl, pre-
cum cand zice: «Cand duce pre cel intai nascut in lume,.
zice: ~i sa se inchine lui toft ingerii lui Dmnnezeu» , !?1
iara~i «eu votu fi lui TaM, ji el va fi mie Fiu. $i catra
- · 87
inge:i ziu: ce~a ce face pre ingerii sai duhuri, !i pre
slugzle sale para de joc. Iara catra Fiul, intru inceput tu
Doamne pamantul ai intemeiat». Tot a~a face ~i aici, graind:
"-$i a marturisit candva oarecine, zicand». Faptul a~esta,
de a ascun?e ?i a n.u da pe fata pe eel . ce a grait
~eea martune, CI a 0 .1Otroduc: ca in totul cunoscuta ~i
Invederata, este al unUla care it arata pre dansii ca foarte
cunoscatori ai sfintelor script uri. '
« Ce este omul cd-l pomenefti pre el, sau /iut omului ca-l
cercetezi pre el? Mic,suratu-l-ai pte dansul cu putin oarece
d~cat . ingerii, cu slavd # (u cinste l-ai incununat pe el,
fl [at pus pfeste lucrurile manilor tale, toate Le-ai supus
sub picioarele lui» (Vers. 5 -7). Acestea de~i pot fi spuse
p~ntru o~enir~a in genere, totu~i principalminte se po-
tnvese lUi Chnstos dupre trup, caci expresiunea: «toate
le-ai sUfus sub picioarde lui» se cuvine . mai .
mult lui ,
. . noua.
decat . Fiul lui Dum nezeu ne-a cercetat , nefiind
nOl nlmlC, ~i Iuand trupul nostru si , unindu~l sie si , , s'a
facut
. superior tuturor. «,si daca i-a sU"'us
r , lui toate
zlce, 'l'f imic n' a !dsat lui nesupus; ci acum inca ' n'JI. ve-
dem supuse lui toate». Ceiace el spune, aceasta insamna:
fiindca a fost spus «pand ce voiu pune pre vrdjma~ii
tei a#ernut picioarele taln, era natural ca ei sa se
neIini~teasca pentru care dupa a ce a s t a introducand
putine, a adaos la urma aceasta marturie, care adeve-
re1?te pe ceealalta. Ca nu cumva sa zica ei: «cu'm a pus
pe vrajma~ii sai sub picioarele sale, atatea patimind noh?
- caci aceasta a lasat a se intelege . indeajuns si in versul
de dinainte, de oarece expresi1mea «pana ce; nu inve-
~ereaza faptul petrecut imediat, ci care se va petrece in
tlmp,-tot aceasta 0 invedereaza ~i aici. «Sa nu-t i inchi-
pui, zice, ca daca pana acum nu vedem inca supuse lui
toate, apoi niCi nu se vor· supune. Cum ca trebuea i se
supune, este invederat, fiindca ~i prorocia pent~u aceia
s'a zis. «$i daca i-a supus lui toate, zice, nimic n' a lawt
lui nesupus»; Cum deci nu i s'a supus lui toate? Ca i se
vor supune- in viitor. «DacaJtleci toate trebue a i se su-
pune, 1?i inca nu Ie vedem. pe toate supase lui, nu te
nelini~ti, zice, nici nu te tulbura pentru aceasta. Daca ar
fi venit sfar~itul, ~i toate i s'ar fi supus lui, iara tu ai fi
 - 88
patimit eeiace p~time9ti aeum, desigur ea CD dreptate al
fi intristat, dara aeum noi nu vedem inca toate supuse
lui,i~ca n'a stapanit Imparatul nostru precum trebue.
Pentru ce cieci te tulburi, patimind rau? Inca nu s'a im-
pra9tiat pretutindeni propoveduirea evangheliei, .inca n'a
sosit timpul eel de pe urma spre a se supune 1m toate».
Apoi iara~i 0 alta mangaiere, caci -celce va avea su-
puse lui toate, d insu9i a murit 9i a patimit. multe. «lard
mai mie!orat eu pufin~-oarece dedi! ingerii vedem pre lislts,
pent-ru patima mortii» -~ apoi iara9i pune inainte pre eel~
bune _. «Cll slava fi cu cinste ineununat» (Vers. 9). AI
vazut cum toate le":a potrivit, sau Ie-a combinat in per-
soana lui lisus Christos? Caci ;;i expresiJJuea «Cll putin
oareee~ mai mult lui se p0trive~te, ea eelce a stat trei
zile singur in lad I), iara niei decat noua eetor stricati in
multe. Deasemenea si expresi um'a <{Czt ci1'lSie ~i eu slava
incununat» mai mult se potrivqte lui, dedtt noua. ;;i
iara9i Ie aminte9te lor9 ide cruce, incercandu-se de a
reu;;! in doua lucruri deodaUi: pe deoparte sprea arilta
ingrijirea lui de noi, ian1 pe dealta spre a ne eonvinge
ca sa suterim eu barbatie tOClte, avand in vedere pe
Dascalul nostru~ {{ Ca daca eel Inehinat de ingeri, zice,
a primit pentru tine' de a avea, sau de a fl eu ceva mai
putin oareee decat ingerii, apoi eu atat mai mult tu, care
esti eu mult mai mie decat iogerii, trebuie a rabda totul
p~nt;u dansu!». Dupa aeeia ar'ata ea erucea este slava
~i einste, dupa cum chiar 9i .el 0 nume9te a;;a, zicand:
«a venit ceasul ca sa se prosldveasca fiul omului» (loan
11, 4). Deci, daca el nume9te eele ale robilor slava, eu
atat mai mult tu trebuie a num1 slava eele ale Stapanului.
Ai vazut ca.t de mare este rodul erucei? Sa nu te in-
spaimanti dara de dansa, ea daca ti se pare ceva poso-
morit, totu9i na9te mii de bunuri. Din toate aeestea arata
cat folos . poate ave~t eineva din ispite. Apoi adaoge:
«ca cu chand lui Dunznezeupentru toti sa guste moarte».
. .
1) Cuvfmtul' A0'~s-OO prindpalmente Inseamna iad sau Inc ilth. neeos, iara
in al doilea rand inseamna II/mea eea de sub piitNt1lll, lceuil1/a mOI'/llor, moarte,
si chiar mormcmt. Fiind vorha insa de lisus Christos, sf. Chrisostom Intre·
buintand nu cuvantul obi~nuit [L'.ri/lJ,"l.!1,Y-·0fJ."l.Ws d cu,,;ml·' I "A o-(jS-O') de oarece
Lhristos'in accle trei zi!e a seos pre mort1i cei dill j ad
. - 89
«Ca nu chant! lui Dumnezeu» , ziee, iara el pentru charul
lui D~m~ezeu eel pentru noi au patimit aeestea, dupa
c,um ~l am rea zicc: «Cd celce n' au crutat pre fiul sau,
Cl pentru . noi toti L' au dat:>. (Rom. 8, 32). De ce? Nu
ea doara ni datora noua, ci a faeut aeeasta din char.
~i tot in epistola catre Romani zice: «Ci cu mult mai
vdrtos charul lui Dumnezeu !i darttl prin charul a unui
om lisus Christos intru multi s' au €n.mulfit. (Ibid 5, 15).
«Ca cu charul lui Dumnezeu, pentru toti sa guste
moarte»~ nu numai pentru cei credineio~i, ci ~i pentru lu-
mea tntreaga, eaci el pentru top a murit. Si ee este daca
nu tot i au crezut? El9i-a implinit eeia ~e era al sau.
Principal mente apostolul a 'zis: «sa guste moarte» iara nu
4:sa moar;'1», a9a ea precum a gustat moartea eu ,adeva-
rat, tot a9 a in ea fiind pe un timp seurt, de 'ndata a
invieat. Prin expresiunea «pentru patima mor/ii» el a In-
semnat moartea eea adevarata, iara prin ceealalta: «mai
bun /acdndu-se decdt ingerii» (Cap. 1, 4) a invederat In-
vierea. Ca preeum doftorulneavand nevoie de a (Justa
din m~ncarile eele pregatite pentru holnav, ~i totu~i b pen _
tru gnJa ce 0 are de acela el Insu9i gusta mai intai ca
sa eonvinga pe bolna v . de a se ineuraja sa guste' din
mancare, tot a~a 9i Christos a faeut eu oma!. Fiindea
toti .oamenii . se temeau de moarte, el de .!?i nu avea
n:vo~~, tOtU~1 a gustat moartea ea sa-i eonvinga .!?i pre
dan~l1 de a fi eu indrazneala fata de ea. «Cd vine,
zice, stapdnitorul lumei acestiea, # intru 'tiline IlU are ni-
mic» (loan 14, 30). Tot a~a 9i prin expresiunea «cu cha-
rul~ :;;i «pentru toti sa guste mom-te» tot aceia a invederat.
«Pentru ca se t;adea aceluia peJztru care sunt toate, !i
pritz care sunt toate, care prea multi Iii la mdrire a adus,
pre incejatorittl mdntuirei lor prin patimi a-I face. desa-
vdr#t" (vers. 10). Aici vorbe:;;te de Tata!' Ai vazut eum
iara{>i expresiunea «jrin care» lui se potrive:;;te? Nu ar
fi facut a~a, dacaar fi fosf yorba de inferioritate 9i daca
n'af fi eonvenit sau n'ar fi apartinut Fiului. Ceiace el
spune, aeeasta Insamna: «Dupre vrednieie zice ~i potri-
. fil ' , y
Vlt antropiei sale a faeut ea eel intai-n2.seut sa se arate
rna; stralucit deeM toti, .!?i ea pe un luptatoriu voinie co-
var~ind pe ceilalti, l'a dat de pi-Ida altora». "Pre incepa-
 .~ 90-
toriul mantuirei noastre » zice, adedi pre prieinuitorul
ml).ntuirei noastre. Ai vazut cata deostbire este intre el
:;;i noi? ~i el este Fiu, dara ~i ooi ' fii, iosa el mantuie~te,
!?i, noi ne mantuim. Ai vazut eumne ~i une)ite tmpreuoa .
insif ne ~i desparte~tein aeela~i timp? «Pre multi Iii,
ziee, la marire a adup, tnsa iara~i i-a despartit zicand:
«pritt patimi a I fa ce desavar~it). A~a dara patimile sunt
desavfir~jre~i pricina mantuirei. Ai vazut ea a patimi
rau nu este a eelor parasiti?
Deei, daca Dumnezeu in aeeasta mai intfii a cinstit pre
Fiu!, ea prin patima sa-l inalte, de sigur ea luand tfllP
~i patimind eeiaee a patimit, este eu mult mai mare ~i
mai insemnat deeat a 'tace lumea ~i" a 0 cr~a din ' eeia
ce nu era. Si aeeasta este tot din filantropia lui, insa
aceasta este cu mult mai mare. Tot aceasta invederand-o
~i aiurea zice.: « Ca sa arate in veacurile celt viitoare
boga/ia Cea mare a darului sau) .... ~i impreuna cu dansul
' ne-a, sculat ~i ne a pus a ~edea intru cele cere~ti, intru
Christos /isus» (Efes. 2, 7, 6).
c Pentru ca se cadN'l ace/uia pentru care sunt to ate, ~i
prin care sunt toate, care pre multi j ii la malire a adus,
pre incepatoriut mantuirei lor prin patimi . a-I face desa-
var~it» «se eadea aceluia, ziee, care era ca ingrijitoriu,
~i care totul adusese lntru fiinta din eeia ee nu era, ea
sa dea pre Fiul sau pentru mantuirea eelorlalti, pre eel
unul pentru eei multi~. tnsa n'a ,zis a~a, ci cprin patimi
a-I face desavar;i/» , aratand prin aeeasta, ca eel ee pa-
time~te pentru altul, nu numai ·pre acela il folose~teJ
dara ehiar ~i eldevine mai stralucit ~i mai desavar~it.
Acestea ' sunt spuse catra credincio~i, ineurajandu-i, caei ~i
Christos atunci s'a slavit, cand a patimit. Cand zice ca
. • s'a slavit » sa nu-ti inchipui ca a ca~tigat un adaos de
slava, fiindca slava 0 avea de la natura sa pururea, ne-
luand nimic mai multo / mai In apa.rer.~a, iara on in real,tate, caci n 'a zis apos -,
«Ca cel ce sjinte~te, zice, # cei ce se sfintesc, dintr'unul
sunt toti, pentru care pricimi' ,nu se ru~ineaza a-i numl
pre dan;ii fla/i» (Vers. ll}.Iata iara~i cum ii une~te la
. un loc cinstindu-i ~i incurajandu-i, si facandu-i frati ai
lUI Christos, prin 'aeeia ca dintr'unul sunt toti. Apoi ia-
ra~i asigurandu-se ~i aratand ca el spune aici eu privire
- 91-
lao timp, a adaos «cel ce sjin/e;te ~i cd ce u sfintesc».
~l v~zut cata deosebire este intre dan~ii? EI ne sfinte!?te
!?l ~Ol ~;uote:n s0n~iF. Dara ~i mai sus el a aratat pre In-
c~pat?nul mantUlrel noastre. «Ca se cadea aceluia pentru,care
~t pr~n c~re s~nt toate.... Pentru cafe pricina nu se rU1i-
neaza a-I '~Um.l Ire dan~ii frati». Ai vazut cum ~i aici
aratcl supenontatea? Oicl prin expresiunea cnu se ru ~i­
neaza a-i numz ,pre dan~ii jrati » arata, ' nu urmarea u~ui
lueru natural. ci ca ceva petrecut tn urma marei lui filan-
t~opii. care a. faeut ca ,sa nu se ru~ineze de nimic, p~na
~l. de eea mal de pe urma umilinta. Ca daca ~i suntem
dm unul ~i acela!?i, totu~i el sfinte~te ~i noi ne sfintim.
Mare este deosebirea, caci el este din Tatal nascut, Fiu
ade varat, adeca din esenta, din fiinta sa, pe cand noi
suntem creatura, adeca faeuti din ceia ce nn eram; A~a
ca mare este deose birea. De aceia ~i zice : «Nu se ru~i­
neaza a i numz pre dan;ii irati, zicand: spune· voiu nu- .
mele tau Jratilor mei ». Caci imbracand trupul omenesc" ,
a imbracat in acela~ timp ~i frapetatea, a~a ca s'au unit
la nn loc eu trupul ~i fratia. Aceasta cu multa dreptate .
? aduc: ,?e fata'A dara expresiunea: «eu 'lloiu Ii nadajdu-
mdlt-ma zntru dansul>~ (Vers. 13) ce va sa zica? «Inca
~i expresiunea de dupa aceasta: iata eu ~i pruncii pte
carii mi i-a dat l)umnezeu ~ este spusa cu drept cuvant
ea precum aici se arata pre sine tata, tot a~a ~i acol~
frate .. « Sp~ne-voiu nume.le. td~, zi~e, frati/or mei», dupa
care lara~l arata supenontatea ~l marea deosebire de
noi prin urmatoarele : «De vreme ce s'au facut pruncii
parta# trupu/Ui ~i sangelui » (Vers. 14).
«Ai vaz~t, zice, asemanarea? Asemanarea sau egalita-
tea cu nOl e <;te dupre trup. «Si acela;i asemenea s' au
in:part~~it ace/ora~i ~ , zice; RU$ineze-se deci toti iereticii,
!?l sa-~l acopere fata eei ce zic ca venirea lui a fost nu-
tol~l numal «s au ' fmpartafit acelorafi » ~i apoi a tacut-
de~l da:ca ar. -fi zis nu~ai _atata, era indeajuns c-, ci !?i '
altceva a mal tesut _0 mal mare inca prin expresiunea
<t.ace/ora;i » adaosa la inceput. «Nu in mod fantastic nici
.inchipuit, zice, ci tn adevarca s'a Imparta~it eelor ~me­
ne~ti) fiindca dealtmintrelea expresiunea «a(eioraJi» n'ar
 - 92-
fiaici. Apoi aratand fditietatea lui, pune 9i cauza icqno-
miei. «Ca prin moarte, zice, sd surpe precela ceare std-
p!inirea '!nor/ii, adecd pre diavolul». Ai'ci arata ceia ce este
minunat, ca adeca prin ceia ' ce diavolul a stapanit, pr~n
aceia a fost biruit, !?i arma eea puternica ce 0 ave a cu
sine, adeca moartea, prin aceasta chiar 1 a ranit Christo,;:
ceia ce Invedereaza marea putere a invingatorului. Ai
v<'lzut cat bine a f<'lcut moartea ?
«$i sa izba viasca, zice, pre , aceia cati cu (rica mor/i!
·in tf/atd viea(a erau supu~i 1'obiei » (Vers. 15). Ce vrea sa
spuna aici? «De ce te infric0gezi, zic{':, de cete ._temi de
eel surpat? Nu mai este de tem:ut, d este calcat in pi-
cioare, este dispretuit, este batjocorit 9i nu este vrednic
de nimic. Dara ce inseamna oare : «c!iii cu {rica .m or/ii
in toatd viea(a erau supu~i robiei'1l? Ce spune? Ca. celce
se teme de moarte, este rob 9i toate Ie in dura ca sa nu
moara, sau aceia, ca toti eraurobi ai mort ii 9i ca erau
stapanit i deceiace nu era inca surpata, sao ea - dadi
nu aceia - ea oamenii vietuiau intr'o !rica incontinu3,
caci ·a9teptand ve~nic amurl 9i de moarte tema~du-se,
nu puteau simti niei 0 multumire sau placere, fi mdu-Ie
de fata groaza mortii. Aceasta a lasat-o a se intelege,
zicand': «in toatd vied(a» . Arata aici apoi pre cei mahniti,
pre cei prigoniti ~i alungati, pre cei lipsit~ ~i d e patrie
~i de avere 9i de toate celel~lte, pr~ cel ce p"etr~c 0
vieata. plina de necazuri. Deci, daca aceta !n toata. vlea~~
erau stapaniti de frica 9i robi, apoi ace~tla sunt lzbavltl
de acea friea, ba inca i9i rad de ceiace aceia se temeau.
Ca precum cineva urmand a dLice la moarte pre un legat,
. care Intr'una a9teapta aceasta 9i l'armangaia mult eu
desmerdarile, earn a;;a era moartea in vechime. Acum
iosa. acela~ lucru s' a ,in tam plat, ca $i cum de pilda cineva
s cotandu-i irica aceia, impreuna Cll desmerdarile l'ar atat a
la lupta ~i punandu-i ina inte lupta, 'jar da d~ veste c~
nu'l va duce la moarte, cl in imparatia cerunlor. Deel,
ca cine dintr'ace$tia ai vol tu sa fi i? Ca eel din inehi-
soare mang aiat cu desmerdarile ~i a9teptandu·~i hotarirea
in fi e care zi, sau ca eelce se lupta mult ~i se osteoe;;te
de buna voie, spre a ca~ti ga diadema lrriparatea sca ? Ai
vazut
. cum Ie-a inaltat
, sufletele si
, i-a ridicatin sferi
- 93
inalte ? .- Dara· el arata aIel nu numai incetarea mortii, ci
prin aceasta . ~i pre ace I du~man neinpacat, care ve~nic
duce ra. zboi crancen asupra . no astra, pre diavolul cel
surpat, zic, - caci celce ' nu se teme de rooarte, este ·a fara
de tiraniea diavolului. Ca dadi este a;;a ca «pie!e p entru
piele $i toate cate are omul le-arda o1JZul pen/rit sufletul 1)
SaU l) (Iou. 2, 4), dara inca d.nd ar dispretui ~i pe acesta,
eui ar mai putea' fi rob la urma? De nimeni nu se mai
teme, de nimeni nu ·se mai infrico~ea z a, tuturor este su-
perior ~i mtii liber decat toti ceilalti. Ca celce ' ~i dispre-
tqiqte sufletul (6 "'(cI.p T'~S 'foX'~S t'~C; 8&'OtOO ')(.a.Ta.~pOV(OV,
7CO))\ (\) tJ.o.nov T(IW &n<ov), adica trupul sau, eu atat mai
mult va dispretui pe altele. Cand diavolul vagas.l un
asHel de suflet, nimie din ale sale nu va ' putea face ace-
luia. Caci ce ar putea infricQ~a pe un asemenea om ?
Poate pagubirea averei, sau amenintarea de a fi neeiostit
~j aluo gat din patrie ? Dara toate acestea sunt lucruri
mici pentru acela care niei pe sufletul sau nu pune vr'un
pret, ca 9i fericitul Pavel.
. Ai vazut cum el scotand tirania mortii, a surpat in
aeela~ timp 9i puterea diavolului? C ~ ci eelce 9tie a fi10-
lozofa multe despre inviere, cum ar putea sa. se . te'a ma
de moarte, ~i sa se infri c o~ez e de ea ? Deci , nu va ne -
lini~titj, zicand : «apoi de ce 9i pentruee ampatimit
at ate a »? cilci numai a9a biruinta v<\ deveni mai stralucita
~i n'ar fi fost stralucita, daca. n'ar fi ca\cat eu moartea
pre ·moarte. Dara ceeace este minunat toemai aici stil,
ca el a biruit prin acelea prin care stapane a , dand pe
fata toate uneltirile ~i toate ma~inatiunile sale. Deei, sa
nu tradam darul ee ni s'a dat. « Cd n'a(i luat iard~i
duhul robiei spre tem ere, c'z duhul puterei ~i al dragostei
~i at intregei in/elepciuni » (Rom. 8, 15 comb. cu II Timot.
I, 7). Sa stam deci cu ba.rbatie, batandu-ne joe de moarte.
2) Dara aeum mie mi-a venit a suspina amar, gandin-
') Cuvantul ~ oX~ in multe lo(mri in Sf. Scriptura se ia in loc de aw!-'.CI;
ca de exemplu: < ~i voi ft zice sltjletl'lui mea: sujlete I ai multe btmatiiti strause
pentm 11lfttli ani ; odihne~te-te, manancii, bea, vese le$te te ~ (Luc 12, 19). Vezi
Matheiu 2, 20. Romani 11. 3. Marc. 3,4. Luca 6, 9. 12, 20, etc., etc. ;;i chiar
in versuI citat mai sus din lob, este pus in loc de trup.
2) Parfea mora Iii. Contra celor ce plang ~i j5.1esc la pierderea vr'unui neam
sau prieten, ~i ea nu trebue a ne teme de moarte , dici Christos a .i[ustat
din ea (Veron).
 94
du-ma unde ne-a ridieat Christos, ~j unde ne-am sco-
borit pre noi in~i-ne. Cand vad aeele boeete prin piata,
aeele plansete petreeute eu oeaziunea eelor mutati din
vieata, acele vaiearele ~i toate aeele s!ntenii, sa rna cre-
deti ea rna ru~inez de Elini, de 1udei ~i toti ier~ticii cari
ne privese fji in fine de toti eei ce' ~i rad de noi pentru
toate ca.te Ie spunem, filozofizand in zadar des pre inviere.
Pentruce oare? Fiindca Elinii sunt cu bagare de seama
nu la cele vorbite de mine, ci la cele ce se fac de voi)
caci imediat zic : Cum ar putea vr'unul din ace~tiia a
dispretui moartea, dnd nu poate a privi nici pe unol
mort dintr'ai lor? Sunt bune cele spuse de Pavel, sunt
frumoase ;;i vrednice de filantropia lui Dumnezeu ~i de
Lmparatiea cerurilor. Caei ce spune el? «$i sd izbdviascd
pre aceia cafi cu (rica morfii i~ toatd vieata erau supu~i
robiei). Dara nu lasati a se crede de voi acestea, lup-
tandu-va contra lor prin faptele voastre, de~i muite a
oranduit Dumnezeu , in acest scop ca sa doboare aceasta
obicinuinta ra , Caci spune-ni ce se voie~te Cll ace Ie
facIe luminoase? Nu oare ii trimitem dela noi ca pe ni;;te
luptatori? Ce sunt acele imnuri? Oare nu siavim pre
Dumnezeu ';;i-i multumim ca a incununat in fine pre cel
plecat dela noi, ca I-a isbavit de necazuri, ca scotand
din el frica il are pre langa sine? Nu pentru aceia sunt
irrinurile? Nu pentru aceia cantarile? Toate acestea sunt
ale unora cari se bucura, dupre cum zice: «De este
cine va cu inima bund sd canle» (1acob 5 , 13) Dara ,nu
la acestea se uita Elinii, caci zic : «N u-mi spune mie de
eelGe filozofizeaza in afara de patimile omene~ti, ci tu
arata-mi pe eelce filozofizeaza in insa;;i puterea patimei
afUndu-se ~i atunci voiu crede in inviere. $i daca fac
aceasta femei din lume, nu e nimic de mirare, de~i chiar
~i atunci este dureros, fiindca ;;i ele trebuie a avea aceea;;i
filozofie, pentru care zice ~i Pavel: «cd nu voiesc sd nu
#iti voi, (ratilor, ca sd nu vd' intristaji ca # ceiLal/i cari
n' au nddejde» (I Thesal. 4, 13) Dara aeestea nu le-a
scris doara numai monahiilor, nici numai fecioarelor, ci
~i femeilor maritate din lume. $i nu numai aeeasta este
dureros, dara inca cand 0 femeie oarecare, sau un bihbat
s'au rastignit cuin s'ar zice pentru Christos ~i cand unul ,·
- 95-
i~i smuIge parul de pe' cap, iara ceealalta se boee~te muit
ce po~te fi mai uricios decat aceasta? Crede-ti-mi mie
care va gn1iesc acum: ca de s'ar face preeum trebuie apoi
atunci ar trebui ea pentru mult timp pragul bisericii sa
fie ingradit pentru ace~tia. Caci ceice sunt eu adevarat
vrednici de . jale, ace~tiia sunt, ceice se tern de moarte
~i se infrico~eaza, ceice nu cred ininviere. «Dara, zici
tu,. eu nu . d~ara ca n'a9i crede in inviere, fae a~a, ci
iml fac oblcelUb,. Dara de ce, spune-mi, dnd calatore~te
cineva, ;;i inca 0 ciilatorie lunga, no' faci tot a~a? «'nara
~i atunci plang, zici ~i suspin ». Aceasta de sigur ca este
din obicei, iara dnd plangi pre ,e el mort, este ca e~ti
desnadajduita, sau mai bine zis, ca nu , crezi in reintoar-
cerea sa.
Cugeta singura ce se cantain timpul acela: «/ntoarce.te
suflete al meu La odihna ta, cd DomnuL bine a fdcut tie»
~i iara~i: «Nu md voiu. teme de rele) cd tu cu mine efti»
(Ps . 114, 7, 22, 4) ;;i iara~i « Tu efti scdparea mea de
necazuL ce md cuprindn (Ps. 31, 8). Gc1nde~te-te bine ce
voiesc ace!?ti Psalmi. 1nsa tu nu iei seama, ci e~ti ca
beata de jale. Cel putin pre la inmormantarile altara
gande~te-te serios l ca astfelsa ai doftorie in ale' tale.
<<In.toarce-te suflete al meu, zici, la odihna ta, cd DomnuL
bine a /dcut tie». 0 zici aceasta ~i apoi plangi? Oare
nu sunt acestea prefecatorii, nu sunt jocuri de' scena?
Ca daca crezi eelor ce graie~ti, in zadar jele~ti; iara
daca te pref~ci ~i toate acestea Ie crezi de mithuri , de
ce atunci cc1nti a~a? De ce suferi unele ca acestea si
nu alungi pre ceice canta? «Dara, zici tu, aceasta ,a r fi
fapta de nebun ». Apoi~i aceia cu atc1t mai mult inca
este fapta de nebun. .
Pentru acum deci, eu va sfatuiesc, dara cu trecerea
timpului rna voi purta mai cu asprime, fiindca tare rna
tern ca nu cumva cu chipul acesta sa se strecoare in
biserica vr'o , boala ' primejdioasa. Vaicareala aceasta 0
yom indrepta mai la urma, acum insa eu poruncesc ~i
denunt tapt~l ~,i bogatilor ~i saracilor ~i femeilor ~i bc1r-
batilor.
Fie, dara, ca voi toti sa petreceti vieata lara vre-o
jale ~i dupa lege a naturei copii sa inmormanteze pre pa-

- 96
rintii for ajun~l 10 adanci batranete, cum ?i mamele sa
fie petrecute la groapa de fetele, de nepotii ~i stranepotii
lor, ~i nicairi sa on se intample moarte inainte de timp.
Fie, zic, aceasta ~i 0 doresc rugandu-va ca !?i cei ba-
trani cum ?i voi cu totii sa va rugati lui Dumnezeu unul
pentru altul, ~i in comun sa faceti aceasta rugaciune.
-Dar,~ daca - ceiace sa nu fie, nici sa se iritample - s'ar
petrece vr'o moarte amara (zic amara, nu prin natura
ei, dici moartea nu este amara, de oarece cu nimic nu
se deosibe~te de somn, ci 0 numesc;:: amara in raport eu
dispozitiunea voastnl faFt de ea), daca, zic, s'ar petreee
o asHel de moarte, ~i daca unuia ar plat! ni?te astfel de
femei bocitoare , (plangatoare) sa ma credeti ca.nd nu
spun, - ca nu spun alt nimic, decat ceeace simtesc, su- ·
pere-se cine voie~te - pentru mult timp, voiu opri de
a vent la biserica, ca pe ni~te idololatri. Ca daca pe eel
lacom ~i zgarcit Pavel il nume!?te idololatru, apoi cu atat
mai mult pre celce printre credincio?i introduce cele ale
idololatrilor. De ce dara mai chemi pre preoti, spune-mi
~i 'pre cantareti? Oare nu ca sa te mangai, ,o are nu ea
sa cinste~ti pre celce se duce de aid ? De ce atl1nci iti
bati joc .' de el? Dece 11 dai in vileag lumei ? Dece te
joci ca pe scena teatrului? Noi venim filozofi zandu-va
eele despre inviere, invatandu-va pre toti, pana ~i pre
ceice poate nn sunt atin~i cu ,nimic, ca pentru cinstea
aceluia sa suferiti cu barbatie, daca s'ar intampla a~a
ceva ~i tu aduci de acei cari rastoarna cele ale noastre ?
$i ce poate fi mai rau ca aceasta batjocora , ca acest
vizilic? Ce poate fi mai grozav decat aceasta anomalie ?
Ru~inati-va dara ?i sfiiti-va, iara de nu voiti, apoi atunci
nici noi nu vom putea suied a se introduce in biseriea
ni~te astfel de obiceiuri ' vatamatoare. «Pre ceice gre~esc,
zice, inaintea tuturor mustra-i» (I Timoth. 5, 20,. Deei
pre acele femei nenorocite ~i de jelit, care bocesc pre
1a immormantarile din famitiile voastre, Ie opresc ea
niciodata sa numai insoteasca cu bocete pre eei morti,
ca nu cumva sa ne vedem siliti cu adevarat de a jali
~i noi relele lor) ?i sa Ie certam ca nu cumva , sa mai
faca de acestea 'cu cei~traini, ci mai ales sa-?i planga
nertorocirele lor proprii, - fiindca ?i un tata iubitor cand
- 97-
are un fiu dezordonat, nu numai aceluia ii porunce~te de
a nu se mai apropia de cei rai, ci chiar ?i pre aceia ii
infrico?eazi1. lata deci acurn eu l?i pre voi va sfatuiesc
?i pre acelea prin voi, 'ca nici voi sa nu mai chemati
astfel , de femei ?i nici acelea sa nu mai vina. $i fieca
cuvantul acesta al meu sa foloseasca ceva mai mult ?i
amenintarea sa aiba putere, iara daca, - ceiace sa nu
fie- amfi poate dispretuiti, apoi atunci ne vom vedea
siliti de a transforma amenintarea in [apte, pre voi cer'-
tandu-va dupa legile biserice~ti, iara pre acele femei
dupre cum Ii se cuvine lor. Dara daea cineva incurajan-
du-se pana la obraznicie ar dispretu1 cele spuse de mine,
auda pre Christos, care zice: "De-Ii va grefi tie friltele
tau, zice, mergi fi-l mustra pre dansul , intre tine # intre
el singur... iara de nu te va ascitlta mai ia inpreuna cu
tine inca pre unul sau doL. iara de 12u-i va asculta pre
ei, spune-l soborului # de nu va asculta 12ici de s()bor,
sa-Ii fie lie ca un pagan fi vame~'ii (Math. 18,' 15- , 17).
Deci dadi cu celce pacatuie~te fata de mine, fiindca nu
m'a ascultat, legea porunce?te de a-I taia del a Biserica,
apoi cu celce pacatuie?te sje-~i ?i lui Dumnezeu, judecati
voi in~i-va 'cum trebuie a urma. Dealtmintrelea voi in?i-va
~titi ca nu tocmai eu blajinie ne purtam fata de voL
lara daca cineva dispretuie?te legaturile ce noi Ie punem,
tot Christos it mustra pre acela zieand: (Uate veli lega
pre pamant, vor fi legate fi in ceriuri # cate 'lJe/i desleg a
pre pamant vor fi deslegate # in ceriuri » (Math. 16, 19).
Ca daca ~i noi suntem poate nenorociti, de nimic ?i
vrednici de dispretuit, pre cum ~i suntem, totu~i nu ne
dizbunam pre noi in?ine ~i nici nu ne aprindem de manie
contra cuiva, ci ne ingrijim de mantuirea voastra. Sfiiti-va
va rog, ?i va ru?inati; ca daca cineva sufera chiar pe
un prieten al sau, cand se poarta fata de dansul cu mai
multa asprime decat trebuie, exam in and scopul lui?i
cand acela lace a~a numai din buna lui vointa, iara nu
din mandrie, apoi cu atat mai mult trebuie a suferi pe
dascalul care mustra, pe dascal, zic, care nu Ie graie?te
acestea ca dela sine ~i nu ca un stapan, ci ca un pa-
rinte ce se ingrije?te. '
. Nu Ie spunem acestea voind a ne anita puterea _.
 98
dlci Cum am putea face a~a, noi cari dorim ca ni~i maca~
sa incercati a face de acele ce ':a spus~i? - , ~1 ~uma~
ingrijindu-ne ~i temandu-n~ de .VOI: Er~atl ~adi ~l mmem
sa nu dispretuiasca legatunle bls~nce~tl, C~CI nu om este
celce leaga, ci Christos, celce ml-a dat ~le aceast~ pu-
tere ~i care aU facut stapani pe oamem de 0 atat de
mare cinste. Not voim ca dadi se poate, sa abuzam ,de
puterea de a deslega, sau mai ~ine ~is, . nici . ~e aceas.ta
put ere nu dorim de a avea nevOte, fi~ndca mCI nu VOlm
de a se gasi printre noi ,v~'unul le~at. N u ~untem doa~a
atat. de mi~ei ~i vredmCl de plans, de~J poate unUia
suntem cu totut nebagati in seamiL Dara daca am fi
siliti apoi sa fim iertati, fiindca nu de buna voea noastra
va ~unem aceste legaturi, ci ma.i cu seama pe~truc,a ne
doare pre noi, fiind voi legatl.. lara ~a.ca cmeva ar
dispretui acestea, va sta de fata tlmpul de Judecata care-l
va invata. Celelalte nu voiesc a Ie spune, ca nu cumva
sa ating prea tare cugetul.~~stru. Noi cei ~ntai ne rugan:
ca sa nu ajungem a fi slbtl.la aceasta, lar~ de cumva
vom fi siliti, yom indeplini cele ale noastre, ~l yom pune
legaturile cuvenite. Daca, insa cineva ar rupe aceste le-
gaturi, eu sunt fara rapundere, caci am. fost facut .ceeace
era' al meu, iara tu vei da seama inailltea aeelUl~ care
mi-a poruncit mie de a lega. C;.a daca impar~tul fillld de
lata ~i cineva dintre purta':orn, de arma .dlll garda ar
porunc1 ca unul din rand sa fi~ legat" lar~ ac~la nu
numai ca ar lepada, ci inca ar ~1 sfadma legatunle, ~e
sigur ca batjocora a fost facut~ direct, aeelui o.sta~ ,dill
garda, inditect 1nsa i~p~ra~uIUl ca~e a porunclt. I?ac~
celece se in tam pIa credmclo~tlor el ~l Ie insu~e~te sle-~l,
apoi dlnd sunt batjocoriti cei randuiti .de a inv:ata I;>e
altii Cli aHtt mai mult el se va gasi atunel cel batJocont.
De~at, sa nu fie! ca vr'unul din biserica sa se gaseasca
silit de , a ajuhge la legiHuri de felul ace~to~a. Dupr~
cum a nu pacatui este luciu bun, tot a~a ~l a rabda
certarea este folositor. . ..
Sa rabdam deci mustrarile ce ni se fac, ~l ~a ne slhm
de a nu pac:itui, iara daca padituim, sa. suf~ri~ dojana.
Ca precum este hine de a nu se. IOVI elOev~, lara d,ac~
a'a lOTit e bine de a pune · doftonea pe rana, tot a~a III
~ 99-
in cazul de fat i'\. Dad! sa nu fie! ca unul dintre voi sa
ai~a nevoie d~ a pune doftorii. «Avem adeveril'e pentru
voz de cde maz bune fi care se /in demdntuire macar
defz afCt grdim» (Cap. 6, 9). Am vorbit Cll m~i multa
putere, pentru mai mare siguranta, caci pentru mine e
Cn mqJ.t m~i bine. de a fi bilnl1it de voi ca indraznet,
sau du.ar III obrazmc, decat ea voi sa nu faeeti cele pla-
eute lUI Dumnezeu. Sa credem lui Dumnezeu ca nu fara.
folos ni va fi cucetarea aceasta; ci intr'a~ata va. vet i
schimba, inca.t ~i cuvintele acestea se vor schimba in
engo.mii. ~i laude pentru voi. Fie, deci, ca noi cu totii
sa vletUlm dupa placerea lui Dumnezeu, pentruca cu totii
sa . ne puteni. invr,edniei de bunatatile pe care lc-a faga.-
dUlt celor ee-J lUbesc pre dansul, Intru Christos Iisus
Domnul nostru.
OMILIA V
<~ Ca nu pre ingeri cdndva a Luat, cZ samanta LUi Abraam
a luat. Pentru aceia datorii eta intru toate a se asemana»
(Cap. 2, 16, 17).
Marea filantropie a lui Dumnezeu voind a arata Pavel
cum ~i dragostea ce 0 are pentru neamul omenesc, dupa
ce a fost zis «ca de vreme ce s' au {acu! pruncii partafi
trupulUi fi sangelUi fi ace/afi s' a impartafit ace/orafi» ,
cerceteaza eu amanuntul ideia din acest pasaj Ili zice:
«ca nu pre ingeri cdndvCt a luat, cl samdnta lui Abraam
a luat» - dara tu sa nu iai cum s'ar Intampla eele
vorbite ai~i ~i niei sa'ti inchipui ca ar fi un'lucru neba.gat
In seama, daca el a luat trupul nostru, caci n'a' hanlzit
acest dar ingerilor pentru care a ~i zis astfel: «cd nu
pre ingeri candva a Luat,. cZ samdnta lui Abraam a iuat.".
Dara ce va sa ziea e~ aid? Adica nu natura ingerului
a luat, ci natura omului. Ce Inseamna «a luat»? «Nu s'a
folosit, zice, de natura ingerilor, ci de a noastnh. ~i de
ce apostolul n'a intrebuintat cuvantul O;ySAfJ.OSY = a luat,
ci intrebuinteaza verbul s·mAfJ.tJ.o&.vS'tfJ.~ (ou r&.cp Mptou
&rrSAOw S'ltl),fJ.p. 66.V8tfJ.l)? Face uz demetafora celor alun-

~- 100
gat i ~i carora Ii se ia eu sila obieetul pentru care sunt
alungati de altul sau de altii, cari fac totul ea sa-i prinda
~i sa Ie smunceasea din mana obiectul d~sputat. 1) Cad .
~i el alungand dupa natura omeneasea, care fugise de
dan sui ~i inca fugise departe (<<ca erafi oarecand, zice,
pagani in iru./>, lara de Christos, straini de a1ezamantu-
rile fagaduintei ii (ara de Dumnezeu in !ume» (Efes. 2,
11, 12), a prins'o la urma. De aid se vede, ea numai
filantropiea lui ~i dragostea, cum ~i mare ingrijire au
faeut aceasta. Precum, deci, dnd el zice: «Au nu toti
sunt duhuri slujitoare, cari se trimit spre slujba, pentru ,
cdce vor sa mOlteneasca mantuire» (Cap. 1, 14) arata
marea lui ingrijire de natura omeneasca, ~i ca Dumnezeu
multa silint a pune · in aeest scop, tot· a~a ~i aici pune
ceeaee este mai mare ~i mai insemnat, zicand: «ca nu
pre ingeri candva au !uat». Cad cu , adevarat mare ~i
minunat ~i plin de uimire este acest fapt, ea trupul eel
luat de noi sa ~eada sus deadreapta lui Dumnezeu, ~i
s1 fie inchinat de tngeri, de arhangheli, de Serafimi ~i
de Cherubimi. Aceasta de multe-ori avand-o eu in minte,
r1man uimit ~i mari lucruri irili inchipuiese de neamu!
omenesc, cad mari ~i stralucite vad ineeputul ~i osardiea
lui Dumne,zeu pentru natura noastra. ;;i n'a spus simplu
c a lUa t pre oameni», cl voind a-i inalta oareeum ~i a
arata. mare ~i cins~it neamul lor, zice: «d samanta lui.
Abraam au Iud,. de unde dator era intru toate a se ase-
mana Iratilor». Ce este «intru toate»? «S'a nascut, zice,
a fost hranit, a crescut, a patimit totul ee trebuia, in
fine a murib Aceasta inseamna «era dator tntru toate a
se asemana jratilon.
Dupa ce deci a grait multe despre marirea lui ~i des pre
slava cea de sus, la urma pune in mi~care ~i VOl ba de
ieonomiea venirei lui. ;;i prive~te eu cata intelepciune ~i
putere 0 face, cum ,il arata pre dansul ca punand multa
osardie spre a se asemana noua, ceeace izvore~te din
marea lui ingrijorare. Caci zieand mai sus: f. ca de vreme
') Verbul &1tlA(lfL~civotw.i principalmente He insemnarea de a lua cu sila
ceva, de a se repezi :,;i a smucl . ceva din manile altuia. A se· vedea Lexi-
conul de Ioanidi, pag. 881 cum ~i Lexiconul Graeco·/atinmn de Carolo Lfldov_
~rilibaldo Grimtll. pag. 167.
- 101 -
c; .p~unc!i :' ~u facut parta# trupului ~i sangelui ~i acela;
s a, z::zparta~zt asemenea aceloraJi», apoi ~i aici zic~: (; dator
e:a mtru, toate a se asemana jratilor», ~i numaicat am
z~ce, par ca.: «celce este at at de mare, celce este stralu-
Clrea slovet, celce este chipuI ipostasului lui, celce au
fac.ut :e~cur~I~, ~elce ~eade deadreapta Tatalui «acela au
VOlt ~l S a sillt de a fi fratele nostru in toate ~i de aceia
au ~asa~ pe Inger! ~i puterile cele de sus ~i la noi au
veOlt . ~l pr: nOi ne-au luab>. Gande~te-te apoi ~i cate
b?nur~ au facut: moartea au legat-o, pre noi ne-au seos
dl~ tlr~niea diavolului de robie ne-au izbavit, frate eu
n?l ~acandu-s~ n:-au. cin~tit; ~i nu numai prin fratie ne-au
cmsht pre n~l, Cl . ~l pnn altele multe, caci ~i Arhiereul
nostru. a VOlt a fi · catre Tatal, pentru care a ~i adaos:
«:a sa lie milostiv si .£redincios Arhiereu intru celece sunt
catre .Du~nezeu». ({~e aceia au luat trupul. nostru, zice,
numal dm filantrople, ca sa ne miluiasca pre noi. Nicl
nu ~ste vr'o alta .pridna a iconomiei mantuirei noastre,
d~cat a.cea.s ta ?~~al ca ne-a vazut aruncati jos la pamant,
plerdutl, tlraOlSttl de moarte ~i i-a fost mila de noi».
• « c~ sa. cur~te~sca pacatele norodului, zice; ca sa fie
l1~zl0s.tzv, ~l c.redznclOs Arhiereu». Dara ce va sa zica «ere-
dmc~os . Arhlereu ? Adica adevarat, puternic, caci Arhiereu
credm~lOs este numai fiul lui Dumnezeu, care poate a
slobozl de pacate pre cei al carora Arhiereu este. Pentruca
sa aduca, deci lui. D~mnezeu jertfa ce ar fi putut sa ne
curateasea pre nOl, s au facut om, caci a adaos: cce!ece
sunt catre Dumnezeu» J adica pentru celece se cuvin lui
Dumnezeu. «Eram,. zice, du~mani lui Dumnezeil condam-
na~i, neeinstiti; nimeni nu era care sa aduca je;tfa pentru
nOt. Ne-au vazut ca ne gaseam in acestea !';j i-a fost
mil~ de noi. N'a pus un alt Arhiereu pentrd ~oicl in-
SU~1 el s'a fac?t ~rhiereu eredincios. Dupa aeeia ~ratand
cum este eredmclOs, a adaos: « Ca sa cUl'ateasca paca-
~ele. !JOporu!ui . . Ca intru ceeace au patimit, insuli find
zspztzt, poate ~z celor ce se i:;pitesc sa It! ajute».
Este foarte umilitor aceasta, injosifor ~inevrednic de
~u.mnezeu. :Jntru ceeace au patimit el» ziee. Se vorbe~te
alCl de cel . .'n~rupat, poate ca se spune ~i pentru infor-
marea audltonlof, cum ~i pentrQ sl;lbiciunea lor. Ceeace
 - 102-
el spune aici, aceasta inseamna: au venit in lume imbr.ac~t
cu trupul nostru, adica cu acel« cu care noi am patlmlt.
Acum el nu este in necuno~tiinta de cele ale noastre,
ca nu numai ca Dumnezeu au ~tiut, ci iii ca om prin
propriea sa experienta capatate. Multe .~u pa~imit iii deci
~tiea, sa patimeasca impreuna cu. a1tll, deii! Dumnezeu
este afadi de orice patima sau sufennta omeneasca. DecM
aici apostolul, poveste!?te cele ale intruparei lui, ca ~i
cum par'ca ar zice: «Chiar iii trupul pe care I-au purtat
Christos multe rele a suferit. $tia ce este scarba" ii tia
ce este' ispita, nu mai putin decat noi chiar, caci ~i el
a plltimit. Dara expresiunea: ' '<t «poate $i ce(01' ce se is,fi-
tese sa Ie ajute '> ce inseamna? Este ea ~l cum ar zlce
cineva: «Cu' multa bunavointa intinde mana de ajutor,
este complltimitof» J Fiindca dan~ii voiau a avea ceVZl
mai mare ~i mai mult dedit cre~tinii dintre neamuri, apoi
apostolul arata ea in aceasta privinta au m~i ~ult, dara
di. prin aceasta cu nimie n~ se vatamau .eel, dl~tr~. nea-
muri ~i in ce anume . au mat mult? Ca dmtre dan~11 est~
m antuirea, ea pre aeeia i-au lm,t intai, ca dintre dan~l1
an luat trup omenesc. {( Ca nu pre ing eri candva ' au luat,
zi ce cZ saman/a lui Abraam au luat» · Cinste~te prin
ace~sta ~i pre Patriarh, in acela~ timp arata ~i ce este
«~a1ltanta lui Abraam". Le aminte~te lor de fagaduinta
data lui, care zieea: «tie # seminti~i tale voiu da pamantul
acesta» (Facer. 13, 15). Prin acest lucru mie ~i nebagat
tn seama arata familiaritatea :;;i apropierea, aeeia ca din-
tr'unul sunt toti. Dara fiindea nu este atat de mare acea
famiJiaritate sau apropiere, se intoaree iara~ la aeeasta
~i staruie~te la urma asupra iconomiei lui cei dupa .trup~
~i zice: {( ca sa cureteasea paeatele norodutui) . Chlar ~1
aceia ca a voit sa se faca om,era 0 dovada de marea
lui tngrijire ~i dragoste; da:a acum nu numa~ a~easta
este, cl ~i bunurile c"elenepentoare, date noua pnntr insul.
«Ca sa cuteteasca, zice, paeatele norodutui». De ce n'a
spus cpacatele lumei» ci «paeatele 1zorodului »? caci c~
adevarat el a ridicat pacatele noastre ale tuturQr. Pentruca
p~na: acum vorba lui era pentru dao~ji, caci ~i Ingeflll
lui Iosif Ii zicea: «vei chema numele lui lisus, ca acesta
va mantul pre poporul sau de pacatele sale » (Math. 1, 2).
_. 103 -
Ac~ast\l tre~>uia a se impIini din capul locului ~i pentru
aC~la ,a ~~mt, ca. m~i int~i sa-i m~ntuiasca pre dan~ii ~i
pnntr in:;;l1 pe cellaltl, de~n lucrul s a petrecut din contra.
Aceasta 0 spuneau ~i apostolii din inceput, zicand: c Voud
intai Dumnezeu inviind pre FiuL sau pre Jisus l'a trimis
pre el bine-cuvantandu-va pre voi » ~i iaraiii:' «voua cu-
v,a ntul ,mant~irei ~ee#!ea s'a trimis » (Fa pt. 3, 26. 13, 26).
4: Ca . sa cUJ'ateasca pacatele' norodului », zice, aratand aici
nobleta poporului Iudaic.
Pana aici aceasta 0 spuneel. Curnca el este care a
ridicat pacatele tuturor, a invederat-o ~i in convorbirea
lui eu paralitieul, zicand: «iarta-se tie pacatele» (Math.
9; 5) cum ~i cand a trimis pe apostoli la botez, zicand:
«mergand invd{a{i toate neamurile botezandu-i pre ddn#i
in .numele Tatdlui ji al Fiului ji al Sfantului Duh ..
(IbId. 28, 19). Dara c~nd Pavel vorbe~te de trupul sau
la urma el spune toat~ cele umilite, nesfiindu-se de nimie.
Caci prive~te ce spune el:
«Fenttu aceia Iratilor slinti, cari sunteti partafi che-
marei cei cere#i , socoti/i pre apostolul ji Arhiereul mdr-
turisirei voastre, pre Jisus Christos, c are este credinciof
celui ce ta (dcut pre el, preeum fi Moisi intru toata casa
lui» (Cap. 3, 1, 2). Urmand a:.l pune inaintea lui Moisi
prin ~om~aratiune, aduce yorba la legea arhieriei, eaei
nu n;lca Idee a~eau eu totii de Moisi. $i dej;t el pune
d.ela ~~eeput semmtele superioritatei lui. Incepe cu trupul
~l sfar~e~te cu Dumnezeirea, unde numai este de loc
v~'o comp~:atiune ..A ineep'ut. dela trup, deocamdata pu-
nand la mlJloc egahtatea,' ~l Zlce: «precum fi Moisi intru
toata ca!a Lui». !;ii nu chiar dela inceput arata superiori-
tate a 1m, ca nu eumva auditoriul sa fuga ~i imediat sa-~i
astupe urechile, caci de~i erau eredinciosi, totu~i aveau
inca multa con~tiinta . fata de Moisi. «Cat; este credincios
z~ce, ce.zui ce l' ~ facui pre eL» Ce l'a faeut pre el? Apostol
~~ Arhlereu. Nl~ie n~' spun~ aid de fiinta sau esenta lui, .
~I de Dumnezelre, CI numal despre demnitati omene~ti.
«Ca fi Moisi intru toaM rasa lUi», adica intru popor,
sau intru toate cele sfinte. Aici fnsa . el spune «intru
toata casa sa» ca ~i cum ar spune cineva: pentru cele
din rasa. precum cineva este epitrop ~i ieonom al unei
 - 104-
case, tot , a~a era ~i Moisi in poporu! lsrailtenesc. Cum
ca. sub numele casd el intele ge aici pre popor, a adaos:
«a ciiruh'i casc'(suntem noi » (Vers. 6), adica ca noi suntem
in zidirea lui, sau mai bine zis in stapanirea lui.' Mai
departe apoi pune superioritatea lui, zicand: «Pentruca
de mai multd slava decat Moisi aceasta s' a invrednicit,
cu cat mai multii cimte are decat casa , celee s' a zidit
pre e'a » (Vers.3). . siguranta credintei, de loc mi~candu-ne de ispite. Dar~
«Si aceasta (Moisi) zice, era din acea casa». N'a spus
pe rata «acesta era rob, iara acela stapan» cl le-a t esut
acestea pe subinteles. Dad!. casa era poporul, iara el
era din popor, apoi ~i el era din casa. Dealtmintrelea ~i
noi avem obiceiul de a zice: «cutare este din cutare
casa, sau din casa cutaruia}). Aici sub numele de casa
el nu intelege templul, caci nu Dumnezeu au zidit tem-
plul, ci oamenii. Celce a zidit pre ea (casa), Dumnezeu
este, - pe Moisi U nume$te. Dara tu prive~te cum inve-
dereaza superioritatea pe nesimtite: «a fost credincios,
zice, intru toatii casa sa» ~i e~ fiind din casa, adica din popor.
Arhitectul de sigur cii are mai mare cinste decat operile
sale, dara l?i decat casa· 0 mai mare cinste are celce a
zidit-o.
«lata celee toate a jacut este Dumnezeu » (Vers. 4).
Ai vazut ell. el nu de templu vorbe~te, ci de popor?
({ $i Moisi adica a fost credincios intru toata casa lui ca
o slug a, spre maduriea celor ce e'Ni sa se g riitasca »
(Vers. 5). lata apoi :;;i 0 alta s uperioritate, cea dintre
Fiu ~i robi. Ai vazut iara~i cum prin denumirea de Fiu
el face aluziune la veritatea faptului? «Jara (hristos ca
un jiu in casa sa» (Vers. 6). Ai vazut cum face deose-
bire intre facatori ~i faptura, intre rob ~i Fiu ? Acela
intra ca sUipan in ca:;aparinteasca, iara acesta ca sluga.
«A caruia casa suntem noi, numai de vom tinea (stapc71lz)
indraznirea fi lauda nadejd(!i pana in sfarfit nee/dtita».
Aici iara~i ii indeamna pre dan~ii dea sta cu vitejie ~i
sa nu cada) «caci, zice, suntem casa lui Dumnezeu, pre-
cum a fost Moisi, daca bine-inte1es yom tinea indraznirea
~i lauda naaejdei neclatita pana in sfar~it » . A~ a ca eel
ce murmura in 'ispite ~i cade, flU se lauda, iara cdee se
- 105
ru~ineazll., celce se furi~eaza ~i se ascunde, indnhnire nu
are j cel trist ~i obosit, nu se lauda.
Apoi ii ~i lauda pre dan~ii zicand : «numai de vom
jinea indraznirea ~i lauda nddeidei pana in sfar~it ne-
datitd », aratand pric aceasta cll. dan~ii ineepuse dej a ale
avea: «Trebuie, zice, de a merge pana la sfar~it ~i a nu
sta cum s'ar inta mpla, ci a avea neclatita nadejdea in
tu nu te minuna daca aposto\ul v{)fbe~te mai omene~te,
intrebuintand expresiunea cinsztfi /iind ispitit» (2, 18),
ca daca fiind yorba de Dumnezeu Tatal, carele nu s'a
tntrupat ~i totu~i Scriptura zice : «Domnul din cer a privit
peste Iii oamenilor, ca sa vadii de este celee injelege » (Ps.
13, 2), adica ca a aflat toate eu exac't itate ~i iara~i in
.alt loc: cPogorindu-md voizt vedea de fac duPd strigarea
Lor» (Facere 18, 21 ) ~i iara~i : «Nu poate rdbda Dumnezeu
rdutafile oamenilor» , invederand prin aceasta Sf. Scriptura
marea lui manie - apoi cu at at mai mult, fiind yorba
de Christos, care a patimit cu trupul, Scriptura obi~nuie~te
a intrebuinta expresiuci din patimile omene~ti. Fiindca
multi dintre oameni i~i inchipuiesc, ca experieI).ta este
cea mai sigura dovada de cuno~tinta, apoi aposto\ul
voie~te a arata, ca celce patime~te !?tie care sunt pati-
mile , naturei omene~ti. «Pentru aceia, Irati/or sfinji, cari
sunte{i Pdria~i chemarei cei cet efii') - nimic deei sa nu
cautati aici, daca ati fog'( chemati aco\o, caci acolo este
plata, acolo este recompensa; deci ce ? «S ocotiji pre Apo-
stolul ~i Arhi~reul miirturisirii ' noastre p re liSlts Christos,
can: este credincios celui ce l' a fdcut pre el, precurn ~i
Mcisi intrlt toatd casa lui». Ce inseamna «care este cre-
dincios celui ce l' au facut pre eh) Adicii prevazator, care
~eade in truntea celor ai sai ~i nU'-i lasa sa se poarte
cum, s'ar intampla. «Precunz · Ji Moisi, zice, intru toaM
caSa sa», adica: «intelegeti cine .este Arhiereul, ce fel
este, ~i atunci nu yeti avea nevoie de alta mangaiere,
sau de alta povath. L'a numit Apostol) fii.ndca a fost
tri",is 1) ~i Arhiereu al marturisirei noa:itre, adica al cre-
< . ) : A.'ltOa'toAo<; se de.rivii din verbul 'A'lt9?~S/\Ao) = a trimite pe cineva cu
o msarcmare oarecare, pre cum l('i Iisus Chl\i:sMs, Fiul lui Dumnezeu. a fost
 - 106-
, .. . nu este aici, nici a virtutei ~i nici a rautatei; - iara dad!.
dint ei . Bine a zis el «frecum ~i Moish, caCI 1?1 ~cestUl~
precum ~i aceluia, i s'a fost !ncredintat protectlUnea ~I
apararea poporului, de~i mai mic ~i in luc~uri mai mi~i.
Cad Moisi a fost ca sluga, pe dmd Chnstos este FlU
~i pe dnd unul se ingrije~te de cei straini, celalalt de
cei ai sai, «spre marturisirea ie/or ce eret sd se gl'aiascd'l>
zice. Dara ce spui? Dumnezeu are nevoie de martmia
oamenilor? Foarte mult inca,· pentruca daca cerul ~i pa-
mantul ~i muntH marturisesc, zicand prin Prorocul:
«Ascultd cerule !i iit aminte pdmantule cd Dommd au
g rail» ~i «Auziti morfi judecat"a Domnului» (Isaia 1, 2.
Michea 6, 2), apoi cu atat mai mult oamenii. . 1?i ceva pacat. Deci, dmd eel rau prospereaza, sa . ~tii ca
Si ce va sa zica «spre mdrturiea »? Ca sa fie, zice,
ma~turi, dnd ace~tiia se vor purta cu necinste ~i ner~­
~inare). Christos insa ca Fiu ~i pe dnd unul se ingn- .
je$te de cele ale strainilor, celalalt de cele ale sale.
c$i lauda nadejdei ». Binea zis «nddejdei» fiindca toate
bunurile sunt in nadejde, pe care trebue astfel a 0 avea,
incat ea deja sa se 1?i laude ca pentru fapte implinite.
De aceiazice': «fi lauda credintei» adaogand imediat:
4. pana in sfat!it necldtitd», caciprin credinta ne-am man-
tuit. Deci, dad prin credinta ne-am mantuit ~i prin rab-
dare a~teptarn, sa nu ne nelini~tim; pentru cele de tata
~i nici sa cerem cele ce sunt fagaduite dupa aceasta.
«Nddejdea care se vede, zice, nu este nddejde » (Rom. 8,
24). «Fiindca mari sunt bunurile fagaduite, zice, nu putem
a Ie primi acurn, in vieata aceasta trecatoare 1> . ~i de ce
oare ne-a spus mai inainte acestea, neputand ani se da
aici? Pentruca prin fagaduinta lor sa intareasca sufletele,
. pentruca prin fagaduinta sa impuierniceasca bunavointa,
pentruca sa de~tepte, ca sa atate cugetul nostru. «Pentn
aceia deci v'am facut toate acestea ».
I) Deci iubitilor, sa nu ne tulburam ~i nimeni sa nu se
nelini~teasca vazand pre cei rai p·r ogresand aici. Rasplata
trimis pentru mantuirea neamului o·menesc. S!agurul loc din sf. ~criptura
unde Fiul lui Dumnezeu lis us Christos este numit Apostol, este 'numal pasaJul
de fata. In general numele de Apost?l it a~ cei 12 ~i c.ei 70, pe langa. cad
seadaoga ~i Pavel, mareh: Apostol ~! Dascal al neamun}or. _ ._.
') Parlea mora/a. Sa un ne tulbl.!ram daca vedem cateodata pre. cel ra!
prosperaud. fiindca adevarata displata a faptelor no.astre va fi acolo, !arll nu
aid. Credindosul trebuie a infrunta toate pentru p!etate. (Veron).
- 107 -
eate:odata se vede par'ca, fie a binelui,fie a raului,
aceasta nu este dupa dreptate, ci la intamplare, ca ~i 0
gustare a judecatii, a~a zicand, ca cei ' ce nu cred in
invicre, macar prin acestea sa se cuminteasca aieL Cand
deci vedem un om diu imbogatindu-se, sa nu ne neli-
ni1?tim, precum ~i dnd vedem pre uuul bun patimind
sa nu ne tulburam caci acolo vor fi cununile, aeolo :;;i
pedepsele. Dealtmintrelea . nu este nici un rau, care sa
fie in totul rau, cl are in sine ~i ceva bun, precum ~i
nici un bine nu este care sa nu aiba in sine ~i ceva rau,
spre raul capului sau prospereaza, caci daca in sehimbuI
poate a putine bunatati iea rasplata aici, de sigur ca
acolo va fi pedepsit desavar~it pentru aceea de care aici
s'a bucurat.
Fericit este, insa, rnai ales acela, care fiind pedepsit
aici, ca astfel sa lepede dela sine to ate pacatele, se duce
de aici incercat ~i curat ~i neraspunzator. Aceasta ara-
tand-o fericitul Pavel, zice: «Pentru aceasta intre voi
multi sunt neputinciofi fi botnavi fi multi dorm» ~i iara~i:
«Sd dati pre unul ca acela Satanei, spre peirea trupului,
ca sufletul sd se mantuiascd in ziua Domnului lisus»
(1. Corinth. 12, 30, 5, 5). ~i Prorocul zice : «A luat din
mana Domnului indoite pdcatele sale» (Isaia 40, 2), 1?i
iara~i David: « Vezi pre vrajmafii mei ca s' au inmu/tit
mai mult deea! perii capului meu fi cu uraciune nedreaptd
m'au urit fi lasd toate pdcatele meln (Ps. 24, 19, 18),
~i iara~i aiurea: «Doamne Dumnezeul nostru, pace dd-ni
noua, cd taate Ie-at dat noud » (Isaia 36, 12). Dara toate
acestea sunt ale, unuia care arata pre cei buni, caripri-
mesc aici pedeapsa pacatelor lor, insa cum ca cei rai
cari se bucura aicide bunuri vor ·fi pedepsiti acolo in
veci, asculta pre Abraam ce spune bog atului: «Fiule,
add-ti aminte cd ai luat cele bune ale tale iit viea/a ta,
iara Luzdr afijderea cele rd/o(Luca 16, 25), Care bu-
nuri ? Aici apostolul intrebuintand cu vantul a7tE/,rJ.Oe£,
(trecutul verbului o.7to),rJ.P.oo.VlO = a lua ina poi ce a dat
cineva) iara' nu cuvantul S),U.OeS, arata ca amandoi (Bo-
gatul ~i Lazar) dupre datorie au patimit, unul gasindu-se
 - 108-
. in Imbel~ugare, iara celalalt in saracie,. ~i zice la urma:
«iar,i: acesta se mangaie acum» - il veZI cum el este curat
de pacate -- «iara tu te chinuesti». . . . nici 0 necesitate ceruta de bun a einstire de Dumnezeu, sa
Deci sa nu ne tulburam cand vedem aici pre cel pa-
cato:;;i, prosperand, :;;i sa ne ~i bucuram dnd. nO.i pat!-
mim rale dici aeeasta este ea 0 plata, sau mal bme ZIS
C,," 0 raf~iala a paeateloL Sa nu ci'mtain lini~tea, fiindea
Christos a in~tiintat pre ueenici ca in lume s~arbc .vo:
avea iara Pavel zice: «To/i cari voiesc cu bun.a credzn/a
(evse;ie) a vie/ui intru Christos Iisus,. l{onit.i vor I!» (II.
Timotheiu 3, 12). Niei un luptator VOlll1e dm st~dl~, ?U
umbla dupa bai, dupa mas a incarcata eu mane~n ~l vm,
dici aceasta nu este a unui luptator, ci a unUl trandav
1?i mi~e1,- caci luptatorul voinic are a se lup~a eu praful,
eu caldura razelor solare, eu unt-de-Iemnul ), eu multa
sudoare, eu scarba 1?i stenohoria luptei. A~e~t timp dara
este timp de lupta, 1?i deci timp de a pnml. ~ane, a se
sangera, a suferi dureri. Asculta ce spune fencltul Pavel:
«A~a dazt razboi nzt ca cum a~i Ii batand vazdzthu./l> (I.
Timoth. 9, 26) .. Toata vieata noastnl sa 0 socotltr,t .ca
timp de lupta, ~i niciodata sa nu cautam .repavos,. ~IClO­
data patimind scarbe sa nu ne supadlm, fimdca mCI lup-
tatorul. nu se supara cand este in toiul luptei. Altul e~te
timpul repaosului, noi trebue prin scarbe .~i nec~z~n a
ne desavar1?i. Dqi poate nu. este perseeutmne, mCI n~­
cazuri dara sunt alte nacazuri, cari ni yin pe fiecare Zl,
:;;i da~a acestea nu Ie suferim, eu aqevoie Ie-am suferi
pe a c < ; l e a . ,
Sa ne rugam deci lui Dumnezeu de a nu .cadea m
ispita, iara de cumva am cadea, sa putem sufen cu bar-
bat ie . A nu se arunca cineva in primejdii fara folos, este
al barbatilor Intelepti, iara a sta vanjof: dupa ce a fos.t
cazut , aceasta este a oamenilor voinici ~i filosofi.
1
Dec!,.
nici sa ne asvarlim in primejdii cum s'ar intamp a J - eael
aceasta este cutezanta - nici luptandu-ne ~i imprejurarile
eerand aceasta, noi sa ne imputinam - dici aceasta este
.) In luptele olimpiaee luptatorii mai intai i~i ~ng~a';l trupul. ~u un~-de­
lemn, spre a nu putea fi prinlli eu U!?uri~*i. d: antagolll~tl. De alCI apOi :s-~
v
format ideia ea unt·de-Iemnul este 0 pJedeca pentru luptator, s~re a blrul
pe antagonist.
109
friea - ci daca propoveduirea . evangheliei 0 cere noi sa
nu ne dam la 0 partej- i.!lra daea nu este niei 0 prieina,
nu alergam, cad lucrul e mai mult un fel de fanfaronada
~i ambitie zadarnica. lara daca s'ar face ceva de eei ee
vatama evseviea, atunei chiar mii de morti daca ar fi sa
suferim, totu~i sa. nu ne dam in laturi. N u provoca ispi-
tele) cand toate ale evseviei 'ti merg precum dor~~ti; ~i
daca nu ai nlci un folos, de ce provod ispite zadarnice?
Acestea Ie spun voindca voi sa paziti legile lui Chris-
tos, care a poroncit sa n~ rugam ca sa nu fim du~i in-
ispita, ~i care iara~i au poroneit de a lua crucea ~i a
urma dupa dansul. Acestea nu sunt de loc contrare intre
dansele, ci inca foarte mult conglasuiesc "impreuna, caci
tu astfel e~ti pregatit, ca un osta~ voinic, ~i deci intr'una
sa fii inarmat, treaz, d~~tept ~i ve~nica~teptand pe du~­
man. Dara razboiul nu-l provoea tu, caci aceasta nu este
a unui osta~, ci a unui revolutionar. Daca insa tram bit a
evseviei te-ar chema, iute te pregate;;te de lupta, dispre-
tue~te-ti sufletul (adeca trupuIl) ~i te arunea cu tot curajul
in lupta, rupe falanga du~manilor, taie puternic fata diavo-
lului, pune mana pe trofee. Dara daca cumva poate cu:
nimic nu este vatamata evseviea, ~i nici ca ni ataca ci-
neva dogmele noastre, vorbesc de cele cu privire la suflet,
~i nici di ne sile:;;te de a face ceva ce nu place lui Dum-
nezeu,· nu te asvarli in lupta ziidarnica. Viata cre~tinului
trebue a fi incarcata de sange, de sange insa, nu ca sa
A se verse sangele strain, ci a fi cineva gata de a'1?i varsa san-
gele sau. Cu atata bunavointa deei noi ne varsam san-
gele nQstru, cand aeeasta 0 facem pentru Christos, eu
cata bunavointa ar varsa cineva apa·, (caci apa este san-
gele care circula primprejurul trupuIui), ~i eu atata u;;u-
rinta ne desbracam de trup, cu cata u~urinta ne des bra-
cam de haine. Aceasta se intampla tnsa, daca nu suntem
legati eu averi, cu case j daca nu atarnam de dragostea
celor de fata. Ca daca cei ce traiesc vieata osta~easca,
arunca dela dan~ii totul, ~i unde ii cheama trarrtbita raz-
boiului, acolo se due, ;;i toate Ie rabda eu placere, apoi
• 1) A se vedea nota dela omilia IV-a, palO:. 93.
 - 110
cu atat mai mult trebue a ne pregiHi a9a, noi cari sun-
tern osta!?ii luiChristos, ~i a ne pune in rand de batae '
in fata patimilor.
Nd este .a cum prigonire sau persecutie contra cre~ti­
nilor,- ~i fie ca niciodata sa nu se mai intample - ci un
altfen ' de razboiu este; acela al poftei de bani, al pizme-
lor ~i al altor patimi. Un asemenea razboiu povestind
Pa vel zice: «Ca nu ni este noua lupta impotriva trupului
;i sangelui ) (Efes. 6, 12). Razboiul acesta pururea ni sta
inainte, ~i de aceia voie~te ca noi pururea sa fim inar-
mati, dupre eum ~i zice : «Stati drept aeeea Zlzeingandu -va »
(Ibid. 14), ceia ce este zis tot pentru timpul de fata, te-
sand ideia a~a, ca noi pururea trebue a fi inarmati. Caci
mare ' este razboiul purtat de limba, mare cel purtat de
ochi , Acest fazboi deci, s~-l cucerim. Mare in fine este
razboiul pottelor. Pentru aceia de acolo trebue a incepe
sa se inarmeze osia~ul lui Christos. «Stati drept) zice,
ineing andu- va mijloeul vostru» ~ i imediat adaoge. «eu ade-
varul». Pentru ce oare «eu adevarul» ? Pentru ca pofta
sau placerea este numai 0 iluzie, este 0 minciuna, pre-
cum zice ~i David: «ca falele mele s' au umplut de ocari ..
(Ps. 37, 8). Lucrul in sine nu este pofta sau placere, ci
numai 0 umbra a placerei. De aceia zice: «sta{i drept,
incingandu-va mijloeul vostru eu adevarul» , adeca «cu
adevarata placere, cu intelepciune, cu onestitate ) .
De aceia deci, Ii sfatuie~te a~a fel, ~tiind bine absur-
ditatea pacatuiui, ~i voind ca toate maduHirile trupului
nostru sa fie ingradite; «ea mania nedreapta, zice) nu va
indreptafi;» - voie~te apgi a' ne imbraca trupul cu zaua
dreptatei ~i eu pallaza credintei, pentru ca fiara salbateca
este maniea, u~or de scapat, ~i care are nevote de mii
de ingradituri ~i de lanturi, ca sa nu ne poata sfa.?iea.
De aceta mai ales Dumnezeu ne-a creat oasele pe care
le-a pus in aceasta parte ca pe ni~te ' pietre, in sprijinirea
contra acestei fiare, ca sa hu Ie poata rupe niciodata, ~i
nici ca rupandu-se se poata fi primejduit omu1. Foc este,
zice,' ~i mare iurtuna, ~i un alt membru n'ar putea suferi
furia ei. Chiar ~i doftorii spun, ca din pricina acestei
fiare pHimanii .au fost pu~i ca un a~ternut inimei, - ca
astfel inima sa se odihniasca a~a zidnd ca intr'un burete
- 111 -
moale intr'insul, -:- iara .nu inpieptul cel tare ~i vanjos, unde
s-ar ~ vataronat pnn destmea batailor (pulsatiilor) ei. Avem
nevote decl de zaua dreptatei, puternica, ca astfel sa ti-
nem pentru totdeaunafiara lini~tita; avem nevoie tnca "i
de coif. Fiindca in cap sunt facultatile intelectuale ai"e
omului, ~i dela cap vine putinta saude a se tn~ntui
daca se face . ceia ce t:::ebue, sau de a se pierde, dac~
nu se face cela ce trebuie, de aceia zice: '«!i eoiful man-
t~tirei » . Caci en~hefaluI este moale dela natura, ~i deci
~l _e! este acopent cu teasta, ca cu 0 strachina, ~i este
- pnctn~ celor bune, daca omul cunoa~te ceia ce trebue,
c?m ~1 a t~turor. r~ll:lor, daca nu cunoa~te. Chiar ~i pi-
cLOarele, chlar ~l manele noastre au nevoie de arme- ,
nu doara m~nele ~i picioarele acestea ci ' cele ale sufte-
tului, - ca astfel unele .sa sedepri~da a lucra ceia ce
trebue, iara celelalte sa mearga unde trebue. Sa ne inar-
mam deci pre noi astfel, ~i atunci yom putea sa ne apa-
ram. de d?~mani, ~i sa ca~tigam cununa biruintei, intru
Chnstos Itsus Domnu! nostru, caruia impreuna Cli TataI
~i cu I?uhul sfant se cade siava, stapanirea ~i cinstea,
acum ~l pururea ~i in vecii vecilor. Amin.
OMILIA VI
({ Drept aeeia, precum zice Duhul Sjant) astazi de ve{i
auzi glasul lUi, nu va invartofati inimele voastre , ea .si
intru intdritare in ziua ispitirei in pustie) unde m-au iSpi-
~it J.:lrintii vo!tri; i~pititu-m~ au !i au vazut luc,rurile mete
ztr'timp de patruzecz deanz. Pentru aeeia m am maniat
pe. neamul acesta, ;i am zis: r-hururea rdtaeese ;u inima ,
!z nu au cunoscut eaile mele; preeum m'am jurat zntru
manz'ea mea, de vor intra intru odihna mea ». (Cap. 3
7-11). )
Vorbind Pavel despre credinta, ~i zicand ca «easel a
lui suntem, numai daca vom tinea neeldtita indraznirea fi
lauda nadejdei pana in sfar!it» , arata in urma, ca cu
 ii2
adevarat trebue a a~tepta, iara aceasta se adevere~te din
sfiutele scripturi. Luati sarna insa, caci a spus oare cum
ceva greu de priceput, ~i intunecat. De aceia este nevoie
ca spunandmai intai cele cuvenite noua, ~i invafandu-va
pe scurt intregul' scop, sa atingem a~a zicand cu cuvantul
cele scrise; caci atunci nu veti mai avea nevoie, daca
veti afla scopul aposto~ulu,i. V~rba" lui era ~es~re spe~ ·
ranta ca trebue a nadaJdUl cele vlltoare. ~l ea numal
decA; va fi 0 displata a ostenelilor de aici, un rod ~i
odihna. lara aceasta 0 invedereaza cu Proroeul, . !?i ziee:
«Drept aceia precum zice Duhul Slant: astiizi de ve{i auzi
olasul lUi, nu va invarto~a{i- inimile voastre, ca !i intru
£ntii'J'"atare in ziua ispitirei in pustie, cu care m' au ispitit
pdrtnfii vo#ri; i.rpititu-m'au!i ate vazut lucrurile mele
patruzeci de ani, Pentru aceia m' am manieat pre neamul
acesta, fi am zis: pururea riitacesc cu htima, fi ei n' au
cunoscut caile me/e, Precum m' am jurat intru maniea mea,
de vor intra intru odihna mea .. , Trei sunt odihnele, zice:
intaia acea a Sambetei, in care Dumnezeu au incetat eu
lucrurile sale j a doua ace a a Palestinei, in care intrand
Iudeii, trebuia sa se odihneasca de ostenelele cele multe,
;;i a treia acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in
care cei ce vor ca~tiga-o se vor bucura in adevar de os-
tenelele ~i nacazurile lor. Deci aici el pomene~te de aceste
trei odihne.
Dara de ce oare vorbind de 0 singura odihna, el , a
pomenit de cele trei? Ca sa invede:ez~, c~ Prorocul
graie~te de aceasta. «Ca pentru cea dmtal n a spus el,
zice' caci cum ar fi spus de cea petrecuta de demult?
Si ~ici pentru a doua n'a spus, caci cum ar fi spuscand
~i aceastaisi avusese sfar~itul? «Nu vor intra, zic~, intr~
odihna mea». Nu ramane deci decat cea de a trela. lnsa
este necesar de a explica istoria, ca astfcl sa putem face
mai clar cuvantul nostru, Fiindca ie~ise din Egipet;;i
facuse mult drum, in car.e timp primise multe dovezi
despre puterea lui Dumnezeu, ~i in Egipet, ~i in marea
ro~ie, ~i in pustiu, au voit a trimete iscoade care sa ob-
serve bine natura pamantului, iara ace~tia intorcandu-se
admirau tara, spunand ca ar fi irnbel~ugata in fruete de
bun soiu, ~i eu oameni p-uterniei ~i neinvin,?i. Dara iata
113 -
ca Iu~eii ?in,d ~esimtitori ~i nerecunosc.Hori, era nevoie
?e a II amlOtJ ,dill nou de binefacerile lui Dumnezeu cum
~~a scos, pre dan~ii din mijlocul armatelor Egiptene: care
11 a,!lenlOta eu at~tea, prim~jdij, ~i i-a facut stapani ai
P,razll or d~, razbo"l; ~I l?ra!ill tn pustie a stal amat piatra
~I le-a ~araZlt apa c~ 1mbel~ugare, ba inca le-a dat 1?i
mana, !ill alte fapte mmunate a savar1?it, ca sa creadaIui
J?umnezeu. Dara ei nimic din acestea n'au priceput, ca
91 ,cum, nu ,s'ar fi petrecut nimic, :;;i astftl Indobitociti
VOlau lara1?l, sa se intoarca in Egipet, zicand ca «ne-~
se~s pre n~1 I?umne~efi de acolo, ca: sa ne omO;lre pre
nOI eu COplll 1?1 temelle noa, tre:.. Deci Dumnezeu maniin-
du-se, ca ~ta~ de degraba au pierdut din minte cele pe-
trecu,te, ~ a Jurat ca nu va intra acel neam tn odihna
v,orblt;], ~I astfel toti s'au pierdut in pustie. «Deci David
zlce" dup~ aceia ~i dupa Ct Je petrecute cu acel neam:
vorbrnd zlcea: «Astdzi de ve/i au.zi glasul lui nu va in-
var~ofa/i inimUe voaslro, ca nu cumva sa p~timiti ace-
lea~l, pe ear~ l~·~u patim!t parintii $i stramosii vo~tri, ~i
asHel sa va IJpSl~1 de odlhna, ,adeea de ace a odihna ce
va ~)}. ~a ,~aca ei au fn-st lipsiP de acea odihna, <::e ..;e
Ie zlc,e _lar~~1 ac~l~ :o~be: cAstdzi de ve/i auzi glnsul bli,
n~ va zn.vartofa/t znzmtle voastre, ca fi pdrin/ii vOftri'li ?
~l . care alta poate fI acea odihna, decat imparatia ceru-
nIor, a carica icoana 1?i ,tip este Sambata? '
ApC'i punand intreaga marturie, care este: «Astdzi de
ve/i auzi glaszt! lUi, nu vii invarto;a/i inimile voastre ca si
in!1',u . ~anie in ziua ispitini in pustie, unde m-au' iSPitit
fannin ,{/Oft 1'i; irpititu-m' au fi au vdzut luc1'urile mele
pat1'UZeci, de an~. Pentru aClia m'am manieat pre neamul
a~esta, It am ZlS: puru1'ea rdtdcesc eu inima, ji ei n' au ,
cunoscut cdile mele. Fretum m' am jurat intru maniea mea
de ,veli i~tra in/1'u ,odihna mea» - .Ia unna adaoge: « Ve~
deft, (ra/t!er, ca sa nu fie candva inbu vreunul din voi
inima vicleand a necredintii, depdrtanau'se de/a Dumne-
zeul eel viu» (Vel s. 12). Caci necndinta vine deJ~ invar-
t01?area in,imei, ~i pre(,um partiJe cele a~pre ~i intepenite
ale trupunlor n~ 5e ml~ca in maniJe doftorijor, tot a~a 1?i
sufletele cele mvarto~ate nu se mi~c<) de cuvantul lui
Dumnezeu, a~a ca ]a urmll este fiffSC de a nu crede in
8
 - 114-
- 115-
. 'ar fl nimtc adevarat. De
faptele petrecute, ca ~l/um n. . nu lie candva in vre- ~l viem, Cum ar zice cineva. Apoi adaoge: «De Vreme ce
aceia ' zice: «Vede/i, f~arl or,. ca sacredz''''fei departandu-se se zice : astazi de vefi auzi glasul lUi, sa nu va invarto-
. . . . a vzcteana a ne .. r~r' .
it1tul dm voz zntm I ' » De vreme ce cuvantul des pre !a/i inimile voastre, ca ,ri intru manie» (Vers. 15). Acestea
dela Dumnezeul
.. e nu ce estevzu ataAt de probahil ca de cele petre- sunt puse in ordine inversa(xcx1<). OTCSPOCX'tO'l .sO'ttV): ~De
cele t vlItoar
de)' ~ apol. apo::.to , IU I rI aminte~te istoria fl' in dcare ~
tre- vreme ce se ziee: astc'izi de vefi auzi glasu! lUi, sa nu va
cu.e "', da Daca parintii vo!?tri, zice, tn ca n au
I
bzvartofa/i inimile Z'oastre».
bUla sad crea spre cum. « tre b' ula S "creada
a , au patimit acestea, . «Dl'ept aceia sa nc temem ca nu. cumva ·j>drasind lag-a-
cre~ut, eA
apol eu atat mal mu t vo,
' I i eaci ~i catra voi este ZIS acest
•..• mna «dea-
duin(a de a inlta il'ttru odihna lui, sa se socoteascd (creaza)
cuvant, fi. In · d·c"a expresiunea «astazz», . 1 zlce, Illsea cineva din voi a Ii lipsit, Pentru ca $i noud bine s'a vestit
e cat timp va eXlsta umea », . . I ca fi acelo1'a, ci nu a folosit ace/ora cuvantul auzului,
purureaD », p. va znt ~ 1emna~zI" r.nre voi insi"-va , . in toate zzle fi e, ne/iind amestecat cu credinta Celor ce au auzib> (Cap. '4, 1. 2).
A
« e aceza
• • se numerte «as t" azz» (Ver'- 13) aded.
' H . '. • v ,
«edi " ica- Expresinnea 'l.astc'izi » Insamna «parerea». Dara oare
pana
' - ce 1 pre alt,,1 . rt'd'"
Ie att-va pre VOl lO<:t-Va, y
ca Sa• nu cum «n' a folosil»? Adeca, ca daca cuvantul n'a folosit,.
tl-va • . t'unupIe acelea~[». - " < Ca a nu ' ses invartofeze " cmeva a fost din causa Cit n'a fost amestecat co credinta. Apoi
se III am . atu'ui » Ai vazut cum pa- voind a-i infrico~a, invedereaza aceasta tocmai din cele
dintre voi cu in?elacidu.n:~ ~ P;~ecu~ ~ecredinta zamisle~te ' zise' c Pentrucd oarecari auzind I-au maniat, dara nu toti
1 fd.ee pe necre IOtd.· • d
catu . ' . sufletul dispretue~te, can cari au ie,rit din Egipet cu Moisl, Dara asupra carora
o vieata stncata, tot _la~la ~I. a dispretuind nu prime~te s' au maniat patruzeci de ani? Au nu asupra ace/ora ce
. . adancimea ra e or, tar ~ . C-
daJunge' 10 de ca sa scape d e frica
, dupre cum zlce:T « b a au pacatuit, ale caror oase au cazut in PUS tie ? $i carora
e. a, ere, d nici va pricepe Dumnezeullui '.laco }}, s)a jurat sd nu intre intru odihna LUi, lara numai ce/or
au ,. -', «Limba noastra_ 0 vom mari , buzele noastre la
ZtS: nu va ve ea, necredinciofi? $i vedem ca nu au putut intra pentru ne-
~l . lara~t, . te noua_ 'D omn»'"if ) <:\' I' ara"i: «Pentru ce au credin/a». (Vers. 16-19). Spunand marturia, la urma
D . zeu »? si iara~i: Zis-a celne-
Y
n"oi sunt, czne, es . pune ~i intrebarea, care face cuvantul lamurit. Caci dind
maniat necredmczosul . 'ma sa' penu umtneDztmn;zeu»
es e ,, stricatu-sau fi el zice: «Astazi de ve/i ali,zi g/asul lUi, sa nu va invar-
!;>i iara~i' «Nu este
t
bun in 'I'll.. tnt , : ' to,ra/i inimile voastre, ca Ii intru manie» de cine, .anume
urati s' au fdcu.t intr~ 1:!e~!:~~~~;~ lui, ca ~u viclenit pomene~t~ ca tnvarto~ati, ca necredincio~i? Oare nu de
./rica lui Dumnez,:u
, a:fiznaz.
e la1'a_ _ d e l'e17e ' a Lu.i ,si sd urasca» Iudei ? Cera ce el spune, aceasta inseamna: '«Au auzit
(p 9 ") 7Luz,11ca~') sa9 34, 13 , 1. 35 ,2. 3).. Chiar ~i Christos
.,
inainLea . t de siglJr ~i ar:eia, precum auzim ~i noi, dara n'au avut
s. . J,. " '. ~ d' «lot eel ce lucreaza rau, uraf e nici lIn 1010s. Deci sa nn va inchipuitica numai auzind
spune aceasta, zlcan· . • (I 3 20). ,
' . u zline la /umlna» oan , I . propovedllirea va ve}i folosi, fiindca ~i aceia au auzit,
lumma, . !z n . d C J ' « Ca partasi ne-am jacut uz dara CU n/mic nu s'au [olosit, fiindca n'au crezut». Ca
Mai departe apol a ~0l:'>e. _ ' a ~l aici ~ Adeca ca ~i cei de pe lioga Haleb ~i lisus Navi') numai fiindca
(V 14) St ce va sa ZIC .
CnristosYt ,ers. .
I . , el una ne facem; Cll daca nu s'au ' in~eles cu eei necredincio~i,au putut sa scape
ne imparta;>lm cu ~l, ca, nOI ;>t m trup ~i deci impreuna
l
l ap apoi ~1 not sun e , d' de pedeapsa ce era hotarita a li se aplica a<::elor. !?i pri...
e este c " ~I ace 1a;> trup, a deca' un trup suntem, 5 upre
30) ve$te thine: n-a zis «nu s'au ioteles1>, ci «neliind ameste- ,
mo~ t itori
e? ' . II . 'din oasele Lui» (Eles.,
c
•. cati CIt c1'edinla» , adeca au stat deoparte, nu s'au ames-
cum Sl Zlce: «dtn trupu Ut!t
. '"
A

t · a ince.natura znc eeru r ,

h .. .nana in sfarsit
'/', tecat eu cei ee aveau una !?i aceia~i credinta. Aici mi-se
«Numaz" de vom D y,
zne re cer es t e «zAnce'''a"tura r incheerii»,' pare ca face aluziune ~i la 0 razvn':itire.
necldtUa ».pe ara
Credinta care oaam pnmt " t -0, )"o:::i in' care ne- am nascut ,--~.,.- .•. - --- -~- - -~' .- --,---

.) A se vedea cap. 14 din Carte a lui Iisus Navl.

 - 116-
~ Cd vom intra intru odihna, zice, cei ce am -z,azut»
(Vers. 3). De unde anu~e s~ tnv~dereaz;iA ~ceasta, a
adaos, zieand: «Precum m am Jurat zntru mama mea, de-
vor intra intru odilzna mea, macar defi erau facute lucru~
rile dela zidirea lumei ». $i totu~i vorbele acestea nu arata
ca noi nu vom. intra 1ntru odihna, ci di aeeia nu vor
intra. Deci ee inseamna aici? Se inee:;lrea a arata pentru
acum, ca dupre cum odihna ace.ea nu impie~edi. de ~
se numi ~i alta odihaa, tot astfel ~1 aee~s~a nu~ lm~ledeca
pe cea a tmparatiei eerurilor. ~~na aiel ?ar~ vOle~te a
arata ca aceia nu s'au invredmctt de odthna. Cum ca
aceasta 0 spune,zice: « Ca au zis oare unde de ziua a
feaptea o;a: fi Sou odihnit Dumnezeu in ziua a ;eaptea
de toate IUC'furile sale. $i de aceasta iara;i: de VOt intra
intru odihna mea». Ai vazut cum odihna aceea nuim-
piedeca pe aceasta de a fi? : Ca ~e v~eme ce a~ ,ran: as
oarecari a intra intransa, iata aceta carora mat naznte
bine Ii s'au vestit, nu au intrat pentru necredin{a, iaraf i
randue;te 0 zi oarecare j astazi, intru David, zicand" desp're
atalia ani, precum s' au zis» (Vers. 6. 7). Dara .ce . m-
samna ceia ce el spune aici? «Fiindca sunt daton, Zlce,
de a intr~unii numaidecat, iara dan~ii n'au intrat». Cum
ca trebue a intra ~i cine anume trebue a intra, sa auzim
de un de ni se invedereaza aceasta. «Ca dupa atatia ani,
zice, David iara~i graie"~te: «Astazi de ve{i auzi glasullui,
sa nu vd invartofaji inimile voastre».
« Cd de /i-ar Ii facut Iisus ace/ora odihna, nu ar Ii
grait de alta zi dupa acestea» (Vers., 8) .• Deci ~~te 1n-
vederat ca gnlie~te acestea, ca cum s ar mV~ed?lC~ d: 0
rasplata oarecare a cebr viitoare. «Dre}t aceta s au Lasat
sarbatoaJea Sambetei norodului Lui Dumnezeu» (Vers. 9).
De unde se vede aceasta? Dela indemnarea faeuta: «sa
nu va invarto;a/i inimile voastre», ca daca nu a .. fi fost
odihna Sambetei, nu ar fi indemnat a~a, nici n'ar fi po-
roncit ea sa nu se mai fadi . de acestea, ea nu cumva
sa patimeasca acelea~i. Dar~ cum era. sa pati~e~sca aee-
lea~i cei ce aveau in stapamre Palestma, daca n ar fi fost
o alta odihna?
$i bine a sfar~it el vorba, caci n'a zis « odihn~» I ci
~ sarbdtoarea Sambetei», nuffie . propriu, eu care se man-
117 -
dreau ~i 1 dadeau pana ;;i primblarei din acea zi, numin-
du~o «calea Sambetei». Ca dupre cum in ziua Sambetei
porunee~te de a se departa de toate cele rale, ;;i a se
face numai acelea ce sunt spre lauda ~i cultul lui Dum-
nezeu, pe care prcotii Ie savar~iau, ~i toate cate folosesc
s ufietului, iara alta nimic, tot a~a ~i atunci. EI insa n'a
spus a5a; ci numai ca: « eel ce a intral in odihna lUi, ~i
acela s' a odihnit de Iucrurile j'ale, ./Jrecum fi Dumnezeu
de ale sale» (Vers. 10). «Precum Dumnezeu s'a odihnit,
zice, de lucrurile sale, tot a~a !iii cel ce intra in odihna
sa». Fiindca v~rba Ii era pentru odihna, iara aceasta do-
reau toarte mutt ca sa aud<1 cand anurhe va fi, apoi a-
postolul a sfar~it eu aceasta vorba. Expresiunea «astazi »
inseamna ca niciodata dan~ii sa nu se' desnadejduiasca.
« Vd indemnali pre voi in~i-va in toate zilele», adeca, chiar
de este cineva pacatos, pe cat timp este «astdzi», el sa
aiba nadejde. Nimeni, deci, sa nu se desnadejduiasdi, pe
cat timp traie~te, ci mai cu seama nici chiar sa aiba ini-
rna rea a necredintei, ;;i chiar de s'ar intampla, totu~i
nimeni sa nu se descurajeze, ci sa se reculeaga pre sine
singur, pe cat timp suntem in aceasta lume, pe cat timp
este «astdzi». Dara aici el nu vorbe~te numai de necre-
dinta, ci ~i deeartiri. «ALe caror oas'e, zice, au cazul in
purtie».
. Apoi ca sa nu-~i inchipuiasca cineva col vor , fi lipsiF
de odihna numai cum s'ar intc1mpla. adaoge ~i osanda
ce vor lua, zicc1nd: « Pentru ca viu este cuvantul lui Dum-
nezeu fi lucrator ;i mai ascutit decat loaM sabia ascutitd
de amandoua parti/e, # strabate pana la despdrtirea su":'
fldului ~l a duhului,;i a mddularilor fi a mdiuvei, ;i
. judecatorul cugetelor #g-andurilor inimei» (Vers. 12), Aid
vorbe~te de, gheena !?i de pedeapsa. «Patrunde, zice, pana
in cele mai ascunse ale inimei voastre, ~i taie sufietul.
Aici nu au a cadea oase, nici a fi lipsiti de pamant, pre-
cum acolo, ci de imparatia cerurilor, ~i vor fi predati
gheenii ve~nice, osandei ~i pedepsei pururelnice.
«Ci indemna(i-va pre voi». Prive~te blc1n~eta ~i intelep-
ciunea lui; nu zice: «mnstratii», ci «indemnajii», caci a~a
trebuie a ne purta noi cu cei cuprin~ide scarba. Aceasta:
scriind-o ~i Thesalonicenilor, Ii zicea : «in{eleHiti pre cd
 118 -
fdra de rinduiald» (I. Thes.5, 14), pe cand pentru eei
slabi de inima zice: «mangdiali pre cei slabi de inhnd,
sprijinifi pre cei neputincio~i, (iii rdbddtori spre toli», adeea
nu-i' desnadajduiti, nu-i deseurajati, eaci cel ce nu man-
gaie pn; cel sdrbit de neeazuri, il face inca mai inda-
ratnie, dupre cum ~i ziee : «ca sa 1Zll se invdrtop!ze cineoo
dintre voi Cll i1Z~elaciunea pacatu/ui». Vorbqte aici de
in,~elacjunea diavolului, cad in~elaejune este cu adevarat
ca cineva sa nu a~t('pte nimic din « Ie viitoare, ca sa-~i
inchipue ca eele ale noastre ~unt fara niei 0 respundere
~i ca nu yom da sarna de cele facute de noi aiei, ;;i nici
ca este invi('re. Da ~i altmintrelea: in~elaejune este nesim-
tirea, descurajarea, caei a zie(': « ~i ce este la urma? Am
, pacatuit, ~i deci nu mai am speranta de a rna . indrepta ,> ,
este in~elac\une.
Dupa aeeia Ie insufia speranta zincand : «Pdrta~i ne-a'trt
jdcut lui Christon ca ~i cum pare ca ar zice: . «eel ee
ne-a iubit pre noi atat de mult, cel ce ne-a invrednieit
de at~tea- bunuri, incat ca ne-a [aeut trupul lui, nu ne
va treee eu vederea easa ne pierdem. Sa eugetam bine,
zlee , de cate bunuri ne-am invrednieit, caei noi ;;i Christos
,
una suntem. Deci, sa nu ne indoim , in credinta catra
dansuh; Tot aceasta lasa a se intelege ~i in alta parte,
zicand: «De ,rdbdam, impreuna cu dan,sul vom fi imparafi'l>
(II. Timoth. 2, 12); tot aeeasta spune ~i prin expresiunea :
«Pdrta# ne-am (dcut» , adeea ne imparta;;im ~i noi de
aeelea~i bunori ea ~i Christos. Cu aite euvinte ii indeamna
punandu-li inainte eele bune. Dupa aceia Ii pune de fata
~i cele posomorite. «Drept aceia sd ne temem ca nu cumva
pdrdsind /dgdduinta despre intrarea intru odihna lui,' sii
se socoteascd cineva din voi a Ii fipsit », caci aceia, este
inv:ederat:;;i de toti mc1rturisit. clspititu-m-au, zice, ,si au
vdzut lucrurile mele pab-u-zecide ani». Ai vazut ca nu
trebuie de a tnvinov~ti pre Dumnezeu, ci trebue a crede
intT~nsu\, fie ca ne oerote~t,e, fie ca nu, caei iata cum
el invinov~te~te pe aceia acum, ca au ispitit pre DumQezeu.
Cel ee voie~te a ave a dovezi despre puterea, sau pronia
sau despre ingrijirea lui, aeela nu crede ca el este pu-
ternic, ~inici filantrop. Aceasta scriind catra Ebrei, lasa
a se tntelege, voind poate ea dan~ii sa aiba in is pitele
- 119 -
lor ea .0 dovada :;;i 0 mustrare despre proniea ~i ingriji-
rea lui Dumnezeu c~tr~ de dan~ii. ,
Ai vazut cum din necredinta ~ine totdeauna maoiea
~i din manie provoearea? «Drept aceia s'au liisat serbii~
toarea Sambetei norodului ltti Dumnezeu », Prive:;;te cum
el intreaga cuvantare a facut-o inrationamente. «S'au
jurat, zice, stramol?i/orvo?tri cll nu vor intra in odihna
.lui. ~i nu au. intra~. ~poi dupa trecere de mai rnult timp
vorbmd IudeJ!or, II zleea: «sa nu vii invdrtofati inimile
voastre, ca fi piirin/ii vo#ri» invederand prin aceasta ca
este ~i o. alta odihna ». Caci despre Palestina nu putem
spune, fimdc:1 0 aveau j tot a~a ?i de ziua Sambetei nu
putem spune, de oareee nu putea vorbi de aceasta ce
se intamplase in timpurile de demult. A~a dara cu ade-
varat el face aluziune aici la alta odihna. .
*) Cu adevarat ca aceea este odihna, de unde «a /u-
gil toata durerea, intristarea Ji scdrba.". (Isaia 35, 10)
unde nu ~unt g:iji,. nici ostenele, nici frica ce zgtidu{~
sufietul, Cl numal fnca de Dumnezeu, plina de pIa cere.
A~olo nu este a se al)zi: . intru sudoarea felei tale vei
A
manca. pane. a .1'.a». (Facerea 3, 19, 16), ?i nid spini ?i
p:ilamlda, ~l OlCl eli se poate auzi: «intru durel-i se naste
/ii, -Ji lasa barbatul tau, intoarcerea ta, Ji el te va std-
pani", ci totul e in pace, bucurie, placere, muitamire,
buoatate ~i blande~a. Nu este aeoio pizma, nici vic1enie,
nu este boaia, h~ este moarte, nici aceea a trupului, nici
aeeea a sufletulUl, nu este , intuneric, nu este noapte, c'i
toate sunt ziua, toate lumina, toate stralueite. Nu este
acolo osteneala, nici oboseala, ci pururea yom petrece
in plaeerea celor bune ~i placute. Voiti poate va dau si
ieoana starei de acolo? Nu este cu putintaj eu toate ~~
cestea tnsa, pe cat imi este cu putinta ma voiu ineerca
s~ .va dau oare care imagina, sa ne uitam ' Ia ceruri, eand
OlCI un nour nu este in fata sa, ~i cand se vede cormina
sa; apoi dupa CAe ,,-om ob.serva pe un timp Indeluogat
fata sa, sa ne gandlm c~ 1?1 teren yom avea acolo, nu ca
cel pe care-i avem aici, ei fiind cu atat mai frumos eu
cat mai frumos este tavanul de aur, de cat eel de' lut.'
*) Parte,l moraln.. Despre od;hlJa viitoare, ~i d t' spre mu1tamirea celo.r ce~
re~ti. \ Veron) ,
 - 120 -
Gande!?te-te apoi !?i la un alt tavan de deasupra acestuia;
gande~te-te inca la cel deaco!o, la ingeri, arhangheli, la
acele nemarginte cete ale netrupe~telor puteri, Ja insa~i
impan'ltiea lui D'lmnezeu, la tronul parintesc. Dara, pre~
cum am tost zis, nu poa.t e cuvantul sa reprezinte totul;
este nevoie de experienta, !?i prin ex perienta d e ' cuno~-
. tinta. Cum crezi, spune-mi, ca era Adam in paradis ? Apoi
petrecerea de aici este cu atat mai bun a de cat cea dea-
colo" pre cat mai bun este cerul decat pamantuL
Dara sa ne inchipuim '~i 0 alta -icoana. Des'ar int~m­
pIa ca tmparatul de acum sa stapaneasca inteaga lume,
;;i sa nu fi e suparat nici de razboae, ~i nici de griji ; ci
sa fie ciostit numai, ~i sa petreaca in placeri, avand multe
venituri, ~i aurul curgandu-i de pretutindeni, ~i fiind bine
vazut ~i admirat, apoi ce feliu de suflet credeti ca ar a-
yea el, cand ar vedea razboaele incetate pe toata fata pa-:-
mantului ? Cam a9a fel va fi atunci, sau mai bine zis nici
prin aceasta imagina n'am reprezentat blne pana acurn,
I?i de aceia trebuie a cauta alta. Gande~te·te deci; dupre
cum copilul 1mparatesc nu simte nimic, pe cat timp se
gase~te in mitra mamei sale, dara daca s'ar intampla ca
de de-.odata sa iasa de acolo, ~i sa ,s e urce pe tronul
imparatesc, nu cu incetul, ci faFa de veste ar pune sta-
pan ire pe toate; tot a~a este ~i starea. aceasta, ~i aceea;
sau dacaun incarcerat oarecare, dupa ce a plltimit mii
de rele, fara de veste ar fi rapit' ~i pus pe tronul impa-
ratesc. Dara nici a~a inca n'am reprezentat bine imagina.
Caci aici, ori ~i cate bunuri ar avea cineva, fie chiar ;;i
imparatia, intaea zi simte placere mare, poate ;;i a dou~
~i a treia, dara eu trecerea timpului de ~i simte placere t
totu~i nu at at de mare, caci se imputineaza prin obi~nu­
inta de to ate zilele, ori care ar fi ea, pe cand acolo nu
nUIT,lai .ca nu se imputineaza, ci inca ~i spore~te. Cad
gande~te-te cat de fericit va fi sufletul ce se duce acolo,
care nu se va lipsi, niciodata· de acele bunatati, ~i nici
ca se va face vre-o prefacere, ci viata ce nu va avea
sfar~it, vieata lipsita de orice primejdie, de orice grija ~i
nemultamire, plina de placeri ~i de mii . de bunuri. Cel
daca noi cand ie~im la camp, $i vedem corturile osta~ilor,
intinse, cand vedem sulitele, coifurile, scuturile cele ro-
121
tunde stralucind, deodata ramanem ea uimiti de · acea
pr.i.veli~ te; ba daca am vedea ~i pe impa ratul t~ecand prin
111 1JIQc, ealarind pe un cal ~i tinand in maini anne au-
rite, ne inchipuim ca avem totul inainteaoehilor no~tri,
apoi ce crt'zi ca va fi dnd voi vedea . eorturile eele ve~­
nice intinse in ceniri? «Ca sa vd primeasca pre '[Joi, zice,
intru corturile cele de veci ». (Luca 16, 9); cand vei ve-
dea pe tieeare . din acestea stralucind mai mult de cat
razele soarelui, nu doara ea fiind de fier sau arama, ci
din cauza slavei aceleia, ale careia sclipiri nu poate ale
vedea ochiul omen esc. Danl daca acestea sunt ·zise ell
privire la oameni, apoi ce ar putea spune eineva de acele
miliade de ingeri, ~i de arhangheli, de herubimi, de se-
rafimi, de tronuri, de domnii, de stapanii, de puteri, a
earor frumuseta intreee orice minte omeneasea ? Dara oare
pana unde yom merge alungand ceia ce nu se poate pri-
cepe ? «Ca nici ochiul n' a vdzut, zice, nici urechia n'a
auzit # La inima omului nu s' au suit ». (1. Corinth. 2, 9).
Deci, nimic nu poafe fi mai grozav pentru cei ce nu se
vor invredniei de acele bun uri, ~i mai ferieit in acela~
timp pentru cei ce se vor invrednici de ele. Sa fim deci
noi dintre acei fericiti, ca sa ne invrednicim de bunurile .
ve~niee, intru Hristos fisos Domnu! nostru, caruia impre- ,
una eu Tatiil i'i cu Duhul sfant se cade, slava, stapanirea
?i cinstea, acum ?i pururea ~i in vecii vecilor, Arpin.
OMILIA VII
« Deci sd ne nevoim a intra intru acea odihna, ca sa nu
caza cineva intr'aceiaJi pilda aneascultarei. Pentru ca viu
esle cuvantul lui Dumnezeu, fi lucrator, Ji mai ascutit de
cat toata sabiea ascutita de amandoua parfile, fi strabate
pan a la disparfirea sufletului, # a · duhului, Ji a madu-
larilor, # a mdduvei, fi jude.c dlor cugetelor /igandurilor
inimei. $i nu este nici 0 {aptura nearatata inaintea lui, ci
toate sunt goale si de,rcoperite inaintea ochilor lui, cdtrii
care ne este nouii ·cuvantul». (Cap. 4, 11-13).
 - 122-
Mare dar ·e ste credinta, ;>i mflOtuirea, :;;i fara de ·dansa
nu este eu putinta a se mantui cineva vreodata . Dec~t
numai ca nu este deaj uns spre a lucra singura credint a ,
ci se 'cere $i 0 vieata corecta. A~a ea deaeeia $i Pavel
sfatue~te pre eei ee deja s-au invrednieit tainelor, zicand:
.Sa ne nevoim a intra intru acea odihna» «Sa ne nevoim)
~ice ca si cum nu e deaJ'uns eredinta, ei trebuie a adaoge
, , ~ d
!?i vieat a $i a pune 0 mare ravna. Ca trebui€ eu a e-
va rat multa ravna, ca sa ne ridicam la ceruri. Pentru ea
daca nu s-au invrednicit de pam ant ,c eiee atatea nacazuri
au indurat cei ce au ratacit in pustie:;;i nu au putut a se
in~rednici ca sa vada pamantul, fiindca au cartit, ~i au
. curvit, apoi cum yom putea noi a ne invrec.nici de ceruri,
viet uind cu nepasare $i in trandavie? Trebuie deci de a
,avea 0 mare ravna. Si prive$te, ca el n-a stat pana la
paguba de a nu intra', caci n-a. zis « sa ne nev~im a. intra
intru Iini$te, ca sa nu eadem dlOtratatea bunun », Cl el a
adaos tocmai ceia ce mai ales atata pe oameni. $i ce
anume? «Ca sa nu cada, zice. intraceiafi piMa a neascul-
ldrd.,. Si ee va sa zica aceasta? Adeca, ca sa ;lvem mintea
a~intita 'acolo j acolo sa ni fie speranta 1?i a$teptarea, ca
sa nu eadem la feliu cu aceia. Cumea yom cadea, in-
vedereaza exemplul «nu intraceia~i piMd"!> Apoi ca nu
cumva auzind «zntraceia~i» sa'ti inchipui ca va fi ac;:eia$i
pedeapsa, asculta ce adaoge:
cPentru ca viu este cuvdntullui Dumnezeu, fi lu,crator,
$i mai ascu{it decat ioatd sabiea ascu{ita .de amdndoud
partite, ~i strdbate pand la despar{irea sufletului ~i a du-
kului, ~ia maduliirilor, ~i' a maduvei, ~i judecator cugetelor
~i gandurilor inimei,. AratA aici, ea !?i acelea Ie-a lucrat
cuvantul lui Dumnezeu, care vietuel?te inca, $i nu s'a stins.
Deci, sa nu-ti inchipui ca daca ai auzit vorba, «cuvant»
apoi sa 0 crezi zise cum soar bro?i, cac~ ~este mal as~
cutit dedit toata s(lbiea ascit{ita» ,zlce. Pnve!?te acum ~i
pogoramrmtul ce.'l face, ~i de .aici te gande~te de ce oare
a trebuit ca !?i pe Proroci sa.-i numeasca sabie, ~i' sulita,
~i ascuti$. cDe nu vd v-e{i intoarce, zice, sabiea sa (; va
lua 1) arcul seu l·a in corda t, ~i I-a gdtit jJ1'e el» (Ps. 7,
. ,
') Originalu.1 zice : " T1jY pop.tpcda', 17.u'too otlA66oSl" -
123 -
13). Ca daca astc1zi, dupa atata timp-; :;;i sa var:;;irea atator
lucruri mari, nu poate infrico$a auditorul numai cu numele
de «cuvant», d . are nevoie ~i de aceste expresiuni ea
astfeliu sa arate superioritatea izvorata . din comparati'une
apol ·cu atat mai mult atunci. '. ,I
$i strabate, zice, pana fa dispdr{irea sufletului ji a du-
hului». Dara ce spune el aici? Lasa a se Intelege ceva
foarte infrico!?at, sau ca poa.te Duhul disparte de sufiet,
sau ca poate disparte chiar $i pe cele trupe~ti, ~i nu precum
sabiea care disparte numai . pre cele trupe$ti.. Arata aid
in fine, ca ~i sufietul este pedepsit, ~i ca cele launtrice
ale omului sunt cercetate, dispartind a:;;a zicand pe om
in to~ul. «$i judecdtor cugetelor, zice, ~i gandurilor inimei,
fi nu este nici-o faptura nearatatd inaintea lui». Prin aceste
cuvinte mai al~s i-a infrico$at, ca $i cum pare ca ar zice :
c Sa nu va incurajati, daca po ate ati stat neciintiti in ere-
dint a , caci el este care judeca cele ascunse ale inimei,
l?i el este care examineaza !?i pedepse$te. «~i ce spun
eu de oameni, zice, cad de ai spune de ingeri ~i de ar-
hangheli, de heruvimi ~i serafimi, sau de ori-ce alta fap-
tura, - toate sunt descoperite ochiului sau, to ate sunt In-
vederate ~i de fata pentru el, a~a ca nimic nu poate fi
ascuns de dansul».
Toate sunt goale ~i descoperite inaintea ochilor lui, cdtre
care ni este noua cuvantul» (7ta.VtTl. lOp.va. xa!. 'Cs'CpaX1J),top.svl1.
'COtS O~&ClAP.OtS au'Cou, 7tpbS 6',1 '~p.tv · 6 ADIOS). A intrebumtat
cuvantul 'Cs'CpaX1JAtop.sva tn loc de ~avEpa., punand la ~ij­
loc o· meta fora imprumutata, dela pieile cele jupuite de
preoti cu ocaziunea jartfelor. eel precum adeca prin' ta-
erea animalului proadus spre jelrtfa ~i pomi jupuirea pi-
elei de pe trup toate cele dinauntru sunt descoperite ochiu-
lui preotului asemenea \ ~i ochiului lui Dumnezeu toate
sunt discoperite. Dara tu prive~te cum apostolul intre-
buinteazel tot-deauna imagini corporale, ~i aceasta din
cauza slabiciunei auditorilor. Cum ca erau' slabi :;;i ne-
putincio~i, a invederat· 0 in multe locuri" spunand ca au
va lt1c;. Verbul o't[A6oo-o'tv,~oo
insamna lustru;esc, free tin . corp pelt/a scliPe~te,
sclivs~ese: De~i , e~'presiu~ea
c.s'1oiea s,! 0 va luci~ imv~dere~za grija pusa de a
ascup pana mtratata sablea .. In dit ca se c;unoaste dIU Iuclrea ei. In senz me-
sabiea S<J C taloric semnifica maniea celui ce 0 pne in manli.
 124
nevoie de lapte, iara nu de mancari tari. «'7oate sunt
goale !i descoperite maintea ochilor lUi, dUra care ni este
noua cuvantu/». Dara' oare ce va sa zica «in aceia~i
pildda neascultarei»? E ca ~i cum ar zice cineva : «de
ce n-au vazut aceia pamantul? De sigur ca prin aceasta
au luat arvona puterei lui Dumnezeu. Trebuia sa crcada;
insa itnputinandu-se peste masura din cauza fricei, ~i ne~
inchipuindu-~i nimic mare de Dllmnezeu, cum ~i aceia ca,
ajunsese mici de suflet, prin aceasta s'au pierdut». Se
mai poate spune ~i altceva, ca adeca facand cea mai
mare parte din drum, tocmai cand ~junsese la u~a a~a
zicand, cand ajunsese la liman, s'au afundat. «De aceasta
rna tern ~i pentru voi, zice; rna tern sa nu 'cadeti- ca 1?i
aceia din cauza neascultarei». Cum ca ~i dan~ii patimesc
multe, Ie marturise~te mai la vale, zicand: <Aduceti-va
aminte de zilele cele mai dinainte, intru care luminandu-·va
multa lupta de patimi ali suferib> (Cap. 10, 32). Nimeni
deci, sa nu se imputineze cu sufletul, ~i nici desnadajdu-
indu-se spre star~it, sa cada~ Cad sunt multi cari 1a in-:
ceput au multa bunavointa, iara dupa aceia ne mai adao-
.gand nimica, pierd totul. «Sunt deajuns stramo~ii no~tri,
zice, ca sa va invete de a nu cadea in acelea~i in care
au cazut dan~ii, ca sa nu patimiti cele ce au patimit ei».
Aceasta inseamna: <intraceia~i pilda a neascultarei». Apoi
ca nu cumva auzind «intraceia~i pildd a neascultarei sa
nu cazi» sa-ti inchipui aceia~i moarte pe care au avut-o
aceia, prive~te ce spune mat departe: «Pentruca viu este
cuvantul lui Dumnezeu, ~i /ucrator ~i mai ascutit decat
toatd ;abiea ascu/ita» , cad acest cuvant este mai' taios
decat t>rice sabie, ~i cazand asupra cui va, pricinue~te
rane dureroase, ~i taieturinevindecate. lara dovada aces-
tora nu mai este nevoie de a 0 infati~a" ~i nici de a 0
faUrI, pe cat timp are 0 astfel de povestire grozava.
«Caci ce anume razboiu a pierdut pe aceia? zice. Care
anume lupta? Oare nu cadeau" automat? Deci, sa nu ne-
glijem, fiindca q:ampatimit acelea~i ca ~i dan~ii, ~i intru
cat putem zice «astazi» ne este cu putinta de a ne re-
culege».
Ca nu cum va deci auzind de cele ale sufletului, sa '
De trandr1vim, adaoge ~i cele ale trupului. Caci atunci se
- 125-
petrece astfel, cum de pilda se petrece cu un imparat j
oare pe stapanitorii ce au gre~it mult Ii dezbraca a~a zi-
cand,. pe unul de rangul osta~esc mai intai, pe altul de
€Iemllltatea ce 0 are, ~i numai dupa aceia ii pedepse~te,
- tot a~a ~i aid face sabiea duhului. Dupa aceia vor-
bel?te de Fiul.
{{ C:atra care ni este noud cuvantu/». Si ce inseamna
"crUra care ni este noud cuvantu/» ?«Lui, zice, avem a da
,seama de cele fa cute. Sa nu eadem, deci, ~nici sa ne im-
putinanl cn sufletul. Sunt indeajuns de a ne euminti cele
patimite de dan1?ii. Avem inca 1?i «Arhiereu mare,' care-
a strabatzd cerurile, pre Iisus Fiul lui Dumnezeu» (Vers.
14). Cum ca deaceia a adaogat expresiunea aeeasta se
vede din versul urmator: «Cd n' avem Arhiereu car; sii
nu poata Pdtimi impreuna cu neputin/ele noastre» (Vers.
15). De aceia zicea ~i mailsus: Cd intru ceiace a Pdtimit
insufi hind ispitit, poate fi~ celor ce se ispitesc sd Ie ajute:
(Cap. 2, .IS). Privel?te, deei, cum l?i aici face aeela!?i
lucru. Cela ee el spune, aceasta inseamna: «A venit
zice, l?i a calcat peaceia~i cale, pe care ~i noi pa~i~
acum, sau mai bine zis, ehiar l?i mai aspra, caci a luat
cu sine ,experienta tuturor eelor omene~ti». Cand el zice:
«nu este nici-o (dpturd neard.tatd inaintea lui:., face alu-
ziune la Dumnezeirea lui.
Apoi fiindea a ~orbit de trup, iara!?i vorbe~te mai
eu pogoramant zicand: "«Drept aceia avand Arhiereu mare
car~ au Sbd~dtut cerurile», prin care arata l?i 0 ingrijire
m~l mare, l?l ca el sta inaintea noastra ea prieteni, l?i nu
vOle~te ca noi sa eadem. «Moisi, ziee, nu a intrat intru
odihna, iara el a intrah. $i cu.m nicairi n'a spus el aceasta
pe fata, ca sa nu se creada ca-i ia apararea, este de mi-
rare, totl1~i insa se intelege aceasta, de l?i pe fata n'a
spus 0) ca sa nu se para ea invinovate~te pe barbat. Ca
d.aca nimic din aeestea spunand, ~i totul?i il invinovateau,
zleand: «Ca au auzit de tine ca inve/i pre jidovii cei dintre
neamuri sa se desparteascd de La Moisi... (Fapt. Apost.
21, 21), cu atat mai mult inca daca ar fi spus, ca nu
este Palestina, ci ceriu, -"- mai mari deeat acestea ar fi
spus contra lui.
" Dara ~ata ea apostolul nu atribue totul preotului, ci
 126·-
mai cere ~i cele cuvenite din partea noastra, vorbesc de
marturisire, caci zice: «Avand arhiereu mare} care au
strabiUut cerurile, pu Jisus Fiul Lui Dumnezeu, sa /in em
mdtturisi-rea)}. De care marturisire gnliel$te el aici? Ca
este inviere, este rasplata, ca sunt multe , bunuri, ca,
Christos este Dumnezeu, cel credinta este dreapta. Acestea
sa Ie marturisim, aeestea sa Ie tinem. Cum cel acestea
sunt adevarate, se invedereaza de acolo ca arhiereul este
inauntru. Deci sa nu cadem din 9redinta, ci sa marturi-
sim; de9i lucrurile nu sunt in fa~a noastra, totu~i noi Ie
marturisim, iara daca ar fi fata, · ar fi crezHte minciuna.
A~a ea luerul este adevarat, de ~i covarge~te min tea no a-
stra 'si arhiereul nostru este mare. «Cd nu avem arlziereu
care ~a nu poata pdtimi, impreuna cu neputin{ile noastre,
a ispitit intru loale, dupaasemanare lara de pdcat» (vers.
15), a<1eca ca nu este ca cei multi dintre arhierei, ca sa
nu eunoascti eele ale noastre, sau pre eei ee sunt in
stramtorare, ~i nici ce va sa zica stramtorare, caci fiind
vorba de oameni, este cu neputinta ca nu sa simta la
re1elp cuiva unul care singur a suferit rele, singur a simtit.
Arhiereul nostru toate le-a suferit, ca pentru aceia el a
suterit intai, ca sa poata a simpatiza. «lsPitit intru toate,
zice, dupa asemdnare, lara de pacat». Prive~te cum 9i
aici ca !?i mai sus, a pus expresiunea «dupa asemdnare »,
adeca: a fost persecutat, a fost ~cuipat, a fost invinovatit}
a fust luat in batae de joe, a fost clevetit, a to~t a!un-
gat, :;;i la urma a fost rastignit. <Dupa asemanare, zice,
lard de pacat-. Aici ~i aItceva mat lasa a se tntelege, ea
este adeca cu putinta de a fi fara de pacat, chiar ~i pe-
trecand in sUDarari, a9a ca 9i atunci eand 'zice: «intru ase-
-manarea trupuLui» nu spune doanl ea este asemenea tru-
pului, ei cum ea a luat trup omenesc. Dece, deci a zis
«mtru asemanarea?» Pentru ea vorbea de trup paeatos,
adecaca eu trupul era deopotriva noua, ca dupre natura
era deopotriva dara nu ~i cn peleatu1.
«Sd neapropiem dardcit nddejde La scaunul darului
lui ca sa luam mila, ~i sa ajldrrz har spre ajutor La vreme
de'treaba» (vers. 16). Ce nume~te el scannul darului?
Scan on! eel imparatesc, pentru care zice: «Zis-a Domnul
Domnului meu, ~ezi dea-dreapta mea» (Ps. 109, 1', Ce va
- 127 -
sa ~ica oare «sa ne aprgpiem (iU nadejde?» Ca adeca avem
a:hl~reu fara. d~. pacat, car.e a biruit lumea, dupre cum ~i
zlce. ~fndraznzft):u am btruzr lumea » (loan 16, 13). Caci
a suf~n totul, lOsa a fi fata de pacat, aceasta ipseamna
a fl QU~a asemanarea omeneasca. «De~i noi sunterri sub
pacat, zlce, el insa este fara de pacat». Dan'l. cum sa ne
~propiem cu nadejde? Apoi acum este scaun al darului
lara nu . al judecate.i, ~i de aceia sa ne apropiem eu in~
d~a~neala, cu padeJde, ca sa luarn mila, !;)i ceia ce eerem,
caci Jucrul este dm buna lui vointc'1, dar imparatesc. <Sd
ajldm h:zr lPre ajulor fa vreme · de Ireaba» Bine a spus
".spre aJutor la vreme de treaba" eaci e ca ~i Cum ar
z.l.ce: «Daca te ~~i ap~opia acurn, vei lua ~i dar, ;;i mila,
~lOdc~ te ap~opll la. t'~p ~otrivit, iara de te vei apropia
atuncl, nu vel !ua mmlc, fJlndea apropierea-ti va fi fara
vrem~, caci at~nci nu va fi scaunu! darului. Charu! pan a
atuncl este, 1$1 pana atunci el it acorda iar cand va
sosi star~itul, atunci se va scula la jud~cata. {( Scoald
Dumn.ezeufe, zice, judeca pamantuh>.(Ps. 81, 8). '
. ., s"a ~e apropiem. Cll .ndd~ide», adeca nea vand con~ti­
IOta mcarcata adeca nelOdolOdu-ne, fiindca unul eu acesta
nu poa~e a se apropia cu curaj. De aceia zice proorocul:
I (, In (!feme placllta te-am ascultat pre tine, ~i in ziua man-
:uirei (i-am. a~ut~t •. (Is~ia 49, 8), pentru ca ehiar I$i dupa
Dot~z de I?acatU!e~te clOeva, 9i se pocaie~te, este a1 ha-
rulU!. ApOI ca nu eumva auzind vorbindu· se de arhiereu
sa ti-l inehi?ui ca stand de fa~a, de indata it ~i duce pe
tron, pe cand preotul nu ~ade jos pe acel tron ci sta
de fat a . Ai vazut deci, ca a se face arhiereu, nu 'este de
la natura, ci vine dela har, din concesiune din desar-
tare ? .Aceasbl
. ~i I)oua este potrivit acum 0 zi~e , ca sa.' ne
aprop,.eo: ~l sa c~rem cu curaj. Numai credinta sa. avem
eu nOl 91 totul m da. Acum deci este' tim p de dar' ni-
meni sa nu. se de~curajeze. · Atunci de sigur ca va fi ~imp
de descuraJare, cand camara de nunta se va inchide cand
va in~r~ imparatul ca sa vada pre cei ehemati ca~d cei
v:edmcl se vor buc~ra in. sanurile Patriarhului Abraam, pe
c~nd . a~on: nu,. caCI ~nveli9tea este inca de fata, lupta
m sta lOalOte, ~l premlUl deasupril capuluinosttu.
 - 128 -
1) Sa ne nevolm, deci, iU,bitilor, in faptele cele bune}
precum zice ~i Pavel: «Eu drept aceia a~a alerg, nu ca
;i cum nu a~i ~ti) (1. Cor. 9, 26) . . Este nevoie de caHi-
torie si inca calatorie grabnica. Cel ce alearga, nu vede
in c~le~a sa pe nimeni dip cei. pe eari'j intalne~te, fie ea
ar trece prin livezi, sau prin]ocu:i. sa:bat~ce. Cel .ce
alearga nu are privireaatintita la prvl~on, Cl, la prenll~,
~i chiar de ar fi bogat, sa~ .s arae, , ehlar de I. lauda Cl-
neva sau il batjoeore~te, chlar de 1 ar lua ~? pl.etre, sau
i-ar n'ipi casa, chiar de ar v.edea pe eopl1l s;'u, sau p~
• .
f emele, sau orl'siee el un smgur lucru are Iin vedere.
. ." fi' d a
de (! aicpata premiul. Cel ce .alearga n1.1 st~ de" oe, 10 c
daca s'ar lenevi cat de putlO, totul e plerdut .. C~I e~
alearga nu numai ca eu nirnie nu. '~i roniceste p~SI.b~1 mal
"nainte de sfar~it, ci inca atuncl mal cu seama :~l l?ra-
be~te fuga. Acea~ta , 0 zie c;'Hnl eei ~e spun: «10 tm~­
rete ne-am exercitat in aceste.a, in tl~erete am p~St1t,
iara acum am imbatranib>. ApOI toemal acum trebUle a
starui in evlavie. Sa nu 'mi in~iri ispravile cele. de .de-
mult; ~cum mai cu seama trebuie sa intinere~tl, ~I sa
tnfiore~ti. Ca cel ce alearga pe drumul acesta trupesc,
eu drept cuvant ca nu poate alerga la fel pana lafine,
fiindca batrflOetea' il doboara, fiind yorba ~eA truP., d~
sigur ca totul este 0 lupta. Dara tu.. de ce I~l .lm'putme~l
d rumu 1 ~. De ee 'ti micesti pasul? Fllnd-ea alCl'al nevOte
t . D fi t I
de sufiet, !?i tnca de suflet de~te~t. ara ap~)1 s~ e u
la batranete mai mult se impute~mce~te, atun~l el mver-
z'e~te, atunci mai mult se indarJe~t~. C~ dupa ~um tru-
pul in timp ce es[e cupri~s de f~lgun, sau !?l. de alte
boale, chiar de ar fi puterOlc, totu~~ se slab.a?oJe~~e,.
iara dupa ce a sc~pat din acea stramtoare, ~!?l reCa!?tIga
iara!?i puterea sa, - tot a!?a ~i sufle.tul la tmerete este
cuprins de friguri, ~i-l stapane!?te mal mult. dr~gostea de
slava de.!?arta, de desfatari, de pofte lume!?tJ, ~l de m~lt~
alte fantezii, insa venind batr~netea, toate aceste. patlml
Ie alunga, pe deoparte fiind desgustat de ete, lara pe
.) Partea t1Iorala. Noi trebuie a ne sili (a ne neyoi) in [ap!e1e cele ~une:
iara nu a umbla ca nebuni dupa teatre \Ii tapte rU~lOoas~, mal cu s~a:ra ~el
batrani. Si ea a uza cineva in mod cump?tat de cas atone dem~a:;;1 e vm~
ca ~i de 'altele de acest [el, cu nimic nu 1 se ~atama buna cJnstire de Dum
nezeu. (Veron). . .
- 129-
deaHa parte din filosofia ce 0 are. Caci batranetea sla-
'bind puterile trupului,. nu inai lasa sufietul ca sa se fo-
Ibseasca de ele, ei impra~tiind totul ca pre nj~te du~man;
straini, il pune <l!?a zicAnd lntr'un loc .curat de oriee vuet,
~i aduce mare lini!?te, iara frica cea mare 0 alunga. Chiar
de n'ar fi altceva, totu~i batranii trebue sa 0 ~tie c~ se
vor sfar~i curAnd, ;;i ea fara yorba multa dan~ji se ga-
sese aproape de moarte. Cand, deci, poftele trupe;;ti se
furi!?eaza in sufletul lor, ianl tn acela~i timp intra ~i
a~teptarea divanului judecatoresc, oare atu,nci, el nu se
face mai cu bagare de seama, daca voiel$te., muindu ;>1
poftele? Dara ce? Cand noi vedem' pe batrani mai stri-
cat i decat pe cei tineri? De sigur ca aici e yorba de 0
covar~ire a rautatei, caci de mUlte ori vedem l$i printre
nebuni aruncandu·se in prapastie, felra ca cineva sa-i
impingel. Deci, dnd vedem batrani bolind ca ~i cei ti-
neri, atunci este 0 covar~ire a rautatei, caci unul ca
acesta nu are ni,ci macar justificarea tinerilor, ~i nu po ate
sa zica :,.pacatele thun/ilo? ~i ale ne;tiin/ei nu te pomeni
Doamne'1l(Ps: 24, 7). Unul ca acesta ajungand la batrAne~e
arata ca ~i in tinerete a fost a~a, nu d.oara din cauza ne-
~tiintei lui. sau a neexperientei, sau din cauza varstei, ci
din cauza trandaviei sale. A~eJa nu mai poate sa ziea:
'loPacatele tinere/ilor ~i ale ne!tiin/ei nu Ie pomeni Doamno
care face ceia ce se euvine unui batran, care s'a prefacut
la batrflOete; - dara daca ~i la batraoete face luci-uri ne-
cuviincioase, cum ar putea 11 numit unul ea ·aceta batran,
ca unul ce nu se ru~ineaza nici macar la vars,ta sa?-
caci el Ie zice vorbele acelea: cPdcate/e tinere/ilor ,ri ale
ne#iin/ei nu Ie pomeni Doamno ifiind batran. Nu cumva
deci prin pacatele ce Ie faci la vreme de batranele, sa
te lipse~ti de iertarea pacatelor celor din tinerete; fiindca
cum sa nu 'fie . absurd;;i lipsite de iertare cele' ce se aud
~i se vad deseori: batran ~ezand in carciuma, batran care
ale~rga la ipodrom, beltran care se duce la teatre. ~i
alearga cu mu1timea ea copiii. Cu adevarat ca este ru-
~inos ~i de ras, eel pe dinafara este impodobit cu pArul
alb, iara tnauntru are cugetare de copil. Daca I-ar ne-
cinsti un tanar, el ddndata pune inainte parul lui eel alb.
Dara tu mai lntai sa te ru~jnezi Gle perii cei albi; daca
9

- 130 --
.1 mbatraniti, ci pen:ru cei ce neeinstese batranetea; Ba-
chiar tu . nu te ru~me7-i de celece faei, ~i inca fiind ba-
tra.n , apoi cum pretinzi d\. tanaru~ sa s.e ru~ineze sau sa
se sfieascade tine? N u te Sfiel?tl tu smgur de . parul cel
alb, ba inca il necinste!;iti. · Dumnezeu te-a cinstit cu al~
beata parului, t i- a dat tie ihtaieta~ea; d~ ce dar a tradal
cinstea facuta tie ? Cum se va Sfil de tme tanarul, cand
tu inca mai mult faci fapte necuviincioase? Parulalb
ei
atunci este .d e cinstit, cand cineva face cele ale batra net ,
iara dnd face de cele ale tineretei, devine mai de ~as
de cat cei tineri. Cum veti putea voi cei batrani s~ sfa-
. tuit pe cei tineri ca sa fie cu randuiala, daca VOl sun-
i
teti ca beti din cauza neoranduelelor? A "
Nu Ie spun acestea spre a acuza pre batraOl, C.l pre
cei tineri . Cei ce fac ·cele 'c uvenite batranilor, de -ar aJung~
chiar la' 0 suta de ani, totu~i sunt tineri, dupa .cum ~~
tinerii chiar de ar fi cat de mici, insa intel(;Ptl vor it
mai buni decat eei batrani. Cuvantul acesLl nu este al
meu, ci li1su!?i scriptura obi~i\Uie~te a face aeeasta deo-.
sebire zicand : " Batranetele sunt cinstite nu cele de 11Zul{t
aninlci cele ce se numara cu numarul anilor» (Int. So-
lomon . 4, 8, 9). Caci noi cinstim parul alb nu. pentru ca
preferam culoarea alba in lochl celei n~gr~, . el pentr~ ca
este 0 dovada de 0 vieata virtuoas a , ~l pnvmdu-l nOl ne
gandim la batranetea dinauntru; iara da:a unul c.a acesta
face cu totul cele contrare batra-netel, tocmal pentru
. aceasta se vor face mai de ras.· Fiindca ~i pe imparat tl
cinstim cum- cinstim ~i porfira !?i eoroana imparatea~ca,
'- fiindca' sunt simboluri a stapanirei; dara daca d~ plld.a
- I-am vedea necinstit impreuna cu porfira, sau batJocont
de garda imparateasd\., stra~s de ?at ~i pus la i~ehisoare,
oare atunci ne-a'm mai ru~ma nOl de porfira ~l co~oan~
ce poarta, !?i nu am ,p lange ~e halul 1n care a aJuns.
Nu pretinde dara de a. fi .c instlt. p.entru parul ~el alb,
eand insut i tu t\ necinste~t1, cael !?1 dansul t~ebUle a se
bucura de einste din parte-ti, ea fiind un ob1ect frumos
!?idemn de dnste.
Nu spunem acestea contra tuturor, ~i nici ca cuvantul
nostru este contra batranetei cum s'ar intampla, sau ca
sunt tnturiat, ci contra sufletului care necinste~te batra~
net ; ~i nici ca Ie spunem acestea cu durere pentru eel
ea
131 -
-tranul este ca un Imparat, daca voie!?te,!?imai imparat
dec;1'it .cel c~ are porfir~ tmpa~ateascc1, daca i~i stap1'inel?te
p~t.mde~ !?l, Ie pune m ordme osta~asca; iara daca se
ml~ca dm loc, . ' daca ' se pogoara de pe tron , d a e a d evme
.
b d v
'fo . r.a goste.1 .de bani, slavei de!?arte, impodobirilor ne-
satlUlUl, betlel, ..sau m~niei, sau curvasariilor, da~a i~i
-impodobeJte pen~ capulUl, sau ii unge eu ulei, prin aceasta
arata ca smgur t~1 necinste~te v1'irsta eu voia sa.Si atunci
de ee pedeaps.a oare nu. ar fi vrednic unul ca' acesta ?
~ara sa ~u ~tl ca ace$tia voi cei tineri, caci nici voua
mca nu VI se. permite a pacatui. De ce? Pentruca este
~oara cu putmta .ca ?atranul sa fie tanar, ca precum la
batrAnete, sunt tmen, tot a!?a 1?i contnlriul. Ca precur!l
,a colomcl parul alb . nu po ate s~lva, tot a!?a ~iaici parul
n~gru nu poate impledeca. Deci daca este cel mai ura-
-ClOS lucru ca batranul sa faca de acestea,de
, • A acare m
spus..apOl cu · atat mai mult t1'inarul, caci nici el nu este
seut1~ de. asemenea. acuzatiuni. T1'in.arul numai atunci poate
sa alba lertare, cand este de pllda chern at in adminis-
trarea lucrurilor, .dnd este fara experienta, cand pentru
aceasta are nevOle de timp $i incercare; iara cand tre-
l
bue a ara.ta intelepciune ~i ' barbatie, sau a se stapani de
-darul bamlor, nu poate ave a nici de cat.
~unt imprejurari dnd cel tanar poate fi aeuzat inca
~al ..~lUlt ~e cat cel batran. Acesta are nevoie de 0 mare
mgnJlre, dm cauza batr1'inet~i, care I-a slabit; dara acela,
,care. este in put~re - de vOle$te - d~ a se ingriji singur
pe SlOe, de ce lertare poate fi vredmc, cand nlpel?te mai
m~lt dedi.t cel batra~, cand este razbunator, cand dis pre-
tUle~te, cAnd nu aJuta mai mult decat batrAnul, cand
vorbe~te multe Jara folos, dnd batjocore1?te dnd bA-
fe~te, cand . se i.mbatcl? ~i daccl fiind eli inteiepciune,
-erede ea mmem n~-l "poate invinovati, prive!?te-l ~i aici,
:1
eu~ are m~lte aJutoare la inllemanaj numai daca Ie
VOle!?te. Cael daca poate 11 supara pofta -trupeasca mai
~ult decat p~ cel batran, totu~i are multe mijloace la
lndemana, prm care ilr ptitea face mai mult decat ba-
tr1'inul, ca sa .. imblaozeasca acea fiara salbateca. ~i cari
sunt aeele mlJloace ? Ostenele, cetiri, privigheri, posturi.
 - 132 -,
,par~, zici tu, ce au a face aeestea eu noi, eari nu &UU'"
tew caltlg~ri~? Ace~tea ' mi Ie spui mie? Spune-le lui
Pavel, c{).ci doara e\ zice : «Priveghind cu toata rabdarea
~i. rugt:tciu,,/-ea» (Efes. 6, 18), ~i aiurea: «# purtarea de
gr,ijd a tr1l:pului, sa nu 0 faceti spre pofte » (Rom. 13, 14);
!?i ap,o i el n'a, scris ~cestea numai pentru monahi, ci
J?,e ntru toti cei ce sunt in cet~ti. Nu cumva poate omul
din lume, datoie~te a avea ceva mai mult decM eel sin-
guratec,- a coovietui' cu, fem~ia? Aici desigur ca are ier-
tare, iara in celelalte de loc, ci se cuvine ' lui de a face
totul deopotriv~ eu monahul. ;;i 'f ericirile cele rostite de
M~ntuitorul Christos, nu' S\lot zise numai eatra monahi,
<, _:fiindd\. atunci s'ar pier de totul in lume, ~i am putea In-
vioovat i cruzimea lui Dumnezeu. Daca ferieirile sunt zise
n umai , pentru monahi; ianl omul din lumenu are putint a
de a le indeplini, fiindca el a incuviint at casatoria, iata
at1.lnci 'ea el a pierdut pe toti, caci daca nu este cu pu-
tintaca eel insurat sa fad\. eele ale. calugarilo r ,apoi
at~nci toti sunt pierduti ~i strieati , iara eele ale virtutii
sunt inehise. Cum dara este nunta cin:stita, dnd ne im-
piedeea dela atMea? Deei ee? Este eu putint a , ~i prea
eu putinta, ca cineva sa aiba ~i femeie, 1n acelasi timp
s~ practice ~i virtutea, daea 'voie!?te. Cum? Daca av~n.d
{emei, vom fi ea eei ee nu au; daca nu ne yom bueura
pentru averi, daea yom face uz de eele ale lumet, ea eei
ce nu abuzeaza de ele. lara daca unii s'au impiedecat
'dela nunta, apoi sa ~tie eel nu nunta este piedej;a, ci in-
tentiunea, voia cea lib era care face uz de nunta tn mod
gre~it, _ . fiindca nici vinur nu provoaea betia ,' ei numai
realla intentiune ~i intrebuintarea lui peste masura. Fa
deci uz cu eumpatare de nunta ~i vei fi eel intai intru
tmparatia cerurilor, ~i te vei bueura de toate bunurile.
Caror,a fie ea eu totii sa ne invrednicim prin charul ~i
~i fil .\f)tropia Domnului nostru Iisus Christos, caruia im-
preuna cu Tatal !?i cu Duhul stant se cade slava, stapa-
nirea ~i cinstea, acum ~i pururea ~~ in vecii vecilor. Amin,
~ 133-
OMILIA VIII
«Pe~tru cd tot Arhiereul din oameni luandu-se, pentru
oam~nz se pune spre cele ee sunt eatrd Dumnezeu ea sa
aduea daruri ~i jertje pent1'u paeate care sa poata!p "t· '"
dimp _' ' a tmt
reuna ~u cei ce nu ~tiu ~i se ratiicesc, de vreme ee 1i
d este cuprzns de neputinfe. $; pe1ttru aeeasta dator este
p~eeum pentru popor, afo" fi pentru sine sa aducd pentru
pacate» (Cap. 5, 1:-3).
Voie~te sa arate feri.eitul Pavel, ca aeest Nou Testa-
ment este ~u mul~ ~al ?un deeM eel Vechiu,ianl ae.e asta
o lace punand mal dmamte rationamentel~, - fiindca aici
mmlc nu este trup~sc sau fantastic, Cll- de pilda ' nu este
t~mplu, nu este sfanta sfintelor, nu este preot care sa
A
alba ata~e~ unelt~, ~u sunt ohservatiuni legale, ci toate
sunt mal ~nal~e $1 mal desavar$ite, pentruca nimie nu este
trupese, CI toatesunt , duhovniee,;;ti; de altfel eele duhov-
mce~tl .nu .pot atrage atat de mult pre cei sl~bi, ca cele
trup~~tl. ;;1 acest ~rgument it mi~ca apostolu! in toate
partlle. Dara tu pnve~te intelepciunea lui Pavel: i~i face
inee1?ut euvantarei sale mai intai dela preot. pe care 1n-
contmu,u il numest~ Arhieren. si del a el eel intai arata
?eose~lrea. De acela mai intai arata , ee este preotul. cari
?unt. slmbolele preotului, si cari , snnt ale preotiei. Dara
I se Impot.nv~a apostoluiui faptul ea Christos nn era nid
nob)i. mel dIn. neam Dreotesc. si niei n'a f()~t nrent pe
pa~ant,-. Ca~1 cum se putea sa fie preot? Deci,- preeum
a fae,ut 10 epIstola eatra Romani 1) eand avand inainte 0
chestmne neprobabila - daca eredinta lace cetace n J
putu[ usreneala omuiui , ~i legea, ceiace nJ~ putut fac:
eu .alte cuvmt.e omul eu sudoarea fruntei sale- s'a re-
fuglat la .Pa~r~arJ1Ul Abraam ~i la acel timp a redus totul,
tot a~a $1 ,alcl, un de ~r0ie~te 0 ' alta cale a preotiei, pu-
A
nand-o mamte dela cel ce ' au preeedat. ;;i preeum atunci
c~n~ vorbe~te de pedeapsa . n~. pune inainte numai gheena,
CI !?l cele petrecute. c~ 'p~nntll lor, tot a~a ~i aici, 0 ade-
vere!?te aceasta mat total dela' cele de fata. Trebuia ca
.) 'A se vedea Cap. 4.
 - 134 "-
cele p~mante~ti sa fie adeverite dela cele cere~ti, dara.
cand auditorul este slab ~i neputincios, se intampla cu
totul din contra.
Deci, acurn pe cele care ~unt comune el Ie pune mar
intai, dupa care arata s~perioritatea. Caci superioritatea
prin comparatie l astel devine, cand in unele este corri'una
iar:). tn alteJe covar~e~te, iara daca nu este a~a, nid
comparatia nu se poate face.
«Fentrued lot Arhiereul din oameni luandu-se» aceasta
este comun !iii lui <::hristos - «pentru oameni se pune~
spre cele ee.sunt catra Dumnezeu» -!?i aceasta deasemenea
-cca sa aducd daruri !i jertfe pentru pdcate»-:;;i aceasta.
insa nu in totul, iara celelalte de loc~ «Ca sa poatd pa-
tinzi dinjreunaeu cei ce nu ftiu 1i se ratacese». Aici in
fine este superioritatea. «De vreme ce fi el este cuprins
de neputintc.', fi pentru aeeasta fta,1or este, 'precum pentru
popor, afa fi pentru sine sa aduca pentru pdcate». Dupa
aceia ~i alt-ceva nIai adaoge, acela ca .de altul a fost
trirnis, ~i n'a venit cu dela sine hotarare. In fine ~l
aceasta este comun.
e $i nimeni ~ingur nU-ft -ta lui 1i cinsie, ci cel chemat
de Dumnezeu, ca fi Aaron» (Vers. 4). Aici ~i altceva lasa
a se inrelege, adica ca a fost trimis de Dumnezeu, ceia
ce dealtfel ~i Christos vorbind Iudeilor, intr'una Ii spunea:
c: Cel ce m' a trimis pe mine, mai mare dedit mine este"ll-
:;;i ca 'l.n'am venit dela mine insu'mi» (loan 12, 49, 8,
42). Mi se pare inca, ca aici face aluziune $i la acei a~a
zi~i preoti, cari se furi~ase, ~i cari nu erau preoti,. caci
stricase Iegea preotiei. . Ru~meze-se ~reti?ii, c~ri tagaduiesc ' ca el a fost in trup.
cAfa ;i Christos nu singur pe sine s' a preamdrit a Ii
Arhiereu» (Vers. 5). «Dara, zici tu, cum a fost hiroto-
nisit de muIte-ori, ca :de pilda atunci cand a odraslit
~oiagul, dnd s'a pogorat foc ~i a mistuit pre cei ce
voiau a s~ri pe deasupra in preotie, in tirnp ce aici eu
totul din contra, caci nu numai ca nimic nu a patimit,
ci incil s'a ~i preamarit». ~i de unde 0 invedereaza
aeeasta? De' la prorocie. Nimic nu are simtitor, nimic
va'zut, de aceia confirma faptul dela prorocie, dela cele
viitoare.
«Ci ecla ce a grait cdtra ddnsul: Fiul meu e1ti ~u, ell
135 -
astdzi te·am nascut». ~i ce are a face aceasta cu FiuI;
«Are a face, zice, cael aici este pusa din capul locula
?ovada ca ~ fost hirotonisit de Dumnezeu». :< Precum ,>,
mtralt I(le zzce.- Tu e#i preot in veac, dupre randueala
lui M ellzisedek )} (Vers. 6). Catra cine deci sunt zise
aces~ea? Cine este dupre randueala lui Melhisedek? Ni-
~em altul ~ de cat Ch~istos, ?aci toti erau sub lege, toti
cmsteau Sambata, tOtl se taIau imprejur, :;;i nid unul nu
putea arata alt-ceva
Care in zilele trupulUi sau cereri # rugaduni catrd
aLa ce putea sa I mantuiasca pre dansul din -moarte cu
strigare tare !i cu lacrami aduea.nd, pi /iind auzit pe~tru
buna sa cucernicie, macar cd erea (iu, s' a in vatat din
c~/e. ce a Pdtimit, ascultarea» (Vers. 7, -8). Ai vazu~, ca
mmlC ~alt .~.u se arata ~ici~ de cat ca se pune de fat a
mar~ lOgnJ1r~ a Tat~IUI, ~l dragostea lui 'cea nemarginita?
C~Ct ..ce vOJe~te pnn expresiunea «cu .';trigare tare h
N!cam nu ~PU?~ aceasta evanghelia, nici ca a plans .ru-
gan~u~se. !iiI mCI ca a faeut aceasta cu strigare. Ai 'vazut
ea aici. e vorb~ de pogoramant, caci n'a spus ca s'a
rugat slmplu, CI «cu strigare tare h. «$i /iind auztt pentru
b~na sa cucernicie, zice, macar cd erea Fiu, s' a invatat,
~tn c:le ce a patimU, ascultarea. $i /acandu-se desavar1it,
s a facut tuturor r.elor ce-I asculta pre el pricina de man-
tui re vefnica,. numit . jiind de' Dumnezeu Arhiere,,:,-, dupre
randueala luz Melhzsedek» (Vers. 9. 10). Fie ~i cu stri-
gare; de ee insa ~i tare, ~i ' inca cu lacrdmi?
«-:4ducand, zice, 1i fiind auzit pentru bun a sa cucernicie».
Dara ~e. spm! FlU! ,lUi Dumnezeu a fost auzit pentru buna
cuc.ermcle? ~l . ee s ar putea zice mai mult despre Pro-
rOCI? Dara care este aici continuitatea ideii tl.fi fiind
a~zit p~ntru buna sa cuce"rnicie, mdcar ca era fiu, s' a in-
vatat dzn celc ce a patimit, ascultarea »? Care ascultare ~
eel ce a' ascultat pana la moarte mai 'nainte de aceast~
ca Fiu al Tatalui, cum· dea invatat dupa ~ceia? Ai v'azut
ca. aid se vorbe~te de trup? Ca<;:i ' spune· 'mi: avea ne-
vOle de. Total,. c~ sa poata scapa de moarte? ~i de aceia
era intnstat'!?l Zlcea: cDe este cu putintd, sd treacd de
fa mine paharut aces/a»? Nicain: insa, fiind · yorba de
 - 136--
inviere, n'a avut nevoie de Tatal, ci din contra inca, se
proount a zieand : <Stricati biserica aceasta, ~i in trei zile
o voiu ridica pre dansa» ~i Putere .am a-1Jii pune sufletul
~i p?ltere am alua» (loan 2, 19, 10, 18)~i nimeni nu'!
ia pre ef de fa mine, ci' eu if pUiu pre eL de sine'mi'l>
(Ibid.). Decice este aici? De cine avea nevoie? ;>i iara~i
zieea: lata ne suim la lerusalim, ;i /iul omuLui se va da
A1'hiereilor ~i cdrturarilor, fi-I vor iudeca pre el sprf!
moarte, #-1 vor da pre el neamurifor ca sd-l batjocoreascd,
sa-l batd, fi sa-I rastignecLSca, # a treia zi va invia» de
unde se vede ,ean'a zis: «rna va ioviea Tata\»_ Deei,
cum de a avut trebuinta pentru aceasta? Dara pentru
cine oare se ruga el? Desigur ca pentru eei ce crezuse
lui. Ceiaec el spune, aeeasta inseamna: este ascultat eu
u~urinta. Fiindea ludeii nu aveau peotru dansul 0 parde
cum ar fi trebuit, zice apostolul ca a fost auzit, ceia ce
dealtfel chiar !?i iosu~i Christos lodemnand pe ucenici, Ii
zicea: «De m'afi iubi pre mine, v'a/i Ii bucural caci am
zis voud: merg la T aidl, ca Tatdt meu mai mare de cat
mine este» (loan, 14; 28). Cum insa el nu se slavea pre
sine, el care s'a de~artat pre sine, care s'a dat pre sine
pentm paeatele oamenilor? · «care s'a dat pre sine, zice
pentru pacatele noastre» , ~i iara~i: «Cel ce s' a dat pre
sine singur pref de rascumparare penttu toli» (Galat.
1, 2. I Timoth. 2, 6). Deci, ce insamoa aceasta? Ai
vazut dara · ca el vorbe~te acestea, pentru trupul sau? Tot
a~a !?i aici. <Macar ca era riu, ziee, a fost auzit pentru
buna sa cucernieie». Cu alte cu vinte apostoiul voie!?te a
arata ca aceasta este mai mult din sucGesul sau, dec at
din harul lui Dumnezeu. «Atat de mare ii era evlaviea,
zice, in cat ca ~i pentru aceasta a aratat respect ~i sfiala
tat a de Dumnezeu. A invatat a asculta, a se supune lui
Dumnezeu».
$i jdeandu-se desavarfit zice, s' a faeut tuturor eeLor ce'l
'Zsculta pre el pricina de mdrturisire ve~niea». Aici iara!?i ·
arata cat de mare este ea~tigul urmat din patimiri 1?i su-
terinte.. 4l Daea el, Fiul lui Dumneze'u, zice, a castigat
prin faptul ca s'a supus patimirilor, apoi ell atat mai
rnult noL). Ai vazut dara c1 tot ce a vorbit despre su-
?unere, a fost eu scopul de a face auditoml ca sa,
137 -
asculte. Mi se pare ca i-se abatuse din calea cea dreapta.
«Din cele ce a patimit\ zice, a invatat a se supune in-
tr'una lui Dumnezeut_ <$i facandu-se ,desavarfit» prin
patimi. Aceasta deci este perfect,unea sau desavar~irea'
morala, ~i prin aceasta trebuie a ajunge la perfectiune.
Ca el nu nun'lai pe sine s'a mantuit, ci ~i altora s'a facut
pricinuitor de mantuire cu prisosin~a) dupre cum !$i zice:
«~l I aeoszdu-~e desavar#t~ s' a facut ~uturor eelor ce.f
aseultd pre el pricina de mantuire ve~niea».
«Numit /iind de Dumnezeu Arhiereu, dup-i-e randuiala
lui Melchisedek, ' pentru care mult este nouii cuvdntuf, ;i
cu anevoe tdlmacindul a g1'dh (Vers. 10-11). Urman i
a ,aduce yorba de deosebirea in preotie, mai intai ii eearta
pre dan~ii, arcitand ca 1?i un astfel de pogoramaot a fost
lapte pentru dan:;;ii, ~i peotm ea erau prunci, apoi a sta-
ruit tnea mai mult in chestiunea tmpului sau, !$i vorbe!?te
ca pentru' un drept oarecare. ~i prive~te ca nici nu a
tacut in totul cu aceasta Yorba, ~i' nici n'a spus-o pe
deantregul, pe deoparte spre a ridica cat mai sus cuge-
tele lor, facandu-i de a fi desavar!?iti, ~i sa nu fie lipsiti
de dogmelece1e mari, iara pe dealt a spre a nu-i lasa
ca sa Ii se intunece mintea lor.,
«Pentru care) zice, mult este noud euvantul, $i ell ane-
voie tilmacindu-l a grai, de vreme ee nefJutincio# (trandavi)
v-ali facut cu auzurile». Fiindca dan~ii nu aud, de aceia
~i cuvantul eu anevoie este talmacindu-l a grai, caci cand
cineva vorbe!?te catra ni~te oameni, cari nu urmaresc eu
. bagare de seama ~i nici nu pricep cele graite, desigur
ca a Ii talmaci bine nu va putea. Dara poate ca eineva
dintre voi, cari stati aici de fata, se tulbura, !?l eonsidera
faptul ca 0 mustrare, daca din pricina Ebreilor a fost
impiedecat a auzi cuvinte desavar~ite. Po ate, deci, ca ~i
aiei - afara de putini - vor fi multi ered de ace~tia, a~a
ca s'ar putea zice a:;;a:;;i de voi i dara eu Ie spun acestea
pentru cei putini. Deci dara, a taeut el, sau ca poate
~i-a reluat !?irul vorbei in cele ce urmeaza, tiieand celaee
a faeut in epistola catra Romani? Caci ~i acolo dupa ee
mai intai a inchis gura eontrarilor sai, zi.cand: «Ci 0
omule! fit cine efti care raspunzi impotriva lu.i Dumnezeu~
(Rom. 9, 20)? - la urma adaoge deslegarea. Eu insa il
 - 138-
~red pe Hansul mCI ca cum ar fi tacut cu totul, dar~ nici
ca ,ar fi grait pe fata, spre a aduce audit~rul l~ cel~ ce
el dorea. Caci amintind ~i spunand lucrun man, can se
\Tad in cuvantul lui, prive;;te cum in cearta laudandu-i In
acela~ timp. ,Dara aceasta este intelepci~mea lu~ Pavel ce
se vede pururea,ca pe cele greu. de pncepu~ , ~a Ie ~mes­
teee eu cele bune ~i placute, cela ee face ;;1 In eplstola
c;ltra Galateni, zicand: «AJergati bine; cine v' a opril'»?
;;i .. Atatea ati patimit in zadar, de este ~i in zadan ?
;;i .. Eu am nadejde de voi in.tru Domn~l» ~C:alat. 5. 7:
3, 4. 5, 10), - ' eeia ce face ;;1 ca ace~tta, zlca~d: «/nsa.
avem adeverire pentru voi, iubitilor. de cde mat bune,. ~t
care selin de mantuire» (Cap. 6, 9). Doua face el alCl:
nici nu intinde yorba, dara nicinu-i lasa sa cad a ; ca
daca exemplele altora sunt . deaj.uns spre a de~~epta au-
A
ditorul, ;;i a-I. mi;;ca, dara mal ales can~ c,meva are
exemplu chiar cu sine, ;;i i~i p.oronce~te sle-;;~ de . a se
mi~ca eu zel, deja a introdus pnn ~ceasta 1n sme-li;I P?-
sibilitatea invataturei. Aceasta dec 1 tnvedereaza ca pnr~
asemenea expresiune apostolul nu-i lasa sa cada, ca cel
ce erau foarte desnadejduiti sau- ca unH ce'pururea era~
rai, ci ii sprijine cu speranta ca odata poat~ vor devem
buni.
i< Cd datori {zind voi de a fi invd(dtori pentru vrerne'»
(Vers. 12) zice. Aici arata ~a 1i cre.~use .de mult tim~ ;;i '
ea sunt datori de a 1nvata ;;1 pe altn. Pnve;;te-l pre dan-
suI cum intr'mia se cazne;;te pareca de a veni la vorba
de' Arhiere u , ;;i cum pururea 0 amana, caci aseulta. c.um
a fostinceput : «avand Arhiereu mare care a strabatut
cerurile» si trecand cu vederea a spune cum este mare,
zice iara;;( «ca tot arhiereul din oameni luandu-se, .~entr~
oameni se pune, spre cele ce sunt catre Dumn;zeu» , ;;1 l~r~;;l:
«Tot a~a ~i Christos nu singurpre sin.,e sa preamr:nt.'a
Ii Arhiereu", ;;i iara~i: « Tu e~ti preo: zn .veac Adupa ran-
duiala lui Melchisedek» - la orma lara;;! atnana yorba,
zicand:' «care in ZileLe trupului sdu cereri # rugaciuni adu-
cand». Deci, dupa ce de atatea ori s'a oprit pe loc c~
vorba, ca ;;i cum pareca justificandu-se de. aceasta hezl-
tare, li-ar spune: «Voi sunteti cauza". Vat! cata deose-
bire, caci fiind datori voi a invata pe a1tii,iata ca acum
- 139-
nu mai sunteti ' mCI m~car simpli ueenici,ci eei mai de
pe urma dintre ucenici. «Cd datori /iind, zice, voi a Ii
invatdtori pentru vreme, ia1'd;i va trebuie~te sa va invd-
lam pre voi, care sunt literite (stihiile) incepaturei cuvin-
telor lui Dumnezeu }) . Aici vorbe~te de omenie, ca adeca
precum cel ee invata carte mai intai trebue a invata lite-
rile. a~a ~i aici, mai intai invatau cele ale 'inomenirei lui.
~~ vazut dara care este cauza pentru care graie;;te
umlhte? Tot a~a a facut Pavel ~i cu Athenienii disputan-
du-se 1ji zicand: «Deci anii ne;tiinlei· acestuia trecandu-i
cu : vederea Dumnezeu, acum porunce;te tuturor oamenilor
pretutindeni sa se pocaiasca, pentru cd a pus ziua, intru
care va sa judece /umea intru dreptate, prin . bdrbatul pre
care mai 'nainte I-a, randuit, dand credinjd tuture?' invi-
, '
indu-L pre dansul din morti» (Fapt. Apost. 17, 30-31).
De aceia daca are a spune ceva inalt, el 0 zice .aeeasta
in scurt, iara pe cele umilite de multe ori ~i in multe
' locuri ale epistoliei Ie vei gcisi puse inainte. ~i asHel se
invedereaza eeia ce este inalt, dici ceia ce este foarte
umilit, nu lasa a se banui a~a ceva de Dumnezeire. · A~a
~i aid se pastreaza nec1intita ideia, unind cele umilite
cu omenirea, ian! eauza nu era alta, decat ca dan~ii nu
erau in stare inca de a auzi despre lucruri desavar~ite. '
lara ac~asta a insemnat-o mai ales in epistolia catra Co-
rintheni, zicand: «Caci cand este intru voi ravnire ~i pri-
gonire ;i imperechere, au nu suntefi trupe;ti» (I. Cor. 3; 3) ?
Prive~te tntelepciunea lui cea mare, cum el In mod po-
trivit ~i tn , raport eu patimele ce-i stau inainte trateaza
tn tot-deauna ehestiunea. Acolo de pilda slabiciunea lor
v~nea eel mult din ne;;tiinta, ~i mai ales din paeate, iara
aici venea nu numai din paeate, ei ~i din scarbele ~i ne-
cazurile ce Ie aveau intruna. Pentru aceia intrebuinteaza
!?i cuvinte de ace lea care pot sa arate deosebirea, zicand
de· pilda ca ei au devenit lene~i ~i trandavi, in loc de
trupe;;ti. Acolo sunt trupe~ti, iara aici, fiindca ~i scarba
era ~ai mare, sunt lene;;i. Aceia n-au putut suferi, din
cauza ca erau trupe~ti, iara ace~tia au putut, caci cand
el zice: «Neputincio,ri (trandavi) v-ali facut cu auzu1'ile}) , tn-
vedereaza eainainte dan!?ii fusese sanato;;i ;;i suflete~te,
ca fusese putemici, ca erau inflaearati de bunavointa, pe
 - 140 -
care Ie-o marturisqte ~i dupa aceia. «$i v-ali fdcltt aceia
cdrora vd trebuie#'e\ lapte, iara nu hrana vartoasd". Prin
yorba de lapte, el intotdeauna <tnte1ege cuvantui urriiiit,
care se potrive$te celor simpli.
«Cd datori jiind voi a Ii invd/dtori, zice, pentru vreme'l!
adeca ca, «de oarece v-ati mole~it ~i v-ati injosit, apoi
deaceea tocmai sunteti de a va imputernici pentru timp».
N ume~te lapte pentru ca se potrive1?te cu pruncii, iara
aceasta este contrar celor desavar~iti, carora Ii este va-
tamator de a petreceimpreuna cu aceia. A~a ca nu trebuie
de a se introduce acum cele ale legei, ~i ' nici a se face
comparatia dela acelea,ca a fast Arhiereu, ca a jertfit ~i,
ca s'a rugat c~ strigare tare 1?i culacrami. Prive~te cum toate
acestea ni stau de fata; pe da.n~ii ii hrania atunci de ~i nicaeri
nu Ii sta de fata. Deci, adevarata hrana este euvantul lui
Dumnezeu. « Voiu trimite foamete pe pamant, nu joamete
, de paine, nici sete de apd, ci foamde de a auzi cuvantul
Domnului» (Amos, 8, 11.) «Cu lapte pre voi v-am hrdnit
ial'a nu cu bucate». (1. Covintheni, 3, 2). I) N'a zis «v-am
hnlnit 8&p8l~a, ci <v-am adapat» ({Z7t6'ClO'a~, caci laptele
nu este 0 mancare, ci lor Ii s-a dat lapte in loc de ,bu-
cate,ca ~i eO'piilor mici, cari nu pot manca paine. ~i n'a
'zis «aveti trebuinth, ci «vati fdcut aceia edrora vd tre-
buiejte lapte, iard nu hrand vartoasd» , adeca, ati devenit
a~a, ca aveti trebuinta de lapte, iara nu de bucate; adeca
sioguri voi ati voit a ajunge aicL . «Cdci tot eel ce e,ste
piirta! laptelui, nu este !tiutor de euvantul dreptd/ei, cact
prunc este» (Vers. 13). Aiei mi se pare ca face aluziune
:;;i la modul de vieata, ceiace ~i Christos zicea: «De nu
va p'risosi dreptatea voastrd mai mult de cat a Cdrtura-
rilor ji a Fariseilon. (Math. 5, 20). Tot a~a 1?i apo-
stolul zice «nu este ~tiutor de cuvantul dreptatii .. , adeca
ca eel ce nu este stiutor de filosofiea cea de sus, de
sigur ca nu poate ~vea 0 vieata desayar~ita # exactd sau .
ca priw. . yorba dreptate de aici, el nume~te pe Chnstos
1) OriginaluI este: "rtiArx o!1rXC; €1tonorx, 00 opoo!1rx '.CIt lapte ,pre voi
v-am' "ad iipat, iara nu cu bucate". In edi~ia noastra s-a tradus aoristuI . 51tOnaa
prin hr(init, spre a avea fraza inte1es. VerbuI 1tOttrO) insa nU ' inseamna a
hrani (pentru care este verbuI Tps40)-~p§t'{0), ~i a . tlci.ii a adapti, a~a ca .
, tradueerea exacta este: Glf lapte pre VOl v-am adapat :ara,nu cu bllcate. ,
- 141 -
~i cuvantul ' eel inalt despre dansul. Li-a zis apoi ell «v-ati
faeut trandavi~, dara cum ~i ee fel, n'a mai adaos, ei i-a
lasat pre dan~ii sa judeee singuri, eaci _el n-a voit sa-~i
taea e~vantul greoiu. Galatenilor seriindu-li sa :;;i minuna
de sehlmbarea lor, in aeela:;;i timp se tndoia, eeiace este
'cu mult mai mare pentru ' incurajare, ca:;;i cum ' nu s'ar
fi a~teptat nici-odata la aeeasta, - eaci aceasta este 1n-
doeaIa despre un fapt. '
Ai vazut cum pruncia este alta, :;;i cum desav~r~irea
este alta? I?eci, sa ne facem desavar~iti in a~a fel, . caci
este cu putlOta ca bMrani:;;i tineri sa ajunga la 0 ase-
menea desavar~ire, :fiindca nu este doara de la natura
ci vine del a intentiunea noastra, de la liberul arbitru. <lard
acelor desavar#/i este hrana cea mal vdrtoasd, care prin
?nulta obi~nuintd au sim/irile invd/ate spre alegerea binelui ~i
a rdului,). (Vers. 14), pe dnd aeeia nu aveau simtirile inva-
tate sau exercitate, ~i niei nu ~tieau binele ~i raul. Aiei el nu
vorbe:;;te despre vieata, prin expresiunea «spre alegerea bi-
nelui ~i a rdului », ,caci aceasta este cu putinta oricarui
om de a cun_oa:;;te, ~i este u~or chiar, ei spune de dog-
mele inalte ~l . s;1natoase, despre cele strieate ~i 1njosite.
Pruneul nu :;;tle a deosebi mancarea buna de cea tea .
ba tnca d~ multe ori t~i pune in gura tarana sau pra£,
sau alteeva vatamator, ~i toate tn fine Ie face tara sa
~eosebiasea" Nu tot a~a tnsa' sunt cet desavar~iti. Aceia,
ZIC, sunt eu bagare de seama la toate, :;;i i~i pleaca la
urec~ea ' l,a ori~ee f;1r;1 sa cerceteze. Mi se pare ca :;;i pe
ace:;;ha 11 in VlOovate~te, ca pe unii ce se invartesc in
toate partile la intamplare, fiind azi cu unii maine cu
aitii, ceia ce !?i cam pe la sfar~ita dat a i~telege, zi:-
efl.nd: "La invdtaturi streine # de multe feluri sd nu va
mutafi» (Cap. 13, 9). Aceasta este «spre alegerea binelui
~i a rdulUh "Cd utechia ispitefte cuvintele gat/ejul
gusta bucatele ». (lob 34; 3) iarci sufletul cearc~ vorbele.
') Deci, iubitilor, . ~i noi sa eunoa~tem acest lueru , <:i y
nu eumva d aca aUZI ca nu este ludeu, nici Elio, nici
p~rt~ barbclteasc;1 sau femeiasca, deindata sa 't i inehipui
caclOeva este cre~tin, t:i cerceteaza-i vieata, cerceteaza-i
.) Partea mor~; Despr~ meditarea sfinlelor seripturi, \OJ eli Esdra dupa ce
au fost arse ciirple, a copleat (a prescris) cartile sfintei scripturi. (Veron).
 - 142
in fine toate celelalte,. fiindca ~iManiheii, i?i t~ate cele-
lalte crezuri li?i pun .aceasta masca, spre a ini?ela astfel
pe eei simpli; ci daea avem simtirile sufletului exercitat~
spre alegerea binelui 1?i a raului, put~m cun?ai?te ?e ~?1l
ca ace~tia. ;;i cum oare poate de'lem excrcitate slmtlfll~
noastre? Prin necontenita auzire, ~i prin invatarea Sfintel
Scripturi. Cand noi ne punem inainte planul hotarat;
caud noi auzim si astazi, i?i maine, ~i cand inceream daea
este binea';la, totul cunoai?tem, totul 1?tim; chiar daca
poate astazi n'ai prieeput, de sigur ca maine vei pricepe.
«Au simtirile invdtate» zice. Ai vazut, ca noi trebuie de
aexercita auzul in ascultarea celor sfinte ca nu cumva
sa vorbim de lucruri straine? «/nvata-te} zic,e, spre ale-
geycabinelui fi a raului», adeca a fi cu exp.er~ent;)·
Unul de pilda zicc ca nu este inviere, altul ca mmlC nu
a1?teapta din cele viitoare, cela,lalt zice ca .altul e~_te Du,?-
nezeu unul altul ca Christos i~i are inceputul dm Mana.
;;i privei?te cum de ~ndata din cauza necumpatarei lo.~
tot i au cazut, unii facand mai multi de cat trebue, altl~
mai putin. De pilda, mai 'nainte de toate este crezul lUI
Marcion. Acest crez introduse-'se un alt Dumnezeu, care
nu erea. lata aid prisosul in credint a . Dupa acel crez
vine eel al lui Savelie, care zicea ca Fiul, Dahul sfant ~i
Tatal este una 1?i aceia~i persoana. Apoi vine crezul lui
Marcel 1?i Fotino, care invata acelea1?i. Vinea. apoi .c.el al
lui Pavel al Sarnosatelor, care zicea ca Chnstos I1?1 are
lnceputul din Maria. Apoi cresul Mani?eilo~, lcar~ e mai
nou de cat toate, i?i in fine crezul 1m Ane ) ~l altele.
De aceia dara am primit credinta, ca sa nu fim siUti de,
a privi la atatea crezuri si lucruri, ci t~t ceiacc. ar adaoga
dneva , sau ar scoate din aceasta credmta,
. .
'
nOl sa 0 con-
sideram ca strain i?i fali?' Dupe cum cel. ce dau canoa-
nele nu silesc de a lua alte masuri multe, ci poruncesc
de a tinea cu tarie eele deja poruricite, tot a~a 1?i eu dogrnele.
Dara .nimeni nu voeste a 6. eu bagare de seama la:
sfintele scripturi, dici dadi amfi cu luare' aminte, nu
nurnai ca am eilde.a in ini?elaciune, ci inca si pe altii ca-
zuti i-am scapa, si i-am scoate din primejdii. Osta~ul cel'
t) TOllte aceste crezuri au bantuit Biserica in: secolele dint~i ale cre~ti­
ni!lmului.
- 143-
puternie nu numai lui i9i poate fi de [olos, ci 1?i pe aJtul
ce sta de fata il scapa, ~i-l sloboze~te de rautatea dus-
manilor. Dara acurn sunt unii cari nid nu ~tiu daca su~t
sfintele Scripturi, desi Duhul Sfant a9a a ieonomisit lucru-
rile, Incat ca ni s'au pastrat neatinse; $i priviti din In-
ceput ca sa cunoa~teti filantropia cea nespusaa lui 'Dum-
neze? Au insufla~ ferie~tului Moisi de a sapat tablele legii,
I-a tmut patruzecl de ztle pe munte, si iara~i pe atatea,
ca sa-i dee legea. Dupa aceia a trimis ~i Proroci, cari
aup<1timit mii de rele. Au venit apoi razboae, in care
multi au fost omorati, iara cartile sfinte au fOS'l arse.
Dadi a insuflat din nou altui barbat minunat, ca s~ Ie
adune ~i sa Ie prescrie· - lui Esdra, zic - care le~a ~i
copiat din nou, dupa rama~ite1e gasite. Dupa aceia a
a iconomisit de a fi traduse in limba greaca de cei ~apte­
~eci cari Ie-au ~i explicat. A venit Chrbtos, le-a primit,
lara apost?lii Ie-au impra~tiat in toata lumea, Christos a
.facut \semne ~i minuni. Ce s'a mai intamplat inca dupa
atatea imprejurari? ;;i Apostolii Domnului au scris, pre-
cum a zis si Pavel: «S'au scris spre a noa~tra invatdtura,
la care slar~iturile veacurilor au ajuns» (I.eor. 10, 11),
~i Christo~ iara~i zicea: «Va rataci/i neftiind scripturilo
(Math. 22," 29). Inca ~i Pa vel iara~i zicea: «ca prin rab-
dare # mangaerea scripturelor,. nadejrle sa avem» (Rom.
15, 4); !;ii iara~i: «Toata scriptum este de Dumnezeu in-
suflata ;i de folos» (II. Timoth. 3, 16), ~i aiurea iara~i:
«Cuvantul lui Chri~tos sa locuiasca intru voi bogat:.
(Colos. 3, 16). Dara ~i Prorocul zice: «$i in' legea lui va
cugeta ziua ~i noaptea», cum ~i in alt loc: «Toatavorba ta
sa-Ii fie la legea celui inalh (Ps. 118, 103, Sirah 9, 15),
sau ~i aiurea, unde zice: «Cat sunt de dulci gatlejului
meu cuvintele tale» (Ps. 118. 103), - nu zice doara ca-
uzului meu», ci «gatlejului meu» ~i inca «mai mult decal
mierea gurei mele». Inca ~i Mois! zice: «Spune-le jiilor
tai, fi li graie~te lor cand ~ezi in casa, # cand mergi pc
cale, cand te culci fi cand te scoli» (Dent. 6, 7), sau «De
acestea sa gande#i» , zice, 1?i muIte.. inca ar mai gasi ci-
neva la fel.
Cll toate acestea insa, sunt unii cari nici nu 1?tiU: daca
exista sfintele scripturi. De aceia nici nu este printre noi
 --- 144 -
mmlc sanatos, nImlC bun. Dara daca cineva ar voi Sa
Cunoasca regulele osta~e~ti, este nevoie ca el sa inve~e
mai tntai legile militare; ~i daca ar voi sa cunoasdi me1?-
te~ugul zidirei sau al comanduirei unui vas plutitor'l sau
in fine altceva, trebuie ca el mai Intai sainvete cele ale
me~te~ugului aceluia, - aici fnsa nimeni nu voie~te a face
a~a ceva, de 1?i :;;tiinta aceasta are nevoie de 0 mare
privighcre ~i nedormire~ Cum ca :;;i invatatura sfintei
scripturi este un me~te~(;g, asculta ce spune Prorocul:
«venifi /iilor, zice, ascultafi-ma pre mine, ca Jrica Doil'!-
nului va voiu invdfa pre voi». (Ps.33, 12-14). a~a dara
frica de, Dumnezeu are 0 mare n~voie de inva~atura. Apoi
zice: «Cine este omul cel ce voiefte vieafa, carete iube~te
sa vazd zile bune? oprefle-fi limba ta de/a rau, ~i buzele
tale ca sa nu graiasca vicle~ug~. Dara oare :;;titi voi cine
Ie-a spus acestea? Nici eu nu :;;tiu, afara de putini, ~i
chiaf ace~tia iara:;;i, daca yom aduce marturii din alta
parte, va vor spune acela~ lucru. Ca i,a ta de pilda va
voi spune aceia~i zicere opusa cu alte cuvinte: «Spala-
/i-va, curdfili-va, ~tergefi rautafile din sujletele , voastre
dinaintea ochilpr mei, parastfi-va de rautiifile voastre, in-
vafafi-vii a face bine, cautafi judecata1> (Isaia 1, 16-18)
«OPrrfle-fi limba ta dela rau, si Iii binele» , « lnvdfafi-va
a face binele». Vazut-ai cum fapta duna are nevoie de
invatatura ? Unul zice de pilda: «Erica Domnului vii voiu
flttJafapre voi», un altul zice: «lnviifali-va a face binn.
~i oare :;;titi un de se gasesc acestea? Nici eu nu ~tiu,
aiara .de putini, - de :;;i in fie-care saptamana cate de
doua ~i de trei ori vi se cetesc aces tea, ~i de ~i ce-
tetu1 ridicandu-se ca sa ceteasca, mai tntai spurie a cui
este cartea de pe care cete~te, a carui Proroe, apostol
sau evanghelist, :;;i numai dupa aceia cete:;;te, a~a ca va
sunt lesne de inteJes, :;;iputeti amr nu numai ee este scris
acolo, dara ~i pricina celor scrise, cum !?i cine anume
Ie-a scris. Insa toate sunt in zadar, tdate de prisos, caci
toata graba ,no astra se iodreapta spre cele pamante~ti,
~i nici un cuvant des pre cele duhovnice~ti. De aceia
ch iar nici celep:\mante~ti nu se desfa!?ura dupa dorinta
tloastra, ~i din aceasta pricina multe greutati se nasc.
Caci Christos zice de nilda: «C(1utati inni 1:nMi 1mllnrn;;;"
145 - '
lui Dumnezeu # dr'eptatea, ~i acestea toatese vor adaoga
voua ~ (Math. 6, 33), - ~i accstea spune ca ni se vor
da din prisos in parte - noi insa am rastumat lordinea
lucrurilor, ctici caut~mpamantuI ~i bunurile ceIe de pe
pan:ant, ca acelea date DOUa ' din prisos in parte. De
acela nu avem nici pe acest~a, nici pe aceIea.
Sa ne d~~teptam dara odata, ' ~isa devenim doritori
de cele viitoare, ciici atunci vor urma ~i aceste de aici.
De altfel nici nu se poate ca eel care cauta cele ale lui
Dumnezeu, sa nu se bucure ~i de cele pamante~ti. A-
eeasta este hotarirea a insu~i adevarului care Ie spune.
Dec1 sa nu facem altfeI, iubiplor, ci sa pritnim sfatul lui
Christos, ca nu cumva sa credem din toate. lara Dum-
nezeu, este in stare a va convinge ~i a ' va face mai buni
Intru Christos Iisus Domnul nostru, caruia impreuna cu
Tatal ~i cu Duhul Sfant, se eade slava, stapanirea ~i cin-
stea aeum ~i pururea ~i in veeii veeilor. Amin.
OMILIA IX'
<Pentru aceia Idsand cuvantul inviitaturei lui, Christos,
sii ne ducem spre savar~ire, nu ia1'ii# temelie a pociiinfei ,
pUind din lucruri moarte~ ~i a credintei intru DU71lnezeu I
# a invdtiiturei botezurilor, ~i a punerei manitor, # a
, invierei mortilor, ~i a judetului celui ve!nic. $i aceasta
Vom face, de va voi Dumnezeu». (Cap. 6, 1-3).
At i auzit de cate a invinovatit Pavel pe Ebrei, cari
voia pururea sa ~tie cele despre dan~ii, ~i cu drept cu-
vant. «Cii datori /iind a Ii inviitatori pentru vreme, iarii;i
vii trebuiefte , sa va invatiim pre voi, cure sunt stihiiLe (li-
le,He) incepiilurei cuvintelor lui Dumnezeu'ill, ziee: Ma tern
ca nu cumva sa se poata zice aceste~ ~i catra voi, ca
fiind datori a _fi in.vatatori pentru vreme, voi n'ati trecut
n.ici macar randul ucenici)or, ei pururea auzind acelea~i
1?1 despre aeelea1?i, voi va gasiti astfel, ca si cum n'ati
fi auiit pe nimeni. D~ v'ar intreba cineva, ni'meni dintr~
voi n'ar putea raspunde, de cat poate [carte putini .
Dara aceasta nu e 0 paguba mica, caei de. multe:Ori
10
 - 146 - ,
dascalul voind a pa~i mai departe, (~i a s~ ating: de c~­
vinte mai inalte ~i mai misterioase, tOtU~1 nu-l mgadm~
nebagarea de seama a ucenicilor. Precum se intamp.la ~~
cu dascalii, cari sunt siliti ca intr'una sa repet~ copl1ulul
acelea~i 1itere, pe care el le-a auzit de multe-on, dAara nu
Ie ~ine minte, l?i mai departe nu pot ,merge pana ce
copiii nu vor ~ti in mod exact ~e1e deja spuse. Dealt-
mintrelea este chiar 0 mare u~urm~a de'3 ~rec~ 1a ~lte
. . fAr'" ca celelalte dinainte sa fie int!pante bllle.
Iucruo, . <1 cl b' d
Tot a~a ' l?i fiind vorba de biserica, dac~ v?r . 10 u-~e pu-
rurea acelea~i Iucruri, voi nu invatatl nn~llc mal ~uIt,
., d at a~ nOI' nu vom inceta de a va gral aeelea~l. .•
nlCI-O Ca
daea vorba noastr~ ar fi poate ~?resata voua ~umal In
scop de famfaronada, ~i de ~mbl~lUne: ar trebm c: p~=
rurea sa sarim mai departe ~l ,sa ne mtoareem , nelOgn
jindu-ne de loc de voi , ci , nu~ ai ;Ie aplau:ele voastre;
dara fiindca noi nu avem gandlrea mdreptata l~ aeeasta,
ci toate Ie facem pentru folosinta voa~tra, apol nu vo~
ineeta catu~i de putin de a va vorb!. despr~ aeelea~;il,
ana ce Ie yeti face. Fiindd. ar trebm de pllda sa. v~
~raim multe d~spre supersti~iile Elinilor, despre Mamhel
~i Marcinioni~ti, ~!?i a-i infrunta mult cu harul .lm Dumne;eu,
danl vorba noastra nu are timp acum. ' Cael celor ce mca
nu !?tiu ex act eele ale lor, c,el~r ce inca n'au invatat ea
a se lacomi este rau lucru, cine li.-ar spune vorbe d~ aces~
fel ~i i-ar duce mai' de parte inainte de timp ? N~l, dec!
nu' vom conteni de a va grai acelea~i, fie ca vet! crede,
fie ca nu vet i crede. Ne temem insa, ca nu cu~va vor-
bindu-va intr'una acelea~i, ~i voi neascultand, pnn aceasta
s a faeem ca 'mai mare pedeapsa sa se dea celor ne-
ascultatori. . I.
Nu catra toti sunt spuse acest~a., C~Cl C~:lOsC pe mu tl
cari se folosesc din venirea de alCI, ~l carn cu dr~~tate
ar putea striga cu 'glas mare contra ace~o:~, Aca . unlla c~
prin ne~tiinta ~i nebagarea lor de seama 11 lmpl~deca ~l
pe dan~ii. Cu to ate ace~tea nici ~~a nuvor fi .i mple?ecat1,
fiindd. a auzi necontemt acelea~l, este folosltor ~l. celor
ce ~tiu, iara ceia ce ~tim ~i 0 auzim d~ ~.ulte on vor-
bindu-se, face ane umili mai mull. De p!lda ~ata ce s~un.
Noi $tim ca smereniea este un lucru bun, ~l ca Chnstos
- 147 -
de multe ori a vorbit de ea; - dara cand auzim chiar
~i vorbele lui, ~i motivul care le-a provocat, atunci sim-
lim ceva' mai mult, (;hiar de am auzi de' mii de ori. Este
deci. potrivit de ' a va spune ~i voua: «Pmtru aceia ldsand
, cuvan tu{ incepdturei lui Christos; sd n e ducem spre sdvar-
-.fir~». ~l care ~s:e incepMura cuvantului ? Insu~i el 0 pune
r.nal d.eparte zl.cand: «Nu iardfi ,temelie a pocdintei, pu-
.t nd dtn lucrurt moarte, # a credintei intru Dumnezeu fi J
a £nvdtdturei botezurilor, ~i a punerei mdnilor, ~i a in-
vierei mor/ilor, fi a judetului celU;i ve~nic». Ded, dad. a-
'ceasta este iocepatura, apoi ce alta este credinta no astra
decat de a ne~p<>.~i!i din lu~ruri moarte, *i prin duhul a
J~a Gredin~a in invierea morti1Qr, ~i a judetului celui ve~­
'OIC? S:e este ineepatura ? Nimic alta, de cat ca nume~te
a~a vleata care nu avea pana atund un mers regulat !?i
exact. Dupre cum eel ce incepe a invata carte mai iotai
. 1 "
t~e b,Ule a ~scu ta ~i a invata literile, tot asemenea l?i cre~-
, tmul trebUle a ~ti mai iotai to ate acestea cu exactitate
-:;;i de nimic sa ' nu se indoiasca. lara daca cumva ar avea
nevoie iara~i de invatatura, nu are inca pus a temeliea
'Caci temeliea sanatoa~a trebue a fi bioe afundata, sa ste~
bine, ~i sa nu se mi~te. Dara daca ar urilla ca cineva
Qd~ta catihizat ~i botezat, dupa zece qni iara~i sa fie ne- ,
VOle de a asculta cele ale credintei,~i ca trebuie sa
'Creaza in iovierea morti1or, atunci de sigur ca ' inca nu
a~e te~eliea, caci el cauta iara~i ineeputul cre~tinismului.
~l cum ca, credinta este temelie, iara celelalte constituiese
dadirea, asculta pe apostol ce spune: «Eu mai mare te-
melie am pus, iard altul zidefte... Jard de zide#e cineva
pe aceartd temelie aur argint, pietre scumpe, lemne, jan,
irestie "t! . (1. Cor. 3, 10-12).
<Nu iard!i temelie tl pocdintei pUind din lucruri moarte»
zice. Dara oare ce va sa zica : «sa ne ducem spre sd~ .
var#re»? cPa~im, zice, spre insa~i bolta cerului adeca
. . '
avem vleata emmenta:.. Ca despre cum cand e yorba de /
~arte, totul cupri~de litera A, iara temeliea aeeasta spri-
Jme tntre~ga cladlre, tot a~a~i vieata curata are de te-
me1ie ' cuno~tinta credintei. Fara de aceasta nu este cineva
crel?tin, dupa cum nu poate fi. nici dadire lara temelie,
)ii nici nu poate deverii cine va invatat, fara sa stie mai"
 - 148 -- '
inUi literile. Dar~ dad cineva vel?nic, se tnv~rte~t~ pe
Ia.nga litere, sau dac~ se perinda intr .una pn~~reJurul
temeliei iar~ nu pe la.nga cladire, de slgur di mCI-odata
nu va fi' eeva de da.nsuL Tu insa sa nu 'ti inchipui col .cre-
din~a este injosita, dad este numit~ ai~i pri~ expresmne
IUere col toata puterea ea este, dici ca~d Zlce: «eeL e~
ute pdrta,f laptelui, nu ute $tiutor de cuvantul dreptatet,
eaci prune ester. prin cuv:a.n~ul lapte nu numel?te doara
credinta, ci col a se IndOl ~mAeva. despre rezultatele. cre-
dintei, este a, unei cugetan tampI.te, . care are neVOle d~
. multe vorbe. Cad dogmele credmtel sunt sanatoase l?t
puternice, l?i noi numim desava.rl?it pe acela .care odata
cu credinta are l?i vieata curata. Dara. daca c.meva poate
ca are credinta,insa face. rele, apol de slgur col se
tnd6iel?te de credinta ce are, !?i '!;'i b~te joc de invata-
tura ei, !;ii deci cu drept cuvant H numlm prunc, care se
intoarce la litere, se intoarce la inceput. Astfel col de am
avea ca.t de multi ani tn credinta, dara nu ~om fi ~nta~
citi intra.nsa, suntem prunci, ca.nd .nu dovedlm ? Vteata
buna in aceasta credinta, dnd inca deabea atunel punem
terneliea. ' .
Pe acel?tiia deci impreuna eu v.ieata .lor ii ~cuza l?l
pentru alt-ceva, ca clatinati in credmta, !;it ca a:vand ne-
voie de a pune temeliea pocaintei din lucrun ~oarte:
Cel ce trece dela 0 stare de lucruri la alta, trebUlc mal
tnta.i sa ac'uze pe cele vechi, lasand pe una, alega.nd ~e
alta, l?i a se departa cu buna voie! !;ii numai ~dupa acel~
a trece la ceialalta stare de lucrun;, dara daca ar trebUl
ca ' iaral?i s~ se intoarca' la cele dinta.i, cum va putea a
se atinge de cele de alooilea? «I?eci, .c~ pu.tern spune de
lege? zice. Am aCllzat-o odata, !;it apol ~ara~l n~ i~toar_cem
la ea. «Deei au doara strica legea przn credznta? sa nu
fie.' ci intari'm Legea». Eu dara am spus aiei despre faptel~
eel ~ rele». Cel ce voie!;'te a trece spre fapta buna, m~l
intaieste dator de a se. depa~ta de rele, ~i dup~ aceta
a trece spre cealalta vieata, caci d~ altfe~ pocamta nu
are putere de a-i arata curarI. De aceta de nd~ta ~e ~o­
tezau, ca astfel' ceia ce n'ar fl putut Iuc,ra pnn s!~e !.n~
su~i, aceia sa se fadi prin harul lui C~nsto~. Dec!,. mc!
pocainta nu este deajuns pentru CUra~lre, c! trebUle s~t
- 149-
aiba cu sine botezul. Doara fiindca botezul trebuie a .
premerge, apoi l?i cel ce se boteazci trebuiemaiinta.ia!;ii
'cunoa~te pacatele sale !?i a Ie con damna.
Dara oare ce va sa zica: «$i a invdtaturei botezurilon?
de vreme ce nu' sunt mai multe botezuri, ci numai unu!.
De ce dara a spus aid in numarul plural? Pentru ca a
spus mai sus: «lVu iara;i temetie a pocainlei pUind-.. Ca
daca i-ar fi botezat iaral?i, l?i i-ar fi catihizat de la inceput,
~i daca botedndu-se iara~i i-ar fi Invatat din inceput ce
anume trebuia sa faca, !;ii ce nu trebuia, desigur Cel ar
li ramas neindreptati vel?nic.
< $i a 'pUnt'rei ma,!ilon) zice, caci astfel luau !;ii Duhul
smnt) «fi pUindu-;i Pavel manile peste e,i, ziee, au venit
DuhuL S/ant» (Fa pt. Apos. 19, 6). !;>z a invierei mor/ilor ..
Aceasta se face la botez, l?i se intarel?te prin marturisirea
'Credintei «..,)i a judetului celui vefnio. $i de ce oare a
spus el aceasta? Fiindca era natural ca tn sa se clatine
in credinta deja prim ita, sau sa vietuiasca rau !;'i in tran-
davie, apoi ,apostolul Ii zice: «Privegh!at i ». Nu va este
slobod a zice: «Daca vietuim in trandavie, ne vom bo-
teza iara~i) iaral?i vom I fi catihizati, iara~i vom lua Duh
Sfant. Daca vom cadea astazi din credinta, vom putea
din nou a spala pacatele noastre, boteza.ndu-ne iaral?i, ~i
a ne invrednici acelora!;ii bun uri ca 'l?i inta.i: Va in~elati,
zice, inchipuindu-va acestea. «Cd eu neputinfa este eelor
ee s-au luminat odatd fiau. gustat darul eel cerese, fi
pdrta# s' au /acut Duhului Slant, fi au gustat cuvantul
eel bun al lui Dumnezeu, fi puterile veaeului ceLui viitor,
# au cazut ea iarafi sa se invoiasea spre pocdinta, a doua
oara rastignind lor # pre Fiul lui Dumnezeu fi batjoeo-
rindu-/» (Vers. 4- 6).
$i privel?te . ca.t de poruncitor i~i incepe vorba: « Cli
cu neputinfd este », zice, ~i deci nici decum sa nu a~typti
imposibilul. N-a zis doara: «nu trebuie, nu este in inte-
resul vostru, nu este slobod «ci «cu neputinta .. in cat ea .
sa-i aduca la desnadajduire, daca au fost deja \uminati
()data. Apoi adaoge: «fi 'au gustat darul eel cerese» , a-
deca cdaca v-ati invrednicit iertarei paeatelof» «fi partafi
s· .au facut Duhului Sfant,. ,fi au hcrustat cuvtintul cel b '.n
.at lui Dumnezeul>. - vorbe~te aici desDre inv:U;ltllr~_
 150
«# puteriLe veaeu!iti eelui viitor». Ce nume~te el ~ici put.eri?
sau facerea mipunilor, sau arvona DuhulUl. ~ Ct au eazut,
zice ea iara!i sa se invoiased spre poeainta, a doua oara
rast~gnind loru ~i pte Eiui lui Dumnezeu, s~ baijoe~rindu-l»:
«..s a se invoiasca spre poeainta» , adeca pn~ pocalOta, ~ac~
expresiunea «spre poeaintd» (8t<; !J..8"Cciv0 w.v) este acela~1
cu «prin poeainta » (otci P.8"Cc/'VOlW;). Dara ce ? Qare a sco~
apostolul pocainta? Nu pocainta a scos- ~, ;a ~u fie! C1.
Inoirea ei prin botezul de adoua oara. ~l nazIs ca este
cu nf~putinta a se ihoi iar a~i spre pocain~a, de c~re a
tacut, ci cum este cu neputinta a spus-o pnn expresmnea
'l.a doua oardrastig nind». «S a se inoiased» , adec~.a se
face nou, iara a se face nou, depinde numai de botez.
<1./noi se vor zice ea ale vulturului tineretele tale » (Ps ,
102, 5). R~lul p~caintei este ca pe cei inoiti ~i a~oi In-
invechiti prin pacate sa-i scape de vechime ~I S~-l faca
voinici ~i puternici, insa ca sa-i aduca din nou in stra-
lucirea cea dintai, este cu neputinta, fiindca aeolo a fost
totul al harului Sf. Duh. '
«A doua oara rdstignind loruJ~i, zice, pre Fiullui Dum-
nezeu ~i baijoeorindu-l». Ceia ce el spune aici aceasta
, • A .... . ,
va sa zica : 4'. botezul este cruce, ~1 lmpreuna cu nOl s a.
[" rastignit omul cel vechiu al nostrU 1> . ,,!mtreu"!a eu el
ne-am ingropat prin botez intru moarto ~l lara~l : _ «Deo-
potrivd ne-am fa eut ehipuLui morfii Lui~ (Rom. 6, 5. 4.
compara ~i Filipp. 3, 10). Precum, decl, nu est~ cu pu-
tint a de a se rastigni Christos a doua oadi; dici aceast~
ar fi a-I liatjocori pre el; ca daca moartea nu-l v~ ma~
stapani, daca a inviat, daca pr~n inviere a ?e~emt mal.
puternic deca.t moartea, daca pnn moarte a mvms moar-
tea; ~i daca dupa toate acestea iara~i .se rastig.ne~te, toate
cele spuse sunt pove~ti ~i batae de JOc . Decl, eel ce s~
boteaza de a doua oara, iara~i il rastigne~te pre el. Dect
ce Insamna ca doua oard rdstignind loru'~i» ? Adeca rlis-
tignindu-l iara~i din nou . . Ca~i prec~m ~hristos a: murit
pe cruce, tot a~a ~i nOl am munt pnn bot~z, nu cu
trupul, ci cu pacatul. . Priv~:;;tve .acnm . moarte ~l moar~e ;
aeela a murit cu trupul, lara m nOl omul cel vechl a
fost inmormantat, ~i a Inviat omul cel nou, eel ce a de-
venit deopotriva chipului morrii lui. Deci dad. este ne-
- 15 1 -
,
voie de a se boteza din nou, caci botezul nimic alta nu
est~, deca: o~orare~' (moartea) celui ce se boteaza, ~i
lovlerea lUI. Bme a ZIS el «a doua oard rdstignind loru'~i
pre Fiul lui Dumn ezeu1;, caci cel ce face aceasta, ca ui-
tand oarecum de harul cei dinainte, ~i astfel ducand 0
viat a t:and~v~l ca ~i cum ar mai fi un alt botez, desigur
ca se m.~ala ~l astfel to ate se r<lstoarna pe dos. De aceia
trebue a fi cu. bagare d~ seama ;;i a ne asigura. Dara
oare ee va sa zlca: « ~i au gustat darul eel eereso ? Adeca
s'au invrednicit iertarei pacateJor, caci numai lui Dumne-
zeu apartine puterea de a ierta, ;;i harul 0 singura dati
este bar. , «Ded ee vom d ee ? Ramanea-vom in pdeat, ea
sa se inmul/easca darul? S a nu fie I" (Rom. 6, 1). Dealt-
mintre!e~- daca ~r ,treb~i ca pu~urea sa · fim ma;tuiti prin
har, D1clOdata n am mal fi b um. ea daca un singur har
este, ~i inca ne trandavim; dara daca am sf:i ca ni este
cu putinta de anespala iarc1;;i pacateie, ' oare am mai
ineeta de a pacatui? Eu nu credo
Multe darur,i ni se arata noua aici, «~i ca sa afli zice
v'at i invrednicit unei astfel de iertari a pacatelor. ea cel
ce ;;edea inttu intunerec, du;;manul, razboinicul, instrai-
natul, uratorul de Dumnezeu, ratacitul, acesta in .fine de
odata luminat, invrednicit harului Duhului Sfant darului
ceresc, infierei, tmparatiei eeruriJor, ;;i celorlalt~ bunuri
tainelor negraite, :;;i apoi nici dupa aceasta devenind mai
bun, ci fiind vrednic de pierzare, ~i invredniciildu-se de
cinste ;;i de mantuire, ca ~i cum ar fi avut mari succese
cum ar putea sa se boteze din nou ? A ~pus ea lucrul
este cu neputinta in doua feluri, iara pe eel mai principal
l'a pus la urma: int!L~__~_~L. ~_~ s'q.invredniciLde._at.atea
bunuri, daca tradeaza darurile ca~tigate, este nevrednic
de a se rein~i ~a~a;;i, . ca~i nici nu mai este Cll putinta
de a se rastlgm lara:;>1 FlUl lui Dumnezeu ; caci aceasta '
este a 'I batjocori.
Nll este, deci, botezul de a. doua-oara, iara de cumva
este, apoi este ;;i al treilea botez, ~i al patrulea caci cel
de dinainte pururea este desfiinlat de cel urma'tor, iara
acesta de altul, ;;i tota;;a la infinit. «$i au gustdt eu-
vantul eel bun al lui Dumnezeu" - :;;i nu spune care ~
«~i putnile veaeuLui eelui viitor» , caci a ' trai ca inl!eri.
 152 -
~i a nu avea trebuinta de nimic de ~ici, a ~ti ca aceasta
va fi pricina multumirei bunurilor celor ve~nice, ~i ca
yom intra in acele Ioca~uri sfinte, aceasta prin Duhal
numai 0 putem afla. Ce sunt puterile acelea ale veacului
eel ui viltor? Viata cea ve~nica, stare a acea ingereasca.
(. Arvona acestora noi am primit-o de ia Duhul prin cre-
dinta. $i acum spune-mi: daca introdus fiind deja in tm-
paratiea cerurilor, ~i incredintandu-ti-se cele de acolo, tu
le-ai tradat pe toate, 'oare ti se vor incredinta iara~i
din nou?
1) «Deci, ce? Oare nu este pocainta»? zici. Podinta
este, dara botez de a doua oa.ra nu este, Pocainta este, ba
inca are ~i 0 mare putere, ~i de voie!?ti chiar ~i pe cel
mai scufundat inpacateputand a'l scapa de greutatea
lor, !?i pe' cel primejduit a'l pune in siguranta, chiar de
ar fi ajuns in prapastiea rautatilor. lara aceasta se inve-
dereaza din multe 10curL «Au doard eel ee eade, zice, nu
se ridiea, sau eel ce se abate nu se intoaree » (leremia 8,
4)? Daca noi voim, putem sa ne tnchipuim pe Christos
ian15i in noi, caci asculta ce zice Pavel: «iubi(ii mei, pe
car/ ia'rd~i ell. durere va nase, pand fe se va inehipui
Christos intru voi» (Galat, 4, 19)- numai dad! ne po-
cairn. Dara tu prive~te filantropiea lui Dumnezeu. Tre-
buia ca in tot chipul sa ne pedepseasca de la inceput,
dupa ce ne-am bucurat de mii de bunuri,noi pe sta-
panul l'am nesocotit, !?i vieata necilrata am avut; ba inca
nu numai ca nu ne-a pedepsit, ci inca ne-a dat $i mii
de bunuri, ca ~i cum pareea am fi facut mari izbanzi.
Apoi am eazut din nou, dara el niei a~a nu ne pedep-
se~te, ci ne-a dat dottoriea pocaintei, care este in star~
de a alunga ~i a ~terge toate pacafele noastre, numal
daca yom ~ti ce fel este doftoriea, ~i cum trebuie , sa 0
aplice. Deci, ce fel este doftoriea pocaintei, ~i cum se
prcpara? Mai intai contribuie parerea de rau pentfu pa-
catele sava~ite, dupre cum zice.: «Ca lara de legea mea
am eunoseut) ~i paeatul meu n' am aeoperit» (Ps. 31, 5),
~i iara!?i : «spune tu Idta de legile tale intai, ea sa te in-
, t\ Partea morala. Despre sfanta impa:rta~ire, ~i cii de dansa sunt vrednici
cei ' eu vieata curata : iara de nu sunt a\ia fel. chiar 0 sing ura data. de s'ar
,apropiea, osanda loru' ~i i~i vo r lua . (Veron.).
- 153
dreptezi't (Isaia43, 26), ~i iara~i: . c Dreptul singur este
pariful sdu, in euvanta1'ea cea dintai » (Pild. 18, 17). Al
doiIea, vine diu umilinta: multa. Ca daca vei marturisi
pacatele tale, precum trebuie a Ie marturisi sufletul se
umi!e~te, fiindca cugetul il apClsa, ~i '1 umile~te. Trebuie
apol de a adaoge Ia umilinta ~i altele, daca umilinta este
a:;;a precum 0 avea fericitul David, zicand : q, inima infrd-
n~t~ ;i .smeritd Dumnezeu nu 0 va urgisi » (Ps. 50, 19).
C: ac1 cela ce este infnlnt, nu se ridiea in sus) nu Iove~te,
Cl unul ca acela inca este gala de a patim~ ori-ce rele,
iara el nu se ridica in sus. Un astfel de om are inima
infrant;l, ~i chiar de ar patimi reIe, chiar de ar fi batjo-
corit, el sta Iini~tit, ~i nu se grabe~te sa.'~i razbune. Dupa
umilinta apoi, trebuie a face rugaciuni · intinse, a varsa
lacrami multe, ~i tn timpul zilei, ~i tn timpul noptii.
«Spala-voiu, zice, in toate noptile patul meu, eu laeramile
mele a~tetnutttl meu voiu uda; neeajitu-m-am si m-am
smerit joarte» cps. 7, 7.) ~i iara~i: «Cd cenu;a ea painea
am maneat si batttura mea eu plang ere am amesteeat.
(Ibid. 101, 10). Dupa rugaciunile cele lungi facute, estch
nevoie ~i de eleimosina multa, cad ceiace mai ales face
puterniea doftoriea pocaintei, aceasta este. Si precum se
intampla cu ajutoarele doftorilor, ca din buruienile pe
care Ie ia bolhavul ca doftorie, una este cea mai princi-
pala, tot a~a ~i cu pocainta, ca aceasta (eleimosina) este
buruiana cea mai principala, ~i cu dansa totul' se 'rena!?te.
Caci asculta ce spune sfanta Scriptura : «Dati-Ie milostenie,
;i toate vor Ii votta curate» (Luca 9, 41), ~f iara!?i: c Cu
milostenie ~i eredinta se curdld ' pdeatele» ~i iara~i:' «Foeut
ar~ator il va stinge apa, # milosteniea va curdti paeatele»
(Slraw 3, . 30. 28, 3). Dupa aceia apoi a nu se infuriea
denimic, nici a uri pe cineva, si a ierta gre~elile tuturor.
«Omul asupra omului, zice, tine manie, ;i de la Dumnezeu
cere vindecare'» (Sirah 28, 3). «fertali, ea sa vi sd ierte,.
(Math. 6, 14). Vine apoi ~i faptul de a intoarce fratii din
ratacire. «7 u oare eand intoreandu-te) zice, intare~te pre
Irajii lei » (Luca 22, 32). Inca ~i catra pteoti a se purta
~m prietenie: li.# de va Ii facut pdeate, zice, se vor ierta
lui» (Jacob. 5, 15). In fine,a proteja pre cei nedreptl'iNi, a
nu ave a manie . asupra cuiva, ~i a suferi toate eu blandete.
 - 154-
Oare mai inainte de a afla ca prin podlinta se' spala
pacatele, nu erati infrico!iiati, ca nu mai este alta bae,
!iii din aceasta pricina va desnadajduise-ti cu totul? Acum
dupa ce ati aflat prin cate se poate ca!iitiga pocainta !iii
iertarea pacatelor, !iii ca vom putea sa indepartam de la
noi totul, daca vom voisa facem intrebuintare de dansa
precum trebuie, de ce iertare ne vom putea invrednici
. daca nici macar nn ne gandim la pacatele noastre? $i
daca este aceasta., toate se savar!iiesc cu bine. Ca dupa
cum cel ce a intrat pe u!iia, este inauntru, tot a!iia ;;i cel
ce se gande~te la pacatele sale,' va ajunge negre!iiit ;;i'la
vindecarea lor. Daca poate ·zice: «suntpacatos», tnsa nu
se gande;;te la felul pacatelor, ci mimai zice simplu: am
pacatuit cut are 9i cutare, de sigur ca nici odata nu va
inceta a pacatui, va marturisi pururea ca este pacatos,
dara de indreptare nu se va ingriji nici-odata. lara de
va face inceput, nu mai incape indoiala ca 9i celelalte
vor urma. Dealmintrelea pretutindeni 9i in toate inceputul
este greu) dara cand inceputul il vom face, toate ni vor
p.area 9i u90are, !iii cu lnlesnire de implinit.
Sa incepem dara, va rog, unul cu rugaciuni indelungate
altul cu lacrami necohtenite, altul fiind mahnit, fiindca
nici mahnirea nu este ceva mic!iii nebagat de seama
«Pentru pacai, zice, putin I-am intristat pre ei... fi s-a
intristat ... si I-am tamdduit pre el, si cdile lui ie-am vdzut"
(Isaia 57, 17, 18). Cu totii insa vom smeri sufletele noa-
stre prin milostenie, prin a nu uri pe aproapele nostru,
!iii nici a ne razbuna. Data intr'una ne gandim la paca-
tele noastre, nimie din cele pamante9ti nu ne va putea
ingamfa, nici bogatie, nici stapaniea, nici cinstea, ci !chiar
de am sta in carita imparateasca, vom ofta din greu.
F iindca !iii fericitul David.a fost imparat, ~i totu!iii zieea:
«Spala voiu in toate noptile patUl meu, si cu lacramile
mete' asternutul meu voiu uda'ir. (Ps. 6, 7), 9i eu toate
acestea cu nimic n'a fost vatamat de porfira sau de dia-
dema imparateasca, !iii nid nu' s'a trufit, caci se !?tia pre
sine om; !iii fiindca era cu inima infranta,. el suspina. Caci
ce sunt oare toate lucrurile omenesti? Tarana !iii eenu!iia,
'!iii ca praful ce-l spu1bera vantul,' fum. ~i urn bra frunza
purtata de vant l?i floare, vis, ~i poveste, 9i mit, vant !iii
- 155 -
aer u!?urel, pan a ce zboara in vant, zefir ce trece repede
!iii poate ceva inca mai mic de cat toate acestea. Caci
spune-mi: ce crezi tu mare !iii insemnat? . Ce dcmnitate
o crezi a fi mare? Aceia a consulului? fiipdca multi i!iii
Inchipuieca nimic nu este mai mare ca aceasta demni-
tate. Dara !?i cel ce nu este consul, cu nimic mai prejos
nu este de cat acela care a ajuns intr'atata stralucire,
9i atat de mult este admirat; !?i acela este in aceia!iii
demnitate ca 1?i acesta, 1?i amandoi nu vor mai fi dupa
putin timp. Cand a ajuns Consul? spune'mi; !iii de cat
timp? De doua zile? Aceasta se petrece !iii ,in visuri.
«Dara zici tu, demnitatea aceasta este vis 1>. Si ce este
aceasta? Caci ceiace se petrece ziua nu este vis? De--ee
riu Ie numim oare pe ace lea mai cu seama vis? Ca dupre
cum visurile - viind ziua - se dovedesc a fi nimic, tot
asemenea !iii acestea, viind noaptea, se dovedesc a fi
nimic. Caci fie noapte fie zi, de-o potriva s'au bucurat
de timp, !iii in mod egal a impartit tot timpuJ. Dupre
curncineva in timpul zilei nu se bucura de cele petre-
cute noaptea, tot a9a !iii in timp de noapte nu este cu
neputinta a se bucura de cele petrecute ziua. Ai devenit
Consul? !iii eu in timpul noptii. Eu noaptea, 9i tu in
timpul zilei? $i ce inseamna? Ca doara nici nu ai mai
. mult de cat mine, de cat poate di se spune ca cutare
este Consul, !iii del a avea pIa cere din vorbe ajungi a erede
caai ceva mai mult. .
Dara sa spun aceasta mai clar. Daca eu de pilda zic
«cutare este consuh !iii eu ii fae placere. cu vorba, oare
acea vorba nu a !iii ie!iiit in acela!ii timp cand s-a !iii grait?
Tot a!?a sunt lucrurile 9i aici: indata ce s-a aratat ca
Consul, 9i nu mai este. Sa zicem cll a fost pus pe un
an, pe doi, pe trei sau patru; dara unde sunt cei. zece
cari au devenit Consuli:? Nicairi. Dara Pavel nu a!iia, caci
el traie!iite ve!?nic, nu numai 0 zi sau doua, sau zece, !iii
doua-zeci, sau trei-zeci, nici zece ani, sau doua-zeci, sau
trei-zeci, !?i apoi s-a sfar9it cu el, caci!iii al patru-sutelea
an a trecut, 1?i inca !iii acurn .este stralucit, ba inca cu
mult mai stralucit de cat cand traia; $i acestea aici pe
pamant, caci despre stralucirea cea din ceruri a sflntilor
cine ar putea sa reprezihte precum trebuie? De aceia
 -- 156 --
va rag, ca aceasta stralucire sa 0 cerem, pe aceasta sa
o alungam, dl sa ne invredniCim de dansa, fiinddi cu
adevarat aceasta este stralucire. Sa ne departam dara
de cele pamante~ti, ca sa afiam har ~i mila intra Chri:,tos
Iisus Domnul nostru, caruia impreuna cu Tatal ~i cu
Duhul Sfant, se cade slava, stapanirea ~i cinstea, acurn
~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin.
OMILIA X
"Cd pdmantul care bea ploaia ceea ce se pogoard- peste
dd..nsul de multe ori,- si rodeste iarbd de treabd ace/ora de
care se si lucreazd, prime#e binecuvantare de la Dumne-
.'3eu. far care scoate din sine spini ;i ciulini, netrebnic este,
;i aproape de bldstdm, al cdruia sfarsit este , spre ardere('
(Cap. 6, 7. 8.)
Cu frica sa asculUlm cuvintele lui Dumnezeu, eu frica,
zic, !?.i cu cutremur ~are. '"Sluji/t Domnului, zice, cu fried,
si vd bucurati lui cu cutremur" (Ps. 2, 11.) Dara daca
pana ~i bucuria ~i veselia noastra trebuie a Ie avea eu
!frica, cand inca cele graite sunt ~i infrico~ate - ca eele
de aici - de ce pedeapsa nu yom fi oare vrednici, daca
nu ascultam cu frica cele graite? Caci dupa ce spune ca
este eu neputinta ca cei ce cad sa se boteze deadoua
oara, ~i prin botez sa ca~tige iertarea pacatelor, dupa ce
arata grozavenia faptului, la urma adaoge: "Cd pamantul
care bea ploaia ceea ce se pogoa1'a peste dansul de multe
oriJ si rodeste iarbd ddreabd ace/ora de ca1'e ra si lucreaza,
primeste binecuvantare de La Dumnezeu , iara care scoate
din sine spini si ciuLini, netrebni.-: este)si aproape de bles-
tem, al ca1'uia sfarsit erie arderea" Sa ne temem, deci,
iubitilor. N u este a lui Pavel aceasta amenintare, nu sunt
ale unui om aceste cuvinte, ci _sunt ale Duhului Sfant,
. ale lui Christos, care graie~te printransul. -$i oare cine
. este curat de aces~e ciuline? Dara chiar de am fi curati,
~i totu~i nici a~a nu trebuie de a ne incuraj3., ci a ne
teme, ~i a tremura, ca nu cumva ciulin'e sa rasara in noi.
Cand insa noi cu totii suntem plini peste tot de spini ~i
- · 157 -
ciulini, ~i dzuti la p1\mant, Cum yom mai avea curaj?
spune-mi. Ce este, care ne facepe noi de a ne trandavi ?
Ca dac1\ eel ce i se pare ca sta, trebue a se teme sa
nu cada, "Ceiui ce i se pare cd std, sdia aminte ca sd
nu caza" (1. Cor. 10, 12), apoi eel ce a I cazut, cum ar
trebui oaresa se ingrijeasca de a se ridica? ca daca Pa-
vel. se teme, ca nu cumva propoveduind altora, el sa de-
vin1\ netrebnic, ~i se tcmea ca sa nu se faca netrebnic,
eI care era atat de ineercat. ~i de trebuitor, apoi oare noi
cari deja suntem netrebnici, ce iertare yom avea, neavand
nici 0 frica, ci ea din obice!u numai suntem alipiti ~i
umplem cre~tinismuI? Sa ne temem, deci, iubitilor. "Cd
se descopere mania lui Dumnezeu din cer" (Rom. 1, 18),
zice, s1\ ne ! temem, ca se descopere nn numai peste ne-
evst:!vie~ ci ~i Jlpeste toatd nedreptatea" Ce este toata ne-
dreptatea? Adica ~i mare, ~i micc'i. Aci se face aluziune
la filantropia lui Dumnezeu. Sub nume deploae el tnte-
lege invatatura, a~a ea ceia ce a spus mai sus, zicand:
"datori /iind voi, a Ii invdtdtori« aceasta 0 spune ~i aici.
Pretutindenisfanta Scriptura obi~nue~te a numi invatatura
ploae, dupii cum de pildii zice: "voiu porunci norilor, ca
sd nu ploae peste dansa ploaie(( (Isaia 5, 6), fiind vor~a
de vie -- ceia ce aiurea nume~te foame de paine ~i sete
de api. $i iara!?i aiurea: "Raul lui Dumnezeu s'a um-
plut de ape" (Amos. 8, 11.);
"Cd pdmantul care bea pioaia, ceia ce de multe ori u
pogoard perte danruL", zice. Aici el arata ca :;;i primiau
dan:;;ii, cu vantul, ~i it ~i beau, ~i ca de multe ori s- au in-
vrednicit de aceasta, :;;i ca nici a~a nu s-au folosit. «Ca
daca n'ai - fi fost cultivat, zice, dad. nu te-ai- fi bucurat
de ploi la vreme, nn ar fi fost raul a1M de mare, dupre
cum zice : "De nu afi Ii venit, si de nu /i-asi P' grdit lor,
pdcat nu ar avea" (loan 15, 22); iara daca de muIte ori
ai baut (ploaia), ~i de multe ori 0 aiprimit, pentru ee ai
scos din sine'ti altele in loc de roduri? "Am asteptat,
zice, ca sd facd struguri, si ea a jacut spini" (Isaia 5,
2). Ai V3zut cii Scriptura peste tot locul nume~te paca-
catele spini? caci ~i fericitul David zice. ,,1ntorsu-m'am
Spte chinuire, cand s'a infipt mie glzimpul" - (Ps. 31, 4.).
Caci . ~i ghirnpul nu trece doara repede pe deasupra, ci
 158 -
intra in picior, -'- ~i de ar dimanea putin din el, sau dadl
~u I-am scoate, in totul, acel putin ce-a dimas, va pro:'"
duce dcopotriva dureri, ca ~i intregul spine. ;;i ce spun
eu acel putin? Chiar ~i dupa scoaterea lui cu totul, lasa
inca pentru mult timp durerea in rana, ~i este nevoie de
multe doftorii ~i mult necaz, spre a se izb~vi ran a de
dureri. Tot a;;a ;;i cu pacatul, cad nu este deajuns nu-
mai de al seoate, ci trebuie inca a vindeca ;;i loeul ranei.
Ma tem insa, ca nu cumva cele graite aici sa fie spu$e
mai mult pentru noi, de cat pentru a1tii'}J Ca pamantul
care., bea ploaia ceia ce se pogoara, zice, peste dansul".
Pururea, bern) pururea aseultam, darade'ndata am pier-
dut umezeala, rasarind soarele ~i pentru acei spini scoatem
din noi. ;;i care sunt acei Spihi? Sa ascultam pe Christos,
care zice ca: "Grijile 'lIeacutui acestuia, ~i inselaciunea bo-
gdtiei inneacii cuvantul, sineroditor se face" (Math. 13, 22).
, « Ca pamantul care bea ploaea, zice,ceia ce de multe
ori se pogoard peste dansul, ~i rodeIh iarba de treaba".
Nimic nu este atat de trebuitor, ca curateniea vietei, nimic
nu este atat de armonios ;;i pla.cuf, ca vieata eminenta,
nimic nu este atat de potrivit, ca virtutea. «Si ' rodeft~,
zice, iarba de treaba acelora de care se # lucreazd, pri-
meste binecuvantare de/a Dun;znezeu". Aici el pune pe
lJumne~eu ca cauza a tuturor, atingand pe nesimtite pe
Elini, cari atribuiau puterei pamantului producerea rodu-
rilor. «Ca nici manile cultivatorilor, zice, nu sunt acelea
care mi;;ca pamantul la producerea roadelor, ci numai
porunca lui Dumnezeu, pentru c,are ~i zice: «Primeft~
binecuvantare dela Dumnezeu». Dara tu prive~te cum e1
vorbind de spini n'a zis «rode~te spini », ~i nici ca a intre-
buintat acest cuvant placut, ci «scoate din sine spini», ca
;;i cum ar zice cinev.a <da din el atara, azvarie din eb.
«Netrebnic este # aproape de blestem». Vail Cata indem- '
nare cuprinde ace~t ,c uvant I A spus ca blestemul este
aproape, tnsa inca nu este blastem; dara cel ce inca n'a
cclzut in blestem, ci numai ca este aproape, de sigur' ca
v'a putea sa se departeze. ~i inca nu numai prin aceasta
a mangaiat auditorul, ci ;;i prin cele ce urmeaza, caci
n-a zis numai ca este netrebt;lic, ;;i aproape de blestem,
~ica va fi arsa, ci cal cdruia sfarlitul ute spre arden!"
- 159-
daca· stc1ruie;;te a ramanea a~a pana la sfar~it, a;;a ca daca
vom taia spini · ~i-i vom arde, yom putea ' sa ne b~curam
de miil~ de bunuri, ;;i sa devenim trebuitori bucurandu-ne
~i de binecuvantari. Cu drept cuvant inca a mai numit
pacatul ciulini «scoate din sine, zice, spini Ii ciulini», a1?a
ca pun mana pc dansa, te intapa, ;;i este gretoasa chiar
~i la vederc., '
Atingandu-se deci de dan~ii deajuns infrico~andu-i ;;i
mustrandu-i, la urma iara;;i ii mangae, ca nu cumva 10-
vindu-i prea mult, sa-i doboare la pamant, caei tot lovind
pe un trandav, mai trandav tl facio Deci, nici nu-i lingu-
;;e;;te in totul, ca nu eurnva sa-i faca a se ingamfa, dara
nici nu-i cearta intr'una, ci cate putin mustrandu-i, multa
vindecare Ii aduce prin cele ce urmeaza'. CacL ee spune
el? «Nu ca desnadajduiti Ie vorbim aeestea, zice, ;;i nici
ca ~i cum voi ati fi plini de spini ;;i ciuline, ci ea te;-
mandu-ne ca nu eumva sa se intample aceasta. Mai bine
este voua a va infrjco~a de cuvinte, decat de a simti du-
rerea in fapte 1>. ;;i aceasta de sigur ca vine tot dela inte-
lepciunea lui Pavel.N'a spns apoi <ni se pare, sau cre-
dem, sau ne a;;teptam la aceasta », ci: «lnsa avem ade-
verire pentru voi, iubi!ilor, de cele mai bune, ~i care se
fin de mandrie, macar de Ii ala grdim» (Vers. 9), ceia
ce ;;i Galatenilor scrirnd, Ii zicea: «Am adeverire de voi
intru Domnul, ' ca alta nimic nu veftgandi" (Galat. 5, 10).
Acolo spune a~a, pentru di erau toarte desnadajduiti, ~i
de vreme ce nu-i laudase din cele prezente, apoi 0 face
aceasta din cele viitoare, zicand : «cd nimic alta nu vefi
gandil>. N'aspus «nu ganditi» ci «nu yeti gandi; - iara
aici din cele prezente. ·« Ca avem adeverire pentru voi,
iubifilor, de cele mai bune, Ii carele se tin de mantuire,
macar de ~i ala graim'"
;;i fiindca de la cele prezente nu avea atatea de spus,
apoi el faure~te a~a zicand mangaerea dela cele trecute
;;i zice: Cd 1tU este nedrept Dumnezeu, sa uite lu,crul vos-
tru Ii osteneala dragostei, care ati aratat spre numele lui,
cei ce ali slujit s/in/ilor si slujtti» (Vers. 10). Vai! Cat
de mult Ii-a ridicat !?i Ii-a Imputernicit sufletul, pomenin-
du-Ii de lucruri vechi, ~i punandu-i in necesitatea de a
nu se a;;tepta ca Dumnezeu sa-i uite. N umai eel care nu
 - 160-
I este bine incredin~at despr~ speranta In Dumnezeu poate
_p1:lcatui, ~i sa zica ca Dumnezeu este nedrept. A~a ca i-a
silit pe toti de a a~tepta numai decat cele vjitoare. Cad
pe cel descurajat ~i desnadajduit dela cele prezente, H
va putea tndrepta cineva prin nadejde3 celor viitoare.
precum tot el scriind ~i Galatenilorli zicea:> ",Alergati
bino ~i «Atatea ati patimit in zadar, de este ~i in zadan
(Gal. 5, 7, 3) 4)?;>i precum aici impreuna cu certarea
ppne ~i lauda,zicand: "Ca fiind datqri voi a /i invata-
.tori pen'ru vreme» , tot a~a ~i aici: «Ma mir cd aia decu-
rdnd va mutafi1> (Hid. 1, 6). unde lauda este amestecata
Cll certarea, fiindca noi ne miram'cu adevarat, cand fiind
vorba de lucruri mad, unJia cad. Ai vlizut cum lauda este
amestecata cu invinovatirea ~i cu defaimarea lor?
;;i apoi el nici n'a spus acestea ca din partea sa numai.
Cl ca din patte a tuturor, caci, n'a zis: «sunt incredintah,
ci cAvem adeverire» ca cele bune ~i folositoare vor fi cu
voi. Aici vorbe~te pentru viata, sau ca poate spune de
rasplata ce vor avea. Apoi spunand cele de mai sus, ca
este netrebnic, ~i ' aproape' de blestem, ~i ca sfar~itul Ii
va fi spre ardere, la urma pare ca Ii-ar zice: «tnsa aces-
tea le i graim nu numai decat pentru voi» d\ci «Nu este
nedrept Dumnezeu, sd uite IUC1Ui vostru ~i osteneala dra-
gosteh zice: «Deci, de ce Ie-am spus aceasta? «Fo/tim>
zice, ca fiecare din voi aceea# sarguintd sa arate spre
adeve1'irea nddejdii pand in sfar#t ca sa nu liti lene;i,
ci urmdtori eclor ce mo;tenesc /agaduintele prin credin(d,
Ii prin indelunga rdbdare» (Vers. 11, 12).
cCd po/tim» zice, adeca. nu numal ca voim, ~i ca vo-
intq noastra se margine~te in cuvinte, ci poftim inca ca
yoi cu totii sa va tineti de virtute, nu numai ca !?i cum
v'ar parea rau de cele dinainte, ci ca ~i pentru ~ele vii-
toare va temeti.~i n'a spus,ca de cele trecutesunteti
de condamnat, ci de cele prezente, caci v'ati mole~it, ati
devenit trandavi. Dara prive~te. cu cata intelepciune ~i-a
impletit el cuvintele, ~i cum n'a lovit din greu. Cad ce
spune 'el? $i pojtim, zice, ca fiecare din voi ,aceea;i sar-
g-uinta sa arate spre adeverirea nddejdei pand in sja-rlib).
Aceasta este de admirat in intelepciunea lui Pavel, ca
nu arata ca ii s'au irriputinat, sau ca s'ar fi mole~it Cli
161
totul. Caci cand el zice : «Foftim ca fiecare , din 'l!oi»
aceasta Inseamna. E ca cum ar zice cineva: "voiesc ca
sa te gandel?ti pururea, ca ceia ce ai fost mai inainte
2.ceasta sa fii ~i acum, l?iln viitor~, ceia ce face ca cer~
tare~ sa fie .mai blanda, !?i mai bine primita. ;;i n'a zis
:c:~olesc», cela <:e ar fi fost poate rezultatul autoritatei
lp.~ ca .dascal, CI a spus ceia ce este izvorat din dragostea
lUI ~annteasca, ceia ce e mai mult de cat a voi; cpo/lim»
ca .l?l cum pare ca zicand: «iertati-ma daca poate yom
grai c(!va greoi» I
, "Fo/tim ca fieca1'e din voi aceea;i sarguinfa sd arat~)
s.t: re adeverirea nadejdei pand in sfa1'fit~. "Nadejdea,
ZIC~, P?arta toate, ea pe toate Ie reca~tiga. Nu va Im-
putlOat l , nu v.a des.nadajd.uiti, ca nn· cumva nadejdea
voastra sa devlOa pnsaselOlca; caci cel ce face celebune
bune ~i nadajduie!?te a avea, ~i nici-odata nu' se desna~
dajduie~te». '" Ca sa nu (iti lene;i». Acum tn minut sa.
nu fit i ? ~i cu toat:e acestea mai sus zicea :cDe vreme ce
trdn.davi v' ali /d~ut cu auzurile ». Prive!?te lnsa cum tran-
dclvlea lor a IntlOs-o pana ~i la auz. A:ci acela~i lucru
a dat a. se i?te1ege, fosa tn loe sa ziea ,«nu starui~i in
trandavle:., It spune: "De vreme ce trandavi v' ali fdc'ut
cu auzurilo. ,A~a ea expresiunea «sa nu fili tene~i" este
ziza pentru viitor, care nefiilld prezeot inca nici noi nu
putem fi nlspunzatori. eel ce este indemna't de a se in-
griji pentru prezent - ca unul ce este lene~ - 'poate ca
s'ar face ~i mai lene~, pc dnd cel \.e cste indemnat a
se ingriji pentru vii tor, nu va fi a~a. ~ Po/tim, zice, ca
liec~re dtn voi». Mare este dragostea lui, caei 5i eelor
man., .~i celor mici aeeea~i Ii dore~te, pe toti Ii cunoa~tej
~l OIel pe unul nu 'I trece cu veder~a, ci aceia!?i dra-
goste are ca..tra fiecare, ~i egaIitatea pentru toti, de unde
se. vede ca I-a convins inca mai mult de a primf cu buna
vOlOta cuvintele lui cele greoae.
c Ca sa nu fili lenefl» zice. Pre cum lenea vatama
trupu~. to.t a~a slabe!?te~i vatama ~i sufletul, faeandu J
molatlc ~I neputineios spre fapte bune. «Cei urmatori
. I )
Zlce, ce or ce mOfienesc jdgaduintele prin credi-n{a ~-{ prin
ind~'ung~ rdbdare •. ;;i cine sunt ace~tia 0 spune mai la
vale. Mal sus a fost zis «fiF urmatori succeselor voastre
II
 - 162 -
dinainte») iara dupa aceia, ca nu cumv~ sa '1 lntreb e :
care succese?- ti duce tocmai la Patnarhul Abra am,
scotand de aici pe deoparte exemplele celor ce au avut
succese , iar pe de-alt;;t sa nu '!?i ii1~hipuie d i ~u fo~t pa -
rasit i de Patriarh j sa nu '~i lnchipmasca ca fimd dl.spre:
tuit i ca nevrednici de vr'un cuvant,. au .fost para slt1 ,. C1
sa 9tle ca aceasta mai ale~ e ste pa:t1~ulan:a1:ea b axbatl,l or .
voinici, de a '!iii petrece vl e ata 10 Isplte , :;;1 ca Dllmnezeu
asUel face cn oamenii mari !iii minunati. «Trebue, Zlce,
a Ie rabda tpate en bunavointa », caci ace asta e ste a c.re de:
Dara dad zice : «Jti dau , !iii tu iei indata , d e ~c a., mal
crezut atunci ~ Caci aceasta nu mai este a cre dlOt el tale,
zice, ci a mea,' celui ce ti·am dat. Daca zie apoi, ca. dau,
~j ca voiu da ~i dupa 0 suta de ani, pentru care t.u nu
te desnadejduie~ti, - apoi at unci m'ai cre zut vred01~ , de
eredint a, atunci ti·ai format ideia cuven.ita despre mlO e~ .
Ai vazut dara ca C:e multe ori ne credmta VlOe nu dm
desnadejduire numai, ci ~i din Impu~inar: 9i . n~inde,l~nga
rabdar,e , san nu din euno~tinta eelor fag adUlte r « L a '!tu ,
este nedr ept .oumnezeu sa uite lucrul tJostru !i ost~nea~~
dragostei, ca're ati aratat spre, 1Zum ele . l~i, c:i ceo att slupt
sfintiLor ii slujiti». zice. Man lucrur: II ma,rtu.n sqte. lor
aid si inca mari prin bunavointa, cela ee 91 alUrea Zlce:
1/. $; 7~U 'llumai precum a'['eam midejde , ci ~'inguri pre sin~
s' au dat i'ntdi D omnului !i noud prin voia lu i ])um nezeu"
m." Cor. 8, 5). '
. I/. Care a(i ' ardtat , zice , spre numele lui, cei ce ,a ti slu/it
s finttlor ii slu/iN». Prive;;te cnm . iara?~ ,Ii ma,n~all~l adao:-
gand: « ~i slujiti », aded ~i a stazl Sl~!ltl, .~ 9 ~-1 atat a tot-
odata, aratand ca nn aeelora au sluJlt, Cl 1m. Dumne.z eu:
«Care ali aratai», zice. ~i nu spune: «sfintdor» , el ~ut
Dumnezeu caci aceasta , va sa zica «sp?'e n umele tzu » ,
adeea ¢ prin numele lui tbate ati tacut. Deci, zice, eel ce
se bucura de atata dragoste ~i ravna d in p artea voastr~,
nu va va dispretui nidodata, ~i nu va va uita 1> . ,
I) Acestea auzindu-le, va rog a sluji sfintilor. Ca~l !1e-
. care eredindos este stant, prin faptul ca este cred1Oclos.
, . ~ -- -.- ... ... ..-- ..
~
;) Pm-tea morala. D espre podtnta ~i despre fo1osul lacramilor. Nu lrebue
a ne mania san a ne razbuna, ci a ierta celor ce ni gre~ esc, ..., ~1 despre
eleimosina. (Veron),
- 163 -
:;;i chiar mirean de ar fi · cineva, este sfant. «Cd se slin~
le$te barbatul necredincios prin femeie (credincioasa), si
/emeia necredincioasa prin bdrbat (credincios)'J; (I. Cor. 7,
14). Prive$te cum credinta tace sfintenia. Chiar lumean,
deci, de am vedea in imprejurari grele, sa·i intindem
mana de ajutor) ;;i nu numai catra cei ce stau prin munti
sa tim grabnici, fiindca daea aee~tia sunt sfinF ;;ieu cre-
dinta, ;;i eu vieata, dara ~i aceia sunt sfin~i cu credinta.
~i multi ehiar 9i cu vieata. Nu numai cfmd vedem vr'un
monah in inchisoare' sa intram , iar cand vedem vr'un
lumean sa nu intram, eaci ;;i acesta este stant, ~i acesta
este frate . «Dara ce? zici tu; daca estc poate necurat ~i
spurcat» ? A , culta ( e spune Christos: 'f.Nu judeca/i, sa
nu /iii judecati» (Math . 7, 1). ,Tu, fa 'ace asta pentru Dum-
nezeu. $i ce spun eu? Chiar Elin de am vedea , tntr'o
imprejurare g rea, trebue a-i face bine; ~i in fine oricarui
om aflat in imprejurari grele, trebuie a-i face bine, da~a
inca eu atat mai mult dnd e credincios lumean. Caci
asculta ee spune Pavel, ca : «.sa fa cem bine catra toti, si
mat vartos catra ai nostri de 0 credinta ». (Gal at. 6, 10).
Insa nu ;;tiu cum s'a introdus, 9i cum stapane~te tnca
obiceiul acesta. Caci cel ceo cauta numai pe monahi, ~i
numai acelora voie:;;te a Ii fa ce bine, ~i numai de dan;;ii
se ingrije~te, ;;i spune: «daca nu este sfant daea nu este
drept, dad nu face semne ;;i minuni , nu-i dai , mana de
ajutop prin aceasta a vatamat cea mai mare parte a
eleimosinei, ~i ehiar ce a mai ram as in trecerea timpului
o va nimiei eu desavaqire. Pentruca eleimosina aceia
este, care se face celor saraci, celor vinovati ~i respin-
gatori de rale. Eleimosina se chiama a milui nu pe cei
buni, nu pre eei cu suceese, ci pre cei pacato;;i. Si ca
sa afli ca a~a este, aseulta parabola ce spune : « U~ om
oare-care se pogora din lerusalim in lerihon, ii a cazut
in ta/hari, cari desbl'acdndu-1 pte el si ranindu-l, sau dus
ldsdndu-l abea viu. $i dupre intamplare un preot se po-
gora pe calea aceea, si vazandu-l pre dansul, a trecut pe
alaturea. Asi/derea si un Levit fiind la aceL loc, viind fi
vazandu-l pre el, a trecut pe aldturea. lard un Samari-
nean mergand p e cale, a venitla el, si vazdndul i s-a
Jdcut mila. $i apropiindu-se a legat ranele lui, turnand
 - - 164 -
1i1tl-de-lemn St Vtn, si punlindu-I pe dobitocul sdu la du~
ia 0 'casd de oaspe(i, si a purtat grije 'de e/~. , ~i prive~te
,ambitiunea lui cea mare, caci adouazi la plecare seo:-
l~nd doidinari a datgazdei, zicand: c~oa:td grijd~e
,t lsi oriee'l!ei mai eheltui, eu cand md vozu zntoaree, votU
Id~ tie", (Luca 10, 30, ~i urmatorii). Dara tu prive~te ce
'p arabola a spps. El n'a zis ca un Iude.u a faeut acest
bine unui Samaritean, ci ca un Samantean a facut a-
'ceasta.
Aeestea deci auzindu-le; sa nu neingrijim numai de
'cei deaceia~i credinta cu noi, iara de altH sa negli~a~.
Tot a~a ~itu, ' daea vezi pe cineva pati~ind reile, de. mmlC
sa nu te mai interesezi la urma, CaCI eel ee· patlme~te
',tale are dreptul deajutorinta. Ca daca tu can.dvezi. poate
vru'un asin muncit, te mi~ti, ~i nu mai intrebl a1 cm este,
eu atat mai mult nu trebuie a intreba sau a cerceta pe
tin om al cui este. Al lui Dumnezeu este, fie el Elin san
Indeu, '~i chiar de ar fi necredin.cios! totu~i, are nevoi~
de ajutor, Daca ti s'ar fi· tngadmt tie de a I eercet~. ~l
a'l judeca, poate ea ai face: bine, dara acu~ nenoroc~nle
lui nu te lasa de a'l cerceta. Ca daca nOl nu trebme a
di~coase ,nici pe eei !)anato~i, sau a ne interesa cu ama-
nunt ime de afacerile altora,. apoi cu atat mai ,~ult de
eei ce patimesc rale. Dealmmtrel.ea. ce este? ~,al vazut
poateprogresand, sau mergan~u-I_ ~m~ ea sa ZICI ca este
rall ~i netrebnic? Daca tl veZI patlmmd rale, nu spune
ca el este diu. Cand poate il vei vedea ea el progreseaza
vei grai bine ceia ee spui, iarei daea el ~ste lntr' ~ neno-
rocire, ~i are nevoie de ajutor, nu tre~me si\spm ~a e~
este rau. 0 astfel de purtare este cruzlme, neomeme ~l
trufie. Cea putut fi mai nelegitim ea ludeu? Sp~ne'ml.
~i totu~i Dumnezeu i-a pedepsit, ~i dupa dreptatel:~ ~e­
depsit, ~i pe eei ce patimeau l.mpreuna ~u dan~:l, I-a
, lau C;lt, iara pe eei ce ii crutau I-a pedepslt. «Vat cclor,
ee nu pdtimeaunimie,ziee} pentru sfdramarea lui !OSi!
(Amos. 6, 6) ~i , iara~i: A scoate d~ la moarte pre eet pe-
depsiti ... nu te seumpi'» (~ro~. 1m Solom.. 24~ 11!. N-~
zis : «eerceteaza ca sa veZI cme este~ de!?} eel mal multi
dintre cei dU1?i la moarte sunt rai, - cac.i acea.sta ma~
cu seama este eleimosina. Cel ce ·face bme pnetenulm
- 165 -
sau, nu face aceasta numai de cat pentru Dumne.z eu; pe
eand cel ce face bine unui necunoscut, acesta cu ade-
":'!.rat. ca face, binele pentru Durnnezeu. Nu eruta banii j
~l chlar de s ar cere ca sa dai totul, tu da. Noi tnsa, va-
zand oameni munciti, plangand ~i patimind mai grozav
de cat rnii de morti, ~i poate pe nedreptul de muite ori
..:t0tu~i crutam banii, iara pe ftati nu-i erutarn. Crutam
cele fara suflet, 1?i nu crutam, sau neglijam pe cele cu
suBet, de ;;i Pavel zice: «Cu blanae{d certdnd pre eei ce
stau impotrivd, poate eandva Ii va da lor Dumnezeu 1'0-
cain/d, spe eunostin{a adevdrului, # vor scdpa din cursa
d~avolului, prin# /iind ;i de dansul stre a lui voe». (II.
TIm. 2j 25, 26). «Poate» , zice. Ai vazut cum acest cu-
vant e plin de bunatate ~i indelunga dlbdare? Acest
cuvant ~i noi imitan:du-l, pe nimeni nu vom desnadajdui.
ea ~i pescarii de multe ori aruncand rnreaja, nu au
reu~it, iar mai apoi aruncand-o din nou, au prins. Tot
a;;a ~i noi nu ne desnadajduim, ci speram ca voi ne
yeti atata fara de veste rod copt 1?i bun. Ca ~i cultiva-
torul de pamant dupa ce a sernanat, a;;teapta 0 zi sau
doua, ~i mult timp chiar, ~i deodata vede rasarind din
toate partile semanta. Aceasta 0 a~teptam sa se petreaca
1$i cu voi, prin harul ~i filantropia Domnului nostru Iisus
Christos, 'caruia impreuna cu Tatal ~i cu Sf. Duh, se cade
slavCl, stapanirea~j cinstea, acurn ~i pururea ~i in "ecii
vecilor. Amin .
OMILIA XI
c Cd lui Abraam !dgdduindu-se Dumnezeu, de vreme ce
nu avea a se jura pre nimeni altul mai mare, s' au jurat
asupra sa zieand: Cu adevdrat binecuvantdnd te voiu bine-
cuvanta, fi inmul{ind te voiu inmulti. $i ala, indelung rdb-
dand, a dobandit /dgdduinta. Pentru cd oamenii pre eel
mai mare se jura, ~i sfarfitul a tot cuvantul lor eel de
/)rigonire spre adeverire estc jU'I'dmantub. ( Cap. 6,
13~15).
 - 166-
AtingflOd eu putere pe Ebrei, ~i infrieo~and~-i lnde,:
ajuns. mai intai ii mangaie eu laudele, al doJlea apo r,
- eela ce este 1?i mai puternie ~ este ea dan1?ii numai
de cat ea se vor bucura de cele nadajduite. lara man-
gaierea 0 face nu prin cele viitoare" ci pri? cele trecute,.
ceia ce pe dan~ii inca mai ' mult it eonvmgea. Precum
cand e yorba de pedeapsa el il infrico~eaza mai cu seama,
prin aeelea, tot a~a ~i cand e yorba de rasplata Ii man-
gaie prinace'stea, aratand eu aceasta ocazinne, c,a . astfd
obi~nnie~te ~i Dumnezeu, adica de a nn indeplml mdata
cele fagaduite, ci dupa tt;ecere de mult timp. lara aceasta
o face pe departe scotand la lumina marea dovada a
puterei sale. iara pe de alta indemn~ndu-i la ,ere.dinta,
pentru ca eei ee traiesc in scarbe $1 neeazun, ~I care
inca n'au primit fagaduintele sau plata, sa nu. se ,de~na-,
dajduiasca, tn fat a neeazurilor. Lasand pe totl ~et!altl la
o parte- de ~i ave a ' oeazie sa vorbeasea de mu1t1-'1?u.ne
la mijloe pe Abraam, pc de-oparte pentru vredmClea
barbatului, iara pe de-alta pentru eele ee s'au petreeut
sub dansul. De~i cam pe la sfar~itul epistolei ziee: «Toft
aee~-tia dupre eredin{a au murit, ne!uand (dgaduintete, d
de departe vtizandu-Ie ~i sarutdndu-le... ca sa nu ia (ardi
de noi savar~irea}) (Cap. 11,13.39.40). « Ca lui Abraam,
ziee, jagaduindu-se Dumnezeu, de vreme ee nu avea pt
nimeni altut mai mare, s'au jurat asupra sa zieand: cu
adevarat binecuvantand te voiu binecuvanta, !i inmultind
te voiu inmulti ~i a!a indelung rabdand a dobandit !a-I
gaduinta ». Cu~ dara pe la sfar~it ziee ca a dobandit
iagaduintele, iara aiei spune ca «indelung rabdand a do-
bandit jagaduiJZta h Deci, cum nu au lua~? Cum, de au
reu!?it? Dani el nu spune pentru acelea~)l fagadumte, 1?U
aici 1?i acoIo, ei indemnarea ~i mangaierea 0 face indpita.
A fagaduit lui Abraam, dara cele de aici le-a dat dupa
trecere de mult timp, ian1 pe cele de acolo, inca nu"
~~i afa indelung rabdand, a d.obdndit fagaduinta». Aft
va.zut ca nu numai faga.duinta a faeut totul, ci :;;i lnde-
lunga rabdare? ~ici ii tnfrico:;;~aza, aratand. c~ de .multe
A
ori fa.gaduintaeste intterupta ~I amanata prm tmputmarea
prin micimea de suflet. Aceasta a aratat-o pentru po-
por, care nu a dobandit fagaduinta, pentru ca s'a lmpu-
- 167 -
tinat ell sufletul, !?i din eontra- Ahraam a reu~it, fiinqca
indelung a rabdat. Apoi cnm pe lei sf~rsit a Rratat {ii
ceva . mai mult: ca' adica ehiar indelung rabdand, inca
n 'au dobandit, :;;i ca niei a~a nu au fost euprin~i de in-
tristare.
, «Pe71b-u ca ~amenii pre eel mai mare se fur/i, ~is/ar­
~ztul a tot cltvantul lor eel de prigonire spre adeverire
este jurd1lZclntul, Insa Dumnezeu, de vreme ce nu avea a
~e, jura 'pre n imeni altul mai mare, s~a jurat asupra sa It.
Bme. Cme cste care s'a jurat lui Abraam? Nu Fiul? "NtH
zice. Dan1- d e unde se poate vedea aceasta? Mai eu
searna chiar eJ Insu9i 0 arata, insa eu nu rna eert pentru
aceasta . Clnd insa el (Fiul) se'jur?, zicand: '(. Amin, amin,
zic vou{h, acela~i juramant este ; 9i oare nu este invede-
rat ca se jura a~a, neavand pe altu! mai, mare pe care
sa se jure? C rl preeum Tatal s 'a jurat, tot a!;'a ~i Fiul
se jurB asupra sa, zicand: «A 'm in, amin zic vuua », Aici li
aminte:;;te inca !;ii de juramintele lui Chri stos, pe care
dese-ori ie fac ea, zicand: 'I. Amin) amin zic voua, eel ce
craie intru mine) nu va muri in veac» (loan 11, 26).
Dara, oare ce inseamna : «;;i Jjar,f itut a tot cuvantul
lor cel de /,rigonire spre adeverire este juramantul»? Este
sp~s i~l loc ?e ~ din ~cesta Gur~'tmant) se desleaga oriee
pngonlre , once, indolala~. Adeca nu numai aceasta, .sau
aeeea » ~ j 'f. a tot cuvantuZ». Trebuia de sigur de a fi
crezut Dumnezeu $i fani juramant, insa zice: ~.jntru care
(juramant) Zlrand Dumnezeu sa arate mai muLt mosteni-
torilo',- lagaduin/ei Tleschimbarea . sjat~/ui' sau, a p~.tS fa
mijloc jll~amantub,. Aici cuprinde ~i pe credincio~i , ~i de
aeela ammte~te!;ii de fagaduinta data noua 1n comun.
"~ ius Ie: mijlo{.-, zice, juramantul ». Iara~i pune aici pe
FlUl ea hind mijlocitor intre Dumnezeu ~i oameni. «Ca .
priJZ doud lucruri ce nu se pot muta, intru care cune-
putintd este sa min/a Dumnezeu » (Vers. 18). Care anume
~i ca:e? Acela adeea ca a fagaduit, ~i ca pe Janga fa-
gadumta a adaos :;;i juramantul. Fiindca printre oameni
aceasta se pare mai vrednic de credinta, adeca juramantul
d e aceia j'a ~i adaos. Ai vazut, di prin aceasta apostolul
n~ <Ire de scop a arata vredniciea lui, - ci ca sa COn-
vmga pe oarneni -- :;;i a Ingadui ca sa se spuna de el
 168
lucruri nedemne? Voief?te dara ca sa-i puna in cuno~tintii.
Si cand e yorba de Abraam J arata ca totul a fost a lui
Dumnezeu, iara . nu a indelungei sale rabdari, eu toate
ca a ingaduit de a se ~i jura, precum se jura ~i oamenii.
Dumnezeu tnsa s'a jurat asupra sa, pe cand oamenii se
jura asupra, sau pre cel mai mare decat ei. Dumnezeu,
dara nefiind altulmai mare, s'a jurat pre -sine. Caci nu
este tot una? omul a se jura pre sine, ~i Dumnezeu a
se jura pre sine, fiindca omul nu are putere pre sine,
adeca nu este stapan pe sine. Ai V3ZUt dara ca acestea
nu sunt spuse mai mult pentru Abraam, ca pentru noi?
<l 7 are indemnare, zice, sa avem c6i ce am nazuit ca sa
filum nddejdea ce este pusa inainto. ~i a$a, tndelung
rabdaod,s'a invrednicit a avea acele fagaduinti. «Acum,.
zice, iara nu pentru ca s'a jurat. Ce anume este jura-
mantul, a invederat-o spunand ca se face pe cel mai
mare. Danl flindca neamul nostru omenesc este necre-
dincios, apoi Duinnezeu se. pogoara a$a zicand la cele
al~ noastre. Deci, precum el se jura pentru noi - de $i
este nedemn de dansul de a nu fi crezut·- tot a$a $i
expresiunea «A aflat din cele ce a patimit» a fost zisa,
fiindca si oamenii 0 cred azi mai demn de credinta, de
a cunoa~te din experienta. Ce inseaftlna' «nadejdea ce
este pusa inainte»? Adeca de la acestea ce a spus pana
acurn, ne gandim la cele viitoare, c.a daca acestea s'au
petrecut dupa trecere de atata timp, negre-,?it ca se vor
petrece- $i acelea. Astfel ca cele petrecute cu Abraam,
ne incredinteaza pre noi $i de cele viitoare.
II. Pre care 0 anghira 0 avem a sufletului tare~i nemi~­
catii, ~i care intra intru ale dinlauntrul catapetezmei, unde
inainte mergator pentru noi a intrat lisus, dupre randu-
eala lui Melchisedek, Arhiereu /ihzd facut in veac». (Vers.
19, 20). In lume inca fiind, ~i inca nefiind stramutati cu
vieata, ii arata ca fiind deja in cele fagaduite, caci prin
credinta noi suntem deja in cer. A spus: «a$teptati,
cad numai de cat va fi». Dupa aceia l: spune: « mai cu
searna prin nadejdea ce avem». ~i n-a zis: «noi suntem
imluntrul catapetezmei», ci credinta «Intra intru cele
dinduntruL catapetezmei» , ceia ce este mai adevarat, mai
probabil. Ca precum anghira atarnata de corabie nu lasa
- 169
{}e a se purta in toate partile, chiar de ar cHitina-o mii
de vfinturi, ci slobozita in mare, imputernice~te a~a zicand
corabia ~i 0 tine pe loc, tot a$a ~i speranta. ~i prive~te
ce icoana potrivita a gasit, caei n'a zis «temelia» de
caare a fugit, ei «anghira», care fiind in valurile marii,
de ~i s'ar parea ea nu tocmai tare este intepenita in
apa, ca cum ar fi pe uscat, totw?i tine pe loc corabia,
ce se invaluie, ~i nu se mai c1atina. Caci daca e yorba
de cei tari in credinta ~i filosofi, apoi cu d(ept cuvant
Mantuitoru\ a spus acea pilda frumoasa: «Care a cladit
casa sa, zice, pe fiatI'd». (Moth. 7, 24), pe cand pentru
cei desnadajduiti, ~i eariau trebuinta de a fi sprijiniti
prin nadejde, cu drept cuvant ca a spus acestea Pavel.
Valurile ~i furtuna cea mare invaluie' corabiea, dara
nadejdea nu lasa ca sa se rastoarne, chiar de ar lovi- 0
mii de vanturi. A~a ca de cumva nu 0 aveam, de mult
oi-am fi scufundat.
~i nu numai in cele duhovnice~ti i-ar gasi cineva pu-
terea ei eea mare, dara chiar $i in cele pamante~ti, ca
de pilda ip negot, in agricultura, in armata, etc. unde
daca nu am avea-o din capul locului, nici .de treaba nu
ne-am apuea. A numit-o anghira nu cum s'ar brodi, ci
tare $i sigura, care nu se mi$ca. «Care intra, zice, intru
ule diniiuntrul catapetezmPi» , in loc sa zica: care duce
in cer. Mai departe apoi a adaos $i credinta, c;a astfel
sa nu fie num~i nadejde simp\a, ci. inca foarte adevarata
Dupa jun\mant pune inca :;;i alt-ceva, adeca dovada ca-
patata prin fapte, ca: »lnainte mergdtor pentru noi a in-
trat Iisus ~, - iara inainte mergatorul este inainte' mer-
gatoriu al unora cum de pilda loan a fost Inainte-merga-
toriu al lui Christos. ~i n'a zis simplu: ~<a inbat», ei
(\ Unde inainte mergatoriu pentru noi a intrat», dupre cum
~i noi suntem datori de a cuceri acel loc, fiindca nu este
marea deosebirea dintre inainte-mergatoriu ~i cei ce Yin
dupa dansul, caci atunci nici n'ar mai fi inainte mergator.
Inainte mergatoriul $i cei ce 1 urmeaza pe aceia:;;i cale
trebuie a se gasi, $i acela:;;i loc al ocupa. «Dupre ran-
duiala lui Melchisedek, zice, Arhiereu /iind fdcut in veae».
lata aici $i 0 alta mangaierc, cil daca Arhiereul nostru
este de sus, apoi este ell mult mai bun de cat eel al
 - 170
Iudeilor, nu numai cu felul de a fi, ci ~i cu persoana,.
locul" cortnl \>i ' af?ezamantul. lara aces tea sunt spuse cu
privire la trupul si:m.
.1) Trebue, deci, ca f?i ce! carora este preot sa fie bunt
~i precum este mare deosebire intre Aaron f?i Christos,
pe atata este lntre noi ~i Iudei. Caci tu privef;>te: sus
.. vem jertfa, sus avem preotul, sus victima. Noi proadu-
cern astfel de iertfe, cari pot fi proaduse pe acel jertfel-
nie. Acolo nu· ·se jertfesc oi ~i boi, nu sange ~i fum, cad
toate acestea ·sunt desfiintate, iara in locul lor s'a intro-
dus cultul rational. ~i ce este oare cultul rational? Cele
proaduse lui Dumnezeu prin sufiet, prin duh. «Duh, zice,
este Dumnezeuj ~i eei ce se inc/lind lui, cu duhul ~i eu
adevdrul se eade sa se inc/tine» (loan 4, 24), acelea In
fine care nu au nevoie de trup, nu au nevoie de organe,
nu au nevoie de loc anumit, carora el este pre ot, ca de
pilda: blandeta, intelepciunea, milostenia, nf."rautatea. 1n-·
delunga rabdare, smerenia. Jertteleacestea Ie -ar putea
vedea cineva ;'Ii in Vechiul Testament, prelnchipuite dela
inceput. «Jertfiti lui Dumnezeu, zice, jertfa dreptatei, jnl-
/iti jartfa de laudd» (Ps, 4, 6) ~i «Jartfa laudei md sla·
ve~te» (lb. 49, 24), ' !?i « Jertfa lui Dumnezeu duh umilitb
(Ibid. 50, 19) l?i «Ce cere D01ll1lul deja tine, lara numai
sd laci judecata ~i sa iubefti mila» (Mihea 6, 8)? ::;i iara~i
«Arderile de tot ~i pentnl paeat n' ai cautat; atunci am
zis __ iata viu... ea sa fae voia ta Dumnezeule» (Ps. 39,
7,8) l?i iara~i: «Pentru ce'mi aduei mie tamae dela Sava» ~
9i iara~i· «Muta de/a mine glasul cdntdrilor tale, c~i. cdn-
tarea organelor tale nu voiu auzi» (leremia .6, 20. Amos
5, 23), iara in locul acestora «Mild voiese, iara nu jertfa P
(Osie 6, 6). , pomenire inaintea lui DzlJtmezeu» (Fapt.lO, 4). Ai vazut
Ai v;izut cu ce fel de jertfe este multumit Dnmnezeu ~
Ai vazut din inceput chiar cum unele au fost retrase,
iara altele' inlocuite? Pe acestea deci sa Ie aducem. Ca
. acelea sunt ale bogatilor $i cel0f ce au dare de mana,
iara acestea sunt ale virtutei. Acelea sunt dinafarnice, pc
dnd acestea launtrice. Pe acelea Ie poate indeplini ori-
.) Par/ea moralel.. Trebuie a sluji sfintilor ~i a nu eereeta ell amanuntime
cine este vrednie, ei de a sluji tuturor dcopotriva, ea lui Dumn fze u. ~i <ir.
acolo a a~tepta rasplata. (Veron).
r
171 -
cine s'ar intampla, iara pe acestea pu~ini. Pe cat este
mai _bun oroul decM oaia, pe atata ' estc mai buna jertfa
aceasta decat aceea, caci aici produci ca jertfa suftetul
tau. Sunt $i alte jertfe, :;;i Cll ad~varat arderi de tot, adeca
trupurile mucenicilor. A colo :;;i sufietul $i trupul sunt jertfe,
~i acolo este miros de buna mireazma. Dad. vrei, poti
ca $i tu singur sa ' proaduci 0 astfel de jertfa:. Caci ce
e ste daca nu-t' vei arde trupul in foe? de vreme ce poti
a-I arde $i cu altfel de foc, ca de pilda cu focul saraciei
de buna voie, cu acel a\ nacazurilor. Caci iti este inga-·
duit de a duce 0 vieata dezmerdata si molatica; dara ati
a\ege 0 vieata muncitoare ~i amarata de nacazuri, cum
~i ati rnortifica trupul, oare nu sunt arderi de tot? Omoa-
ra-ti dara $i tu trupul, '$i rastigne$te-I, \>i· atunci vei lua
$i tu cununa acestei mucenii. Cel ceiace acolo face sabia,
aici 0 face bunavointa. Sa nn fie aprins, :;;i nid sa fie
cucerit de dragostea banilor, ci sa fie arsa $i sa se stinga
pentru totdeauna pofta aceasta nebuna, cu {ocul duhului,
sa fie taiata Cll sabia aceluia$i duh. Jertfa aceasta este
buna, ~i nu are nevoie de preot, ci numai de cel ce 0
proaduce. Aceasta jenfa este buna, ca de$i este savar$ita
jos pc pamant, totu~i imediat se ridica sus. Oare nu ne
minunam noi ca focul acela din vechime pogorandu-se jos
pe toate Ie consuma? Este cu putinta ca $i acurn pogo-
randu-se foe din cer, cu mult mai minunat decat aceia,
sa consume to ate cele ce sunt de fata, sau mai bine zis,
nu Sa Ie consume, ci sa Ie ridice la cer, caci acestea nu
fac cenu:;;a, ci daruri proaduc lui Dumnezeu. Astfel au
fost darurile proaduse de Cornelie suta$ul, dupre cum
zice: «Rugaciunile tale, # milosteniile tale s' au suit i,ntru
conlegare eminenta ? Ai vazut cum rugaciunile sunt unite
cu milosteniile? Atunci suntem auziti, dnd ~i noi auzim
pre saracii ce se apropie. «eel ee ifi astupd ureehile saLe,
zice, ea sa nu audd pre siirae, nici Dumnezeu nu va as-
eulta rugaeiunile sale» si «Ferieit este eel ee se uitd spre
siiraeut fi mife/ul, in ziua cea rea va izbavi pre el Dom-
nul» (Pildele lui Solom. 21, 13: Ps. 40, 1). ~i care este
ziua cea rea, dadi. nu ziua aceea, care va fi rea pentru
padito~i? Dara oare ce va sa zica: «eel ee se uita» ?
 - - 172 -
Adeca eel ce judeca ee este un sarac, eel ee afla neno-
rocirea lui, eaci eel ce eunoa~te naeazurile aceluia, numai-
decat ea-l va milui.
Cand tu vezi un same, nu fugi de el, ci indata te
gande~te cine ai fi tu, daca ai fi acela? Ce nu ai voi atunei,
ea sa faci bine tuturor?« eel ce se uita», ziee. Gande~te-te
ca ;;i el este liber ca ~i tine, ca ~i el se Imparta~e~te de
.aeeea~i nobleta, ~i ca toate Ie are comune ca iii tine, iii
ca poate de mult-ori este de-opotriva cu eanii tei. Ca
ace~tia sunt tot-deauna satui, pe eand aeela de multe-ori
se eulea fiamand, ~i in fine ca acest om liber a devenit
mai necinstit de cat slugile tale. Dara slugi1e iti inde-
plinese nevoile tale, poate. Care nevoi? Ca 'ti . slujese
bine? Dara daca eu ti, a~i arata crt acest sarae iti inde-
p1ineiite 0 mai mare nevoie decat aeelea? Caei el va sta
inaintea ta in ziua judecatei, ;;i te va izbavi de foenl eel
ve~nie. Ce pot face de felul aeesta toate slugile la un loe?
Cand Tabitha 1) a murit, cine a invieat-o pre ea'! Srugile
ee erau de fata, sau saraeii? Tu tnsa nu voe~ti sa faci
deopotriva pe eel liber nici macar eu slugile tale. lata
ca de pilda frigul este mare, iii saraeul are ni~te zdrente
aruncate' pe el, mai mort, scra~mind din dinti, ~i atat eu
privirea cat ~i cu felul mersului vrednic de a se ruga;
- iara tu inea\zit ,bine ~i beat treei pe langa dansul. ~i
atunei cum pretinzi ca in nenorocirile tale sa ai pe
Dumnezeu in ajutor? De multe-ori apoi po ate ziei ;;i
aeeasta: «Daca a~i fi eu iii l-a~i fi vazut inearcat de
atatea pacate, 1-a;;i fi iertat j ~i Dumnezeu nu '1 iartel,,?
Sa nu zici acestea. Tu, treci ell., vederea pe cel ce cu
nimic nu $i-a gre;;it, ;;i pe care ai putea sa'l scapi, dara
inca pe cel ce ti-a gre~it cum il vei putea ierta? Deci,
nu sunt aeestea vre'dnice de Gheena?
~i daca, tu faci a~a, ee pbate. fi de mirare dacel iii
Dumnezeu ' nu 'ti va ierta tie? De multe ori tu iti infa-
iiori trupul eel fara simtire cu mii de haine aurite ~i va-
riate, de iii nu simte nimie din aeeabtel cinste, iara pe
al .a celuia care poate este 1;>olnav, neeajit iii muncit de
l) A se vedea Capito G. din Fapt. Apost. vers.· 36 1?i urm.
- 173-
frig ~ide foameil tred eu vederea, ;;i mai mult fad
plaeere slavei eelei deiiarte de cat frieei de Dumnezeu.
~i fie ca eel putin ~a n'lmaiaici, dara imediat ineepi
cu acuzatiuni contra acelu! nenorocit. «De ee nu mun-
ce~te? zice, $i de ce mananca rarel sa faca treaba» ? Dara
spune 'mi: tu muncind ai, ceia ee ai jnu oare pentru ea
ai primit mo~tenire parinteasa? Si ehillr daea munce~ti,
de aeeia batjocore~ti pe altul? Nu auzi ee spune Pavel?
Caci dupa ce a zis: <De nu voiefte cineva sa lucreze, nici
sCi manlince» , imediat spune: lara voi, fratilqr, nu slabiti
a face bino (II. Thes. 3, 10. 13).
«Dara, ziei tu, este un ~arlatan •. Ce spui, omule ? Din
pricina unei pani ~i a unei haine, il nume~ti ~arlatan?
<Apoi, imediat 0 vinde. zici. ~i oare tu ehivernise~ti
bine toate ale tale? Dan'! ee? Nu cumva toti sunt saraci din
prieina trAndaviei? Nici unul nu este sarae din pricina
naufragiului? Nimeni din pricina judecatilor? Nimeni din
cauza ea a fost pradat? Nimeni din eauza boalelor? Ni-
meni din pricina altor imprejurari? De 'ndatainsa ce
auzim pe cineva eaindu-se ~i vaitandu-se eu glas mare,
~i uitandu-se la eer, dezbracat, nepeptanat iii infa~urat
cu petice, it numim ~arlatan, viclean ~i prefacut. Nu te
ru~inezi oare? Pe cine nume~ti tu ~ar1atan? Nu ai dat
nimie, nici nu batjocori pe om. « Dara oare, ziei, ins a se
preface ea nu are.. Aceasta aeuzatiune trebuie a ti se
aduce, tie ~i nu aceluia. ~tie el ca are de a face eu oa-
meni eruzi, eu fiare salbatiee mai ales, de cat eu oameni
~i cel chiar de ar grai cuvinte jalnice, pe nimeni nu va
.mi~ca, ~i de aeeia se vede silit de a 's.i lua 0 forma mai
jalnica, ca astfel sa-ti moae sufletul tau. De vedem pe
cineva apropiindu-se de noi in imbraeaminte potrivita, it
numim ;;arlatan, !?i ea sa se para eel este dintre cei de
bun neam, s-a apropiat a~a, - iara dad it vedem in
imbraeaminte eontrara, ~i atunci 11 b(ltjoeorim. $i ce mai
fae inca? O! cruzime! iii barbarieomeneasea! «De ce zici,
i~i desgolesc partile eele betejite~? Pentru tine fac aceasta.
Daca am fi milostivi, nu ar avea nevoie dan~ii .de astfel
de tineltiri j daea ' del a eea dinfai apreeiere at- indupleea,
nu ar unelti atAtea pretacatorii. Cine poate fi atat de ti-
calos, incAt sa invoiasea de a se jali in guramare, de
 -" 174-
a se preface ~l " a se sluti, de a se boci in public im-
, preuna cu femeia lui desbracata ~i cu copii?
Dare! oare de cata pedeapsa nu sunt vrednice asemenea
apucaturi? $i pe l<inga toate acestea nu numai ca sunt
miluiti, ba inca mai sunt ~i acuzati de noi. $i inca ne
mai scarbim ca dupa ce ne rugam lui Dllmnezeu nu ne
"<isculta? $i inca ne mai nelini~tim, ca rugandu-n,e nu
suntem ascultati? $i nu ni este frica pentru to ate aces~
tea? ~Dara, zici tu, am dat de multe ori». Eil ~i? Tu
oare nn mananci pururea? Pe copii tail cari'ti cer de
muite ori, oare "tu Ii respingi? 0 I Neru~inare I Nume~ti
neru~inat pe sarac? Tu care rape~ti nu e~ti neru~inat,
iara acela pentm ea 'ti cere 0 bucata de ·pane este ne-
ru~inat? nu te gande~ti cata nevoie are stomacul de man-
care? Oare tu "faci totul pentru aceasta? N u pentni a-
eeasta neglijezi cele duhovnice!?ti? Oare nu e vorba de
eer ~i deimparatiea eerurilor? Tu deci "temandu-te de
acela, mire nu suferi ori-ce, pe CflOd imparatiea ceriului
o dispretue~ti? lata ca" aceasta este neru~inare. Nu vezi
poate atatia batrani betejiti? Dara, o! ce barfire! «Cu-
tare, zici tu, imprumuta pe atatia eu bani, ~i iata ea
cer~etore:;;te». Acestea tnsa sunt barfituri ~i pove:;;ti c~
se spun copiilor mici, caci ~i aceia aud pururea astfel
de pove~ti de la maicile lor. Eu nu cred de loc, sa nu
fie una ca aceasta. Imprumuta cineva pe altii cu bani,
~i deci fiind in imbel1?ugare cere ·de pomana? $i de ce
ar face a~a? spune 'mi. Caci in adevar, ee poate fi mai
urieios ea a cere de pomana? E mai bine de a muri, de
eat de a cere I Dara pana cand oare vom fi eruzi ~i tara
th ila? Toti oare imprumuta bani? Toti sunt :;;arlatani?
Nici unul nu este sarae eu adevarat? «Da! zici tu, ~i
inca multi». Dara ce? Pe unii nu-i ajuti, fiindca te-ai
faeut un eerl?etor exact al vietei lor? Pretexte ~i moituri
sunt acestea, dici ascuita ce spune Mantuitorul: « Celui
ce cne de la tine, dd-i, ~i pre .eel ee voie~te sa se impru-
muteze de fa tine, nu 'I inapoia dNdrb (Math. 5, 42),
adeca: «intindtt mana ta, ~i sa nu fie stransa».
Noi n'am fost pu~i examinatori at vietei aitora, fiindea
atunci n'am mai milui pre nimeni. De ce, cand tu rogi
pe Durilnezeu, zici tot-deauna: <Nu pomeni, Doamne,
- - 175 ---
paeatele mele»? A~a ca ori-catar fi acela de pacatos,
aceasta sa 0 judeci ~i pentru tine, ~i nu mai pomeni
pacatele lui. Timpul de . fata estetirnp de filantropie,
iara nu de eercetare exacta a pacatelor; e timp de mila
"ianl nu de judeeata. Et voie~te numai de a n hranit, iara
tu' dacavrei, da-i ceva, :;;i nu mai sta la ganduri. De ce
este el mi~el ;;i netrebnic? De ce niei tu nu '1 umile~ti,
ba inca ~i pe eel ce vor a-I milui ii indepartezi? Caei
cand altul va auzi de la tine ca acesta este un in~elator,
ca este un fatarnic, ca imprumuta bani altora, de sigur
ca nu va mai da . nici aeestuia, :;;i niei altora, dci el pe
to~i Ii va banui ca sunt de acest fel. Voi ~titi bine, ca
"cele rel e mai eu u~urin~a Ie banuim, pe eand ipe cele
bune, nici-odata. "
Sa fim, deci, iubitilor, milostivi, nu cum s'ar intampla,
ci pr(:;cum este tatal nostru cel ceresco EI hrane:;;te ~i pe
curvari, ~i pe prea curvari, ~i pre fermeeatori, !?i ee spun
eu? pe toti, orice fel de pacate ar avea. In lumea aceasta
de sigur ca vor fi multi ~i de ace~tiia, :;;i cu toate acestea
pe toti el ii hrane~te, pe toti ii imbraca, ~inimeni nu
moare de foame ' vre-odata, afara numai poate de buna
voie. Asdel sa fim ~i noi milostivi. Daca el se roaga, ~i
daca are nevoie, ajuta-l.
Acurn insa, am ·ajuhs intr'atata lipsa de judecata, in
cat, ea nu numai cu cer~etorii facem' a~a, cu cei c;e merg
pe caile cele strampte, ci chiar ~i cu monahii. «Cutare,
zici tu, este :;;arlatan ll>. Oare nu ac!=asta spuneam mal
inainte, ca daca dam tuturor fara exceptiune, noi sun-
tem cu adevarat milostivi, iara daca vom in cepe a een-
zura viata oamenilor, niei odata nu vom fi milostivi?
Dara ee spui, omule? Pentru ca prime~te 0 pane, este
~arlatan ?Daca poate ar cere talan~i de aur, sau de ar-
gint, sau haine pretioase, sau slugi, sau alt-ceva de acest
fel, cu dreptul ar putea numi cineva pe unul ea acesta
in~elatoriu; dara daca nimic din acestea nu cere,' ci nu-
mai hrana ~i imbracaminte, care sunt ale filosofiei,apoi
acesta este in1?elatoriu? spune-mi.
Sa contenim deci eu acest obiceiu de a barfi, eu
aceasta apuccUura sataniceasea, ~i mult vatamatoare. Dara
dadi. eel ce'ti cere poate ca lace parte din cler, sau " ea
 - 176-
~st~ preot, atunci cerecte~za cu aman~n~ime, caei atund
nu este ifara primejdie necercetarea 101; lara daca ~I eer<?
prana, nu cerceta de loc, ci da-i, de oare ee tu pnme ~tl
atunci, iara nu dai. Cerceteaza de voiqti, cum Abraam
arata dragoste catre toti streinii, eaci daea ar fi cere~tat
cu amanuntime pe cei ee se refugiau la d~nsul, de slgur
,e~ .' n- ar fi ospatat pe lngeri, ei pe l~nga e~ilal~i ~ar fi in~
departat ~i pe acestiia; dara fiindea pe tott pnmla, apou
a primit ~i pe ingeri. N u eumva ~oate c~ Dur~nezeu
I~splate~te pentru viata eel or ce pnmese mtlostema? Nu (
ei pentru buna ta intentiune, pentru dragostea ta cea
mare, pentru filantropia ta,. pentru . ~u~atatea tao Acea~ta
~a fie dara, ~i atunei. teve: invredm~1 de toat~ bununle,
Carora fie a ne bucura, pnn harul ~l filantropla Domnu-
lui ,nostru Iisus Christos, caruia' impreuna eu Tatal ~i cu
,Duhul Sfant) se cuvine slav a, stapanirea ~i cinstea, acurn
~i pururea ~i in veel1 vecilor. Amin.
OMILIA XII
"Ca Melchisedek acest;' impdratui Salimului, preotul
lui Dumnezeu celui Prea Inalt, care a intimpinat pe
Abraam cand s' a intors dela tai,erea imparatilor, li la
binecuvantat pre el; caruia ~i zeciuecda din loate i-a im-
partit Abraam, intdi adeca talcuindu-se imparatul Adre~­
tatei, iara apoi # imparatul' Salimului, care. este lmpa-
ratul pacd, Jara taM, fara mama, fara numar d.e neam.
nici inceput zilelor, nici sfar;it vietei avand, ci asemanat
/iind Fiului lui Dumnezeu, ramane preot tot-rieauna" ,
(Cap. 7, 1-3).
Voind Pavel sa arate deosebirea lntre Noul ~i veehiui
Testament in multe locuri spune aceasta, insi:sta asupra
. ideii ~i p;egate~te dinainte pe auditori. De ' 1a .incep~t
chiar el pune aceasta ideie, spunand ca acelora It-a gralt
Dumnezeu. prin Proroci, iara nona prin FiuI, ace~ora. In
mnlte felori, ~i in multe chipuri,.pe cand ~oua pn~ FlUl~
Apoi discutand . despre Fiul, cme este : ~t ce a facut ~l
'- 177 -
indemnandu-i de a crede, ca nu eumva sa patlmim cele
ce au patimit Iudeii, ~i ' spunand ea este Arhlereu dup~
r~nduiaia lui Melchisedek, voind de multe-orr dea -in~
sista in aeeasta deosebire, muite apoi i~onomisindu-le d~
la tneeput, ba inca ~i dojenindu-i pe dan~ii ca ' slabi~i
neputincio~i, ap.Oi iarasi mangaindu-i ~i tncurajandu-i, 1a
urma tuturor introduce ~i deosebirea aceasta, fiind' pre-
~atite bine auzurile lor, - cad eel deja cazut sau impu-
t1nat, nu ar asculta u~or. ~i ca sa cuno~ti ea este a:;;a,
asculta ee spune scriptura: «~i nu au ascultat pe MOi#,
pentru imputinarea sufletului" (Exod. 6, 9). De aceia
dupa ce mai intai a scos din ei mahnirea ce-i cuprinsese,
prin moite vorbe infrico~ate, I,>i prin multe mai bune, la
urma sta pe loc ~i pune inaiote ' deosebirea intre cele
doua . Testamente. $i ce spune el? «Ca Melchisedek acesta~
zice, impal'atul SalimuLui,preotullui Dumnezeu celui Prea
Inalt». $i ceia ceo este de mirare, ca In tipul · pus ioainte
chiar arata deosebireaj ceia ce am ~i spus, ca de la tip
se adevere:;;te pururea adevaruI, de la eele treeute, pentru
slabiciunea auditorului. «Ca Melchisedek acesta, ziee, im-
paratul Salimului, preotul lui Dumnezeu, celui Prea inal!,
care a intampinat pe Abl'aam, canc/ s' a intors de 10. ta-
ierea impar.ftlilor ~i t a binecuvantat pre el, cdruill ~i za-
ciueala din toate i-a impartit Abraam ». Pun~nd povestirea
lui pe scurt, el a privit-o In senz. mistic. ~i mai int~i de
toate de la denumirea de imparata\! dreptatei: «intai
adeca, zice, tdlcuindu-se imparatul drepta/ei», caci, «Sedek»
tnseamna dreptate, iara. «Me/chi» imparat, deci Melchi-
sedek inseamna lmparatui dreptafei. Ai v:1zut cum chiar
in nume se gase~te exactitatea? Caci cine este impihatul
dreptatei, daca nu Domnul nostru Iisus Christos? lmpa-
ratul dreptatei, iara mai apoi !i imparatul Salimului»,
numit a~a de la Cetatea Salim, adeca imparat al pacei,
ceia ee iara:;;i este a luiChristos, cad el a facut cnnoi
dreptate, el a impacat pe cele din ceriucu cele de pe pa-
manto Ce om poate fi imparat al dreptatei ~i al p:1cei?
Nimeni, ci numai singur Domnul nostru Iisus Christos.
Mai departe apoi adaoge ~i 0 alta deosebire: «Fard
tata, zice, {ara mama,jara numar de neam, nici inceput
zilelot-, nici sfarlit vielei avand, ci asemanat fiind Fiuluf
'12
 - 178
lui Dumnezeu, ramane preot tot-deauna ». Dadl fiindea
expresiunea «Tu efti preot in veac clupa randu~ala l~i
Melchisedek» se impotrivea ' lui, eaci Melchisedek a munt"
~i deei nu a fost preot in veac,prive~te cum a pregfltit
el aeeasta. $i cine ar putea spune a!?a de un om? «Nu;
eu fapta , zice , 0 spun aceasta», adeea nu 1?tim ea sa ,fie'
, nare,-, tot a~a f?i aici.
eineva vreodata fara tata, sau fara mama, sau ea n au
avut vre-odata inceput, san ea nu a aVllt sf~r?it. <$1 ee
i~seamoa aceasta? zice; nu cumva fiiodca noi nu ~ti'm,
apoi el nici nu a' avut .sfar?it,~i n'a avut paririti? Bine,
spui, dara, ca s'a sfar?it, ?i ca a avut ~i parinti». Dara
atunci, cum de spune: «Fara tatd, Id:ra mama, lara
'numdr de neam, nici inceput zilelor, nici slar/it ' vietei
aviind»? Cum? Pentru ca scriptura , nu arata. Ei! ?i? Ca
precll~ adeca aeeillia nu i se raporteaza genealogiea, sau
spita neamului, tot a?a ~i Christos prin insa?i firea lu-
erurilor Si iata ce insamna «lara inceput fi tara sfarfit».
Ca pretum noi, zice, nu 1?tim nici ' tnceputul zilelor vietei
aeeluia, ~i niei sfar?itul lui, pentru dl nu gasim seris. tot
a~a nu ?tim niei cele ale lui Iisus Christos, nu pentru ea
nu s'a seris, ci ,pentru' ea nu sunt. Caci acela este tip,
~i de aceia s'a pus faptul dela neexistenta gene?logiei lui,
dela tacerc:a scripturei, pe dnd acesta (Chnstos) este
adevarul ~i pentru aeeia este tre'c ut , a~a, dela . faptul ca
, nu exista. ; Ca precum se vede ~i io numirile intrebuin-
tate - aici esteimparatul dreptatei 1?i a piicei, dupa de-
numire, iara acolo este a~aprjn insu?i adevarul luerurilor
~ tot a~a !?i aici sunt numai nume pentru unul, Para
pentru eelalalt este insu?i adevarul luerurilor. Deci cum
are inceput? Prive~te pe Fiul fara ineeput, 'nu pentru ca
nu ate prieina sau cauz:1, cad a,c e,asta este eu neputinta,
de oarece are Tata, fiindca de altmintrelea cum poate fi
Fiu ? - ci pentru ea nu are inceput vietei, ~i nici ~far~it.
«Ci asemanat fiind Fiu/ui lui Dumnezeu» , zice. $i unde
este asemanarea? Acolo, ea ata.t a acestuia, dt f?i a ace-
luia nu cunoa?tem nici star~itul, ~i nici inceputul; . a ace-
luia pentru ca nu este scris, iara a acestuia pentru c~
nu este. Aic,i ' este asemanarea. Dara raca asemanarea ar
trebui ' sa fie in toate ?i pretutiodeni, atuoci n'ar mai fi
tip ?i adevar, ci amfmdouA ar fi tip. Preeum se tntampla
- 179-
~i ,en imaginile, eel ~eva. ~~te asemanat, este to sa ~j ceva
neasemanat - ea pnn hnl1le tr~se in mod simplu se vede
oar~care asemana~e aca~aeterului lor In general, iar mai
apOl punaodu-se ~l culonle, se vede in mod Jamurit deo-
sebirea, aici de pilda este asemanare, acolo ,neasema-
'
(j Vedefi ,dara elit (de mare) este ae,easta, earuia # ;a-
ciuial~ .i-a dat .~atrir:rhu~ Abraam din dobarzzi 1)>> (Vers.
4). Aiel a potnvlt bme tlpul, ?i tncurajandu-se il arata la
urma mai stralueit de ' cat eele mai adevarate lucruri ale
Iudeilol. Dara daca cel ce are tipul sau mai bine zis
eel ce este tipul lui Christos, este aUt de mare nu nu~
~ai d~ .cat preot ii , dara mai mare ~i mai ins~mnat de
c~t chlar stramo~ul preotilor, apoi ee 'ar putea spune
emeva despre adevar? Ai vazut cu (ata preciziune inve-
dere~za superioritatea? «Vedeti dara, zice, cat este de marc'
aces/a, caruia fi zeciuiala i-a dat Patriat}lUI Abraam din
jwazi... Expresiunea 'Akodirea inseamna prtizi din razboi
(~cicpopa) sau trofee. ~i nu se poate spune ea i-a dat
filOdc~ a luat parte la razboi, eel de aceia a ~i. zis, ca I-a
intalmt pe e~nd se. intoreea de la taierea imparatilor,
,adeca csta ae.asa, zl~e, nu luase parte la razboi tmpreuna
cu Abraam,~l totU!?l I·a dat parga sau prinoase din oste-
nelile sale ~ . .
c $i cei din jii lUi .Levz, cari iau preotiea, poru~cd au
c~ s~. ia ~eciuia:a de/a popor dupa le~e, adeca de la fra-
ttl sat, 11lacar ca !i aceia au , ie#t~ din .,.coapsele lui Abra-
am» (Vers. 5). Adeea atat de mare este superioritatea
preotiei, i.n cat ca c~i preotiti sunt eu mult mai superioii
de cat eel de ~C~b!?l n~am ~i sange, eari au acela!? stra-
bun, caCI dan!?l1 lau zeclUiala de la aceia. Carid deci s'ar
gasi. cineva printre dan~ii luand zeeiueli , o'are nu ar ' fi
acela in randul lC;licilor, iarA el tn randul preotilor? Si nu
numai at~ta, ci inc:} n,ici iI-ar mai fi de acela~ nea~; Ci
" , T?xtul, este: ~€{OP€tt€ os 'lt1j~t'XO.; OOto.;, W M.l O€xatllv soro')(.€V h. t6w
«')(.'po(j~Vt~V () IIa~ptapXlJ';·, adecli : c.Vtdefi da,.ii cat de ma,.e este acesta, cii-
~Hla ~', zaclutala I-a dat Pat,.ia,.hul Abraam din P,.iizi (lrofee).. Expresiunea
«:XP06tVlOY ins,eamn~ . prada san tro{ee de rlizboi, iar! nici decat dobQnda, du-
pre r.um f'ste. In ed't1a Do,,:str!. E yorba aici cl Abraam la intaJnirea lui cu
Me1eh1sedek: l-a dat. acestula ca dar, parte din trofeele sau prlizile de rbboi
.ce Ie luase tn r!zbOlul ce avusese atunci. (A se vedeacap. ~4 dlnFacere).
 ~ 180 -
din 'neam strain. Astfel ca nu ar fi dat zeciuiaJa unuia
de alt neam, daca acela n-ar fi avut () mare cinste. Vai!
Ce a facllt aici Pav~l! Caci cele ale credintei ' le-a Himurit
cu mult mai bine de cat in epistola catre Romani, de
oareceacolo nume~te pe Abraarn stramo~ul ~i al nostru
:;;i a1 Iudeilor, pe cand aici cuteaza inca a spune :;;i inca
a anita ca cel netaiat imprejur a fost cu mult maibun ,.
Cll mult mai superior. Deci cum a aratat ca a dat ze-
ciuala -lui Levi? «Abraam, zice, i-a dat zeciuiala din prazi }).
Si, ce are a face aceasta cu noi? Are a facemai cu sarna
~u voi, caci nu va Yeti mai ' certa, ca Levitii sunt mat-
bu~i :;;i mai superiori lui Abraam.
«lara eel ee nu se numara din neamul lor a lutzt
zeeiuiald de 1a Abraam» - dupa care apoi n-a trecut
mai departe cum s·ar intampla, ci a adaos imediat--
c# pre eel ce avea jdgdduintele I-a , bineeuvan,tat» (Vers.
6). Fiindca intentiunea era de a arata superioritatea lui
Melchisedek cu orice peet, apoi ilarata ~uperior lui AI:>.ra.,.
am !iii de la judecata com una a tuturor. «.$i fdrd deniei
o prigonire eel mai rizie de eel mai mare se bineeuvinteazd»
(Vers. 7), adeca, cel cel mai mie, dupa credinta tuturor
se binecuvinteaza tot ,deauna de cel mai mare. Prin ur-
mare tipul lui Christos este mai mare chiar ' ~i de cat
cel ce a primit fagaduintele. _ «Apoi daca sunt ale lui Dumnezeu zici tu de ce atunci
, «$i aici adeed oamenii murind iatt: zeciuiald, iard aeolo
marturisindu-se cd este viu» (Vers. 8). $i ca s1 nu z:cem :
c Dad de' ce te-ai suit atat de sus»? iata ca ni. zice :
"$i, ea sa' zie afa» - de altfel bine a indrep[at el lu-
crul - «prin Abraam fi Levz' eel ee lua zeciuiatd, zeeiu-
iald a dat» (Vet:s. 9). Cum a:;;a? «Cd incd in eoapseLe
tatdlui sdu era} 'carid I-a intampinat pre dansul Melchi-
sede It» (Vers 10), adeca in el era Lev], chiar daca inca.
nu se nascuse. $i n-a' zis cLevitih, ci «Levi». Ai , vazut
superioritate? Ai vazut cata deosebire este intre Abraam
:;;i Melchisedek, cel care poarta tipul Arhiereului nostru?
lara superioritatea 0 arata ca avand-o prin puterea sa,
:;;i ,nici de cum din vre-o necesitate, caci , acela a dat
zeciujala, ceia ce este a preotului, iara acesta a binecu--
vantat, ceia ce este a celui mai mare. Aceasta su'periori-:-:
tflte ' ttece !ili 1a urma!ili.,
- 181 --
Admirabil !;ii cumulta putere - a .atuncat ' departe cele
at~ Iudeilor. De ac:;eia zicea eL " V-ati facut lene~h, fiindca
VOla ca sa Ie ,puna acesteainainte; ' 1?i, dansii sa nu se
t~lbure. ~s_tfel este intelepciunea lui Pavel: ~ai intai pre ..
gate1?te dlO buna vreme terenul, ~i tIupa aceia samana
ce~ace voie~te. Neamul nostru omenesc este oare cum
-greu de convins)~i deci are nevoie de multa , ingrijire :;;i
bag~re de seama, ba inca mai multa de cat cu planetele.
CaCl acolo este natura. ~i pamantul care Ie ajuta spre
cre~tere, cum 1?i manile cultivatorilor, in timp ce aiei este
numai intentiunea sau libera vointa" care primel?te multe
prefaced, as~azi de pilda preferand una, maine alta, ~i
este aplecata mai mult spre rau.
I) De aceia, iubitilor,trebuie a ne paZl tot-deauna, ca
nucumva sa dormitam. datd, zice, nu va dornzita, nici
va dormi ceI-ce jJdze#epre /sraib ~i «sa nu dai intru cld-
tire pictor;;, tau » (Ps. 120, 4. 3), a~a ca n'a zis: «sa nu
te clate~til>, d <sa nu dai intru cldlire» , de unde , vedem
ca a da intru clatire sta in noi in~ine, ~i nici de cat in
altcin~va. Prill urmare daca voim a sta drept i :;;i ,a nu
ne ml~ca, nu ne Yom clati. Dara ce? Nimic nu este a
!ui ' Dumnezeu? T~ate de sigur sunt ale lui Dumnezeu,
IOs;l nu a~a, ca hberul nostru arbitru sa fie vatamat.
"
suntem raspunzatori»? De aceia am ~i spus, ca liberul
,
arbitru nu este vatamat. Deci, noua , ne ap~rtine, !ili lui
Dumnezeu; jnsa noua mai intai oi se covine de a alege
cele bune, ~i numai dupa aceia Yin :;;i cele ale' sale. Nu
Yin ale sale insa mai 'nainte de a se pronunta vointa
noastra, ca nu cumva sa ni se vatame liberul arbitru'
dnd insa noi am ales ~i ne-am hotarit, atunci ne vin~
~i el in ajutor eu multa putere. cDara atunci cum de
zice Pavel: «Nu este nici a eelui ce voiefte»- de !iii a
voi sta in noi - «niei a eelui ee alear od, ei a lui Dum-
nezeu eelui ce milue~te» (Rom. 9, 16)? b Mai intai ca aici
aposto'ul n'a spus ca op~rere a sa personala, ci a scos
aceasta' ideie ca rezultata din cele 'ce Ie avea inaintea
sa, din cele ce-i sta de fata. Caci zicand :cLui Moisi
" ') Partea ulOrala. Despre pocainta, ~i cum eli nu trebuie a ne desnadajdui.
\Veron)_
 - 182 - . -
idee: voiu milui pre · care . miluesc: !i nu ma voiu indura
de cau imiva jl mila» h urrna spune: «Deci dard nu
ute nici a celui ce voiefte, nici a celui ee a/earga, ci a
lui Dumnezeu celui ce milue!to. Deci, imi vei plitea:
spune, de ee tnvinovate!?te inca? Dupa aeeia ' apoi se
poate ziee ~i urmatorul lucru: ca atunci cand ar;Ham co..;
var~irea sau marea parte a unui lucru, zicemchiar to-
talitatea acelui lucru. AI nostru de sigur este de a alege
~i a voi, iara a lui Dumnezeu este de a savar~i acel )UClU t
~i al duce la bun sfar~it. Deci,daca a lui, sau daca de
dansnl depinde cea mai mare parte a lucnilui, apoi atund
a lui este totul, zice, dupa cum obi~nuim noi oamenji a
vorbi. Astfel facem !?i noi; de pilda iata ee spun eu:
vedem 0 casa clad ita bioe, ~i zicem ca totul este a ar-
hitectului, de ~i !?tim bioe ca nn este totul lucrul arhi-
tectului, ci !?i a zidarilor !?i a salahorilor, sau ~ia st:'l-
panului care a procurat materialul, ~i amultor alte im-
prejurarL Cu toate acestea fiindca cea mai mare parte
din totalul casei este a arhitectului, apoi ~i intreaga easa
zieem ca este a lui, adeca lui i se cuvine meritu!' Tot
a~a ~i aicL Inca l?i cand vorbim de multime, noi zicem
ea sunt toti, acolo unde sunt cei multi, ~i nimeni unde
sunt cei purioi.
Tota!?a ~i Pavel zice: "Nici a celui ee voie#e, nici a
celui ce alearga) ci a lui Dumnezeu celui ce milue#o.
Doua bunuri mari ni pune aici Pavel inainte: unul ne-
gre~it este de a nu ne mandri. Chiar daca alergi, zice,
chiar daca te sile~ti a face ceva, sa nu-ti inchipui ca
succesul este al tau, fiindca dadl nu ai avea ajutorde
sus, toate ar fi in zadar. Afara de aceasta, te vei invred-
nici de eeia ce urmare!?ti, iotru atata tosa, intru cat vei
alerga, intru d.t vei voi. Oeci, aposto\u\ n'a spus d6ara
ea io zadar alergam, ci ca daca noi ne inchipuim ca totul
este al nostru, :;;i ea daca nu atribuim lui Dumnezeu eea
mai mare parte din actiune, sau mai bine zis chiar totol,
atunei in zadar alergam. NiCi a lui n'a voit Dumnezeu ca
sa fie totul, ea sa nu se para ea ne incununeaza fara
merite, ~i nid ale noastre numai, pentru ea sa nu eadem
tn tngamfare~i prostie. Caci daca avand parte a cea mai
mica de merit, l;)i cugetam lueruri mari de noi, dara ine~
183-
daca am fi stapani a tntregului merit? Dealtmintrelea Dum-
nezeu a faeut multe, cu scopul de a taia Inandria del a
n?i. «$i in.ca. mana lui erte ~nalta» (Isaia 5, 2!?) zice. Cu
cate neput10tl nu ne· a iocunJurat, ca cu chipul acesta sa
ni smereascacugetul? De cate patimi grozave nu ne-a
impresurat? Caci ~i atunei dnd zice cineva: ce este
~seasta? sau, de ce aceasta ? - Ie spune spre a invedera
/ca toate sunt in mana lui Dumnezeu. Te-a iocunjurat de
atata frica, !?i totu!?i nici a~a ou te smerq;ti; ba ioca Ide
cumva ai d.te un succes cat de mic, apoi te urci cu
eugetarea pana la cer. .
. J?e aceia schjmb~rile :;;i prefacerile acelea grabnice, ~i
n.lci a~a ~u n.e cumintim. D~ aceia morti ,i ntr'una ~i f~ra
ttmp, l.a~a n01 c?getam ~a l>l cum am fi nemuritori, ca ~i
cum ,n~clOdata n am murt. In a!?a chip ra.pim, in a~a chip
sfitanslm avutul altora, ca .:;;i cum nu yom da sam~. In
a~a fel cJadim palate, ca ~i cum yom sta aici pururea.
~i nici ::hiar cu~aotul lui Dumnezeu care ne rasuna pe
la 'urecht io flecare zi, nici chiar insa.!?i faptele nu ne cu-
mintesc. Nu est.e zi, nu este ·ceas, cand sa nu vedem
intr'una petrecandu-se neoorociri, !?i totu~i in zadar sunt
t~a~e} ~i nimi~. nu se mi~ca. din salbatacia noastra, ~i
OICI 10 nenorocmle altora nu putem a ne face mai buni
'sau mai bine zis, nu voim sa ne facem, - ci numai cand
inse~i noi plangem, at unci poate ne smerim. Cand Oum-
nezeu i!?i ridica mana de deasupra noastra, apoi ~i noi
din nou ne mandrim, din nou ne pierdem mintea. Ni-
meni nu cugeta precum trebuie fa cele ceresti nimeni
nu di~pretuie~te cele pamaote:;;ti, nimf"ni nu priv~~fe spre
eer., CI intoemai ca :;;i porcii caricauta spre pamant, ta-
vahndu-ne in mociria, :;;i '~i au privirea spre paotece.
Tot a~a sunt ~i multi dintre oameni, cari de l?i se tava-
lese intr'o mocirla mai grozava) dan~ii totu!?i nu simtesc.
Cad este mulf mai bine de a se murdari cioeva in no-
roiu, de cat de a se murda.ri in pacate, fiindca cel mur-
darit in noroiu, se poate spala in scurt limp, ~i devine
iara~i 1a fel cu cel ce n'a cazut de loc in mla!?tina, · pe
Can? cel cazut in prapastiea pacatului a capatat 0 mur-
dane care nu se pOfltf" curati cu apa, ei avand · nevoie
de un timp indelungat, deo pocain}a siocera, de lacrami
 184
~i oftari, de suspine indelungate ~i fierbioti, mai mari,
zic, de cat, cand Ie avem acestea pentru cei mai iubiti
ai no~tri. Murdariea aceea ni vine de dioafara, pentfU
.care iute ~i putetn scapa de daosa, dara aceasta' se za-
misle~te inauntrul nostru, pentru care deabea putem a
necurati dupamulta spalare, dupa multa pocainta. « Ca
din inima ies ganduri rale, zice, ucideri, jreacurvii, cur'Vii,
furti~aguri, marturii mincinoase» (Math. 15, 19), - pentru
care ~i Prorocul zicea: «Inima curata zidefte intru mine
Dumnezeule» (Ps. 50, 12) ~i: «S,/Jald inima ta de rete,
Ierusalime» (Ierem. 4, 14). Ai vazut dara,ca este ~i a
noastra, ~i a lui Dumnezeu? $i iara~i 10 alt loc: «Ferici/i
cei cura/i cu i1zima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu»
(Math. 5, 8). Sa devenim dara curati, spre iotarirea
noastra, sa $tergem pacatele noastre. Cum. ~i io ce fel
putem ~terge pacatele, ne iovata Prorocul zicaod: "Spa-
lati- va, curatiti-va, ftergeti rautatile din sujletele voastre,
dinaintea ochilor mei» (Isaia 1, 16). ~i ce va zici;i «di-.
naintea ochilor mei»? Fiindca unii se par cu totul sinceri,
adeca fara vicle~ug, -. aceasta bioeinteles ca oamenilor
numai, taci inaiotea lui Dumnezeu sunt numai ni~te mor-
ininte varuite - de aceia zice:, «#ergeti rautatile din su-
fletele voastre dinaintea ochilor mei». adeca Ie ~te.rgeti
asdel, ca sa nu Ie vad eu, «Invatati-va a face bine, cau-
tali judecata, mantuiti pre eel napastuit, judecati pre eel
sarac, # face/i dreptate vaduvei, fi veniti sa ne intrebdm,
zice Domnul j fi de vor fi pacatete voastre ca mohordciunea,
ca zdpada Ie voiu albi, iara de vor Ii ca rOfala, ca lana
Ie voiu alb£» (Ibid. Vers. 17. 18).
Ai vazut, ca noi mai 10tai trebue a ne curati, ~i dupa
aceia ne C}lfl1ta :;;i Dumoezeu? 'Caci mai intai zicand:
«Spa/ali-va, curatiti-vd»; la urma tocmai a adaos: «cu Ie
voiu albi». Nimeni, deci, din 'cei ce' au ajuns la cele mai
depe urma rautati chiar, sa nu se desoadejduiasca.
«Chiar de ai ajunge la un fel de _obicei cu pacatele tale,
zice, ba chiar in 1nsa:;;i inima pacatului, tu nu te spai-
manta», De aceia luaod colori nu de acelea ce se ~terg
lesne, ci aproape de acela~ fel cu cele ce stau de fata,
zice ca de Indata ne va schimba Intr'6 stare eu tottil
contrara. ~i n'a spus ca va spala cum s'ar brodi, ci a~a
- 185
eil mohoraciunea 0 va face ea zapada, ca 0 va ioalbi ca
lana cea alba, ca astfel sa ne inspire sperante bune. A~a
dara mar~ este puterea pocaintei, dadi ne face curat i ca
zapada, ~I d.aca ne albe$te ca lana, chiar daca poate pa-
eatul a reu:;;lt a ne vapsi a~a zieand sufietul nostru.
. Sa ne silim, deci iubititor, de a deveni curat i, eaei ni-
mle ~reu n~ ne-a poroncit, caod ni-a zis: «Judecati pre
eet. sara~, ~t face/i dreptate vaduvei». Ai vazut eum pre-
tutlOdeOl face vorb~ . de mila lui Uumoezeu, ~i de spriji-
nul· eelor nedrepUitttl? Aceste succeSf.! sa cautam a Ie
a~ea, :;;i atunci yom putea sa ne iovrednicim prin harul
lUi Dumnezeu buniHatilor celor ve~nice. Carora fie a ne
invrednici intru Christos Iisus Domnul nostru, caruicl im-
preuna eu Tatal :;;i cu Duhul Sfant, se' cade slava., sta-
panirea ~i cinstea, ,acum ~i pururea ~i in vecii vecilor.
Amin.
OMILIA XIII
«Deci, de ar Ii fost sdvarfirea prin preofia Levifilor, ca
poporul sub aceia aluat legea, ce inca mai e1"a trebuinta
~up:e randuiala lui Melchisedek sd se ridicealt preot,
tara nu dupre randuiala Lui Aaron sd se zicd? Cd mu-
tdndu-se preotia, de nevoie se face fi legei mutare. Ca de
care se zic a cestea , din alta semintie se impdrtdfefte, din
care nimeni nu s' a apropiat de jertfelnic. Cd at-dtat este
cd din Iuda a rdsarit Domnul nostru, intru care semintia
Moist nimic n'a grail de preotie» (Cap. 7, 11-14).
.• DeciJ ~e ar fi fost sdvar~irea prin preofiea LevitilorY>J
zlce. VorblOd de Melchisedek, ~i aratand cu cat mai sU'-
perior . a fost lui Abraam, ~i scotand la lumina marea
deosebire, de aiei in fine tocepe a invedera deosebirea
intre Veehiul ~i Noul Testament, ~icum acela este ne-
?esav~r~~t, -~a:a acesta ~esavar~i~. ~i catu:;;i de putin nu
lOtra m mSt:;;l taptele ,dm ele, Cl lupta 0 desfa~ura de la
preotie ~i de la cortul marturi~i, . eaci acestca erau mai
define de crezut eel or necredincio~i, cand adeca dovada
se face de la cele deja petre cute ~i de la eei ee le~.au
 - 186-
crezut. A aratat ca Melchisedek a fost cu mult mai su-
perior dedit Levi SI Abraatn. tiind in randu! preot1lor
lor. Apoi l?i din alta parte 0 dove~e~t~ aceasta. D~ und~
anume? Din preotiea de acum, :;>1 dm cea Indale3.. ~t
prive~te inte1epciunea lui cea mare,. caei de ~colo, de
unde era sigur · ea el va scoate preo~lea, ca ?efimd dupa
raridueala lui Aaron, de acolo tocmal 11 randue~te pe el ~
pe cand pe aceia ii scoate afara. «Ca chiar ace~sta 0 ~1
~pun eu, zice: De .ce n'a . fost oare :1 ~upa . randueala
lui Aaron ~ ? Dara ~l expreslUnea: ~ ce mea mat erea tre-
buin/d» are in sine multa emfaza. Cc'lci daca Christos er~a
dupa trup dupre randueala lui Melchisedek, ;;i dupa aC~l a
ar fi Jost legea, l?i cele dupa Aaron, cu ,dr.eptate ar Zlce
cineva d'l acestea ca mai perfecte au desfimt at pe acetea
ca ve~ind dupa -ele; dara daca Christos a venit dupa
aceia ~i a luat un alt tip al preotiei, apoi este i.n vederat
ca a~elea au fost mai neperfecte, mai inferioare.
c Sa starn, zice, ~i si judecam : toate s'au' implinit, $i
nimic nedesavar~it nu este in preotie; de .ce atu~ci tre-
buia sa sespuna, ca dupre randueala lUI Melchlsedek,
~i nu dupre randueala lui Aaron? D~ ce las~nd pe Aaron~
a introdus 0 alta preotie, aceea a JUI Melchlsedek». '! D ecl
de al' Ii jost sitvar~irea,» - adeca a iaptelor, a dog~.elor,
solvar~irea (perfectiunea) vietei - «prin preo{iea .Levz{t~on .
!7i tu prive~te cum tot inain.teazol in.. trecerea tl~pulUI. ~
spus col dupre randueala lUI Melchls~dek, aratand pnn
aceasta col mai superioarol erea preot1ea cea dupre Mel-
chisedek, ~i cu m~lt mai buna; $i chiar d e la timp arata
ca este mai superioara, colci ere a dupa Aaron, adeca .!fiult
maL : buna. ~i ce voie~te sol spunol prin cele ce , urmea ~a:
«Cd p oporul sub aceia a luat leg ea»? Ce inseamna «sub
aceia'» ? Adeca a urmat dupa aceia, prin aceasta to ate
Ie face; nu se poate . spune ca a fost data altora. «Cd
poporul sub aceia a luat legea », adeca ca se folose$te
~i s'a ~olosit de dansa.No. se PQate spur:e ca. a fost cu
acievolrat de.savar~ita, darol ca nu a ocar~U1t p.o porul:
(! Sub aceia a lual legea» , adeca de dansa s a servlt. Deci
de 'care alta preotie era nevoie? «Cd mutandu·.~e preotiec:,
zice~ de nevoiese face # legei mutare l> , dara ~adl trebUle
a fi un alt preot,sau mai bine zis aka preotle, este ne-
- 187 -
voie atun.ci !?i de alta lege. Aeeasta s'a ZIS contra ace.:.
lora cari spuneau ~ c de ce este nevoie de Testamentul
Nou" ? Avea el marturie ~i de la prorocii,ca acest Testa.:.
ment a fost fagacluit de Dumnezeu parintilor vo~tri. I)
dara de-ocamdata se lupt<1 avand in vedere numai preo-
tiea. ~i prive1?te cum de la ineeput a spus-o, caci zicand ~ .
c.dupre 1'andueala lui Melchisedek", prin a~easta a scos
preotiea cea dupre randueaJa lui Aaron; di.d n'ar fi zis
cdupre randueala lui Melcltisedek», daccl cea a lui Aaron
ar fi fost mai buna. Deci, daca s'a introdus 0 alta preo-
tie, trebuia 1?i un alt Testament (a~ezolmant) , fiindea niel
preot nu . poate fi fari1 a~ezamant, farol legi ~i ordinatiunij
~i llici col luand alta preotie, a tntrebuintat· 0 tot pe cea
dinainte.
Apoi~, ceia .ce i s 'ar fi putut obiecta: «dara cum ar
putea fi preot, fara a fi Levit», iata col el preintampi-
n~nd-o prin cele de mai sus, nu pretinde a 0 deslega,
CI numai cat 0 pune inainte in treac:U, fiindcol dupa ce
spune ca preotiea s'a mutat, adaoge ca aceasta c.dene-
voie face ,s i legei mutaro . S'a mutat tnsol nu numai tn'
felul ei, ~i nu numai . tn ordinatiuni, ci \ii in se mintie,
c;1ci j trebuia a se face mutare ei ~i in semintie. Cum?
c. Cd muttindu-se preotiea" din semintie in semintie, din
cea ieratica, adeca din cea sacerdotala in preotie impa-
rclteasca, · ca astfel sa fie aceea~i ~i imparolteasca, ~i sa-
cerdotala. ~i prive~t<:: taina cea mare: inUi este cea im-
parMeasca, ~i oumai dupol aceia s'a faeut sacerdotala,
dupol cum s'a petre cut ~i cu Christos, ca imparat este
deapururea, pe cand Arhiereu a devenit, cand a luat
trup, dnd a produs jertfa. Ai v;1zut mutarea preotiei ?
~i eeia ce se· socotea de 'antitheza, tocmaiaceia 0 intro-
duce ca consecinta a iniprejurarilor. «Cd . de care se zic
acestea, zice, din altd semin{ie se imPdrtd~e#o, adeca:
«spun ~i eu, ' ~i ~tiuca aceasta semintie liu avea nimic
din preotie; din aceastol semintie nici nu a preotit cine-
va - caci aceasta invedereaza expresiunea: '! din care ni-
meni nu s' a apropiat». Dara eu, ziee, mai arilt \ii alta
deosebire, aceia adeea, nu numai acea provenita dela se-
') Vezi Fapt. ApostoliJor. Cap. 3, 25 unde se z'ce: • Voi slIIIteii fii ai pro-
rocilor, i i ai a~eziimantului care a pus Dumnezeu cii/re pari.tlii vi>~tri '\
 - 188-
mintie, sau dela persoana, ~i nici numai dela modal sau
nurnai delaa~ezamantul f;leut, ci ~i de1a ti p». «Care nu
dupre legea poroncii cd trupe!tis' au fdcut, ci dUpd pu-
ter-ea vietei cd n estriciicioase» (Vers. 16). «S'a f;leut, ziee,
preot, nu dupre legea poroncil trupe~ti, dici legea aceea
in multe a fost nelegitima.». Ce va sa zica <I poroncii tru-
Peffi» ? decal: (f.Taie-te imprejur, zice, ungeti trupnl, spa:'"
la-ti . trnput, curata trupul, tunde-ti parul capuloi, ineinge-~i
trupul, hrane~te-ti trupul, odihne~te.:.t; trupu!». ~i care sunt
cele bune? «Multa vieata trupului, lapte ~i miere trupu-
lui, pace trupului, lini~te : trupului». Dela legea aceasta a
i,uat. preotia Aaron, pe dnd Melchisedek nu a~a.
"Si incdcu mutt mai luminat este, de vreme ce dupre
randuiala lui Mflchisedek se rtdicii preot altul» (Vers. l~~.
Ce este in vederat aici? Deosebire~ i[)JTeaJV,bele .pJeQtI1 ,
'cu cat e mai superioara una de cat cealalta, cu cat e mai
1:;>un.:i. < Ca,re nu dupre ,legea jJoroncii cei trupefti s' au fdcut.
zice. Cine? Melchisedek? Nu, ci Christos. «Ci dupre pu-
terea vietii cei nestricdcioase. Cd se marturise!te: cd, tu
'efiipreot in veac, dupre randuiala lui Melchisedek» (Vers.
17), adeca: nu temporal, nu care are sfar~it, ci «dupa
puterea viefii cd nestricdcioase», adeca, prin puterea . sa,
prin vieata sa .cea nestricacioasa, de~i nu era aceasta
urmarea expresiunei «care nu dupre legea poroncii cei
trupe#i s' au facut», caci urmarea logica era sa zica, «ci
~upre legea poroncii cei duhovnice~ti.. Insa prin legea
poroncii trupe~ti el a invederat t~mporalulJtre~atorul, .
dupre Cl),m ~i aiurea. zice: «indreptari qle tr~pului, erau
puse panii la vremea fndreptdrei» (Cap. 9, 10).
«Duprepute.reaviefii», ade~a . cavietue~teprin propria
lui putere. A spus ca ~i legei se face mutare ~i-a aratat-o
acurn, dupa care apoi cauta cauza, - ceia ce mai ales
convinge sufletul omului, de a ~ti in totu\ cauza, care
duce la credinta, cand cunoa~tem cauza, ~i cuvantul
pentru care s'a felcut. «Ca desfi.intare ') se face poroncii .
care a fost mai 'nainte, pentru neputintafi nefolosul ei.
1) Expresiunea din original 2dMtljat~ '(lV8taL in traducere exact a este:
..desjiinlare (desputernicil'e, anttlare) se face., iara nici?ecum cschi~bare s~
face. ca 1n editia noastra de Bu~au. Prin cuvantul desftmflre se c\anfica mu
biDe sellzul acestui vers o
- 189-
(Vers. 18). Aici ereticii se agata cu amandoua manile
insa asculta cu bagare de -seama, caci el n'aspm
«pentru ca era rea, sau netrebnica», ci «pentru neputinfa
~i nefolosul ei.. De altmintrelea ~i aiurea a aratat el ne-
putin~a legei, eel. acolo de pilda cand ziee: «Ceia ce era
CU neputin/ii legei, intru care era slabaprin trup» (Rom.
8, 3). Dara nu era neputincioasa, ci noi.
«Cd nimic n' a savarfil legea» (Vers. 19). ~i ce va sa
zica < n'!i' sdvar;it. ? Adeca n'a facut nici pe unul desa-
var~it, nefiind ascultata. Dealtfel, chiar de ar fi fost as-
cultata, ~i inca n'ar:fi putut sa faca pe cineva savar~it
$i virtuoso Pana acum fnsa el nu spune acea~ta, ci nu-
mai ca «nimic n'a savarfit», nif[)ic n'a putut face; '~i eu
drept cuvant. Caci inaintea lor erau numai litere scrise:
4:fa aceasta, sau nu face aceasta»; puse pe hartie numai J
nn fnsa avand ~i putere. Nu. tot a~a. tosa este !?i speranla.
Dara oare ee va sa zica prin expresiunea «des/iinfare-
&-&st'Y/at<;. ? 'Adeca scoatere afara, aruncare. Scoaterea c~­
lor ce deja au putere, este desfiinlarea lor, aruncarea lor
la 0 parte, a~a ea apostolul a aratat prin aceasta expre-
siune ca ea (Iegea) stapania, dara ca la urma a fost dis-
preluita, de vreme ce nimic n'a folosit. A~a dara, cu ni-:
mie n'a folosit legea? A folosit de sigur, ha inca a fo- :
losit foarte, insa spre a-i face desavar9iti, cu nimic n'a
folosit. «Cd nimic n'a sdvar~it legea., aeeasta ihsemnare
o are, adeea toate erau tipuri, toate umbra, taere impre.:.
. jur, jertfe, Sambete, etc. N'a avut put ere de a patrunde
fn suflet, ~i de aceia s'a dat in laturi, a faeut loc alteia.
«Ci aducete nte numai fa mai bunii. nadejde, prin care
ne apropiem de Dumnezeu'l>J «# pre cat nu este alara de
juramant» (Vers. 20). Ai vazut cum a fost necesar jura-
mantill aici? A!la ea de aceia a filosofat el mai sus atat
de multe, ca s'a jurat Dumnezeu, ~i ca s'a jurat pentru
mai multa convingere. «Ci aducere este numai la mai bunii
nadejdo, zice. Dara ce inseamna ·aceasta? «Avea ~i legea
nadejde; zice, fnsa nu a~a. Nadejduiau ~i ei, mullumin-
duo se a avea pamantul fagadllinlei, ~i neiotarnpinand rele,
- noi insa acurn nadejduirn, multllmind 'lui Dumnezeu.
nu pentru a stapani pamantul, ci 'pentru a stapani cerul,
sau mai bine zis -,_. ceia 'ce este cu mult maiprincipal
 - 190
-.- noi n~dejduim a sta alaturea eli Dumnezeu, de :;. ajunge
chiar la tronu} p~rintesc, ~i a-i sluji lui impreun~ cu tn~
gerii. ;;i prive!?te, cum toate acestea Ie pune inainte c~te
putin ~i pe nesimtite. Caci acolo zice: «care intra intru
cele dinlauntru catapetesmei.. (Cap. 6, 19), aici iosa: «prin
care. ne apropiem de Dumnezeu, ~i Pr.e cat nu estc fa:ra
de jurdrrzant'1l. Dara ce iosamna: «~i pre cat nu este lara
de furamant»? Adeea, iata ~i alta · deosebire, ~i nid ca
le.:.au fagaduit acestea cum soar intampla; ziee. «Ca aceia
(ara de jurama1Zt preoti se laceau, iard acesta cu jura-
mant,prin eel ce a zis catra dansul: juratu-s-au Domnul,
fi nu-i va parea rau; tu e;ti pre(}t in · veac, dupre ran-
dueala lui Melchisedek. Intru atata afezamantului de lege
celui mai bun s-a /acut chezaf lisus. $i (lceia adeca mai
~ulti se faceau Pnoli fentru cd de moarte erau opritia
trdi j iara acesta, pentru cd ramane. in veac, avand preo-
tie vqnica., (Vers .. 21-24). Doua deosebiri pune el aici:
ca nu are sfar$it preotia aceasta, ca cea dupre lege, ~i ca
este cu juramant, iara aceasta 0 face de la Christos, care
este inceputul.
lJ Ci dupre puterea vie/ei cei nestricdr.ioase" zice. Face
aceasta, ~i de Ia junlmaot, caci s'a jurat, ~i de la fapt.
. «ea daca aceea a fost oeputincioasa, ziee, apoi a fost
desfiintata, a fost seoasa, aeeasta insa, fiindea este puter-
oiea, a ramas neclintita. Face aeeasta inca ~i de la pr,eot.
Cum? Ca unul este, !?i ca n'ar fi ·unul, daea n'ar fi he-
muritor. Ca precum acolo erau preoti multi, pentruea
erau muritori, tot a~a aid este unul, pentru ca este oe-
muritor. ,Jntru atdta a;ezdmantufUi de .lege cclui mat
bun s' au jacut cheja~ Jisus", pentru ea s-a jurat lui, Ca
va ramanea to veac; iara aceasta nu ar fi faeut,o, daca
ou ar fi in veac. " Pentru aceia';i a mantui desavar #t
poate, pre cei ce vin prin el fa Dumnezeu, tot-deauna tra-
ind, ca sa se roag~ pentru dan;ii(( (Vers. 25).
Ai vazut, di acestea Ie spune cu privire la trup? Cad
.cand este preot, atunci se ~i roaga, astfel ca attmci cand
spune Pavel: Care se fi rodga pentru noi", aceasta toc-
fnai lasa a se intelege, ca fiind Arhiereu se roaga. Fiindca
eel ce ridica pre eei morti dupre cum voie~te, ~i Ie 1n-
1"ufia vieata, intocmai ea~t Tatal, cumse roaga; aCQlo
- . 191 -
unde trebuie a mantui? Cel ee are toata judecata, cum
se roaga? Cel ce trimite pre ingeri, ca pe uniia sa-i bage
incuptorul, eel de foc, iara pe ·a1tii sa-i m~ntuiasca , cum
se .roaga? "De aceia, ziee fi a mantui poate", adica pen.,.
tru aceia mantue~te, fiindca. nu moare. Fiindca pururea
tr;lie~te, ziee, apoi ou are urma~, ~i daca nu are urma~;,
poate $i a sta in fruntea tuturor, adica a fi earmaeiul t1:1-
turor. Caci aici arhiereul, od ~i cat de minunat ar fi, ' ca ·
de pilda, Samuil, ~i atatia altii, este ca Arhiereu numai
intimpul sau, iara dupa aceasta ou m:li este, fiindea a
murit - in timp ce cu Christos nu este a~a, d el m~n-'
tuie~te in pe'rpetuitate. "Totdeauna traind" zice. Ce 'In-
seamna II 10tdeauna' i? 0 taina mare lasa a se intelege
aici "Nu numai aici zice, ei ~i acolo el, mantue~te pre
eei ce prin tr~nsul se apt:opie de Dumnezeu". Cum man-
tue~te ? " Tol-deauna traind, ca sa se roage pentru dan-
fii", zice. Ai vazut umilinta? Ai va?:ut iubire de oameni?
Cad nu odata numai e\ se roaga peI)tru omenire, ci pu-
rurea, ~i dnd Se roaga pentru oameni, el reu~e!?te. A-
ce~sta invedereaza ,,1ot-deauna'(, adeca nu numai pen-
tru timpul de fata, ci ~i acolo io vieata viitoare, Ded
pururea trebuie el sa se roage? ~i cum s'ar putea ace a-
sta, flindea chiar !?i oameni drepti de multe ori numai
io urma unei rugaminti au reu!?it in totu), - iara el se
roaga pururea? Pentru ce atunci 1?ade impreuna eu Tatal ?
Ai vazut ea aid este un pogoramant ? Ceia ee el spune
deei aiei, aceasta inseamna: "Nu va t~meti, ~i nici ~a
zicet i : ei, da! ne iube!?te pre noi, ~i are curaj catre Ta-
tal, dara n-a putut trai pururea aici,-cacl el tot-deauna
traies'te. .
"Penlru ca Arhiereu ca acesta se cuvenia- sa lie noua:
cuvios, lard de rautate, lard de spurcaciune, osebit de cei
p~cdto~i, fi mai inalt de cat, cerurife liind» (Vers. 26).
Al vazut dara, ea totul este spus pentru omenirea lui?
lara eandzice omenire, spune de aeea omenire unita eu
dumnezeirea, nu impartindu-le, ci las~nda intrevedea cele
cuvenite. Ai vazut deosebirea Arhiereului? A recapitulat
cele spuse mai sus: «Ispitit intru loa Ie, dupre asemana-
rea Idrade Pdcat,.. unindu·le cu: «Arhiereii ca aces/a se
cuvenea sd /ie noud: . cuvios, lard de rdulater;.Ce . va sa
 - 192-
.zica .. tara rautatn?' Adeca, fara vicle~ug, ·dupre.cum ~ice
Prorocul: «vicle~ug nu s'a aflat in gura lui». (Isala, 53, 9),
adeea in totnl inocent, fara cea mai mica rautate. Apoi '
. aceasta 'ar putea-o spune cineva de Dumnezeu? ;;i nu se
stie!?te oare zicand ca Dumnezeu nu este prefa.cut, nu
este vlclean? De aceia v~rba lui aici este pentru trup. »
«Cu~ios, lara de spurdiciune» , zice. Dara .;;i acestea Ie-ax;-
putea spune cineva de Dumnezeu? Are .oare e~ nat1u~
de a fi ,spurca t? « Osebit de,\ eel pacato;i.. zlce: Decl,numal
aceasta arata deosebirea, sau ca !?i lnsesi jertfa? Cum
fnsa? <, Care n-are in toate zi/ele nevoie, zice, ca alIi Ar--
hierei, intai pentru aLe sale jdcate a aduce jert(e, ajoi
ale. poporului; ca , cueasta a jdcut-o .odatd, pre. szne adu~ .
candu-sn (Vers, 27)- Ce va sa zlca , ~xpreslUnea: . « ca •
aceasta»? Aici . in fine pune inceputul ~I arata supenon-
tatea ~i deosebi~ea jertfei du?ovnice!?ti. t: spu~ de deo-
sebirea preotulUl, de deosebrrea a!?ezamantul1ll -:~u in
totu1 - insa a spus-o; aid tnsa se atinge de insa!?l JerHa
al careia inceput it face. «Sa nu-ti inchipui, zice, ca da~~
ai auzit ca . este ' pi-eot, apoi lucreaza cele ale preotlel
purun'?, cad odata a facut aceasta,. pre sine jertfindu-se
!?i apoi a ~ezut dea-dreapta TatalUl)}. Ca nu cumva . ~a
crezi ca stand sus el este slujitor, arata ca faptul e dm
economie. Ca precum 8'a facut rob, tot a.~a s'a facut
preot ~i slujitor. Daradupre cum facandu·serob, n'~ ra-
mas rob, tot a~a ~i facandu-se slujitor, n'a nlmas SluJltor,
cacL a slujitorului nu este a ~edea, ci. ~ ~ta. . . ' cati ne-am bucurat de jartfa cea tara de sange, c:'iti ne-am
Deci, aceasta lasa a se intelege, aici 1?1 maret lea Jerttel,
daC,a afost deajuns numai 0 singura data aducandu-s~)
~i ,fad.nd at:ita pe dlt toate celelalte n-au put~t face:
Da:di. de aceasta inca nu vorbe,;;te pana acum, CI numal
atfita ca caceasta a jacut-o odaM, pre sine aducandu~se».
Care? .Pentru aceia, ,zice, trebuia sa aiba ceva ~i acesta,
care sa aduca» (Cap. 8, 3), nu pentru sine, - caci cum
s'ar fi putut sa' proaduca jertfa pentru sine fiind nepa..,.
c~tos ? - Ci pentru popor. Dara ce spui Pavele? Nu are
nevoie de a proaduce pentru dansul, ~i pentru a1tii are
atata putere? «Da!» zice. $i ca sa nu ' crezi ca ex pre-
siunea «a facut·o odata.. este spusa pentru . dansul,. as.,
culta ce zice: c Ca legea june pre oameni Arhierei, carii
- 193 --
au neputinla» (Vers. 28). De aceia ~i pentru dao~ii pro-
aduc pururea j pe cand eel ce este putemic, cel ce nn
are pacat, de ce ar. avea nevoie ca saproaduca pentfU
sine? A~a dara oup~ntru daosul a proadus jertJa, ci
pentru popor. «lara cuvantut jurdmantztlui celui ce . a fost
in urma legei, jrt Fiul in veac desdvar !it». lice.
Ce va sa zica: «in veac desavar#t»? Prive~te j Pavel
nu pune deosebirile principale, caci spuofmd: «cari au
nejutin/e)} n-a zis cpre Fiul eel putemic» ci «pre /iul in
veacdesdvar!ii», adeca putemic, cum ar spune cineva.
Ai vazut d.ara, ca numele de « Fiu~ este zis, spredeo-
sebire de rob, sau slujitor? Sub numele de (, neputinln
el tntelege sau pacatul, sau moartea. Ce va sa zica c.in
'[Jeci')? Adeca nu numai acum este f';lra ' de pacat, ci pu-
rurea. Deci, dadi este desavar~it, daea nici-odata nu pa-
catuie~te, daca pururea este viu, de ce va proaduce peI}-
tru noi de mnlte ori jertfe? Pfma acum insa el ou pus~ine
aceasta, ci oumai ca ou proaduce pentru sine, aceasta 0
.sustine.
1) Deci, fiindca avem un astfel de Arhiereu, sa-I imitam
pre dansul, sa pa~im pe urmele lui. Nu este alta jertf~,
una singura ne-a cun)titpre noi, iara dupa ac.easta foe
!?i gheeoa. Ca deaceea Pavel intorcea v~rba io toate
partile, zie~nd ca un preot, 0 jertfa, ca nu cumva cineva
crezand ca sunt mai muIte, sa p::ic::ituiasca fa~a nici 0
sfiala. Deci, cali ne-am invredoicit de pecetea haruluT)'
imparta~it din masa cea nemuritoare, sa ramfmem pas ..
traod nobleta l?i cinstea capatata, caci nu fara primejdie
este caderea ooastra. Oiti .inca nu s-au invrednicit poate
de acestea, nici aceia sa nu se incurajeze, caei dnd cineva
pacatue!?te, cu scopul de a primi sfaotul botez la cea mai
de pe urma a sa -resuflare, de multe ori ou reul?qte. ;;i,
ere leti-ma, ea ceia ce graesc nn 0 fac cu scopnl de a
va infrico~a. Eu singur am vazut pe multi patimind de
acestea, carii in a~teptarea botezului multe pacate au faeut,
iara Ja ziu,a sfar~itului lor, ,au pie cat de aici goli $i lip~iti
de botez. Ca Dumnezeu de (lceia a dat botezuJ, ca sa
t) Par/eil ffforaia, Nu trebuie ,a amana botezul sub pretext de plldituire, l'i
d .dupa botez este nevoie de multa o.s tenealll. (Veron).
13
 - 194
. deslege pacatele, iara nid de cat sa Ie sporeasca.lara
daca cineva face uz de aceasta, ca In libertate sa pa-
eatuiasca indo mai m1l1t, cauza este trandavia care'l sta-
pane~te. Ca daca nu ar fi botezu\, ar vietui poate mai
eu bagare de seama, ca :;;i cum n'ar avea iertarea paca-
telor. Ai vazut deci, cil expresiunea «sa facem cde rdle,
ca sa vie ceLe buno (Rom. 3, 8) este zisa tocmai pentru
aceasta, ;-i ca mai suntem carii facem ca sa se zica a~a?
De aceia va rog, ca ~i voi cei. ce inca nu sunteti lu-
minati eu sfantul botez, sa fiti treji. Nimeni sa nu practice
virtutea, ca fiind pHHit pentru aceasta, nimeni ca nere-
cunoscator, nimeni ca cella greu ~i obositor, ci sa 0
facem cu toata buna vointa :;;i multumire. Ca daca nu ar
fi plata de fata, nu ar trebui sa fim buni? Cu toate
acestea, macar cu plata sa ne facem buni. $i cum sa nu
fie aceasta ceva ru~inos, :;;i eel mai mare dispret: «Daca
nu 'mi dai plata, zice, nu voiu fi intelept ~i cumpatab ?
Sa contez iosa a spune eeva? Nici-odata nu vei it inte-
lept; nici chiar cand vei cauta sa fii iotelept, daca 0 vei
face aeeasta peotru plata. Nici-odata nu vei praetica vir-
tutea, daca nu 0 vei iubi. Dumnezeu insa, pentru nepu-
tinta noastra cea mare, a voit ea macar eu plata sa fa-
cern fapta buna, ~i totw;;i nici a!?a nu 0 facem. Sa ne' in-
chipllim, daca voiti, un om cat;e a facut multe nile, ~i a
trecut in viata ve;mica, dupa ee s'a fost iovrednicit a se
boteza -eeia ce nu d ese ori mi se' pare ca se intampla-;
ei bin e, cum se va · duce acolo ? spune 'mi. Nu va fi in-
vinovci t ir , de sigur, pentru eele ce a facnt; dara va fi
lipsit de euraj, ~i eu drept euvant. Ca daea ar fi trait
el 0 suta d e ani, ~i n'a pntut arata nici-o fapta buna, ci
numai ca n'a pacatnit, 7i poate ca nici atata, de vreme
ce numai prin har a fost mantuit apoi cand va vedea
atuncipre a1tii incununati ~i straluciti, fie chiar ea nu ar
cadea in gheena, oare ar putea sufed mahnirea ee 0 va
simti atunci? spune 'mi. Dara .ca sa fac ~i mai invederat
lucruI acesta, sa luamun exemplu. Fie de pilda doi
osta~i; unul care fura, nedreptate~te, in~ala, ianl celalalt
sa nu faca nimic de aeestea, ei din contra, are eu sine
a
muIte ' ispravi, muIte biruinti,· luat trolee in razboiu, a
fost ranit, etc. ' Dupa trecere de timpapoi, iata ca de-
- 195-
odata eel care era in randul talhariior, a fost ridicat pe
tronul impar~tesc ~i Imbracat eu porfira, pe dnd eela-
lalt a ramas tot aeolo . unde erea, ~i numai prin filaotro-
piea imparateasca n'a fost tras la raspundere pentru eele
ce a faeut; in fine, erea in cea mai de pe urma ticalo~ie,
:;;i supus poroncilor. imparate~ti. Apoi oare va putea su-
teri tristetea ce ilva cuprinde v;lzand inaltat la cea mai
inalta demnit~te pe eel ce erea altadata de-opotriva eu
.el vazan~.9:Vatat de stral~cit, ~i :ta~an al int~egei lun:i~
pe . d.nd el a ramas tot JOs, ba mea multamlta grat1el
imparate~ti ea a seapat nepedepsit? Ca chiar de l'ar
iertci imparatul, ~i l'ar scapa de pedeapsa, totu~i el va
trai cu ru~ine. Nimeni nu '1 va admira pentru aceasta,
fiindca 1n astfel de gratieri noi nu admiram pe cei ce Ie
primesc, ci pe eei ce le dau, ~i eu cat va fi. mai mare
darul, cn atat mai mult sa ru~ineaza cei ee iI primesc,
·c and ~tiu ~a !;ii pacatele lor suntmari. Cu ce fel de
ochi va putea privi un astfel de om pre eei dinpre-
jurul tmparatului, eari . au cu dan~ii atatea sueeese, eari
poarta en dao~ii rani, ~i multe necazuri, in ti?1P ee
dansul nu nllmai ca ou poate arata nimic, dara chiar ~i
vieata lui atarna numai de fiiantropiea imparatului?
Preeum un talhu, sau omorator de oameni:;;i condamnat
la moarte, care ar fi fost gratiat de imparat, ~i insarcinat
ehiar de a sta de paza la u~ile imparatului, n'ar cuteza
totu~i de a privi pe cineva drept in fata, de :;;i a scapat
de pedeapsa, tot a~a ~i acesta. Caci sa nu 'ti i:,.ehipui,
ea daca se spune de imparatie, apoi toti se bucura de
acelea~i drepturi de-opotriva. Ca dadi aiei pe pamant !i'i
guvernatorul, 1?i toti cei dimprejurul imparatului, cum ~i
eei mai inferiori, sau cei ce ocupa locul a~a numitilor
decani I) de prin palatul imparatesc, sunt atat de departe
unii de al~ii prin slnjba ee 0 au, apoi eu atat mai mult
aeeasta in imparatiea eea de sns.
Aceasta nu 0 zic de la mine. Chiar Pavel ni pune
inainte 0 deosebire cu mult mai mare intre dan~ii, d.nd
,) L\sxct.voc;, sau pa61iooxo<;, erau a~a zi~ii lie/ores sau purtlitorij de toege
-din palatul imparatilor bizantini, c·ari se mai numeau ~i Mct.T(AafH't(7.t (ma-
..,uotis clava, maniciavia), ~i cari pe ' langa altele aveau insarcinarea de a pazi
·ordinea in drumul imparatului dnd ie~ea dinpalat.

- 196 -
zice, ca pe cata deosebire este Intre soare, ~i luna, 9i
stele, si p~na la ceJe mai mid din eJe, ' pe atata este 91
tntre ~ei ce sunt in tmparatiea eerurilor1 ~i . Cum di ell
ffiult mai mare este deosebirea dintre dan~ii, de cat deose-
birea dintre guvernator :;;i deean, sau dintre soare ~i cea
mai' de pe urma stea, aeeasta este invederata tuturor.
Pentru eil soarele lumineaza intreaga lume la un loc, 9i
o face vesela, iara pe luna ~i pe stele Ie acoper~. De
multe' ori pe stele nu Ie vedem, fiindca multe dtntre
stele nu se pot vedea. Deci, cand yom vedea atund
pe aceia stralucind ea un alt soare, iara noi aflandu-ne .
, in randl.11 celot mai mici stele, care niei nu se vad, ce
'mangaiere yom avea? .
Nu, va rog; sa nu fim atat de lene~i, ~i at<1t d~ tran--
davi, sa nu precupetiffi mantuirea lui Dumnezeu ~l sa 0
transformam in trandavie, ci sa ni-o insu~im ~i sa 0 spo-
rim. Dadi este cineva catihumen, dad cunoa~te pe Chri-
.stos , dac<'i stie
, credinta, daca ascuItrt sfintele invataturi,.
atunci nu este departe de cuno~tinta cea adevarata ~1
~tie care este vointa stapflOului. Apoi atunci de ~e a~a~a
botezul? De ce a;>teapta inca ~i sta la gandun? Nlmlc
nu este mai bun ca 0 vieata curata, atat aici, cat ;>i
acoIo, fie pentru cei luminati eu sf. botez, fie pentril ca-
tihumeni. Caci spunem: ce oare ni s'a poroncit atat de
greu de purtat? «Ai femeie, zice,. fi cumpatat~. Ei! ~i
aceasta este oare greu? Cum? In timp ee multi sunt .
cumpatati ehiar ;>i' fara femeie, ~i nu numai cre~tini, ci-
chiar !;>i Elini cum poate fi greu? Ceia ce covar~e;>te
ehiar Elinul p~ntru slava de~arta, tu riu poti face nid
pentru frica lui Dumnezeu? «Da, zice, saracilor din averea
ce ai~ , Apoi aceasta este grtu? Inca ~i aici ne acuza
Elinii, ca noi prapadim averi intregi in slava de~arta.· «Nu
vorbi zice, necuviinti ». $i aceasta poate este greu de
Impli~it? Daca n'ar fl poroncit, oare n'ar ,fi t~~bllit ea
noi sa facem a;>a, ca sa nu ne aratam neCtnstltl? Cum
ca tocmai contrariul este greu,- a grai necuviinti, zic-
se lnvedereaza de acolo, ca sufletul se sfie~te ~i ro~e~te,
daca ar fl silit a spune ceva din acestea, ~i nici nu va
spune, decat doara de este beat. De ce dara .cAnd t~
gase~ti in piata nu graie~ti necuviincios, iara dnd e~tt
-)97
acasa nu faci a~a? Pentru cei prezenti,z.ici . . De ce apoi
d.od e~ti in fata femeei tale nu faci a~a? Pentru' ca . sa
nu 0 batjocore~ti, zici tu. Deci, ea sa nu-~i batjocore~ti
femeia, tu nn faci . a~Cl., iara pe Dumnez~u batjocorindri-I,
nu te ru~inezi? Caciel este pretutindeni, ~i toate Ie aude.
«Nu te imbata», zice. Bine! mai ales ca betia pr.in sine
Inse~i este 0 tortura. N'a zis doara «muoce~te-ti, san im-
piedeca-ti trupul tau., tosa ce? «Nu te Imbata, adeGa
nu-ti ie~i din hoga?, nu te abate din drumul impanHesc,
ca nu cUI:nva sa.-ti vatami sufletuh. Dara ce? Oare nu
trebue a ne ingriji de trup ?Sa nu fie una ca aceasta!
ci eu spun, ca nu trebue a ne iogriji de poftele tru-
pului. Aceasta a poroilcit ;>i Pavel,' Z · dnd : « Purtarea
de grija a trupuiui sa nu 0 facefi spre pofte ». «Nu
rapi, ziee; cele ce nu sunt ale tale nu ravni, nu fi
lacom, nu jura stramb». De ce osteneala au nevoie ace-
stea? De ce anume sudori? «Nu categorisi pe nimeni,
zicc; nu defaima pe nimeni •. Ei,ce o steneala poate fi
aid? Ci osteneaJa este tocmai cand faci din contra, fiind-
ca de indata ce ai grait ceva rau, e~li io primejdie, de
indata e~ti banuit. Nimic dara nu ni s'a poroncit greoi
~i eu anevointa de a Implini, daca voim, iara de nu voim,
.apoi ~i cele u~oare ni se par grele. Ce este mai u~or ca
a manca? Si totu~i din cauza trandaviei ~i aceasta se
pare greu ~ultora,- fiiodca pe multi aud spunand, ~a ~i
a manca este greu. Nimic din acestea, deci, nu este greu,
daca voie~ti, fiindca totul sUi in vointa noastra, cu aju-
toml harului de sus. Sa voim dara cele bune, ca astfel
sa ne tnvrednicim debunurile cde ve~nice, prin Christos
Iisus Domnul nostru, caruia impreuna cu Tatal ~i cu Sf.
Difh, se cade slava, stapanirea ~i dnstea, acum ~i puru-
rea ~i in vecii vecilor. Amin.
OMILIA XIV
"lara cap peste cele ce se zic, Arhiereu ca acesta ave11l,
care a ~ezut deadreapta scaunului slavei in ceruri, slujitor
slintelor, ~i cortului celui adevarat, care I-a injipt Domnul,
.;i mI . omub (Cap. 8, 1. 2).
 -- 198 -
Aici Pavel amc·s tedl. cele umilite cu cele inalte, imi-
tand pururea pe dasdilul sau, asHel ca cele llmilite sa
pa.~asca spre cele tnalte, ~j prin acestea sa conduca au-
ditorul la acelea, ea astfel cand VOl' sosi la cele tnalte ~i
mari, sa afle ca toate s'au desfa~urat prin pogoramant.
Aceasta face si aici, caci spunand ca s'a jertfit pe sine
~i ca s'a faeut Arhiereu, ce spune la urma? «lard cap
peste cele ce se zic, Arlziereu ca acesta avem, care a ~ezut
deadreapta scaunului slavei» zice - de~i aceasta nu este
. a preotului, cia aeeluia, ca ruia el trebue a sluji - «slu-
jitor s/intelor, ~i c01-tu/ui celui adevarat, care I-a infipl
Domnul ~i nu omul». Ai V3zut pogoramant ? N u oare
eu putin mai sus a fileut deosebire, zicand :« lVU toti
sunt duhuri s/ujitoare>, - ~i de aceia, zice, nici nu aud
«~ezi deadreapta mea '1;, ca nefiind slujitor eel ce geade.
Dara cunl de ~pune aid de slujitor, ~i jnca slujitor f-l
sfintelor? Spune de cortul mantuirei. Prive!?te cum ioalta
sufletele cdor dintre Iudei. Fiindca era natural ca ei s a- ~i
lnchipue ca nu avem noi cre!?tioii astfel de cort, « iata,
zice, preotuJ, ~i eel mare, ~i inca cn mult m ai mare de-
cat acela, care a ~i proadus jertfa cea minunata». Nu
cumva oare sunt acestea vorbe pompoase, nu eumva
famfaronade, ~i vorb e de marig aiere ? De aceia le~ au !?i
adeverit el mai intai dela juramantul facut, !?i dela cortui
mantuirei. Era de sigur 9i aceasta 0 deose bire invederata,
dara el mai da pe fa~a !'jii 0 alta, . zicand: «P e cate I-a
infipt Domnul, ~i nu omul». Unde sunt acum cei ce zic
ca cernl se mi~ca ? Unde sunt cei ce sustin ca cerul este
tn forma rotunda? Caci priri aceste cuvinte ambele aceste
idei sunt rasturnate.
clard cap, zic~, peste cele ce se zip. Prin expresiunea
«cap» tot-deauna se intelege eel mai mare, principalul.
Mai departe iara;;i s coboara yorba, cad spunand d e eel
10alt,! la urma graie~te fara sfieala. Apoi ca sa afii, ea
expresiunea slujitor este spusa. ell privire la omenire,
prive!?te cum iara9i se roste~te : «Cd tot Arhiereul, zice,
pentru ca sd aducd daruri ~i jertfe se pune; de aceia tre-
buia sd aibd ceva ~i acesta, care sa aducd » (Vers. 3).
«~i daeaauzi, ·~dce, ca el a ,sezut, apoi sa nu 'ri inchipui
ca e 0 barfire adusa Arhieriei lui; caci a ~edea dea-
199
dreapta e~te a demniUltei lui Dumnezeu, iara a aduce
jertfe este a filantropiei lui cei mari ~i a ingrijirei
de noi. De aceia tocmai expune tn multe fe1uri aceasta,
~i insista mult asupra ideii, dici se teme ca nu cumva
sa rastoarne totul. De aceia iara~i aduce vorba de aceasta
fimdca intrebau Dnlia ca de ce a murit, fiind Preot. Danl
Preot fara jertf:1 nu este, ~i deci tre buie ca ~i acesta
sa aiba jertfa de proadus. Dealtmintrelea zidlnd ca este
intrn cele inalte, spune !?i invedereaza cil el este pretu-
tindeni preot, de la Melchisedek, de la juramant, de la
proaducerea jertfei. De aici apoi implete~te, a~a zicand,
acest rationament ce se impuoc.
« Cd de ar fi jost pre Pdman!, zice,1tici ar Ii jost preot,
/iind preofii cei ce aduc darurile dupre. lege » (Vers. 4).
«Ca dara este preot, zice, dupre cum ~i este chiar, tre-
buie a cauta un ~dt loc pentru dan suI. Pe pamant fiind,
nu ar fi fost preot; caci cum ar fi fost? Pe pamant el
n'a adus jertfa, n'a slujit cele ale preotiei, ;;i cu drept
. cuvant, caei ereau preotii». $i chiar arata ca niei nu crea ,
eu putinta de a fi preot pe pamant; « caci cum s 'ar fi
putut, dad nu erea ioviere »? zice : Aici este necesar de
de a in corda mintea, ~i a intreved ea apostoliceasca in-
telepciune, caci iara~i arata deosebirea dintre amandoua
preotiile. «Cari slujesc, zice; inchijuirei fi ;mzbrii alor
cere#i» (Vers. 5). Care anllme sunt acele cere~ti? Cele
duhovnice$ti, caci de ~i se savar~esc pe pamant, cu toate
acestea sunt vrednice de cnuri. C~ci cand Domnul nostru
Iisus Christos sta de fata jertfit, ctmd Duhul sepogoara,
d.nd cel ce ~f:ade deadreapta Tatalui este aici de lata,
. cand prin baea botezului ne facem fii ai lui Dumnezeu,
cand yom fi eetateni ai celor din ceruri, dnd acolo
avem patria,. ~i cetatea, ~i petrecerea no astra, cand sun-
tem straini celor de aici, cum nu sunt vrednice de ceruri
toate acestea ?
Dara ce? Imnurile ce cantam nu SU11t oare cere~ti?
Oare nu ~inoi cei de jos cantam ceia ce canta dumne-
zee~tile choruri ale netrupe~telor puteri, ~i nu graim ace-
lea~i ca !?i aceia? Nu oare ~i jertfelnicul este ceresc?
Cum a~a? Pentru ca nu are nimic trupesc, ci to ate sunt
duhoynice~ti ceie ce ne stau de fata, jertfa nu se im-
 - 200-
pra~tie, sau mai bine zis nu se preface in fum, nici in
cenu~e, ci devin stralucite toate cele puse' inainte. Cum
sa nu fie cere~ti eele eese savar~esc, dl.nd eei ee slu~
jesc taineIor and inca: «Carora veti /inea pacatele, se vot"
tinea, ~i carora Ie veti ierta, se vor ierta 10;:» (loan 20.
23), ~i au ~i cheile imparatiei cerurilor? Cum sa nu fie
acestea cere~ti? <c Cari slujesc, zice, inchipuirei fi umbrei
celor cere!ti, p1'eCztm s' a zis lui !.Joist, cand Vlea sa faca
cortul: eca vezi, zice, sa (aci toate dupre chipul car{! ti s'a
arata! tie in mun!e». Fiindca auzul nostru este mai greoi
la invatat de cat vederea, - caci nu inmagazinam in suflet
a~a de exact ceia ee auzim, ca ceia ce vedem eu ochii-
apoi i-a aratat lui totul. Prin expresiunea «uzchipuirei fi
umbreh, sau ca aeeasta 0 Intelege, sau eli face aluziune
ta templu, caci a adaos: «ca vezi, ziceJ sa laci toa!e dupre
chipul care ti s'a aratat tie in munfo. A!;ladara vorbe~te
[1umai de templu, sau ea a VJzut cand i s'a aditat 1?i
modul jertfelor, ~i a celorlalte toate, ~i mai bine zis, n'ar
sre~i cine va sl)Unand~i aceasta. Caci biserica este ce-
~easca, \ii nimic alta nu este, de cat cer.
"lara acum mai osebita slujire a dobandit, intru cdt
~ste !i de a;ezanulnt de le£{e mai bun mijlocitorU (vers. 6.)
Prive9te, zice, cu cat mai superioara ~i mai buna este 0
;lujire de ceealalta, ca daca aceea era inchipuire ~i um-
)r~, apoi aceasta este adevaml. Deaceia tocmai spune
~eia ce mai cu sarna ii inveselef;>te pre dan~ii: "Care spte
nai bune (agaduinti s-au ajezat" zice.
Dupa ce deci 0 inalta pe aceasta, de la locul, de la
)re.otul 1?i de la jertfa proadusa, la mm'a pune ~i deose-
)irea dintre amandoua agezamintele, spunand de mai'na-
nte ca era Qeputincioase 9i fara folos cele din legea ve~
:he. ~i prive9te cille asigunlri pune pentm aceasta, ur-
nand a a acuza. Caci acalo zicand "dupre puterea vietei
'ei nestricacioase" adaoga la urma ea "schimbarea Se face
~oroncii care a lost mai inainte H , dupa care a mai ada-
>gat ~i altceva mare, zicand: "prin care ne apropiem de
Dumnezeu' ( Aici· deci, ridicandu-ne la ceriu, 9i aratand ea
n loc de templu avem ceriul, ~i ca toate acelea au fost
ipuri ale eelor ee Ie avem noi, ~i in fine inveder~rid
;lujba acestora) cu drept cuvant ca scoate in evidenta 9i
- 201-
preotia lor. Dara dupre cum am fast spus, el pune toe-
mai a~eea care ii invesele~te pe dal1~ii, zicanq: ;,Care
spre mai bune fagaduinte s-a afezat". ~i de unde se In-
vedereazaaceasta? Din cele prin care una a fost scoasa,
iara ceealalta a inlocuit-o. Pentm aceia stapane9te, fiind-
ca este mai buna,
Ca dup're cum acalo zice: "cd de at Ii fost saviirfirea
prin preotia Levifilor (cd poporul sub aceia a luat leg~a),
ce inca mai era trebuinta dupre tanduiala lui Melchise-
dek sa se ridice alt preot" ?-Tat a~a 9i aici intrebuinteaz~
aceIa9 ration ament, zicand: "ca de ar Ii lost cel inta,
(asezatnantul) tara de prihana, nu s-ar Ii cautat loc ceo
lui de al doilea" (Vers. 7), adeca daca nu avea nici-o
lipsa, daca i-ar fi facut fara nld 0 prihana. Cum ca des-
pre aceasta graie\ite, se vede de acolo, ca el nu zice
«ca defaimandu-l pre dansul (a!?ezamantul)>> ci «cli. des-
/aimandzt-i pre danfii, zice: iata - vor veni zile, zict
Domnul, fi voiu savarfi preste casa lui lsrail, fi prestt
casa lui luda afezamant . de lege noua, nu dupre a!eza-
mantul de lege} care am a!ezat parinttlor lor, 'in ziur.
cand i-am apucat pre danfii de mana lor, ca sa-i scot din
pamantzd Egipetulut, caci ei n-au ramas intru afezamantuj
de lege al meu, !i eu i-am pararit pre ei, zice Domnul'
Verso 8. 9).
« Da! zice; dara de nnd::! se invedereaza ca acel a~e­
zamant a luat' sfar~it}) ? A aratat aceasta ~i de la preo1
de sigur, ins a mai lamurit 0 arata acnm prin chiar cu-
vintele pronuntate, ca a fost seos. a~ezamantul cel vechiu
Caci ce va sa zicaexpresiunea: «spre mai buna fagadu·
intd s'a a!ezat»? Cum poate fi egal ceriul 9i pamantul i
spune-mi. Dara tu prive9te cum ~i acalo nume~te "fata·
du inti " , ca riu cumva prin aceasta de acum sa invinava-
te9ti pe cea de atunci. Caci ~i acolo prin expre!?iunea
« ci aducere este numai la mai buna nadejde, prin car.
ne apropiem, zice, de Dumnezeu}) , arata cil ~i acolo est(
nadejde, dara ca 9i aici sunt fagadllinti mai bune, dane
a se intelege ca ~i acolo a fagaduit. $i fiindd ve~ni<
acuzau, 't:iata, zice, vor veni zile, zice Domnul, !i voi sa·
varfi preste casa lui lsrait fi preste casa lui luda afezl'i·
mant de lege noua». Nu spune doara de vr'un a~ezaman
 - 202-
vechiuaici. ;;i pentru ca sa nu poata spune aceasta, a
hotarit ~i timpul, caei n-a spus simplu «dupre afeZqman-
lui de lege care am a~ezat parin{ilor lor» ca nu cumva
sa zici de a~ezamantul care a fost faeut cu Abraam, sau
de eel facut de Noe; insa de care spune? «nu dupre a-
Jezdmantul care am afezat lor, in ziua cand i-am apucat
pre danjii de mana tor, ca sa-i scot din pamantul EgiP-
tului zice, »caci ei n-au ramas intru afezdmantul de leg e
aL meu) fi eu i-am piirasit pre ei, zice Domnul». Ai vazut,
ded, cum raul au venit prin noi mai intiH? «Dan~ii, ziee,
au fost eei dintai carii n- au ramas». A~a dara din par-
tea noastra este Ienea ~i nepasarea. pe dnd din parte a
lui eele bune, binefaeeri!e voiu sa zie. Aici apoi ca un
fel de justificare pune ~i cauza pentru care ii parase~te
pre dansii. «Caci acesta este a!ezamantul de lege care
voiu a~eza casei lui lsrail) dupa zile!e acelea, ziee Domnu,
dand legtle mele in eugehi! lor, ~-i in inimile lor Ie voiu
sct'i e pre eie, fi voi fi lor Dumnez eu, fi ei var ji mie p o-
pur» (Vers JO). Astfel deci, el Ie spune acestea pentru
a~ezamantul eel nou, cad zice: «lVu dupre afeZamantul
care am afezat». Care alta deosebire este, de cat aeeasta?
Dara daca ar zice eineva ea deosebirea nu este dupre
aceasta, ci dupre aceia ea este data in inimile lor, nu in-
troduce vr'o deosebire in poruncile date, ci aratcl numai
modul darei a~ezamantului. « A~ezamantul, zice, nu sta
in litere, ci in inimih Arate aceasta; -deci, ·Iudeul, pe tre-
candu-se cu dan~ij; dara nu va putea, CaCl iara~i in litere
sta seris a~ezamtmtul ~i dupa intoarcerea lor din Babi-
Ion. Eu insa voiu arata ea apostolii Domnului nimic
n'au luat seris, ci numai ca au primit in inimile
lor· prin Duhul sfant. Pentru care ~i zieea ChI istos:
cAcela venind, vii va aduce aminte volta toate cele ce am
grail voua » (loan 14, 26.).
«$i nu va mai inva{a jieeare pe vecinul sau, fi /ieeare
pe fratele sau zieand: cunoa#e pe Domnul, eaci tot, '1lla
vor ~ti, de la eel mic pana la eel mare al lor. Ciiei mi-
lostiv voiu fi nedrepta/ilor lor, }i pacatelor lor, fi fara de
legi/e lor nu Ie voiu mai poment» (vers. II, 12). lata ~i
un alt semn: «de La eel mie pan a la eel mareal lor ma
vot" sti. si nu vor mai zice: cunoaste IJre nomnuL». Dar:l
- 203-
Dare cand s'a faeut aceasta, dedit aeum? Aceasta vede-
reaza ~i 0 dovede~te vieata noastra, pe cand cele . ale
lor nu 0 invedereaza, ci inca au dat-o la 0 parte. Dealt-
mintrelea nou atunci se zice, cand este un altul, ~i ar
arata ea are eu sine ceva mai mult deeat eel vechiu.
Nou ~i acesta este, cand unele din el vor fi seoase, lara
altele nu. De pilda daea ar urma sa se darame 0 easa
noua, ~i Jasand eineva totul ar drege numai temelia, de
in data zicem: a facut casa noua,-cand pe unele Ie scoate,
pe altele Ie inlocuie~te. tnea ~i cerul se zice nou astfel,
nu doara ca este de Ham~, ei pentru ea da ploae. Dea-
seme~ea ~i pamantul se zice nou, dnd nu este lipsit de
roade, iara nu cand se preface. ;;i
casa se zice astfel
noua, cand unele din partile lor vor fi. luate,iara altele
vor ramanea. Astfel ca ~i a~ezamantul bine I-a nurnit el
nou, • spre a an1ta cil celalait a~ezamant se facuse vechiu,
~i nu mai producea niei un rod. ;;i ca saafli exact, ci-
te~te ce a spus Agheu, ee a spus Zahariea, ee a spus
togerul 1), ce anume aeuz3. Ezdra. Cum deci I-au Inat pre
dansu\? Cum inca nimeni nu 'ntreaba pre Domnu!, in
timp ce ~i dan~ii s'au abatut, ~i nici n'au ~t;U!? Ai vazut
cum eele ale tale sunt siluite? Eu insa pun de fata pe
cele ale mele, ea mai ales acest a~ezamant s'ar putea
numi nou. De altfel niei aceia nu ingadui a se zice de
acest a~eiamant: {( Ca fla Ii eerul nou» (1saia 65, 17).
Caci de ce, vorbind in Deuteronomi ca: Ha lie eerul de
de deasupra eapului tau de arama» (Deuter. 28, 23) n'a
pus spre deosebire 1;li aeeia ('a «de veti asculta va fi
nou>? Si totusi pentru aceia zice ca se va da un alt
a~ezama~t, fiindca n'au ramas, sau mai bine zis, n'au as-
cultat de cd dintai. Aceasta eu 0 dovedesc prin cele ce
spuo e apostoiul: «Cd eeiaee era eu neputinta legei, intru
care ·era slaba prin trup » (Rom. 8, 3), ~j iara~i: «Dea
ispitifi pre Dumnezeu., a pune jug peste eerbiciea ueenicilor,
care nici parintii vOftri, niei noi n' am tutut sa-lpurtdm».
(Fapt. Apost. 15, 10))
«Cdei ii n' au ramas intrtt afezc.'mantul de lege al melt ~
zice. Aiciarata dl noua ni se eer lucruri mai mari ~j
.) Sub nUlIl,ele acesta se ascunde numele PrOiocului Malahia, numit 111
limh!l vI11a~r~ Tnuer.
 ~ 2.04 -. .
mai duhovnice~ti, dupre cum ~i tice: «in tot pamdntula
it"i!vestirea lor, fi la marginile lumei cuvintele Ion (Ps.
18, 5), adeca: cNu va mai invata jiecare p~ vecinulsau,
fi fiecare pe fra/de sau zicand: cunoaste pre Domnuz.., !?i
iara~i: «ca se va umplea pamantut a eunoafte slava Dom-
nului, ca apa multa .v a acoperi pre dan~ii». (Abacum 2,14).
«Zieand cea noua, a invechit pe cea dintai. fara ce se
inveche#e ~i tmbiitranefte, ap10ape este de'peire» (vers. 13).
Prive~te cu~ ceiaee era ascuns, a fost deseopeiit de
rnintea Prorocului. A cinstit legea, ~i n'a voit a 0 numi
pe fata veche. ~i totu~i aceasta a spus~o, caci daea
aeesta era non, de sigur ea nu mai putea numi nou pe
eel dinainte. A~a ca .dftnd ceva mai ,mult, ~i alteeva, s'a
z,wechit» ziee. Prin urmare se desfiinteaza, ~i se nimi-
ce~te, ~i nu mai este. Deci! luand indrazneala dela Pro-
roc, se atinge de cel vechiu inca mai mult, aratftnd di
acum cele ale noastre infloresc, adeea a dovedit pe aceta
ea veehiu. Apoi luftnd numele ca veehiu, ~i adaogftnd ~i
aiteeva dela sine, adeea expresiunea de batnln, eelelalte
fe-a luat de pe aiurea, ~i ziee: «aproape este de peire'1>.
A~a dara nu cum s'ar intftmpla a~ezamftntul eel nou a
doborftt pe eel vechiu, ci ca fiin~ imbatrftnit, ca ne mai
fiind de niciun folos. De aeeea ~i zicea: «Cd schimbare
se face poruncii .... , pentru neputinta fi nefolosul ei» ~i ea
«nimic n'a savarfit legea» ~i ca «de ar fi fost eel intdi
(dra de prihana, nu s'ar fi cautat loc celui de ·al doilea'1>.
~i ce va sa zidi fara de prihana? Adeea ca este folositor,
ea este putemic. Aeeasta a spus,o nu doaravoind a-I
arata respingMor de p,kate, ei ea nefiind indeajuns, du.
pre expnisiunea vulgara. Este ea :;;i cum ar ziee eineva:
«Casa nu este fanl de prihana », adeea are cusururi, este
~ubreda. <Haina nu este fara de prihana», adeea este
5trieata. A1?a dara el nu-l nume~te aici rau, ci ea avftnd
eusururi $i neajunsuri.
1) Astfel deci suntem nuoi, sau mai bine zis ne-am
raeut nuoi, insa aeum am imbatra:nit, ne-am tnveehit, :;;i
je aceia suntem aproape de a disparea :;;i a ne. pierde.
De am -voi ins3..- noi am putea lepada aceasta batrilllet a•
') Parten morala. Desprc pocainta ~i rugaciune. (Veron).
- 205 ~
Prin bae desigu!', ca nu este cu putinta, oi prin poe;linta
este eu putint~L De avem in noi eeva vechiu, sa-l arun-
dim. De avem vr'o pata sau vr'o sbarcitura, sau vr'o
murdarie, . sa ne curatim, ~i sa devenim frumo1?i, ea. sa
doria sea imparatul frumuseta noa~tra. Chiar de ~rn. a-
junge in cea de pe urma slutem~, am put~a re.e~~tlga
acea frumuseta, despre caregrale~te David zlcand:
Asculta jiiea fi vezi, ,'ii pleaca urechea ta, . ~i uitd pre
poporul tau, fi cam pdri1Zte!ui tau, f.i va po!ti impdra-
tulfrumuseta ta» (Ps. 44, 11, 12). ~I eu to ate acestea
uitarea nu face fr'umuseta, da, frumuseta sufleteasca.
Care uitare? Aeeta a paeatelor. EI vorbe~te aici eatra
biserica cea dintre neamuri, indemand-o de a nll'~i mai
aduee aminte de eele parinte~ti, adeea de eele eu pr.ivir~
la jertfirea idolilor, caci dintre ac~~:iia ~ era? adunatl. ~~
n-a zis: «sa nu faci de aeelea», CI mea celaee este mal
mult . nici l'n minte sa'ti pui, eeia ee zic~ ~i aiurea: «Nu
voiu 'pomeni numele lor frin buzele mele.. (Ib~d.. 15, 4},
~i iara~i: ((.casd nu graiasca gura mea lucrurz. omene~tu
(Ibid. 16, 4). Pana aici aceasta este 0 mare ~lftute, sau
mai bine zis, mare, iosa nu a:;;a de mare, d.Cl acolo ce
spune? .. Nici sa'tiaduci aminte de dansa zic.e, ~i . nici in
minte sa ai». Ai vazut cM de departe trebme n01 a sta
de pacat? Ca eel ce nu'~i adue~, aminte, . nici n.ll se gan-
de~te; eeJ ce nu se gftndqte, mel nu gnlle~~e;. Jar~ eel ce
nu graie~te, nu face. Ai vazut prin (ate C.fll O{-a . incun-
jurat, ~i prin cate distcnte n~,a de.partat lOea mal molt?
Sa aseultam dara si noi, ~1 sa mtc'lm cele rale ale noas-
tre, ale noastre, zie, ~ari pacatuim. «Adu-ti a~inte i~Uii tu,
zice, ~i nu'mi ,'oi aduce aminte eu.»: D,e pllda,. lata ee
spun eo: sa riu ne cmintim de rapm, CI inca ~I pe cele
dinainte sa Ie ioapoiem. Aceasta insamna a mta ralele;
sa scoatem din noi gandul de rapiri, ~i niei?data nu nu-
m ai sa nu'l avem ci chiar eele deja paditulte, s~ nu Ie
m ai repetam . ~i ~um oare am putea uita ralele~ C?;:lOdin-
du-ne la bunatatile ce ni acorda Dumnezeo, cael cand
noi intr't,lOa ne aducem aminte de Dumnezeu, nu putem
a ne adoce aminte ~i deaceIea. · ,
((.De mi am adl;s aminte de tine in a~te1'nutu' meu, zlee
n dimine/i am cugdat spre tine» (Ps. 62, 7). Tot- deauna
 - 206-
deci, trebuie a ne aduce aminte de Dumnezeu, dara mai
eu sarna atunci cand cugetul este in lini~te, caod prin
acea adueere aminte vom putea a ne con damna singuri,
caud stapanim in cuget acea eondamnare. Cad dealtmin-
trelea in ziua dind ne yom aduce aminte, daea yom pa-
trunde in el alte griji ~i val uri omene~ti, iara~i yom alunga
de 1a el uitarea ralelor. N op~ile deasemenea putem sane
aducem arninte, dnd sufletul este in lini~te, cand este
netulburat, cand cemllui intelectual este senin a~a zicand.
«Cele ce a;;efi in inimile voastre, zice; intru afternuturile
voastre vii umiliti'» (Ps. 4, 5). De sigur ca ar trebui. de
avea aceasta amintire ~i in timpul zilei; dara fiindca va
ingrijiti de cele trupe~ti pururea, !?i sunteti "U1rati in cele
ale lumei, eel putin atunci sa va aduceti aminte, cand
sunteti culeat i ; io dimineti cugetati 1a dansul. Dad noi
yom cugeta tn ditnineti la aces tea, atunci eu mai multa
siguranta v.om pa~i pe calea vietei. Daca rna! intai yom
imblanzi pe Dumnezeu prin eererile ~i rugaciunele noas-
tre, apoi tot a~a tacand, mi yom avea niei un du~man,
iara daca poate ai avea, vei rade de aceasta ~tiind ca
ai pe Dumnezeuin ajutor. In piata este razboiu, in toate
luerurile omenqti este lupta zilnica, vifor este ~i tulbu-
rare. De aeeia avem nevoie de arme, iara arma cea mai
puternica este rugaeiunea. A vern nevoie de vanturi priel-
nice, avem nevoie, zic, de a Ie eunoa~te toate acestea,
a~a ca se putem calatori pe timpul' zilei fara naufragiu ~i
faraprimejdii. Caci, iubitilor, pe fie-care zi intimpinam
mu!te stanei in eale ~i de multe ori pe zi se izb ~~te c:)-
rabiea vietii noastre de ele ~i ameninta a se scufunda.
De aceia avem nevoie, iubitilor de rugaciuni de dimi-
neata ~i de noapte. Multi dintre voi poate au vazut Olym-
pia I), ~i nu numai ca au vazut-o, ci inca au ~i luat parte ~i
s-au faeut admiratori ai eelor ee se lupta, unul al ace-
luia, altul al aeestuia. $citi apoi ca in timpul luptelor,
atat ziua cat :;;i noaptea, de nirnic alta nu se ingrije~te
vestitorul, de cat cum luptatorul cand iasa din stadiu sa
.) Un ora\l in Elida. unde Elinii serbau luptele a~a zise Olympiace, in
onoarea lui Zeos, sau Joe Oly;npiacul. Aceste lupte dainuiau 5 zile, lara pre-
miul ce se acorda invingatorului era 0 cununli de maslin. (Vezi Lexiconul
Ioanidi) .
- 207-
nu faea niscareva shime nepotrivite, iar~ cei p~ezeoti cand
se apropie de vestitor nici nu indraznese a ~opti macar
cui va . ca nu cumva fiind distrat sufletul lor, sa provoaee
rasu!. Deci, daca eel ee urmeaza a se lupta in cele ome-
ne~ti, ~i inca pune at{Ud grijii, en atat mai mult ni se
euvine noua a ne ingriji ~i a fi eu bagare de sama, noua)
zie, a carora iotreaga vieata este 0 lupta incontinna. 1'oata
noaptea, deci, sa ni fie in privighere, ~i ingrijindu-ne cuni
sa ie~im din cursul zilei, sa nu provocam rasu!. ~i fie
ca numai rasul sa nu-l provocam! Acum tnSa luptatorul
sta deadreapta Tatalui, auzind ea noi sa nu gn\im ceva
nepotrivit, sau care n-ar fi de folos, caci el este judeca-
tor nu numai al faptelor, ci ~i al vorbeIor.
Sa privighem, iubitilor, toata noaptea. Avem ~i noi ves-
titori, daca vom voi, caci pe langa fie-care din noi sta
ingerul pazitor. Noi tosa horcaim toata noaptea. ~i fie,
ca numai sa horcaim, dara multi fac inca ~i lucruri ne-
euviincioase: uoiia ducandu-se Ia curvasarii, iara aItii trans-
tormahdu-si casele lor in local uri de curvie si adueand
aeolo fem~i pierdute. Cu adevarat ace~tiia bi~e se ingri-
jesc a se lupta I). Unii apoi se imbata ~i vorbesc Hira ~ir,
altii fac vuet, altii privigheaza rau, ~i impletese viclenii
mai rau de cat toti, a1tii fae socoteala procentelor bani"':
lor, a1tii sunt peste masura ingreuiati 1n griji, ~i toate
celelalte Ie fae, mai mult de cat cele trebuitoar~ la luptele
duhovnice~ti. De aceia va rog, ca lasand toate, la un
siogur lucru' sa avem privirea atintita: ca sa luam pre-
miu!, ~i sa ca~tigam coroana. Toate sa Ie facem, prin
care sa putem a ne invrednici bunurilor fagaduite. Carora
fie ea sa ne invrednicim intru Christos Isus Domnul nostru
caruia impreuna cu Tatal· ~i eu Duhul sfant se cuvine
slava, stapaoirea ~i einstea, acum ~i pururea ~i in vecii
vecilor. Amin.
') Expresiunea 2ceasta este un sarcasm toarte intepator, care s-ar putea
adresa fil ast1izi multora (IHyo IS, 00 lcip; ~cx.AWC; P,SptfiVwOt &l ov[(ltJt:a6cx.t).
 - 208 -.
OMILIA XV
«Avea drept aceia !i eel dintai indreptiiri de slujba fi
sjin/i1'e lumeasca. Pentru Cd cortul s' a {dcut eel dintai)
intru care erea sfe~nicul, fi masa, fi punerea mainte a
janilor, care se zice sfintele. Ja1'd dupa' a doua catape-
te{lsma cortul eel ce se chema sjintele sflintelor, Care avea
cddelnita de aur} fi sieriul legei, ferecat peste tot. eu aur,
intru care erea mistrapa cea. de aur, care avea mana ~i
toiagulltti Aaron ce odrdslise, ~i tublele legei. lara pe
deasupra lui Cheruvimii slavei, cari umbrea altarul, pentru
care flU este acum a grai cu amanuntub (Cap. 9, 1~5).
A arcitat dela preot, dela preotie, dela a~ezaman't, ca
trebuia acela ca sa . aib~ sfar~it. La urma 0 dovede~te
!?i dela insa~i forma cortului mantuirei. Cum? «Aceasta 0
arata, zice sfanta sfintelor. SfAnt a este simbol al timpului
dinainte ca acolo toate se faceau prin, jertfe; pe cfl.nd
sfanta sfintelor este simbol al timpuJui de fati'l.». Nume~te
sfanta sfintelor eeruI, ~i catapeteasma eeruriJor, ~i trupul
can.. a intrat intru ceIe dinlanntru catapetesmei, adeca
«jrin eatapdeasma trupului sau» (Cap, 10, 20). Este bine
tnsa ca acest pasaj sa 'i repeblm de la inceput, ~i sa '1
explicam. Deci, ce spune el? «Avea drept-ac.eia fi eel
dintai~.- Ce este eel dinHd? A~eza-mantul, legea veche. c-
«lndreptari de slujba ». Ce va sa zica indr~ptari de slujba?
Simboluri, sau oranduele j ea ~i cum pare ea ar fi zis:
~Avea atunci, acum insa nu mai are ». Prin aceasta arata
ca acel a!?ezamant a tncetat deja, fiind ca expresiunea
«avea» aceasta inseamoa. A~a ca acum daca ~i sta, nu
este. «$i sjin(ire lumeasca». Lumeasca 0 nume~te, fii,n dca
Ie erea ingaduit tuturor de a se . duce; ~i aceasta 0 in-
vedera locul in acela~i templu, unde stau preotii, unde
stau ludeii, Prozelitii, Elinii, Nazoreii . Deci, fiiindca Ie
erea ingaduit ~i Elinilor de a intra, apoi il nume~te lu-
mese, ~i sfintire lumeasca, ca doara Iudeii nu ereau, san
nu compuneau dan~ii lumea.
"Pentrzt cd cortul s' a facut eel di1ztai, zice) intru care
erea sfe;nicul, ;imasa, fi pl{turea inainte a pdnilon
.- 209 -
- acestea . sunt simbolele lumei - «care se zice slinte!e,
ian! dupa a doua catapeteasmd »- a!?a dara nu erea nt1-
' mai 0 catapeteasma, ci erea ~i afara 0 catapeteasma-
ccoitul cel ce se cheama s/intele sfintelon. Prive~te cum
it nume~te pretutindeni cort) prin faptul ca stau intransul.
c Care avect cade/nita de aur, zice, ft sicriul legei ferecat
peste tot cu aur, fntru ca-re erea nastrapa ce.a de aur,.
care avea mana, ;:i toeagul lui Aaron ce odraslise fi tablete
legei». Toate acestea erean amintiri cinstite ~i stralucite
in acela~i timpdespre ingratitudioea Iudaica, «ji tablele
legei» - pe care Ie-a sf~'r?mat Moisi - «fi mana», pentru
care cartiau, ~i de aceh transmitand urma~ilor Jor adu-
cerea aminte, a poruncit a fi pusa in nastrapa cea de
aur. «$i toeagul lui Aaron ce a odra'slit». Se revoltau
deseori, ~i fiindea crau nerecunoscatori ~i nemultamitori,
apoi a poruneit legiuitorului a pune acestea in nastrapa
cea de aur, ~i astfel a trimis amintirea lor Ia urma~i.
c lara pre deasupra lui Cheruvimii slavei, cari umbuau
alta1'u/». Dara ce inseamna cheruvimii slavei? Vorbe~te
aid de cele slavite, sau de cele Ge desubt ale lui Dum-.
nezeu. Bioe a facut dele a inaltat aeestea prin eu vfmt,
ca sa Ie arate mai mari dupa aceasta. «Despre care, zice,
nu este acum a griii cu amanu1Ztub , Aici a dat a se
in~elege ca nu numai acestea ereau celevazute,' ci creau
numai enigme. «Desp1'e care nu este acum a gra~ cu amd-
nuntut» - poate ca avand nevoie devorba mai Junga.
«$i acestea jiind toemite a!a, in cortu I cel dintai tot-
deauna intrau preofii eand faceau slujbelo (V us. 6),
adeca fusese aeestea, dara nu se bucurau de dansele 1u-
deii, ~i nici nu Ie vedeau, a~a ca nu ereau mai mult ale
. lor, decAt ale ae~Iora pentru care se prorocise. «lard in
eel de al doilea odata in an singur Arhiereul, lzu fdra de
sange, care aducea pentru sine ji pentru neftiin{e1e popo-
t"ului» (Vers. 7). Ai va.zut cum deja. a pus mfii dinainte
tipurile? Caci, pentru ca sa nu zid «cum de a fost 0
singura jerffa, l?i cum de · Arhiereul 0 singura .data pe an
intra», apoi arata ca aceasta era inca deJa inc{put, de
oarece era sfanta l?i infrico~ata, ~i numai osingura data
pe an. «Astfel se obi§nuia del a tnceput, caci ~i atunci t
zice, Arhiereul odata · pe an aducea». ~i bine a zis el
14
 - 2iO-
«nu jdrd de sange'ft, aded n? farll de sangele ac~sta,
did nici nu era ocupatiunea lUi de acest fel. Arat~ lOC1i!
ca jertfa va fi nu eonsumata prin foc, ci inve~erat~ mat
eu seama dela !:'ange. Fiindca erucea a nUTmt-o Jertf:1~
neavafld eu sine nid foc, nici lemne, nici de muite ori
proadusa, ci 0 singura data proadus 1n ~ange:apoi aratti
ca ~i jertfa veche era de acest fe.l, dlCI 0 slOgU~a dat~
se proadueea in sange. « Care aducea /e1itru SinO,--
iar~~i pentru sine- «~i ptntru ne~tiintele poportilui » .~ N'a
zis «pentru pacatele», ci cpentru llfflii,ll/e/e» , ~a sa nu
tugete ei lucruri mari. Ca d,a~a poa~e a1 pa~~tlllt far,a s~
vrei zice dara inca dnd O1CI nu aI avut ~tlln~a ? !?I de
ace~t pac'at nimeni nu este curat. ~retuti ndeni pune, ex-
presiunea «pentru sino, ar~Hand pnn aceasta ca ChrIsto~
eu mult 'mai m(lre este, Ca dad el a fast separat ~l
strain de pacatele noastre, cum ar fi proadus pentru sine?
«De ce dara ai spus acestea? zice. Deci expresiunea
if, pentru sine» arata superioritatea lui Ch~istos. Aid prin
urmare nu este catu~i de putin 0 teone, sau 0 expre-
'Siune de examinat, ci dupa aceia chibzue$te ~i exami-
neazil, zicand:
«Aceasta iusemuaudDuhul eel siant, ca inca rlU era
arataLd calea sJintilor, /iindca inca era corLuZ- eel dintdb·
(Vers. 8). «Pentru aceia, zice, au fast intocmite acestea
a'1a fel ea sa afiam ca sfa nta sfintelor, adeca cerul, este
i~ca n~patruns. Dara dad nu putem patrunde inca l~­
transtil, sa nu ne inchipuim ca nu este, fiindca . nu ne rt-
dicam in sfanta sfintelor». ,Care era pilda in vremea de
atunci » (Vers, 9), . « Princorlul celmai ma1"e, ziee [i mai desavar~it» ~i «Prin
Ce se intelege prin «vreme::l de-atu1zci»? Adeca vre~ea
cca mai 'nainte de venirea lui Christos, ca dupa veOlrea
lui Christos, nu mai este vremea de atunci, caci cum ar
putea fi, venind el, ~i avand sfar~it? ~i altceva mai in-
dicand el zice: «care era pilda in vremea de atunci»,
adeca, ell a devenit tip. . sau mal bIDe zls,aceea~i icleie. De pilda, catapeteazma
clntru care daruri fi fertie se aducea, cele ce nu puleau
dupre ~tiinta sd faca desavarfit pre eel, ce sluja »: Ai vazut
cat de lamurit a aratat aiei ceva sa zlca e)tpreSlUnea «cd
nimic 1z-a savtiNit legea» , ~i cu «de ar Ii lost eel di1ltai
lard de prihanci»? Cum? Dupre ftii1lfa., caci jertfele lot
f(.
211 -
nu scoteau murdatiile din sufiet, ci .Be margineau Ja trup,
4, dupre pC'ronca legei trupe$li. ziee, eaei nu a putut sa
slobozasca pe om nid de preacurvie, nici de.ucideri, nici
de furare de cele sfinte. Ai vazut? «Acestea sa mananci
zice j acelea sa nu le mananci'ft, care toate sunt inde-
ferente. .
'(. Numai pentru mancari !i bauturi, zice, fi mufti! fe/uri
.de sl-!alari» - «bea aceasta,., zice, de ~i nu era nimic po-
1'onclt pentru bautura, ci ,Ie spune acestea mai mult spre
a Ie arata ea nimicuri. q ${ multe fe/uri de spalari, zice
Ii indreptari ale trupului, erau puse pana la vremea in.~
dreptarei) , eaci aceasta este ivdreptarea trupului. Aid
doboara jertfele, ariHand ca nu au nici.o putere, ~i ei au
f~st p~se numai p~na la vremea tndreptarei, adeea a~tep-
land tlmpul care Ie va indrepta pe toate. .
«lara Christos venind,' Arhiereu bunatafilot; celor viitoare
prin corbit eel mai mare fi mai desdvarfit, nu de mana
(acut.. (vers 11). Aid vorbe!?te de trupul lui. Bine I-a
numit el cel mai mare !?i mai desavar!?it, daca este fji
Dumnezeu Cuvant, ~i. daca toata energiea Dohului locu-
e~te tntransulj 'lea nu cu marura da Dumnezeu Duhul».
Sau eli il nume~te eel nou desavar~it, ca fiind f:'ha de
hula, ~i ca cele mai mari s1var~indu-Ie - «adeca nu al
acestei zidiri». lata cum este mai mare, eli nu ar fi fost
din Duh, daca I ar fi intocmit pre el omul. «Nu al aees-
tei zidiri » zice, adeca nu al felpturilor acestora, ci al ce-
'lei duhovnice~ti, celci prin Duhul Sfant a fast intocmit.
Ai v~zut - cum nume~te sau eort, ~i catapeteazma, ~i ceriu?
catap~teazma, adeca prin Lru.pul sau 'I> , ~i iara~i «In cea
'm ai dinduntru a catapetezmei » fi «hztrat odata intru cele
sfintn, ea sa se prezinte inaintea fe~ii lui Dumnezeu.
Dara. pentru ce oare face aceasta? Voind a ne invata
pre nOI! i~sem~and intr'un fel~i in altulacela!?i cuvant,
esteceri~l ; ea preeum catapeteazma des parte Sfintele,
tot a!?a ~l trupuI lui ascunde dumnezeirea i deasemenea
~rupul lui este r.ort. avand Illltuntru r-1IJmnezf'.ire<'.. Apol
,1ara~I,c.()ft este si ceriul. caci acolo inauntru ,este oreotuL
c lar.d Chris/os venini, A"'hiereubunatd!ilor;cel~r J,ti-
 - 212-
ioare» zice. N'a intrebuintat zicerea jSvop.svo<;-venind-ci-
TIa.prt.,,(Ev6p.svo<;, adecain acest scop ehiar . a venit, t;>i nu
mo~tenind sau eontinnand lueru} altuia; adeca nu mai
'nainte se faeus~ Iuerul de altnl, iara el a venit cum s'ar
intampla, ci dupa ce a venit. ~i nu zice eil venind Ar-.
hiereu al eelor ce se jertfeau, ci «bunata/ilor celor '{}ii-
toare» , ea ~i cum pare ca- n'ar avea destula putere sa
reprezinte eu cuvantul totu:' «Nici prin sange de tapi j i
de vitei .. (Vers. 12), zice,-toate sunt schimbate din nou,
toate prefacute- «ci prin' sangete sau a intrat intru cele
sjinte». lata ca aid a numit t:liUpul sau . ceriu. «Odata,
zief', a intrat intru cde sfinte, ve~nica rescumparare ajland».
Apoi ~i expresiunea «ajlanb este dintre eele greu de
explicat, ~i venite pe nea~tf'ptate, cum de 0 singura data .
prin intratea lui a aflatrescumparare ve~niea. Mai de-
parte apoi pune probabilul, zicand: «Ca de vreme ce san-
gele taurilor fi al tapi/or, ~i cenUja de junice stropi1ld pe
cei spurcafi, it sjin/ef'e spre curafenia trupului, cu cat ma~
vartos sangele lui Christos, care prin Duhu! cel ve~nic
pre sine s' a adus lara de prihana lui Dumnezeu, va
curafi #iin{a (ooVEEO't)otv = con~tiinfa) voa~tra de faptele
eele mom'te, ca sa slujifi Dumnezeului celui vito (Vcrs.
13, 14). . spune'mi: oare eel stapanit de pofta banilor sau a tru-
. «Ca daca, zice, sfmgele taurilor poate sa curateasca
~'trupul apoi cu atat mai mult pe . suflet poate a·1 curati
saogele lui Christos». Ca nu cumva auzind cuvantul «ii
sfintefte.. sa-ti inchipui lueruri mari, apoi precizeaza fap-
tul ~i arata deosebirea fiecarii din aceste doua curatiri~
cum una este inalta, iara tealalta umilita, ~i zice ca Cll
drept cuvant, ca daea aeeea este savar~ita prin sangele
taurilor, apoi aeea~ta Este savar9ita prin sangele lui Chris-
tos. $i nu s'a marginit numai la simpla numire, ci pune_
inainte ~i modul producErei, zica.nd: <! Care pri7Z . Duhul
eel sfant, pre sine s' a adus lard de prihanii lui Dumne-
zeu», adeca jertfa a fost fara de prihana, curata de orice
pacat, caci aeeasta s'a facut nu prin foe sau altcev<!, d,
.. prin Duhul eel ve~nic», zice. « Va eura{i ~tii1tta voaslra t
zice, de faptele cele moarte». ~i bine a zis el «de faptele
cele moarto, di daca se atinge cine va de un mort,se
spurca, apoi ~i, aici dad se atinge de faptele cele moarte,
213
se spurca prin con~tijnt~L «Ca sa slujifi, ziee,Du'17lnezett_
lui eelui viu». Aici invedereaza, ca avand fapte rnoarte.
'n~l este eu p,utinta ?e a slaji Dumnezeului eelui viu;
1imdca acelea sunt ~l fal~e, ~i moarte eu drept cuvarit.
I) Nimeni, deci, sa nu intre aici, avand fapte rnoarte
,ea daea atinganda-ne de un mort nu ne este slobod ~
intra in biserica) apci cu atat mai mult nu este slobod
ct"lor ce a~ farte moarte, eaci acestea sunt cea mai gro-
zavcl necllrateOle. Fapte moarte ded, sunt acele ceriu
:au vieata, acelea care scot din ele putoare. Ca precum
trupul eel mort nu este bun de nimie, ci inca 1?i scar-
be·;;5 e p.e eel ce se apropie de el, tot a»a ~i pacatul de'n-
data atlOge judecata noastra, ~i nu 0 Iasa a fi linistitci
~i ~ tulbura ~i 0 neljni~te~te. Se zice ea ~i boala mo~ I
IJpsltoare conrupe trupul ~i'l prapade~te. Astfel este !';j
paca~ul, eaei ell nimie nu sc deosebe~te de mortaciun~,
nu. ddoara. ca conrupe mai intai aerul , si , apoi trupurile ,
~l . ~-odata patrunzand tn suflet. N u vezi pe cei tnO-
hpSltl de 0 boala molipsitoare, cum se umfla, cum se
invartesc in to ate partile, cllm sunt plini de putoare cum
ea.utatura lor este schimbata, cum toti snnt nee~rati?
Astfel sunt !?i pacato~ii, ea 1?i cum nil ar vedea. Caci
purilor nu este mai bolnav de cat cel cuprins de 0 boala
molipsitoare? Oare nu este mai necurat de cat tot i
.aee?tiia, facand toate cele neeinstite f,li ru;;in6ase? Caci
ee poate fi mai scarbos, de cat un om iubitor de bani;
Cate fac femeile CUPle, cate cele ce joac~ pe seen a tea-
truIui, tot pe atatea fae ~i t:ei iubitori de bani. Sau mai
.dreptul vorbind mai degrab~ se ' vor lasa acelea de rele,
de cat ace~tiia de iubirea de arginL Sufax deseori Iueruri
injositoare, 1ingll~ind pe cei ce nu merita, se arata in-
drasnep iara~i un de nu trebuie, pretutindeni cu neoran-
<;lueala: De .multe-ori apoi lingu~esc pre eei vicleni ~i in.
~eHi.~or~, ~an s?nt poate ~i mai inferiori lui, iara pre ce
b Uo) !?l vJrtuo~l tn toate, Ii batjocoresc.
Ai vazut slutenie 1;'i neru!?inare din toate partiIe? Una
.ca acesta este iii umilit peste masura, iii ingamfat. Curvelt
. '2
nca,
Partea mora!d. Contra iubirei de argint, 1ii ca nu trebuie a dide in bise
~Veron.). .
 - 214 -
cAnd stau pe casa, aceasta vina poate ca 0 au, ca vana
trupul pentru bani. Pentru aceastainsa au 0 scuza: aceea
eli sunt silite de saracie ~i de foame -.- de ~i niciaceasta
chiar nue deajuns spre desvinovatire, cacipot foarte bine
de a trai mun:cind. Aid tnsa nu sta lacomul de avere,
camatarul, nu pe casa, ci chiar in mijloeul cetatei, nu
trupul ci tnsu~i sufletul vanzandu-l diavolului, tn · cat ca
po ate sa intre el acolo, ~i sa se desmerde ca ~i cu 0-
curva, iara dupa ce ~i-a tmplinit toata poi la, iese de-a-
. colo, fiind vazut de intreaga cetate, iara nu num<:li de
doi trei barbati. Partieularitatea curvelor apoi este, ca
sunt ale celor ce Ie dau bani, fie acelarob sau slobod,
luptator, sau orieine, numai ca sa Ie propuna, ~i ele pri-
mese, iara cei ee nu Je dau, chiar de ar fi mai nobil de
cat toti, totu1?i nu se pot apropiea de ele lara bani. [n-
tocmai a~a fae ~i lacomii de averi, caci ehiar gandurile
eele mai bune, daea nu Ie vor adace bani, ji Ie resping,
pe cand cu cele in adevar bestiale se acomodeaza ~i se
. unesc pentm bani) l?i pierd frumusetea suftetului. Ca pre-
cum acelea de la natura sunt scarboase, negre, mojice,
. groase, rau formate ~i in totdeauna gretoase, intocmai
a1?8 devln ~i sufletele acestora, neputand a'~i acoperi
nici chiar slutenia sulimanurilor de dinafara. Ca pe cat
este mai mare sluteniea, tot pe atat ori ~i ce ar face,
nu pot a se ascunde.
Cum ca neru~inarea face pe curve, asculta pe Prorocul
care- zice: «Fa/d de curvd s' a facut fata fa (ara de ru-
#ne ai (os! catra to/h> ([erem_ 3, 3). Accasta se poate
spune ~i eelor lacomi: «fara de rti~ine ai fo st catre toti;
ou nnmai catra acesta, ·s an acela, ci catra to~i » . Cum?
Apoi unul ca acesta se poart~ fani de rU1?ine 9i catra
taUt, ~i ditra fiu, l?i catra feroeie, ~i dUra prietin, l?i
caire frate, ~i dHre bineiacMoful, sau, ~i dUr a t oti
in genere. $i ce spun eu de prietin, ~i frate ~i tata ?
EI nu se sfie~te nici chiar de _D umnezeu, ci toate i se
par mithuri, ~i rade fiind imbatat de multa pofta de bani,
~i nici nu prjme~te a auzi ceva din cele ce ar putea sa'l
foloseasea. Dara vai! cata absurditate din partea lor, l?i
eate graiesc! «Vai tie, mamona) zice, l?i celui ee nu te
are». Aici rnA aprind de manic, caci vai! eelor ce gra-
ie.~c de ·acestea, fie chiar ~i_ in glutP~. Cad spune-tP~:
o(!.re nu eu (!.stfel de amenintare a. amenintCltDumnef:eu,
zieand: <'ll:U puteti sluji la doi DQmn,i»? S,i tu risipe!?ti
amenintarea? Oare Pavel nu a nurT}it lacQmia, idolatrie\
iara pe lacorh nu l'a numit idolatru? Tu ins?. stai ra.-
~and ca 9i femeile care provoaca rasut pc scena.
Aceasta a rasturnat totul pe dos, aceasta a nimicit
totul! Cele ale noastre au devenit d e ras, nimic nu este
statornic d in parte-nc, nimic serios, ci purtare de om
lumet ~i glumet. Nu graiesc acestea ~umai eatra barbatii
eei din lume, ci l?tiu eu la cine fae aluziune, caci bise-
rica este plina de rizilic. Daca eutare de pilda -a s pu s 0
glurna, d'endata se prOvoaea ras printre eei ee stan in
biseriea, ~i ce este mai minunat, ca ehiar in timpul ru-
gaciunei eei multi nu contenesc de a dide. Pretutindeni
joaca diavolu), pe toti i-a impletieit la un loe, ~i pe toti
ii stapane~te. Christos se necinste!?te, este alungat, ~i
niei lntr'o parte nu este bisericiL Nu auzi ce spune Pavel,
zieand: «$i mascaraciunea) ~i vorba n ebutteasca, # glu-
mirea care tm se cuvin) nici sa se numearca intru voi »
(Efes. 5, 4 .)? Dupa mascaracil1n,e el pune gluma ce nu
se cuvine lili tu dizi? Dara yorba nebun easca ee insamna ?
Ceia ce - nu are intransa nimic bun. Razi mereu ~i itl 1n-
vesele~ti fata, tu care e9ti sin guratie ? Tu, care e ~ ti rifs-
tignit, care jale1?ti, razi? spune 'mi. Unde ai auzit pe Ch~is ­
tos spunand aceasta? Nicairi, ci de multe-ori inca il vezi
mahnit. Ca lili atunci cand a vazut Ieru salimul, a plans,
~i cand a vazut pe vtmzatoIUI Iud?, s-a tulburat, ~ i cand
a seulat pre Lazar din mormant, a plans, - iara tu razi ?
Daca cineva nu se intristeaza pentru paeatele altora ~j
este vrednic -de invinovatire; dara inca cand pentru pa-
catele sale proprii sta nepasatoriu, cum sa nu fie vrednic
de pedeapsa?
Timpul de fata, iubitilor, este timp de jale ~i mahnire
timp de mortificatie, de robire, de lupte ~i de munca j ~ .
tu razi? Nu vezi cum a fost certata Sara? Nu auzi Cf
spune Christos: « Vai voua celor ce rade/i aCU1'1la) cd vet.
plang e» (Luca 6, 25)? Acestea Ie canti in fie -care zi j 1$.
tu razi? spune-mi. Ce spune Prorocul? Ca «am ras » i
Nici de cum; iosa ce? "Ostenit-am, zice, intru sltsjinu,
 - 216-
meu» (Ps. 6,7). Daeapoate ,.ca sunt uniia atAt ' de veseli
~i de seci, in cat ca reid chiar in cursul acestei certarl,
cAud vorbim acestea despre rAs. Dealtmintrelea astfel este
n,ebuniea, astfeliu este smintirea, ca nici nu se sinchise1?te
clrieva de certare. ' ;iirtaciuni» (1. cor. 15, 32. Ec1es. 1, 2). Nu eu spun,ci
, Sta Preotul lui Dumnezeu, inaltAnd inaiutea lui ruga-
clunele tuturor; 1?i tu rAzi, nesfiindu-te de nimic? Aces ta
tre~urAnd inalta rugaciuni pentru tine, iara tu dispret u -
e~tJ acest fapt? N u te temi? N u te sfiesti de aceasta?
CAnd intri in palatul imparatesc, iti regu!ez'j ~i shimele, !?i
,cautaturile, !?i pa~ii, !\,i toate celelalte mi$cari, iara alCI
unde cu adevarat di sunt palate impar<'He$ti, ~i inG;! de-
astfeliu precum sunt cele cere~ti, tu rizi? N u auzi Cd spune
scriptura? «Vai, zice, cel:Jr ce deslne/uesc» (Abae, 1, 5).
9 tiu ea tu nu vezi, dara .asculta, ca. i'ngeri sunt d~ fata
pretutindeni, ~i mai eu sama in easa lui Dumnezeu, stA~d
de fat a inaintea imparatului tuturor, ~i toate sunt pline
de im~lUrile acelor puted nevazute.
Yorba aceasta a mea este ~i pentru femei, care in fat a
barbatilor nu indnlznese a face aeeasta, !?i ehiar de 0
fae, nu intotdeauna. ci in timp de reereatie, - pe eAnd
aid intot deauna. Cum? Acoperi capul, I?i razi, o! femeic,
stAnd in biseriea? Ai intrat spre ati marturisi paeatele,
spre a cadea inaintea lui Dumnezeu, spre a te ruga lui
pentru cele ee ai pacatuit, ~i 0 fdci aceasta nlz~nd? Danl
,c um vei putea sa-l imbl~oza~ti, fa.dod a~a? «Dara, zici
tu, ee rau este rasu!? ~ Nu este rau rAsul io sine, ei raul
este dnd e L'ira masara, ~i fara timp. Rasu\ stii in nbi,
ea astfeliu eaud dupa trecere de un tirnp indelungat ve-
dem pe ni~te prietini, facem · aceastaj dnd vedem pe
uuiia uimiti ~i spaimanta~i, ii incurajam 'pre din~ii eu surA-
suI, nu doara .;ea sa rAdem eu hohot, I?i intr'una. RAsul
sta in sufl~tul nostru, ca astfeliu sufletul sa se inalte,
iara nu sa se mole~eze. Fiindca I?i pofta sta in trupul
nostru, I?i nu numai decat este, trebuinta de a , face uz
de dAns a fiindca sta in noi, sau a face uz fara cumpa-
tare, ci 0 stapAnim, I?i nu zicem, di de oare-ce sta in
noi sa abuzam de ea.
Cu lacrami siuja~te lui Dumnezeu, ea sa poti ati spala
p~catele. 9tiu bine ea multi poate ne vor lua tn deradere,
- 217-
·spunand de lacnlmi. De aceia toemai este timpul .laedi.-
milor. ;-;tiu tnca , ca sunt multi de aceia cadi rad sarcastic
eAnd zicem: «..sa mancam ;i sa benz. caci ma:te avem sa
mitrim» ~i «De!artaciunea deJartaciunelor toale sun! de-
chiar acela care a avut experienta lucrurilor, zice acestea:
"Ziditu-mi-am case, saditu-mi-am vii, facutu-mi-am gra-
diniJi livezi, $i am sadit fntransele tot felul de pomi 1'0-
ditori» - ~i ee in fine dupa to ate acestea? «Departaciu-
nea deJartaciunilor, toate SUtlt de;artaciuni'IJ. (Ecles. 2, 4,
5). Sa plangem, deci, iubitilor,sa pUingem, zie, pentruca
sa radem Cll adevarat,pentru ea Inadevar sa simtim in
acea zi bueurie sincera. Cu bucuria de aid ins?, este
amestecata in tot-rleauna I?i intristare, ~i niciodata nu se
gase~te curata ~i lipsita de ea. Pe 'dnd bucuriea aeeea
este curata, fara vicle~ug neavand intraosa nimie ameste-
cat. Acea bueurie sa 0 simtim, pe aeeea sa 0 cautilrn.
De altfdiu nll este eu putinta de a ,cu';itiga 0 astfeliu de
bueurie, de cat ea aici sa nu preferam pe' cale placute,
ci pe eele folositoare, cauta:nda Ie suteri toate cu rnul-
tamire, caci numli a~a yom {Ju~~a sa dobandim impilra-
tiea eerurilor. Ciriea fie ca sa ne Jnvrednieim eu totii
intru Christos Iisus Dornnul nostru, dimia impreuna eu
Tatal I?i eu Duhul Sf. se euvine slava in vecii veeHor. Amin.
OMILIA XVI
« $i pen.trzt aceasta este mijlocitor aJezamantului de lege
<elui nolt, ca facandu-s.e moartea spre rescumpararea gre-
falelor, ce era in asezamantul de lege cel dintai, sa ia
cei cliemali fagaduinlamoJtenireiceleive.snice. Cd undl
este dieata (testament), acolo trebuie sa fie moarle celui Ct
face dieata. Ca dip-ata intru cei mor/i este intarita, dl
vreme ce inca nu poate cand este viu cel ce face dieata
Pentru aceia 1tici cea dintdi fara de sange nu s-a innoit»
(Cap. 9, 15--18).
Era firesclueru ea multi dintre eei ce se gaseau rna
'slabi, sl1 ' nu creada tagaduintelor lui Christos, sprijinin·
 -. 218-·
du~se mal cusama pe moartea lui, De aceasta folosin...;
du·sePavel, pune exemplul acesta ina,inte, ~i-l desf~§ura
cu priSQsinta, pe ba~a obiceiului ob~tesc. Care este acest
obiceiu? «Penfm a(:easta tocmai,zice, trebuie a ne tn-
curaja. Pentm ce anurne?· Pentru ea oe-mai traind eei ee
fae dieata, :;;i murind ii, atunei testarnentui lor este sigl,lr,.
l?i are puterc». De aceia :;;i ziee: ",Mijlocitor este al CiJe-
zamantului celui n(lU». Testamentul insa se face apro'ape
de ziua cea de pe urma, :;;i este astfel facut, ea pe uniia
Ii are de clironomi, iara pe a1tii lipsiti de c1ironomie,
adeca desmo:;;teniti. Tot a~a l?i aici, dnd de pilda pen-
tru mOljtenitori zice: «Voiesc ca unde sunt eu, ~i aceftiia
sa /ie », iara pentru eei desmo~teniti zice: «Nu penln,
iume md rog, ci pentru cei ce vor crede prin cuvantul lor
intru mine» (loan 27, 24, 9, 20). Dieata iara1?i are pe
de oparte cele ale testatorull1i, iara pe de alta eele ale
mo:;;tenitorilor, a~a di pe un ele trebuie a Ie Ina mo~t e ni­
torii, pe altele a Ie face, CJdeea a Ie implini. Tot asa :;;i
aiei, caei dupa ce Ii fagaduie~te multe, cere ~i cele' din
partea lor, zid.nd : «Po1Ztncd noud dau voud». $i iar~~i,
d.ie~tta trebuie a ave a marturi, dara asculta ee spune el,
zicand: «Eu sunt eel ce mdrtutisec pentru 'mine insu-mi,
# miir£urise,ste pentru mine, cel ce m-a lrimis pe mine», ~i
.ace!a va mdrturisi p entru 'm ine» - vorbind despre Man-
gaitoriul, ian! pe cd doisprezece apostoli trimit;:lOdu-i la
predicare, Ii-a zis: «1I1iirturisi{i inaintea lui Dumllezeu»
(loan 13, 34, 8, 18, 15, 26).
«Si peJztru aceasta, zice, este mijlocitor aJeziimantu/ui
de lege celui nott». Dara oare ee tnsamna «mijloci/on ?
Mijlocitornl nu este sUpan at lucrului pentru care mijlo-
ce:;;te, ci a altuia este Iucrul, ~i altul · este mij\ocitorul.
De pilda, mijlocitor al unei casatorii este nu eel ce se
cas;Hore~te, ci eel ee conlucreaza pentru facerea c1isato-
riei. Tot a~a ~i aiei mijloeitor intte _ Dumn ezen TaUtl si
noi oamenii s'a faeut Fiul. Nu voia a ni lasa noua Dun~­
nezeu Tata aceasta mo~tenire, Ci era suparat fella de noi
~i nemultamit, ca uniia ce cram instrainati, iara el (Fiut}
s'a faeut mijlocitor intre noi :;;i Tatal, pe care I-a indu-
plecat. Cum !?i in ce fel s'a facut mijlocitor? Ne-a adus
vorbe trimise nOUa de Tatal, :;;i i-a dus vorbe de la noi,
-219 ~
~i moartea a tnfrant-o. Eram departat i de TaUl, ~i tre-:
buia sa murim, el tnsaa murit pentru noi, ~i ne-a facut
vrednici a~ezamantlllui sau. Cu chipul acesta este sigur
!?i putcrnic ' a:;;ezamantul lui, care nu s'a dat eelor nevred-
oici. La inceput, deci, el se gasia fata de noi ca taUn
fata de fii,dara fiindca am devenit nevrednici, trebuia a
fi pedepsiti, iar~ nicidecat a ne bucura de a~ezlimantul
sau.
«Deci, pentru ce cugeti lucruri mari, zice, de lege?
Caci ne-a dus intr'un astfel de hal, incat nu puteama ne
-mtmtui. Ca daea stapanul nostru n'ar fi muritpentru noi,
legea n'ar fi avut putere, caci era neputineioasa». Dara
aceasta 0 adevere~te nu nurnai de la obi!?nuinta ob~­
teasea ; ci ~i dela cele petrecute in Testamentul vechiu, ~
eeia ce mai ales ii convinge a pre dan~ii. «10 legea veche .
insa n'a fost nimeni eare sa se fi sfar~it ca Christos, zici
tu; ~i atunci cum de era ea stabila ~i eu putere:.? Prin
acela~ fel de a fi, caci ~i acolo era sange, precum ~i aid
este sange, iara dadi acol0 nu era sangele lui Christos,
tu sa sa nu te minunezi, caei era numai tip. «Pentnt aceia,
zice, nici cea dintai lard de sang-e tiu s' a inoil». $i ce va
sa zica «nu s'a inoil»? Adeea n'a devenit puternica ~i
stabila, n'a fost intarita. «De aceia, zice, trebuia a fi sim-
bolul a~ez:imantuilli ~i a\ 'mortii». Caci, dece, spune-mi,
cartea a~eza mli.ntului a fost stropita eu sange?
«Cd dupd ce s-a grait toata poronca duple lege de cdtrd
Moisi la tot poporul, IUl:llldsangele eel de vitei ~i de tapi, .
cu apd # cu land 1 ojie ~i Clt iSop, # pre insa-ji cartea
fi pre tot po! orul a strop it, zicand: acesta este sang-ele legei,
care a poroncit voud Dumnezeu» (Vers. 19,20). Pent,ru ce
spune-mi, este stropita eu sange eartea !?i poporuJ?- de
cat ca sangele acela ea ~i celelalte au fost tipuri de 1a
inceput a celor de dupa aceasta. De ce apoi cu isop?
Pentm ca fiind fraged ~i des, ~inea eoncentrat in el san-
gele. De ce iara~i apa? Apoi ~i aeeasta ca caraeteriztwd
cur~tirea prin apa. De ce apoi lana? Era ~i aeeasta lu-
aUi, spre a tinea eoneentrat sangele, astfel ca sange ~i
apa erau acela~ lucru, caei botezul este simbol a1 pa-
timei lui.
«Inca si pre' cort ~i p1-e toate vasele cele de slujba
 - "220
a~ij4ereacu sange le-a stropit. $i numai cu sang e toate
se CU1'atesc dztpre lege, fi lara de vdrsare de sange nu se
face iertareTt (Vers. 21. 22.). De ce a pus el expresiunea?
<numai. ? De ce a corectat oare cum ideia dinainte?
Fiindca acele nu erau curatire des~var~ita, ~i nici ertare
desavar~ita, ei pe jumatate desavar~ita, ~i in cea mai
mica parte, _ . pe cand aici, « Acesta este sangde meu at
legei . cei noua, zice, care pentrttvoi se varsa, spre ierta-
rea pacatelor» (Math. 26, 28). Unde este, deci aici . car-
tea? Li-a curatit cugetele lor; dan~ii, deci, erau cartile
Jegei celei · noua. Unde sunt vasele de slujba? Unde este
cortul? Dan~ii sunt ~i vase, ~i cort. ({ Ca voiu locui intru
ii,zice, ;i 'l!oi umbla» . (II. Cor. 6, 16). Nu este ai ci nid
lana ro~ie, ~i nici isop cu - care se stropesc; ~i de ce?
Pentru ca curatirea nu este trupeasca, ci duhovniceasca,
~i sangele duhovnicesc. Cum? Apoi sangele acesta nu
curge din trupul animalelor necuvantatoare, ci din trap
pregatit de Duhul. Cu acest ~ange nu Moisi, ci Christos
ne· a stropit, prin cuvantul sau care zice: «Acesta este
sangele meu al legei cei 1toUa, spre iertarea pacatelon.
Cuvantul acesta in 'loc de isop muiat in sange, pe toti
ne strope:;;te. Acolo se curata frupul pe dinafara, fiin9.ca
cun1~irea era trupeasca; act insa, fiindca euratirea este
duhovniceasca, intra in sufiet, :;;i-l eurata, nu cum s'ar in-
tam pia stropindu-l, ci eurgand in sufletele noastre.
Cei initiaF in sfintele taine, Ie ~tiu acestea. Trupurile
aeelora erau stropite numai la suptafata, dupa care iara~i
trebui a sa se spele cel stropit,· caci nu putea umbla pu-
rurea plin de sange, - pe dnd eu suRetul nu a~a, ci eu
inse:;;i fiinta sa se amestica sangele, facandu-l voinic ~i
curit, ~i duca.ndu-l spre cea mai neexplicata frumusete_
La urma apoi arata ca muartea este cauza nu numai a
intarirei, ci !iii a cutatirei. ;;i fiindca moartea se c redea a
fi un Iucru cu desavar!?ire necurat, !?i mai cu seama moar-
tea pe cruce, ziceca a curatit,. ~i cu curatire pretioasa,
~i in cele mari. De aceia jertfele precedau, pentru san-
gele acesta; de aceia miei, de aceia in fine toate ceIe-
lalte erau facute.
«Trebuia data ca chipurile cdor din ceruri cu acestea
sri se curd/easca, iara siltgure cele cerelti Cll mai bune jcrlfe
- 221
de cat acestea» (Vers. 23). ;;i cum sunt chipuri in cele
cere:;;ti? ;;i pe care Ie nume~te acum ceie din ceruri?
Poate eerul? Poate ingerii? Nimie din acestea, ci cele
ale noastre. Prin urmare cele ale noastre sunt ih ceruri,
l?i cere?ti, chiar de sunt sava.r?ite pe pam ant. Fiindca ~i
tngerii sunt pe pamant,de !?i se zic cere!?ti, --'- ~i cheru-
vimii pe pamant: s'a11 aratat, de t;;i suot cere~ti. ~i ce
spun eu ca s'au aratat? catid ei petrec pe pamant, cum
ar fi in ceruri. Nilnic fnsa nu impiedica la aceasta, caei
sunt cere~ti ~i 2!?a. «Jard petrecerea noastrd, zice, ute in
ceruri .. (Filipp. 3, 20) de 9i petrecem aieL «Jard singure
cele· cere;ti», adeca, filosofiia cea din partea noastnl, cei
chemat i acolo - «cu mai bune jertfe de cat acestea». Ceia
ce este mai bun , de sigur Cel este mai , presus de alt bun;
prin urmare buni s'au facut, !?i chipuri eelor din ceruri.
Nici nu ar putea chipurile sa fie rete, fiindca atunci ar
fi rele !?i acelea ale diror chipuri sunt.
1) Deci daea suntem cere:;;ti, !?i ne-am invrednicit unei
j
astfel de puteri, sa ne infrico!?em, iubitilor. Sa nu mat
ramanem pe pamant, caci eel ce voie!?te poate sa nu ra-:-
mana pe pamant, de vreme ce a ramanea pe . pamant,
sau a nu ramanea, atarna de vointa ~i de modul de a
cugeta. De pilda iata ce zic eu: Dumnezeu se zice ca
este in ceruri. De ce oare? Nu doara Cel EI este mar-
ginit in loc - sa nu fie una ca aceasta! - .- .~i nid ca a
lasat pamantul lipsit de prezenta sa, d 0 ZlCem aceasta
in raport cu ingerii ce stau inaintea sa. Deci daca !?i n01
starn aproape de Dumnezeu, suntem 1-1 ceruri. ;;i atunc~
ce'mi pasa mie de cer, dnd vad pe stapanul cerulUl
in fata, mea , cand eu insu'mi devin cer? c;i la el . vom
veni, zice, # salaf fa el vom lace» (loan 14, ;23). Sa ne
facem deci sufletul cer. Cerul este frumos ~i incantator
prin natura sa, !?i nid ehiar in timp de iarna nu este
negru, !?i nici nu'!?i s~himba . fata, ci numai norii alun-
gandu-se it . acopere pentru moment. Cenl1 are soare. S~
avem deci si noi pre soarele drept.atii. Am spus ca nOl
putem sa d~venim cer, !?i vad ca ne este eu putinta. de
a deveni mai buni ~i de cat cerul. Cum? Cand avem in
1) Pay tea moraJ.ij. · Nu e deajuns numai de a voi virtutea, ci a infrunta !?i na-
ca7:uriie ce se .cer. (Veron.).
 222 -
noi pe st~pa?~l .cer?Iui. Cernl intot- deauna este cur at ~i
nepatat, ~I mel tn tlmp de · iaroa, niei In timp de noapte
nu se schimba. Ded ~i noi sa nu ne sehimbam,fie tn
scarbe ~i necazuri, fie in uneltirele diavolului, ei sa ra-
manem . in tot-deauna curati ~i nepatati.
Cerul. est~ inalt !?i departe mult de pamant; a~a. sa
facem ~l nGl, adeca sa ne ridieam dela pamant, ~i sa ne
urcam la acea inaltime. ~i dnd oare am putea sa ' ne
ridicam de pe pamant? Clnd vom cugeta cele eere~ti.
C:e~ul este. mai presus ~i de nori, $i de tern peste, !?i de
mel una dm acestea nu poate fi stapanit. Tot a~a ~i noi
nu vom putea a 5 stllpaniti de eele contrare, daea vom
voi.. Se pare ca cerulsufere ceva din cauza norilor , de
~i in realitate nu sutere nimic; tota!?a !?i noi nu vom
p;Himi nimic, chiar daea s'ar parea ca patimim. Precum
se intampJa in tfmp de iarna, ca eet mai multi nu ~tiu
de frumusetea lui, ci cred ca s'a sehimbat, pe cand cei
ce filosoteaza!?tiu bine ca nimic ,n'au suferit, tot a!?a se
petreee ;;i cu noi in timpul necazurilor, cand cei mai
multi cred ca ne-am schimbat, si ca necazurile ne-au
atins pana ,?i inima, pe dnd cei ~e filosoteaza ~tiu bine
canu ne-au atins inima
Sa de venim cer, sa ne ridieam la acea inaltime, !?i
atunci vom vedea pe oameni di cu nimic nu se deose-
besc de fumici. Na vorbesc numai de cei saraei, ~i nid
de eei multi, ci ehiar de ar fi eineva general, sau im-
parat, totu~i acolo noi nu vom vedea nici imparat, nid
om de rand; nu voiu ~ti nici ee este aur, sau argint,
n.ici ce este haina de matase, sau pUrpura imparateasd,
CI pe toate Ie yom vedea ca pc ni~te mu~ti; nici 0 tul-
burare, nici un vuet, nici 0 strigarc nu vom auzi, cand
vom sta in aeea in~ltime. . fundul marilor ?~i in fine mii de alte me;;te~uguri ar pu-
«Dan)., zici tu, cum ar fi eu putinta de a ne ridica lei
acea ina1time, umbland aici pe p.1mant»? N u'ti spun ca
numai cu vorbe, d'ti voiu arata cum prin fapte chiar s'an
inaltat la aceainaltime. Si cine sunt aeeia? Vorbesc de
cei de pe. )flng~ Pavel, c~ri fiind pe pamant, totu:;;i ere an
in ~eruri.~i ce spun eu de cer? Aceia au fost ridicati
mal presus de ceruri, ~i de ceruriie cerurilor, ba s'all ri-
dicat chiar panii la Dumnezeu. ~.« Cinene va despar/ipre
223-
noi, zice, dedragoslea lui Dumnezeu? Necazul, au tm-'
bulzeala, au !{oana, au (oametea, au goiiitatea, au peri rea,
au sabiea»? ~i iara~i: «Neprivind noi 1,1, cele etf se vctd, d
la cele Ce nu se vab (Rom. 8, 35. II. Cor. 4, 18). Ai
vazut c~ ei nu se uitau la cele de aiGi? ~i ca sa'ti arM
c3 dan~ii ereau mai inalti chiar de dH cerurile, asculta
t;e spane Pavel: «Pentru ca ered eu cii niei moarteo, '!liet
viea/a, niei ingerii, nici eapiteniile, niei puterile, niei cele
Ce sun! aeum, nid eele viitoare, niei inalfimea, nici adanett!,
niei oriee alta fdptura nu poate sa ne osabeasea pre not
.de dragostea lui Dumnezeu, care este intru Christos Jisus
Domnul nostrU f' (Rom. 8, 38, 39) . . Ai vazut cum tre'cclnd
toate pc dinaintca, rationamentului sau, el a g~sit pe '0111
superior nu numai asupra, fapturei, ci chiar !?i asupra ce-
rului, ~i a celorlalte? Ai vazut iu~ltime de judeeata? Ai
V3zut ce £el a ajuns faciHorul eorturilor, daca a voit ? EI,
care toata vieata ~i-<i petrecut~o in agora? Nueste deci,
nu este nici-o piedlca care sa ne poata tmpiedeca pre rlol
toti) de a ne ridica mai pre sus de altii daca voim. Cel
daca noi ' covar~im pre a1tii prin me~te~uguri de tOt felul,
eu atat mai mult va covar~i eel ce nu are nevoe de ata~
tea ostenele. Ce este mai greu de cat a umbla cineva
pe 0 funie intinsa, ca pe ~es, ~i preumbl<1ndu-se pe sus
sa se des brace ~i imbraceJ ca~i cum ar ~edea pe pat?
Oare nu este atat de tnfrico~at pentru noi aces~ fapt, in
cat pare ea niei nu voim a vedea, ei ni vine de a tre~
mura numai uitandu-ne la acea inaltime? Ce este mai
greu ea a'~i infinge cineva 0 lance in fata, ~i dupa ace'ia
sa puna deasupra un copil, ca astfeliu sa incante pc pri-
vitori? Ce poate fi mai greu ea a te juca mingea eu sa-
biea? Ce (poate fi mai greu caa cerceta cu amanuntime
tea spune cineva, insa de cat to ate aeestea cel mai u~or
lucru, 5i putemic de a ridica chiar pe cineva la ceriu,
este virtutea, daca insa voim. Aid numai de vointa e
necesar ~i atunci toate eelelalte vin de la sine. Nu se
poate zice; 4:DU pot», caci aeeasta este 0 acuzare adusa
Creatoru\ui, de vreme ce daca nc-a facut neputincio~i, ~i
apoi ni poronce~te de a face a~a, de sigur eel este 0
acuzare ce i se poate aduc.e.
 - 224-
«Dadi, ziei tu, cum de cei mai multi nu pob? Pen-
truca nu voiesc . .De ce nu voiese? din eauza trandaviei
lor: fiindca daca ar voi, negre:;;it ca arputea; De aceia
~i Pavel zice: «Voiu ca toti oamenii sa fie ca mine» (I.
cor. 7. 7)) fiindea :;;tiea ea toti puteau fi ca dansuJ, eaei
dealtmintrelea n-ar fi spus el aeeasta, daea n-ar fi a~a.
Voie~ti a fi a:;;a? Fa ineeputul numai. Spune'rni, te .. rog:
In toate celelal!e aqiuni omene9ti, voi sa zic de me'i'te-
suguri, oar~ dadl voim a Ie -cunoa!?te este deajuns numai
de a voi, sau ca este . nevoie 9i de fapte? De pilda iata
ce spun: voie~te 'cineva s~ fie cl1pitan al' unei corabii t
dara el nu ziee: «voiese», ca I?i cum ar fi deajuns aeea-
sta, ei se apuea :;;i de treaba. Voie:;;te a ' fi negustor, dara
nu zice numai: « 0 voiese», ci se apnea rid de treaba. In
£ne in toate, intreprinderile nu e deajuns numai de a
voi, ci trebuie a :;;i face, pe cand cel ce voie:;;te a se sui
in ceriu 0 poate face numai eu vointa. Cum se poate
tnsa face aceasta? 0 data eu voinfa trebuie a fi unite ~i
faptele, trebuie a ne apuea de Iucru, trebuie a ne osteni,
en core ocazie avem impreuna lueratorii pe Dumnezeu.
Numai sa voim" numai pe langa vointa sa ne apucam
de lucfU, sa ne ingrijim, numai sa ne punem in minte,
!ji apoi toate vor urma. Dara daca vom dormita, daca '
sforaind vom a~tepta sa intram in eerur.i, cum yom pu-
tea sa mo:;;tenim imparafia cerurilor? Sa voim, deci, iu-
bi.tilor, va rog, sa voim. De ce sa negutitQrim totul nu-
mai pentru vieata aceasta, pe care maine 0 vom pa-
rasi ? Sa voim dara virtutea, care se intinde :;;i in veacul
viitor, :;;i in care vom fi in veci, :;;i ne vom bucunl :;;i de
ve:;;nicile bunatati. Carora fie ca cu toth sa ne invtedni:-
cim, intru Christos Iisus DomnuI nostru, caruia lmpreuna
cu Tatal :;;i eu Sf. Duh se cade slava, stapanirea :;;i ein-
stea, ac:um :;;i pururea ~i tn vecii vecilor. Amin.
225 -
OMILIA XVII
«Ca nu in sfinte facute de nuina au intrat Christos,
~ele ce erau chipul ceto'/' adevarate, d in, insu!i eeru!, ca
sa se at'ate aeum fetei lui Dumnezeu pentrtt noi; iara nu
ca de ' ?lwlte ori sa se aduca pe sine insufi, precum Arhie"
nuL intra in cete sfinte in tot anul cu sange strain, de
vreme ee s-ar fi cazut lui de multe ori a palimi de la
intemeierea lumei. lara acumodatd la sjar#tuL veacurilor
. spre risipirea (des/iintarea) paeatu/ui prin jertfa sa s-a
aratat». (Cap. 9, 24~26.)
Ebreii cugetau lucruri mari de templul lor ~i de cor-
tul marturiei, pentru care ~i ziceau: «Biserica Domnului,
biserica Domnului, oiseriea Donmului estn (Ieremia 7, 4).
Ca pe nici 0 parte a pamantului nu s· au cladit un ast-
fel de templu, nu doara din cauza luxu\ui, nici din cauza
frumusetei, niei din Yr· 0 alta cauza. Dumnezeu eel ce a
oranduit a~a, a poruncit a se cladi eu multa maretie, de
oare~ce ~i dan~ii erau atra~i mai mult de cele trupe:;;ti.
In perqi avea earamizi aurite, :;;i tot celui ce voie!;)te Ii
este cu putinta de a gaS! aceasta In cartea II-a a Impa-
ratilor, in prorociea lui Iezechiil, unde se poate afla ~i
cati talanti de aur s-au cheltuit atunGi. Al doilea templu
apoi a fost 0 cladire ~i mai stralucita, atat prin frumu-
se~a, cat ~i prin eelelalte toate. $i nu era renumit numai
din aecasta cauz;)., ci ~i pentru _ea era unnl, ~j pentru ca
pe toti Ii atragea prin frumuse~a sa, ciici veneau aeolo
dela Babilon, sau ~i del a Etiopiea, ~i chiar dela margi-
nile pamantului. Aceasta tocmai invederand-o Luca in
Faptele Apostolilor, zice : "Fat/ii !i Mideriu fi Elami-
teriu, !i cei ce loeuiesc in Mesopotamiea, in ludeia ~i in
Capadochica, in Pont !i in Asia, in Frigia # -in Pam-
filia, in Egipet ii in partde Libiei !i ale Chivinei» (Fapt.
2, 5, 9, 10). Deci, toti ace!?tia fiind de pe fata intregului
pam~nt, se adunase acolo, caci mare era renumele tem-
plului Deci, ce face Pavel acum? Ceia ce a f<leut acolo
fiind vorba de jertfe, tot aceia lace 5i aici. Ca precum
acolo a pus pe moarte in locul lui Christ os, tot af?a 1?i
aici pe intregul cer:iu l'a pus in locul templului. - Si nu
I!>

numai aceastil deosebire 0 invedereaza, ci ~i aeeia ca pe
preot I-a pus alilturea de Dumnezeu, dupre cum z!ce:
eca sa se at'ate je{ii lui Dumntzeu», a~a cil fapt~l est~
tnsemnat nu numai prin ceriu, ci !?i prin intrarea 1m. CilC~
n'a pus .doaril prin simholuri, pre cum a SPU$ acoio, Cl
vede pre insu'~i Dumnezeu. Ai vazut cum apostolul peste
tot locul vorbe~te de cele umilite numai pentru pogoril-
mant? «Dece te minunezi, zice, daca cete~ti, cil I-a pus
pre el ca Arhiereu? «Nu ca de mu~te ori~ sa s: aduca
pre sine insufi, precum Arhiereul» , ~I «Ca nu tn, sjilzte
(acute de mana au intrat Chris~os, cele ce' erau chipu~ ce-
lor adevarate». Prin urmare acestea. sunt adevarate, laril
acele tipuri, d ~i templul a~a s'au intocmit, ca cerul ce-
rului. Dara ce spui Pavele ? Dad nu intril in ceriu, oare
nu este de ta~a, cel ce este pretutindeni ~i toate Ie pli-
neste? Ai vilzut dara di toate acestea sunt zise pentru
tru'pul sau? «Ca sa s.e arate, zice, acu:n inaintea fefii /Ui
DutJtnezeu pentrtt noi». ~i ce va sa Z1ca «pentru not» r
«S'a ridicat cu jertfa care poate imblanzi pe Tatah. Daril
ce? spune-mi: Oare el era du~manul? Ingerii e!au dm?-
mani, iara el riu era. Cum ca ingerii erau du~ma01, asculta
ce spune apostolUl: «Sa impace toate cu sine) cde de .pe
pamant, ori cele dtn ceruri» (Colos . 1, 20)) a~a ca btoe
a spus ca «au intrat in insuJi Cerul) ca sa se arate acum
inaintea je{ii lui DU1nnezeu pentru noilt. Acum s'a aratat
tnsa pentru noi, iosa « nu ca de .,;wlte-ori sa se aduca pre
sine . i1ZSUfi prceum Arhiereul intra in cele s/i.nte in tot
J
anul eu .Hinge strein). Ai vazut cate deosebiri? tn locul
expresiunei «de mu!te-ori» aici se zice «odata») in.loc de
«eu sange strain») aiei «prin jertfa sa») adeca pnn san-
gele sarto Mare este ~eosebirea. ~l de.d. este ~i jertta, ~i
jertfitornL 9. daca n ar fi fost asa. , S1 mal m?lte JerrIe
trebuia a aduce, !?i mai de malte on a se rastlgOl. «De
vfeme ce ar Ii trebuit eL ae multe-ori a pdtimi, dda. a.lca-
tuirea lutJzei~. Aici da pe fata dogma, ~i zice, !?i dacil
trebuia a proaduce muite jertfe, trebuia de multe-or.i a
se 9i rastigni. «Ar fi trebuit de multe-ori a Pdtimi dela
alcdtuirea Lumei», zice, iara aici «aeum odaM la sjarJitu/
veacurilon. Si decc cia sjarfitul ,Je.acurilor»? Dupa. multe
pac ate Ca daca ar fi fost acestea dela inceput, !?i n'ar
- 227 -,-
fi crezut nimeni, toafe cele ale iconomiei ar fi fost za-
darniee - ca nu trebuia sa moara Christos de a doua
oadi., a~a ca ~i aceasta se cere a- dara' cand dupa aceia
m~lte erau paeatele, cu drept cuvant atunci ~i el s'au aratat,
cela ce spune aposto\ul ~i aiurea, zicand: «ca unde s' a
inmul/it pacatul, acolo a prisosit darub (Rom. 5, 20).
«Jardaeum odaM la sjarfitul veacurilor, spu rasipirea
pacatului prin jertfa sa s' a aratat.".
4:.$i precum este randuit oamenilor odata sa moara, iara
dupa aeeia judecata, afa Ji Christos odaM /iind jerijit»
(Vers. 27, 28). Arata apoi ~i de ce odata a murit: ca s'a
fkut pret de rescumparare pentru 0 singu,ra moarte.
«Precum este randuit oamenilor odata sa moara», zice.
Exp1:esinnea aceasta ea a mnrit odata) Insamna ca a mu-
rit odata, tn~~mna ca a murit pentru toti oamenii. Dara
ce? Oare noi nu murim. s~u mai bine zis, nn gustam elm
aeea• •
moarte? Murim de sigur, dara nu ramanem in moarteJ
ce1a ce va sa Zlca ca nid nu murim. Caci aceea este
tiraniea mortii, dnd · adeca nn se ingaduie celui mort de
a se reintoarce la vieata; dara cand dupa ce moare ci-
neva, inca vieaza, !?i 0 viea~a mai buna, apoi aceasta nu
estc moarte) ci somn. Deci, fiindca urma a-i stapani .
moartea, de aceia a murit, ca pre nO.i sa ne izbaveasca.
«Afa Ji Christos odata fiind jertjit, ca sa ridice jaeatde
mu/tora'l>. Dc cine jertfit? De sine adeca.Aici il arata
p.re .el,. nu numai preot il arata pre dfmsyl, ci ~i jertfa,
~l vlct!ma. Dupa aceia pune ~i cauza zicerei, f{.jertjit •.
pdata (lind jerijit, zice) ca sa ridice pacatele multora».
$i de ce spune d. ale multora, 9i nu ale tuturor?
Pentru ca nu to~i au crezut. Pentru to~i au murit, de-
sigur) ca toti sa se mfmtuiasca - ca din partea sa -
caci moartea lui a fost in locul mo,tii tuttiror, ~i pentru
pacatele tuturor, insa daca n'an ridicat pacatele tuturor,
este ca nu to~i au voit. Dara ce va sa zica «a ridicat -
paeatele»? Cum se intamp.la "i cu jertfa ce noi 0 proa-
,ducem) punem inainte ~i pacatele) zicand: « De am paca-
tuit eu voie sau fara de voie, iarta-ne, Doamne! », adeca
ca maiintai ne-am adus aminte de ele, ~i dupa: aceia ce-
;rem iertare) tot a~a s'a pctrecut ~i aicL Dara unde anume
 _.. 228-'-'-·
a spus-o aceasta Chdstos? Asculta ce spune el: «;i pen-
tru dan;ii eu ma slintesc pre mine insu-mi» (loan).
lata ca au ridicat pacatele oamenilor !?i Ie-au inaltat la
'fatal, nu doara spre a hotari ceva asupra lor, ci spre a
Ii ierta.
«Adoua oara lara de pacat se va arata celor ce'l a1teapta
pre el, zice, spre mantuire.}} Ce este fara de pacat? Adeca
se va arata nu ca sa ridice pacatul, !?i nici ca pentm
aceasta va veni de adoua oara, ca iara~i sa moan'l, !?i nici
ca. fiinddator de a muri, a murit odata. Dara atunci
cum se va arata? «Pedepsind», zice. D ecat, el n-a spus
a~a, ci ceva mai vesel, zicand: "Fara pacat se va arata
a doua oara celor ce'l a;leapta pre el spre mantuire~} ca
ne mai fiind nevoie de jertfa, ca sa-i m~ntuiasca, ~ i ca
sa faca aceasta dela fapteJe lor.
"Ca avand legea umbra bunatd/ilor celor viitoare, iara
nu insu1i chipullucrurilor, cu acelea;i jertfe» (Cap. 10,1),
adeca neavand tnsu~i ad evarul. Pe cata vrerhe la 0 Zli-
gravire intru-cat poarta cineva colorile tn coaee ~i in colo,.
nu este decat umbra, iara dnd se pun colorile pe placa
!?i se intind precum trebuie, atunci se face chipul sau
.imagina, intocmai a!?cl a fcst !?i legea, pentru care ~i zice:
eca avand legea umbra bzmdta/ilor celor viitoare} iara nu
pe zlzsuJi chipul lucrurihr»} adeca a jertfei, a iertarei.
«Cu aceleafi jertfe care pm'urea in toti a7zii Ie aduc, nici
odata pre cei ce se aptoprie nu poate sd-i raca desavar~iti.
Ca intI" att chip ar Ii incetat a se aduce, pentru ca n' ar
avea mai mult nici 0 cunoftiinta de Pdcate cei ce slujasc
odata fiind curdtiti. Ci intru dansele pomenirea de paeate
in fie-care an se face. Ca 1ZU poate sangele taurilor fi al
tapi/or sa ierte pacatele. P entnt aceia intrand in lume
zice: jertfa # aducerea (prinosul) nu ai voil} iaratrupul
mi-ai intemeiat. Arderile de tot fi pentru pacat nu ai voit.
Atunci am zis: iata viu; in capul car fii este scris despre
mine, ca sa fa c, Dztmnezeule, voia ta, Mai sus zicand ca'
jert/a fi aducerea (prinosul) ;i arderile de tot, fi pentru
lacat nu ai voit, nici ai poftit, celi ce se adztc dupre lege.
Attmci au zis: iatd ,[Jiu ca sri fac, D umnezellle , voia tao
Ia cea dilltrii, ca sa puna pe cea de adoua» (Vers 2-9).
Ai vazut piisosinta darului? «Una este jertfa,zice'; aceasta
~ 229 -=
este jertfa adevarata, pe cand acelea sunt multe, ~it0emai
penlm ea sunt multe, sunt neputincioase .»
~ece trebuiau ffiulte, spune'mi, dad una singura ' era
deaJuns? Astfel ca fiiind muite !?i pururea sa se proa-
du:~a, era dovada ca niciodata ii nu se curatau. Cu m se
petrece de pilda ~i cu doftoriea: ca daca este puternica
. d
~l atatoare d e sanatate, ~i in stare de a izba.vi pe bol-
'
nay de toata boala ~i neputinta, 0 s ingura data intre buin-
t ata , ~i tamaduie~ te toata boala - caci daca pusa, sau
intrebuintata osing ura data, ea face totul, prin aeeasta
arataputerea ei, ea nu are nevoie de a se adaoga din
noD, ~i acesta cste toemai rostul ei : . d e a nu se mai
adaogc, adeca d e a nu se mairepeta; iara daea se ' re-
pet;), pururea, este dovada cea mai siguta, ea nu poate
face nimie, pe cand valoarea unei doftorii este de a nu
se intrebuinta d e mai multe ori, ci numai odata - tot
a~a ~i aicL Caci, de ee cu acelea~i jertfe se slujau puru-
rea? Ca d aca erall sloboziti d e toate pacatele, nu ar fi
proadlls jcrtfe p c fiec are zi. Erau astfel eonstituite, incat
ca ve~;njc se proaduceau pentru intregul popor, ~i dimi-
neat a , ~i sara. A~a ea faptu\ acesta era mai mult 0 aeu-
zare, iara nici d ecat 0 deslegare a paeatelor, 0 acuzare
a neputintei, ~i nici de cum 0 dovada de puterea lor.
~i fi ind ca cea intai nu avea nici 0 putere, apoi se proa-
dueea ~i a doua, $i a~a mai d eparte, a~a ca era 0 hula
adusa pacatului. Deci, daca proadueerea jertfelor era 0
hula a pacatelor, apoi ~i ca de se aduceau purorea, era
o hula ad usa neputintei acelor jertfe.
Cu Christos insa sau petrecut cu totul din· contra:
odata s'a proadus, ~i este deajuns pentru vecie. Bine a
spas el ca acelea sunt ehipuri eelor adevarate. Prin ur-
mare ehipurile (tipurile) au numai forma, nu insa ~i pu-
terea, cum de pilda eu portretele, unde se gase~te nu-
mai chipul omului, nu insa ~i puterea lui. A~a ca ade-
varul !?i tipul, sau chipul adevarului, au intre ele ceva
comun: ehipul este egal, nu insa !?1 puterea. Tot 3!?a ~i
cu cerul ~i ell cortul marturiei: ehipul este egal, caci sunt
sfinte) pe dnd puterea !?i celelalte nu · sunt egale. Dara
oare ce va sa zica cspre risipirea (desfiintarea) pacatului? ..
Ce este «risipirea » ? Adeca dispretuirea, desfiintarea, nU
 - 230
mai are nici 0 putere paeatul, eaci a fost desfiintat, caei
urm5nd a fi pedepsit,· n'a fost pedepsit, ci a fost seos
cu deasila. Cc1nd so a1?tepta ca pe toti sa-i nimiceasea,
atunci tocmai a fost nimicit. «Prin jertja sa s' a arcUal»,
adeca s'a: aratat lui Dumnezeu ~i s'a apropiat. Deci, sa
nu cumva sa'ri lnehipui, col daea preotul 0 faeea aceasta
de multe ori in cursul anului, apoi 0 faeea cum s'ar in-
tc1mpla, iara nu pentru neputinta, caei daca nu se facea
pentru neputinta, de ce se facea? Ne fiind rane, de sigur
eli nid de doftorii nu este nevoie. « De aeeia a poroncit r
ziee, de a se proaduce pururea, din cauza neputintei, ~i
ca sa se fadi pomenire de pacatele lor.
Dara ce? Noi oare nu proaducem tn fiecare zi? Proa-
dueem de sigur, insa facem amintire de moartea lui, iara
moartea lui una este, 1?i nu 'mai muIte.Cum una ~i nu
mai multe? Fiindca 0 singura data s'a proadus cu jertfa,
precum ;;i aceea ce se proaducea in Sfanta Sfintelor. Deci,
aceia este tip a acestiia, iara aceasta tip a aeeliea . Ca
noi proaducem pururea ca jertfa pe acela~i ·miel, nu acurn
unul, maine un altu!, ci in veci pe acela1?i, - a~a ca 0
singura jert'a este. «Dara fiind yorba de aceasta, zici
tu, fiiindca se proaduee tn mu!te locuri, apoi sunt ~i
mai multi Christo1?i»? Nici de cum, ci unu! ~i aeela1?i
Christos este pretutindeni, un trup, care este aeeJa~i !?1
aeolo ~i aiei. Deei, precum este un .trup, de~i se proaduce
in multe parp, ~i nu mai multe trupuri. a!?a ~i 0 singura
jertfa. Arhiereul nostru este ehiar el, care a proadus jertfa
ce ne eurate~te pre noi. Acea jertfa 0 proaducem ~i as-
tazi, acea proadusa ~i atunci, care nu se poate consuma.
Aceasta se face lntru pomenirea eelor petrecute atunei,
precum zice: «Aceasla sa facefi inlru pomellirea mea'/}
(Luca 20, 19). Noi nu proaducem alta jertfa, precIJm Ar-
hierenl de atunci, · <51'· aceia:~i ofacem pururea, sau . mai
bine ' zig, fac em amibtire de acea· jeiti{i. · ".
(*) Dara fiindca am pomenit. de aceasta jertfa, voiese
a va spune putine cuvinte) voua eelor ini~iati in cele
sfinte, mid pihti ~i nebagate in seam a ea masura, insa
(*) Parlea mora 'a. D espre shlnta ~i Dumnezeeasca impartli.,ire. ~i ell. eei ce
ae apropie d e ea, tr ebuie a fi I'l ~ dn;ei ~i neprihaniti ell vieata; iara cd ce nu
sunt a~a, chiar d e s'ar apropiea 0 singura data, i~1 VOT lua osanda. (Veron).
- 231 -
av~nd tn sine 0 mare folosint:t ~i 0 mare putere, - cad
flU sunt ale noastre, cele gr:tite, ci ale SfflOtului Duh. Deci
ce este? Multi din voi se imparta~esc din jertfa aeasta
o ~ingura data in cursul anului, altH de doua, iar a1tii
mal de muite ori. Deci, cuvantul nostru estc indreptat
c,Hra toti, nu numai c,Hra cei de fata, ci ~j catra cei ce
stau prin pustii, caci aceia mai eu sama 0 singura data
in an se Imparta~esc, de muite ori ~i la doi ani. Deci ce?
Pe cari oare vom aproba noi? Pe cei ce se imparta~esc
odata, sau pe cei de mai multe ori, ori pe cei de mai
put ine ori? Nici pe cei deodata, nici pe . cei de multe
ori, nici pe cei de putine ori, ci pe cei eli cuget curat,
pe cei ell inima eurata, pe cei eu vieata fara de prihana.
Uniia ca aee~tiia, apropii-se pururea, iara de nu sunt a~a,
sa nu se apropie nici odata. De ce ? Fiindca i~i iau cu
sine judecata, ~i osanc!a, ~i pedeapsa nespusa. Si sa nu
te minunezi de aceasta, ca precum mancarea, ce' prin na-
t~r~ ~a e~te hranitoare, cade intr'un stomac boinav ~i
blCIS111C, ~l vaUima totul ~i strica, devenind cauza boale-
lor, intocmai a!?a se petrece ~i cu imparta~irea sfintelor
~i Dumnezee!?tilor taine. Te bucuri de masa eea duhov-
niceasca,de masa cea imp;hateasca, ~i tu iti umpJi gnra
cu lut? E~ti uns eu mir, ~i tu te mflDje~ti cu putoare;
Caci, spune- mi te rog: dupa un an de zile primind Sfinta
imparta~ire, erczi tu ea eele patruzeci ·de zile iti sunt de
ajuns spre curatirt:!;l pacatelor din tr~cut? $i 'dupa tre-
eerea unei saptamani te dedai iara~i celor dintai ? spune-
mi te rog : daca dupa treeerea a patru-zeci de zile de la
insanato~area ta de 0 boala lunga, te dedai jara~i acelo-
ra;;i mtmdiri adueatoare de boli, oare nu ai pierdut 1?i
munca ta dinainte? De sigur ca dadi cele naturale se
muta, sau se schimba, cu atat mai mult cele ale voie:
libere. De pilda noi de la natura videm, ~i de la natur~
avem ochii sanato~i, tnsa de multe-ori din pricina ca·
chexiei ni se vatama nervul optic. Deci, daca ~i cele ak
naturei se schimba, oare cu atat mai mult cele ale voin.
tei. Patru-zeci de zile intrebuintezi pentru saniHatea sufie·
tului, ~i poate ca nici patru-zed, 1?i a?tepti ea sa imbbln-
zel7ti pe Dumnezeu ? Te joci,o omt:(re?
Aceasta 0 spun, nu impiedecandu·va de la apropierec:
 - 232 -
de cele sfinte odata in cursul anlllui, ci pentru ca voiesc
a vaapropiea perpetuu de ele. De aceia ~i preotul
cheama atunci cn voce mare pre ~finti, facaod prinvo~
cea aceasta cu bagare de searna pre toti, ca nu cumva
sa ' se apropie cineva nepregatit. Ca preCllrn se intampla
cu tunnr..:le de oi, unde mu\tesllnt sanatoase, multe insa
sufar de raie, sail $i galbaza, ~i de aceia se simte nevoia
de a Ie inchide,' ~i a Ie osebi de cele sanatoase, - tot
a~a ~i in BiSericaj fiindca unele dio oile cuvantatoarc sunt
sanatoase, iara altele bolnave, apoi prin vocea preotului
se face de$teptarea tuturor celor de fatatnd emnandu-i
:;;i chemandu-i. $i fiindca nu .este om care sa ~tie 'cele ale
aproapelui, dupre cum zice: «ca cine #ie cele ale omu/zti,
jata numai duhul o7JZului, car'de este intru da1tsub (I.
Cor. 2, II)? - de aceia sloboade aceasta voce, dapa ce
s'a sfaqit intreaga jertfaj a~a ca nimeni sa nu vina cum
s'ar tntampla la izvorul eel duhovnicesc. Caei 9i cu tur-
mele de oi (nimic nu ne impicdica de a intrebuinta iara~i
acela~i exempIu) facem acela$i lucru : pe cele bolnave Ie
inchidem inauntru, tinandu-le la intuneric, nedandll-le
aceia~i hrana ea ceIor sanatoase, ~i oelasandu-Ie la aer
curat, sau sa manan ce iarba verde, ~i sa bea dIn izvoa-
rele cele de afara, a9a ~i aid: vocea preotului tine locul
legaturilor de care face uz pastoral oilor necuvantatoare.
Nu poti zice: «N'am ~tiut, nu am cunoscut cil faptul
acesta este urmat de primejdii». Toemai de aceia deci,
~i Pavel 0 marturise!?teaceasta. Uara tu zici: « apoi nu
am cetit». Aceasta insa nu poate fi 0 dezvinovatire din
parte-ti, ci chiar 0 inviGovatire, dci in fie care zi intri in
biserica 1), !?i inca nu 0 stii aceasta?
Dara ca nn cumva sa poti pretexta ceva in aceasta
privinta, de aceia preotul cu voce puternica, eu strigare
infrico,?ata J Intocmai ca ~i un predicator care ridica mana
1a inaltime, stand el singur sus, f?i fiind vazut de toti,
striga, zic, cu voce puternica tn .acea tacere sfinta, ~i pe
1) Aeeasta este 0 marturisire pretioasa pentru noi, spre a 'V'edea cat de
departe suntem noi eei de ae.m, de cre~tinii de prin secolele cele dintai
dupa Christos ! Aceia, dupa marturisirea Sf Chrisostom, se duceau in fie care
zi la bisericii,iara dintre noi cei de astazi multi sunt, ~i inca multi de tot,
cari nu se due la b isericii cu aoii 1.. .• \li apoi ne vilicararn de stricarea mnra-
vunilor ~i de im;:>utinarea credintei.
- 233-
nnii ii chiama, iadl pe a1tii ii da la oparte a~a zioand
fkand aceastanu cu mana, ci eu limba , care e mai ou
ternica de cat mana. Ca vacea aceea izbind allzlll nos
.
tru, intoemai ca ~i 0 mana pe unii it impinge ia 0 parte
~i-i seoate afara, iad! pe altii ii baga inauntru 9i·i pune
de fata. Spune-mi, te rog: oare la lupteie Olimpiace m
se ridica vestitorul ~i striga eu voce mare ~i puternica
({cste cioeva care acnza pc acest luptator ~i sa zica
acesta este rob, este talhar, are purtari rale?» de f}i d~
altfel lllptele aeelea nu sunt ale sufhtu\ui, ci ale puterei
ale trllpului. Deci, daca acolo unde e vorba de exerci-
tiul trupului, l?i inca se face malta examinare a intentiu
nei aceluia, apoi eu atat mai mult aici unde sufletu\ 'Ie
face pe toate. Sta, deci, ~i aiGi predicatorul ' nostru m
capul fie-caruia. Stapanind ~i aducand, ci stapanind deo.
data capeteie tuturor celor dinauntrul bisericei, ~iprir
vocea sa, nu Iasa pe a1tii ca sa Ii aduca niscareva invi-
nova~iri, ei ii puoe chiar pe dan~ii de judecatori ai lor)
caci nu zice: <it Invinova te~te cine va pe aeesta~? insa
ce? «Se In vinovate~te cineva pe sine» - . caei dod el
zice: «Sjintele S/intilon aceasta spune, adeca ca daca
cineva este sfant, sa nu se apropie. $i nu cum s-ar in'
tampla zice ca sa fie curat de pac3.te, ci sfant, cad pE
sfant il face nu numai izbavirea de pacate, ci ~i prezenta
Duhului i,ii bogati3 faptelor bune. «Voiesc, zice, nu ou,
mai ca sa va spalati de murdarie, d inca sa ' deveniti
chiar albi ;;i frumo~i». Ca daca imparatul Babilonului 1) ale~
gand dupa luarea in robie pe tinerii cei mai frumo~i la
rata ~i mai bine faenti, cu atat mai mult noi cei ce starn
de iata la masa imparateasca trebuie a fi frumo~i la fata,
bine formati, avand podoabe aurite, imbracaminte curata,
incaltaminte imparateasca, fata sufletului frumoasa, infa.
l,lurandu-I in podoabe de aur, ~i incingandu-l cu cureaua
adevarului. Uoul ca acesta, deci, apropie-se, ~i atinga-se
de paharul imparatesc. lara daca uoul ca aeesta este im-
bracat cu zdrente murdare, este zoios ~i nespalat !?i ,totu!?i
indrazne~te a intra la masa imparateasca neajungandu-i
cde patru-zeci de zile pentru a'~i spala pacatele trecute,
,) A se vedea cartea Prorocului Daniil cap. 1 vers 9 ~i urmatorii.
 - 234-
prive:;;te ce va plitimi. C~ dac~ ghe~ria nu este ?eajuns
pentru poc~inta lui, de :;;i este -ve:;;mc~., - de acela este
~i ve:;;nic~ - cu atat mai m~lt acest tt~p. s.curt. In acest
timp nu putem a arata 0 poe~mt~ iJutermd, Cl slaba de to~.
Inaintea impliratuJui trebuie a sta mai cu sarna ennuel,
eunuci zic, cari .sunt aJbi eu cugetuJ, neavand nici 0 pata
sau prihana, d au cugetarea inalfa, iara oc~iul suflet~­
lui placut !?i patrunzator, ager :;;i scrutat~r, :;;1 nu dorml-
t!ind :;;i pie cat in jOs, avfmd 0 mare hbertate departc
flind de neru:;;inare :;;i obraznicie, de:;;tept, sanatos, mCI
prea serios :;;i posomorit, dara nid pre a di~trat .~i vesel
peste masura, sau molatic. Un ast~el de O~hlU nOlsunte~
stapani de a-I forma, de a-I face !?I ager :;;1 bun. Ca~d nOl
nu'l intoareem nici-odata spre tum san spre pra! :;;1 ceo
DU~a- caci astfel sunt toate cele omene~ti - ci spre au-
rora eea ginga:;;a :;;i plapanda, sprc aerul cel u:;;?r? spr~
cde din inaltime care sunt insotite de. 0 mare hm:;;te :;;1
curat ie , cum :;;i de 0 mare multamire, it yom capata de
lndata :;;i-l yom imputernici dEZmerdandu-se eu 0 astfel
priveli'~te sfant~. Ai vazut bogatie nesfar:;;ita? Sa nu't i 1n-
torci de aeolo ochiul t~u, caci in partea ceeaJaIta este no-
roiu , t: ste fum neaura vatamatoare,
,~ . intunerec :;;i mare
nelini!?te, cum :;;i 0 muJtime de griji. Ai vazu~ om e~er­
citand justitia, multumit cu ale sale, ~_i a CarUl 1~ga~.~mta
este mare fata de a1tii, care de nimlC nu se lOgnp:;;te,
~i de nimic din ceJe de aici nu':;;i -bate capul? Fi~aza· t~
oehiul tau aeo\o, :;;i'l vei face eu mult mal bun ~l mal
stralucit de cat al ace\uia, desfatandu-l nu eu flonlc pa-
mantului ci cu acde ale virtutei: cu intelepeinnea, cu
rabdarea', cu bl<indeta, :;;i cu toate celelalte. Ca . nimic nu
tuibura ochiul atat de mult, ca 0 eon:;;tiinta rea. «Tur-
buratu-s' a de manie -ochiul meu» (Ps. 6, 8) zice, a~a di.
nimic nu po ate sa-1 intunice atat de mult, ca mustrare~
cugetului. De 0 astfel de mustrare, deci sa-1 scapam, !?l
sa-l facem vbinic ~i putemic, hr~nindu-se tot-deauna cu
sperante bune. Fie ded, ca noi cu totii sa ne ca!?tiga~
un astfel de ochi, cum !?i celelalte insu~iri ale sufletulUl
sa Ie avem a!?a! precum Ie voqte Christos, ca asuel sa
ne faeem vrednici de dansul, ~i sa ne ducem aco10 un-
de el voie~te. dupre cum zice: «Voesc ca unde sunt eu.
~ 235-
# aceia sa fie, ca sa vada slava mea .. (loan 17, 24). Cli-
reia fie ca eu totii sli ne fnvrednicim prin Christos Iisus
Domnul nostru, diruia impreunli ·- eu Tatal' ~i eu Duhul
Sffl.nt, se cade slav3, stapanirea ~i cinstea, aeum ~i pu-
rurea ~i in vecii vecilor. Amin.
OMILIA ·, XVIII
«Mai sus zictind ca jertfa, ~i aducerea # arderile de
tot, fi pentru pacat, nu ai voit, nici ai po/tit ceLe ce se
aduc dupre lege. Atunci au zis, iata viu, ca sa lac, Dum-
mezeule, voea tao fa cea dintai, ca sa puna cea dea doua
intru care voie suntan sjin/i/i, prin jertlirea trupului lui
lisus Christos . odata. $i tot preotul sta in toate zilele de
slujafte, fi de multe-ori aduce acelea~i jert/e, care nici-
odaM nu pot sa cura/ascii pacatele. lara acesta 0 singurii
jertfii aducand pentru pacate, in veri au ~ezut deadreapta
lui Dumnezeu, inca a~tePtand panii cand se vor pune vriij-
mafii Lui a~ternut picioarelor saLe» (Cap. , 10, 8-13).
In .cele -de dinainte au arlit at ca jertfele sunt nefolosi-
toare pentm desavar~ita. curatire, fiind numai tipuri, :;;i
avand mari lipsuri. Dara fiindca i s'ar fi putut raspunde :
capoi daca erau tipuri, cum de n'uu iocetut, nic;i nu s'au
dat la 0 parte, venind adevarul, ci inca se savar~esc» ?
Tocmai aceasta face aici, arMand ca acurn nu se mai
savar~esc nici ca tipuri, caci nu de acestea prime~te Dum-
nezeu. lara aceasta el 0 dovede~te nu cu Noul Testa-
ment, ci marturiea cea rnai putemica 0 ac1uce dela Pro-
roci, ca acurn se sfar~esc :;;i inceteaza, ~i ca in zadar Ie
mai fac acum, impotrivindu-se pururea Sfantului Duh. ;;i
arata eu prisosinta, ca nu acum au ineetat acestea, ei
del a iosa~i venirea lui Cl;1ristos, _ sau mai bine zis, chiar
:;;i' mai 'nainte de veoirea lui, ~i cum nu la urma Ie-a
desfiin~at Christos, ci rnai 'nainte au fost desfiintatc, ~i
dupa aceia a venit, mai 'nainte au contenit acelea, ~i
nurnai dupa aceasta a venit. ;;ipentru ca sa nu zica. ca
:;;i fara de asemenea jertfe puteam sa mUltamimpe Dum-
nezeu, iata ca a asteptat ca acelea sa se suroe orin aces-
 -. 236-.
tea, ~i dupa aceia a venit.« Ca je-r tfa fi aducerea, zice,
nu ai voit». Totul a resturnat prin aeestea, ~i dupa ce
zice in general, la urma spune ~i in special, zicand : car-
derea de tot, fi pentru pacat; nu ai voit». Aducere se
numea tot ce era afara de jertfa. «Atunci au zis: «iata
viu». De cine se vorbe~te oare aiei? De nimeni altul,
dcca.t de Christos. Prin expresiunnea «nu ai voit » nu
invinovate~te pre cei ce aduceau, invederand ca nu pen-
tru rautatea lor nu prime~te, dupre cum spune in alta
parte, ci pentru ca lucrnl va fi desfiintat la urma, !?i se
va arata ea nu are niei 0 putere, ;;i nici vre-un timp po-
trivit. Deci ce va sa zica daca se proaducea de multe
ori jertfe ? Prin urmare nu numai de la faptul cil se adu-
ceau de multe· ori, se dovedea ca acele jertfe erau far~
fol05, ca erau neputincioase $i eu nimic nu ajutau, ci !?i
. pentru ca nu erau primite de Dumnezeu. Aceasta inve-
derand-o ~i aiurea, zice ca «de ai /i voit jertfa, a,si Ii
dab>, dovedind $i prin aceasta ca nu 0 voie~te.
Deci, nu jertfele sunt vo;a lui Dumnezeu, ci voia lui
Dumneze.u este desfiintarea jertfelor, ~i deci dan7ii jertfesc
contra voei lui. Ce tnsamna: «ca sa tac voea ta» ? ,.A
ma proaduce pre mine singur, zice, aceasta esre voia lui
Dumnezeu. « Deci, a jertfi nu este voia lui Dumnezeu. $i ce te
minunezi daca acum nu este voea lui Dumnezf>u, pe cand
nici chiar la ineeputnu a fost? ({hztru care voe suntem
sji7Ztiti~. Prin acestea arata ca m1 jertfele curatasc pe
oameni, ci voea lui Dumnezeu. « Ca cine a cerut acestea,
zice, din mainile voastre» (Isaia I, 12)? Dece atunci a
poroncit? Ca pogoramant sau concesiune. Ca pre cum Pa-
vel zice: ({ Voiesc ca toti oamenii sa jieprecum sunt eu in-
~u-mi~ (I Cor. 7, 7), ~i iara~i in alt loe: «Voiesc ca cele
tinere sa se marite, $i sa nasca copii» (1. Timoth. 51 14)
~i pune astfel doua vointi, tnsa nu amandoua surit ale
lui, de ~i poronce1?te; ci una este a lui, pentru care 0
pune fara a arata pricina pe cand cealaltade~i 0 vo-
ie~te, totu~j nu este a lui, pentru care 0 pune cu
pridna la un loc, caei dupa ce mai 'nainte le-a in-
vinovatit pe cele tinere, ca au fugit de Christos, la
urma adaoge: «voiesc ca cele tinere sa se marite fi sa
'(la.sca copii», - tot a~a ~i aiei ieonomisqte lucral facand
- 237 _.
concesiuni, caCl vointa cea. dinainte, ;de a se face j ertfe,
nu era a lui. Tot a~a ~i de moarte zidlnd, ta nu voiesc
moartea pacatosului ci sa se intoarca ~i sa fie viu, aiu-
rea · tosa zice, canu numai ca a voit, ci ineaa si poftit,
ceia ce sunt contrare una alteia, caci pofta sau' d~rinta
este 0 vointa prin intindere. Cum deci, daca nu 0 voie~ti,J)
aiurea totu;;i 0 dore~tii ceia ce este semnul unei vointi
groz~ve? Aceasta se poate spune ;>i aiei.
«lntru care voie suntem sfzn(i/i» zice. Cum anume 5fin-
tit , insu-~i el 0 explica, adaogand: «prin jertja trupului
i
lui lisus Christos odata. $i tot preotul sta in toate ztlele
de slujefte, fi de multe-ori aduce aceleafi jertfo. Prin ur-
mare a sta este semn ca sluja~te j deci a ~edea este semn
a fi slujit. «lara acesta 0 jertfa aducand pentru pacate,
in veci au fezut deadreapta lui Dumnezeu, inca afteptand,
pan a cand se vor pune vtajmaJii lui a!ternut picioarelor
sale. Ca cu 0 jertfa au savarJit pururea pre cei ce se
sjin/esc. ~i ne marturise!/e noua fi Duhul Sjant» (Vers.
14, 15). A spus ca acelea nu se proaduc, iara aceastaa
dovedit· 0 din cele scrise, ~i din cele nescrise, ba chiar
a adus de fata un citat profetic, zicand: . «ca jert/a fi
aducerea nu ai voit ». A spus apoi ca a iertat pacate1e,
iara aeeasta 0 adevere~te tot cu 0 marturie scrisa, zicaod:
«ft ne marturisa!te noua fi Duhul ::'jant, ca dupa ce mai
'nainte au zis: acesta este a~ezdmantuL de lege, care voi
Jace cu ii dupa zilele ace/ea, zice Domnul, ddnd legile
mele in cug etele lor, fi in ·inimile lor Ie voi scrie pre ele-
apoi zice: fi de pacatele 101', fi de lard de lcgde lor mai
mult nu-mi voi aduce aminte. lara unde este iertare de
acestea, mai mult nu ute jertfd pentru.pacat» (Vers. 16, 18).
Prin urmare dind a dat a~ezamantul, a iertat pacatele,
iara a~ezamantul J'a dat prin jertfc1. Deci, daca a ier-
tat pacatele printr'o singura jertfa, nu mai este ne-
voie de a daua. «A !ezut deadreapta lui Dumnezeu,
inca aftepta1ld», zice. $i dece a amtlOat? Ca sa
puna pe vrajma~ii sai a~ternut picioarelor sale. « Ca cu
o iert/a au savar#t pururea pre cei ce se sjin/esc.", Dara
1) Pasajul acesta e foarte confuz. did nu cuno~~tem nici un loe din sfanta
scripturli., in care sa se spunli. ell Dumnezeu bu numai ea voie~te moartea
plieatosului, ei ehiar 0 Ij>i dore~te.
 - 238
poate ar zice cineva: «~i dece oare nu i- au pus indaHi? ~
Pentru credincio~ii, cari urman a se na~te. De unde putem
pricepe ca var fi pu~i a~ternut picioarelor sale? De acolo
ca au ;;ezut. A pomenit iara~i de acea marturie care zice:
~Pana ce voiu pune pe vrajma;ii tei a~ternut picioare/or
tale), - iara vrajma~ii lui sunt ludeii. Dupa aceia apoi,
fiiindca a fost zis: «pana ce voiu pune vrdjma;ii tei af/ernut
picioarelor tale» foarte mult se grabeau, ;;i din aceast~
cauza toate cele atingatoare de credinta [e pune dupa
aceasta. ~i cine pot fi acei du~mani, daca nu necredin-
cio~ii in genere ~i demonii? caci nu sunt numai ludeii.
Vorbind apoi de supunerea lor cea mare, nu spune simplu:
«se vor supune», ci «i voiu purte alternut picioarelor tale».
(I) Sa nu fim deci dintre du~manii lui Dumnezeu, iara
du~manii lui sunt nu numai ludeii ~i necredincio~ii, ci toti
acei ce au vieata plina de necuratenii, «cd intelepciunea
trupului vrdjma~e este lui Dumnezeu, cd legii lui Dumnezeu
nu se supune» (Rom. 8) 7). 4.Dara ce ? zici tUj ~i aceasta
este vinovatie»! Ba inca chiar mare vinovatie, caci cel
rau, pe cat timp este rau, nu poate sa se supuna, dara
a se preface, a se schimba, aceasta 0 poate tace.
Deci sa scoatem din noi cugetele cele trupe~ti. ~i care
sunt cugetele cele trupe~ti? Acelea care fae ca trupul sa
infloreasca ;;i sa-i mearga bine, iara sufletul sa fie bolnav
~i sa-i mearga rau, ca de pilda: bogatiea, dezmerdarea,
slava j toate acestea sunt ale trupului, sunt a~3 zicand
dragostea trupului. Deei sa nu np. indragostim peste ma-
sura de acestea, ci sa alungam, adeca sa iubim saraciea
in totdeauna, ca.ci aceasta e un mare bun. «Dara, zici
tu, saraciea face pe cineva umilit :;;i dispretuih. Apoi
tocmai aceasta ni trebuie~te, caei se potrive~te mult cu
nevoile noastre. «Sdraciea, zice, smere;te pre om», ~i iara;;i
Christos: «Fericiti cei sdraci cu duhul». (Proverbe 10,4.
Math. 5,3). De aceasta e~ti scarbit, ca ai inainte-ti 0 cale
care te duce Ja virtute? Nil ~tii ca saraciea ni da noua
mult curaj? Dara «intelepciunea sdracului este nebagata
in samd», ;;i aiurea: «bogdtie ~i sdrdcie nu'mi da», l?i iara;;i
(') P.lrtea mor.1la. Nll numai Iud~ii ~i cei necredincio5i s'mt du~manii lui
Dumnezeu. ci ~i cei ce au 0 vieata necurata, ~i comparatiune intre cei bogati
~i\ cei saraci. (Veron).
- 239-
«din cuptorul saraciei te-am SCOS'1l. (Edes. 9, 16. Provo
30, 8. Isaia 48, 10). Deci, daca bogatiea ~i saraeiea este
dela Domnnl, apoi sarkiea este rea, sau bogatiea? Dece
dara sunt spuse ace,stea? Acestea se ziceau 1n vechiul
Testament, unde se iacea multa yorba de bogatie, unde
saraciea era foarte dispretuita, unde u~a era blastemati1,
iara cealalta binecll,vantata. Aeum tnsa nu este a~a. Voie;;ti
poate a a':1zi laudele ce se aduc s<1raciei? Apoi chiar
Christos 0 avea, caci ziee: «lara jiul omului nu are un-
de sa-ft piece capul» (Math. 8, 20) ~iiara~i zicea uce-
nicilor:' «Nu va ca~tigafi aur, nici argint, nici doud haine~
(Ibid. 10, 9. 10). Tot a~a ~i Pavel scriindzieea: Ca
I[.
mine avand, jt toate avandu-te» (II. Cor. 6, 10). ~i Petru
zicea celui schiop din na~tere: <t.Argint .fi aur nu este La
mine'/> (Fapt. 3, 6). ~i chiar in Testamentul Vechiu, un-
de era atat deadmirata bogatiea, cine oare erau acei ad-
miratori? Nu cumva poate Hie, care afanl de cojoc nu
avea nimic? Nu cumva Eliseiu? Nu cumva loan? Oed,
nimeni sa nu se ere ada nmilit pentru sanicie. Nu sara-
ciea este care face pe om umilit, ci bogatiea, care .'3ile-
~te, pe om la muite trebuinti, ~i-l imping spre a avea mai
multe placeri. Cine era mai s~rae de cat lacob, spune-
mi, care - zicea: « De'mi va da m'ie Domnul meu pane sa
mananc, # haind sa md irnbrac» (Cartea Facer. 28, 20)?
A,?a dara erau fara curaj cei de pe langa Hie ~i loan?
Oare nn aceia a mustrat pe Ahav, iara acesta' pe Irod?
Acesta zicea «Nu ti s(' cuvine-tie de a avea pe jemeia lui
Fittpp, jratele tdu» (Marc. 6, 18), iara Ilie mustra eu pu-
tere pe Ahav, ~i zicea: «jVu rdzvrdtesc eu pre lsrail, ci
tu # casa tatdlui tdu» (III. Imp. 18, 18).
Ai vazut deci, ca tocmai saraciea face pe om mai cu
curaj? Bogatul este rob, supus la pagube, ~i cland priei-
na tot celui ce voie~te de ai face rau, pe dnd cel ee nu
are ntffilC, nu are a se teme niei de perderea a verd,
nici de condamnatiuni. Daca saraciea ar face pe cineva
fara de curaj, de sigur ca n-ar fi trimis Christos pe uce-
nicii sai in plina saracie, la un lucru unde se cerea mult
curaj. Saracul este foarte curajos, ~i nu poate fi nedrep-
tatit sau sa piHimeasca ceva rau, 1n timp ce bogatul este
u~or de lovit din toate par tile, ~i se intampla eu el ace-
 240 -
la~ilucnica ~icu unnl, care ,fiind , infa~urat eu muite
haine ar putea fi prins ~i tras cu · funii ell multa u~urin­
la, pe cand nnul gol cu greu ar putea fi prins. Tot a~a
~iaici se intampla cu bogatul: slugi, aur, tarine, rniide
altelucruri, mii de griji, mii de imprejurari ~i de nevol
tace ca el sa fie u~or de sHlpanit.
Nimr ni, deci, sa nu mai considere sihaciea ca 0 cauza
de necinste. CJt dacil virtutea este d~ filta toata boga..,
liea lumei fata de dansa nu pretuiqte nici cat un gunoiu,.
sau 0 bucat~ de lut. Aceasta deci sao alungam, daca
voim a intra intru imparatiea cerurilor. «Vinde,zice ..
loate ale lale ~i Ie dii saracilor,!i vei avea comoara in
ceruri» (Math. 19, 21 23), ~i iara~i: «Cu anevoie este de
a intra bogatul intru impiirii/iea cerurilon Ai v<lzut, ca
chia'r nefiind saracie, totu~i trebuie a 0 cauta? Cad ast-
ftl de bun este saraciea: ea este un conduciHor sigur
care conduce pe ' om pe cararea ce duce spre ceriu, a li-
fie pentr'u luptatori, gimnastica buna !?i miounata, timan.
prielnic ~i 1ini~tit. «Dara, zici tu, am muIte nevoi, ~i nu
voese a intinde mana la altu!.» Dara chiar ~i in aeeasta
bogatul este mai pre jos de tine, caci pe dnd tu eeri
poate pentru hrana ta, acela cere pentru mii de lucruri
necinstite, pentru lacomie. AsUel ca bogatii sunt ceiee
au nevoie de multe, ~i cele de mai multe· ori nevrednice
de dfiO~ii, ba de multeori se gasesc in nevoi mai mari
de cat cei din randurile osta~ilor . ~i a robilor. Saracul
insa nu are nevoie nici deimparat, ~i chiar de ar saraci
cu totul, el este admirat, fiind ca a ajuns aici, de~i ii sta
1a indemana de a se imbogati.
Nimeni, deci, sa nu se planga de saracie. ca ~i cum
ar fi pricina a multor rale, ~i nici sa contrazica pe Chris-
tos , care a numit saracia perfeqiunea. virtutei, zicand:
. .
cDe voie!ti a Ii desa'lHlrfit» , Cacl aceasta a spus-o ~I eu
cuvintele, a aratat-o ~i eu faptele, ~i prin ucenici ne-a
invalat a 0 urma. Sa urmam deci saracia, pentru ca ea
este un mare bun tuturor eclor ce sunt treji. Poate uuija
dintre cei ce asculta 0 YO!' lua aceasta ca un semn rau;
nu ma indoiesc, caci boaJa aceasta a bogatiei este foarte
intinsa printre cei mai multi oameni, !?i atat de mare
este tirania banilor, incat cel nu pot suferi nid ehiar vor-
- 241 -
bele, ~i Ie iau in nume de semn rau. , Departe tnsa sa fie
de sufletul ere~tinului 0 astfel de eredinta, ec1ei nimeni
nu poate fi rnai bogat de eat eel cc ~i-a ales de buna
v~ie s~raeia. Cu.m a~a? Va v~iu spune eu, ~i daca voit i
Yll vom dovedl mal bogat ~J de cat imparatul. Acela
are nevoie de multe, ~i ve~nic este ingrijoros temandu-se
'Ca nu eumva sa-i lipsasca cele pentru intretinerea oastei,
pe c~n~ acesta toate Ie are cu imbel~ugare, nu ' se teme
de. m~IC, ~I chiar de se teme, nu insc1 pentru atatea ne-
,VOl. Cme, deci, spune'mi, este mai bogat? Cel ce Infie-
'care zi s~ ~ngrije~te de a aduna muIte, ~i sa teme nu
cumva Sc1-1 hpseasca eeva, sau eel ce nu aduna nimie
!iii totu~i are cu Imbel~ugare, neavand nevoie de nimic?
~~a dara virtutea ~i ..triea de Dumnezeu ' da omului curaj;
lara mel deeum banll, ba tnec1 ace~tia ~i robese pe om.
e Ospetele, ziee, .# darurile orbesc ochii intelePlilor ~i ca
zabala in gU1'ii abat mustrarile.» (Sirah, 20, 30). P;ive~te
cum acel sarae, Petru, a pedepsit pe Anonia; Oare nu
unul era bogat iara eelalalt sarac? Dara prive~te cum
u~ul vorbea cu indnlzneala ~i zieea: e Spune mie, ,de ali
vandut cu atdta farina.. (F~pt. 5, 8)? iara eelalalt res-
punzfmd: e Afa, cu aMta.» . ,
«Dara, ziei tu, eine'mi va da mie acel euraj de a fi
ca. Pe~ru .. ? Este eu putinta de a . fi ca ~i Petru, daca
v?le~h: arunca de la tine tot ee ai, imi~arte ~i da sara-
clIor, urmeazc1 apoi lui Christos, ~i vei fi ea acela. e Dara
cum? ziei tu; acela faeea minuni». Apoi a~easta este care
fa~ea pe Petru admirat; sau curajul lui eel venit din viat a
lUI cea curata ? Nu auzi ce spune Christos: Nu va bucu-
ra~i ~a de~onii se pleaca vouii» (Luca 10, 20),? Daea
V?le!?tl sa fil desa vaqiit, asculta ce spune Petru: (' Argint
ft aur .nu este la mine, ceia ce am, aceia i/i dau ... Deci,
. . cmeva are argint ~i a~lr, acelea nu Ie are. «Dara ,
daca
ZICI tu, sunt. multi, care nu all nie; pe unele, nici p~
altele». Apol aCt'stia nu eu buna voia lor sunt saraci
fiindc:l eei ce de buna voia lor sunt saraci, au toate bu~
nu.rile. ~a daea poate nu tnvie mortii, sau nu vindeca pe
eel ologl, dara eeia ce este mai mult de cat toate e eel
dan$ii au euraj eatra Dumnezeu, iara in acea zi vo~ a uzi
acea fericita voce: .: Venili binecuvanta/ii piirinte/ui mel(.»
. 16

(Math. 15, 34-.-36). , Ce poate fimai .b~~ de c:t aceast~?
«Mo~tenili, zice,impdriitiea cea pregatzta 'lJoua .de La zn -
A
temierea lumei; cd am jldmanzit, # . mi-ati ded sa mananc,:
am insdat # mi-a{i dat de am bdut; strein am fost, ~t
m-a{i oSPd~at; gol a'tJZ (ost, 1i m·a{i imb~d~at~· .bolnav am
lost # in temni/d, 1i m-a{i cercetat. ~ecl~ l~blttlor,. sa fu-
gim de lacomie, ca sa p~tem a. dobandi lmparatl~a ce-
rurilor. Sa h:ranim pre cel SaraCI, ca astfel s~ ~ran~m pre
Christo.s, :;;i sa ne facem impreuna .cli:on0ml at sal, intru
Christos lisus, Domnul nostru, carma Imp.reuna ?U . Tatal
1?i cu sftmtul Duh .se cade slava, ·stapa~lfea, ~l cmstea,
acum :;;i pur urea ~1 in vecii vecllor. Amm.
OMILIA XIX
«Drept aceia, (ra{ilor, avand indrd~neala ti intra intru..
cele s/inte prin sangele lui lis-us Chrtstos, pre cal: noua..
~i vie pre care 0 au innoit noud prin catapeteazma, adeca ,
prin trupul sdu, ~i P1 eo{ mare /es:e casa lu.i . D2tmnez~u,
A :aceasta este calea vietei. ~i nu a numit-o calea vietei, ci
sd ne apropiem cu inimd adevarat~. zntru pltnzrea. credtn-.
tei, /iind curd{ili in inimi de con#zZ1Z(a ce~ rea~ fZ . s!.dlate
in trup cu apd curatd, sd /inem marturza nadeJdtt ne-
smintitd ~ (Cap. 10, 19-23).
A aratat cat de mare este deosebirea Arhiereului, a
Jertfelor, a cortului, a a~ez:lmantului, a fagaduintei, ~aci
pe cand unele sunt temporale, celelalte suot Ve!?OlCe,
unele aproape a disparea, . altele rema~an~ purure~, u.-
nele dispretuite, iara altele desavar1?lte, ' un~,le ttPUfl.,
iara altele adevaruri. «Nu dupre lef;ea por~n~zt. t:upe$tt,
zice, ci dupre puterea viei c~i .nesfarf~to, !?l la~a!?l: «Tu
preot in veac» (iata aid contmUltatea !?l perpetmtatea pre-
otului). A aratat apoi !?i despre a!?eza~ant,. c: ~.eel~ este
veehiu, zicand: Ii. Cd ce se invechefte, Zlce, fZ znbat1ane~te,
aproape'este de peirn (Cap. 8, 13), iara ca ac~sta este
Nou, avand cu dansul !?i iertarea pacatelor, p~ c~nd acel~
nu are nimicdio ale acestuia, dupre cum :;;1 ztce: «Ca
lege a ntmte n' a sevarfit», !?i iara~i: «Iertfa ~i aduc~rea
nu ai voit.". Aeeea este facuta de mana Qm~neasca, lara
- 243-
:aceasta nu este a:;;aj aceea . avea tapi ~i sange, iar-a aeeasta
pe stapanul; aceea avea pe preotstand, iara aeeasta tl
are !?ezand. Oeci. fiindca t.o ate acelea sunt inferioare, iara
aeestea superiOare,dea,ceea zice : «Drept-aceia fralilor,
avand indrdzneald». Cum indr~zneala? «Dupre cum , zice ,
pacatele fae pe cine va a fi eu sfiealii ~i a se ru!?ina, tot
a~a :;;i virtutea il lac eu indrazneala, ~i devine impreuna
mo~tenitor, bucunlndu-se de 0 mare dragoste, fiindca i
s'aiertat totul dimiinte. «A intra, zice, intru cele sjinto.
Ce tntelege el prin aceasta expresiune? Ceriul ~i intrarea
in cele spirituale. «Pre care 0 au inoit» , adeca pre care
'0 a pregatit, ~i pe care a inceput a merge. lnnoire se
nume~te inceputul intrebuiotarei unui lucru, deci «pe care
a pregatit-o, zice, !?i pe care el a pa~i'h.
«Pe cale noud # vio zice. Aici vorbe~te de plinirea
'Crediotei. «Pe cale noud» zice. Se grabe~te pareca de a
arata ca toaie sunt superioare, . de vreme ce acum sau
deschis portile cerurilor, . ceiace nici pe timpul lui Abraam
nu s'a petre cut. «Calea noud, ziee ~i vie», caci cea intai
'cale a fost acea a mortii, care duc~a la iad, pe cand
« vie» , adeca pe calea care dimane vie. «Prin catapa-
,teasmd, zice, adecd prin trup~l sdu». Ca trupul sau a
deschis pentru tntaia!?i data acea cale, pe care a inoit-o,
!?i pe care el, singur a pa~it. Cu drept cuvant , I-a numit"
'catapateasma, caci cand s'a ridieat la tnaltime, atunci
s'au v~zut cele din eeriuri.
'I Sd ne apropiem, zice, cu inimd adevdratd ». Dece sa
ne apropriem? De sfinti, cu credinta, eu slojba duhovni-
-ceasea .. « Cu inimd adevaratd intru plinirea, credinlei~,
adeca ca nimic nu este vazut, nici preotul, nid jertfa,
mCI jertfeloieul, - de~i dealtmintrelea nici preotul acela
nu era vazut, caci sta inauntru, pe dnd ceila\ti toti ~i tot
poporul sta afara. Aid insa nu numai atata s'a petrecut,
'~a preotul a intrat io sfanta sfintelor, ci ca 1?i noi yom
intra, pentru care l?i zice: «intru plinirea credin{eh. Dealt-
mintrelea se poate ca cineva sa creada, in acela~i timp
sa se ~i todoease:l, cum sunt de pilda astazi multi cari
zic, eel va fi invierea unora numai, iarc\ a~tora nu va fi.
Aceasta nu mai este ere,dinta. «lntru plinirea credfnlei,
 - :244 -
zic~, adeca asUel trebuie a crede, ca l?i pentru ni~te lu-
cruri vazute, ba tnca chiar .~i mai mult. J?ara apoi in
cele vazute se poate a l?i gre1?i de multe on, pe cand in
acelea nici odata; aici Ie atribuim simturilor, lara acolo
duhului. .. •
"FUnd curdt#i in inimd de cuno,rtiinta (eon,rtunt a ) cea
rea... Aici ..rata ea se cere nu numai cre~.inta, ci 1?i 0
vi~ata virtuoasa, l?i ..de a nu vede~ intranl?ll mmle rau,
.n
caci cele sfinte nu primesc pre eel ee u se gases.c .a~a,
fiindca sunt sfinte, l?i inca sfintele sfintllor, unde mel. un
om neeurat nu poate intra. Aeeia i1?i euratau t:upul, tara
noi con!?tiinta, a~a Cel ~i noi . putem sa 0 curatlm aceas.t~
cu fapta buna. < $i spiilati in tmp , eu ap~ cu.ra~d». AICI
vorbe~te de botez, curatitor nu al trupulUl, ~l al suflete-
lor. «Cd cl'edineios erte eel ce a jdga.duit~. $1 ce a faga-
duit? Ca trebuie a ne duee aco\o, :?l a m'tra intr.u impa-
rat ia cerurilor. Deci, nu mai eereeta ~u am~nuntlme, u r:
mai tntrebuint a rationamente omene;;tJ, cael este nevote
numai de eredinta noastra.
«$i sa eunoa,rtem unul pre altul, spre .indemnarea dr~­
gostei ,ri a (aptehr bune. N eparasind adunarea noas!ra,
cum au unii obieei, ei indemnand unul pr~ alt~l, ,r~ ~u
atdta mai mult, ell. edt vedeti apropiindu-se ztua Judeeatl~"
(Vers. 24, 25), 1?i aiurea de asemenea: «Do":nul aproap~
estc de nimic rd nu va grijiti.,~i ca . «mat aproape nt
este' noua mantuirea acum}) , ~i iara-?i <cd vremea de-aeum
seurtd este" (Filipp. 4, 5, 6. Rom. 13, 11. I Cor. 7, ~9).
Dara ce va sa zica: < N epdrasi'!,d .a.d~narea. . noa~tra .. r
$tiea el bine cata putere aveau 11 dm l?trumnle ~~ :du-
parile lor, «ca unde sunt doi salt trei, zlee, adun~t~ znt~u
numele meu, acolo runt fi eu in mijlocul lor», ~l lara~l :
eea sd fie una, precum Ii noi." (Math. 18, ~O. loan 17,
11) , preeum ~i aiurea zice : «iara inima ,rt sufletul lor,
era U1ta'Tt (Fapt. 4, 32), ~i nu numa~ aceasta,. dara tnea
ca :;;i cele ale dragostei sporesc ~nn adunar~l~ ae~stea,
ljiidaca dragostea spore~te, no. mal ineape mel-O mdo-
'eala ca vor spori !?i cele ale lUI Dumnezeu.. . Mare bun este adunarea mulfora la un loe, caci ea lu-
«?reeum au uniia obiceiu'Tt. Aici flU numal ca a sfatmt,
dara a !?i certat. e $i sa cunoafte'lll, zice, unul p~e a ltu I.)
spre indemnarea dragostei ,ri a taptelor buno. ;:;ttea el e~
- 245-
~i aceasta ' va vent dupa adunarile lor, ec1ci precuinfer
pe fer ascute, · tot a~a ~i intruhirilela un loc . va spori
dragostea. Ca daca peatra fiind frecata cu alta peatra
sloboade scantei, eu cat mai mult sufletul amestecat eu
alte suflete. Si ce oare va sa zica: «spre indemnarea dra-
gostei'!> ?Adeea spre a iubi ~i a fi iubit mai mult.«,)t a
tapulor buno) a~a ca va ave a ~i zel. Ca daca a face
are 0 mai mare putere in invatatura decat a ' vorbi, apoi
tn multi mea aceea ~i voi veti avea multi daseali in per-
soana eelor ce fae fapte bune. Ce insamna «sa ne apro-
piem ell. inimii adevaratii»? Adeca fara fatarnicie. « Vai,
zice, inimelor eelor fricoase ;i mdnilor ce/or J'labe» (Sirah
2, 12): Nici 0 mineiuna sa nu fie in noi, nu una sa zi-
cern, !?i alta sa cugetam,- caci aceasta este minciuna-
~i nici sa 1m ne tmputinam cu sufletul, caei aceasta nu
poate fi al unei inimi adevarate, iara a se imputina cu
sufletul vine dela ~ nu crede. $i cum s'ar putea petrece
aeeasta? Daca ne cunQa~tem unul pre altul prin eredinta.
<FUnd curiititi in inimh. Dara dece oare n'a intrebuin-
~at apostolul expresiunea obi~nuita 'ltE'ltCX;&CXptJ-sVOt = cura-
titi, ci ippct.v'Ct;tJ-sVot 'Cas 'lta.pata.s = <stropiti tn inimh ? A
facut aeeasta voind a arata deosebirea tn curatiri, ca una
este stropirea lui Dumnezeu, ~i alta este curatirea noas-
tra, zice. ea a spala liii a stropidin to ate partile . con-
~iinta este a lui Drimnezeu, iara a ne apropiea, intru ade-
var ~i intru plinirea credintei, aceasta este a no astra.
, Dara apoi chiar liii eredintei ii da putere prin adevarul
celui ce a fagaduit. Dara oare ce insamna: <spalali in
trup ell. apd curatd .. ? Adeca cu acea apa care tiface
curati, sau care nu are sange cu ea. Dupa aeeia pune l?i
ceia ce este desavarliiit, adeea dragostea. NepardsindJ zice,
adunarea noastrii., eeia ce uniia fac, zice, ~i despart adu-
narHe. «Frate de (rate ajutat erte ea 0 cetate tare» (Prov.
18, 19), zice. De pilda, daea eineva este virtuos, pe
acesta sa-l imitam, la dansul sa ne uitam, s<1-1 iubim ~i
sa fim iubiti, fiindea dela iubire Yin faptele cele bune.
creaza dragostea tnca mai aprinsa, l?i din ea sa nase
toate bunurile, ~i nu este nici un bun care sa nu vina
dela dragoste.
 - 246-
1) Aceasta dragoste, deci, Sa 0 tmputernicim tntre noi"
~aci «drar;ostea este plinirea legei» (Rom. 13, 10). Nu
lvem nevoie nici de osteneJe, nici de sudori, ca sa ne
,ubim unul pre altu1. Dragostea este 0 cale· automata,
~are duce la virtute. Dupre cum se petrece cu drumul
eel mare, ca daca cineva ii afia ineeputul, se conduc~
ehiar de el, ~i. nu are nevoie de conducator, tot a~P. ~l
eu dragostea, caci de 'ndata ce ai ~acut inc~putul cu ea,
de 'ndata vei fi condus de dansa 1'}1 povatUlt. «Dragos-
tea aproapelui tdu nu lucreazd» (Rom. ,3, 10). Daca s'ar
lnteleg e cineva pe sine singur, cum se gase~te fa~a' d~
dansul, apoi a~a se va gasi l?i fata de aproapele. Nlmem
nu se invidiaza, pe sine, toate cele bune ~i Ie dovede~te
singur, pe sine se prefera tnaintea tuturor, totul v~ie~te
a lace pentru sine. Ded, daca noi ne gasim a~a ~1 fata
de alt ii , toate relele sunt indepartate, nu mai sunt du~­
manii nu mai este Iacomie, caci cine ar prefera sa se
laco~easca contra sa? Nimeni, ci cu totul din contra,.
caci toate Ie YOm avea in comun,' ~i nu yom inc eta de
a ne aduna la un loe 1m preuna. Daca noi facem a~a,
rautatea nu mai poate avea loe; caci cine s'ar putea uri
simrur pe sine? Cine s'ar maniea pe sine singur? Oare·
nu "'tnca mai mult ni am ierta unii altora? Daca ne gasim
astfel fata de aproapele, niei-odata nu va fi I~utate. . tnva cu Dumnezeu. Ai vazut dara ca nu lui Ii faci bine
< Dara zici tu cum este cu putinta ca sa mbeasca CI-
neva pe " aproapele, ca pre sine singur»?
. Daca n-ar fi.
facut l?i altH a~a, po ate ca bine ai crede. ac~st fapt ca
peste putinta, iara daca au facut a~a" apol .pnn aeeas~a~
se invedereaza,ca noi nu facem a~a din cauza trandavtel
noastre. Dealtfeliu nimic cu neputinta nu ne poronce~te
Christos, devreme ce multi chiar au covar~.it poroneiie
sale, l?i cine oare a facut a~a? Pavel, Petru, ~l toata ceata
sfintilor . De voiu spune tnsa di a~e~tiia ~u ~ iubit p~ ~­
proapele lor, nimic mare n-am graIt; danl?ll msa au mbl~
pe du~manii lor, cum cirteva n·ar lubi pe eel de acelea~l
idei cu dansul. Caci cine ar prefera a se duce in gheena
pentru ace;;tiia, cand el urmeaza a se d~ce in imparati-
rea cerurilor? Nimeni, dara Pavel tocmal aceasta a pre-
.) Pa,-/ea moralii. Noi trebuie a iubi ~i pre du~mani. (Veron).
- 247-
fer at a face pentru cei ce I-au batut ;;i alungat cu pietre.
Deci; ce iertare yom avea, ce scuze, daca nici 0 mica
pa~te dit~ dragostea ce Pavel a aditat-o catra du:;;mani,
nOl nu suntem in stare a 0 arata catra prietenii no~tri?
Dara ~i fericitul Moisi mai 'nainte de Pavel voia ca sa
fie ~ters din cartea vietei pentru du~mallii lui cari '1 ba-
t?~e ~u pietre, iara David vazand pe du~manii lui nimi-
Cltl, zlcea: c Eu sunteel ce am pacatuit, iara ace~tiia ce
au facut» (II Imp. 24, 17)? ba chiar ~i pe Saul avandu-l
in mana, n-a voit al omori, ci inca I-a scapat, mai ales
ca era a se ~i primejdui.
. Deci, daca acestea s-au petrecut in legea veche, ce
lertare am putea avea noi, cei din legea noua, cari nu
sosim nici maear pana la masura lor '? Ca daca nu va
prisosi dreptatea noastra mai mult de cat a carturarilor
~i a Fariseilor, noi nu yom putea intra intru imparatia
cerurilor, apoi dnd avem chiar mai mica de cat a ace-
lora, cum yom intra? «Iubiti) zice, pre vrajmafii vo~tri.."
(Math. 5, 44). Iube~te deci pe vrajma;;ii tai, caci cu a-
ceasta nu. lor Ie faci bine, ci tie insuti. Cum a~a? Apoi
te faci egal lui Dumnezeu. Acela daca este iubit de tine,
n-a ca1ltigat nici un lueru mare, caei este iubit de un egal
al. sau, iara tu daea iube~ti pe egalul tau, te faci deopo-
ci tie singur? Ca premiul nu aceluia se da, ci tie. «Dar~
daca acela este rau»? zici tu. Apoi cu atat mai mare va
fi. ~i resplata, 1li in locul rautatii lui tu trebuie ai face
bi:le, chiar de i-ai face cat de mult bine, iara elar
fi rau. Daca acela n-ar fi reiu tare, desigur ca mCI
plata ta na s-ar putea mario A~a ca cauza de a nu-l iubi
sub cuvant ca este rau, tocmai ea este cauza de a-I
iubi. Departeaza de la tine pe antagonist, 1li vei inde-
parta motivul cununilor. Nuvezi pe luptatori cum um-
pland saci cu nisip, se exercita la lupta? Tu insa nu ai
nevoie de a face a~a, caci viataeste incarcata de cele
ce te pot exercita la lupta, ~i care te pot intari. N u vezi
ca ;;i copacii cu cat vor fi mai mult leganati de vant, cu,
atat se fac mai puternici ;;i mai del?i? ~i noi, dara, daea.
yom fi indelung rabdatori, ne yom face mai puternici ..
c Omul eel mult rdbddtor, zice, ute cu mau inleieptie, iara'
 - ~4l;S-
eel Joarte fricos este netn/elept». (Prov. 14, 30). Ai V3zut
cata lauda se aduce aCfluia? cata hula acestuia? cFoarte
netn/elept» zice.
Deci, mbitilor, sa nu fim mici df' suflet unH catra altii,
caci aceasta nu vine de la du~manie, ci de la a avea
suflet mic, in timp ce dad!. suf\~tul este puternic, toate
Ie va rabda cu u~urinta, 1?i nimic .n11-\ va putea afunda
in marea ispitelor, ci va ajunge la limanu.ri bune :;;i priel-
n,ice. Car ora fie ea Cll . tolii sa ne tnvrednicim, prin
charu! 1?i filantropia Domnului nostru Iisus Christos, ca-
raia impreuna cu Tatal !iii cu Sf. Duh se cade slava, sta-
panirea l?i cinstea, acum !?i pururea ~i in vecii vecilor.
Amin.
OMILIA XX
«Cd pacdtuind noi de bund voie, dupd ce am luat cu-
nOftin!a adevarului, nu mai rdmane jertfa penttu pdeate,
ci 0 ajteptare oare-careinfrico~ata a jude/ului, ~i iu/imea
/ocului care va sa mistuiascd pre cei protivnici » (Cap. 10,
26. 27).
Precum se tntampla ::u pomii rasaditi, cari cu toata
ingrijirea ce se bueura, ~i cu ostenelele manilor agricul-
torilor, nu aduc roada in sehimb, ' 1?i la urma sunt smu1!iii
din . radacina :;;i aruncati in foe, tot a~a se intampla:;;i cu
eei botezati. Ca dupa ce Christos ne rasade:;;te !iii ne bu-
curam de ploaia acea duhovniceasea, iara noi nu dam
pe fata nid un rod, ne a~teapta la urma focul gheenii l?i
fladlra cea n<::stinsa. Pavel, deci indemFland pe credin-
cio:;;i la dragoste ~i la fapte bune,:;;i slatuindu-i mai intai
eu cele mai bune - si care sunt acelea? Ca vom tntra
in cele sfinte pe cale' noua, care au innoit noua - la
urma ajunge 1?i la cele mai p.o somortte, zic~nd cele de
mai sus. Ca dupa ce spune: cNepardsind adunarea voas-
tra, cum au uniia obiceiu, ci tndemnand unul pre a/bd,
;t cu alat mai mult cu cat vede/i apropiindu-se ziua jude-
cd/ei» , !?i aceasta fiind deajuns spre mangaerea lor, la
.urma , adaoge: «Ca jacatuind noi de bund voie, dupa ce
- 249 ~
am luat cuno~tinta adevaruluh. cEste nevoie, zice, de
fapte bune.» «Ca pacatuind noi de buna voie, dupa ce am
!teat cuno;tin/a adevarului, nu mai ramane jertfa pentru
pacate.» Te-ai cunltit, te-ai izbavit de pacate, ai devenit
fiu. Deci daca te intorci ca dnele laboritura sa, iara!?i
vine desmo~tenjrea, !?i focul !?i toate celelalte, eaei nu este
a doua jertfa. Aici iadi!?i se agata de noi cei ce desfiin-
laza pocainta, !?i eari se lenevesc de a veni la botez, dici
uniia zic, ca nu este fiiei 0 siguranta de a veni . sa se bo-
teze, daca nu este adoua ieitare a pacatelor, iarcl altii
ca nu este bine de a da padito!?i1or sfintele taine, <:laca
nu este adoua iertare. Deei, ce vom spune acestora din
amandoua partile? Ca aici apostolul nu desfiintaza pod-
inta, !iii nici iertarea ci!?tigata prin poeainta, ~i nici ca
impinge la 0 parte !?i doboara pe eel gre~it prin desna-
dajduire, did nu este at at de du~man mantuirei noastre,
tnsa ce? Desfiintaza al doilea botez. Ca n-a zis do~ml:
numai este poeainta, numai este iertarea pacarelor, ci
jertfa nu mai este, adeca a doua cruce nu mai este, ea
jertfa 0 nume!iite aceasta; «ca cu 0 jertta au stivdr~it
pururea pre cei ce se sfin/es~», zice, iara nu ca cele ale
Iudeilor.
De aceia tocmai a !?i grait el atatea des pre jertfa, ca
una este, !?i numai una, voind prinaceasta a arata nu
numai aeeia, ca se deosebe!?te mult de a Iudeilor, ci a-i
~i asiguia ea nu mai trebuie a a!?tepta 0 alta jertfa dupre
legea Iudaica. cCa paeatuind noi de buna voie» - ,- a!?a
ea pentru pacateie cele fara de voie este iertare - Co dupa
ce am luat cuno;tin/a adevarului», adeca cuno~tinta ' lui
Christos, sau a tuturor dogmelor, «nu mai ramane jertfa
pentru pacate» - insa ce? «Ci 0 a!teptare oare care tn-
frico~ata a jude/ului, ;i iUfimea focului, care va sa mis-
tuiasca pre cei protivnici'1> . Prinvorba cprotivnici" el in-
lelege nu pre cei necredincio~i, ci pre cei ce fac cele
contrare, sau ea l?i eei de aceea~i credinta vor lua ace-
ea~i pedeapsa ca :;;i necredincio~ii. Apoi invedera.nd insu-
l?irea focului de a mistui, l-ainsufletit a:;;a zicand, ca «va
sa niistuiascd pre cei protivnich. lntocmai 'ca ~i 0 fiara
salbateca infuriata ' toarte, care nu s-ar lini~ti p~ma ' ce ar
prinde ~i ar manca, tot a~a ~i tocul aceta nu DaTaSp.~tp. '
 - 250-
pe cel pedepsitpana ee-I mistue~te ~i-l spareuie~te eu
desa var;;ire.
DMpa aceia adaoge ~i euvantul amenintarei, ea a~a se
cuvine, a~a este drept, eejaee se intampla~i eu eredint a ,
dnd aratam ca cu dreptate se petrece a~a . «Lepddan-
du-se cineva, zice, de legea lui MOisi, Idrd mild prin doud
sau trei mdrturii moare .. (Vers. 28). «Fdrd mild» zice.
Astfel ea nid-o iertare, nici 0 mila, de~i a lui Moisi ni-
mic nu era de cat lege, unde eele muite erau porond de
ale sale. Ce va sa zica: lI.prin doud sau trei mdrturii»?
Clnd doi sau trei marturisau, de'ndata se dadea pedeapsa.
Deci daea in Vechiul Testament d.nd se lepada eineva de
Jegea lui Moist, ~i se de:dea 0 astfel de pedeapsa, apoi
«Socoti{i cu cat mai mult se va invrednici cel ce au cdkat
pre Fiul lui Dumnezeu, ;i au socotit a Ii spurcat !angele
legei, cu care s'au sfintit, fi au defdimat darul Duhului»
(Vers. 29). ;;i cum calea cineva pe Fiul lui Dumnezeu ?
c Cand eel ce se face parta~ tainelor lui face pacat, zice,
oare nu J-a calcat? Oare nu I-a dispreruit pre eh? Ca
precum nu putem avea nid un cuvant pentru et::i caleati
eu picioarele, tot a~a eei ce pacatuesc lui Christos, nu
pot avea nici un cuvant pentru eele ce au pacat~it. Te-a~
facut trupul lui Christos, !li acum te-ai predat dlavolulUl
ca sa te calee? «fi au socotit a Ii spurcat sangeln zice.
Dara ee va sa zica spurcat? Adeca necurat, sau ea nu
mai are nimic din celelalte. «$i au defaimat darul
Duhului .. , pentru ca eel ce n'a primit binefacerea, a
batjocorit pe binefacator. EI te-a facut fiu, iara tu vo-
ie~ti a te face rob; a venit s'a se saia.!lluiasca intru
tine, iara tu tntroduci in sine-ti cugete rele. Christos au
voit sa se a!?eze lntru tine, iara tu il calci prin betii ~i
berbantlacuri. Sa aseultam, noi cei ce eu nevrednieie ne
imparta~im din tainele lui, sa aseultam, noi cari eu ne-
'nevrednicie ne apropiem de masa cea duhovnieeasea:
«Nu dati, zice, tele slinte caini/or, nici arunca/i mdrgari-
tarele voastre inainteaporcilor, ca nu cumva sii Ie cake
pn ele cu picioarele sale » (Math. 7, 6), adeea, nu cumva
sa 'dispretuiasca, sa nu . dea cu piciorul. Dara n 'a zis el
a~a, ci tocmai ce .este mai intrieo~at, caci prin cele tn-
frico~ate strange ca intr'un cle~te sufleteleJ iara aceasta Ie
- 251 -
poate intoarce nu mai ' putin ea mangaerea. Arata apoi
Is. un loc ~i cieosebirea, iara pedeapsa, ~i judecata Ie lasa
lor, ca fiind lllcrul destul de tnvederat, zieand : «Socotiti,
cu cat mai mult se va invrednici de 0 mai mare pedeapsaYt}
Aici mi se pare ca ~i la taine face aluziune. Mai departe
apoi aduce ~i marturie, zicand: «lnfricofat lucru este de
a cddea in manile Dumnezeului celui viu, cii' scris este .. 1)
a mea este ' rdsplatirea, eu voiu rdspldti, ;i iara;i; Domnul ·
va judeca pre norodut SaUl) (Vers. ~l, 30). «Mai bine,
zice, voiu cadea in manile Domnului,... decat sa cad in ·
manile oamenilon. (II. Imparati 24, 14). «Deci, daca nu
va veti pocai, in manile lui Dumnezeu veti cadea, zice :
aceia este grozav, iara nu aceasta, de a cadea in manile
oamenilor. C:1ci cand vedem pe cineva pedepsit aici, nu
ne infrico~am atata pentru cele de fa~a, cat pentru cele
viitoare. c Cd mila ;i maniea, ziee, de/a el este, # preste
cei pacdtofi va odihni maniea lui ... (Sirah 5, 6). Dara l?i
alt ceva las a a ,~e intelege aici: «Ca a mea este rdzbu-
narea, zice, eu voiu rdzbuna", vorbind aceasta ' pentru
du~manii cari fac rau, iara nu de cei ce patimesc rele.
Aici Ii ~i mangaie, ca ~i cum pare ca li-ar zice: c Dum-
nezeu ramane ve~nie ~i vieaza », a~a ea ehiar daea nu
primese aeum, dupa aceia vor primi. Aeeia deci trebuie
a stispina, iara nu noi, ea daea noi vom cadea tn manile
lor, aceia tnsa vor eapea in manile lui Dumnezeu. Nici
eel ce pMime~te raIe, nu este el care patimel?te, ci eel
ee face raul, nici eel ee a primit 0 binefacere este el
care a primit-o, ci eel ee a facut binele.
2) Acestea ~tiindu-Ie, iubitilor, sa nu fim razbunatori
dnd suferim. rale, ci gat a de a face bint:. Aeeasta tnsa
va fi, daca dispre~uim banii ~i slava. Cel ee se dezbraca
de asemenea patimi, este mai liber decat toti oameni,
ba chiar ~i deeat eel ce poarta alurghidaimparateasca
este mai imbel~ugat. Nu vezi cate tale se intampla din
cauza banilor. ?-;;i nu zic cate se tntampla din cauza la-
eomiei, ci din cauza dragostei de bani. A~a de pilda,
') In edi~i unea noastra Tex/lts receptus, in loc de scris e,te, se zice: <c,'j ~fi1lt
pre eel ee atl zis ••
•) Partea moralli Contra lemeilor care se .impodobesc ~i asupresc, ~i m1l.n-
'gaieri clltra cei asupritl. \Veron).
 .--:... 252 -
daca ar pierde cineva bani, duce 0 vieata maigrozava
decftt orice moarte. Dara dece ie scarbe~ti, o! omuIe! de
ceplaogi? Pentru ca te-a scapat Durnnezeu de 0 paza pri-
soselnica? Pentru ca nu mai stai tremuran<;t ~i speriat?
Daca te-ar lega cineva de cas a de bani, poruqcindu-ti
de a sta acolo pentru totdeauna, ~i sa privighezi pentru
a1tii, te mahne!?ti, e~ti nemultamit; iara acum cand tu
singur te-ai. lega-c cu cele mai grozave legaturi, te scar;-
be~ti fiindcaai scapat de sclavie. Cu adevaratca scar-
bele ~i bucuriile acestea Ie avem din prejuditii, caci noi '
pastram aces tea precum am avea ceva strain.
Acum cuvantul meu este indreptat spre femei. 0 fe··
meie oarecare are 0 haina de matase hnpodobita cu aur,
~i 0 strange in paturi, 0 invale~te in panzuri, 0 pastreaza
cu ingrijire, tremura de frica pentru ea, ~i n'o intrebuin-
taz:!1, fie ca poate a murit, s m di a ramas vaduva, sau
ca de~i nu s'ar intampla nimic din acestea, ea totu!?i te-.
malldu-se ca sa n'o strice intrebuintflnd-o des, sa lipse-
~te pe sine, sau ca se Jjpse~te crutand-o. Po ate di 0 va
da alteia? Dara nici aceasta nu este sigur, ~i chiar de
iar da-o, ~i aceea tot a~a va face. $i daca ar . scotoci
cineva prin case, ar gasi cele mai muIte haine ~i altele
de prisos in cea mai mare · cinste, !?i ingrijite ca ni~te
stapftni. C:1 nu Ie intrebuinteaza intr'una, ci temandu-se
de molii :;;i de alte ganganii care Ie strica, Ie pastreaza
in mirodenii ~i aromate, ne dand' voie tuturor de a se
Invrednici de vederea lor, ci numai ea de multe ori Ie
a!?aza Impreunacu barbatul ei. $i atunci, spune-mi, te
rog: oare nu cu drept cuvftnta numit aceasta Pavel ido-
lolatrie' ~i lacomie? Ca pre cat a cinste dau ido101atrii ido-
IiI or, tot pe atata !?i asemenea femei dau hainelor ~i au-
r:!1riiior lor.
Pftna c'ftnd oare yom rascoli noroiul? Pana cand yom
fi lipiti de 1ut ~i caramida? Ca precum Ebreii munceau
imp:1ratu)ui Egiptului, a~a ~i noi muncim diavolului, ~i
suntem batuti cu bice cu mult mai grozave. Ca pre cat
sufletul este mai bun de cat trupu), pe atat ~i ingrijirea
noastra de suRet este mai superioara decM hainele,
pentru care ne muncirn in fie care . zi, tremlirand ~i In-
grijindu-ne de ele. Dara daca amvoi sa suspinam, dadi
- 253-
am voi sa Indreptam pnVlrea catra Dumnezeu el va tri-
o ,
mIte noua nu pe Moisi, nici pe Aaron, ci pre Cuv~ntul
s:!1u ~i umiiinta ceruta, iarc\ acesta venind ~i st:!1p!oind
sufietelenoastre, ne va slobozi din acea amar:!1 robie ne
v~ scoat~ pre noidin Egipet, din aceatngrijiren~folo­
sltoare ~l incarcata de 0 munca zadarnica 0 - din aceia
robie, zic, care nu are nici \ un folos. Ca ,a~eia cand au
ie!?it din Egipet, chiar aunlrii de au luat eu dftn ?ii, a fost
ca plata lucrului lor, in timp ce noi nu vom lua nimic.
$i fie ca sa nu luam nimic! - caci ~i npi luam nu aurarii
ci relele Egiptului, p:!1catele ~i pedepsele. '
S:!1 ne deprindem, deci, de a ne folosi de ceia ce este
trebuitor, sa ne deprindem de a asculta de dojane. A-
ceasta este datoria unui cre~tin. Sa dispretuim hainele cele
impodobite cu aunlrii, sa. dispretuim banii, ca sa nu dis-
pretuim mantuirea noastra sufleteasca. Sa dispretuim banii,
ca nu cumva sa dispretuim suRetul, fiindca acesta este
care va fi pedepsit, acesta va fi osandit, Hainele ~i ave- '
rile ramftn aici, in timp ce suRetul merge acolo. De ce
dara te sbuciumi pe sine-ti, !?i nu simte~ti? Acestea Ie
zic catre cei zgarciti. Bine este tnsa de a "pune ~i eelor
asuprit i : « suferiti cu curaj asuprelele ce va vin, caci asu-
pritorii vo~tri singuri, se doboara pre sine, iara nu pre
voi. Pe voi va lipsese de bani, iar" dan~ii sunt lipsit i de
dragostea ~i ajutorul lui Dumnezeu,-~i dnd cineva este
lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, de ar fi imbracat cu
toate bogatiile pamantului, totu~i este mai sarae de cat
totLsaracii, precum ~i cel ce este s:!1rac de toate, daca
are dragostea ~i ajutorul )ui Dumnezeu, mai bogat de
cat toti este. <Domnul ma va pa~te zice, !i nimic nu-mi.
va lipsi" (Ps. 22, 1). Spune-mi, te rog: claea ai a yea un
barbat mare ~i minunat, jubindu-te foarte mult !?i ingri-
jindu-se de tine, !?i daca ai !?ti ca el va tr\ii intr'una ~i
nuse va sfar!?i inaintea ta, ~i ti-ar da totul cu cea mai
mare placere, ca sa te bucuri de ele ca de ale tale, oare
al voi s:1 mai stapanel?ti ceva? $i daca ai pier de . totul
chiar, el insa ar trai, oare nu te-ai credea mai bogata
de cftti toti pentru aceasta? De ce dar:!1 te jale~ti? C,a
nu al bani? Danl inchipue-t1 ca sa luat de la tine.
cauza pac.atelor. Ca poate ai pierdut averea? Dara
 .- 254 -
ai ca~tigat ,dragostea lui Dumnezeu: «Dara, zici tu, cum
am ca~tjgat-o»? «Pentru ee mai bine nu suferi/i stram-
bdtatea »" zice;' ~i« tntru ·toate mul/dmi/i, ea aeeasta este
voia lui Dumnezezp (1. Cor. 6, 7. 1. Thes. 5, 18). A mai
spns inca: «Ferici/i eeisaraci ell duhul ». Gande~te-te deci,
de dUi dragoste te bucuri" , ~i dovede!?te aceasta prin
fapte. Un lucru se cere dela noi j acela adeca de a mul-
tami lui Dumnezeu pentru toate, ~i atunci toate Ie vom
avea cu prisosinta. De pilda : ai pietdut zeci de mii" de
litre de aur j ei bine! multam'e !?tede indata lui Dumne-
zeu, ~i lndoit ai ca~tigat prin ace a voce ~i multamire.
Cad spune~ mi: cand ferice~ti tu pe lob? Atunci cand
avea atatea ~i atatea, camHi, atatea turmede oi ~i de boi,
sau ca atunci cand a slobozit acea voce «Domnul a dat,
Domnul a luat, jie numele Domnului bineeuviintat » (10 b 1,
21)? Caci ~i diavolul de aceia tocmai ne aduce paguba,
nu numai ca sa ne rapeasca banii, -- caci ~tie t:!l ca aceasta
nu ·este nimic, - cica prin aceasta sa ne siIeasca de a
spune vr'o blasfemie contra lui Dumnezeu. Tot al?a ~i cu
fericitul lob, nu numai la aceia tindeaca sa-l saraciasca,
, ci sa-l sileasdi de a blestema pe Dumnezeu. Caci dupa
ce I-a saracit de toate averile, prive~te ce ii spune prin
femeie : «Zi un euvant cdtrd Domnul, ~i mori » (Ibid. 2,9),
- de ~i o! necuratule, l·ai saracit de totul. «Dara, zice,
nu la aceasta m'am gandit, caci prin ca.te am facut, nu
mi-al?i fi ajuns scopul; ci eu m'ain incercat de a-I saraci
'de ajutorul lui Dumnezeu; de aceia l· am saracit ~i de
averi. Aceasta 0 voiesc, iara averea nu este nimic, l?i
daca nu mi-a~i ajunge scopul, nu numai ca nu-l voiu ne-
dreptati cu nimic, ci inca el se va folosi ».
Ai vazut ca ~tia ~i demonul acela videan, dta pa-
guha i ar fi cauzat? Dc aceia 11 ~i vezi cum mrejel?te
videnia prin femeie. Auzi~i, voi barbatilor, cari avetI te-
mei indragostite de bani, !iii care va silesc de a blestema
pe Dumnezeu;aduce~i-va aminte de lob. Dara sa vedem
- daca crede~i - $i marea lui blandeta, !?i cum i-a tn-
chis gura :« Pentru ee, zice, ,ea 0 muiere din cele fara de
minte ai grdil? De am {ucd cde bune din mana Domnu-
lUi, sa nu rabdiim ~i cele rale~ (Ibid. 2, 10). Cu adeva-
rat ca cstricd pre obiceiurile cele bune vorbelt celerdle.)
- 255 -
(I. Cor. .15, 33), in totdeauna de sigur, dara mai cu sea-
rna in suparari l?i nenorociri, dnd ceice indeamna la
rele, au putere. Ca daca dela ~ine sufletuf este aplecat
spre desnadajduire, dara tnca ca.nd mai este ~icine sa~l
sfa.tuiasca la aceasta? Nu oare este tnpins spre pdipastie?
Mare bun este femeia, iubitilor,dara !?i mare rau in
acelal?i timp. Prive~te' acum pe unde a incercat necuratul
s a sparga zidul eel puternic. Fiindca nu I-a imputinat d-
tn~i de putin p:erderea averei, ~i nici ea i-a ea~unat vr-o
paguba mare aeeasta, ci inca in zadar s-a incereat de al
barfi, zicand: «lard numai de te va binecuvanta in rata ..
(Ibid. 1, 11 ). Ai vazut la ce a tintit necuratul, pentru
care a ~i inarmat pe femeie contra lui? Ai v;'!lzut la ce
a tins el? Dara nimie nu i s-a intarnplat din aceasta vie-
lenie. Deci, dad\. ~i noi suferim cu mu1tamire necazurile,
Ie v0T- d~tiga l?i acelea, ~i daca nu Ie-ani ea~tiga, totul?i
plata este mare. Cand lob a luptat eu barbatie, i-a dat
Dumnezeu l?i averi; dnd a aratat diavolului ea nu pen-
tru averi lob il slave!?te, atunci i-a dat l?i averi. Astfel
este Dumnezeu; ~and vede ca noi nu suntem pironiti a~a
zicand de cele pamante~ti, atunci ni da ~i acestea. Cand
fie vede ca preferam cele duhovnice~ti, atunci ni da , ~i
cele trupe~ti; mai 'naint~ nu ne Ie da, ea riu cum-va Sa
smulgem pe eele duhovniee~ti. Crutandu-ne pre noi, nu
ne da eele trupel?ti, ea ~i fara de voea noastra sa ne de-
parteze de ele. «Nu, ziei tu; daca a~i primi acestea, tmi
implinesc pofta, !?i mai mult i-a~i rnultami ~ . Minte~ti, o!
ornule, caci atunci mai ales ai fi trandav. «Dara atunci ,
zici, cum de da averi multora » ? ~i cum se poate inve-
dera aceasta, ca el Ii da? «Dara cine Ii da, daea nue}...
Rapirea ~i zgarcenia lor. c$i cum ingaduie, ' zici, dea se
petrece astfel de lucruri»? Precum ing aduie de a se pe-
trece si omoruri ~i siluiri , l?i talharii. «Dara, zici tu, ee
vei spune de eeice au clironomisit de la parinti averi
inearcate de pacate? Cum Ii ingaduie Dumnezeu de a se
bucura de ele .. ? Precum tngaduie ~i pe hoti, ~i pe cri-
minali, ~i pe ceilalti talhari, fiindca nu este acum timp
de judecata, ei timp de vieata buna l?i fara de prihana.
Dupre curnam mai spus 1;)i alta data, 0 spun ~i acum:
ca mai mare osandci vor loa aceia eari ehiar ~i dupa ce
 - 256-
s'au bueurat de atatea bucurii niei _~i'a nu s-au f<lcut maL
buni. $i nu to~i " vor fi pedepsi~i la fel, eiuniia cari ~i
dupa binefaeerile primite au ramas rai, vor fi pedepsiti
I
mai mlllt, iara eei ee traese in saracie, mai putin.
$i cum ea aceasta este adevarat, asculta ee spune lui
David: «Au -nu Ii-am dat lie toate aLe Domnului tdu . ..
deci, pentru ce ai urgisit cuvanfuL DomnuLui, ca sd laci
-ri!u intru ochii lui». (II Imp. 12,8)? Cand dara vezi pe
un tanar care fara osteneala a mOl?tenit averi de la pa-
" rintii sai, ~i totul?i sa tavalel?te in pacate, sa ~tii bine ea
pedeapsa lui se va mari inca mai mult. A~a dara sa nu
invidiem pe uniiaea aee~tiia, ci pre eei Ce au mo~tenit
dela parinti virtutea, adeea eei ee au mo~tenit bogatie
duhovnieeasea.. «Vai, ziee, alor a se ndddjduesc intru
puterea Lor, Ji intru mul/imea bogd/iei lor se fdle.fc.'!> (Ps.
48, 7), ~i iara~i: «Fericili cei ce se tem de Domnub (lb.
127, 1). Dintre cari aee~tiiavoie~ti a fi? spune-mf. Oe
sigur ca dintre eei fericiti. Pe ace~tiia deci, urmeaza-i}
iara nu pe aceia, ca astfel sa ne bueuram ~i .de bunurile
hotara.te lor. Carora fie ea eu . totii sa ne " invrednicim
. .J ,
prin harul l?i filantropia Domnului nostru Iisus Christos,
ea impreuna cu Tatal ~i eu "Sf. Duh se cade slava, sta-
panirea ~i cinstea, acum ~i pururea ~i tn vecii vecilor.
Amin.
OMILIA XXI
«Aducefi-va dara aminte' de zilele cele mai dinainte,
intru care luminandu-va, multa luptd de patimi ali rab-
dat. Deoparte cu ocari ~i cu ndcazuri priveala facandu-vd,
tara pe de alta partaJi fdcandu-va celor ce vietuiesc a~a.
Pentru ca ali fi patimit impreund cu lega"turile" mele, #
jafuire de averite voastre cu bucurie ati primit, Jtiind cd
veti avea vo; avulie in ceruri mai buna."i statatoar~.»
(Cap. 10, 32-" 34). . tristator; tnsa eu mult mai trist e cand faptul se petreee
Doftorii cei iSCllsiti, dupa ce au facnt rana adanca, ~i
prinaceasta au marit durerile, la urma mangaind pe bol-
navi Ie lini!?te~te ~i Ie alineaza sufletul, fara a mai adaoga
257
vr- 0 taetura, ci chiar l?i ran a Hicuta 0 leaga cu doftoril
potrivite, ~i in stare de a disparea durerile. Tot a"~a a
facut l?i Pavel, eaci zguduind sufletul lor, ~i inspaiman-
tandu-i eu gheena, ~i incredintandu-i ea eel ce dispretu-
ie~te harul lui Dumnezeu va fi numai de cat pedepsit,
iara aeeasta dovede~te eu legile lui Moisi, prin care se
invedereaza. di vor fi nimiciti ~i ea vor fi pedepsiti mai
mult, la orma pecetluie~te cele spuse eu alte marturii, si
zice: «lnf1'icor~al este de a cadea in mana lui Dumneze~
celui viu». Apoi ca nu. cumva prin multa groaza sa fad
a se imputina sufletele lor, Ii mangaie en laude :;;i cu
rugaciuni, zicand: «Aduceti-va aminte de zilele cele mai
dinainte intru care luminandu-va, mult(Z, lupta de patimi
ali .rabdat». l\fare este maogaerea prin amintirea faptelor;
caci tot cel ce se apuca de Iucru, ,in trecerea tinipului
trebuie a progresa. Este ea ~i cum ar fi zis: «Cand ati
lntrat in cre~tinism, cand ati intrat in randul 'ucenicilor,
ati aratat atata barbatie, atata buna- vointa, iara acurn de
loc». ,Cel ce indeamna, mai cu sarna dela cele ale lor
proprii indeamna. $i n'a spus simplu «lupta de patimi»
ci «mutta IUpM de patimi ali rabdat». Nici n'a spus de
ispite, ci «lupta de patimi »- eeia ee este 0 mare lauda.
Apoi Ie in9ira in parte, intinzand Yorba, ~i aducandu-le
mare lauda. Cum? «Deoparte cu ocari ~i Clt nacazuri pri-
veala fdcandu-vd», zice. In adevar ca mare lucru este ocara,
eaci este in stare de a vata.ma sufletul si de a intuneea
judeeata omului, caci asculta ce spune Pr~rocul: «Fdcutu-
s' au lacramile mele mie pana ziua Ji noaptea, cand mi' se
zicea mie in toate zilelg:· unde e$te Dumnezeul tdu». (Ps.
41, 3)? ;;i iara9i: «De m' ar fi ocarit vrajmaJul a~i ji
rabdat». (lb. 54, 13). De oarece neamul nostru omenesc
<:;ste iubitor de slava de~arta, de aceia u~or se vatama
de ocari. $i n'a spus de ocari la intamplare, ci pune
yorba prin intindere multa, zicand: «priveald facandu-vd».
Cand cineva este ocarit in patru ochi, este de sigur 1n-
inaintea tuturor. Caci 'gande~te-te bine cat rau se petre-
cea cU,dan~ii: se despartise de umilinta iudaidi, intrase
1ntr'0 vieata mai buna, dispretuise bbiceiurile parinte~ti,
iara acurn suferiau rale chiar din partea prietenilor, ~i nu
17
 - 258 ~ -
aveau nici un ajutor. «Nu am a spune, zice numai ca at i
patimit toate_acestea, ~i ca le-ati suferit cu curaj, ci inca
ca v'ati ~i bueurat foarte». Aeeasta 0 a invederat, zieand:
~parta~i facandu-va alor ce vieluiesc a~a pentru cd ali fi '
patimit impreund cu legiiturile mefe » , punand ~i pe apos-
toli la mijloc. «Nu numai ca nu v'ati ru~inat de eei deo-
potriva cu voi, ei inca y' ati faeut parta~i ~i altora eari
au patimit a~a » . \ Aceasta este ~i ca 0 mangaiere de par-
tea lui. N'a spus: «suteriti neeazurile mete, sunteti par-
ta~i cn mine », ci simplu: ' «ali ~i patimit imfreund cu le-
gdturile mele » Ai vazut ea el spune de dan sui ~i de eei-
lalti legati? «AstfeI, zice,legaturile voi nti le -ati eonside-
rat ca legaturi, ci ca ni~te luptatori voinici ati stat, caci
nu numai ea n-ati avut , nevoe de mangaere in necazurile
voastre, ci inca v-ati faeut voi mangaere altora.
« $i jefuira de averile voastre cu bucurie ali primit».
Vai! cat de mare este puterea credintei. Apoi mai 'dE-
parte pune ~i cauza, indemnandu-i nu numai la lupte, ci
~i la aceia de a nu se cHitina in eredinp. c Ati suferit,
zi'ee, ca sa vi se rapiasca averile, vazand eu oehii vo~tri.
Ceia ee nu era de fata, voi priveati ca cum ar fi fost
de fata, ceia e dovada unei eredinte sincere, care ati ~i
dovedit-o prin fapte,. A rapi, era la fel cu viol,enta ce-
lor ce rapiau, ~i nimeni n-ar fi putut sa-i impedice; a~a
ca pan a acum inca nu este inv~derat aeeasta, di adeca
pentru credinta ati nlbdat rapirea averilor voastre, - de
~i dealtlel ~i aeeasta este invederat. Caci ~i aceasta s-ar
fi "putut, ca sa n:.l fiti jefuiti, claea nu ati fi ere.zut. Voi
insa ati faent eeia ee e eu mult mai principal, dici ati
sufefit toate acestea cu bucurie, ceia ee este in totul apos-
tolic ~i vrednic de acele suflete voiniee, care se bucurau
pe eand erau batute. «Se intorceau, zice, bucurandu-se
de/a fata soborului, ca pentru numele lui lisus S-{tu invred-
nicit a se necinsti» (Fapt. apost. 5, 41). Dara eel ee su-
fere eu bucurie, dovede~te di. are 0 .plata oare-eare, un
folos, iara niei-de· cat paguba. A poi chiar ~i expresiunea
«ali primU') invedereaza nlbdarea lor de buna voe, di
adeca «ati fost rapiti, ati fost furati, zice, ~i ati primit,
nu v-ati impotrivih. ' «$tiind ca aveli voi avulie in ceruri
259-
mai buna ~i statdtoare», In loc de « sigura, iara nu stri-
cacioasa ca cea de aid ».
Mai departe apoi laudandu-i, zice: «Nu lepada/i dara
indrdz1Z:ala voastrd, care are mare rasplatire» (Vers. 35).
Ce Sput? A~a dara el n-a zis: «ati lepadat indrazneala
voastra, !?i iara~i ati ca~tigat-o » ca nu eumva sa se des-
curajeze, ei 0 avetiaceasta, si1 nu 0 lepadati, ceia ce ii
intarea ~i-i insufieta mai mult. «0 aveti zice; ceia ce a
fost leplldat, are ri.evoie de 0 munca mare spre a fi reca~­
tigat, in timp ce eu ceia ce deja stapanim, nu tot a~a
ne muncim, ca sa nu 0 pt-rdem». ' Galatenilor, ins a eu
totul din contra Ii' scrie: «Iubifii met, zice, pre cari ia1'a-
~i cu durere vd nasc, fJdnd ce ' se va inchipui Ch1'istos ' in-
tru v.0i » (Gal. 4, 19), ~i cu drept euvAnt, caci ace~tiia
cazuse cu mult mai pre jos, ~i deci era nevoe ~i de cu-
vant mai 1ntepator. Ace~tia erau mai mici de suflet, ~i
de aceia aveau nevoie de 0 do{torie mai puternic~. «Nu
lepadati, zice, indrazneala voastra», a;;a ea dan~ii aveau
mare indrazneala catra Dumnezeu. «Care are, zice, mare
raspldtire~. Ce este aceasta? Adeca atunci levom lua,
1?i deci daca sunt ale viitorului, apoi nu trebuie ale celuta
aiei. Apoi, ca nu cumva sa zica cineva: <data ca noi am
avut ~i ca am pierdut» de aceia i-a apueat mai inainte,
!?i numai ca n-a spus: «daca ~titi ca to ceruri aveti 0
avere mai mare, nu cautati aici nimic; aveti nevoie de
rabdare numai, iara nici de cum de a adaoga tnea la
lupta voastra; aveti nevoie de a sta in ceia ce aveti, ~i
sa nu lepadati ceia ee stapaniti. Nimic alta nu va trebuie,
ci numai ca sa stati, precum ati stat; ca ajungand la
sfar~it, sa ca~tiga~i fagaduinta, precum ~i zice: «Cd ave/i
trebuin/d de rdbdare, r.a voia lui Dumnezeu fdcand, sa
lua/i fagdduin/a.» «De un singurlucru aveti nevoie; aceia
adeca ca sa a~teptati, iara nu ca sa va luptati din nou.
Ati ajuns chiar la insa~i incoronarea voastra zice; ati Sl,l-
ferit toate luptele; ea de pilda legaturilc, scarbele ~i 'ne-
cazurile, averile voastre au fost rapite. De-ci ce? Ati ajuns
pana la a fi fncum,mati; ei bine! aceasta numai sel 0 mai
rabdati: tntarzierea cununei. O! maretia mangaerei. Ca ~i
cum arzice cine va eatra un luptator care a rapus pe
tot;. r.~rp. nil ::lrp. nir.i 11n ~nt::luoni~t, r.~rp. J1rmp~7. :1 ~ fi
 - 260
~
lncununat ~i nu poate a~tepta timpul dnd vine eel ee
incununeaza ~i pune eununa. A~a este de nerabdator, in
eat ca voie~te a ie~i ~i a fugi, ea unul ee nu mai poate
rabda setea ~i dorul de cununa».
Acea~ta lasand ~i apostolu\ a se intelege, ce spune ?
<: Cd in pufin oare-ce) eel ce este sd vind, va veni, # nu
va zdbovi .. (Vers. 36). Apoi ca sa nu zidi: , «dara dnd
va veni)}? iata ca Ii mar.gaie eu s'criptura, caei l?i ex pre-
si.unea: «mai aproape esle noud manjuirea acum» (Rom.
13, 11) ce 0 spune aiurea, ii mangaie pe dan!?ii, ca fiind
putin timpul ce... lipse~te. lara aeeasta n-o spune de la
sine, ci de 1a sfintele scripturi. Dadl ;;i de a a~tepta, nu
putina este plata. . atunci Pavel. Deci ~i ooi Ie spunem acestea catra cei
«lard drejJtul din eredin/d va fi viu, # de se va lndoi,
nu va binevoi sujletul melt in;tru ddnsub (Vers 38.) 'Mare
este rna ngaierea, c;\nd ii arata cineva ca pe uniia ce au
avut toa te succesele, ~i cand din pricina unei mici tran-
davii au pierdut totu1 «lard noi nu suntem ai indoirei
spre peire, ci ai credintei spre caftigarea sujletului» (Vers.
39).
«lard credin{a este adeverire celor ndddjduite, dovedire
a lucrurilor celor nevdzute, cd intru acestea sunt mdrturi-
si{i ui dedemult't> (Cap. 11, 1,2). , Vai! Ce fel de cu-
vinte a intrebuintat zicand: «dovedire a lucrurilor. celor
nevdzute» , dici in adevar este dovedire a celor nesigure.
«Oeci dara credinta .este privireaacelor ce nu sunt inca
invederate,' zice, ~i cele nevazute due pe om la insa~i
cuno~tinta celor vazute. A~a dara nici in cele vazute nu este
ingaduit de a riu crede, ~i nid iara~i nu poate fi credinta,
dadl cineva din cde vazute nu se convinge despre cele
nevazute. Fiindca cele de domeniul credintei se par a fi
neexistente, apoi credinta Ii da oare-cum existenta,sau
mai bine zis nu ]i . da, ci aeeasta este in insa~i existenta
lor. De pilda: invierea nua venit inca, :;;i nici ca este
in ipostas, adeca fin fiinta, totu~i, insa speranta aim.:.
plantat-o in sufletul nostru. Aceas-ta este «dovedirea lucru~
rilor nevdzute». Oed daca este dovedirea ceIor nevazute,
de voiti a Ie vedea, ca astlel sa cadeti din credinta 1?i
din '~eeia de a fi drepti, .daca eel drept traie~te din ere-
dint;).. A~ dara dadi voi, zice, voiti a Ie vedea acestea,
- 261-
apoinu mai sunteti eredincio~i. V'ati · muncit, zice, v'ati
ostenit, v'ati luptat, ~i eu 0 spun aeeasta j dcci nu cau-
tati a avea aid totul, ci a!?teptati, ciici aeeasta este cre-
dintii» .
1) Acestea sunt spuse Ebreilor, insii sfatul este eomun
~i multorc. din cei adunati aiei. Cum ~i in ee fel? Sunt
spuse zie, celor mici de sufiet, celor ee se imputineaza
eu u~urinta, ciiei dnd v11d pe eei rai progresand, iara
d~m~ii dand inapoi, se tulbur:i, se neeajese, se nemu1ta-
mesc; ca,nd dorese pedeapsa a'celera, razbunarea, sau
dnd tn tine a~teapta plata pentru ostenelele lor. « Cd
incd pu/in orice, eel ce este sd vind va veni» - li-a zis
trand.avi, zicandu-li: este pedeapsa ~i numai de cat ca va
'veni j cele ale invierei sunt la u~a. «~i de unde se inve-
dereazaaceasta»? ziei tu. Nu voi spune de la Proroci,
~i nu numai eatre cre~tini imi este indreptata v~rba acum,
ci chiar Elin de ar ti, ,eu totu~i cu eel mai mare curaj
li voi da dovezi, ~i-l voi invata. Cum aceasta? Asculta.
Multe au prezis Christos, ~i daea uoe1e nu s'au indepli-
nit, oici pe acestea sa nu Ie erezi j iara daca toate s'au
tndeplinit, de ce te indoie~ti de eele ramase a se tnde-
plini ? .
Dara pentru ca S'a fac lucrul mai invederat, eu voi aduce
exemple. A spus Christos ea Ierusalimul va cildea tntr' 0
captivitate de a~a fel, di nici-odata nu se va mai ridica,
~i prorociea aceasta s'a indeplinit intocmai (Luca 19, 44).
A spus ca va fi atunci scarba !?i durere mare, ceia ce
s'a indeplinit. A spus d propoveduirea evangheliei se
va intinde preeum se intinde firul de mu~tar semanat,
iara aeeasta 0 vedem pe tieearezi petreeandu-se.. A spus
ca cei ce lasa · pe tata, ~i pe mama, pe frati ~i surori,
vor avea ~i tata ~i Il)amii (Mateu 13, 2 Math. 24, 21.
Luca 13, 19. Math. 19, 29), iarii aceasta 0 vedem trans-
formata in fapta. A spus ca «in fume neeazuri ve{i avea,
ci mdraznifi, eu am biruit lumea't> (loan 16, 33), adeca
«nimeni din voi nu va scapa de aces tea », iara aceasta
I) Partea moralif.. CMra cei mid de sullet, ca sa nu se tulbure cand cei rai
progresaza iara cei buni dau indarat, nid sa condamne sau sa eritice eu
asp rime. (Veron).
 262
o vedem petreca.ndu-se prin fapte. A spus ca nici portile
iadului nu vor birui biserica cre~tina, fiind ehiar pri-
I
gonita, ~i ca nirneni nu va putea stinge propoveduirea
evangheliei, iara experienta de toate zilele ni marturise~te
prin fapte adevarul prorociei. De ~i vorbind el, atunci,
se pareau foarte tndoelnice, fiindca erau numai vorbe, l?i
inca nu se daduse , dovada eelor gtaite. , De aceia eu mult
mai vrednice <,ie credinta sunt astazi. A spus ca atunci
ca.nd se va propovedui evangheJia la toate neamurile, va
veni ~i sfar~ituL lata dadl ca ne gasim ajun;;i spre sfar~it,
caci la eea mai mare parte din lume s'a vrstit cllvantul
adevarului (Math~ 24, 14); deci a sosit sfar~itul. Sa ne
infrico;;em iubitilor! Cac: ce? s(fune-mi: tu te ' ingrije~ti
de sfar~itul lumei? Dara acest sfar~it este aproape, ~i
daca viata fie-dlruia este aproape, apoi cu atat mai mult
sraqitu1. "Ca zile/e ani/or nOJtri, zice, inltu danfii ;eapte-
zeci de ani, iara de va Ii in putereopt-zeci de ani » (Ps.
89, 10). , zici tu, ci acela a grait» Dara daca tu nu ai fi vorbit,
Apioape este deci ziua judeditii, iubitilor. Sa ne tnfri-
co~am , dara macar a~EI. «Fratele n1t izbdve;te, au izbavi-
va omz4t» CPs. 48, 8)? Mult ne vom di' acolo, insa intru
moarte nimeni nu ·se va marturisi; de aceia si zice: <sa
intampin/im lata lui mtru marturisire », adeca venirea lui.
Ceia ce noi facem aici numai, are putere, iara acolo ca-
tu;;i de putin. Daca cineva ne-ar pune pentru un timp
scurt ch iar, intr'un cuptor infierbantat, oare n'am face
totul spre a fi scapati, fie ca ar trebui sa dam bani, sau
sa primim a fi robi? Cati bunaoara cazand in niscareva
boli grozave, n'ar' fi gata d ,:; a da totul spre a fi sca-
pati, daca ar fi ' v~rba' de alegere? Ded daca 0 boala
scurta ~i .inca ne tulbura pe noi atat de mult aici, ce
vorn face ~colo, cand nu vom avea ni'ci un folos de po-
cainta? De cate rele nu suntem acum tncarcati, ;;i totu;;i
nu simtirn? Ne man cam unii pre altii nedreptatindu ne,
invinovatindu-ne, defaimandu-ne" fiind mu;;cati a;;a zieand
de slava aproapelui nostru. ~i pri.ve~te grozavie: cand
voie;;te cineva sa sap<:; groapa aproapelui, zice: <<iata ce
a spus cut are de tine! Dumnezeu sa ma ierte! 0 spun
din auzite, nu rna cerceta ». Dan\ atunci ne ce spui, daca
nu crezi? De ce graie;;ti, ;;i de ce dai ca adevarat eeia ce
- 263 -.
,',
numai se zice? De ce impra~tii v~rba ne- fiind nimic ade-
varat} Tu chiar nu crezi, ~i rogi p e Dumnezeu sa te ierte
daca vorbe~ti j ei! apoi atunci nuvorbi, 'IJBl si vei fi
scapat de orice teama de raspundere. . ,
Nu ~fiu cum de a patruns boala aceasta tn omenire.
Am devenit flediri (r.p),6u..pot ,"(8"(OVu..p.EV), nimic nu ramane
in sufletul nostru. Asculta ce spune un filosof oare-care,
lndemnand ~i gr~l.ind: <, AuzZ/-ai cuvant? Sd nzoarii in
tine j indriiznefte, ca nu te va spargo, # iardfi: «A
auzit , vorba cel neb un, Ji s-a chinuit ca fem eia ce na[te in
(ata pruncului » (Sirah 19, 10. 11). Suntem gata tot-dea-
una de a acuza, suntem preglHiti in ori-ce timp de a 1n-
vinovati. Chiar daca, nu ni s-ar ca~una alt rau, aceasta
numai ar fi de ajuns a ne pierde ;;i a ne duce in gheena,
aceasta ne impresoara de mii de rele. $i ca sa afli ca
este aila, asculta ce spune Prorocul: «Sezand imjotriva
fratelui tau, zice, ai c1evetit» (Ps. 49, 21). «Dara nu eu,
altul n-ar. fi auzit, sau ;;i de ar fi auzit, n· ai fi fost tu
cauza pacatuIui. Trebuie de a dosi ~i a acoperi defectele
aproapelui, pe cand tu Ie trambitezi sub pretext de iu-
bire de adevar. Nu e~ti acuzator, ci fleoncanitor, barfi-
tor, neb un. Prive~tecate rele izvorasc de aicL Manii pe
Dumnczeu. Nu auzI ce spune Pavel de ' femeile vaduve ?
«Nu numai cd se invaf(i a Ii (ara de lucru, unzbland din
casa in casd, # 1ZU nunzai (ara de lucru, ci Ji li'mbute, is-
coditoare, graind cele ce nu se cado (1. Timot. 5, 13),
zice. Astfel ca chiar ~i atunci cand crezi cele vorbite con-
tra fratelui tau, nici atunci nu trebuie a grai, daca nu
cumva ehiar ;;i tu nu ai crezut. Oare ale tale Ie cercetezi
din toate partile ?Te tem'i ca vor fi cercetate de Dum-
nezeu? Teme-te, deci, 'ca nu cumva sa fii cercetat ~i pen-
tru barfiri. Aici nu poti zice ca sa nu te cerceteze Dum-
nezeu pentru barfiri ;;i fleoncaneli, caci lucrul este a~a.
De ce ai impra~tiat vorba? De ce ai marit raul? A-
ceasta ne pierde pe noi, de aceia zice Christos: «Nu ju-
decati, ca sa nu lip judecatt» (Math. 7, 1). Dara nici 0
v~rba nu facem noi de aceasta, nu ne cuminte~te nici
cele spuse de acel Fariseu. Acela cel putin a spus un
lucru adevarat, ca «eu nu sun! ca acest vanze; » (Luca 18,
 - 264 -
11), ~i de~i a spus fara sa auda cineva, totu~i a fost
condamnat. Apoi dadi e1 a fost condamnat spuna~d a-
devarul, .'?i fara sa auda cineva, dara inca cei ce griHese
lueruri pe care nici dan~ii poate ca nu Ie erede ~i pe
care Ie impra~tie pretutindeni, ca ~i femeile fleoncanitoare,
ce diu nu vor suferi? ' cele ce se vad. Prin credi1Jta , mai multa jerifa Ave! decat
Sa punem dara u~a ~i zil.vor gure], cae; de la fleon -
d.neli izvorase mii de rete, preeurn case stricate, prietenii
rupte !?i aite mii de paeate. Nu eerceta, deci pe aproa-
pele tau, omule! Dara poate ca e~ti guraliv, poate d'i ai
aeest cusur? Ei! atunci vorbeste de cele ale tale lui Dum-
nezeu cat de mult, ~i atunci 'cusllful tau nu se va mai
numi cusur, ci 0 calitate buna. Vorbe~te de cele ale tale
d\.tre prieteni, ditre cei mai prieteni ai tai, zit: catre
cei buni ~i drepti, ~i ace~tia se vor ruga lui Dumnezeu
pentru iertarea pacatelor tale. Daea tu spni de cele ale
altora, nu te folose~ti cu nimic, nu ca~tigi nimic; ci inca
pierzi, in timp ee 'dad!. 1i vor. qti sUipanului de ale talc,
ai mare plata. «Zis-am, marturisi-'l'oi asupra rnea lara de
legea mea Domnului, fi tu ai lasat paganatatea inimei
mele» (Ps. 31, 6). Voie~ti a judeea ? Judeca eele ale tale.
Nimeni nu te va Jnvinovati, daca te eondamni singur.
Te invinovate~te insa daca nn te condamni, daca nu te
infruntezi pe sine-ti, daca nu'ti condamni nesirntirea tao
Ai vazut pe cutare maniat ~i infuriat, sau !?i alt-ceva fa-
dnd? Gande~te- te in data la cele' ale taie, ~i atunei nu-}
vei con damna pe aeela eu asprime, in acela~i timp ~i tu
te vei u~ura de greutatea paeatelor tate. Daca infelul
acesta vom regula vieata noastra, dad in felul acesta
vom d'.luta a vietui, dadi ne condamnam pre noi in!?i-ne,
de sigur ea nu vom paeatui mult, ci inca vom face multe
bunuri, fiind blajini !?i eumpatati, ~i ne vom bueura de
toate bun uri Ie fagaduite eelor ee iubesc pe Dumnezeu.
Carora fie a ne invrednici cu totii, prin charul ~i filan-
tropia Domnului nostru Iisus . Christos, caruia impreu~a
cu Tatal ~i eu Sf. Duh se cade siava, cinst.ea ~i stapa-
nirea, aeum ~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin.
- 265 -'
OMILIA XXII
«Princredin{a pricepem ca s'au intemeiat vea ;urile cu
cuvantul lui Dumnezeu, de s' au Idcltt din cele 1tevdzute,
Cain a adus lui Dumnezeu, pentnJ, care a fost marturisit
cd a fost drept, marturisind Dzmmezeu de darurile lui, ~i
printr' aceia 1Jlurind inca graie!te». (Cap. 11, 3, 4).
Cele ale credintei au nevoie de un suflet tanar !?i voinic,
care covar~a~te to ate cele simtitoare, ~i care trece peste
slabicilJnea rationamentelor omene~ti. Ca nu e ell putinta
all mintrelea de a deveni cineva eredineios, dadi nu se
va ridica mai presus de obiceiul ob~tesc. Deci, fiindca !?'i
sufletele Ebreilor erau slabite, ineepand dela credinta, iara
mai apoi prin faptele, voiu sa zic prin pat.imile lor, prin
nacazurile lor se imputinau ~i se clatinau in eredinta,' Pfi-
ve~te cum dela aeestea toernai .ii mangaie, zieand: «Adu-
celi-va aminte de zilele cele mai dinainte», dupa aceia Ii
amintqte de Sfanta scriptura care zice: «Dreptul din
credin/a va Ii viu». (Avae. 2, 4),. iara mai la urma Ii
vorbe~te eu rationamente, zica.nd : «lara credin/a este ade-
verire a celor nadajduite, dovedire a lucrurilor celor ne~
vdzute». Acurn el i~i spune euvantul Ineepand cu strii-
mo~ii cu aeei mari ~i miounati barbati, ~i num<!-i ca nu
spune: «Daca acolo unde toate bunurileli erau la inda-
mana, ~i toti s'au mantuit prin credinp, apoi eu atat mai
mult noi:t, - caei 'Gand sufletul gasc~te vr 'un , tovara~ in
eele ee'l preocupa, se lini~te~te pare-ca, ~i resufia. Aeeasta
se petreee ~i eu credinta; aceasta se poate vedea ~i in
necazuri ~i suparari, preeum zice chiar ~i aiurea: «Ca sa
ma mangaiu imjreuna cu ' voiprin credin/a cea dimpreuna
a voastrd Ji a mea». (Rom. 1, 12). Neamul nostru ome-
ne: c este foarte necredincios, ~i nu se poate nadajdui in
sine, ba se teme chiar de cele ee crede ca are, $i se
ingrije!?te foarte mult de parerea eelor multi. Deci, ee face
Pavel? Ii mangaie pre dan~ii aduca.ndu-Ie ca exemplu pe
strarno~ii lor, iara mai inainte de dan~ii, ii mangaie prin
cele ee sunt in cugetul tuturor. Fiindca pe atunei credinta
era defaimataea ceva ce nu se poate ' dovedi, ba chiar
 266 -
ca 0 in~elaciune, de aceia arata ca cele mai multe actiuni
ale omului se reu~esc prin credinta, iara nici de cum
prin rationamente; ~i cum oare 0 dovede~te aeeasta?
spune'mi. «Prin credinta, zice, pricepem ca s' au £ntemeiat
veacurile cu cuvantullui Dumnezeu». Este invederat, zice,
ca Dumnezeu a f<kut din cele ce nu erau, pe cele ce
sunt, din cele ce nu se vedeau, pe cele ce v:ld 1 din cele
ce ! nu existau, cele ce exista. ~i de unde se invedereaza
ca Ie a facut numai cu cuvantul, - cad rationamentul
om~nesc nu poate sa'~i imagineze a~a ceva, ba tnea din
contra, ca numai din cele V3zute sunt cele cese vild?
Deaceia filosofii mai cu sarna ziceauca nimic nu poate
fi din ceiace nu exista, fiindca erau trupe~ti, ~i nimic nu
ingaduiau credinfei. Se prindeau insa ~i dan~ii ,in vorba,
dnd spuneau de ceva mare~i minunat, ~i atunci 0 In-
gaduiau credintei j - de pilda,· ca Dumnezeu este fara
inceput ~i nenascut, taci min tea nu poatesa priceapa
altmintrelea. Dadi acum tu prive~te marea lor nebunie,
dnd zic ca Dumnezeu este fara inceput, de~i faptul a-
cesta este cu mult mai minunat decat ea el a faeut cele
ee se vad din eele ce nu erau. Caci in adevar, a spune
ca Dumnezeu este Jara ineeput liii nenaseut, este cu mult
mai minllnat decat a spuneea a facut lumea din nimic,-
fiindca aici sunt multe decrezut, ca de pilda ca luerol
facut are inceput, ca a fost fi:icut, etc. pe cand acolo a
spune ca este nenascut, ca nu are inceput, di nu are
timp, toate aeestea zie, oare nu au, trebuinta de credint a !
Spune'mi. Dara apostolul n'a spus a~a,' ci ceia ce era mai
putin. Nu pune inainte nici un rationament, caci n'a fost
nimeni fata dnd a f<kut acestea, a~a ca priceperea este
luerol eredintei.
Pentru care ~i zice : «Prin credinta pricepem». D.ara
ce pricerem prin credinta? spune'mi. Cii nu din eeJe va-
zute sau faeut eele ee se vad, caci aeeasta este a cre-
dintei. Dupa ee in fine a spus de eele comune la urma
face vorba $i de persoane,punand mai intai pe acel bar-
bat care este siavit ~i cinstit de lumea intreaga, ~i fiindca
a facut aceasta pnnand in comparatiune 0 suta ~i dona
s~te din asemenea persoane, la urma ca,nd a vazut ca
pumarul este mie ca eantitate, ziee: «carore· nu era lumea
- 267-
vrednica» (Cap. 11, 38), Dara prive5te pe cinepun'e el
intfli: pe cel ce a patimit rau, ~i inca de la frateie sau,
care cu nimie nn fusese nedreptatit, ~i care it ura toemai
pentru ca acela era iubit de Dumnezeu. Patima aceasta
deci (ste proprie ~i Ehrcilor, dupre cum zice: «cdci ace-
lea# ati patimit ~ivoi de La cei de un neam cu voi» (1.
Thes. 2, 14), cu care ocazie arata ca 1?i dan~ii suot in-
vidio~i ~i urati de cei ai lor. Avel a cinstit pe Dumne-
zeu, 1?i a murit pentru eel pe care l.,a cinstit, ~i nu s-a
bueurat de ioviere. Buna Yointa lui era invederata ~i ceia
ce depindeau de dausul; au fost facute, pe dnd cele din
partea lui Dumnezeu ioca nu i se acordase. Prin expre-
siunea «in-t/a multd» , de aici, el intelege jertfa tea cin-
stita, cea stralucita, cea necesara, «~i' nu put em spune,
zice l ea n-a fost primitaj a fost primita, insa a zis lui
Cain: «De ai Ii adus drept, # ai Ii impartit drept, . n-ai
Ii pacatuit.» (Faeere 4, 7), - prin urmare A vel a adns
drept, ~i drept a 1?i impartit. ~i cu toate acestea in schimb
ce plata a luat? . A fost omorit prin mana fratelui sau,
~i pedeapsa pe care a primit-o tatiil sau, pentru paeat
aeea pedeapsa, zic, a primit-o tocmai el eel intai, care a
adus cea intai jertfa, ce a multumit pe Dumnezeu, el care
a patimit atatea reie, ~i inca dela fratele sau, ~i cel tntai.
~i aceste suecese le- a avut A vel, fara sa-1?i aiba pri-
virea atintita in vr~-o parte j cad spre cine qr fi privit
el cinstind atat de mult pe Dumnezeu? Spre tatal sau,
sau spre maica sa? Dara aceia tocmai ca nednstise pe
Dumnezeu, in schimbul binefacerilor primite de la el.
Poate ca spre fratele Sall? Dara ~i aeesta il necinstise.
A~a cil binele el 1- a descqperit prin sine insu~i. Si acel ce
a fost vrednic de atata cinste, ce a patimit? A fost uds.
Dupa aceia pune ~i alta lauda, zicand: «Pentru care a
lost marturisit ca a lost drept, marturisind; Dumnezeu d~
darurile Lui, fi print! aceia murind inca grae#e». Dara
.cum oare a mai fost marturisit de drept ~i in ait
mod? Se zice ell. pogorandu-se foc din eer, a mistuit
jertfele. tn loe de «Ji a caldat Dumnezeu spre Avel ~i spu
darulile lui». eodicul Sirian are «Ji le-a mistuit (ocuZ,.
Deci, Dumhezeu care ~i prin vorbe, 1?i prin fapte a mar-
turisit pentru dreptul A vel, ~i l:..a vazut cum it ucidea
 - 268-
fratele sau penfru dc1nsul, nu i-a luat apararea,ci l-a · lasat.
. «Nu tot a~a insa se petrece cn voi, zice ; . caci cum
s-ar putea aeeasta cu voi cari aveti 1?i pe Proroci, :;;i
exemple, 1?i mii de mangaieri, mii de semne ~i minuni
petrecute » ? A~a ca aceia a fost credinta adevarata. Caci
ce minuni a vazut el, ca sa creada ca este raspJa ta a
faptelor bune ? Oare n-a ales el yirtutea numCl.i prin cre-
dinta ? Dara ce insamna expresiunea «!i prhztr' acda mu-
rind inca grdie;te» ? Pentru .ca nu cumva sa-i aduca· in
desnadajduire, apoi apostolul arata ca Avel a primit in
parte rasplaUi. Cum a,? a? «Mare este, zice, considuati u-
nea lui, «ca murind inca graie!lo, adeca. ca. de ~i 1_a
ucis pre el, totu~i n-a putut ueide sIava!?i pomenirea lui. ·
N a murit acela, prin urmare nid voi nu veti muri.}) Caci
eli eat cineva patime~te mai grozave, cu atMa ~i slava ii
este mai mare. Cumgraie~te inea ? Apoi aeesta este sem":
nul, ca vie~uie~te ~i acum, ca este eautat de toti cil este
admirat, ea este fericit de toti, ead eel ce tndeamna ~i
pre altii de a fi drepti, aeela graie~te inca. Nu atata fo10-
se~te vqrba: pecat patima aeeluia. Precum cerial singur vor-
be~te celui cel prive!?te, tot a~a ~i Avel vorbe~te fiind
pomenit. De s-ar fi propoveduit pe sine singur, ~i de ar
fi avut mii de limbi, ~i de ar fi trait cat de mult, totu~i
nu at fi fost at at de minunat ~i admirat ca acum. Adeca,
ca nu trec acestea nepedepsite ge Dumnezeu, ~i cum
s-ar lotampla.
«Prin credin(a Enoh s-a mulal ca sa nu vaza mom·tea,
~i nu s-a ajlat, pentru ca l-a mu.lal pre el Dumnezeu, ca
mai 'nainlt de 1Jlutarea lui a fost miirturisit, ca a bine-
placut lui Dunznezeu: $i lara de credin/a nu esle Cl~ pu-
linta a bine placea lui Dumnezeu, ca lrebuie cel ce se a-
propie de D umnezeu sa creaza cum ca esle, ~i celor ce'l
cauta pre dansul este datator de plata» (Vers. 5. 6}.
Acesta a aratat inca ~i 0 mai mare credinta de cat Avel.
$i de ce? Caci de ~i faptul s-a petre cut in urma ace1uia,
tot:J~i cele intamplate cu acela erau de ajuos a'l departa
de calea cea dreapta. Cum? Apoi el n'a zis catra sine
insu~i, ca multi al~ii: « ~i ce {olos am sa am de aiei? Ca
Dumnezeu a prev3.zut ca Avel va fi ueis, fiindca a zis
l~i C~in: -« ai pacd.luit, sa nu m~i adaogi incii ».*) A fost
elO,s ttt de Avel, ~l cu to ate acestea nu I-a apihab, Dara
niei. aceastaou I-a facut lene~, ~i n-a zis: ce folos a~i'
avea de osteneJele ~i primejdiile la care m-a~i expun e ?
Avel a ciostit pe Dumnezeu, ~i totU!;;i Dumnezeu nu J-a
aparat. Deci, ce folos are eel ee fuge de p edeapsa lui
Cain? Cu ce s-ar putea folosi? Sa ne inchipuim inca ca
el ia 0 pedeapsa grea; ei ! dara ce este aceasta fata d e
cel .ueis? Nimic din toate acestea n-a spus, niei n-~ cu-
getat, ci to ate aeestea eovar~indu-le, el ~tia bine, ca daca
este Dumnezeu, numai de cat , ea este ~i rasplata, de ~i
inca nu ~tia nimic despre inviere. .
Deci, dadl cei ce tnca nu ~tiau nimic des pre invicre,
!;)i totu~i cele de aici Ie au vazut eu totul din contra, !?i
au bine p1acut atat de mult lui Dumnezeu, cu cat mai
mult noi ? Aceia nu ~tiau niei despre inviere, oici exem~
pIe nu v~zuse. Deci tocmai aceasta l·a facut ea sa bine
pla.ca lui Dumnezeu, de ~i cu nimic ou, se bucurase, fiind-
ca ~tia ca el este rasplatitor al faptelor bune. «Cum? zici
tu; lui Avel i a rasplatit oare»? A~a dara rationameotele
omene~ti una . pun inainte, iara credinta alta, ~i contrara
ehiar eelor ce se vad. «Deci daca voi, ziee, vedeti ca
aiei. nu va bucurati cu nimic, nu va tulburati. »
Dara oare cum s'a mutat Enoh prin credinta ? Apo! a
bine placea a fost cauza muUirei, iara credinta ,cauza ca
a bineplacut lui Dumnezeu. Dara daca nu ~tia ca va pri-
mt rasplata, cum de bineplacea lu) Dumnezeu? « $i .lara
de credin/a nu este cu pulin/a a bineplacea lui Dumnezeu»
(Vers. 6) zice. A~a ca daca cineva crede ca este Dum-
nezeu ~i rasplata, va avea recompensa. De aici dara vine
a binepl~cea lui Dumnezeu. «Ca trebue cel ce se apropie
de Dumnezeu sa creada cum ca esie» ziee, ian'! nu ce
anume este. «Cum ca es/~'I> are nevoie de credinta, ;;i nu
de rationamente omene~ti, pe eand «ce anume este»
poate fi supus rationamentelor noastre; sau ca dadl el
este rasp1a.titor, aceasta · are nevoe de credinta, ~i nicide-
cum de rationamente. Cum ar fi cu putinta de a cerne
. *) In. editiu~ea noast~a obi~nuita, textus receptus, nu este aceasta expre-
slU!le, CI . numal: _"De al fi adus drept ~i ai fi impiirtit dre}t, IZ-ai fi piiditlUt;
tacl,' la tIne se va I"toarce .•
 - 27b-
cu rationamentele noastre cele ~le esentei,' ad;di. ale
fiintei lui Dumnezeu? Caci ce ratlOna~~nt a~ fi m stare
de a ajunge pana la a cunoa~te insu~mle lUl pumne;leu.
Dniia zic ca toate cele existente se gasese 171 se poarta
Incoae~ ~i ineolo in mod automat. Ai vazut deci! ca .dac~ ,
nu credem, apoi nu numai ideea de ras~lata, Cl ch.lar. ~l
aeeia despre .existenta IGi Dumnezeu, pIer toate ~1 d!s-
par dinaintea noastra? . ,
Multi intreaba un de .s'a. ~ut~t E,noh, ;>i ~e c~ s a m~tat,
l7i de ee nici dansul ~l mel Ih~ n au. ~unt, ~l~adl mea
t.raiese, cum traiesc, unde tralesc ~l m ce fel. Dara ,e
de prisos de a Ie cerceta acestea. Cum c~ ac.esta sa
mutat, iara acela s'a inaltat, au spus scnptunIe; .da.ra
unde anume sunt, ~i tn ce fel se gase.sc, nu spun .mmle,
fiindca scripturile nu .spun nimic mal mult, dec.at cele
trebuitoare. Faptul aeesta, zie, despre ~utarea lUI Enoh,
s'a petrecut, ea astfel dela Inceput chtar s~f1.et.ul , om~­
nesc sa capete speranta de omorarea mortu, ~l de m-
mieirea tiraniei diavole~ti, ~i ca moartea va fi . dpusa.
S'a mutat Enoh nu mort, ci «ca sd nu va~d moarte.a~.
De aeeia a ~i spus di. viu fiind s'a mutat, ~l ca a bme-
placut lui Dumnezeu. Dupre CUl~ un ta~a oa.recare. ~me­
nintand pe fiul sau, voie~te de slgur ca :medla~ sao: lerte
l7i sa inlature amenintarea, tnsa s~arUl~~te 171 a~._~apta
inca spre a-I vedea cumintindu-se, ~l deci I.asa tn plc.lOare
amenintarea, tot a~a ~i Dumne~eu, vor~tnd a~a zl~and
omene~te, nu a mai a~teptat, Cl dela mc.eput•. c?lar a
aratat d'i moartea a fost desfiintata. Mal inta.1 l~sa a
Iasat ca moartea sa fie, voind prin aeeasta de a tnfneo~a
pe tata prin fiu. Caei in adevar voind a arata ~a hota~
rirea luata este sigura, . n'a supus deoda~a numal p~ eel
dli pedepsei, ci chiar ~i pe cel ce a blllep.la.cut ~U1, pe
Avel zic )·a supus pedepsei, ope acel fenclt, ~l. dupa
aceasta de'i1data a mutat pe Enoh. Nici n~ I-a Invlat pe
ace1a ca sa .nu se Ineurajeze 'dela inceput, lara pe .aeesta
I-a ~utat de viu, cu alte cuvinte ~rin A v~I ~. tnfnco~at~
iara prin Enoh Insufl.a in oamem zeInI ~l ravna de a-I
bineplacea·l A~a ca cei ce zie. ~a toate se dest~~ur~ ~?­
v
mod automat, ~i nu a~teaptantCl 0 raspla:a, vca ~1 Ehnu,
de ~igur ca nu bine plac lui Dumnezeu, lara celor ee-l
271
cauta, prin fapte ~l prin cuno~tinta el este rasplatitor
drept.
) Deci, daca avem rasplcHitor al faptelornoastre, sa
fa~em t?tul ca sanu ramanfm lipsiti de rasplata virtu-
t:l , dici. a trece c~ . vedere asemenea rasplata, ~i a 0
dlspretUl, este vreo01C de mii de lacrami, caei precum
eelor ce-l cauta pre d · devine rasplatitor, a~a ~i celor ce
ri.u-I cauta devine contrarul, adeca pc depsitor». Cdutati,
zlce, ~i veti ajla». (Math. 7, 7). $i cum oarl:: am putea
afl.a pe Domnul? Gande~te-te cu c5ta greutate se gase~te
a.urul. «hz ziua ndcazului melt pre Domnul am cdutat,
Zlce, cu manele mele 1'{oaptea inaintea lUi, ~i nu 1JZ-am
amdgit) (Ps. 76, 2), adeca cil precum cautam Iucrul per-
dut, a$a sa caulam pre Dumnezeu. Oare nu avem min-
te~ atintita spre ceia ce eautam? Oare nu intrebam pre
tot!? Oar~ nu fae.em calatorii indeJungate? Oare nu faga-
dmm bam? De ptlda, fie · perdut un copil at nostru' ei
bine! ce nu am face? Cc1te tari ~i mari oare nu am ~co­
toci cautandu-I.? Oare nu am pune pe al doilea plan banii,
sau caseIe, sau totul in fine, in schimbul afiarei lui? lara
dad. 11 gasim, il imbrati~am l?i nu-l mai parasim. Cand
noi cautam ceva, facem totul spre a afl.a lucrul dorit.
Apoi cu cat mai mult trebue a face aceasta fiind yorba
de Dumnezeu? Dupre cum cautam ceva din' cde trebui~
toare, tot a~a - daca nu ~i mai rnult- trebue a' cauta
pre Dumnezeu.
De cat, fiindca suntem slabi ~i neputincio~i, cauta pe
Dumnezeu macar pe atata, pre cat cauti pe copilul sau
banii taL Oare nu faci calatorii pentru aceasta? Oare n-ai
calato~it .nici-odata pentru bani? $i n-ai facut totul pen-
tru atl aJunge scopul? Oare nu te-ai incurajatcand i-~i .
gasit? «Cduta/i, zice, !i ve/i ajla •. Cele. cautate au 'ne-
voie de multa grija, mai ales eand e yorba de Dumne-
zeu, cad mari sunt piedieele, multe sunt cele ce intune-
c<1, multe sunt ~i cele ce acop<1r a~a zieand simt'irea noas"-
tra. Ca precum soarele este vazut, l?i sta in mijlocul tutu-
ror eelor de fat a , ~i nu avem nevoie de al cauta, iar<1
') Partea 1Horaia. Despre rugaciunea staruitoare, ~i d. noi trebue it ne
lIu5trage dela ccle pamlnte~ti. (Veron).

dad ne iogropam tntr'o prapastie adanca., av~m nevoie
de multa osteneala ~pre a-I vedea, fie chtar ca am f~ce
totul j tot a;;a ?i aici, cand ne-am afuQ~a in prapast1~a
poftelorcelor rele, cand ne °lngropam ;;1. ne afundam In
intunereeu1 patimilor ?i a faptelor lume?t!, dea~ea putem
privi, deabea putem ridica privirea, d eabea z.anm. Cel ee
A
oeste afundat intr'o groapa adanca, eu cat pnve?te In sus,
eu atata se apropie de soare.
S a lepadam deci de °la noi pulberea c~ ne im.~resoat:a~
sa impra?tiem negura ce ne aeopere, diel este aeasa .?I
nu ne lasa de a vedea inainte. «Dara eum se l~pra?tle,
0
zice, acea3bl negura»? Dadi. v0Ill. atrage s~re ~Ol raze~e
soarelui drepUitii. «Rzdicarea manelor mel: !ertja ~e s~ra »
(Ps. 140, 2), zice. Odata cu manile sa ndlcam 1?1 mmt~~
in sus- voi eei initiati in dogmele n6astre ere~tme !?t1t~
ee voiu sa spun j poate ea ?titi ce voiu sa v~rb~s~ ;;1
intrezariti oehiar eeia ce las a se intelege. Sandlcam
deci mj~tea sus la inaltime. Am eunoscut eu multi o.a-
meni, aproape legati de P~H~ant, cari ~n~indeau m~nIle
mai mult de cat trebuia, I?I nemultumltl ca nu 11 era
eu putinta inca de a se ridiea .tn sus, l?i a se ru?a
astfel eu buna vointa. Astfel vOlesc eu a v~ afla. m-
totdeauna, iara daca nu intotdeauna, eel put~n m.at d~
multe-ori sau dad! nu de multeori, eel putm ?l mal
rar fie i~ rugaciunele de dimineata, fie in eele d.e sara.
Spune'mi te rog: nu poti sa inti~zi poate .manI~e? In-
tinde-t i voint a , l?i pe cat voie~ti intmde~o chlar pana l~
cer iara de cumva voe?ti a te atinge ?' de el, ~au dac~
sui~du-te in sus ai voi sa umbli, iti este eu putmt a , cael
mintea noastra este mai u?oara ?i mai sprintena de cat
orice paserc zburatoare. $i cand ia put ere ?~ de la Duhul
Sfant vai! eat de grabnica este, cat de lUte, cum pe
toate'le examineaza de jur-imprejur, ?i ~um n.u am~te?~e
?i nici nu cade jos. Astfel de aripi sa nI f.aunm, ?l pnn
transe1e yom putea sa trecetn 1n L.bor nOl~nul fmtune-
0
lor aeestei vieti. Ce1e mai iuti dintre pasenle. zburatoare
in clipeala ochiului zboara pe deasupra muntllor: pe dea-
supra vailor paduroase, pe deasupra st~nc~lor ~1 a ma-
rilor fara vre-o vatamare. Astfel este ~l mmtea noastra,
cae/' cand ea zboara, dnd se departeaza de cele pam an-
- 273-
te?ti, nimic n 0 poate impiedeea, tuturor este superioara,
pana ~i sagetilor eel or aseu~ite ale diavolului. Nu este
atat de sprinten diavolul ea sa poata ajunge la tn.1itimea
~i, ei Ia~a la 0 parte sagetile -- dici este neru;;inat; - nu
lzbute~te de sigur, ba inca sageata se intoarce spre dan-
s~l, ~i inca nu cum s-ar intampla, ci ehiar in capul lui,
fimdca tot ceia ce este azvarlit de dan sui trebl1ie numai
decat a se intoarce asupra sa. Ca precum sageata arun-
eata de om love!?te paserea, sau zidul, sau lemnul, sau
haina, sau ca taie aerul, tot a?a ~i sageata diavolului
trebuie numai de cat de a lovi, iara da.:;a nu love:;;te pe
cel oehit, atunci fara indoiala c3.love~te pe cel ce a aruncat-o.
Cum ea daca noi nu suntem raniti, iad diavolul fara
indoiala este ranit, 0 putem afla din muite locuri ale sf.
scripturi. De pilda a uneltit contra lui lob, nu l'a ranit
insa, ci s'a ranit pe sine singur. A uneltit contra lui Pavel,
tnscl nu l'a putut rani, ci s'a ranit singur. Peste tot se
intampla a?a, peste tot se poate vedea aceasta, daea
suntem eu bagare de sarna. Cand el va lovi, se va lovi
osingur; cu atat mai mult inca cand intarindu-ne ?i inar-
mandu-ne contra lui cu pavaza credintei j ne yom gasi in
siguranta, ca sa devenim neinvin~i.
Sageata a diavolului este pofta cea rea ~i vaHim~toare.
Ea este patima, ~i mai cu sarna foc ?i flacclra, care nl-
pe~te, arde ~i nimice~te, tnsa noi eu indelunga 'rabdare
?i cn ingaduinta 0 putem stinge. Precum farul tnro~it tn
f?c cand este bagat in apa, nimice?te puterea focului, tot
a?a :;;i patima eazand asupra celui ce are rabdare, Cll ni-
mic nu-1 vatama ba inca 11 folose:;;te, :;;i el mai mult se
stapane~te. Nimic nu este egal cu indelunga rabdare. eel
ce indelung rabda, nici-odata nu poate fi dispretuit, ci
dupre cum trupurile cele vanjoase nu pot fi lovite, tot
a?a ~i asHel de sufiete, care sunt mai pre sus de sageti.
Cel ce tndelung rabda este atat de inalt, incat ca nu'l
poate ajunge sageata ca sa-l raniasca. Cand diavolul se
0
infuriaza, tu ride, tnsa sa rizi nu pe fata, ca sa nu se
infurieze, ci rizi tn sine-ti. Caci :;;i copiii cei mici dnd ne
lovesc cu manie, noi, ca cum ne-am apara, rid em. Cand
tu vei ride, lntre tine ?i dan sui va ii atata deosebire, pe
cata este intre copil ~i barbat, iara daca te tnfuriezi, atunci
Ii
 274
- 275-
. ' .. e infurieaza sunt mai pro~ti
ai devenit copll, dl.c! c.el ce s " A d cineva se incrunHi top, «tenuzndu-se a facut corabia ». De sigur cil rationa-
d At .. Spune'mt te rog, Cdn
eCd COpll.. . .' . ide atunci copilul ? <!. Omut mentul omenesc niniic din acestea nu a nascocit, caci se
dare U:1 copll infunat, oare nu : / le''''ciune ian'l eel /oarte
! It -bd -tor este cu mare zn e r , iosurau doad ~i semaritau, aerulera curat, semoe !.nsa
ce, mu ra a P 14 30) zice Aceasta tnt e - nu erau, !$i totu~i el (Noe) s'a temut. «Prin credi1z/a, zice,
fricos este ndntdept". (rov. , , astf~l sa ne invred- craspuns luand Noe de acele care inca nu erau vdzute,
. deci sa 0 urmam, ca
Iepemne mare" . a i tru Christos Iisus, temandu-se a /acut cor£lbie spre mantuirea casei salo.
nicim buniW1tilor eelor fa,gadUlte nou , Tn tal c;:j eu Sfantul
Domnul nostru, caruia impreun~ ~u a ,. . Cum? «Prin care a osandit lumea». I-a aratat aici pe
Dub se cade s\ava,stapftnirea ~l cmstea aeum ~l pururea dan~ii vrednici de osaoda \1aca nid prin facerea corabiei
~i tn vecii vecilor. Amin. nu s'au cumintit. «$i drepta/ii,zice, cei dupa credin/a
s' au /acut mo.stenitorh> , adeca ca din aceasta s'a aratat
drept, c;1 a crezut lui Dumuezeu. Ca aceasta este cu ade-
varat a unui suflet curat, care nu pune la indoiala nici
OMILIA XXIII uoul din cuvintele sale, ca necf('!d:nta care face cu totul
din contra. Credinta tnsa este invederat di lucreaza drep-
I A d Noe de acele care inca tatea. Ca precum noi am fost pu~i in euno~tinta de gheeoa
{( Prin credin/d raspuns uan _ t rabie s"'re mantuirea
- t t mandu-se a facu co r d a~a ~i acela. De~i rideau atunci de dan suI, de ~i'l luau
nu erau vazu e, e A

casei sale, prin care a osan t um ,

d 't 1 ea fi dreptafei cei u-
7) in batae de joc, el totu~i nimic nu lua in bagare de
d' ta s' au facut mo}teniton. (Cap. 11 I ' sama, ci continua eu lucrul corabiei.
cr~ ~1
•

pre zn . _ . . ras uns luand Noe» I duprecum «Prin credinta eel ce s-a chemat Abraam au ascultal de
c Przn credzn/a, Zlce, . P venirea lui zicea: «In a iefit La locul care era sa-l ia intru mOltenire, !i a ie#t
Fiul lui Dumnezeu vorbmd despre _ . . (Luca 17 26
nqtiind unde merge. Prin credinta a mers Abraam la pa-
~e s~ zns~stolul Ie-a amintit prin aceia~i ase-
M A rau ~i se marttau» , "
zilele lui mantul fagaduinfei, ca la un pamant strain, in corturi 10-
27) .. De ace~a ~l A~ I Enoh a fost dat ca un exem- cuind cu Isaac Ii cu Iacob, cu cei dimpreuna moftenitori
manare, caCI exem~ U cu cftnd eel dat cu Noe e un ai aceleia,ri /agaduin/e» (Vers. 8. 9). Caci pe cine vazuse
plu numai. de credm~~, t~e Aceasta este adevarata man- el, spune'mi, ca sa -I imiteze? Tata Elin avea, ';;i idolo-
exemplu ;;1 de necre m t . ai eei ce cred se gasesc latro, pe proroci nu-i auzise, ~i nu ;;tia unde mergea.
g~iere ~i indem?are~ ~and t~:nd i cei ce nu cred pati- Fiindca spre aee;;tiia priveau cei ce crezuse .dintre Iudei,
tn stare buna. ~l fenc~ta, c zice? !Prin credin/d raspun~ ca uniia ee se bucurase de muIte bunatati, apoi aposto-
mesc contranul. Cac! ce _
S· sa zica «raspunr uan » .
I Ad;> Adeca fiindu'!
I luI arata ca nimeni dintre dao~ii n-au dobtindit nimic
luli.lld». , 1 ee va . . d' . te Prin aceasta exprfsiune i ,
tot au ramas fara plata, ;;i ca nimeni n'a primit recom-
prezis, spunftndu-I-se ma~ mam . i zice aiurea: «$i era pensa. Abraam a ie;;it din tara ~i din casa parinteasea,
apostolul tntelege pr:r?ta;A ~recun;a~ nu vaza moartea» .... ~i a ie~it fara sa ~tie unde se duce. $i ce este de mi-
lui jagadait de. pu ~ SID,an . c~. zicea lui Dumnezeescul rare daca ~i el, ~i samanta lui au loeuit in felul acesta?
2 26) ;;1 lara~;a' c ecz ce t
~
L fa '
(ue. , .' ' . . )' Ai vazut egalitatea Dubului S nf! Ca vaztind ea fagaduinta nu se impIine~te, dftn~ii nu au
raspuns ... (Rom. 11, 4 , a de adeca precum Dumnezet cazut in piroteala, caci zisese: « Voiu da lie pamantttl
Ca. precum Dumnez~u ,r spun i Duhul Sfant. $i d( a cesta , ,ri semin/ei tale» (Fa cere 12, 7) A vazut pe nul
Tatc11 in~tiintaza mat dtnamte , a~a ~ a. rate d
ce oare a grait Apostolul a~a? Pentru ca s
. te 0 descoperire dumnezeeasca (XP"1JtL· d tL
:.no 6S) sau vietuind ca bejanar, sub corturi, cum ~i nepotul sau
iara~i s a vazut locuind pe pamtiot strain, ;;i totu~i nu
prorocl3 es t 'ce I adeca e po s-a tulburat de loe.
of. De ace/Cd ce inca Inu erau vazu n, Z!
v

eu Abraam deci s-au petre cut a~a, de oare ce dupa


276
aceasta urma ca sa se implineasca fagaduint a data se-
mint ei sale, de~i chiar 9i catre dan suI s-a fo:t zis: «c~
tie !i semintei tale », ~i nu «prin seminta. t,a, tie» , Cl «tre
si semintei tale ~, - ~i cu toate acestea mel el, mel Isaac,
~lici lacoh nu s-au bueurat de fagaduint~L Caei unul a
slujit eu plata, ceHUalt a fost alungat, iar~ el a ca~ut ,a~a
zicand d e teama, 9i pe unele Ie-a luat pnn razbOl, lara
pe altele de sigur ea le-ar fi ~ier~ut? dad\. nu ~r '~ avut
ajut orul lui Dumnezeu, De aeela ~l Zlce: «Cu eet dm pre~
una mostenitori ai aeeleea!i jagiiduinte», adeea nu numal
el sing~r, dara 9i mo~tenitorii lui. Dupa aeeia ap~i a
adaos tnca ceva mai lamurit de cat eele spuse, zlcand:
«Frin credinta aeestiia toti au murit neluand (agiiduintele »
(V~rs . 13), Doua lucruri su~t demne de cerceta,t aici:
cum se face ca. ,d upa ce mal SUS spune di: «Prtn, ere-
dintd Enoh s'a mutat, ea sd nu vaza moartea» lao urm~
zice ca: «Prin eredintd toti aeejtiia au muri!» , 91 apol
iara~i zicand: 7u/zulnd fdgaduintele» mai sus arata ea
Noe'? a luat plata mantuirea casei lui, ~i ea Enoh s-a mu-
tat iara. ca Avel tnea 9i dupa ce a murit, graie~te, 9i ea
Abra2,m au mers' 1a pamantul fagaduintei, ~i 1a urma
spune dl: «Prin ctedintd aee#ia toti all, ' murit neluand
fiigdduintele» ? Deci ce este aici? ~i ee vrea sa spuna el?
Este necesar de a dez!ega pe eea dintai, :;;i dupa aeeia pe
a doua. «Prin credintd aee!tiia ta(i au murit» zice. Dara
expn:siunea «toti» de aici este pusa nu ea cum ~u ' ~uri~
eu tot ii , ci ca exceptand pe acela (~noh), t?tl cella1t 1
au murit, pe carii ii 9tim ca sunt mort l . Cat pnve~te pen-
tru expresiunea «neluand fdgiiduintele») aceastaest~ ade-
v~iTat ca nu aceasta trebuia sa fie fagaduinta data 1m Noe.
De'ci, de care filgaduin~i grae~te el aici? Caci ~saac !?i
lac_ob , au luat fagaduintele pamfmtului; dara eel de p~
langa N oe, A vel ~i Enoh care f~l gaduinti au ,luat? Deel,
sau ca grae~te de ace~ti trei, sau ca de!?l grae~te, de
aee~tja, nu aceasta insa era 'fagaduinta, de a fi admlra~
Avel ~i niei de a se muta Enoh, sau de a se maAnt~~
Noe eu rasa sa, ci to ate aeestea s'au petreeut eu dan~ll
pentru virtu tile lor, au fost eum s'ar zice 0 inainte gus-
tare, 0 incereare, 0 proba a eel or viitoare (jsop.(J.t('J. 8ci 'elv(J.
'~v 't<iw P.SAOVtroV). Caci Dumnezeu ~tiind din inceput ea
- 277 -
nea~u~ nostru. omenesc ,are ne~?e de multa ingaduinta,
apm m acorda nu numal eeJe vlltolre , ci $i eele de aid
cum de pi Ida zicea Chrislos ucenicilor sai: ' {( Tot eel ce-s;
va lasa •casa, salt pe irati, salt pe surori' sau p e tata s~u
J
Pe 1!ll~ma, sauA fe /emeie, sau pe /ii, sau tarinele pel1tru
n.ur:ze e ,meu, znsutlt va lua, $i vial-ta de 'lleci va 1llo/tenh
~1 lara~l « Cautali mai intai impard/ia lui Dutn1zezeu si
dreptatea, ji t~ate acestea se vor adaog e voua » (Math. 19,
29. 6, 33). Al V3ZUt cum toate acestca ni sunt date in
parte chi~r cu pr~~os~nta, c.a astfe! sa nu ne mole~im?
Prec:~m ~IA luptatofll dIn stadLU cari se t ucur~{ de oarecare
tng~lJlre cand se l,upta, tns~ n.u se b~cura de intreaga lini~te,
gasIndu-s~ ~tuncl sub leg!, CI numar dupa,ac(;asta se bucura
de -toata hm~tea, tot a~a ~i Dumnezeu nu ni ingaduie a ne
bucura de t.oate ~unurile aiei. Ni acorda desigur ~i aici, insa
intreaga f<fgadUlnta a rezervat· 0 pentru vii tor. Si cum
ea ,a~a este, 0 a invederat prin deduqiune, ~icand:
«Cz de departe vazandu-le # inchina1Zdu-se lor», Aici
lasa a se intelege ceva tainic, caci arata ca au Juat ' mai
dinainte toate cele ce sunt spuse pentru cele viitoare
pentru inviere, pentru imparatiea lui Dumnezcu l pentr~
toa~e celelalte pe care Christos venind Ie-a propoveduit,
dk! pe acestea Ie nume;;te fagaduinti,' sau ca aceasta
~pun~, ~au di dadi nu Ie-au primit, totu~i increzandu se
In p~lm.lrea lor, all adormit, ~i s'au increzut numai prin
~re?mta. «De defarte vazandu-le» , zice, aratand ca mai
na~nte eu patru generatii, dici dupa acestea au ie~it din
Eg,pet. «$i hzchinandu· so, zice, adeca bUGurandu-se
Atat de incre~dint:ti ,erau ei de acestea, incat ca se ~i
bucurau, !?unand mamte metafora cu eei ce plutesc pe
ma~e: c~n dedep~rte vad ora~eIe cele dorite, , pc care
rna! n~1fi~e d,e a mtra in ele inca ~i·le ins u ~esc prin sa-
lutul tnmls dm departare. 4. Ca a/tepta eetatea care are
temelie,. ,a edreia l1U$ter ~i fdedtor este D ltllmeZelt» (Vers.
10). Al vihut eil fxpresiunea «au !uat» este in loc de
au ~rimit prin credintii, s'au 'iu;:;rezut 1n acele faga,Juinte?
Decl, daca a se increde numai, insamn a a lua, atunci
este cu putinta ~i noua de a lua, fiindca de~i ei nu s'au
bucurat de acele fagaduinte, cu to ate a cestea prin dorinta
de ele dan~ii Ie vedeau. '
 - 278-
$i de ce oare sa fie a~a? Pentru ca noi sa ne ru~i­
nam, ca adeca acelora fagl\.duindu-se cele de pe pamant,
dan~ii totu~i nu dadeau nici-o atentillne" ci cautau ceta-
tea cea viitoare, in timp ce noi, de~i Dumnezeu tn tot
felul ni-a vorbit de cetatea de 'iUS, totu~i diutam pe cea
de , jos. Li-a spus lor: "va voi da'voua cele <:lin vieat a
prezenta», dara fiindca a vawt, sau mai bine zis fiindca
dan~ii s'au aratat pre sine vrednici de mai mari bunuri,
apoi atunci nu i a .Hisat de a mai Iua acestea, ci acele
mai mari, vuind a ni arata noua ca au fost vrednici de
mai mari, nevoind a se lega de cele de aici, ca ~i cum
cineva ar fagadui unui copil iotelept lucruri copiHire~ti,
nu spre a Ie lua, ci dovedindu-i filozofia 1mprejurarilor,
l-ar face de a cauta la lucruri mari. Prio aceasta el arata,
ca dan~ii se departau atat de mult de pamant, ineat ca
nu primiau nici chiar cele date. De aeeia deci nepotii
lor primesc, fiindca dao~ii erau vredoici de pamant.
Dara oare ce insamna «cetatea care are temelii'li? Ce?
temeliile cetatii ace~tiia nu sunt temelii? in raport cu
temeliile aeelea de sigur di nu sunt. <A careia mefter
# (acator este Dumnezeu,. Vai! Ce lauda mare se aduce
eetatii aceliea! "Prin credin/a, zice, ~i insafi Sara putere
spre zamisli?-ea semin/ei a luat, ji peste vremea va-rstei a
nascut~ (Vers. 11). Aici a Inceput a Ii insufla mai mult
euraj, de vreme ce se arata mai ,mici de suflet de cat 0
fem·eL:. Dara ar putea zice cineva: «cum prin credinta
Sara a capatat putere de a zamisJi, daca chiar a dis la
auzul acestora}} ? RasuI i-a venit din necredinta, iara frica
din credinta, caci a zice: «Nu am rdn a venit de la
eredinta. Oe aceia deci, fiind alungata a~a zicand necre-
dinta din sufletul ei, in loc a intrat credinta.
"Prin' credin/a, zice, fi imafi Sara p'utere spre zarms-
lirea semill/ei a luat, fi peste vremea vdrstei a nascut» ,
Ce insamna «spre zdmislirea semin/ei'b? Spre primirca 9i
retiner.::a semintei, adcc~ cea 'stearpa ?i moarta spre na~­
tere, a luat putere spre primirea semintei., Vatamarea, ei
era indoita: pe deooarte din eauza timpului, caci imba-
trAnise cu desavar?i;e, iara pe de alta din cauza naturei,
find stearpa.
"Pentru aceia fi dintru unul fi ar:e/a inca mai mort
~ 279
fiind, s' au nascut · ca stelele cerului Cll mul/imea, it ca 1d-
sipul eel jara de numar de pc ldngd mart!'» (Vers. 12).
Nu spune numai ca a nascut, ci inca ca s'a facut muma
a atator urma~i, ea cum nu s'au invrednicit nici pante-
ce1e cele mai produeatoare. «Ca stelele ceru/ui) zice.
?ara cum de Ii numara de mai muIte ori, de f;i spune
10 a[~a parte: ({ Cautd la cer ~i numara stelele, Ji de le
vei putea numaril pre e!e (Facere 15) afa va ji ~i samdnla
ta» ? Adeca ca precum nu se pot numara stelele cerului,
a~a nu se va putea numara nici samanta voastrl1. Sau di
vorbe~te aid prin exageratie, sau ca a spns a?a de eei
ee ii vor sueceda pe dan?ii intr'una. Pe stramo~ii unei
case este eu putinta de a-i numara, ea de pllda cutdre
este fiul cutaruia, iara acesta al cuta:-uia, pe cand aici
nu se poate, de oarece multi mea neamului fiind compa-
rata cu stelele eerului, nu se poate numara. Astfel sunt
fagaduintele lui Dumoezeu. Deei ,das:a cele fagaduite in
parte sunt atat de minunate, atat de paradoxe, atat de
rna rete ?i splendide, ce fel vor fi acelea care sunt date
din prisosinta?
I~ Ce poate fi mai fericit pentru cineva ea tmplinirea
donntelor, ~i mai grozav ea neimplinirea acelor dOrinte ?
\a daca cel alungat din patria sa este eainat de toti,
?l dara pierzarrdu-~i clironomiea este crezut ca cd mai
d.e ,plans. dintre oameni, dara inca eel ce a pier~ut eerul
~l bununle de acolo, de cate lacrami nu este vrednic
oare? Sau mai bine zis nu de laerami, caci plange cin~:va
eand sunt la mijIoc niscareva patimi, de care nu este
acela vinovat; - dara eand cu 'propria lui vointa el este
inv<1luit in rale, nid de lacrami nu mai este vrednic ci
de jalit. Mai eu sarna de jalit, fiindca ?i Domnul no~tru
Iisus Christos a lacramat ~i a jalit Ierusalimul, de~i era
incarcat de necueernieie. Cu adevarat eel suntem vrednici
de mji de jalanii, de mii de plansuri. Daca tntreaga lume
ar avea glas, daca copacii, ~i fiarele cele salbatece, daca
paserile f;i pe~tii, ~i in fine intreaga Iume capatand D'las
ne-ar jali pe noi cei c3.zuti din bunurile ac~lea, inc~t nu
ar putea jali ~i plange dupa vrednicie nenorocirea noastra.
I) Partea morala. Despre fericirea a~teptat1i, :;;i despre dragostea lui Dum-
nezeu, (Veron).
 280 -
C<1ci care anume cuvant, ~i care minte ar putea s~ re-
prezinte fcricirea, mulFimirea, vfselia, slava ~i straluci-
rea aceea? Care cuvant ar putea povesti acea fer. icire ,
de care zice apostolul tn alUiparte : «Cele ce ochiul nu
a vdzut, ~i urechea nu a auzitJ Ii fa inima omului nu s' a
suit" (1. Cor. 2, 9)? N'a spus in mod simplu ca covar-
~e~te mintea omului, dara inca ca nici n'a cugetat vrc-
odata cineva la acelea pe CHe Ie· a pregatit Dumnezeu
ceIor ce-l iubesc pre dansuJ. Fiind deei Dumnezeu pre-
giHitoriul acelor bunuri, oare ce fl"'I vor fi? Ca daca eel
ee ne-a facut deja inceput, nimic necontribuind noi eu
eeva bun, ~i inca ne-a harazit atatea bunuri, ea de pilda
raiul, convorbirea eu dansul, nemurirea ne-a fagaduit,
vieat a fericita ~i Iipsita de griji, - apoi celor ce (;lU facut
at~tea ispravi, eelor ' ce s'a luptat atata ~i au suferit at3o-
tea necazuri pentru dansuJ, ce nu Ii va harazi oare?
Pe Fiul sau eel unul nascut nu 1'a crutat pentru noi;
pe Fiul sau eel adevarat l'a dat mortii pentru noi, carii
ii eram du~mani. Dara daca fiindu-i du~mani, . ~i totu~i
ne· a tnvrednicit devenind prletenii sai ? Ce nu neva da,
dupa ee ne-am tmpacat cu dansul: Bogat fiind foarte,
(' 1 totu~i nepovestit dore~te ~i face totul spre a avea prie-
tenia noastra, iara noi catu~i de putin nu ne sarguim
spre aeeasta, iu.bitilor! $i ce spun eu ca nu ne sarguim,
eaei niei nu voim macar de a ne invredniei de bunata-
tile acelea, pre cum voie~te el? Cum ea el voiqte aeeasta
mai mult decat noi, a dovedit· 0 prin cde ce a facut. Noi
dea bea poate ca dispretuim putin aur pentru noi in~i-ne,
iara el a dat ~i pe Fiul sau pentrQ mfmtuirea noastra.
Sa ne sarguim deci precum trebuia de a avea dragostea
lui Dumnezeu, iubitilor; sa ne bucuram de prietenia lui.
«Voi prie/enii mei sunteli, ziee, de veli lace cele ce grd-
iesc voua» (roan 15, 14). Vai! Pe dU1?manii sai carii se
gaseau departe de dansul, ~i de cari fadl de asemanare
se deosebea prin toate, pe ace~tifa i-a facut prieteni,1?i-i
nume~te prieteni! Dara atunci ce nu am prefera oare de
a face pentru ea sa avem aceasla prietenie? Noi de multe
ori ne ~i primejduim pentru prietenia oamenilor, in timp
ee pentru prietenia lui Dumnezeu nici bani nu ne In·
duram a cheltui. Deci, cele ale noastre sunt vrednice de
~ 281 -
jalit, de Iacrami mnlte ~i de bocct. Am cazut din nadej-
dea noastra, ne-am umilit din inaJtimea noastra, ne-am
anHat nevrednici de cinstea ce ni-a dat·o Dumnezeu, ne-
recunoscatori, ~i dupa toate bin~facerile ne-am aratat ~i
netrtbnici chiar, caei diavolul ne-a dubracat de toate
buniWitile. Noi carii ne··am invrednicit de a deveni fiii,
fratii ~i impreuna' mo~tenitori ai sai, cu nimic nu ne mai
deosebim de du~manii ~i de cei ce'J batjocorcsc pre
dansul.
Dara apoi care ne va fi mangaierEa? EI ne-a chemat
pe noi la ceruri, iara noi ne-am prabu~it in~i-ne In gheena.
Blestemul, minCiuna, talharia ~i preacurviea sunt lmpra-
ytiate pe pc1mant j uniia amestica sangele eu sange, iara
altii fac fapte mai rale decat omoruJ. Multi dintre eei ne-
dreptatiti, multi dintre cei cazuti victima avaritiei, doresc
mii de morti, mai bine deeat a patimi de ac('stea, ~i daca
n'ar avea team a de Dumnezeu, ~i-ar curma zilele. Aces-
tea, deci, nu sunt mai 1 ale decal.. omorul? «Vai mie su-
fle/e, zice tanguindu-se Prorocul, cd a pieri! eel ctectincios
depe tamant, ~i eel ce face drep! intre oameni, nu ester>.
(Miheia 7, 1. 2), acum insa ~i noi ar trebui sa sl rigam
aeeasta pentru noi in~i-ne. Dara voi nu va mi~cati de Ioc
la acest bocet al Prorocului, ba poate ca uniia rid, ~i 0
iau ca un semn rau Apoi tocmai de aceia trebuie a
prelungi phlnsul d suntem atat de smintiti; in eat ca
nici nu ~fm ca suntem a~a, ~i radem, in timp ce ar
trebui sa ofHIm ~i sa plangem. «Se descopere, olllu/e, '
mania lui Dumnezeu din ceriu, peste toatd pdgdnatatea
!i nedreptatea oameni!on (Rom. 1, 18), zice, precum ~i
aiurea iara~i: «Dumnezeu anitat va veniJ Dumnez(ul nos!ru
~i nu va !<icea (Ps. 49, 3), foe inaintea lui va arde, #
imp1'eiurul lui vi/or joarte) , sau ~i aiurea, unde zice
Prorocul: «Cd iatd vine ziua arzand ca un cuptor, fi va
arde pre ei» (MaJahia 4, 1). Aeesteanimeni nu ~i Je
pune in minte, ci 'dispretuie~te mai mult ca pe ni~te
mithuri toate aceste dogme infrico~ate, pe care Ie calca
in picioare. Nu este nici unul care sa asculte, iara cei
ce Ie ridieulizaza ~i'~i bat joc de ele, sunt multi de tot.
Ce sdlpare yom ave a ? Unde vom gasi _mflOtuire? lata
am topit, am pierit ne-am prapadit, ne-am fa.cut dene-,
 - 282
rtlS du~manilor rio~tri, ~i obiect de batjocora Elinilor ~i
demonilor.
Acum diavolul cugeta lucruri mari, se bucura ~ise ve-
sele~te, iara lngerii d.rora suntem incredintati spre paza,
toti sunt ru~inati ~i am;hati. Nimeni nu se tntoarce la
calea cea dreap! a, toate ale noastre Ie consumam fara
vr'un fo10s, iara voua , vi se pare ca noi aiuram. Este
timpul deci ~i acurn de a chema de martor ceriul, ca
nimeni nu asculta, ~i de a marturisi stihiile lumei. «Auzi
cerufe fi ascuftd pdmdntule » (Isaia 1, 2), zice Prorocul, «cd
Domnul a grdit». Da~i m~na de ajutor, deci, celor pierduti,
voi cari niciodata nu v-ati lasat in betii, voi cd sanato~i
ajutati pe cei bolnavi) voi cei ce privighiati, sprijiniti pe
cei ie~iti din minti, pe cd smintiti. Nimeni, va rog, sa
nu crute nimic pentru mtmtuireaprietenului, ~i ctrtarea
sau infruntarea ca un singur tel sa aiba: ' tolosinta lui:
cand fdgurile scutura pe cinEva, chiar ~i slugile au datoria
:;;i dreptul de a'l stapfml. Cf\nd acela, zic, e cuprins de 0
mare fierbinta!a ~j sufletul Ii este . tulburat, sUi de fata
droaia de slug), ~i atunci nimeni nu va sa tina sarna de
legea privitoare la stapani, in damn stapanului.
Sa ne intoarcem din calea cea ratacita, va rog. Lupte
zilnice, s<;:ufundari, mii de pierderi imprejurul nostru, ~i
mania lu1\ Durnnezeu din toate partile ne imp"'esoara.
Noi insa suntem pare ca multamiti, :;;i ne gasim lini~tip.
Toti ne indndem manile spre hrapirea avutului altora, ~i
nimeni spre ajutorarea lor; tot; spre furti~ag, !?i nimeni
spre sprijinirea celui slab. Fiecare se sile~te acum sa-:;;i
inmu1teasca averea :;;i nimeni ca sa ajute pe sarac. Fie care
alearga spre a·~i gramadi bani peste bani, pentru care ?re cea
mai mare grija, nimeni ins a nu se gfmde~te la mantuirea su-
fletului sau. Toti pare ca au 0 singura groaza: (nu cumva,
ii zici, sa devenim saraci». Dara ca sa nu cada in gheena,
nimenl nu tremura, nimeni nu se terne.
Toate acestea, iubitiJor, sunt vrednice de osanda, sunt
vrednic,~ de plans, sunt vrednjce de para. Nu voiam a
spune acestea, dara sunt sil~t de durerea ce 0 sirnt, -
va rog de a rna ierta -:- cad impins de mahnire rna vad
silit de a grai multe, pe care dealmintrelea nu a ~ i voi ale
grai. Rana 0 vad ada.nca, nenorocirea mare, ~i toate re-
- ·283-
lete ctle ce ne- au cucuit pe noi sunt nespus de mari.
«Cine va da capului meu apa, zice, Ji ochilO1 mei izvoan
de laC'lami » (len m. 9, 1) ca sa plang? Sa plangem, iubi-
tilor, sa pHlngem, sa suspinam. Peate ca vor fi uniia din
cei de fata carii zic «nj vorbe9te de lacr;Smi nUIIDai, de
bocete in:r'una». Nu voiam, credeti rna, nu voiam,ci din
contra eugomii 9i laude sa va aduc, - dara alum nu este
timpul de acestea. Nu a plange, iubitilor, este ceva rau,
ci raul t ste de a face luemri vrednice de plans; nu a se
boci eineva este uricios, ci de a face fapte vrednice de
bocit, sa nu fii pedepsit, ~i atunci niei eu nu voiu plflDge j
sa nu mori, ~i atunci niei (U nu voiu jali. Cand trupul
unui mort sta de fata, tu voie:;;ti ca to~i sa jeleasdi im-
pre una eu tine, iara pe cei ce nu plang ii crezi ca anti-
patici tie: ~i un sLflet pierdut zici ca sa nu-l pl<lng? Dara
nu pot fi paIiote fara· sa lacramez, caci . sunt parinte ce
are dragoste parinteasca. Ascultati ce- zice Pavel: «Ftii
meil pe care iardJi intru dureri v-am ndscut» (Gal. 4, 19).
Care mamcl ce a nascut a slobozit vre-0 data ni!?te la-
crlmi afat de amare ca Pavel? De ar fi cu putinta de a
vedra flac;ha cugetului meu, apoi ai vedea ca eu ard rnai
mult de cat orice femeie sau fata ramasa vaduva fara
vreme. Nu a~a jate~te accea pe barbatul ei mort, nu a~a
jale~te tatai pe fiu, precum jalese eu multimea aceasta de
pi'icato~i. Nu vad nici un pas spre bine, ci toate al,e noastre
indreptate spre zavistii ~i invinovatiri aduse aproaptlui.
Nime.ni nu face vre-o fapta spre a placea lui Dumnezeu,
ei numai spre a defaima pe a1tji: "Pe cutare sau cutare,
zice, s<1-1 vorbim de ri'in. Cutare este nevrednic de preotie,
celalalt vietue~te ca un necueernic». Trebuind a jali pa-
catcle noastre, noi judecam pc al~fi, ~i _nici macar ca
suntem curati de pacate, pentru ca sa fim indreptatiti de
a face. a~a. .
« Cine Ie alege pe tine? zice j f f ce ai lu, pc Ca1'e nu 0
ai luat? lara de ai fi luat. de ce Ie fale~/i ca cum n -ai
Ii luat» (1. Cor. 4, 7)? De ce tu, dara, judeci pc fratt Ie
tau, gcmand insu-li sub povara a mii de pacate? Cand
zici ca cutare este diu, v~tarnator !i'i uricios, gande~te-te
la tine insu- ti :;;i · cerceteaza-ti serios cele aie tale, !i'i te
vei cai desigur de cete graite contra altora. N u este un
 ~ 2~4-
alt indemn mai mare spre virtute, ca aeela de a'ti aduce
aminte de propriele tale pacate. Daca aceste doua Ie vom
rumega in mintea noastra, vom putea a ne invrednici de
bunatatile fagaduite, vom putea a ne curati pe noi in~i­
ne ~i a ne face curati. Numai cat sa ne venim in minte,
~i sa ne ingrijim de lucrul acesta, iubitilor. Sa ne rnah-
nim aici cu cugetan: a, ca nu cumva sa ne mahnIm acolo
prin pedeapsa, ca astfel sa ne bucuram de ve~nicele bu-
natati aeolo, de unde a fugit toata durerea, intristarea ~l
suspinarea, ~i ca sa ne invrednicim de bunurile acelea
care covar~es.:: toatii mintea omeneasc£, intru Christos
Iisus Domnul nostru, ca a lui este slava ~i stapanirea in
vecii vecilor. Amin.
OMILIA XXIV
«.Prin credinjd aeejtiia toti au lIlurit neluand /dgaduin-
tel~, ci de departe vdzandu-le ji inchinandu-se lor, # mdr-
turisind cd streini Ji nemernici sunt pre pam ant. Cd cei ce
grdiesc unele ca acestea, aratd cd mOjtenire cauta 1) ji de
ji-ar Ji adus aminte de aceia dintru care ie#se, a,veau
vreme sd se hztoarea. lard acum de cea mai bund doresc,
adeca de ceacereasca. De aeeia nu, se ru'#neazd de danjii
Dumnezeu, a se chona Dumnezeul lor, ca li~au gdtit lor
cetate». (Cap. 11, 13-16.)
Cea Intai virtute, ~i chiar toata. virtutea este de a fi
cineva strain de lumea aceasta ~i drumeti, neavand ni-
mic de comun cu luerurile de aid, ~i a se departa de
ele ca de ceva strain, precum au faeut fericiti aceia, de
care zice: «Uct!i au fost eu pietre, s-au here stu it, ispititi
au fost, eu ucidere de sabie au murit. Au umblat in co-
joace ji in piei de capra, Lipsifi fi.ind neeajiti, de rdu su-
Para/i, carora nu aa lumea "':rednicd~ (Cap. 11, 37. 38).
Aceia se zieeau pe sine a fi straini iara Pavel a spus ~i
ceva mai mult de sine; dici nu s-a numit pe sine strain,
ci - mort in lume, ~i Jumea moarta pentm dansul. «Ca mie,
,) Odginalul zice eli cpatrie calltil> pe cand in editiunea noastra cuvimtul
patrie este inlocuit orin mos/enire.
- 285
zice, lumea s-a restignit, fi eu lumii)}. (Gal. 6, 14). Dara
noi f7i ca cetateni, ~i inca mai ales ca cetateni, totu 1 fa-
cern aid, ~i ceia ce erau dreptii pentru lome - straini
~i morti - aceasta sunton noi pcntru ceT, sau mai bine
zis, ceia ce au fost aceia pentm cer, tdiind ~i· fiind tn
viata, aceia suntem noi pentru lume. De aceia am murit
fiindea am lepadat adevarata vieata, ~i in locu-i prefedim
pe aceasta trecatoare. De aceia am maniat pe Dumnezeu,
fiinddi standll ne inainte fericirea Cfa din ceruri, noi to-
tu~i nid ca voim a ne departa de p2mant, d ca ~i vier-
mii cei din pamant ~i de pe pamfmt, a.~a ~i noi ne In-
vartim din una in alta. Nu voim catu~i de putin a ne
pleca, ~i nici a ne departa de faptele omene~ti, ci cu-
prin~i pareea de 0 somnolenta ~i belie, 'ne inchipuim ca
suntem ca intepeniti. ~i tocmai ca cei stapanitide un
somn dulce, nu numai noaptca, ci ~i la revarsatul zorilor,
~i chiar ziua miaza mare stau resturnati pe pat, ~i nu se
rul?ineaze'l facand hatarul placerei a~a zicand, iara timpul
ocupatiunei ~i a trebilor il transforma in timp de tran-
davie ~i de somn, a~a ~i noi venind ziua in loc sa facem
cum zice scriptura: «Mie mi se cade a lucra lucrurile
celui ce m-a l1'imis pre mine, pana cand ute ziua» (loan
9, 4), fiind ziua, noi facem toate cele ale noptii, dorm i-
tand, vis and ?i hranindu-ne fantazia, iara ochii cugetului
~i ai trupului nostru fiind inchi~i, baiguim ~i gdiitp prostii,
~i de ne-ar lovi dneva chiar, , noi nimic nu simtim, pre-
cum ~i nici cand ni· a1' rapi averea sau ni-ar da foe casei.
Sau mai bine zis, nici ca a~teptam pe altii de a face
aceasta, dici noi singuri facem a~a ceva, intepandu ne
unul pe altul in fie care zi, ~i lovindu-ne, gasindu-ne
stand in ceamai mare slutenie, desbracati de ori-ce buna
cuviint~, de ori-ce cinste, ba pan a ~i chiar faptele noas-
tre cele necuviincioase nu Ie acoperim, ci Ie facem pe
fata ina in tea celor ce vad ~i tac, provocandu-i Ia ras !?i
mii de glume unite. Nu ~titi cil ~hiar ~i cei rai rid de
cei la fel cu dan~ii ~i 'i Invinovatesc? ea de vreme ce
Dumnezeu a spus chiar inauntrul (,)ostru 0 judecata ne-
partinitoare, ~i care nici-odata nu se conrupe, chiar de
am ajunge la nlutatea cea mai de pe urma, de aceia ~i
tnsu$i cei nli .se condamna pe dam,;ii, ~i de i·ar numi
 286
cineva a~a preeum sunt, dan~ii se ru~ineaza, se manie,
~i eonsidera faptul de insulta.
Astfel, deei, daea nu prin fapte, - eel putin prin vorbe
condamna chiar dan~ii eeia ee fae - prin eon~tiinta lor
- ~i mai bine zis ehiar prin fapte. Cad dud ascunz~n­
du-se fae fapte urate, ei prin aeeasta chiar dau dovada
cea mat mare de parerea ce 0 au despre fapta savar~ita.
Astfel, deci, rautatea E.ste invederata, de vreme ce toti
sunt acuzatorii ei, chiar !iii eei ce 0 fac, - pe cand vir-
tutea este de a~a fel, ca este admirata pana ~i d e cei
ce nu 0 ravnesc . . Pentru ca ~i curvarul de pilda, va lauda
intelepciunea, !iii hraparetul va invinovati nedreptatea',~i
cel ce se infuriaza va admira bunatatea, iara micimea de
suflet 0 va huli, precum !iii cel desfranat va gnH de diu
qesfninarea. Dara atunci cum de fae asemenea lucruri?
Din eauza marei lor trandavii, nejuded.nd drept ee este
binele, fiindca de altmintrelea niei au s'ar ru~ina de fapt,
~i nici nu I-ar taga dui acuzandu-l altul. Multi apoi nepu-
tand suferi ru~inea, s'auspanzurat. Atat de mare este
marturia binelui ~i a cinstei, ~i deci cele bune sur.t mai
stralucite d ecat soarele, iara cele contrare sunt mai uri-
cioase decat toate relele.
Straioi ~i nemernici au fost sfintii. Cum, ~i In cefel ?
Unde anume a marturisit Abraam ca este strain ~i nemer-
nie ? Poate ,ea ~i el a marturisit. , A marturisit ~i David
di este strain, caei aseulta ce spune el: «Strain sunt eu
!i nemernic, ca # parin/ii mei » (Ps. 38, 13). Cel eei ce
loeuiau in eorturi, eei ce cumparau eu bani mormintele,
invederat ca erau straini, neavand loc niei maear unde
sa-~i ingroape pe mortii lor. Dadl ce? Oare dan~ii zieeau
ca sunt straini de pamantul Palestinei? Nici de cum, ci
de lumea tntreaga, ~i cu drept cuvint, dici nu vedeau
in aceasta lume acelea ee voiau, ei totul era strain de
dan~ii. Dan~ii voiau de a facefapte bune, dara aid era
rautate multa, ~i deci totul era strain de dao~ii. Nici un
prieten, niei un famil~~r nu aveau, afara de cativa.$i
cum de erau streini ? Nu se tn g rijeau de cele de aici,
iara aceasta 0 dovedeau nu eu vorbele, ci eu faptele lor.
In ce fel? A zis lui Abraam: ~Lasa patria ta, ~i vina 1n
tarastrc'1inh , ~i el nu s'a tinut ea Iipit de eei ai sa i ~i
-:- 287 --
de aeea -tara, ci urmand a 0 pan'1 si ca pe 0 tara straina
a lasat-o fara ~ovaire. I-a zis inca: «Jt'ftfe~te pe fi ul tau:
9i ca ~i cum n'ar fi avut fiu, ca ~i cum -pare ca nu ar fi
fost imbr~cat cu natura orn eot:asca, 3?a I-a dus spre jert-
fire. Ave~de Ie poseda io cQmun cu toti cei de pe langa
dansul, ~I luerul il socotea ca nimie. P rotiele Ie acorda
a.1t~ra, pe sjn~ se bag,a tn prim ejdij ?i mii d e rele a pa-
tlrnlt. El nu 91- a eladlt case sfralucite, niei nu se dez-
merda in mancari, nu ~e ingrija d e haine, care toate sunt
ale ceJ~r ?e aici, ci~J ,raeea toate cele aJe ceHitei de
aeolo,. mb frea de straml a an1tat· 0, iubirea de frelt i, mi-
Iostema, nerautatea, despretuirea averilor, a slavei de aici
?i a tuturor celorlalte. Dara ~i fiul acestuia tot a~a a fost
c: ei fiiod alungat d intr'un loc, sau rfizbo indu-sf', se dd
In hHuri ~i ceda, ca fiind in tara straina, fiindcif strainii
ori ?i cate ar patirni, rabda, ca m fi iod in tara lor. 13a
pana 9i femeia rapiodu-i-se ~i aceasta a suftrit-o, cafiind
in tara straina. Pe cele de sus tnsa toate facea, dand
dovada de inteJepciune ?i eumpatare. Ci1 ?i dupa ce a
faeut copilul, el n'a rnai avut .relatiuoi eu femeia sa, ~i
dupa ce a trecut floarea tineretii, atunci a cunoscut- 0
aratfmd d aeeasta a faeut·o nu din patima trupeasca, ci
ca sa serveasca a~a zicand fagaduintei lni Dumoezeu .
. Da:i1 ce a faeut. I~eob? Oare nu cerea el nurnai pane
~l hama, . care cenntl eu adevarat ea sunt ale strainilor,
ee a aJuns Intr'o saracie mare? Fiind alungat oare nu
pleca ca un strain? Oare nu sluja pe simbrie? Oare nu
patimea mii de rele pretutindeni, ca ?i un strain? Aces-
tea pcHimind, zic, ra bdau, ariWind ea eauta 0 alta patrie
pentru dan?ii. Vai! Ce deosebire! Aceia sufereau dureri
pe fie care zi, voind a se slobozi de eele de aici, 1?i sa ,
se reintoarea tn patria lor, tn timp ce noi faeem eu totul
din contra. De eumva Yin peste noi niseareva friguri,
lasandtoate la 0 parte,. scancim ea ?i copiii cei mici,~i
n~ temem de moarte. $1 eu drept cuvaot ea suferim a?a,
fimddi nu ca straini traim noi aici, ~i nu ca cum am
umbia dupa 0 patrie dorita, ci ea cum ne-am duce la
locul de osanda, ?i de aceia suntem tri~ti, fiindea n'am
intrebuintat luerurile preeum trebue, ci am rasturnat or-
din~a lor.
 288
De aceia ne plangem J in timp ce ar trebui sa ne bu-
eudim, de aceia tremudim, !ntocrnai ea ni~te criminali ~i
talhari, cari urrneaza a se inf(W~a inaintea jl1decatei, ~j
eari gandindu-se la toate cele ce au facut, se tern ~i tre-
rnudi. Nu a~a au fost aceia, ci se grabeau, iara Pavel ~j
suspioa, zicaod: «Cd noi cei ce suniem in cortul acesta,
suspindm ingreuiati» (II. Cor. 5, 4). Astfel au fost cei d~
pe langa Abraarn; straini au fost de lumea intreaga, ~~
patrie cautau. Care anume? Oare pe cea care au lasat-~ r
Nici de cum, dci ce i-ar fi irnpiedecat, daca ar fi VOlt,
sa se ihtoarca de unde pleease, ~i sa devina iara~i ceta-
teni? Dara dan~ii pe aceea 0 cautau, pe cea din ceruri.
Astfel deei ei se grabeau a sfar:;;i calatoria lor, ~i eu
chipul acesta placeau lui Durnnezeu, care nici ca se ru-
~ina a fi ehemat Dumnezeul lor. Vai! Cata dernnitate!
Durnnezeu a prim it a fi nurnit Dumnezeul lor. Dadi ee
spui? Dumnezeu se nume~te al pamantului :;;i al Cerului,
~i tu ai pus aici ea un lueru mare expresiunea: «Nu se
ru;ineazd a se chema Dumnezeul Ion? Mare, ~i eu ade-
varat mare, :;;i aceasta este dovada unei rnari fericiri. Ce
fel? Ca numindu-se Durnnezeul cerului :;;i al pamantului,
este prin urmare :;;i al Elinilor, ea eel ee a faeut to ate ; nu
tot a~a tnsa a fost ~i al a~elor sfinti, ci ea un adevarat
prieten. Dara aceasta 0 voiu lamuri mai bine printr'un
exetnplu. Cand de pilda 1.:1 0 easa mare uniia dintreslu-
jitori, sunt laudati de stapanul casei, ba foar~e laudati,
:;;i cand dan:;;ii totul administreaza, :;;i au eura] fata. de
sUipan, atunci ii numesc pe acela s~apanul lor, -:;;1 de
aee~tiia multi· ar putea gasi cine va. Ce spun eu! Precum
s'ar putea zice ea Durnnezeu nu este al neamurilor nu
mai, ci al lumei intregi, tot a:;;a s'ar putea zice ea este
Durnnezeul lui Abraam. Dara noi nu :;;tirn cat este. de
mare demnitatea aceasta, fiindea nici nu 0 avem. Ca
preeum ~i Domnul nostrulisus Christos estc numit Domn
al tuturor cre~tinilor, :;;i totu~i acesl nume covar~e~te
dernnitatea no astra, apoi daea inca s'ar nurni Durnnezeu
al unuia numai, intelegi atunci caHi IT'.ihetie este la mij!oc.
Deci Dumnezeu eel numit Dumnezeul lumei tntregi, nu
se ru:;;ineaza eatu~i de putin de a fi numit Dumnezeul
accstor trei: Abraam, Isaac :;;i Iacob, :;;i cu drept cuvant,
caci sfiiltii ace$tiia sunt egali cu mii de rpii, dupre cum
zice: «co. mai bun este unul care face voea lui Dumnezeu,
de cdt mii de nelegiui/i» (Sirah 26, 3). Cum ca se nu-
-rneaupe dan~ii straini, este invederat. Fie !-caci peotru
ca se gaseau tn tara strain a, se numeau straini, - . dara
David? Nu era el oare Rege? Nu era Proroc? Nu traia
In casa patriei lui? De ce oare se nume~tepe sine strain,
zicand: «strain # nemnnic sunt eu»? Cum e:;;ti strain?
«Ca ~i parin/ii mei» zice. Ai va.zut ca I?i aceia _au fost
straini? <lAvern patrie, zice, insa nu avem adevarata pa-
trie'l>. Dara atunci cum de e~ti strain? «Sunt strain de
p~mant, zice. Prin urmare :;;i aceia au fost straini de pa-
manti .:;;i precum aceia, a~a :;;i eu, precum eu, al?a!?i
aceia».
') Straini sa firn, -deci, ~i acurn, ca s~ nu se ru:;;ineze
de noi Dumnezeu de a fi numit Dumnezeul nostru. Se
rU1$ineaza atunci, dod este nur}Jit Dumnezeul oamenilor
rai, precum I?i otunci dnd eei buni si cari fac fapte bune,
11 slavesc, el .se s!avellte. Ca daea noi ne lepadarn de a
ne num: sta.panii unor slugi de ale noa~tre rale, ehiar
daca s'ar apropiea cineva de noi ~i rni-ar zice: «cutare
face 0 multime de rale; ce ou este sluga ta»? noi de'n-
data raspundem «catu~i de putin», lepadandu-ne de 0
aserneoea batjoeora, - fiindca este oare-care raport intre
sluga ~i stapan, ;;i necinstea acel~ia se n1sfran~e ~i . ~su~
pra acestuia. Sfintii aceia iosa au fost atat de stra~ucltl
aveau atata curaj, in cat ca Durnnezeu nu numaI ea s ~
:1
ru:;;ioat dod a fost chemat, de dtlO~ii J?umnezeul lor, CI
chiar ~i el s'a numit pe sine asa: «.Eu sunt DUJmuzeul
lui Abtaam, l)umnezeul lui Isaac, ~i DU11'lnezeullui Ia6ob»
(Exod 3, ' 6).
Sa devenim ~i noi straini, inb itilor, ca astiel sa nu se
ru~ineze de noi Durnneze'J)~i sa ne predea gheenii. De
felul acestora au fost acei ccri ziceau: «Doamne! aunu
intru numele tdu am pr01'ocit, ii nu inl1';" numeJe tdu am
fii.cut minuni multo (Math. 7, 22)? rnsa priviti ce Ii spune
Mantuitorul Christos : ,</'';u va ~tiu p;e voi », eeia ce ar
.) Partl:" momla. Straini suntem de e~le de f,?ta. lli_ trebuie a face totul
spr~ ajutorarea eeloT ee au neV011! de "Jutor, caCl lara de aeeasta mmlC nu
tie vaputca scapa de pedeapsa . . (Veron).
 - 2QO ~ 291-
face l?i sUi.pa,niislugilor raie,-cari alearga dupa dan!;iii,-
voind ca sa se lepede de ru~inea de a-i mai avea de
slugi: «Nu vd ~tiu, pre voi », zice .. D~ra a~unci ~um de-i .
pedepsel?ti, daca nu-i !?tii? «Nu-I ~tlU, Zlce, fimdca eo
altfel Ii am spus», adeca ti tagaduesc, ma ,Iapad de
dan!?ii. Sa nu fie insa , de aauzi n~i 0 astfel d e v?~~
grozava ~i infrico~ata .. Ca. d adi cel ce sc?teau ~racl1,
proroceau, ~i faceau mmunt, . a. ~ost le?adatl ,de da~snl,
fiindca nu aveau vieata potflvlta, apOl cn cat m al c~
sama noi? «Dara cum a fost cu Pl1tinta, zici tu, ca acel
ce au prorocit, au facnt minuni l?i ~.n sc~s . draci, sa ,fie
lepada:ti de dansni»? Poate. ca .~an~1l m~1 In u~m~ s au
tost schimbat, ~i au devemt ral, a~a ca cu milllC nu
s'au folosit din virtutea lui dintai. Nu trebuie a avea nu-
mai inceputul straiucit, ci ~i sfar~itul trebuie a ~ tot a~a.
Caci , spune mi. te rog j oare ntorul nu se stl e~t e ca
cele de pe urma votbe ale cuvanUir ei sale sa Ie spuna
dt de frumos ca astfe! sa piece de la tribuna insotit
de :iplauze. Liturghisitoriul oare nu tocmai la sfar~i~ul
liturghici arata partiie cele mai frumoase? LuptiHonu~
din stadiu daca, nu va arata pe cele de la urma mal
stralucite, si dadl nu va invinge pa n a la stani'it, chiar
daca pe toti i-ar fi biruit pa na atunci, ~i la urm a , ar fi
10st biruit, oare nu toate i-a fost in zadar ? Capltanul
corabiei, dadi. ar trece marea intreaga chiar, iara a proape
de port i s'ar scufunda vasul, oare n ' a pierdut toata oste-
neala dinainte ? Doara doftorul ? Nu oare dupa ce a fost sca-
pat pe bolnav, daca tocmai dnd era a-I s~apa de to: a gre·
~it doftoria, nu oare, zic, a stricat totul r' Intocmal a!,>a se
intampla !?i cu viytutea, cad cati n-au pus in legatur.a
, sfar~itul cu inceputul, sau mai bine zis, c~ti n-au -contI-
nuat pana la sfar~it dupa pilda inceputulul, s-au conrupt
!?i au pierit. De acest fel sunt acei ce de .Ia inceI?ut s-au
aratat straluciti !?i voinici in alergerea dlO stadm, dara
mai pe urma impiedecandu-se in mers, cad la pam ant,
pentru care sunt lipsitide premiu, '~i nu sunt cunoscuti
de stapan. , ' .
Sa auzim toate acestea noi, cari iubim averiJe, CaCt
-cea mai mare neJegiuire aceasta este, dupa cum , ~i zice :
-«. Rdddcina tuturor relelor este iubirea de argint » (1. Tim
'6, 10). Sa auzim noi cari yoim a ni mari averile, sa. a-
uzim ~i sa contenim cu avaritia, ca sa nu auzim ~i noi
ceia ce au auzit aceia: «Nu vd fliu pe voi». Sa Ie auzim
acum acestea, ~i sa Ie facem a~a precum trebuie, ca nu
cumva sa Ie auzim atunci : sa Ie auzim acum cu frica, ca
nu cumva sa Ie auzim atund cu osanda, zicandu ne :
«Duce(i-vd de La mine; nu vii cunosc lJ're voi.,. (Math. 7,
23), ~i niei atunci, zice, cand prorociati, ~i scoteati dracii.
De sigur ca aici ~i alt~ceva Ii da a intelege, ca adica ca
:,>i atunci aveau 0 vieata rea, fiindca la inceput harul' lu-
cra !?i prin eei nevrednici. Ca dad a luerat prin Balaam 1)
cu atat mai mult prin cei nevrednici, cu scop de a ca~­
tiga pe cei viitori. Dara daca nici semnele ~i minunile
n-au putut , sa-i scape de osanda, cu atat mai mult inca
daca ar fi cineva in vr-o demnitate clericala, !?i ar ajunge
la cea mai inalta cinste; ca chiar de ar lucra harul ' tn
-hirotonia lui, ~i in celelalte pentru sprijinirea celor ce
au nevoie, totll~i ~i acesta va auzi: « niciodata nu te-am
~tiutJ ~i nici chiar atunci dnd a lucrat in tine harul».
Vail dHi examinare nu va fi acolo asupra vieti curate,
ili cum aceasta prin sine insa~i este deajuns de a ne
duce intru imparatia cerurilor! Lipsind acea vieata cu-
rata, apoi cum tradeaza pe barbat, chiar de ar fi savar-
;;it mii de semne. ;;i minuni! Nimic eu multume~te atat
pe Dumnezeu, ca 0 viata buna. «De md iubi/i, pe mino
zice,-nu spune doara «veti face minunh-ci «poruncile
mele ve/i Pdzi'/), ' ~i iara~i: «Prietenii mei ve{i Ii" - nu
c~nd «veti , scoate dracii» - ci «cdnd vet; jdzi cuvintele
mele», di.ei acelea sunt din darul lui Dumnezeu, pe d.nd
acestea odata cu daml lui Dumnezeu sunt ~i din sargu-
inta noastr;t.
St1 ne sHim deci de a deveni lprietenii lui Dumnezeu,
lili sa nu ramanem du!?manii lui. Pururea Ie spunem ' acestea,
pururea Ie propovcduim ~i voua ~i noua, dara mai mult
nimic nu se vede, p(ntru careeu rna tem. A~i fi voit
sa tac, ca nu cumva sa mt1resc mai mult primejdia, dici
auzind de multe ori un lucru ~i cu to ate acestea nefa-
'I) A se vedea Capito 22. din Numere, unde se i storis e ~te pe larg viata
-acestui f!,;.rmeciitor.
 - 292
A d -I insamna a maniea pe Dumnezeu; ma tem ~i e1,1
Cdn U , d' I'b
d e primejdia taeerei, ea de~i. sun.t ran U1t tn .s uJ a . cu,-
A
vantuJui .lui Dumnezeu, tOtu~1 VOlesc a tacea . Ce vom
face, d eci, ca sa ne mantuim? Sa tnce~em ,a fa~e fapte
bune, pana cand avem timp, ::;a impart1m vlrtuttle noas-
tre , precum cultivatorii de pamant imp,art munca cam~u­
lui. In luna aceasta de pilda sa stapalllm barfire~, batJo-
cora mania nedreapta, ~i sa ne punem noua in1?tne lege,. .
, A'd ' «AstXzi
.Zlcan, vom face cutare fapta buna », in luna
d , . , 1 1ceaa
lalta sa ne ' invatam a nu fi n1zbunaton, lara '?-a ta . uAn
alta virtute, '-adecasa ajugem la alta, intoemal ca t;il tn~
vatarea leetiilor, retinand in minte pe eele inv~tate, 1?1
lnvatandpe altele din ~ou. A ~upa ,aceea v?m aJunge l,~
A de ratiune, ~i trebuia a oovar~i rationamentell'! omene~ti,
dispretuirea averilur~ mal ,intal opnn~ mam.le dela rapt
rea celor straine, ~I apOl facand mtlostem~, ~a. n~ Ie
amestedim unele eu altele, adeca cu al.:elea~l malll, ~l ra-
pind, ~i facand milostenie; dupa acea.sta I~ alta vlrtute ~
~i apoi la alta. «$i mascaraciunea, ztce, fZ ~o:ba neb.u-
neasca, ~i g lumde proaste, nici sa. se numea~ca zntru voz ~ .
(Efes. 5, 4). Acestea sa Ie faeem .ae~~, eael nu ~ n~vole .
nici de eheltueala, niei de osteneh, IlICI de sudor.I, aJunge
de a voi numai, ~i to ate se s avar~esc. Nu trebUle a c~­
hUori un drum indelungat, sau a trece 0 mar~ oemargt-
- nita ei de a ne sargui 1?i a avea bunavoin~a, ~l d.~ a pune
frau' limbei. Batjocorile eele necuviincioase, manllle, pof-
tele eele absurde, dezmerdarea, luxul, pofta de aven, JU-
ramintele fal1?e, sau 1?i juramintele intr'una, sa Ie scoatem
din obiceiurile noastre. Daea in felul ae~sta n~ v?m eul~
tiva pre noi in1?i-nc, smulgand spinii eel ~e dlO~l.nte, :;;1
aruncaod samanta eea cereasea, ne vom inv~edn)c~ de bu-
natatile cele fagaduite .~ou.a~ - ea v~ veO! . e~lltlvatoru~
acela, ~i ne va pune in jlcOltl1e sale, tnv~edmclO.d~. ne .:;;1
de ve1?nieele bunatati. Carora fie a n~ mVred?lCI, pnn
harnl ~i filantropiea Domnului nostru Ilsus Chnstos, ca-
niia lmpreuna cu Tata !?i eu Sj. Duh, ~e eade s.l.ava, ~ta­
panirea ~i cinstea, acum ~i pururea ~l in vecll veetlor
Amin.
- 293 -
OMILIA XXV
«Prin credinta au adus Abraam I re Isaac, cand au
l ost ispitit, # precel unuL nascut aducea jert/a, carele
luase /dg aduintele, cd/fd care j" au zis : ca inftu Isaac sa
va numi fie saman/a, socotind ca puternic este - Dumnezeu
,:oi din morli a ' scuLa. P entru aceia p e acela fi sp1'e pildct
i-au luat». (Cap. 11, 17-19).
Mare eu adevarat a fost eredinta lui Abraam, eel daca
pe timpul lui Avel, al lui Noe 1?i Enoh era lupta numai
aici tnsa trebuia a covar1?i nu numai rationamentele ome-
nel?ti, ci ioca a ar:1ta 1?i altceva mai -mult, caci cele ale lui
Dumnezeu se parea ca suntin lupta cu ele insa:;;i, ere-
-dinta adeca se gasea in lupta cu eredinta, ~i porunca in
)upta cu fc1gaduinta. A~a de pilda a zis: «IeJi din pa-
mantul # din rudeniea ta, f t' din cas a tatalui tau,,si vina
in pamantuL ,care voiu arata tie» (Fac, 12, 1), !?i ell to ate
aeestea ou i-a dat lui c1irooomie nici maear un pas in
acel pamant. Ai vazut Cum eele petrecute se luptau cu
fagaduinta? Iara1?i apoi zice: '4.cd intru Isaac se va ehema
/ie saman/a » (lb. 21, 12) 1?i a erezut, iara alta data i-a
zis: «Jertfe~te-mi mie pe aee sta », adeca pe cel ce urma
a umplea lumea tntreaga cu saman~a ,lui. Ai vazut lupta
lntre porunea ~i fagaduinte? A poruncit cu totul din contra
celor fagaduite, ~i totu~i nici ' a~a nu 1?i-a pierdut cum-
pAtul aeel drept, ~i nici n-a spus eil a fost i01?elat. «Dara
voi, zice, niei aceasta nu 0 puteti spune ca adeca v-a
fagaduit lini~te, ~i tn schimb v a dat scarbe ~i necazuri,
caci ceia ee v-a fagaduit aici! acelea ~i face ». Cum? «In
IU1'ne, zice, necazuri ve/i avea » ~i » Cel ce nu' fi va lua
crucea Ji sa'mi urmeze mie, nu este vrednic de mine» ~i
~ ce' ce Ji-au ajtat sujletut sdu pierde-i-va pe el, Ji eel ce
ifi va pierde sujletul sdu p entru mine, ajla·l-va p e e!",
( Math. 10, ;38), !?i «A~a fiecare dintru voi , care n u se
leapada de toata avutia sa, nu poate Ii 7('oticzt/ 11lelO ,
~i ianll?i: «inaintea Domnilor Ji a impdl a/i/o r z)cti fi dUfi
pentru mine», ~i: cvraYma#i omului sunt casnicii l ui »
(Luc. 14, 26. 33. Math. 10, 18. 36). Aeolo d eci sunt
 - 294-
cele ale lini!?tei. Pe timpul lui Abraam insa se petreeeau
eu totul din contra, caci i se poruncea. de a face contra
eelor fc1gaduite, ~i nici a!?a el nu s-a tulburat, nu :;;i-a
pierdut eump~a\ll, !?i, n!ci n-a ere~~t ca, a fost tn~el~t, «in
timp ee voi , zice , mmlC nu sufent1 mal mult de I cat eele ' raslt l au. S~f~~lt to ate acestea. Aici este :;;i nevoie chiar
.fagaduite, !?i eu to ate acestea va, tulb~rati». , Ace a a auzlt
tot lucruri eontrare celor fagadmte, ~l totm?! nu s-a tul-
burat ci facea totul ca fiind in conglasuire unele cu
altele: ~i erau tn eonglasuire eu adevara~, caci dadl ~rau
eontrare poate rationamentelor omene~tl, ,erau totU!iil in
eonglasuire cu credinta. Cum a!?a? ApOl aceasta ne-a
aratat-o noua apostolul, zieftnd: . « Gandindu-ne ~a puterni~
este Dumnezeu de a scuta # din mor{i» , «pnn aceea~l
credint a , zice, prin' care a crezut, ca-i va d:lrui un c,o~ilj
pe care nu·l avea) tot prin aeeea~i a erezut" ca va ndl~a
:;;i pe eel jertfih, DeaseI?ene~ era, l~doe~nte, daca dm
mitra moarta 1?i imbatdiOlta, ~l nemal fill1d m stare pentm
faeere de copii - omene1?te graiesc - s'ar fi 1(utut ?a!?t~
. copil, 'care ar fi putut inviea dupa ce a fost J~,nghlat :;;~
jertfit. Insa credinta trecuta pregatea pe cele vutoare. ~l
prive~te, cum cele bune erau lntfti, i,ara, cele ,grele la
urma, spre batranete, «pe cand ,eu VOl, Zlce, se pe:rec~
eu totul din contra; cele grele ~l posomorate sunt mHlt ,
~i cele bune la urma». ..)'. ,
Acestea sunt spuse eatra cel ce mdraznesc a spune ca:
«dupa moarte ni-a fagaduit ceie bune; !?i ca ne-a in~el~t
poate». Dara apostolul arata ca Dumnezeu , ~ste putermc
de a scula ~i din morti; ~i daca este putermc de a scula
:;;i din morti. aP?l nu mai incape nici 0 indoeala ca ~a
~i da cele fagaduite. ~jdaca Abraam a erezut c~ atatla
ani inaintea noastra, ca Dumnezeu este putermc de a
scula din morti, apoi cu atat mai mult trebuie sa credem
noL Ai vazut ca, precum am fost zis - moarte,a ~u ~
intrat inca, ~i deindata i-a atras spre nadejd~a invlerel, !?1
Ii a dus laatata cuno!?tinta, in cftt ca i~l Jertfeau pana
~i pe copiii lor, cftnd Ii se poruncea, !?i pe aceia dela car!
a~teptau de a umplea lumea intreaga, e!au gata de a-i
jertfi? Prin expresiunea: «Dumnezeu a ispitit pe Abraam *
(Facerea 22, 1), ~i altceva spnne, Ce anume oare? Nu
l?tiea poate Dumnezeu cil barbatul acesta era puterOlC'
- 295-
~i ineercat? Si de ee atunei I-a ispitit? Nu I-a incercat
ta sa afie,. c~ ~i cum n-ar fi !?tiut, ci ca sa arate altora I
~i sa invedereze tuturor barbatia acestui sMnt. Au aratat
~~ ?~icina ispi~elor aici, ca sa riu cH:ada ei ca fiind pa-
d,e a ~ I~Pltltl, pentru ca au multi du~mani, cari ii alunga
~l zevlstUlesc, dara acolo ce nevoie era dea inventa is-
pite pc care el nn Ie ave a ? Aceasta ispita, deci, este in-
vederat, eel i s-a fc1cut din porunca lui Dumnezeu. Ca
daca alte ispi'te i se intamplau permitand Dumnezeu a-
ceasta insa i-a venit chiar din ponmca lui Dumneze~.
. D.eci, ,daca c~lea~e, ispitelor ii face atat de ~ncercati,
~l ca chlar nefilnd mel 0 pricina Dumnezeu sa exerciteze
la lupUi pe .luptatorii sai, apoi ell atM mai mult trebuie
de a suferi nOI toate acestea eu barbatie. Cu mare em-
faza a zis aici: cP1in credinta a adus Abraam pre .Isaac
cand a lost ispitit'/J, ca n-a fo st nici 0 alta cauza a ace-
lei proaduceri, de cat aceasta,
Dupa aceia cerceteaza cu am~nuntime aceast:l ideie.
«Nu f>oate sa spuna eineva, zice, cc) ar fi avut ~i un alt
fiu~ ~l ca a~tepta ca ~r~n aee.la sa se tmplineasca faga-
dum~a data, ~1 ea decl IOcuraJandu se in aceasta, a pro-
adus pe fiul sau Isaac, caci adaoga imediat: (~i pre eel unul
nascut fl aducea jertfa cd ce /uase jagdduintele». Dara
J
ce spui ca e unul-nascut? Ce insamna aceasta? Ismail
de unde a fost? iUnul-nascut numesc, zice, cu 'privire la
cuvc1ntu! de fagaduinth, ~i deci de aceia a adaos expresi-
unea «: unul-nascut», anHand ca in 'aeesta se vor implini
fagadUlntele date. «Ciitra care S' a zis: ca intru Isaac se
va numi {iesaman{d) (Vers 18), adeca dintransul. Ai va-
zut cum se minuneaza de faptul petreeut eu Patriarhui?
A auzit spllnandu-:i-se: «Intru Isaac se va nU1Jli tie se-
manta 't> ~i totu~i I-a dus ca jeri fa.
Apoi ca sa nu creada eineva ca fiind desnadaiduit a
facut aeeasta, :;;i ca prin asemenea porunca a seos cre-
dinta aceea, ei sa eunoasca ea eu adevarat aici a fost
rezultatui eredintei, zice ca ave a ~i acea eredinta, de:;;i
se parea ca se lupta cu dansa, jnsa nu se iupta, caci el
nu m;1sura p uterea lui Dllmnezeu prin rationamente ome-
ne~ti, ci totul prin cred-inta. De aceia nici ca s-a sfiit a
 -- 296 -
spune ea: <! Socotind cd ji din morti puternic erte Dum-
nezeu a-I invia ...
«Drept aceia pre aceta ~i inlru pildd I-a luat» (Vers.
19),adeea in exemplu, in berbeeele pus inainte spre
jertfa. Cum a~a? Berbece1e acela fiind jertfit, Isaac a fost
mantuit, astfel ca I-a fost luat in locut berbecului, iara
pe aeesta jertfindu-l in locul aceluia. Acestea au fost ni~te
tipuri, unde eel jertfit cste Fiul' lui Dumnezeu. Dara tu
prive$te~i cat este de mare filantropia lui Dumnezeu.
Flind ca urma a se da oamenilor un mare har, ~i voind
a 0 face 'aceasta nll ca din gratie, ci ca datornic, prega-
te~te pe intaiul om de a~i da pe fiul sau pentru impli-
nirea poruncii lui Dumnezeu, ea sa nu se para cuiva'ca
a fost un lueru mare de a da pe FiuI sau, da ca ~i un
om mai inainte a fost faeut aeeasta; - ca sa riu se para
tn fine ca 0 face ea din har, ci ca din datorie. Ca pe
cari ii iubim, ~i voim a Ii ' arata aceasta, voim 1n acela~i
timp ca sa se para, ca noi am primit mai intai ceva deia
dan!ilii; ca astfel totul sa Ii dam la urma ; ~i ne mandrim
pentru ceia ce am luat dela dan~ii, mai mult chiar decat
pentru eeia ee am dat, !ili nu zicem ni ci odatil : «aceasta '
Ii-am dat» d «aeeasta am primit dela d a n ~ ii». «Drept
aceia, zice) pu acela ~i intru pilda I' a luat » adeca in
forma de enigma - ca parabola a fost berbecul, sau 0
asemanare eu Isaac. Fiindca jertfa se preg iHise, ~i Isaac
a fost jertfit prin intentiune, adeca prin vointa Patriarhu-
lui, de aceia Dumne zeu i l'a harazit.
1) Ai vazut, ca ceia ce pururea graierc, aceasta !ill aeum
se arata ?Cand noi yom infate~a cugdul nostru desavar-
~it, ~i yom dovedi ea dispretuim toate cele pamante~ti,
atunci hi se vor harazi ~i cele pamflOte~ti j iara mai tna~
inte nu, ca nu Cllmva fiind legati de ele cand Ie luam,
inca mai mult sa ne legam. «. Desleaga te mai intai insuti
.de sciavie, zice, ~i apoi vei primi, ca sa nu prime~ti nici
de cum ca sclav, ci ca stapan». Dispretllie~te bogat ii1e , l?i
vei fi bogat. Dispretuie~te slava, !ili vei fi sHlvit. Dispre-
tuie;.;tc razbunarile dll~manilor, ~i atund vei reu ~ i. Dispre::"
tuie~te lini~tea, ~i atllnci 0 vei avea, ca astfel luand-o, mi
ca scla v sa 0 iai, ci ea libet. Ca precum se petrece eu
cop iii cei mici,caci cand copnul dore~te· lucruri eopila-'
- 297
re~ti, noi. eu multa graba Ie as cundcm- ca . de pilda
mingea, sau altceva de aeest fel - e<l nu cumva sa fie
!mpiedecat de ce!e trebuitoare; iara dind el Ie dispretu<
ie~te aceste a ~i nu Ie mai dore~te atunci i Ie dam fadi:
grija, ~tiind bine ea nu i se va intampla niei 0 vatamare
de ast.1 d at8, eaci pofh de ele n'a putut sa-l impiedice
deia ede tre buitoare, - tot a~a !?i Dumnezeu ca.nd vede
ca. noi nu mai dorim nimic din cele d e aiei, ne tngaduie
la urma de a ne folosi de ele, ~i noi at unei Ie avem ca
liberi !?i barbati desavar~iti, iara nu ca copii.
Cum eil atunei dod dispretuim ra zbunarile du~manilor,
noi 3tunci r eu~im cu adevarat, aee asta se poate vedea
din urmiHoarele cuvinte ale Mantuitorului: «De jlamanze-
jte ' vriijmaJul tiiu, dii-i lui pane j de fmiitcazii adapd-I pre
eh> -!?i mai departe adaoga: «ca aceasta jdcand, ca1"iJUni
de foc griimddef/i pe caput lui », (Rom. ' 12, 20). Dease-
menea, ca 0 dovada ea eel . ee dispretuie~te averile, aeela
toemai 0 nimere~te, ni stau de fapi cuvintele lui Christos,
care zice: « Tot care a ldsat casa, sall; Irati) sau surori,
sau tatd, sau mamii .... , insulit va lutz, ~i viea/a vefnica
va mOfteni » (Math. 19, _29). Ca dovada apoi ca cel ce
dispretuie~te slava, ' atunei tocmai 0 va a vea, asculta ia-
nl!?i pe Christos ce spune: «Care diJZ.'re voi va vrea sa fie
maimare, sii fie voud slugii »J !?i jara~i: «cel ce se sme-
reJte, acela sd va iniilta». (Ibid. 23, 12) Ce spui? Dad\
voiu adapa pe du,?man, atunci 11 voiu pedepsi ? Daca voiu
Hlsa averile, atunei Ie voiu avea? Daca rna voiu smeri pe
sine'mi, atund vob fi inalt? cDa I zice, caci astfel este
puterea mea, ca prin ceJe contrare sa se invedereze cele
contrare; jmbel~ugat sunt ~i indamanatec a nascoci mij-
loaeede izbutire, sa nu te temi: Natura luerurilor urmeaza
vointei mele, ~i nu eu urmez naturei. Eu toate Ie lucrez,
toate Ie pun in mil?care, ~i nici de cum nu sunt eu purtat
de aeelea. De aeeiaeu Ie pot chiar ~i stramuta ~i trans-
torma dupa vointa». $i ce te minunezi daca se petree in
acestea astfel de lucruri ? Caci ~i in to ate celelalte aceia~i
vei gasi. Daca de pi Ida vei nedreptati, vei fi. nedrep-
tat it ; daca il?-sa vei fi. nedreptatit , nu tu ai fost nedrep-
. ') Parte.. lIloraZ.l. eel ce 'dispre~uie~te cele piimante\,ti, mar mult inca Ie
ca\'tigii. Contra zga.rci~ilor, lli di milosteoia lor nu este primitli. (Veron).
 - 298. -
tat it . «eel ee iube#e nedreptatea, zice, urafte sujletul sau» t
(Ps. 10, 5). Ai vazut ca daca nedreptate~ti pe altul, sin-
gur te nedreptate!?te? De aceia ~i Pavel zice: «Pentru
ce mai bine nu suferi/i strambdtatea» (1. Cor. 6, 7) ?Ai
vazut ca nu aceasta iosamoa a fi .nedreptatit? Caod ai
batjocorit pe cineva, atunci te-ai batjocorit. $i aceasta 0
~tiu multi 10 parte, ca de pilda cand zic intre dan~ii:
«vaiu tinea minte de acum: sa nu te batjocore:;;ti pe
sine-ti». De ce? Fiindca este 0 mare deosebire intre tine
!?i acela; caci ori ~i cat l-ai grai de rau, el 0 va cons i-
dera ca slava sa.
Aceasta sa 0 cugetam In toate, i?i yom deveni mai
presus de batjocori. $i cum a~a, eu va voiu spaoe-o,
Daca noi avem vre-o lupta contra chiar a aceluia ce poarta
purpura imparateasca, apoi a-I batjoco'ri pe aceia, noi 0
credem ca 1;li cum ne-am batjocorit pe noi in~i-ne, eac.i
batjoeorindu-l pe el, ne-am batjocorit pe noi, adeca.ne-am
facqt vrednici de acele b';ltjocori. Ce spui? Fii?1d ceta-
. teanul ceruIui, ~i avand fitosofia cea de sus, tu te bat-
jocore~ti la fel eu eel ce ebgeta la cele pamflDte~ti ? Chiar
de ai ca~tiga mii de averi, chiar de ai fi in cea mai
inalta stapanirc, inca nu'ti cuno~ti binele tau . Sa nu te
batjocore~ti pe sine-ti, batjocorindu-Ipe aceta. Pe. tine
cruta-te, ~i nu pe acela Pe tine te cinste~ti, iara nu pe
acela. Oare nu este chiar ~i un proverb de felul acesta,
care zice: «cel ce cinste~te, pe sine, se einste~te»? CI,l
drept cuvant caci nu pe acela il cinste~te ci pre sine
singur.
Asculta ce spune un intelept: «FiuleJ intru Mandele
mare1te sujletul tau, ~i-i da lui cinste dupa '{.Iredniciea lui».
(Sirah, 10, 31). Dara ce lnsamna «dupd vredtticiea {ub ?
«Daca a furat, zice, pentru pofta avaritiei tu sa nu furi;
daca a batjocorit, tu sa nu batjocore~ti». Spune-mi te
rog: daca un sarac ar lua din eurtea casei tale lut arun-
eat, oare pentru aceasta ai chema tn judecata pe acela?
Nici de cum. $i de ceoare? Pentru ca sa nu te batjo-
eore:;;ti singur, ea nu cumva toti sa te invinovatasca.
Aceasta se petreee ~i acum, di.d sarac este bogatul, !?i
eu cat sa. imbogate~te mai mult, cu,at<1t mai mult sufere
de adevarata saracie. Lut este !j>i aurul, aruncat incurte)
- 299-
iara nu in casa ta, caei casa ta este eerul. Pentm aeeasta,
ded, ai cere oare judeeata, ~i nu te-ar iovinovati cetatenii
cei de sus? Oare nu te vor scoate pe tint. din patria lor,
pe tine cel atat de injosit, atat de batjocorit, tn d.t e~
pentru putin lutai fost In stare a ,te f<izboi? Dadi. lu-
mea ar fi fost a ta, ~i acela ti I-ar fi luat, ar fi trebuit
a ti se intoarce. N u ~tii, ca daea ai a yea inzecita In mea
aeeasta, 1;>i chiar insutita, ba ~i de doua ori insutita . ~i
inmiita, totw;;i nu este nici a miea parte din bunurile cele
din ceruri? Deei, eel ce admira pe eele de aici, le-a dis-
pretuit pe cele de acolo, daca Ie crede pe acestea demne
de bagat in sarna, de ~i sunt atat de departe de aeelea;
sau mai bine zis, nici nu va putea admira pe aeelea, caci
cum ar putea sa Ie admire, filnd oare. cum ca smintit
dupa aceste de aici?
Sa taiem, deci, fuuile ce ne infa~oara, cad astfel sunt
to ate lucrurile pamante~ti. Pana cand vom cauta cu pri-
virea in jos? Pana cand oare ne nom zavistui unii pe
altii, ca fiarele cele salbatece, ca pe~tii? $i mai bine zis
harele nu se urasc unele pe altele fiind de aClla~i neam,
ci numai pe eele straioe, ca de pilda, ursul nu sfa~ie pe
alt urs, niel ~arpele pc 'alt !?arpe, sfiindl.l-se a~a zlcand de
neamul sau; ~i tu care ai mii de privilegii impreuna eu
cel de acela-;;i neam; fiinta logica, care cuno~ti pe Dum-
nezeu, eare ai aeeea~i putere de natura ca dansul, care
e~ti consangen ~i parta~ aceleea!;ii naturi cadansul, pe
acesta zic, il rapui, ~i-l incurci in mii de rale. $i ce va
sa zica, daca poate n'ai bagat intra.nsul sabia, sau nu
ti-ai incle~tat mana ta eea dreapta in grumazul lui? Faci
multe altele inca mult mai rale, caci it incunjori de mii
de necazuri, pe dnd daca ai fi facut a~a, cel putin n sIo-
bozai de griji, iara acum il inconjuri eu saracia, cu seta-
via, eli desnadajduirea ~i multe alte pacate.
Acestea Ie spun, ~i nu voiu lnceta de alespune, nu
doara indemnandu-va de a face de acestea, ~i nici de a
ajung~ la un pacat mai mic ca acela, ci de a va tncuraja l
ca nu cumva sa fiti tra~i la raspundere. «Cel ee ia hrana
eea de lipsa, este ea eel ee omoara pe aproapele sou»
(Sirah 34, 24), zice. Sa stapanim deci manile noastre, d
rog, sau mai bine zis sa nu Ie stapanim de Ioe, d ind
 - 300
sa Ie intindembine, nu spre a hrapi avutul altuia, ci spre
e!eimosina. Sa nu avem mana seaca 1?i fara rod, caci daca
mana care nu face milostenie este uscata, apoi cea care
inca i?i hrape1?te . este spurcata ~i necurata. Nimeni deci
sa nu manance cu ni~te astfe! de mani, caci aceasta este
ca 0 insulta pentru cei chemati. Caci spune-mi te rog:
daca cineva ne-ar chema intr'o casamare ~i straiucita, i?i
ne-ar pune la masa pe tapete ~i a~ternut moa!e ~i pe
cenpfuri .cusute eu fire de aur, !?i ne.- ar pune inainte 0
multime de slugi, apoi aducandu· ne talgere de aur ~i ar-
gint, pline eu multe bucate pretioase ~i de tot feluI, ne-ar
sili ca sa mancam; - apoi oare I-am putea noi suferi pe
acela eu manile. pline :.!e murdarie, ~i inca sa stea cu noi
la [{Jasa? Oare ar putea cineva suferi 0 astfel de pe-
deapsa,i?i oare nu ar cGnsidera faptul ca 0 insulta? Eu
cred ·ca da, ~i imediat am pJeca de acolo. Acum insa
nu vezi numai manile pline de murdarie, ci chiar ~i 1n-
sa~i bucatele, ~i totu~i nu fugi, nu certi, ci dad\. poate
este in vr'o stapanire sau autoritate, iti inchipui ca e mare
lucru, ~i-ti pierzi sufletul saturandu-te eu de acestea.
Avai-itia, iubitilor, este mai rea decat orice murdarie,
caci sufletul it spurca, iara nu trupul, ~i-l tace eu ane-
voie de spalat ~i de curatit. Tu 10sa vazand pe eel che-
mat ta cina plin de asemenea murdarie,. avand manjite
manile ~i fata ~i murdarind pan a ~i casa ~i bucatele, ~i
masa pe care sunt puse (dici toate acelea sunt mai ne-
curate ~i mai murdare decat baligaiul de vita), inca stai
pe loc ca ~i cum pare ca ti ar face cinste, ca ~i cum
ai voi sa te dezmerzi, ~i inca nu te departezi? Si nici de
Pavel nu te sfie~ti, care daca ingaduie eelor ce voiesc a
manca prin easele Elini!or, nu- i lasa tnsa ca sa se dUdl
pe la mesele avarilor. «Daed vre-unuL nutitindu-se irate
va Ii eurvar, sau laeom J sau slujitor idolilor, ... eu unul ea
aeesta niei sd manea/i» (I, Cor. 5, ]]), zice. Sub numele
de «{rate» de aici el intelege pe tot credineiosul, iara
nu numai pe-eel singuratec, sall pe monah. Caci ce anume
face fditiea? Baia ren&~terei, care ~i poate face pe cineva
de a numi tat a pe Dumnezeu. A~a ca catihumenul chiar
de ar fi singuratec, totui?i nu estefrate, tn timp ee cre-
dineiosul chiar din 'lume de ar fi, este frate . • Daed vre-
- 30L
unul. numindu-se (rate», zice, «va Ii eurvar , sau faeom J
sau slu.jitor idolilor..... cu umtl ea acesta niei sa. mancafi».
Dara pe atunci niei urmll nu era de vieata singurateca,
sau . monahala,~i deci fericitul Pavel toate acestea Ie spu-
nea credincio~ilor din lume. «Daed vre-unul numindu-se
/rate, va Ii CU1var, sau laeom, sau slujitor idoLiLor..... eu
unul ca acesta nici sit manea/i», zice. Nu tot a!?a insa
zice, fiind yorba de Elini, ins<'1 ce? « lard de va chiamd
pre voi eineva din cei neeredinciofi, fi voi/i sd merge/i,
tot ee se pune inaintea voastrd sd manea/i, nimic. cetcand
pentru ftiin/ih (1. Cor. 10, 27).
Vail Cata exactitate! Noi insa nu numai ca nu ocolim
pe cei betivi, ci chiar ne ' ducf"rp prin casele lor, i?i ma.n-
cam pe la mesele lor. De aceia totul s·'a rasturnat pe
dos, totul este contuz, totul este pierdut. Caci spune-mi
te rog: dacll unul din acet;>tiia te-ar chema la 0 masa
pregMita, pe tine eel crezut . de sarac ~i umilit, apoi 'ar
auzi din gura ta ca "de oarfce bucatele puse inainte
sunt fructul lacomiei, apoi eu nu primesc a· mi spurca su-
fletul~-oare nu s'ar rusina acela? Nu s'ar sill de tine?
Aceasta ar fi deajuns de a indrepta ~i de a face pe acela
ca sa se planga pe sine singur pentru bogatia lui, ianl
pe tine sa te admire pentru sadicia ta, de vremece
s'a vazut pe sine atat de dispretuit de tine. Data noi
am devenit robii oameniior, nu ~tiu din ce cauz.;:; , de~i
Pavel striga intr' una: « Nu 'lid faee/i robi oammilor» (Ibid.
7, 23). Cum oare ne-am fileut robi oamenilor? Fiindca
mai intai ne-am facut . robi pantecelui , robi ai avarilor , ai
slavei, $i ai tuturor eelorlalte. Ne-am tradat libertatea,
pe care ne-a harazit-o nou<\ Christos. Dara ce se intam-
pia cu celce devine rob? Spune-mi. Aseulta pe Christos,
care zice: «Jard robu.L nu rdmdne in card in veac» (loan
8, 35). Ai aici 0 sentinta absolut<'1, ea nici-odata nu intra
el in imparatiea cerurilor, -caei sub denumireade If. easa»
aceia se intelege. «in easa tatdlui meu, zice. multe loca,-
Juri sun!» (Ibid. 14, 2). Oed robul nu ramane In easa
in veac, iara eel ce nu ramane in casa In veac, nlmane
in gheena in veac, neavand vre-o mfmgaere d ~ undeva.
$i lucrurile au ajuns la ata.ta stricileiune, in cat ca din
rapiri sa se faca pana ~i milostenii, ~i sa se primeasca pe
 - 302-
multi pe la mese. De . aceiaa scazut indra:zneala noastra,
!j>inici ea putem certa pe cineva. Cu toate acestea ma-
car de acurn' dadl ne ·am departa de vatamarea ee ne vine
de aiei. Deei, voi cad · va tavaliti in moeirla aceasta, in-
cetati eu 0 astfel de vatarnare, $i fugiti de ni!j>te astfel
de ospete, ea macar de acum sa imblanzim pe Dumne-
zeu, !j>i sa ne invrednieim bunatatilor eel or fagilduite. Ca-
rora fie a ne invrednici eu totii, prin harul ~i filantro-
pia ' Domnului nostru . Iisus Christos, caruia impreuna eu
Tatal \ !?i en Sf. Duh, se euvine slava, stapanirea !;'i ci~stea,
acurn ~i pururea, !j>i in . vecii Veeilor. Amin.
DMILIAXXVI
c Prin credin/d penirt! cele viitoare a binecuva11tat Isaac pre
Jacob fi pre Jsav. Prin credintd lacob murind, pre jiecare
din jiii lut losif a binecuvantat, fi s' a inchinat la varful
tOiagului lui. P.rin credintd losif mutind, a facut pome-
nire pentru iefirea liilor lui brail, fi pentru oasele sale
a poroncit» (Cap. 11, 20-22).
«Amin grdiesc voud cd multi Proroci fi dreNi au dorit
sd vazd cele ce vede/i voi, # n' au vdzut, fi sd' auzd cel~
ce auzi/i, fi tt' au auzit." (Math. 13, 17), zice. A~a dara
toate' cele viitoare Ie au ~tiut eei drep}i? Ba inca foarte
mult. Ca dac;1 pentru slabiciunea celor cc nu puteau a-I
primi, Fiul nu se descoperise inca, totu~i celor ce stra:-
luceau prin virtuti cu drept cuvant el se descoperise.
Aceasta 0 spune !;'i Pavel, ca ('ele viitoare Ie au ~tiut
aceia, adeca invierea lui Christos. Deci , sau ca aceasta
'0 spune,-sau ca prin expresiunea «Prin credin(a pentru
cele viitoarc» nu vorbe~te de veacul viitor, ci pentru cele
viitoare de aici, - caci daca n-ar fi fost a~a, cum s'ar fi
putut ca un om ce se g;1sea pe pam ant strain sa . dea
astfel de binecuvantari? $i cum iara!;>i s a bucurat de
binecuvantare, :;;i totu!?i ~i-a luat-o? Ai V3zut ca ceia ce
am fost spus pentru Abraarn se poate spune !;'i pentru
Iacov, ca adeca nus'a bucurat de binecuvantare, ci cele
ale binecuvantarei sau implinit cu urma!;'ii lui; el insa s'a
'- 303 - .
bucurat de eele viitoare? de vreme ce gasim pe fratele
sau mai mult · folosit ~i rnai multumit de cat dansul. Cad
el ~i-.a petre cut tot timpul vietel sale In robie, in m unca
pe simbrie, in primejdii,in curse, !;>i deeeptii, ~i in frica,
~i candFaraon I-a intrebat, el a raspuns: «Putine fi rete
au fost zilele ani/or vie/ei mele» (Facere47, 9), - iara
acela in Jini!lte !;'i in mare sUipanire de sine, ~i dupa aceia
a fost ehiar ~i grozav fata de fratele sau Iacov. Deci unde
!?i cand sau implinit acele binecuvanUiri, daca nu in
viitor?
Ai vazut deei, cum cei rai inca dela inceput sau bucurat
de cele de aici, ian1 eei buni din contra? Nu toti , de sigur,
caei iata de pilda Abraam a fost drept, !li s'a bucurat !?i
de cele de aici, afara numai ca cu mare· necaz \li m ulte
isp;te - ca doar. numai bogatie avea, pe cand celelalte
toate erau incarcate cu scarbe !;'i necazuri. Nu se 'poate
ca cel drept sa nu fie nedi.jit, chiar de ar fi ~i boaat,
caci dnd voie!;'te a fi nedrepHitit, sau a suferi celel~lte
rele, va fi nevoie de a fi necajit, a\la ca oricat s'aT. bucura
de averi, el totu 9i nu va fi fara suparari. De ce? Pentru
ca ~e gasqte in scarbe !?i necazuri. $i daca chiar pe
atunci dreptii erau in sdhbe ~i nec:azuri, apoi cu atat
mai mult astazi. ~Prin credinta pentru cele viitoare, zice,
a binecuvantat Isaac pe lacov, fi pre lsav» de~i Isav era
mai mare, eu toate acestea pentru virtute a pus inainte
pe Iacov. Ai vazut ce fel este credinta? Ca de unde ~i
cum se fagaduia fiilor atMea bunuri, daca nu de la cre-
dinta in DUli1nezeu?
«Prin credintd lacov, murind, pre jiecare din .fiii lui
losif a binecuvantat» - aici trebuie a se pune to ate bine-
cuvantarile,ca astfel !;'i credinta, ~i prorociea lui sa se
faca invederata - «fi s-a inchinat la varful toiagului lui».
«Aici, zice, nu numai cil a spus, ci inca at at de mult se
incuraja pentru cele viitoare, tn cat ca a aratat aceasta
~i eu fapta. Caci urm~nd a se scula un alt imparat din
EfraiA, de aceia zice : «fi s-a inchinat la varful toiagu/ui
lui», adeca cil ~i batran fiind deja, el s-a inchinat
Jui losif, invederand prin aceasta viitoarea inchinare a .
tntregului popor. Aceasta de sigurca s'a petrecut deja
'cu frarii sai, cari i s'au inchinat, dar<1 urma inca a se
 - 304-
petreee ~i dupaaeeia eu eele zece semintii. Ai v~zut
cum eele ce urmau a se petrece, el le-a prevazut? Ai v~zu~
cAta credin~aaveau? CAt de mult credeau in celeviitoare?
C~ pe dnd unele sunt dovada unei rabd~ri - vorbesc
de eele de aid - ~i a unor patimiri, fara a avea in seh.imb
ceva bun, ea de pilda eele petrecute eu Abraam ~I eli
Avel- celelalte ca credinta in Dumnezeu, ca rasplata
binel'ui, cum s'a 'petrecut eu Noe, sunt dovada eredintei.
Cad credinta este de mplte felori j ~i ea este rasplata,
!?i ca nu trebue a a!?tepta rasplata pentru aeelea~i fapt~J
:;;i ca trebue a te lupta mai 'nainte de aeordare~ premll-
lor. Deei ~i eele eu privire la Iosif sunt numal ale ere-
dintei. Cand a fagaduit lui Abraam zican~u-i: ." VO.iu da.
tie ~i semin/iei tale pamantul acesta» a auzlt 10Slf, ~l de!?l
era in tara straina, ~i nu a v;1zut niciodata implinindu-se
acea fagaduintc1, totu:;;i nici a~a n? s'.a im~u~inat, ci i~ea
atAt de mult a erezut, ca a vorblt ~I de lef?lre, ba chlar
a poroncit f?i de oasele lui cum !?i un~e sa se .. t~groape .
Dar~ nu Flumai el a crezut, ci inca ~l pe alt H 1- a adus
lei credinta. De aceia ~i poronce~te, ca pururea sa-f?i aduc~
aminte de iel?irealor de aeolo. Caci nici n'ar fi poro~clt
el cele cu privire 1a oasele sale, daca n'ar £1 fost convlOs
de ie~irea lor din Egipe.t, . ~i n'~r £1. a:;;tept~t-? ~?a .~~
atunci dmd uniia zic: «lata ca ~I eel drept 1 s au lOgnJlt
de morminte ~ noi Ii nlspundem, ea de aceia numai, :;;i
nid de cum pentru altceva, £1ind'ca f?tiau Hd a Do.,.t~­
nului este pdmantuL ~i plinir-ea lui,;. Dansul care a trait
in atata filosofie, nu se poate crede ca n'a ~tjut aceasta;
dansu\ care a trait toata vierlta in Egipet, de~i ar fi putut,
daca ar fi voit, a se 1ntoarce ~i a nu_ se nelini~ti. $i ?adi
oasele tata\ui sau le-a dus acolo, de ee a porooelt ca
~i oaseJe saJe sa se aduea de acoJo? De ee,. zic, daca
nu ar fi ~i:iut mai dinainte. Dara ce? Spune-mt: oare nlJ
$i oaseJe lui Moisi nu au ramas in pamant strain ? Nu
~i ale lui Aaron, ale lui Daniil, ale lui. Ierem~a? Despre
cele ale eelor mai multi dintre Apostol! nu ~tlm unde se
gasesc. Ca daca mormintele lui Petru, Pavel, loan ~i Thoma
sunt ~tiute, ale eelor mai multi, nn sunt de loc cunoscute.
Dan! noi catu~i de putin nu ne imputinam pentru aceast.aj
dici ori un de am £1 tomormanta~i, ~tim ca «al Domnutuieste
305 -
pamantul ~i plinirea lui?;. Numai de cat ea ceia ce tre-
buie a se intampla, se va intampla. A se intrista cineva
jnsa, ~i a boci pe cei adormj~i, aceasta vine din imputinare
~i mieime de suflet. . .
«Prin credintd Moisz cand s-a ndscut, trei Zuni a lost
ascuns de Pdrin{ii sdi~ (Vers. 23). Ai vazut, ea aici cele
d~ dupa moarte Ie nadajduiau a se implini pe pamant ?
$1 multe s-au intamplat dupa moartea lor, ian} aeeasta
pentru cei ce zic ea «dupa moarte se petree acestea eu
dan~ii, de care nu s-au invrednicit fiind in vieata, ~i niei
nu credeau a fi dupa moarte». Si n-a zis Iosif: «Nu mi-a
dat pamaotu1 dnd am fost 'in ~ieata, niei tatc11ui meu
niei bunicului meu, a earuia virtute' trebuia a fi Iuata i~
seama cu mila; $i pe cei rai sa-i invrednieeasca de lu-
cruri, cle care nu i-a invrednicit pe aeeia»? Nimic din
acestea n-a spus, ci toate Ie-a invins ~i Je-a eovar~it eu
credinta.
A spus de Avel, de Noe, de Abraam, de Isaac, de
1acov, de Iosif, de toti acei slaviti ~i minunati. Iara~i ma-
re~te mangaierea, aducand yorba de persoane ordinare.
Caei a pc1timi astfcl de rele persoane miracu10ase, nu este
nimic de mi rare, sau a se arata inferiori aeelor~; ins a a
se arata inferiori ~i eelor ordinari, aeeasta de sigur ca
este grozav. Si incepe eu parin~ii lui Moisi, oameni ne-
insemnati, cari n-au avut nimie din eele ce a avut fiul lor.
De aceia in trecerea timpu\ui el mare~te a~a zica' nd ciu-
datenia, $i in;;ira pana ;;i femei curve $i vaduve zicand :
.: Prin credin/d R aaLl curva n a pierit impreu1ld . Ot cei
neascu!tdtori, jJri1Jlind iscoadele ell p aco. SI nu numai ras-
plata credintei 0 pune, ci ;;i a neeredint~i, ca de pilda
pe timpul lui Noe. Dara este t rebu itor a spune despre
parinti lui Moisi. Faraon a poruncit ca ::.a se omoare toti
copiii de parL~a b arbateasca, $i nirneni n- a scapat de pri-
mejdie Deci cum ~i de unde a~teptau aceia ca sa scape
pe copilu1 lor? De la credin~a lor. Care credinta? «L au
vdzut prune frumos » zice. Inse~i privirea lui i-a atras la
credinta: Astlel ca chiar di~ fa~a, mare a fost harul ce
s-a revars at aSllpra acestui drept, ce ia ce a fost luerul
lui Dumnezeu, iara nu al naturei. C:lci gandeste· te bine,
Indata ce s-a nascut pruncut s-a aratat frumos, iara nu
20
 - 306-
slut. Dad!. aceasta de un de a provenit? Nn de Ja natura, ·
ci dela harul lui Dumnezeu, care pana ~i pc acea femeie
barbara egipteanea a mi;;cat. 0, ineM ca Ja tras din apa,
J-a smuneit ;;i la reintremat,-de9i credinta nu avea poate
locu! in asemene imprejurari, fiindea ce s-ar fi putut crede
din 'lederea chipu!ui lui? «Dara voi, zice, credeti din
fapte, avand mnIte dovezi de credinta la lndema.na, fiind-
ca atund cand a.ti rabdat pana ?i rapirea avenlor voa-
stre cu bucurie, ~i multe de acest fel, a fost rezultatul
credintei 9i al rabdarei». Dara fiindca 9i ac~~tia ~u cre-
zut, insa in orma s-au imputinat, arata ca ~I creJmta a-
celora se intindea foane departe, ca de pi1d~. credint a ·
lui Avraam, de?i faptele pareau ca se ciocnesc tntre dan-
sele. «$i 1ZU s-au temut, zice, deporunca impdratu~ui»,
de~i aceia era deja in lucrare, ian19i. a~easta . (cred:nt a )
era in af?teptare. Aceasta era a panntllor lUI j dara el
(Moisi) riimie n-a introdus. _.
Dupa aceia iara?i Ie pune ioainte un exemplu proprm
al lor. «Prin credin/a, zice, Moisi mare /dcandu-se, s-a
lepadat a se lzumi feci or jdei lui Faraon, ti:ai bine al:-
f?and a Pdtimi CIt poporul lui Dumnezeu, decaf.a (w ea Pfa-
area pdcatului cea trecdtoare~ Mai mare boga/le socoltnd
a Ii, de cat visteriile Egipetufui, ocara lui Chris/os, - cd
se uitd fa rdspldtiro (Vers. 24-26). Este ca ?I cum ar
TI spus: <tNime ni dintre voi n-ar fi lasat palatele impara-
te~ti , 9i inca palate stralucite, niet. ni~te ast fd ~ e tez~ure,
~i niei daca ar fi fiul imparatului, nu I-ar dlspret Ul pe
acela atata, precum a facut lVloisi». ~i cum ca nn a pi'i-
rasit palatul cum s-ar intampla, a invederat-o zicand "c~
<'s-a lepiidat» adica a ural, a dispretuit (U sC./irbd, cael
fiind vorba de imparatia cerurilor, era de pnsos de a
admira palatul imparatesc sau imparatia Egipetuilli. $~
prive~te cat de minunat a insemnat-o aceast~ Pavel: caCI
n-a zis ca a soeotit eerul 0 mai mare bogat1e de cat te-
zaurile Egipetului, sau ~i cete din ceruri, tosa ce ? «Oc~1a
lui Christos» , zice. A fi ocarat pentru Christos, a socoht-o
,ca ceva mai bun de cat a fi lini~tit astfef, iara aceasta
prin sine insa~i a fost 0 rasplaUi. . de aeestea. A9a dara lini!;'tea, sau mai bine zis molieiu-
<t Mai bine alegand, zice, a patimi cu poporul fUl Dum-
.nezeu». «Voi, zice, patimiti pentruvoi lo~i·va, iara acela
- 307-
.:a ales a patimi peotruClltii, 9i cu buna voea sa s'a aruncat
intr'atatea primejdii, de ~i era eu putinta de a fi cinstit
!?i temut, ~i de a se bucura de bunuri. «De cat a avea
pliicerea pacatului cea trecatoarer., zice. Prin expresiunea:
«pacatufui» de · aici, el lntelege faptul de a ou voi ca sa
patimeasca cineva eu altii; o.ceasta a numit-o pacat. Deci,
daca a nu patimi eu a\tii el a crezut-o ca pi'icat, a poi a
patimieste un mare bine, la care din palatelf" imparate?ti
s'a aruncat pe sine.
Acestea Ie-a facut Moisi, prevazfmd lucruri mari. «Mai
mare bogd/ie socotind a ji, de cat 'UistieriiLe Egipetului».
Dara oare ee inseamni'i «ocara lui Christos»? Adeca «a
fi ocara.ti astfel, precurn sunteti voi», sau ca a suferit
ocara pe care a sllferit-o Christos, mai· ales atuncicand
a fost batjocorit pentru· peatra din pustie, din care a seos
apa, «iara peatra era Christos » (1. Corint. 10. 4) zlce.
Dara cum ~i cfmd este oeara lui Christos? Cand dis-
pretuirn eele parintqti, sau patimind rele, fugim de Dum-
nezeu. Era deci firesc ca 9i el (Moisi) sa fie o:arat, cand
a auzit: «Au doard lwei sa md ucizi tu, precum ai ucis
pre Egiptean » (Exod, 2, 14)? Aceasta este oeara lui
Christos, ca pana la sfar~it, 9i pana la cea de pe urma
rasuflare sa patimeasca Lin ~ va rele, precum el era oearat,
cand auzia spunandu-i-se : «Dacd e~ti tu liul lui Dum-
nezeu't (Math. 27, 40) de ce i ce'l rastignise, de cei de
aceta?i neam. Aceasta este ocara lui Christos, eand cineva
este o carat de ai sai, cand cineva patime?te de la cei
·carora Ii-a facut bine, precum!;'i el a patimit de la cei
ce avusese bine facfri de la dansul.
Aici Ie· a ridicat mOlalnl, aratand ca ~i Christos a pa-
timit acestea, ~i Moisi, doua fete slavite. Astfel ca ocara
aceasta este, mai mult a lui Christos, de cat a lui Moisi,
fiindca le-a suferit acestea de la ai s~i. Nici el insa n-a
slobozit trasnete din ceriu, nici acesta, ci le-a sulcrit
toate, 10 tirnp ce eei de fata cli'itinau eu capetele lor.
Deci, fiindca era natural ca dan~ii sa auda de acestea, ~i sa
doreasca rasplata, zice ca 9i Christos ?i Moisi au patimit
nea, este a pacatuilli , in timp ee a fi oearat este a lui Chris-
tos. Deci, ee voie~ti? Ocara lui Christos, sau moliciunea ?
 - 308-
",Prin credilz(a a 'dsat Egipetul, ne-temandu-se de, urgi,:
i1ll pdratului, cd pre eel nevdzut ca cum I-ar Ii ~azut l~
aftepta» (Vers. 27). Ce spui? ca nu s'a temut? $1 totu~l
Scriptura spune, ca auzind ~l s'a tem.u t ca :;;I-a dlpatat
maotuirea prin fuga, l?i ca sa ascuns, lara \ca dup~ aceasta
el a devenit cuprins de 0 frica mare. losa tu fil cu
gare de seama la cele ce s~ ~pun. «fI!~-tem~ndu-se, Zlce,
de urgiea impdratului» de alCl, ~ste zls.a fata de ~ele ce
urmau a se petrece. Astfel ca $1 a fugl era tot dlO cre-
dinta. De ce n-a raT-as? zici tu. Pentru ca nu cumva sa
se 'arunce pe sine singur intr'o primejdie vazu~a. Caci. a'
se asvarli in mijlocul primejdiilor este a UOUla care m-
cearca oare cum, adeca ispite!?te ~i zice: «sa vad,. daca
rna va mantui Dumnezeu». Aceasta a spus-o ~I dlavolul
lui Christbs: «Arunca·tc pre sine-(i jos» (Math. 4,
Ai vazut dara ca a searunca cineva pe sine in pn-
mejdii fara nici un tolos, cum ~i a ispiti sa v~d~ ~aca
il va sd'tpa Dumnezeu, este lucru drace~c ? A.mal ra~ane~
in fruntea lor, deci, nu mai era cu putlOta, IOtru cat eel
ce primesc bine faceri de la el, se aratau atat de nere~
cunoscatori, ~i deci a mai sta acolo era ceva prostesc ~l
de prisos. Dara toate acestea s'au petrecut, pentru ca
pre cel nevazut il a:;;tepta "a cum l-ar fi vazut. . era atata de mirar~ daca venind in tara lor s'ar fi inehi-
1) Deci daca noi vedem intr'una pe Dumnezeu cu mmte~
noastra, daca pururea il avem 1n cugetul nostru, toate ill
se vor parea lesnicioase, toate u.!?oare, 'pe. toate Ie vom
suteri cu w?urinta, ~i vom deveOl supenon tuturo~ ~elor
ee ne inconjoara. Ca daca eineva vazand pe cel m.bl~ de
dansul sau ehiar ~i aducandu· ~i aminte de el, ~I I se
inalt a 'sufletul, iara cugetul i se ridica, 9i pe toate. poarta
cu U$ urin t5. aducandu-;;i aminte cu placere, -.- apol cel.ce
are 111 cugetul sau pe Dumnezeu care ~e-a mbl: cu aae-
VM;i ' isi aduce aminte pururea de dansul, cand oare
' ar l i\~te~ simti ceva suparator, sau s'ar teme de ~rimejdii?
Cand s'ar imputina cu sufletul? De slgur c~ nlc)-oda~a.
Toate ni se par Cll anevoie de p'urtat, atunci. cand amlU-
tirea de Dumnezeu nu '0 avem pre cum trebUle a 0 avea,
-- ;) -Pa---;~r.--;' -;~-;;'::-;;'. Noi trebuie a ne aduc.e ~minte de Dumne~eu l~tr'u~a • . ":
ne teme de el, ~i a ne lnfrunta pe no) 1ll~llle. Despre Danul :;;1 cel trea
coconi. (Veron),
- 309-
<eAnd nu-l avem intr'una in cugetul 'nostrul !?i atunci cu
dreptate ar putea sa ne spuna: «M'ai uitat tu, te voiu
nita :;;i eu pe tine», :;;i iata ca raul este indoit, caci daca
11 uitam noi., ne uita ~i el pe noi. Aceste doua sunt le-
gate Intre dansele, !?i doua sunt in realitate. Mare bine
?a- ne aduce noua amintirea de Dumnezeu, mare inca ~i
3tunci cand noi il avem pururea' in cuget, caci aceasta ne
face de a prefera pe cele bune, iara aceia de a Ie savaqi
~i a Ie duce la sfar~it. De aceia zice Prorocul: «Aduce'mi-
voiu aminle de tine din pamantul lordanului ri al E7)fflO-
nu/ui, din munte mio (Ps. 41, 7). Acestea Ie zicea ~i
poporul Evreesc dnd se gasea in Babilon: «aduce'mi-
voiu aminte de tine, din pamant strain. Ca daca poate
nu suntem printre razboinici, totu~i sun tern printre du~­
6!. mani». Ca daca nniia erau ca prizonieri, erau !?i altii carii
nici nu simteau starea de fobie ea de pilda Daniil ;;i cei
trei coconi, carii de $i erau in robie, totu~i eran mai stra-
luciti de cat chiar imparatul care-i dusese in robie in acea
tara, ~i care insu$i s'a inchinat eelor robiti de dansul.
Ai vazut ce fel este aceasta virtute! in robie aflan-
du-se, dan~ii erau Ingrijiti ca ni!?te stapaoitori ~i domni.
Prin ur,mare mai mult acela era robit) decat ace$tiia. Nu
nat lor; ceia ce este insa de mirare e ca, legandu i ~i
ducandu-iin robie in insa~i tara lui, in fata tuturor el
(tmparatuI) nu s'a n]~inat de a Ii se inehina :;;i a Ii jertfi
manaa. 1) Ai vazut cum lucrurile cu adevarat striHucite
sunt dupa Dumnezeu, pe cand cele omeoe~ti sunt numai
umbra? A~a dara el nu ~tiea ca i$i adusese la sine sta-
pani, a~a ca pe eei ce orma a Ii se inchina i-a bagat 1n
cuptorul cel cu foc. Dara toate acestea pentrn dftn~ii au
fost ca un vis.
Sa ne temem, iubitilor, de Dumnezeu, ca chiar de am
fi in robie, totu~i vom fi mai straluciti de cat toti. Sa
avem teama de Dumnezeu, ~i atunci nimic intristator nn
ni se va intampla, chiar de am fi in saracie, in boale,
san tn robie, sau in orice imprejurari de acest fel, ba
chiar acestea ne vor duee tocmai la celc contrare. Robi
,) Expresiunea Manaa de aici, ce se gase ~ te la Daniil , C 2 P 2, 46, lnsa mna
li.,u, ¥"
A se vedea ;;i Leviticul 2, 1, 4, 5, 0, 7. 7, 9. l's, 7. Esd rrt 7, 14.
 - 310 -
~u fost aee~tiia, ~i totu~i imparatul Ii s'ainchinat. Fac:itor
Q~ corturi a fost Pavel, ~i totu;;i ii jertfiiau ea lui Dumnezeu .
Aici tnsa se na~te 0 intrebare: de ce oare Apostolii
au respins jertfele, ~i-au nipt hainele de pe dan~ii ,), ~i
i-au oprit de la ceia ce voiau sa fadi, ~i plangeau zicand :
cBarbati! ,cCid faceti aceasta, ca ~i noi oameni suntem' ca
Ji voi», - pe cand Daniil nimle din acestea n'a facut?
Cum ca ~i acesta a fost smerit, ~i di nu mai pu~\n co.
aceia a dat slava lui Dumnezeu, ' din multe se invede-
r~aza, ~i mai eu sarna chiar prin faptul ca a fost iubit
de Dumnezeu, fiindca daca el ar fi sfitarisit cinstea euve-
nita lui Dumneze~, deosigur ca nu-l lasa niei sa traiasca ,
nee urn inca sa prospereze, ' !?i al doilea apoi se vede ~i
din cda ce eu multa indrazneaia zicea: «Jara mie, im-
parate, nu pentru intelepciunea care este intru mine, mai
0 era, ei pretutindeni, ba inca se arata mai mare inaintea
multa de cat toti cei vii, s' a descoperit taina aeeasta» (Da-
niil 2, 30), ~i al treilea inca, ca in groapa a stat pentru
Dumnezeu, ~i dupa ce Prorocul i-a adns lui mancare, a
zis: «Ca fi-a adus ambtte de mine Dumnezeu» , atat de
umilit era ;;i en inima infranta. In groapa a fost pentm
Dumnezen, ~i se credea pe sine nevrednic de aducere
aminte ~i de a fi anzit. Noi insa cutez::md a face multe
fapte rele, ~i fiind mai necurati de cat toti, daca nu sun-
tern au ziti de la cea dintai rugaciune, plecam.
Cu adevarat ca mare este deosebirea dintrc aceia ~i
noi, ~i atat de mare pre cat este de la cer la pamant,
~i poate ca inca mai marc. Ce spni? Dupa atatea suc-
eese, dupa minunea petrecuta in groapa leilor, se crede
pe sine atat de umilit? ,<Da! zice; eaci ori-ce am face,
robi netrebnici suntem». Astfel deci, cu mult timp mai
'nainte implinind poronca evanghelica, el se credea ca 0
nimie pe sine singur, zieand: «Cd 'fi·a adus aminte de
mine Dumnezeu». Dara prive~te cum;;i rugaciunea lui
este pI ina de umilinta. Tot a~a ~i cei trei co coni zieeau
cAm pacatuit, fara de lege am fdeut departandu-md de la
tine"IJ (Cant. eelor trei eoconi, vers. 5), ;;i pretutindeni
invedereaza umilinta lor. De ~i Daniil a yea mnIte cuvinte
de a se trufi, ~tiea tnSa ca ~i acestea Ie avea de acolo
') A se vedea Faptele Apostolilor, Cap. 14, 10-27.
- 311 -
ca nn s'a mllndrit, ~i deci n'a eonrupt tezaurul ce poseda.
Caci nu numai ca a fost cantat de catra toti oamenii de
pe fata pamantului, pentru ea imparatul s'a aruneat Ina-
intea lui eu fata la pamant ~i i-a jertfit, ba inca l' a cre-
zut ca Dnmnezeu el care pretutindeni pe pamfint era
considerat ~i einstit ca Dnrhnezeu, de oarece intregul pa-
mant il stapanea, ianl aeeasta se invedereaza de la Je-
remia: ,<lara Jzeamu/ # impardtiea, cali nu vor pune gru-
majii sai subt juguL imparatului Babilonului, eu sabie #
cu foamete ii voiu certa pre ei, /Jana ce se VOl' sfarfi in
mana Lui, :::ice Domnul» (Cap. 27, 6) ~j iara~i: «eu am
dat pamantul lui NabuhodoJZosor, robului meu" (Compara
cap. 43 ell cap. 34 din leremia). $i din cele ce a scris
iara~i se vede, ca el era admirat nu liumai aeolo, unde
celorlalte neamuri, de cat cum I-au vazut cei de fata,
cfll1d ~i prin serieri au marturisit robia lor :;;i minunea.
Dar~\ el era admirat ;;i pentru in~ekpciunea lui, dupa
cum se poate vcdea din Prorocia lui Iezechil, (Cap. 28, 3)
nnde se zice: «Au doard efti III mai inte!ept de cat Da-
niil,,? $i dupa toate acestea a fost atat de umilit, de~i
de multe-ori a murit pentru stapanul. Dara oare de ce,
daca a fost atat de umilit, n'a respins niei inchinarea im-
paratului, $i nic: jertfele? Aceasta nu 0 spun, caei imi
este deajuns de a spnne numai chestiunea, iara restul il
las pc socoteala voastra, ca m{lcar a~a sa atat cugetul
vostru. Eu numai atata sf2.tuiesc, ca totu! sa se faca pen-
tru fri ca lui Dumnezcu, avand noi astfe! de exemple, ;;i
ea atu; ,ci cu ;idevarat ne vom bucura ~i de cele de aici,
daca YOm intelcge bioc valoarea ceJor viitoare. Cum ca
nu din prostic a facut a:;;a, se invedereaza din zicerea lui:
«Darurile tale fine-Le pmtnt tine» (Oanii! 5, 17) Dan'! ~i
aiei se na~tc 0 alta intrebare: cum de aici a respins eins-
0 tea prin vorbe, iara prin fapte a primit-o, ~i a purtat
lant d(; aur Imprejurul grumazului lui (xell. s'f6psos "tov
\-Lu.vlc1.XYlv)? Irod cand a auzit poporul strigand: «glas Dum-
nezeesc ~i nZt omenese» (Fa pt. Ap. 12, 22), fiindca n'a
dat slava lui Dumnezeu, a crapat ~i i-a iqit maruntaele,
im'a <ices:a (Daniil) a primit chiar \i[ slava euvenita lui
Durnnezeu, iara nn numai vorbe.
 - 312 --
Aid este necesar a spune de ce a fost a~a? Pentru
ca acolo oamenii cadeau in mare idolatrie, pe cand
aiel nu. Cum a~;;a? Apoi ' a fj crezut cineva in aeest
fel, a fost <> cinste data lui Dumnezeu, pentru care
toemai preintampinand aceasta a zis: «lard mie nu
pmtru intelepciunea care este intru mine». Dealtmintrelea
nici ea se pare ca Ie-ar fi. primit acele jertfe, caci daca
splIne ea trebuia a se jertfi, nu este tnsa sigur daca i s'a
jertfit, daca in fine dupa vorbe au urmat ~i faptele. Aeolo
insa au ~i adus tauri spre a fi jertfiti, iara noroadele nu-
meau pre unul Dia (Joe), iara pe Pavel Ermi (Mercur).
Oeci daca i s'a pus lan~ de aur imprejurul grumazului
lui, pentru ca sa-l arate mai invederat, de ce oare nu se
pare di el a respins jertfa? Caci ~i aeolo nu au facut
precum voiau, ei numai ca: se pregateau, tnsa apostolii
i-au impiedecat,-a~a ea ~i aici ar fi trebuit ca de'ndata
sa respinga. Acolo ap::>i era mllltime de norod, pe dnd
aici singur tiranul. De ce nu l'a respins pe tiran, a
spus-o mai inainte, ea nu i-a jertfit ca lui Dumnezeu in
dispretul respectului lui, ci spre mai mare admiratiune.
Cum a~a? Apoi a dat poronca pe!1tru Dumnezeu, a~a ea
nu i s'a !?tirbit cinstea cuvenita. Nu tot a~a tnsa s'a pe-
trecut eu aceia cari erau considerati de pop or ca Dum-
nezeu, ~i de aceia au respins jertfele ce urma a Ii se
.aduee. Oealtfel ~i daca i s'a Inehinat imparatul lui Daniil,
nu i s'a inchinat ea lui Dumnezeu, ·ci ea nnui om Inte-
lept. $i apoi nu este sigur nid ca i-a jertfit, sau ~i daca
i-ar fi jertfit, nu ar fi primit Daniil. Dara oare de ce I-a
numit ~i Baltazar, numele lui Dumnezeu chiar? Apoi
dan!?ii nu eredeau ea vr-o rninune pe Dumnezeii lor, daca
chiar imparatul lor numea asHe I pfma ~i pe un rob, po-
roncind tuturor de a se inchina chipului celui variat ~i
de multe feluri, !?i respectand draconul. Pe laoga aeeasta
Babilonenii erau inca !?i rna; pro~ti de cat eei din Listra,
pentru care niei nu era eu putinta de a-i impiedeca ime-
diat de la aeeasta.
Dara apoi multe ar putea spune cineva aiei, insa deo-
camdata sunt deajuns aeestea. Deci, daca voim ca sa ne
tnvrednicim de toate bunurile, sa eauta.m eele dupa Dum-
nez:eu. Ca precurn eei ee cauta eele ale lumei, cad ~i din
- 313 -
acestea ~i din acelea, tot a~a ~i cei ce eauta. pe cele
dupa Dumnezeu, de amandoua se vor bucura. Deci, sa
nu le eautam pe aeestea, ei pe aeelea, · ca astfel ~i de
bunurile fagaduite sa ne invrednicim, prin Christos Iisus
Domonl nostru, caruia impreuna eu Tatal ~j en Sfantul
Duh, se cade slava, stapanirea ~i cinstea, acurn ~i puru-
rea !}i in veeii vecilor. Amin.
OMILIA XXVII
" Prin credintd a fdcut Pasca ~i 7Jdrsarea sangelui , C(!
nu. cum'lJa cel ce jJierdea ire cei inttii ndscuti sd se atingd
de dan~ii . ..orin credinta au treeut marea Ro~ie ca pe uscat,
a cdriea ispitire luand Egipte·nii sau innecat. Prin cre-
dintd zidurile Erihonului au cdzut cu· incunjurarea in
Jeaj>te zile. Prill credintd RacLV curva n-a pierit impreund
cu cei neascultdtori, primind iscoaciele cu pace» (Cap.
11. 28-31).
Muite obi!?nuie~te a fami ~i a pune ia mijloc Pavel, ~i
este foarte adaneit in cugetari. Dealmintrelea a~a este
harul Duhul11i, ·::;aci ou in mu\timea euvintelor imprirneaza
putine idei, ei in scurtimea vorb elor a~aza a~a zicaud 0
multim:: intreaga de ellgetari. Caei prive~te, cum in 1$irul
mangaerilor, !?i vorbind des pre credinta, Ii aminte~te d y
un tip ;;i 0 taina, a cariea adevar 11 avem. «Prin eredintd,
zice) a /acut Pasra -~i varsarea sangeLui, ca 1tU cumva cel
ce pierdea pre cei intai nascu{i, sa se athzgd de dan~ii»_
$i ce inseamna «vatSarea sangelui»? Un miel se jertfia
la fiecare casa, !?i eu sangele lui se ungea stalpii ui>ilor
deasupra,l) iara aceasta era ca un gard, adeea ea apa-
rare de pierderea Egipteaoa. Deei, daca sangele mielului
in mijloeul Egiptenilof, ;;i In timp de pustiire inca, pastra
pe Iudei nevatamati) apoi eu atat mai mult ne va mantui,
pre noi, nu stalpii u~ilor ei ehiar sufletele noastre ungan-
do-Ie eu sangele lui Christos. Caei ~i aeum pustiitorul ne
lneonjoara din toate partile in ooaptea cea adanca a vie~ei,
,._ A se vedea i£xodul cap. 12. Numere 9, 1-,14. Denteronomiu 16,1-8.
 -314 --
1nsa noisa ne inarmam Cll acea jertfa. Ungerea onu~
me~te varsare, caci. ~i pe noi ne-a seos Dumnezeu din
Egipet, adeca dinintuneric, din idololatrie. De~i ceia ce
s'a facut atunci, nu insemna nimic, totu~i ceia ce am ca~­
tigat este mare, fiindca ceia ce s'a facut era sfmge, pe
cand ceia ee am ca!?tigat este mantuirea, este Ingradirea
:;;i impiedecarea picrzarei. S'a temut ingerul de sange~
fiindca !?tiea el al cui tip era; s'a cutremurat gandindu-se
la moartea stapanului, !?i de aceia nu se atingea de dan~ii.
Moisi a zis lsrailitilor: «ungeti» ~i dan~ii au uns, ~i sau
incurajat, iara voi avand insu~i sangele lui Christos, a
mielului care a ridicat pacatul lumei, nu va 1ncurajati?
«Prin aedin/a au trecut marea ROlie ca pc uj·cat~.
Iara~i compara un popor intreg cu poporul,. ca nu cumva
sa zica dan~ii: «Dara nu putem a fi ca sfintii». «Prin
credin/a, zice, au trecut marea Ro;;ie ca p e uscut, a cariea
ispife luand Egiptenii sau innecab,. Aici ii facesa·~i aduca
aminte de patimele cele din Egipet. Cumprin c:-edinta?
Ca adeca au sperat ca vor trece prin mare, ~i de aceia
se rugau, sau mai bine zis Moisi a tost care s'a rugat.
Ai vazut cum credinta covar~e~te pretutindeni ration a-
m.entele omenp9ti, cum ~i slabiciunea ~i umilinta ? Ai vazut
cum dan:;;ii ~i credeau, in acela~i ti mp se ~i temeau, ~i
de sangele de deasupra u!?eIor, !?i de marea RO!?ie? lara
aceasta' a aratat ca era apa pentru . acei ce cazuse !?i se
innecase, ~i ca nu a fost vre-o viziune, ci adevar. Dupre
cum cei ce erau consumati de lei invederau adevarul
faptelor, ca ~i 'cei ar~i in cuptorul cel cu foc, tot a~a !?i
acum vezi acelea~i fapte petrecandu~se; unora spre man-
tuire !?i lauda, iara altora spre pierzare. Atat de mare
bun este credinta, caci !?i atunci clnd eadem in yr-o 1n-
curcatura, noi ne izbavim, ba chiar de am ajunge la pra-
pastiea mortii, sau cele ·ale noastre sunt de plans. Ce
aita nadejdie mai aveau? Egiptenii :;;i marea ii impresu-
rase fara arme, si tre buia ca sau sa se innece fugind,
sau sa cad a in ~ana Egiptenilor: Cu toate acestea insa
i-a scos pre dan!?ii din incurcatura, caci aceia~i apa uhora
a servit de a!?ternut picioarelor, ca pamantul, iara pe a1tii
i-a afundat tn adancul marei. Acolo ~i a uitat , natura sa~
iara aici s'a inarmat contra lor.
- 315 -
«Prin credinta zidurile E,.ihonului au cazulcu incun"
jurarea ill l eapte zile»~ Dara flU glasul trambitilor au fost
ca~e. au d.arar:nat zi~urile, chiar ?e ar fi trambitatcineva
ant mtregl, clcredillta Ie face· pe to ate. Ai \Vazut cum
p~etutindeni nu consecinta $i nici legea naturei'o preface,
c~ ~oate se desfa!?ura contra a!?tepUirei? Prin urmare~i
alcI contra a~teptarei se petree toate. Fiindca intr'una
zicea, ea trebuie a crede eu speranta eeIor viitoare, cu
drept cuvant a pus in mi~care aceasta yorba lunga a lui,
~ratan.d c~ nu. mi~ai acum, ci chiar de Ia inceput toate
lspravlle ~I mmuntle prin credinta sau savaqit. «Prin
credin/a Raav CUlva n-a pieri! impreuna cu cei neascul-
ldtol'i, primind iscoadele cu pace». ({A~a dara, zice, este
cea mai mare necinste, ca voi sa va arat'at i mai necre-
din~io~i de. cat 0 curva, caci aceea numai cat aauzit pe
acel barbatl dand de v{'ste, ~i indata a crezut». Deci
d.arcl ~vi sfa'r?itul a urmat precum trebuia, caci pierifid tot i,
smgura ea a scap,at. Ea n-a zis catre sine singura, ca
«VOl fi cu cei multi ai mei», ~i nici n' a zis ca «sa fiu eu
~ai inteleapta de cat barbatiicei intelepti, carii nti cred,
~l eu sa cred ~ ? Nimic din acestea n-a zis, ci a crezut
celor spuse de Iscoade, ceia ce au ~i patimit ii cu ade-
varat.
«$i inca ce voi mai zice? Cd nu'mi ajunge thnpul a
spuno (Vers. 32) N-a mai adaos aite nume, ci .sfar~jnd
cu curva, \li ru!?inandu-i prin calitatea pcrsoanei, nu . mai
lung~~te istoriea, ea nu cumva sa se par.a ca face poli-
loghle. Nu 0 paraSe!?te cu totul insa, ci trece mai departe
cu multa prudenta, pazindu-Ie pe amandoua: adica ~i de
desgust fugind, in accla?i timp ~i multi mea lor nevata-
mand pe auditor, sau cum s-ar zice, nici ca in totul a
bleut, ~i nici vorbind a nemultumit, ci amadoua Ie face
deodata. Cand cine va se lupta cu putere, daca staruie!?te
luptandu-se, desgusta auditorul daca este lacom de slava
si ambitiunt de~arta, ?i de aceia trebuie a se conforma
strictului necesar.
«$i inca ce voiu mai zice? Cd nu:mi ajunge timpui a
spune de Ghedeon, de Varah, li de Sampson, de Ieftae #
de David, de Samuil li de P,oroci». Uniia invinovatesc pe
Pavel, ca de ce pune 1n locurile acestea pe Varah, Sam-
 - 316
pson l?i Ieftae. Ce spui? Daca a pus pe cur va, pe ace~­
tia sa ou-i puna? Sa nu'mi spui de cealalta viata a lor,
ci numai daca n-au. crezut, ~i n-au stralucit in credinta.
«$i de Proroci, ziee, eari prin eredin/d au biruit impd-
rd/ih (Vers. 33). Ai vazut ea nu marturise~te aiei des-
pre 0 viata stralueita, fiindea nici mi era aeeasta eeia
ee cauta apostolul sa dovedeasea, ci p~na aeum este nu-
mai examinarea erediotei. Caei spune-mi, daea ou toate
Ie-au facut prin credinta? «Frin eredin/d, zice, au biruit
imparatii» - eei de pe laoga Ghedeon - «au Luerat drep-
tato, cine? Ace~tiia ehiar, adeca de filantropie vorbe~te
aiei. Despre David mi se pare ea ziee mai · departe: »au
dobrindit /dgdduin/ele » Ce anume fagaduinti? Acele care
le-a zis, ea dio sam~nta lui va ~edea pe tronul sau. «Au
. astupat gurile lei/{lr, au stins puterea /oeului,au scapat
de aseu(itul sabiei7> (Vers. 34). Prive~te cum d~o~ii erau
chiar in gura mortii, ea de piIda Daniil in mijloeul lei lor,
eei trei coeoni eari au stat in cuptorul eel eu foe, Abraam,
Isaac, lacov, eari au trecut prin diferite ispite, ~i · totu~i
nid a!$a nf) s-au desnadajduit. Aceasta este credinta. Cand
luerurile se petree eu totul eontrar, atunei trebuie a crede,
ca nimic nu s-a iotamplat eontrar, ei toate sunt ca 0
urmare. "Au seapat de aseutitul sabiei». Aici mi se pare
ca tot de eei trei coeoni vorbe~te: «S-au intarit din sla-
bieiune» ziee, faeand aluziune aici de cele petreeute la
intoarcerea lor dio robia Babilonului. «Din sldbiciuno,
zice, adica din robie, cand adica cele Iudaice erau in
mare desnadajduire, cand en nimie nu se deosebeau de
oasele celor morti. Caci cine ar fi crezut ea se vor tn-
toaree dan~ii din robia Babilonului., ~i nu numai di · se
vor mai intoaree, dara inca de a fi ~i puterniei intr'at~.ta,
in cat sa puna pe fuga tabetile eelor de alt n~am? «Dara
noua, ziee, nimie din acestea nn ni s'a int~mplat, ~i toate
aeestea erau tipuri a eelor viitOare.
«Au luat femeile dintru inviere pre mor(ii sai» (Vers.
35). Aiei vorbe~te de Prorocii Elisein ~i Hie, carii an in-
viat morti. «$i aLfii s-au omorit neprimind slobozirea, ea
sd dobri1zdeasca mai buna inviere». Dara noi nn am do-
bandit inviere. «En va voi arata ~i pe aeeia, ziee, cari
au fost uci~i ~i n'au dob~ndit-o, ca astfel s~ dobandea-
- 317 -
sea 0 mai buna inviere. Caei de c,e, spune-mi, fiindu-le
slobo? de a. vietui, dan~ii n-au voit ?A~a dar nu a?tep-
tau el 0 mal buna tnviere» ?$i acei e~ inviase pe ait ii
an preferat ca sa moara, ca astfel sa dob;indeasca 0 mai
buna inviere, de cat aeeea a copiilor acelor femel. Aiei
mi se pare ea face aIuziune ~i la loan ~i la Iaeov. "Li
era eu putinta, ziee, de a vedea soarele; .Ii era eu pn-
ttnt a de ~. n~ fi eertati, ~i eu toate aeestea an preferat
de a ~un, ~l eei ee au inviat pe a1tii, au ales tn~ii de
a mUrI, ea astfel sa se buenre de 0 mai buna inviere».
_ «.'a~d allii .de .batjoeori ji de bdtdi au luat ispitire,
mea ft. de le~a~~rt $i de. temn.itar (Vers. 36). Cn aee~tia
a termmat, ea rn eran eel mal de aproape, eei mai fami-
liari. fiindea atunei mili eu seama aeestea· adne m~ngfl.ere,
e~nd dtlrerea vine de la aeeia~i eauza,-ca dealtmintrelea
eu ori :;;i e~ta aprindere ai spllne, . daea nu vine de la
aeeia~i eauza, nimic n-ai faeut. De a eeia zie, a incheiat
eu aeeasta, vorbind de legaturi, de temnite, de batai, de
ucideri eu pietre, fae~nd aluziunela $tefan ~i la Zaharia.
De aceia a adaos: "Cu ucidere de sabie au murit». Ce
spui? Uniia, ziei, ca au seapat de ascutitul sabiei iara
a1t ii ea eu ueidere de sabie au murit; dara ce est~ aiei ?
~e cine lau~i? Pe cioe admiri ? «$i pe nniia, :;;i pe alt ii ,
zlee; pe unlla fiindea au fost familiari :;;i aproape de voi
iara pe altii fiindea eredinta lor a avut put ere pana ~i
asupra sfar~itulni lor, $i este tip al eclor viitoare. Doua mi-
nuni izvorase din eredintil: ca !?i savar~a~te lueruri mari,
in aeela~i timp ~i pati.me~te mari, ~i totu~i a patimi 0
erede. c~ nimic .. $i niei nu poti ' spune ea erau po ate pa-
catO~1 :;;1 o ':meOl de nimic, ea daca ai pune in eumpana
pe intr~aga !ume. totu!?i i-a:;; giisi pe dao1?ii ea trag mai
greu, !?l mal de pret. De aeeia a ~i spus mai departe,
«carora nu era lumea vrednicd». Caei ee ar fi putut sa i
multameasea pe d~n~ii din cele ale lumei aee1?tiea, care
nu avea nimie vrednie ·de d~n~ii ?
Aiei Ii at~ta cugetnl lor, invat~ndu-i ea sa nu se pi-
ron ease a a~a zicand de eele prezente, ei sa seereada
mai pre sus d e toate eele din viea ta aeeasta, daea pana 1?i
lumea i~~reaga folu este vredniea de d~n~ii. Deci, ce voie~ti
a lua alcl? Cae! este 0 batjoeora daea vei primi aici plata.
 3tH -
1) Deci, iubitilor, sa nu eugetflm la lucruri lume~ti, i?
nici . sa nu eautam aici rasplata, sau sa fim at at de sa-
raci, ea daea lumea intreaga, ~i nu eravredniea de dan~ii"
ee eauti atunei 0 parte a lumei? $i eu drept euvant, caei
sunt prietenii lui Dumnezeu. Prin expresiunea «lume» de:
aici, intelege el oare mul~imea, sau iosa~i ereatura? Pe
amandoua la 0 lalta, eaei pe amandoua obi~t'1uie~te serip-
tura de a Ie numi prin aeest euvant. .« Chiar intreaga na-
tura, eu oamenii la un loe, de ar fi comparata eu dan~ii,
ziee, totu~i nu ar fi de aeela~i pret, ~i eu drept euvant,
ea preeum mii de greutati de paie sau de fan nu ar fi
de aeela~i pret cu' zece margaritare, tot a~a ~i eu aeeia.
• Mai bun este unul. ',are face voia lui. Dumnezeu, decat 0
mie de cdlditori de Leg-e» 2) (Sirah 'i6, 3), iara prin ex pre-
siunea «mie'» el nu intelege pe eei multi, ci multimea eea
nemarginita. Poti tntelege, dara, ee valoare are eel drept.
Zis-a lisus al lui Navi: «sd stea soarele spre Gavaon, fi
luna spre valca Elonului-. (lisus Navi, 10, 12), ~i s'a faeut
ai?a. Sa vina acum lumea intreaga, sau mai bine zis, doua
l?i trei, ~i patru, ~i zece ~i doua-zeei de lumi, ~i gnliasea
toate deodata, sau faca aceasta!... dara nu vor. Dara
prietinul lui Dumnezeu a poroneit creaturelor prietinului
sau, sau mai bine zis a rugat pe prietin, iara slugile s'au
supus, a~a ea eel de jos a poroncit eelor de sus. Ai va-
zut cum toate acestea s'au facut spre a sluji, ;;i spre a'~i
indeplini drumul eel poroncit? Aeeasta este eu mult mai
mare dedit cele facute de Moisi. Si de ce oare? Pentru
ea nu este tot una: de a paronei' marei, eu'a poronci
eelor din eeruri. Mare de sigur este ~i aceia, ~i chiar
foarte mare, dara cu to ate aeestea nu este tot una. De
ce? Pentru ca numele lui Iisus a fost tip a Ini Christos.
De aceia deci, ~i pentru numele acesta natura s'a sfiit.
De ce ?Altul nu a mai fost numit Esus ? Dara el pentru
aceasta s'a numit lisus, tip al lui Christos, fiindca mai
') Parlea tnoralii. Nu trebuie a CUl!eta la lucruri lume~ti . ~i nid de a dl.uta
aici rasplata. Ca cerul nu este stefa, ~i despre Iisus al lui Navi. ~i despre
cei ce fa.ceau minuni. (Veron) .
!) In edi{ia SI . Chrisostom acest v~rs este precum urmeaza: "KpEloOI¥Y
,a.pEr~ ?tOtooy &&,AlJfl.cx ?Lupton, ~ fl.OPLOt 1tCXpciV0i-L0llt, pe dud in edip.a
noastra· Jipsesc expresiunile cvoea lili· Dnmnezett. ~i cciilciitori de lege •.
319-
inainte se numia Avsis I), De aeeia dara i s'a' schimbat
numele, fiindea a fost o. prezicere, 0 profetie. EI a dus
pe popor !n pamantul fagaduintei, ~- precum lisus in ee-
ruri, - nu legea, precum nici Moisi, ei a ramas afara.
Nu avea putere legea sa introduea, ci harnl. Ai vazut
cum tipurile inca delaineeput au fost deserise? A po~
roneit ereaturei, sau mai bine zis unei miei parti a crea-
turei, care sta cu capul in jos, ca astfel eand vei vedea
in figuraomului Iisus acelea~i zicandu-se, sa nu te sperii,
niei sa te minunezi. EI, traind inca Moisi, a pus pe tuga
pe du~mani; tot a~a traind ~i legea, el totul a adminis-
trat, nu insa pe fata .
Dara sa vedem eel fel este virtutea sfintilor. Daea aiei
luereaza ~ifac astfel de Iucruri, pe care .le fae tngerii,ce
oare vor fi acoIo? Cata stralucire vor avea acolo? Poate
ea fie care diritre voi ar voi sa fie astfel, in cat sa poata
poronei soarelui ~i !unei. Aici eei ce spun ca eeru! este
o sfera, ee ar putea ziee? De · ee n'a zis simplu: «sa stea
soarele», ei a adaas: ;( Sd stea soarele spre Gavaon ~i luna
spre va/ea ELonului», adeea «faea-se ziua mai mare ~.
Aceasta s'a petrecut !?i pe timpul lui Ezeehia, eand soa-
rele s'a Intors indarat. Dara taptul aeesta este mai mi-
nunat de cat aeela, ea sa mearga pe un drum eontrar,
pe cata vreme a stat loeului, ~i nu ~i-a mai eontinuat
drumul.
Insa noi ne vom invrednici ~i de mai mari, daca jnsa
vom voi. Caei ce anume ni-a tagaduit noua Christos ? De
sigur ca nu starea soarelui pe loe, niei a lunei, ~i nid
intoarcerea lor indarat, dara ee anume? <De md iubefte
dneva pre mine, zice, ~i Tatdl meu if va iubi pre el, ~i
La eL vom veni" fi ldcaf la dansul vom face». (loan 14,
23), Ce'mi trebuie mie, sau mai bine zis ee'mi pasa mie
de soare, de luna, cum ~i de minunele lor, eand stapfl-
nul tuturor vine la mine !?i se sala~luie~te intru mine?
Nu-mi pasa de nimie. Ce nevoie am de aces tea, eand el
va fi soarele ~i lumina mea? Caci spune'mi ee ai voi tu?
Ai voi de piida ea intrand in palatul imparatesc sa poti
a stramuta ~i a preface eeva din locul sau, sau ai voi ca
sa ajuogi la atata tamiliaritate fata de imparatul, ca sa'l
I) .Pi. se vedea numeri 13, 16.
 - 320-
pot i convinge de a venl la tine? De sigur ca mal mult
aceasta de cat aceia. Si ce poate fi ae mirare daca ceia
ce poronce!?te un om,' aceasta 0 poronce~te ~i Ch.ristos ~
«Dara Christos, zice, nu are nevoie de Tatal, caCI el ~l
cu a saputere .face». Bine; deci marturise!?te mai intai
l?i spnne, ca nu are nevoie de Tatal, !?i ~a eu de~a s~ne
putere face, ~i atunci iti voiu ziee iadl~l, sau mal bme
zis te voiu Invata pentru rugaciunea pe care 0 face; este
la rezultatul pogoramantului !?i al economiei (nu era
Christos doara mai mic de cat lisus al lui Navi), sau spre
a ne invata pre noi? Ca precum dascalul auzind pe co-
pi! gangavind ~i silabizand literile, nu zici dl. el nu . ~tie,
daca iotre-aba pe copll, unde este sau ce este htera
aceasta, caci tu ~tii foarte bine ca nu'l intreaba pentru
ca nu ~tie, ci voind sa'l tnvete pe nesimtite. Tot a~a ~i
Christos se ruga, nu doara pentru ca avea nevoie, ci
voind a te invata pe tine pe nesimtite, ea intr'una sa fii
cu bagare de sarna larugaciune,ca intr'una sa privighezi,
~ieli cea mai mare staruinta sa 0 facio Cand zie. sa .pri-
vighezi, nu' inteleg ca nu~ai noaptea sa ~e s:o.lt, Cl ca
~i ziua sa fii treaz in rugaclUnele ce Ie f~cl, caCI unul ea
aeesta se nume;;te ea privigheaza. Dealtmmtrelea se poate
ca ~i noaptea ruga.ndu·se cineva sa doarmc1, sau !?i ziua
nerugandu~se sa privigheze, dnd <;ufletul Ii este indreptat
spre Dumnezeu, cand se gande~te cu ein: st~ .de .vorb~,
catra cine ii este indreptat cuvant:ul, eand 1!?1 vme m
minte ~i se gande~te ca ingerii stau inaint~a lui I?umn~z"eu
cu iriea ~i cu cutremur, iara el se aprople cascand f?l m-
tinzandu· se alene.
Puterniea alinl:l. este, iubitilor, rugaciunea, daca se face
eu euvenita bagare de sarna. ~iea sa afli e~ta putere are,
gande;;te:.te la acestea: neeontenita rugaciune a~e ~utere
de a stapani 'neru~inarea, .nedreptatea, salbatacla ;;1 cru-
zirnea. «Cad auziti ee spune judecatorul nedreptatei'l> (Luca
18, 6), zice. Dara apoichiar ~i trand;ivia 0 stapane~te ,
;;i ceia ce nu poate face prietenia, 0 face rugaciunea in~
tr'una, ca aici: «Graie:re voua, maear de nui-ar da lut
scu/dndu~se, pentru edei ' este prieten, da rd :/Jentru obrdz-
nichl lui scultindu-se, va da cate. ii trebue» (Ibid. 11, 8).
Incll !iii pe nevrednicie rugaciunea necontenita 0 trans-
- 321
forma 1n vrednicie, ca' aici de piIda: «Nu este bine, zise
de a lua panea /iilor, ~i a 0 arunca eani/or; iard ea a
riispuns, afa este Doamne, ca # canii mdnanca din fa.,
ramatuhle ce cad din masa domnilor sai'fj (Math. 15,
26, 27).
. Sa fim deci, iubiiilor, en bagare de sarna la rug~ciune
Putemica arma este rugaciunea, daca se face intr'una
dad se face lipsita de slava de~arta, daca se face en
suflet sincer .l?i nevinovat. Rugaciunea a pus pe fuga pe
du~mani. Rugaciunea a faeut bine unui neam intreg ci
nevrednic, dupa cum zice: ~(Cand am vazut necazul po-
portflui meu in Egipet, m·am ./Jogorat sa-i scot din mana
Egiptenilor» (Exod 3, 7. '8). Rugaciunea este doftorie
mantuitoare, impiedecatoare a pacatelor~i vindecatoare
a nelegiuirilor. In rugaciune se gasia l?i acea vaduva sin-
gurateca. Dad noi ne rugam eu umilinta, daca ne hatem
pieptul ca ~i vamel?ul; ~i daca graim acelea~i ca ~i el :
cDumiuzeule, milostiv /ii mie pacatosului # ma miluiefte-
(Luca 8, 13), pe toate Ie vom ca~tiga. Ca da~~ nu sune
tern vame~i, totu~i avem alte pacate, nu mai mici ca ah
aceluia. Sa nu'mi spui ca ai pacatuit in ceva mic, fiindca
pacatul are aceea;;i natura. Ca prectim de 'p ilda criminal
se nume;;te deopotriva !iii eel ce ucide pe Ull ' b.hbat, ca
~i eel ce ucide pe un copi}, tot a~a ~i rapitorul, fie ca
a rapit mult sau putin.Dara apoi ~i. tinerea minte de
rau . nu este un pacat mic, ci inca mare, dupa cum ziee:
«(aile celor. ce tin minte raul, sunt spre moarto (Prov.
12, 29), l?i iara~i: « lot eel ce se manie asupra fratelui
sau in defert, vinovat va Ii judecdteh> (Math. 5, 22), cum
~i eel c~ chiama pe fratele sau faca sau nebun. Ne impar-
ta~irn apoi cunevrednicie. de infrico~atele jertf~, pizmuim
~i barfirn pe altii, iara uniia dintre noi de multe ori se
~i imbata. Fiecare din aceste pl:l.cate prin sine insu~i este
de ajuus spre a ne alunga din imparatia cerurilor, dara
.cand cu toatele ' vor fi impreuoa, ce justificare vom avea ?
Avern nevoie, inbitilor, de 0 indeiungata pocainta, de 0
Indelungata rugaciune, de 0 muita staruinta, ca astfel sa
putem a ne . invrednici de bunurile fa gaduite nOlla.
Sa zicem deei ~i noi: «Dumnezeule, milostiv jii mie pa-
catosului», sau mai biue zis nu numai sa zicem, ci af?a
21.
 322 _.--
s~ Of; ~i credern , ~i chia'l:' de ne-ar tnviuova~i dneva pre
nOl, S~I flU ne Infuriem! c~d ~i vame$lll a 3uzit pc acela
zid,ad ca €nu $'unt en. aust vamep'l $i t o tu~i uu s'a m~­
niat, ci s'a umilit1 a primit batjQcora, sail mai bine zis, a
primit birui.nta, ~i a respins batjoeora. Acela a provO\~at
rana, lara acesta a gasit doftoria. Sa zicem dan1 ?i n01:
'< DWJml!zeule, mitastiv Iii mie l>acdlosului), ~i .fie chiar da.ca
un altn! ne~ar barfi, noi sA nu ne tnlburam, Ctnd noi
vorbim mi i de rele de noi) ~i nu ne supara.m, iara daca
allzind pe ai~ii graindu-ne de rau ne tulbunlm, aceasta
nu· mai este umilinta, nu mai este marturisire, d famfa-·
ronad{l ~i slava de~'lrta. «Famfaronada, zici til, este de
a se chema cineva pt: sine pacatosl> ? Da 1 Cand noi vor-
bim etl nmilinrrt des pre ooi, de sigur d. vom fi admirati,
vern fi laudat i , iara daca vom face din contra; flll mai
. 111cape 1ndoiali1 ell vorn fi dispretuiti,
Dar~ ce este uroilin1:a? A rabda dnd un altul ne bat-
jocore!?te, a ne cunoa$te pacatul. a rab da vorbe!e cele
proastet-~i nici flU ar fi doara rezultatul umilintei, ci a.l
recunostintei. Acorn 1nsa noi ne numim pre ooi in!?i·ne
pacato~i, nevreclpici l !?i cfite altele de acest fel, fani a ne
supara l iara dud un altul ne-ar amnca aseme:n.ea vorb:e,
ne Infuriem ~i turbam de manie. Ai vazut cum nl} mai
o:~ste martllrisire ~i nid fl"cullo$tinta ? Ai spus de tioe ca
e~ti .at~t de pacatos; ei Dine! 'nu te tulbura daca auzi
sptmandu- ti-se de acestea ~i de a1tii ~i e~ti certat, cad
numai atunci pacatete. tale se u~ureaza.! d.nd a1t:ii te
grt'tiesc de rau. Asupra lor t~i vor pune 0. sarcina mate,
j~lfa pe tine te duce Ia fiiosofic. Asculta ce splme ft:!ri..
citu! David, cand H blesta.ma Semee: .. Ldsali-l pre eL sit
blastemc, cli Dom1'luJ a zis tui, cd doard 'Va z}(!dt;a Domnul
smerenia mM, Ji tlCZ intoat'ce bine f)(~ntnt Otfstdtnul lui itt
ziua aCeflsta» (II. Imp. 16) 1 L 12.) . Tu tosa graind de
tine faU J pana ~i chiar exagerand1.l-ti relele 1 daca cumva
flU vel aUZI de la a!~ii Iaudele cuvenite acelor mari drepti,
te infuriezi. Ai vlb:ut cum te jed ell lucruri de care nu
trebuie a ~e juca ?Noi trebuie a respinge laudele altora
ca astfel s11 ne tovrednicim de rna! mati laude, l?! mai
mult sa. fim admirati. Noi on primim laudele aitora c;ind
sl1ntem nmilit.i, cu seop de a le mai maTi, ~i de a ni fi
totU! spre s !ava" iara Ol1 spre adevar: pentm c;l .de aceL
toare SU'fIt de~<lrte, toate tndoel..nk:e, Pentru f:lceia '''~,l rer
... .'t . " -. •
tie a ne nepa,rta . dO' mama t ut Ul"Olr reielor , c.uee~;\te s la'~·a
~ •
, . . ::i ' . ',..:! I
Cie1?arL.) $1 a vIetH uUP'! 'Tgea ltd Durrme;~en! C<l. astfei s:~
~e irr:-rednicir:l ~! {~e · bumuile eele viitoarc 1 pdn ChriS(:fH
kms Domnui nostru ) c3.roia imOfe1l11tJ, ell Tatal~>i ;~u Sf
~.i de viea~:i r datatorul Duh, se'cuvinr-:: . H.t - 'J ""~'1"" :r'"
,., - .sl.·'va -.; }). Il.
_
"
"","vI. 'I .....
rurea ~i in vecii vedicr. Ami'll.
--.]ffr·I
\.J ~:...... ; _.1 ·IA
_ ,_
',r-y-v'rT'Y
_L'l",.•~t.A.." .!. ...... J.
({ /r; c%t2(" e tZu. umb/at "i In pil'i de' caj1ra, tipsiti jihu/
tuciljili, de nlu slt,h.'irrl.lf, caYoJ'a rut era lu.mN.!. vrtdrt.icd
in jmstii ,ratt'ichtd, ;;i fit 7ttlmie, ~i tn IN?iieri, ,si itl. l"NlPd~
fUrfle pama:,"lluluh,. (Cap. 11) 37). . .
f otdeaon a de sigel', dara mai ales c:ind cu:O'et la isprt
vile s:fin~Hor; 'mi. vine In. rninte de a rna. de~;~didaidui dl
cde ale ntell~\, ca noi nici pdn somn macar nu a~l simti,
acele pdn care in,treaga vlt.:~at.~ %i· ...u petrecul-() ;acei sfi~';
barbatil nu Bind pedepsip pentru p:lcatele io!\ 'C:i purmre,
avftnd succese, in acela.~i tirpp pururea;:;i amilrftii. Cae
tn gandeljto-le la Ilie t '13 care a aiuns yorba n.);astra anti12:i
de oa~ece ::!espre d:lns~l grale~te aid ca '•.£it tC:iO<lc.e O:J
umblatJ'l ' ?! Ia.el se sfaqesc e:x-.::mpicJc, ne!aslh1d nk:
exe m pI 0.1 !?Xt ,care era lor familiar ~i propriu. Dupi\ c~
spune , neCI) ~ele,!ntamp!ate eu aposwli i ca a u m!.lrit C'i
'.
\lc\O~re ..d e s a j.L~:' e ) ca s-au ncis. en piatra se ridka ianl~!
j
la lin;, care a p'Mi,mit acel~a~i c? lfi apostoIi1. ~;{ fiil1dcl'
e;j~a aat.urai ca (~an~ii s~ nuaiba 0 atat de mare ideie dl
apostol:, d~ aetna aduc.c lililngfderea ~i It1curajan:.;<l; lor di :
ja eel ce ~nl. inaltat , ~i era., in cea mai mate mdrnira}ie,
«11$ cojr;tl.t'e au umblqt, ,.."£ 1"n piet de capra, lttpsi# .Iifmi;
tu~·djifi., de ,:Ttl.ZI. sau }il.n${i, carom mt
N '" . . era
ltIJJU(J. 'li'nfd,;Jicd~
"·lCl mane nu.· avea,u 1 Zlce l . !HI aveau uki t::etat-::: oid cas;l, j
nid loc de ad<ipost; 'lceast3. e ceia ce sptmea Christos;
,:;deand: <.iatii fiul omului mt. an: zmd( sii'?, ;f?[CI:C '(;(lln./,1';·
(Mcl.th. ':3, 20). Ce sp:Jn eu lOG de ad:i.post? C:il!1d e i nici
In pustie. nn aveau lini~te i cad nu zke eel ~stan tn pus ,
 --324 -
'tieUtil> . ci, ca ~i ~u;olo fiind ,e rau alun'gaJi ~i fl.lgeau! ,uu
:!1umai din lumea mare ci !!Ii din cea ndocuiti!i.. $i H a,min-
te~te de iocuri unde d{1n~ii st~m) cum $i de fapte Intfim~
plate acclo. ~ Lipsi/il zice, neciijiti, de rau supdrath,
'«Dupa aceia, :dce, pc voi v~ in,vinovatesc pentru Christos;
dara pe me de ce'l invinovatau *i-l ahmgalJ, :,?i-l sHeau
de a se bate etl foamea 9i go!atatea? - ceia ce pe atunci
patlmeau ~i acel?tiia, dupa Cllm $i spune undeva, au gasit
eu cale de a trimite ucenicii pc uniia dintre d~n~H in
ajutorul !ratilor eelor ce locuiau In Iu.deea: cDU/Jt'4 cum
titu ce avea, au a,se;;at /ic-care din ci a trimite SP~I! sLujba
irati/or alor te locuiau in Judelta» (Fapt. 11, 29) - ceia
ce 5e petrecea !?i ell a(;e~tiia.
(l\le~djiliJ zice, de rrlu. sujJiJ.ra(i'1i1 patimind rele in c-.1Hi-
torU, fiind In primejdii. Dan\, oare ce va s~ zica expre~
· slunea (au umblat in cojoau fi in piei dl! capra, i'iPsi{i'
jiind, de rd.u supat'ati, in pu.rtii riUiicind ;ti in 1ltUn{i, .# in
pe~·teri, p. in cnipdtttrile pdmdnbdui'1i /1 Adeca r~taceau ca
ni~te fugari ;;i bejanari r ca ni~te alungati de ni~careva
fapte necinstite, ca uniia ee nici soarele nu erau vrednici
a...l pr!vi, ~i Cari Dici tn pustii flU go\\seai Ioe . de scapan:!,
ci trebuia sa fugi\ lnt.r'una} sfl-~i (~a:ute iou'una ascun-
zatori, trebuia ea de vii sa se tngroape pe sine in pamAnt,
ca purorea sa se gaseasca cuprin~i de fric~ ~icutremur!
• <I $i ace~tiia loti '1ndrturlsili liitld }tin credinta, n-au !tu.rt
Jagaduinta. Dumneztu (eva mai bun je7.iru not mai lnainie
vdzand, co. sa 'I'tU ia tara de noi sa/ob,irea) (Vt:rs. 38;
39). (Data, zici tn, care este rasplata unei'astfel de spe-
rante3>? Mare, iubi~ilor) ~i Inca ata.t de mare, ca nicinu
este ell putinta de a 0 invedera. • etla. C( ochiu.! n-au.
vdzu.t, zice, {£ ureclua n-au auzitl fi La ir,ti-ma ()tmtiui nu
l au suit} care au gatit Dumnezeu celor ce-! iubesc pr~
ddnsub (1. Corint. 2, 9). Dara tnca u-au primit r~splatat
lnc{\ 0 a~teapta, de ~i s'ausfAr~it In atfttea mlcaznn.
cAceia an eu da.n~iiatfl.ta timp de dod au biruit tn lup-
tele lor, =¥i t.nca n-au primit ; iara voi~ zice,pilisindu-vll'ln
lupt~) incfi stat:i nep~satori? Ganditi··va ~i voi dan\ cA~
. 'deosebire este, ~i cum Abraam $i Apostolul Pavel stau
tnca ~i a~teapta, ca tu sa ' te sfAr~e~tll pentru ca atunci
sa po aU. IlIa plat4'1. Ca. dacll. ou ne ducem ~i nOl, li-a >
- 325-
sp.us mai dinainte Mfl.ntuitoml ca nu 1i va da! dupre cum
un tatil iubitor de fii nu Ii d1 sa mlnancecopiiJor celor
!'lilitori ;;i carl :;;i-au sfUr~it treab:.l, pftna. ce un Tor veoi'
~i fratii lor. Tn Insfi e~ti nemult~mit, c~ lnc~ pa.na acum
n-ai, ptimit plata ? , Data ce va fa'Ce A vel) care a biruit
baintea tuturor,:;;i care 5ta inca neincununat? Ce va face
Noe ? Ce vcr faee toti acei ce au tr~it prin acele tim··
pun, col te a~teapta pe tine, I}i pe eei dupa tine)?
Ai vazut cum noi suntem superiori lor? cDu1nneZeu,.
zice, ceva mat bun pentru 1:wi mal 'nain!e vdzdnd.... ea sa
nu se para c:1 noi ii intrecem pe dan~ii fiind eei intaiu
incununati, de aceia un singur timp a regulat spre tncu-
nunarea pe pentru toti, a!ja ca eel ce a biruit co atA~ia
ani inaintea ta, ia coroana impreuna eu tine. $i Ii-a spus
«ea nu cumva tara noi sa fie incununati" ci «ca sa nu
ia fiirtl de 1tai sil:r.Hir;"irea)) a~a eel atund se vor ar~t:a: ~i
desti\'Ar~iti. Au luat) san mai bine zis au apucat tnaintea
noastra in privinta. luptelor1 nu lns~ ~i in privinta cunu-
nilor. Nu pe dfln~ii i»a nedrepta}it, ci pe noi ne-a cinstit j
caei ~i d~n~ii a~teapt~ pe frati. Pentru ca daca. eu to~ii
suntern un trup, apoi de sigur ca trlJpului acestuia mai
mare ii va fi pM.cerea cAnd vorn fi tncununati C!J. totii la
un toc} ian\, un in parte. Dealtmintrelea cei drep~i I?i 1n
aceasta sunt· demni de admirat t cA se bucura de binele
frat:ilor ca de al lor propriu. A~a ca. ~i dorint.a lor este
de a fi tncum.mati tmpreuna eu propdile lor madult1:til
adeca en fra~iilor ) fiindci a fi lClcununati impreuni1 este
cea mal mare pl11cere .
.. Drept aceia jt noi avdnd attita nor de mdrtutii' pus
impnjurul 71.0#1"1,4, lepdddnd. toatd Ja'l"cina # p acatul L-cl
ce lnne tncuiltjura. ,). (Cap. 12\ 1). In multe locn!"i scrip-
tura seoate mang3.ierea. in ce1e rale dela tmpreju:nlrile pe-
trecute j precum de pild~ cAnd zice Prorocul: (~i va ji
mnbrd ziua asupra ca/durei (ea () umbra tn L"O'?lt1'~1. (ilJdurti
de zi) Ji co. tlcoperemant fi ascunderc de vi/or Ii floae ••
(Isaia 4, 6). Tot a~a :dce ~i aici, ca amintirea acelor sfin~i,
tntocmai ca ~i un nor care acopera pc cineva de ar~i~a
soarelui, tnal~a sufletul eel obosit de t{He ~i'l ap.:ira. ~i
n'a, zis «cet ce st~ atirnat deasupra~, ci -ccel ce tutU in-
cU11.joard~ ceia ce e mai mult in cat eft ~i lini?tea e mai

mare. «Nor de marturii}). Care tior? ' De sigur d, pril'l
aceasta expresiune el intelege nu numai marturiile din
Testamentul Nou, ci ;;i pel cde din Testamentul vechiu,
fiindca ;;i ace;;tiia au marturisit des pre mareriea lui Dum-
nezeu, ca de pilda eei trei coconi, cei de pe UUlga IIie,
;;i Prorocii toti.
«Lepadand loatil sCirchul!>. Careanume sarcina? Adeca
somnul, imputinarea, gandurile cde proaste, ;;i in fine
toate cele omene~ti. «$i pdcalzd eel ce lesne incunjura~ J
adeca, eel ce u;;or ni sta Inainte, sau ca spune aici de
pacatul pe care il putem savar.~i eu u;mrinta in anpmite
Imprejurari, ;;i mai cu sarna aceasta, fiindca daca voim,
cu multa u;;urinta noi putem birui p ac atul. "Prin rabdare,
ziee, sa alergam in lupta care este pusa inaintea noastra».
,N'a spus «sa ne aparam SCl-U sa ne razboim» ei toemai
ceia ee e mai u~or de cat toate a pus-o aici numind-o
alergare. Nici n'a spus «sa trecem pe alaturea» ci sa
starn pe acest drum, sa suferim, sa nu ne mo!e;;im. «Sa
alergam, ziee, in lupta care estr. pusa inaintea n oaslra~.
Dupa aceia apoi pune capitalul ~i prineipalul mangaierei,
pe carell pune ;;i mai inainte, cum ;;i dupa aceasta, adeca
pe Christos.
« Cautand" ziee, la incepatorul Ji plinitorul credinfei
lisus, care in locul bucuriei ce era pusa inaintea lUi, a
rabdat crucea)}. (Vers. 2), cei a ee ;;i insu;;iChristos spunea
,neeontenit ueenicilor sai, zicand: «Cd daca pre stapanul
casei I-au numi! Velzevul, cu cat mai vados pre ucenicii
lui" ;;i iara;;i: «Nu este ucenicul mai presus de inva{alorul
sau,nici sluga mai mare decat Domnul sau)}. (Math. 10,
25, 24). «cantand») ziee. adeea pentru ea sa ne invatam
a alerga, a privi la Christos. Ca preeum in toate me;;te-
~uguri1e ;;i premiile privind spre dascali, ne intiparim ast-
fel in eugetul nostru me;;te;;ugul, eapatand oare-care re~
gule prin 'vedere, tot a~a ;;i aici, daca voim Sa alergam
bine, :;;i sa invatama alerga bine, sa privim la Christos.
la ineepatorul credintei ;;i a savar;;irei noastre Iisus.!?i
ce, va sa zicaaeeasta? Adeca ca el a pUS" in noi credinta,
el .ni-a dat inceputul, ceia ce spunea ;;i ucenicilor sai zi-
cand: «Nu voi m' afi ales; pe mine, ci eu v' am ales pre
voi~ (loan 15, 16), precum ~i Pavel zice: «Atunci voiu
- 327 -.
cunoa~te, precum ;i cunoscut sunt» (1. Cor. 13, 12). El a
pus in noi inc~putul, el va pune ;;i sfar~itul.
«Care in locuL bucurie~ ce era pus a inaintea tui, a rab-
dat crucea, de ocara nebagand sama,.) adeca «Ii era eu
putinta ca sa nu p atimeasea nimic, daea ar fi voit», cad
nici un pacat n'a faeut, ~i nici vicle;;ug nu s'a aflat in
gura lui, precum ;;i insu;;i el spane in Evanghelii, zicand:
«vine stapanitorul lumei ace~tiea, ~i fntru mine n 'are ni-
mic» (loan 14, 30). Era putere a lui, daca voia, - ca sa nu
fie rastignit, dupre cum ;;i zice: «ca putere atll sa mi pui
sufletul meu, ~i putere am iara~i sa-l iau pre e/» (Ibid;
10, 18). Oeci daca eel ce nu avea nici 0 nevoie de a se
rastigni, ;;i totu~i s'a rastignit pentni noi; eu ath ~ai
mult noi toate trebuie a Ie suferi.
«Care in locul bucuriei ce era pusa fnaintea lUi, zice,
a rabdat Crucea de ocara nebagand sama ». Ce va sa zica
«de C'cara nebagand sama»? Adeea a ales moartea cea '
neeinstita. Caci fie! A murit; dara de ce a murit cu 0
moarte necinstita, ? Pentru nimic alta, de cat ca Sa ne
tnvete ,pe noi de ' a nu baga in sama slava oamenilor. De
aceia nu ca fiind supus pacatului !?i·a ales aceasta moarte,
tnva~andu-ne pre noi de a fi cu indrazneala contra ei, :;;i a nu
o baga in sam~ de loco De ce oare n'a zis «de suparare» ci
«de ocara»? Fiindca nu fara suparare, nu fara mahnire a
suferit acestea. Deci care a tost sfar;;itul? Asculta ce spune
mai departe imediat: «$ideadreapta scaunului lui Dum-
nezeu a ~ezuh zice. Ai vi'lznt premiul? Ceia ce dealtmintrelea
. ~i Pavel seriind zicea: ' « Pentru aceasta Ji Dumnezeu pre
dansul l- a prea inqltat, Ji i· a daruit lui nume, care este
preste tot numele, ca intru numele lui lirus tot genunchiul
sa se plece, al celor, cere#i, Ji al celor pamante~ti, ' Ji al
ee/or de desupt». (Filipp. 2, 9, 10). "Dara aceasta, zici tu)
este cu privire la trupul lui». Dara mai ales, chiar de nu
ar fi nici un premiu, totu~i exemplul acesta ar fi indeajuns
dea convmge pe cineva ca sa prefere totul; acum ins a
cand ;;i premiul ni stii de fata, ~i inca nu cum s'ar 1n-
tampla, ci mare ~i nepovestit" cu atat mai mult trebuie
a-I imita. Al?a ea ~i noi eand po ate' patimim ceva din
aeestea, sa. ne gandim mai inainte de apostoli la Christos.
~i de ce? Fiindca intreaga lui vieata a fost plina· de bat-
 - 328-
' -
jocori. De muite ori auzea zicandu-i-se, ,c;'i este indracit,
~arlatan, :;;i fermecator, caci acum ziceau de piida Iudeii;
«Cd inlaId norodul». (loan 7, 12), l?i iara~i: «Cd acel' in-
je/dtor a spus incd triiind) cd dUPd trei zile md voiu scula».
(Math. 27, 63). It defaimau apoi ~i ca fermecator, zieand:
«Cu Belzebzd - domnul dracilor - scoate pe draci». (Ibid.
12, 24), ~~ ca: «Nu ziceam noi ~ine, di are drac » (loan
·8, 48)? $tacestea toate Ie auzea d~la dan~i;, facandu-il :
bine, faeand minuni, ~i anHandu-1i intr'uria fapte Dumne- '
zee;>ti. Dad n'ar fi faeut nimic. din acestea , ....~i ar fi auzit
totu~i asemenea defaime, nu ar fi fost nimic de mirare;
~ara cand el ii invata cele cu privire la adevar, ~i totul?i
it auzea facandu-l in~elator, ~i sC9tand pe draci cu dom-
nuldracilor, zicand ea are drac, ~i toate resturnandu-Ie
anapoda, ee mai putem spune? ~i de acestea intr'una tl
tnvinovatau.
~ac~ v~ie~ti apo! a . ~ti ~i de clevetirile l?i de intepa-
tunle lromce, pe eare 1 Ie faceau, l?1 care mai eu sarna
,ating sufletele noastre, asculta mai intai pe cele venite
dela ai s'ai: «Au nu este acesta feciorul lemnarului? Au
nu se chiama muma lui Maria l?i fratii lui Iacob :;;i, loan,
:;;i Simon l?i Iuda, ~i surorile lui au nu sunt toate 1a noh.
(~ath. 13, 55)? Dara it cleveteau:;;i dela lo<;ul nal?terii lui,
zlcand ea e din Nazaret, ~i iara~i alta data: «Cearcd ji
v~zi) cd din Gali/eia Proroc nu s' a sculat.. (Io,an 7, 52),
~l el rabda toate aceste clevetiri. ~i iara~i ziceau: «Au
nu zice scriptura) cd din sdmanta lui David), !i din orajul
Vitlum va sd vind Christon>. (Ibid. Vers. 42)? Voie~ti
poate sa vezi l?i intilpaturile ironice ce i Ie fkeau, chiar
atunci cand se gasa sub povara crucei? «I se in'chinau
lui, zice, l?i-l luau in deridere, palmuindu-l l?i zicand: Pro-
roce#e noud ChrlstoaSf') cine este cel ce te-au lovit». (Math.
26, 68), l?i dupa aceia dandu-i otet sa bea ziceau: «Dacd
t?;.ti tu Fiul lui Dumnezeu, pogoard-le de pe cruce.. (Ibid.
27. 40). Inca l?i sluga Arhiereului I-a lovit eu palma peste
obraz, caruia i-a raspuns: «De am grdil rdu, marturise#e
de rau; iard de am grdil bine, de ce ma bali';;. (loan 18,
23)? ~i batandu-~i joc de dansul, i-a pus pe trup hla-
mida, :;;i-I stuj)eau in fata, ~i in fine pururea ii intinideau
curse, ispitindu-l pre el.
329-
Voie;;ti poate a vedea l?i acuzarile ce i Ie aduceau, fie
pe aseuns, fie in de fata, ba inca pe care i Ie aduceauchiar
pcenicii lui? «Au doara # voi, zice, voifi Sd vd duceti"~
(loan 6, 67), ~i «Drac ai » (Ibid. 7, 20)) erau zise deja
de cei ce crezuse in el. Spune'mi; nu oare fugea el pu-
rurea, cate odata in GaliIeia., alta data in Iudeia? Nu
oare inca din fa~a i-au fost mari ispitele? Nu oa.re fiind
el inca prune mama sa luandu-I in brate s'a dus in Egipet
eu eI?
Pentru toate acestea, deci, zice: «Cdutand La incepa-
torul li plinilorul credintei noastre lisus, care in locul bu-
curiei ce era pusa inaintea lUi) au rdbdat C1ucea, de ocara
nebdgand samd) It deadreapta scaunului lUi Dumnezeu a
~ezut». (Vers. 2). La , el deci cauland, ~i, 'la cele ale uce..:
nicilor lui, sa cetim sc.rierile lui Pavel ~i sa ascultam de
cuvintele lui zicand: «lntru multd paUmd, intru necazuri,
intru nevoi, intru stransori, intru batdi) in temnitd, inlru
rdzboaie, intru os/enele, in frivigheri, in posturi, intru cu-
rdtie, intru itiintd». (II. Cor. 6, 4, 5), ~i iara~i: «Pana
in ceasul de acum Ii jldmazim,;i inse/o;am, ;i suntem goli,
fi pdtimim, li nu suntem a~ezati. $i ostenim lucrand cu
manile noastre; ocariti jiind, grdim de. bine) gOlziti jiind,
rdbddm, huliti, mangaem; ca ni~te gunoiu rie-am fdcut
lumei) tuturor lepdddtura pand acum». (I. Cor. 4, 11. 13).
Oare cine a patimit eea mai mica parte din acestea?
«Ca nifte in~eidtori # necinsti/i, zice, ca cd ce' nu eram
nimio. (II. Cor. 6, 8, 10), ~i iaral?i: , «Decinci ori cate
patru-zeci lard una am luat deLa ludd; de trei-ort cu toege
am fost biitut; odatii am fost improJcat cu pie/rei de lrei
ori s'au ~fdrdmat combia cu mine; 0 noapte ;i 0 zi intru
adanc am petrecut~. (Ibid. 11, 24): ~i cum ca toat'e aeestea
le-a patimit eu vointa lui Dumnezeu, asculta ee spune el:
«Pentru aceasta de trei-ori pe Domnul I-am rug-alca sa-l
alunge dela mine, - fi mi-am zis mie: destuL este tie darul
meu, cd puterea mea intru neputinte se face desdvdrlita.
Cu dulcea/d aard , md voiu lduda mai mutt i'J'?tru neputm-
lele mele. Pentru aceia md bucur intru neputin/e, intru
defaimari, in nevoi in goane, in stramtorari pentru Christos».
(Ibid. 12, .8-10) Dara asculta ce spune insu~i · Chdstos,
zicand: «In lume necazuri veti avea» (loan 16. 33).
 330 -..-
«Socotiti dara La cel c({ a rdbdat} zice, de la pacdtofi
asupra sa impotrivi1'e ca aceia} ca sa nu va osteniti sldbina
in inimele voastre» (Vers. 3). Ca daca patimele aproa- .
pelui nostru ne mj~ca) apoi cele ale stapanului cata mi~­
care ;;i bun a vointa nu ne-ar . ca~nna? Ce nu am putea
face? ~i trecand cu vederea de a spune totul, prin ex-;
presiuuea «impotrivire» a spds totul, !iii inca prin adaosul
«ca at:eia», adeca bat~iile peste obraz, rasul, batjocurile}
~i celelalte de acest fel, to ate acestea Ie-a euprins tn ex-
presiunea «impotrivire», ~i inca nu numai acelea, ci ~i
toate cele petrecute in tot timpul invataturei lui.
I). Acestea, iubitijor, pururea cugetandu-Ie, ~i ziua ~i
noaptea intr'una rumegandu-le in mintea noastra, cu m)11te '
bunuri ne yom folosi de aici, ~i yom avea un ca~tig nu
mic. In adevar,iubitilor, mare mangaiere ni aduc pati-
mele lui Christos, ~i ale Ap6stolilor lui, fiindca cu chipul
acesta cugetand necontenit la ele, ni se va parea mai
buna calea virtutei,a~a ca chiar eel ce nu are nevoie,
sa poata merge pe ea. $tiea bine Bunul nostru Mantuitor
ca necazul este spre folosul nostru, ~i ca devine chiar un
motiv de lini~te sufieteasca, caci asculta ce spune ei:·
cDacd nu' fi ia cineva crucea sa, ~i ,sa vina dupa mine,
nu este mii vrednip (Math. 10, 38). «Daca e~ti ucerlic,
zice, imiteaza pe dascal, caci acesta este adevarat ucenic».
Ca daca el a venit prin scarbe ~i necazuri, iara tu prin
lini;;te, de sigur ca nu calatore~tj pe aceea!?i cale, pe care
a calatorlt el, ci pe 0 alta. Deci, cum mergi dupa dansul,
nemergand p~ ac-eea-~i cale? Cum vei fi ucenicul lui} ne-
urmandu-i lui? Aceasta ;;i Pavel zice: «Noi sldbi, voi fflri,
noi necinsti/i; voi cin,stiti» (I. Cor. 4, 10). «Cum se pote,
zice, ca noi ravnind cele contrare, voisa faceti altmin-
trelea de~i voi sunteti ucenici, iara noi dascali?». . .) Cele patru-spre-zece epistoie ale Sf. Apostol Pavel au fo~t scrise pre-
Mare bun, deci, este scarba !?i necazul, iubitilor. Acest
bun doua lucruri savar~e~te deodata : - n~ scapa ~i de pacate
in acela!?i timp ne face ~i statornici l;ii puternici. < Dara
daca it va resturna pe Cineva scarba ~i necazul, ~i'J va
pierde»? zici tu. Dara, iubi~ilor, nu scarbele fac aceasta,
1). Parlea moralii. Cind avem privirea atintita la Christos (ii la ucenicii lui,
eu barbatie ,,'-c'm putea suferi orice intri~tare, ~i contra femeilor ce se impo-
dob, sc. ,Veron).
- 331 -_
ci trandaviea noastra. Cum a~a? " Apoi dadi noi suntem
treji, daca rugam pe Dumnezeu, ca sa nu ne lase a fi
ispititi mai presus <Ie puterile noastre, daca pururea
a~intim spre dansul, yom sta eu barbatie, ~i ne yom pune
in stare de aparare. Pe cata . vreme il avem pe dansul
in ajutor, ehiar de ar navali ispitele mai grozave de cat
vantul ce sufia cu putere, ni se vor parea toate · ca un
gunoiu ~i cao frunza care se poarta cu u;mrinta in coace
;;i in colo. Asculta pe Pavel care zice: «ci intru toate
acestea biruhn» , ~i iara~i: «ea .socotesc cd nu sunt vrednice
patimi!e vremei de aCZt1n, spre marirea ce va rd se arate
intru noi» (Rom. 8, 37. 18), ~i iara!?i: «Pentru ca necazuL
nostru ' de acum cUrlznd treedtor, ~i u~or, ve~niC(l ~i peste
masura mare slava !uereaza intru noi» . (II. Cor. 4, 17).
Gande9te-te ce fel qe primejdii, cate necazuri intr'una a
suferit el, cate primejdij de moarte a infruntat el, ' ~i pe
care Ie nume;;te u~oare. Imiteaza, deci, pe acest sufiet
tare ca diamantul, care era imbracat cu acest trup, ca
cum n-3r fi fost in trup.
Poate ca te gasqti tn saracie ? Dari;\. nu a9a ca Pavel,
care dainuia in foame, in sete , ~i in golatate, nu numai
o zi doara suferind deacestea, ci intr'una. Si de unde
se invedere~za aceasta? Asculta ce spune el :' «Pana in
ceasul de acum ~i jtdmanzim, ~i insetdm, ~i suntem gob».
(1. Cor. 4, 11). Vai! CMa slava a avut deja. in propove-
duire, pe atat de multe a ~i patimit, avand al dOlJazeceiea
an pe dnd scria acestea. 1) «Stiu pre un om intru Chris-
tos, mai 'naint€ cu patru-spre-zece ani, au in trup, nu
~tiu, au afat'a de trup nu #iu, Dum.n.ezeu ftie» (II. Cor.
12, 2), ~i iara~i: LJupa trei ani, zice, m·am suit La leru-
cum urm eaza: I) Epistolele 1 ~i II Thesalolticeni in anii 52 !?i 53 d . Christos.
11) Epistolele I $i 11 Corin/hen; in anul 57 d. ChI. HI) Epistola catra Galaten;
in anul 57. IV) Catra Romani, in annl 58 V) Efese1ti, tn anul 62. VI) Colosmi,
in anul 62. VII) Filij1ton, anul 62. VIll) Filippeni, annl 62. IX) Epist. I Timo-
theiu, in anul 67 d. Chr. X) Tit, in anul .67. XI) Epist. II Timofheilt, in annl
68- XII) Catra Ebrei, in anul 68. (A se vedea Lexiconul. Sf Scripturi de Gh.
Constantin, Athena 18881. Cum tot aceasta chronologie 0 pastreaza $i Damala
in savanta sa lucrare 'EPP:Yj1lEllX EtC; e~v Kal"~11 Illa.:t~'Y.;ljv, tOlL0C; I.
Elaa,r),~, cu 0 mica deosebire. Dara daca convertirea la cre(itinism a Apos_
tolului Pavel a fost in anul 34 sau 36 d . Chr. atunci nu al donazecelea an
era pe dl.nd scria acestea. ci al trei-zeci (ii patrulea. In orice caz e 0 ·mare
deosebire lntre dateie indicate, ~i ceia ce spune sf. Chrisostom.
 - 332 .- .
salim» (Galat. 1, 18), ~i iara~i asculta ce spune: cMai
bine este mie a muri, de cat lauda mea sa 0 faca cineva
zadarnicii» (I. Cor. 9, 15). ~i nu numai atata. ei scriin-
du-Ii iara~i Ii zicea : c Ca ni;te gunoiu ne-am fdcut Lumei,
tuturor lepadatura pan a acum» . (Ibid. 4, 13). Ce poate fi
mai grozav ea foamea, ea gerul ~i ca eursele ee1e intinse
de fratia~a zicand? Pe cad de, altmintrelea ii l?i numel?te .
irati mincino~i . Oare nu era el numit vatamator lumei
I?i in~eH'itor? N u era numit rasturnator al moravurilor stra-
mO!;ie~ti? Oare nf!. cadea zdrobit de bat~ii?
Acestea toate sa Ie avem tn minte pururea, iubitilor,
acegtea sa Ie cugetam, aeestea sa ni Ie amintim, ~i niei
odata nu ne yom imputina,chiar de am fi nedreptatiti,
chiar de am fi rapiti, chiar de am patimi mii de rele.
Fie, ca in cele eere~ti sa izbutim, ~i toate ni se vor pa-
rea ul?oare. Fie, ca lucrurile de acolo sa Ie faeem bine,
~i de eele de aici nici-o Yorba. Caci umbra sunt toate
ceste de aici, l;'i vis ori-care ar fi de. Acelea tosa dara
sunt nadajduite de noi ~i a?teptate, nimic din cele rele
prin natura lor nu ne va speria. Caci cu ce ai voi s~
comparam relele cele de acolo? Ce am putea pune fata
de acel foe nestans, de acel vierme f<1ra . sfar~it ! Ce am
putea gasi aici egal cu scra~nirea dintilor de acolo, . cu
legaturele, cuintuoereeul eel mai dinatara, eu urgiea, eu
scarba ~i cu stramtorarea de acolo? Ce am putea spune
fata de timpul deacolo? Ce sunt· miile de ani tata de
secolele cele nestan;;ite? N u oare ca 0 picatura de apa
fata de noianul cel fara fund? Dara inca fata de bunu-
rile de ' acolo ce am putea gasi egal? Acolo inca este
~i mai mare nedumerir~a, dupre cum zice: .. Pe care ochiul
n' a vdzut, urechia n' a auzit, zice, # La inima omului nu
s'a suit» (1. Cor, 2, 9). $i acestea iara~i vor fi in veci
nesfar~iti. Pentru toate acestea, deci, oare · nu este bine
ca de ntii de ori sa ~uferim a fi batuti, a fi uci~i a fi
arl?i, a suferi mii de morti, sau in fine ori ce rau am su-
feri, cu cuvantul sau cu fapta? . Ca · daca este cu putinta
de a vietui tn acel foc I?i a fi ars intr'una, apoi oare nu
trebuie a suferi totul, pentru ca astfel sa ' ne invrednicim
de bunurile tagaduite noua?
Dara oare de ce graiesc eu de acestea, baiguind a~a
333 -
zic:lnd unor oameni eari nu vor a dispretui nid macar
banii ci crezandu·se ca nemuritori, chiar 'de ar da cM
de p~tin din ml1ltul ce·} au, ered ca au sfar!?it totul ? Nu
este laeeasta milostenie !Milostenie este aceea pe care a
fa cut- 0 vaduva din evanghelie. care ~i-a de~artat tot ce
avea in punga sa. Dadl daca nu e~ti in stare de a dal.
pe cat a dat acea vaduva eel putin da ccia ,ce ai ,de
prisos, Aibi cele trebuitoare, nu insa eele pnsQsellllce.,
Nirrieni insa nu se· gande~te nid macar prisosul sa··l dea.
Pe dta vreme ai slugi multe, ~i haine de matase, toate
acestea sunt prisoselnice; nimic nu este necesar, nici ce-
rut de trebuinti, fiindca ;;ifara dansele putem tdii. Toate,
zic, suot. prisoselnice, . l?i deci afara de nevoile noastre~
Sa vedem daca .credeti, . ce este aceia fara de care nu
putem tral. De avem poate numai, doua slugi, noi p~te~
tr~H, dici daca sunt multi cad au numai doua slug!, ~1
traiesc, ce justificare am putea ave a noi, dnd ~u n~
multamim numai cu doua? Putem avea casa eHldlta ~1
din caramida, cu trei camere, . liii ni este deajuns. Caci,
spune- mi; nu sunt oare uniia eu feme,e !'},i ~opii" !?i a~
o singura casa? Ba inca fie, daca vOle!'}tI, 1?1 dOl COpll
~ Si cum sa nu fie rUl?ine, zici tu, de a se preum-
bia femeia libera cu doua slugi dupa ea»? Nu este nici
o ru!?ine de a umbla femeia lib era cu doua slugi dupa
ea ci ru~ine este de a ie~i cu muite slugi dupa dftnsa.
Poate ca radeti auzind acestea, tnsa. credeti- ma , ca
aeeasta esteru~ine. Preeum sunt vanzatorii de oi, sau
traficantii de robi, tot a~a considerati poate l?i I?e acel
ce ies eu droaia de slugi. Aeeasta este trufie ~1 slava
de~arta, iara aeeia este filosofie !'}i' seriozitate. P~ eea ,li-
bera nu trebuie a 0 privi de la m.ultimea slugllor !'}1 a
celor ce merg dupa dansa, fiindea ce merit poate avea,
daca are slugi multe? Aeeasta nu este a unui suflet tare~
~i ceia ce nu este a unui suflet tare, nu poate fi a unel
femei libere. Cand ea este mu1tumita eu putin, atunci cu
adevara, ea este libera, iara dnd are nevoie de multe,
este roaba, !'}i mai diu inca de cat roaba.
Caci spune-mi, te rog: oare ingerii nu incunjoara pa~
mantul singuri, l?l nu au nevoie de ai urma' nimen!? ~i dec!
dad. e a~a, . apoi sunt ,e i mai inferiori decat noi cari avem
 - 334-
nevoie ? Dadl deci, a nu avea nevoie d e locde unul care
sa te urmeze, este ing eresc, apoiatunci care este ceamat
apropiata vieata ingereasca? Cea care are nevoie de
Il1ulte, sau cea C;:lre se multumeste cu put ine ? Nu este
aceasta ru$ine; Tll$ine este de a face ceva rau $i absurd.
Spune-mi, te rog : cine intoarce asupra sa bagarea de
sama a celor din piata? acea care tragedupa sine 0
droae de slugi~ sau acea care are putini? lara mai mult
decat acestea, oare nu atrage bagarea de seama aceea
care umbla singora, ba chiaroaproape ilevilzuta ? Ai V3zut,
deci, ca nu aceasta este ru!?ine? Cine intoarce asupra sa
privirilecelor multi din piata:\ acea care poarta haine fru-
moase, sau a~ea care este imbracata simplu !?i fani ga-
tele? Cine iaril$i intoaree privirile celor din piata: eea
care e . purtata de catari, !?i eu valul de pe fata cusut cu
fire d e. aur, sau acea care pa;;e!?te p e jos cu multa dem-
nitate ;;i fara prefacatorie? Daca pe aceea nici nu 0 pri-
vim, chiar de 0 vede m,pe aceasta insa multi se grabe sc
sa 0 vada, ba chiar se intreaba: cine este, ;;i de unde
anume? ~i trec cu vederea a mai ~pune, ;;i cata invidie
se na;;te de aici.
, ., , a fi va-
Deci, ce anume este ru'linos
zuta, sau a nu fi vazuta? Cand este ru$inea mai mare:
cand toti se uita la dansa, sau cand nimeni nu se inre-
reseaza ? Cand se intereseaza sa afle cine este, sau cand
nimeni nu se ingrije$te? Ai vazut ca nu' pentru ru;;ine,
ci pentru slava de;;arta Ie facem acestea?
Dara fiindca asupra acestei chestiuni este cu neputinta
de a va intoarce parert!a, imi este de ajunsacum de a
cunoa$te voi, cil nu aceasta este ru$ine. Numai pacatul
este ru;;ine, pe care dealtmintrelea nimeni nu-l considera
ca rU$ine, ba inca pe to ate Ie erede ea ru;;ine, afara de
pacat. Hainele fie-ti spre trebuinta numai, nu insa ;;ide
prisos Insa ca nu Gumva sa va ea;;unam vr-o mare ne-
multumire, va sfatuesc ca eel putin broboade cusute eu
fir de aur, ;;i haine 'stravezii sa nu ave? Acestea apoi
nici ea Ie spun eu; ~i cum ea nu sunt euvintele mele,
asculta ce , spune fericitul Pavel, ;;i Gum sfatuie~te el pe
femei: «Femeile, zice. cu podoabe de cinste, cu sjiald, fi
cu buna cuviin/a sa se impodobeasca pre sine, iard nu cu
impletitu1'a parulzli, au cu aur, au cu margaritare, au cu
335
h'aine scumpe» (I. Timoth. 2, 9). Insa in ee fel voie~ti?
o Pavele 1 spune-mi; caei" poate ele vor zice, cil n umai
. eele aurite sunt de lux, iara cele de matase nu. Deci,
spune ce fel voie~ti ? " Avand de mancare, zice, Ji imbra-
min/e, cu acestea indestu/ali sa jim/> (Ibid. 6, 8). Aceasta
fie-ti haina, adeca sa ai pentru acoperitul trupului numai.
De aeeia ni Ie-a dat noua Dumne'zeu, ca sa ni acoperim
goliciunea. Pentru acest scop · ori ~i ee fel de haina se
poate face, de un pret mic;. Poate ca radeti, voi care
purtati haine de ml:\.tase. eu adevarat ca tyebuie a rade,
caci ce a poroncit Pavel, ~i ce faceti voi? Dara cuvantul ·
meu nu este indreptat numai asupra femeilor, ci ~i asupra
barbatilor. Toate eeleJaite, pe langa mancare ~i imbraea-
minte, sunt prisose lnice. N ,lmai saraed ' nu . au de prisos.
Po ate ca $i aceia, fiindca sunt siliti, ea daca ar avea,
poate ea ;;i dan~ii nu ar fug i de prisosuri.' Dara in fine,
fie ca este dintr 'o imprejurare sau din alta, sau ca este
eu adevarat a;;a, de prisos dan~ii nu au pa oa acum. _
Sa, purtam, deci, haine de acelea, care indeplinesc tre-
buintele noastre. Caci ce nevoie este de aurul eel mult
de pe ele? Astfel de haine poate ca se potrivese eelor
de pe scena. Astfel de haine sunt ale femeilor curve,
care fae totul spre a fi vazute. Impodobeasea-se acea de
pe scena, acea din orhestra, fiindca voiesc de a atrage
spre ele privirile tuturor; iara acea care a f~gaduit lui
Dumnezeu pietate, nu a~a sa se impodobeasea, ci altfel.
Ai ~i tu 0 impodobire eu mult mai mare ~i mai frumoasa
ea a aceleia, ai ;;;i tu teatrul tau; spre acel teatru sa te
impodobe$ti, podoaba aeeia sa ti-o pui pe' de-asupra tao
.Si care este teatrul tau? Cerul, soborul ingerilor. N u nu-
~ai fecioarelor Ii spun aeeasta, ei :;;i eelor din lume. Toate
eate cred in Christos, acel teatru il au. Astfel de vorbe
spunem, ca sa incantam pe acei privitori. Astfel de haine
pune ~i tu pe trupul tau, ca sa multume$ti pe cei ce te
privesc. Caci spune-mi: daca femeia eurva, lasand la 0
parte hainele eele aurite, rasul, vorbele cele glumete ~i
urite, ;;iimbracand 0 haiml simpla, ar intra in scena fara
nici 0 preficatorie, si ar grai vorbe cinstitoare de Dum-
nezeu, ar grai zic, de in~elepciune, ~i de nimic necuviin-
cios j ei J oare nu s' ar scula toti in picioare? Oare nu
 - 336-
s'ar de~erta teateul acesta? Oare nu ar scoate-o afar~
de pe scena, ca nepotrivita cu publicul de acolo 1?i ~a
v.orbind lucruri stnline ~e acel teatru satanicesc? Tot a~a
:;;1 tu, daca tevei imbraca ca aceea, 1?i vei intra in tea-
trul acesta al cerului, te vor scoate afar~ privitorii. Aid
nu este nevoie de ·:teele. haine aurite, ci de altele. De
careanume ? De acelea de care graie~te Pror~cul: «7oatil
slava fetei imparatului dinau1t!ru, cu lan/uri de aur i'n-
fa~urataJ impodobitd'1l (Ps. 44, 15), nu ca sa faca trupul
alb 1?i lucios, ci ca sa Impodobeasca sufletul; ca aceasta
este care se lupta ' acolo, 1?i care capata premiul. «Toatil
slava jetei imparatului dinauntru'1l zice.
Cu astfel de hailie; dara, imbradi-te, caci de mii de
rale .te vei izbavi :?i pe sine-~i l?i pe barbatul t~u de grija
de tine. Atunci vei fi cinstita l?i pretuita de barbatul tau,
c~nd nu vei avea nevoie de muIte. Dealtmintrelea ori-ce
om se necaje~te contra eelor cari cer de la daosul, iara
ca.nd vede. ea nu au trebuinta de el, atunci salta 1n eu-
getul lui, l?i vorbel?te eu d~n~ii ea eu nil?te egali. Cand
te va vedea barbatul tau, ca nu ai trebuinta ' de nimic~
ca dispretuiel?ti darurile ce ti Ie aduce, chiar de arfi cat
de tntumurat, totu~i te va cinsti atunci inca mai mult, de
e~t pe una impopotonata eu aurarii, !?i nu te va mai a-
vea ca pe 0 sluga.
Ce poate fi mai absurd ea a~i eumpara cineva aurarii,
spre ale porta pre la bai ~i prln piete. Dara poate ca pre
la bili ~i prin piete nu e nimie de mirare, dnd 1nsa se '
tmpopotoneaza in felul acesta, eu scopul de a se duce la
biserica, atunci e rizilieul eel mare. Caci in adevar, de ce
intra aici femeia impopotonata cu aunlrii, ea,care este da-
toare sa intre aici, ca sa auda ea femeile trebuie a
se impodobi, nu eu aur, nici cu margaritare, nid cu
haine scumpe? De ce deci, intri aici? o! femeie! Poate
ea razboindu-te cu Pavel, ~i ariW'i.nd ca de ar spune el
de 0 mie de ori aceasta, tu tot. nu te. vei intoaree din'
calea 'apucata ? Sau poate c~ voind a ne infrunta pe noi
dasdi.lii, di in zadar va mai graim astfel de lucruri ? Caci,
spune-mi, te rog: daca vr'un Elin sau necredineios care
femeie credincioasa ar ~uzi cetindu-se pasajul accsta, un de
fericitul Pavel face multa yorba pentru impodobirea fe-
- 337 -'
meilor, ~i in acela~i timp ar vedea ~i pe {emeie imbra-
dlOdu-se tn aurarii, in timp ce ApostolulPavel . poron-
ce~te ca temeia s;1 nu se impoaobeasca 1).ici eu aurarii,
'. nic,i cu inargaritare, nici cu .haine scumpe; oare nu va
zice el in sine: - vazand-o 1n odae punandu-~i pe trup
toate acestea, ~i .bine dispusa-, de ce oare sta in . odae
femeia ? De ce intarzie a iel?i ? De ce i~i pune pe trup
aurarii? Unde are a se duce? La hiseriea? De ce? Poate
ca sa auda: 4 Voiesc ca femeile sa se impodobiasca pre sine
cu s/iala !i cu intreaga in/elepciune., iara nu cu impletitu-
rile pa1ului, sau cu aur, sau cu margaritare, .sau cu haine
scumpe7> (1. Timoth. 2, 9)? Oare nu ' va rade eu hohot?
Nu va eonsidera . cele ale noastre de batjocuri :;;i In-
~elatorii ? _ .
De aeeia va rog, c'a aurariile sa Ie Iasam pentru pompe,
pentru seenele teatrului, pent,ru probe prin magazii ~i fa-.
hrici, iara chipul !?i asemanarea lui Dumnezeu, np. in fe-
luI acesta sa se impodobeasca. Femeia libera, eu liberta-
tea impodobiasca-se, iara libertatea . nu este all- ceva , de
de cat alungarca fuduliei ~i a trufiei eelei proaste. $i
daca vcie!?ti a te bueura ~ide slava oamenilor, de sigur
ca cuehipul acesta 0 vei avea. Nu atata yom admira noi
pe femeia uoui barbat bogat,' care poart~ pe dansa aurarii
:;;i matasarii -:- caci obiceiul aeesta este ob~tesc - pe
cat 0 yom admira dnd 0 yom vedea imbracata' cu 0
haina simpJa, faeuta din lana. Aceasta 0 vor admira toti,
aceasta 0 vor aproba. Caci in lumea aceea a aur~riiIor
l?i a hainelor scumpe, are multe tovara~e pe langa sine,
:;;i daca aceasta intrece in frumusete pe cele de fata, apoi
de alta este biruit~, !?i chiar de Ie-ar intreee pe toate)
de impanHeasa de sigur' ea va fi invinsa, - pe dod aici
rpe toate Ie intrece, pe toate Ie invinge, pana ~i pe insa~i
impan1teasa, caci singtir~ ~i· a ales cele ale ' saracilor, de
~i se gasea in boga~ie mare. Astfel ca chiar de umbIam
dupa slava, apoi ,aici ~i slava - e mai mare.
Nu Ie spun acestea numai vaduvelor ~i eelor bogate,
caci aici poate ca ~i nevoia vaduviei Ie face sa fie a~a,
ci ~i celor care au barbati. «Dara, zid tu, nu plac bar-
batului:t. Apoi nu barbatului voiel?ti placea, ci mul~imei
femeilor celor . sarace, sa u mai bine zis, nu atata a placea
 - 338-
lor, pe cat ale atata a~a zicand, ale amari, ~i ale face ~i
mai mare saracia. Cateblestemuri nu arunca ele asupra
ta" de ca~e ori nu zic co nedreptate: «sa nu mai fie sa-
racie; Dumnezeuura~te pe cei saraci, Dumnezeu nu iu-
be~te pe cei saraci». Cum ca nu ca sa placi bar!:)atu,Iui,
:;;i nu pentruaceasta t e impodobe:;;~i, e foarte invederat
din cele ce facio Caci de'ndata de treci pragul saloanelor,
iti ~i lepezi hamele, ~i aurariile, :;;i margaritarele, ~i in
casa chiar nu Ie porp. Dara daca voie:;;tinumai de cat
sa placi barbatului, apoi ai prin ce sa-i placi : pringin-
ga:;;ie, pdn blandete, prin onestitate. Caci crede-ma, fe-
meie,ca daca barbatul tall aT fi de 0 mie de ori apleeat
spre desfranari ~inestapanit, totu~i acestea la un loe de
Ie vei ave a : blapdeta, cinstea, neirigamfarea ~ iconomia,
sirnplitatea m~i mult it vor atrage spre tine. Pe barbatul
nesatios de destranari nu'l vei putea stapani, chiar de ai
in venta mii de me?te~uguri de felul acesta, iara , aceasta
o :;;tiu toate acele femci ee au astfel de barbati. Cu cat
te vei impodobi pre sine-ti mai mult, cu atMa el fiind
deja desfranat, se va , duce la tiitoarea lui, pe dnd pe
barbatul intelept :;;i cinstit nu cu de acestea il vei atrage,
ci cu eele eontrare. Cu de aeestea de sigur ca il vei in-
trista, imbracandu-te pe sineti eu epitetul de iubitoare
' de podoabe. Ca daea poate cinstindu-te barbatul ca un
inteleptnu zice nimic, totu~i in sine te ' condamna, iara
pizma ~i invidia nu Ie poate impiedeca. ApoL at unci oare
im alungi de la tine toataplacerea ~i multumirea sufle-
tea~c:'i, atatan9 asupra-ti pizma ~i ura?
Po ate ca cu mare neplaeere ascu\t::l.ti cele vorbite de
mjne, ~i oare cum revoltate ziceti ca eu mai mult intarat
pe barbati contra femeilor. Nuca sa intarat pe barbati
Ie spun aeestea, ci pentru ca voiesc ca cu vointa voastnl
sa se faca ceia ce am spus; pentru voi Ie-am spus, iara
nu pentru dan~ii, nu doanl spre a-i scapa pe dan~ii de
invidie, ci pentru ca sa va scap pe voi de fantaziile a-
cestei vieti. V oie:;;ti sa devii frumoasa? ~i eu 0 voiesc
aceasta, insa eu 0 frumusela pe care 0 cere Dumnezeu,
eu 0 frumuseta pe care 0 pofte~te imparatul. Pe cine
voie?ti a avea de ibovnic al tau: pe Dumnezeu sau pe
oameni? Daca ai cu sine-ti acea kumu~et~, Dumnezeu va
- 339-
pofti frumuseta ta, ianl, daca te gase?ti fara aeea frtlmu-
set~, de sigur ea te va ura, ~i barbatii spureati vor fi
ibovnicii Uti, caci nimeni iubind 0 femeie maritata, poate
fi om bun. Aeeasta sa 0 cugeti ~i pentru podoabele de
atara. Caei in adevar ca' ac.eeaeste podoaba care atrage
pe Dumne.zeu, In timp ce aceasta atrage peoamenii
spurcati. ' .
, Ai vazut, ca eu de voi rna interesez, de voi rna ingri-
jesc, '. ca sa fiti frumoase, eu adevarat frumoase, slavite,
~i en adeva.rat slavite, ca astfel in locul barbatilor spurcati
,sa aveti de ibovnic pe stapanul nostru Dumnezeu? lara
acea care are pe Dumnezeu ca iubit al sau, cu cine va
fi dc:opotriva? Cu ingerii de sigur, ~i in charul lor petrece.
Ca daca femeia iubita de imparat, de toti este fericita,
apoi cea iubita de Dumnezeu cu iubire mare, eu cine ar
putea fi de-o-potriva? De vei lua !ntreaga lume, ~i inca nu
~O vei gasi deopotriva cu frumuseta ~i siavirea aceia.
Deci, iubitilor, aceasta frumuseta s-o caut~m, cu aeeasta
sa ne impodobim, ca astfel sa putem intra.in ceruri, in
acele loea~uri duhovnice:;;ti, in camara de nunta cea ade-
varata. Caei frumuseta de aici se vatama de toate~i tn
toat~ tmprejurarile, ~i chiar daca nu ar atinge-o , oici 0
boala sau grija, ceia ce este peste ,putinta, nu ramane
intreaga nici douazeci de ani, pe candfrumuseta eea de
acolo pururea inflore:;;te, pururea straluce?te. Nu ai a te
teme de schimbare sau prefaeere acolo, :;;i nid ca ver'iind
batranetaiti va aduce vr-ozbarcitura, sau ca ar vesteji-o
vre'o boala, sau vr-o tristeta ar vatama-o, ei va fi mai
presus de toate acestea. Frumuseta de aici mai 'oainte
.chiar de a se arata, a disparut, ~i disparuta nu are multi
admiratori. Ca bamenii lume?ti nu adminl, iara eei ce
admira, cu desfranare admira.
Deci, nu irumuseta aceasta sa 0 cautam, ci pe cea de
acolo, dupa aeeea sa umblam, ' ca 'astfel cu faclii stralu-
citoare sa intnlm in camanl de nunta. Fiindca nu numai
fecioarelor le-a fagaduit aceasta, ci ~i sufletelor feciore1-
nice, fiindea daca ar fi fost fagaduit numai fecioarelor,
de sigur ca cele cind nu ar fi fost scoase afara. Deci
frumusefa a:easta este a tuturor care au sllflete feeiorel-
;nice" care sunt scapate de gandurile vietei pamante~ti,
 - 340-
fiindca garidurile acestea conrup sufletul. Danl daca ra-
manem cutati si nevat~rriati, vom intra acoio ~i . vom fi·
prim1ti. «Ca v-am logodit unui barbat, zice,jecioa1-a curalii-
sa vd puiu inaintea lui ChristoS'!> (II. Cor. 11, 2). Acestea
Ie-a'spus apostplul nu numai catre fecioare, ci catre pli-
nitatea intregei biserici. C~ci un suflet curat este fecioara, .
chiar de ar fi barbat, ~i inca fecioara cu adev3.rata fe-
ciorie, cu 0 feciorie minunata. Fecioria aceastaa trupului
este 0 urmare ~i umbra a aceIeia; in timp ceadev.a rata
feciorie aceea este.
Aceasta frumuseta sa 0 cautam, cad numai astfel vom·
putea .vedea cu fata vesela .pe mireIe Hristos, numai.
astfel yom putea intra in dimara de nunta cu candelele
aprinse, daca nu ne va lipsi untIJI-de-lemn, daca tn fine ·
audiriile topindu-se vom produce un astfei de unt-de-lemn,.
inctlt sa faca stralucitoare candelele, iara acel unt-de-Iemn
este filantropia. Dad't altora vom da averile noastre, daca .
acele averi vor produce unt-d~-lemn, atunci ni se, va
adaoge, ~i nu vom fi siliti a zice in acel timp: «Dafi-ne
din untul-de-Iemn al vostru,ca sd sting candelele noastrn
(Math. 25, 8, 12), nici nu yom avea nevoie de altii, sau
ca ductlndu-ne 1a ceice v~lOd, sa fim 1asati afarade ca- '
mara, ~inici ca yom auzi acea voce tnfrico~ata, batand
in u~e: «Nu vd #iu pre voi»J ci ne va cunoa~te, ne yom
aduna prin prejurul mirelui ~i intrtlnd in dimara de nunta
duhovniceascl1, ne vom bucura de mii de bunatati. Ca
dadi aici este attlt de stralucita camara de nunta, attlt
de stralucite candelele, incat ca nusatura pe privitor, .
apoi cu atat mai mult acolo. . (Cap. 12. 4-6).
Cerul este sfanta sfinte10r, este locul acela unde nu-!
este ingaduit fiecaruia de a intra, ~i camara de nunta
mai buna in.;a este decat ceriul, ~i acolo vom intra. Apoi.
daca camara de nuntci va fi a~a de trumoasa,ce leI va
fi mirele? $i 'c e spun eu ca sa vindem aurariile ~i sa Ie
dam saracilor, ctlnd chiar ~i pe. sine in~i-va ar trebui sa
va vindeti, cand in loc de femei libere sa deveniti roabe,.
tncat sci puteti fi Impreuna cu mirele acela, sa va bu-
:;urati de frumusetea aceluia, numai privind in fata lui;
?i pentru aceasta nu ar trebui ca sa faceti totul? Cand
redem pe Imparatul pamantesc, noi 11 admiram; apoi cu·>
- 341
atat mai mult incc'1 se cade a admira ~i a facetotul
~and ne invrednici rn a avea in fata no astra pe imparatul
in acela~ timp ~i ' mirele nostru. Cu adevarat ca cele de
aici sunt umbra, iar cele de acolo adevar. $i imparat ~i
mire in cer ~i ca 's a ne Invrednicim a ie~i Inaintea lui
cu candelele aprinse, a fi apoi langcl dansul :;;i deaputtnrea
cu el; ci! ce nu ai,trebui sa facem? Ce nu ar trebui
sa . sulerim ?
De aceia va rog de a avea dorinta de acele bunuri,
de . a dori pe mirele acela, !?i de a fi fecioare cu ade-
varata feciorie, caci stclpanul nostru cauta fecioria sufle-
tului nostru. Cu aceasta feciorie sa intram in cer, ~i sa
nu avem vr-o uraciune, sau vre-o sbarcitura, sau altceva
·de acest fel ca astfel sa ne bucuram de bunurile faga-
duite noua. Carora fie a ne invrednid cu totii, prin harul
~i filantropia Domnului 'nostru Iisus Hristos, caruia im-
preuna cu Tatal ~i cU Sf. Duh se cade slava, stapanirea
.~i cinstea, acum ~i pururea ~i in vedi vecilor Amin.
OMILIA XXIX
c Cd inca n' ali stdtut pand /a sange, impotriva pacatului
luptandu-vd, ~i ali uitat mangaierea, care voud ca unor
iii vd grdielte: flul meu nu dejaima certarea Domnului)
enici sldbi, mustrandu-te de dansul. Cd pre care iubelte
Domnul it cearta, fi bate pre tot jiul pre care primefte.
.
A.ici sunt doua chestiuni in forma de mangaieri,care
se par contrare una alteia multa putere avand in ele,~i
pe care Ie- a pus Ja un loc aici.· Intaia este cand spunem
ea unii au patimit multe, caci sufietul se lini~te~te a~a
zidnd, . cand are pe multi ca martori ai propriilor sale
patimi, ceia ce a pus mai sus, zicand: cAducefi-vd aminte
de zilele cele de mai 'nainte, intru care luminandu~va, multd
luptdde patimi afi suferit .. , iara a doua dnd zicem ca
tnca n·au patimit ceva mare, .ca inca n'afi stat pand la
sange, zice, impoiriva pacatului luptandu-vd». $i nu de-
n,data a adaos cele ce urmeaza, cidupa ce a aratat pe
 - 342-
tori cari au stat pana la sange, la urma u~or i afost de
a trece cu grab a la patimile cele de laoda ale lui Christos.
Aceasta 0 spunea ~iCorinthenilor, scriiodu-Ii: «lspita
pre ,voi nu 'l/a aiuns, fdra numai omeneascii» (1. Cor. lOt
13),,, adeca 0 ispita mica. Ca aceasta e de ajuns de a
atilta ~i a inalfa sufletul, cand ade ca cugeta ca inca nil
a atins cul'mea ispitelor, ~i dnd se va convinge singur
din cele intamplate altora mai 'nainte. Adeca ca «inca
n-ati suferit moartea, ci pagpba voastra a mers pana la,
. averi, pan a la slav~, pana la a fi alungati. Christos '~i-a
varsat sange1e p entru voi, dara voi nu 1-ati varsat nici
chiar pentru vol. EI s'a luptat pana la moarte pentru
adevar, luptandu-se pentru voi, in timp ce voi nu ati
ajuns nici 1a prirnejdiile care ameninta moartea. 4: $i aft
uitat, zice, mangaierea », adeca < ati descle~tat manile .
v'ati imputinat; v'ati moJe~jt».
«Cd inca ' n'afi stdtut pand la sange, :lice, impotriva pd-
catului luptandu-vd». Aici arata. ca ~i pacatul sufIa cu
puteref,'i era inarmat. Expre_siunea «impotrivd luptandu -vdY>,
este zisa catre cei de tata cari stau. «Cate va grdieJte
voud ca un or fii: jiul meu, nu defaima certarea Dom-
nului, nici s!dbi mustrandu-te de dansul». Mangaierea ~i
indemnarea lor a facut-o din insef,'i faptele petrecute, ~i
adaoge apoi cu prisosinta ~i pe ace~a scoasa din cuvinte.
"Nici sldbi, zice, mustrandu-te de dansub. A~a dara ale
lui Dumnezeu sunt acestea, ~i nu este putin lucru spre
mangaiere ~i aceasta, "di.nd n01 afIam, ca atunci cand noi
putem face astfel de lucruri, aceasta este a lui Dumne-
zen, care a \ ingaduit, precum zice ~i Pavel : «Ji mi-a spus
mie: destul este fie darul meu, cd puterea mea intru ne-
putinfd se sdvarJefle» (II Cor. 12, 9). Astfel ca el este
care ingaduie. "Pre c(1re-1 iubeJte Domnul, £l ceartd, !i
bate pre tot jiu! pre care £I primeJte,» (Ve'rs. 6). Nu poti
spune ' ca este vr'un drept fara scarbe ~i necazuri, ' f,'i,
chiarde s'ar parea a~a, totu~i ' noi nu putem ~ti celelalte
necazuri ale lui, a!?a ca de necesisate d'l ori-ce om drept
sa ,treaca prin scarbe ~i necazuri. HoUirarea lui Christos
este ca calea cea larga ~i tntinsa duce lapierdere, pe
ca.nd cea str~mta 1?i cu greu de ~recut, duce la yiata.
Deci, daca pe acea cale se poate ajunge ]a viata, . iar:~
343
pe aiurea nu, apoi atunci toti cati au trecut lei viata, pe
acea Cede stramta ,a u trecut.
<De veli suteri certarea, zice, ca unor jii voud se va
afla Dumnezeu; cdci care jii este pe care nu-l ceartd tatdl"
~V ~r~. 7)? De cearta, apoi de sigur ca spre indreptare,
lar~~l . nu spre pedeapsa, nici spre osanda, ~i nici spre a
pattml rau. ACllm tu prjve~te, ca de la cele ce dan:;;ii
erede~u ca sunt parasiti, de la acestea, ' zice : <sa credeti,
ea VOl nu sunteti parasiti:. . Ca ~i cum pare ca ar fi zis :
"De vreme ce ati patimit atatea rele, poate ca credeti
ca v'a parasit Dumnezeu ; sail cava ura~te? Daca n'ati
fi patimit, atunci ar fi trebuit sa banuiti. Ca daca bat~
pre tot fiul pre care it prime~te, apoi de sigur ca eel ce
nu este batut, nu poate fi fiu. «Dara,'zici tu, ce? oare
cei rai nu patimesc rele»? ,Patimesc; de sigur; cum sa
nu patimeasca? Ca n'a spus doara ca (tot cet bcltut este
fiu:t, ci ca tot fiul este b,Hut. Nu potispune insa, caci
sunt ~ultj bat~ti ~i dintre ~ei rai, precum udgatoride
A
oam~nJ, talhan, fermecaton, spargatori de morminte.
Acela i~sa sunt pedepsiti pentru propria lor rautate, ~i
nu ca fil sunt batuti,ci ca rai; «Voi insa, zice, ca fii».
Ai vazut cum peste tot locul pune in mi~care rat io -
nan:ente de la imprejurarile din sfanta Scriptura, de la
c~vlOte, de la propriile cugetari, de la exemplele din
vlat a ? Apoi dupa aceia chiar ~i de la obi~nuint~ cornuna.
"lard de sunteti tard de certare, cdreia Pdrtasi s'au .tdcu!
toti, iatd dard cd su.ntefi /eciori din curvie, iara nu jii>
(Vers. 8)., Ai vclzut, ca - dupre cum am tost spus - nu
p.oat: fi fiu cel ce nu este batut? Precum se intampla
~l pnn casele noastre, ca parintii dispretuiesc pe cei nas-
cu}i din curvie; ~i chiar de nu ar iovata nimic, sau nu
ar deveni vrednici de lauda, ii stau nepasatori, tn timp
~e d~ fiii adevarati, pentru ca SUt;1t fii, dan~ii sunt ingri-
Joratlca nu cumva sa se trandaveasca. Deci, daca a nu
fi certat este dovada, ca acela este nascut din curvie
apoi trebuie a ne bucura pentru certare, ' caci ea est~
semn de legitimitatea lui. "Ca uno,. fii voua se va afla
Dumnezeu>, zice, 1?i de aceia adaoge imediat: <cApoi dacd
pre Pdrinlii truputui nostru i-am avut pedepsitori (certatori)
1i ne rUjindm de danJii» (Vers. 9). larcl~i ac!.uce yorba de
 - 344-
la propriele lor intamplari, prin care treceau; ca precum
mai sus zicea «Aduce/i-vd aminte de zilele cele mai dina-
inte» , tot a~a ~i aid e~ «ca unor /ii voud . se va aJla
Dumnezeu) , l?i nu puteti spune ea «nu putem suferi), ea
daca pre pariotii cei .trupe~te ii sufar copiii, ~i se sfiesc
de dan~ii, apoi pe parintele cel eeresc cum nu-l vor as-
cuIta, ~i cum nu se vor sfii de el? De ~i dealtfel deose-
birea se vede nu numai de la persoane, ci ~i de la in-
sa:;;i faptele, ea nu sunt certati tot pentm acelea~i fapte
unii :;;i ceilalti. De aceia :;.i adaoge: «Cd aceia intrupu-
line -zili, precum Ii pldcea lor ne-pedeapsa'l> (Vers. 10),
adeca de multe-ori implinindu-:;;i plc1cerea, :;;i neavand in
vedere pretutindeni interesul. Aid insa nu se poate zice
tot a~a, caci nu face aceasta pentm vr'un interes al
sau, ci pentm voi, :;;i anume pentm folosinta voastra.
Aceia poate ca sa se faea folositori lom-:;;i, ~i de multe-
ori sunt eertati ,:;;i in zadar, pe eand aid nu este nimic
din aces tea.
Ai vazut ca ~i aceasta aduce mangaiere ! Mai ales noi
ne familiarizam cu aceia, dnd vedem ca nu pentru vr'un
interes al lor ni poroncesc, sau ne sfatuiesc, ci intreaga
lor grija este pentm noi. Aceasta este dragoste sincera,
~i adevarata dragoste, cand nefiind co nimic folositori,
suntem iubiti de dansul, nu ca sa ni ia ceva, ci ca sa
ni dea. Cearta, face totul, totul incearca, ca astfel sa de-
venim primitori bunurilor lui. . degeaba, sau :;;i de <the necazuri? Sau poate de Iacob!
<c Cd aceia, zice, tntru putine zile, precum Ii pldcea lor
ne-pedeapsa pre noi, iard acesta spre (otos, ca sd ne im-
Pdrtd#m sJin/irei lui». Ce va sa zica «s/in/irei Lui't>?
Adeca curateniei lui, ea astfel sa ne facem vrednici lui
dupre putere. El face totul ea voi sa primiti, ~i cu totul
sa va dea voua, iara voi nu va siliti ca sa luati? <cZis-am
Domnului, Domnul meu efti tu, cd bltndtdtile mel~ nU-fi
trebuiesp (Ps. 15, 2). Apoi, zicc, pre parintii no~tri cei
trupe:;;ti ii ascultam dnd ne cearta, !?i ne ru:;;inam; apoi
oare nu eu at at mai mult ne yom supune tatalui celui
ceresc !?i yom fi vii? «TatdLui duhurilor» zice, adeca al
darurilor, al dorintelor noastre, adeca al puterilor eelor
netrupe$ti. Daea noi murim in acest fel, atunci vom fi
vii. $i bine a zis: «Cd aceia intru pu/ine zile, precum Ii
345 -
pldcea lor ne pedelmi pre noi), caci nu peste tot locul
:Ceia ce se vede est.e folositor, pe dnd Dumnezeu intot-
deauna pentru interesul nostru.
I) A:;;a dara eertarea ni este folositoare. A~a dara _eer~
tarea este imparta;;irea sfinteniei, :;;i inc~ foarte multo Ca
daca ea scoate din suHet trandavia, pofta eea vicleana,
sau dragostea de eele pamante~ti, cand intoarce sufletul,
cand il face de a dispretui toate cele de aiei (iara de
felul acesta este nee azul) oare atunci nu devine ea sfanta !
Oare nu at rage asupra-ne haml -Duhului? Sa ne gandim
la cei drepti, cum de au stralucit cu totii; oare -n~ prin
necazuri ~i suparari ? $i de voie:;;ti. apoi sa-i in~iram dela
inceput. Avel ~i Nne de pilda. Oare nu prin necazuri ~i
scarbe? Nu veigasi nici pe unul ca sa: nu fi fost zdrobit
de necazuri' ~i suparari, g;isindu-se tn mijlocul atator· rele.
«Cd Noe om drept fi desdvarfit fiind in neamul saul zice,
a placut lui Dumnezeu'» (Facere 6, 9). Caci gande!?te:.te:
dacaastazi· avem mii de barbati a carora virtute 0 pu-
tem ravni, - parinti ~i dascali ~i ucenid ~i inca ne
scarbim atat de mult, apoi ce a· putut suferi acela ga-
sindu-se singur printre atatia? Dara sa mai spun oare
de acele ploi paradoxe :;;i minunate? Sa spun poate de
Abraam, de calatoriile lui cele lungi,de rapirea femeii
lui, de primejdii, de razboaie, de ispite? Sa spun poate
de Isaac, cate rele a patirnit, alungat intr'una !?i suterind
Ca a in~ira aici toateispitele lui nu este trebuitor, pe
dnd de a raporta marturia lui, pe care insu:;;i el a spus-o
vorbind cu Faraon, este binevenita: «Zilele ani/or vie#,
mele, carele nemernicesc sunt 0 ~utd treizeci, Ii rele au
lost zilele ani/or vie/ii meLe, # n' au ajuns la zilele anil01
Pdrintilor mei, care zile Ie-au nemernicit ei-. (Ibid. 47, 9).
Sau poate sa spun de Iosif? Poate de Moisi? Po ate de
Isus a lui Navi? _Poate de David? Sau de Ilie? Sau de
Samuil ? Sau voie~ti a spune de Prorocii toti ? Apoi oare
nu pe toti ace~tiia Ii vei aHa straluciti prin necazuri $i
scarbe?
.) Partea morala. Cum eli eertarea, cum ~i neeazu! \Ii scarba de aici, m
procudi fericirea nlidajduita. in timp ce dezmerdarea. placerea \Ii mo!e\lire;
pedeapsa eea ve~nica.. (Veron.).
 346 -
, Deci, spune-rni te rog: tu poate voie~ti a deveni stra-
lucit prin rnole11ie ~i trandavie? Danl nu vei putea. Sa-F
spun poate de Apostoli ? lnsa ~i aee~tiia pe toti i-au co~
var~it prin neeazuri. $i Christos a zis aeeasta: «In lume
necazuri fJe/i avea» , !;>i iara~i: «Voi veti plange # vd ·veti
tangui, iar lumea se va bucura» (loan 16, 33, 20), !;>i
iara~i ea: «Stramtd este u~a, ~i ingustd calea, care duce
la vieatd» (Math. 7, 14). Dornnul ~i stapanul caci a zis
ca strarhta !;>i ingnsta este, iar tu cauti calea cea larga?
Si
, cum sa nu fie absurd? De aceia niei ca te vei in-
vrednici vietei, calatorind pe alta cale, ci pierderei, de
vrerne ce ai ales pe cea care duce acolo. Voie~ti ca sa-ti
spun ~i sa aduc la rnijloc pe cei ce au trait in desfatari?
l
Dela eei de pe urrna sa ne ridicarn la eei dintaiu. Bo-
gatul care ardea in euptorul eel de foc, ludeii cari traiau
pentru pantece; a caror Durnnezeu era pantecele, ceice
urnblau in pustie dupa lini~te ~i repaos 11i cad pururea
piereau, precurn ~i cei de pe tirnpul lui Noe, oare nu
au ales aeeasta, vieata alunecoasa ~i rnole~ita? Tot a11a
~i cei din Sodorna au pierit din cauza iubirei pantecelui,
dupre cum zice: lntru sdturare de pane, zice, $i mtru
'prisosintd cu des/dtari se res/a/au» (Iezeeh. 16, 48.) Dara
daea saturarea de pane au ca11unat un astfel de rau, ce
am putea spune de celelalte bueate pregatite eu mirodenii?
lsav oare nu pettecea in desfatari? Ce faceau cei ce
vazand pe femeile fiilor lui Durnnezeu, 11i cari se aruncau
a~a zicand.in prapastie? Ce faceau cei ce' erau ca inne-
buniti dupa copii 1)? Toti imparatii neamurilor, a Babi-
lonezilor, Egiptenilor, oare nu 11i-au pierdut cu gro7avie
vieata lor? Oare nu sunt in osanda? Dara ehiarcele de
acurn, oare nu sunt de felul af:estora? Aseulta ee spune
Christos: «eei ce 'poaflii. haine moi, in case Ie lmparatilor
sun!», (Math. 11, 8), iara eei ce poarta nu haine de
aeestea, de sigur ca in eeruri. Caci haina rnoale rnoll~e~te
l?i slabe~te chiar ~i un suflet ~uster, !?i de ar avea un
bup oricat de puternic ~i vftnjos, printr'o astfel de viata
1). Tt OS ot 'tol<;. a.ppsotV ~7tqJ.atVop.svot; Aici se face aluziune la pe-
derastiea 'ce era in antiChitate, !;i pe care Sf. Chrisostom a combatut-o cu
cea mai mare putere. A se vedea comentariiJe Epil<tolei ditre Romani, Omilia
V. P31!. 46-55. care poate fi privita ca un adev-arat cao de ooera.
- 347-
m01atiea (rptHpspa'(m'(tas) 11 face rnoJatic 11i slabanog. De
unde credeti ea virie faptul, ca femeile sunt atat de 81a-
banoage? spune; oare numai de la natura! Catu~i de
putin, ci l?i de la vieata, !;>i de la cre!;>terea lor. Caci cre1?-
terea ~i starea lor la umbr;) , lenea 11i neluerarea (&p'(tCl.),
baile, mirodeniile, multimea parfumurilor, mo!iciunea, a!;>-
ternutului, ~i cele de acest fel,aduc cu toate la un loc
slabanogirea trupului.
$i ca sa afli ca e<;te a~a, ia aminte la eele ce voi
spune .. Daca tu iai 0 plant~ din cele crescute in pustiu,
:;;i batuta de vanturi ~i 0 vei pune la umbra ~i intr'un
loc umedos, in eurand 0 vei gasi cu mult mai inferioata
celei pe care 0 1uase~i la inceput. $i cum ca aceasta este
adevarat, iata ea femeile cele ce traiesc pe campuri sunt
cu mult mai puterniee de dt barbatii cei din ora~e, !;>i
pe multi dintre aee~tiia i·ar putea birui luptandu-se. $i
apoi cand trupul devine m'li molatic, de necesitate d, ~i
sufletul va lua parte la aceasta moliciune, fiindca in multe
imprejurari energiile sufletului se unesc a~a zicand cu dis-
pozitia trupului. A~a de pilrla tn tirnp de boala altfel ne
gasim suflete~te, din cauza slabirei trupului,~i altfel ne
gasirn nind sanato~i. Ca pre.cum se petrece cu coardele
(strunele) de la chitara; cand sunetul lor este rnoale ~i
nu bioe pronuntat, ~i valoaTeame~te~ugului este irnpie-
decata, fiind silita dea se sluji de coarde moi,; - a~a ~i
cu trupul, de la care sufletnl 'piime~te multe care sunt
vatamatoare, ~i multe trebuinti. $i d.nd are nevoie de
vindecare, atunci sufletul sufere 0 amara sclavie.
De aceia va rog de a face t;rupul puternk, iara nu bbl-
navicios. V~rba imi este aici nu numai catre barbati, ci
~i catre femei. De ce intr'una il sHibanoge~ti cu dezmer-
darile, femeie, ~i·l faci cu totul debil? De ce Ii vatami
'puterea cu dezmerdarile? Dezmerdarile sunt spre slaba-
nogirea iara nu spre inUirirea lui. Daca te departezi de
aceasta, ~i in alt chip te porti 1), atunci de sigur ca~i
frumuseta' trupeasca va merge dupa vointa, c~nd puterea
'). Expresiunea din original hspro<; a.1'\l<; 06t)'t~V este des intrebuintati!.in
scrierile autorilor d3siri!;i Bizanti~i. 'E'tsproc; a.1StV osao'tov se intrebuin-
teaza in lac de: Ka't,xJJ.ov 't(101tOV qls(lso{}at. .
 - ' 348 -
~i ,sanatatea e de fata. lara daca Uvei ingradi cu mii de
boale, apoi de sigur ca nu vei avea 0 .culoare infloritoare
iIi fata ta, ~i nici vr'un semn de sanatate,- ci ve~nic vei
ii trist. Voi :'?titi, ca precuin aerul cand intra tntr' 0 casa
o face mai frumoasa, tot a:,?a :,?i 0 privire frumoasa, cand
e la mijloc veselia sufletului, devine mai frumoasa; iara
daca sc afl~ in tristeta':,?i in scarbe, devine mai uricioasa.
Tristeta 0 fac boalele :,?i scarbele, iara ' boalele Yin dnd
trupul devine molatic, din cauza multor dezmerdari. A~a
ca daca rna ' credeti, apoi ~i penb"u cele spuse ar tre bui
sa fugiti de dezmerdari. «Dara,zici tu, a se dezmerda
cineva, aduce cu sinepl<'icerea»; "- de sigur tnsa cll nn
'pe atata, pe cata greutate. Dealtmintrelea placerea se in-
tinde numai pana la, gatlej, :,?i pana la limba, iara daca
mas a se i-iqica, sau dad. bucatele au fost mancate, vei
ii. Ia fel cu cel ce n-a luat parte, :,?i inca chiar mai rau,
avand de acolo :,?i greutate in tot timpul, :,?i durere de
cap, ~i somn la fel cu moartea de multe ari :,?i insomnie
din pricina tmbuibarei :,?i a astuparei resuflarei, ~i <i. d-
gaiturelor.
Deci, iubitilor, sa nu imbuibam l?i sa nu 'ngdi~am tru'-
pul, ci sa ascultam ' pe Pavel care zice:' «$i purtarea de
grijd a bupului sa nu 0 jacefi spre pofte» (Rom. 13, 14).
Ca precum luand cineva mancarile Ie-ar arunca in canal,
tot a~a se petrece :,?i cu eel ce Ie arunca in pantece, sau
m-ai bine zis chiar mai rau. Caci aici canalullucreaza fara
a fi vatamat eu ceva, acolo na~te ' inca ~i mii de boale.
Ceia ce hnlne~te pe cineva este multamirea cu putin, sau
cumpatarea, care poate contribui :,?i. la IJ1istuirea grabnica
a mancarilor tntroduse, iara ceia ce cste mai multde cat
necesar, nu numai ca nu hrane:'?te, ci inca ~i vatama tru-
pul. Nimeni tnsa nu se uita la acestea, lasandu-se a fi
amagit de placerea trecatoare ~i de prejuditiile obi~nuite.
Voie:'?ti a tti ·hrani trupul? Da la 0 parte ceiace este de
prisos, da trupului strictul necesar,:,?i pecare poate a
o mistui; nu-l impovora, ca sa nll-l acufunzi. Strictul ne-
cesar este ~i hrana ~j placere, :,?i nimic nu face mai mare
placere, ca atunci cand mancarile suot bine mistuite;
njmic nu ajuta maimult la sanatate, nimic la agerimea
simtamiritelor, nimic la alungarea boalelor ca Gumpatarea
.- 349.-
in mancare. Cumpatarea este ~i hrana ~i placere liii - sana-
tate, iara ce este mai mult, C:evine spre vatamare, spre
d~zgust ~i boala. Ceeace face boala :,?i foamea, aceia face
~i t~buibarea ~i chiar mai grozave, fiindca acelea in pu-
tine zile au disparut ~i au slobozit pe om, pe ca.ndi
aceasta rozandu-I pe nesimtite :,?i tredtndu·l' in putreze-
ciune, 11 preda vr'unei boale indelungate ~i '. unei m0rt i
grozave. Noi insa consideram foamea ~a un lucru de
care trebuie sa fugim, in timp ce dupa imbuibare care
e mai grozava dec~t foamea, alergam intr'una.
Dara _ de unde vine boala aceasta, de unde aceasta
smintire? Nu· zic ca sa ne bigor~m, sa ne tiranisim, d
numai ca sa mancam pe atata, pe cata placere are in
sine, adevarata pJaeere, care poate orani trupul, /cum,
!?i sa-l faea cu buna randuiala fata de energiile sufletului,.
~i bine intarit eu sanatatea. Cand tnsa devine ea inneeat
tn dezmerdari, atunci cbiar cepurile dela ' corabie, - cum
. ar zice cineva - cum ~i Jegaturile ei nu vor mai putea
a £1 tin ute strans contra valurilor ce napadesc, ~i atunci
intr~nd apa' inauntru totul desface ~i strica. «Ful'tarea
de grija a hupului sa nu 0 faceti spre pofte,,) zice. ~i
luerul e foarte adevarat, caci imbuibarea este material
pentru poftele cele mai absurde, ~i chiar de ar £1 celce
se imbuibeaz:1 mai filozof decat toti £110zofii, de necesi-
tate ca va patimi ceva din cauza vinnlui, din ca1,1za man-
carilor, de necesitate ca se va topi pe nesimtite, !?i ca
flaeara va deveni mai mare. De aici apoi izvorasc curviile ..
de aid preacurviile, £1indca pantecele fiamand nu poate
2i<'imisli amoruri, :,?i chiar nici cumpatarea bine intrebuintata,
in timp ce imbuibarea este aceea care ' na:'?te poftele cele
absurde, aceea este care ,rnole~eaza trupul cu desmerda-
rile: ~i precum pamantul care este prea umedos na~te
yiermi, ca ~i baligarul eel plouat ~i' eu umezeala, in timp
ce acel care e aparat de umezeala aduce multe roade,.
~i chiar daca nu este eultivat, scoate iarba, iar daca e
cultivat, . produce roduri, tot . a:,?a ~i eu imbuibarea.
Deci, iubitilor, sa nu facem trupul netrebnie, :,?i nefo-
lositor , ~i niei vatam,Uor, ci sa plantam 1ntr'1nsul roade
folositoare ~i plante aducatoare de roduri, ~i sa nu'l s\a-
bim cudezmerdariIe, dici acele dezmerdari vor produce
 - 350 ~ -.351
in loc de roduriviermi. Tot a~a ~i pofta sadita, dadl
est'e plouata, va na~te placed absurde, ~i chiar foarte
absurde. Aceasta boala deci Sa· 0 scoatem din noi, cu
toata puterea, ca astfel sa putem a ne invrednici buna.":"
tatilor celor fagaduite prin Domnul nostru Iisus Christos~
caruia impreuna cu Tatal ~i cu sf. Duhse cadeslava,
a.c um '~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin.
OMILIA XXX
«$i toatd certarea in timpul eel de fatd se pare cd nu
~ste de bucurie, ci de '-mahnire, iard mai pe urmaroadd
de pace a d,rep/dtei dd celor pedepsi/i printr' ansa. Pentru
aceia manile cele stdbile fi genunchiurile cele stdbdnoage
vi Ie indreptati. $i cdrari drepte face/i, picioarelor voastre,
'ca nu ce este ~chiop sd rdtaceascd, ci maio var/os sa se
vindecC7> (Cap. 12, 11-13).
Cei ce beau doftorii amare, s9far mai 'ntai un oare-
care desgust, iara dupa aceia simt tolosul. De felul acesta
este virtutea, de felul acesta ~i rautatea. Acolo :!1ai iotai
este placerea, ~i dupa aceia desgustulj pe eand aici mai
intai ,este neplacerea, iara dupa aceia placerea. Dara ni-
miC nu este egal, caei nu este tot una: de a fi cineva
mai intai . intristat, apoi muJtumit, . cu a fi mai intai mul-
tumit, !?i dupa aceia intristat. Cum a~a? Apoi aici a~tep­
tarea viitoarei nemultumiri, mic~oreaza place rea prezenta,
in timp ce acolo a~teptarea viitoarei placeri ~i multumiri,
tae !?i indeparteaza violenta nemultomirei prezente, ~i pr~­
cum se intampla acolo, ca nici-odata sa nu fie multumlt,
tot a~a ~i aici nici-odata nu va fi intristat. ~i nu numai
prin aceasta se poate vedea deosebirea, ei ~i de aiurea.
Adeca cum? Apoi niei cele ale timpurilor nu sunt deo-
potriv;3., ei eu mult mai maTi ~i mai covar~itoare. De aid
apoi ' !?i ceva mai mult se vede in cele duhovnice!?ti, de
aici apoi !?i Pavel se sile~te a introduce mangaierea, ~i
ia in ajutorul sau judecata ob~teasc;1, careia nu s'a putut
nimeni impotrivi, ~i nimeni nu s'a ineercat a se ·lupta Cll
. hot4ar.eaob~teasca. Cacicandcineva ar spune ceva mar-
turisit de toti, toti seunesc !?i nimeni nu sta contra. < VA
mahniti, zice; aceasta ell drept cuvant, fiindcaa~a este
certarea, astfel de scop are ». De aici apoia ~i adaos
astfel:
«:)1 toaM certarea in timpul de Jara se pare cd nu este
de bucurie, ci de mahnile». Biue a spus el: «se pare cd
nu este» , fiindca certarea nu este spre mahnire, ci numai
di se PClie, ~i niei ca una este, i?i alta nu, ci «toatih •
.,.; 70atd certarea, zice, cd nu este de bucurie,d de ' mah-
niro, adeca !?i certarea omeneasca, ~i cea duhovniceasca.
~ezi cn,m el se lupta de la . ideile ob~te~ti? «Se pare,
Zlce, ca· nu este de bucurie, ci de mahnire» , a~a ca in
realitate nu este. Caci care intristare na~te bncurie? Nici-
una, precum nici bucurie nu na~te intristare.
«lard mai pe urmd roadd de pace a dreptdtei dd eelor
pedepsi/i -Printr'ansa». Nu rod, ci made mnlte. Dara oare
ce insamna: «eetor pedepsi/i printr'ansa»? Adeca celor ce
au rabdat timp indelungat, celor ce au fost staruitori
t~mp . indelungat. Prive~te apoi cum el intrebuinteaza ~i
Zlcen placute la auz, caci n'a intrebuintat verbnl obi;muit
't:!1c.op'l}OCI.::J&(J·~ = a fi pedepsit, ci 1()!J.va~c.o!1C1.t = rna exer-
cltez. 1) A~a dara certarea este un fel de exercitiu, un
fel de gimnastica, care face pe Iuptat6r puternic,' ~i ne-
biruit in lupte, ne'nvins in razboae. Deci daca toata cer-
tarea este de acest fel de sigur ca ~i aceasta ,va fi tot
.a~a. A~~ ca t~ebui~ a a~tepta pe cele bune, ~i un sfar~it
placut ~l pa~mc. ~I sa nu te minunezi, ca fiind aspra !?i
greoae, are made placute, caci ~i coaja pomilor este
aproape fara nici un gust, ~i greoae, pe cand roadele
sunt dulci. A luat ins a exemplul din intelesul ob~tesc.
«Deci daca de acestea trebuie a a~tepta, de ce va tn-
tristati? zice. De ce va imputinati suferind cele triste.
·CeJe ce trebuia a suferi, ati buferit deja; deci nu va im-
putinati. asupra recompensei". Vorbe!?te catra dan~ii ca
catra m~te luptatori in stadiu, ca catra ni~te razboinici.
Ai vazutcum ii inarmeaza, cum Ii , atata? . «Mergeti
') In original acest vers est.:; "fla'tcpov OE ·uJ.pm5v ELPlJVlY.O'i 'toi<; Ol 'o:il
. <tii~ .rC)'DP.YlX~I1:t!Y~l~ &1tOOtOCJ.lcrL O~1(.aLOa6YlJC;;" care trildus ad literam ar Ii;
·'«ma, pe ~,.,na msa rod de pace a drepta{ei do celor exercita/iprintr'ansa •.
 - 352
drept:t zice. Aid elli vorbe~te ,de rationamentele lor ome-
ne~ti, ca adeca sa ~u se indo!a.sdi. cCa dad, ,certare~
vine din dragoste, Zlce; dad l~t are tnce~ut,ul ~m ingn-
jirea parinteasc3, daea duee lao un, bun sfar~tt, ~l a?eas~a
se dovede~te ~i prin fapte, ~l pnn vorbe" CU~ ~l pnn
toate in fine, - atunci pentru ce va ·irpputmatt ~ ? Astfe~
sunt numai cei ce se desnadajduiesc, cei ce nn sunt tan
in nadejdeacelor viitoare, cMerget i drept, zictt, e~ nu
cumva sa ~ehiop~tati) ci sa merget l ca la ir;tceput, caci c~l
ce merge ~ehiopatand, intarMa )jau!». At vazut cum m
noi sta de a ne vindeca? , ziee; nici curvarii, nici slujitorii idoli/or, ntci preacurvarii,
«Pacea sao tine{i eu toti, ;i sfintenia fara de c. are nz-
meni nu va vedea pre Domnul.. (Vers. 14). Ceta ce a
spus mai sus «Neparasind adunarea Ion ac~asta 0 ~p~n~
~i aiei, caei nu p~ate fae,e mai u~or de tn".l0~ t? lSptte,
ca a se dezbina cmeva dm adunare, ca a le~l dm rand.
Caci tu prive~te, cum In timp de lupt~ rupandu-se ran~
durile, du~manii· ·nu vor mai avea ne,vo,ie ~e 0s.tenea1a, Cl
1i vor lua legati, gasindu-i impra~~latl, :;>1 pnn , aceasta
slabiti. cPacea sa 0 {ineti cu totii, Zlce, ~z sfi:nt:nza,» , A~:­
dara, ~i cu eei ee fac rau? «De este cu pu~mta, zl,~e, cat
este pentru voi (cat atarnd de voi)! cu t~tz oamenu l::-ee
avand» (Rom, 12" 18). «Cat atarna d.e tme, zl:e, fil Im-
paciuitor, ,nevatamand cu nimic evsevlea~ insa IP, cele ee
patimesti rau sufere eu barbatie}).· Cael putermca arma
in ispi;eest~ rabdarea re1~lor, A~a ~~ C~rist,os a facu~
puternici pe ucenicii sai, zlcand: ~<~ata 'va. trzmet p~~ vo~
ca oile in mijlocul lupi/or; /iti decz mlelePtt, ca ferptt, fZ
b/anzi ca poru1'libii~ (Math. 10, 16): Ce SpU1? s~nte~ tn
mijloeul lupilor, ~i tu ni p~r~nee~h de, a fi ca olle ~l ea
OO ;. Da.1 ziee el', OImlC" nu ru~meaza atM
porum b Ii. · « .
deI mult
i de. cat noi; fiindca eel mai mult timp traiti impreuna, ~i.
pe eel ee face rau, ea a sufen nOI cu barb~t~e ee e n-
tampinate, ~i a nu ne apara nid eu Yorba, ~ICI cu fa.pta».
Aceasta ne face ~i pre noi mai fi10sofi, mal mare ?l fac~
~i plata, !?i chiar ~i pe aeeia ii, ~olose~te. Te· a. ~atJoc~r~~
eutare? Tu, bineeuvinteaza-l. Pnve~te.ca~e ~a~tlgl de aiel.
raul 1-ai stins, plata prin aceasta ~l-al ea~ttgat, pe a~el~
I-a i ru~inat :;;i n-ai suferit niei un r{lu. c Pacea sd 0 tmelt
cu tofii ji ~jinteniea ... Ce va sa zica "sfin.teniea~? Adeca,
intelepciunea, purtarea demna· in casatone. «Daea cine'(Ta
- 353-
este necasatotit, zice, sa · ramana eurat,iara daca este
casatorit, sa nu · curveasca, ei sa aiba pe femeia sa ~, dici
~i aceasta este sfintenie. Cum? Apoi nu ca 'doara nunta
este sfintenie, ci ca nunta pastreaza sfinteniea din ere-
dinta, ne-las~nd pe cineva a se uita la eurva. Caci nunta
este cinstita, iara nu sfanta. Nunta, este curata, nu ca
doara proeura sfintenie, ci ca impiedeca sfiinteniea, cea
data prin eredin~a, de a se intina.
cEara. de care nimeni nu va vedea pre Dumnezeu .. , ceia
ee ~i Corinthenilor Ii spunea, scriindu-li: cNu va £n~elati
nici .m alachii, nici sodomnenii, nici {urii, nici lacomii, nici
betivii, met oearatorii, niei rapitorii,. imparatfea lui
Dumnezeu nu vor mojteni.» (I. Cor. 6, 9. 10). Caci cum
est;e cu putinta ca eel ce devine trupul curvei _sa fie
trupul lui Christos? «Socotind ca nimeni sa nll se
lipseasca de darul lui Dumnezeu, ca nu eumva vre-o ra-
daeina a amardciunei odraslind £n sus, sd se facd smin-
tea la, ~i print1'ansa sa se spurce multi. Sa nu lie cineva
curvariu sau spurcat.» (Vers 15. 16). Ai vazut cum pre-
tutindeni fie-caruia puoe la indam~na mantuirea? Man-
gaindu-v,a unu!. pe allul, zice, pana ce se mai chiama ~i
astdzi~.
I). Deci, iubitilor., s:1 nu aruneati totu1 asupra dasc:11i-
lor, nu totul asupra povatuitorilor vo~tri; puteti ~i voi
singuri, ziee, sa v:1 edifieati. Ceia ce ~i Thesalonicenilor
scriinduli zicea: <+ Unul pre altul iiditi; precum ji laceti~,
~i iar:1~i: «Mangaiafi"vd unul pre altul cu cuvintele a-
cestea~. (I. Thesal. 5, 11. 4, 18). Aeeasta va sfatuim ~i
noi acum. Daca veti voi, veti face mai muite ~i mai mari '
eele al voastre mai bine Je ~titi voi, preeum' !?i defectele
voastre Ie .cunoa!?teti, ave~i apoi ~i mai multaindraznea111,
mai multa dragoste ~i mai 'multa obi~nuin~a. Toate aces-
tea nu sunt lucruri mid spre invatatura, ci mari !?i hine-
venite ajutoare, did . voi puteti cu mult mai bine de cftt '
noi ~i a man gaia, ~i a certa. !?inu numai aceasta, ci in.:.
- -- -:-.----.---.---
. . .. ..
... - .- ~-
1), Partea moralii, Noi nu trebuie, a . arunqa totul asupra dascalilor. ci 51 ne
siJim de a ne edifica unii pre altii ~i a Durta slabiciunele unii altora. (Veron).
 - 354 '-.
ca !?i aceia ca . sunt. unul ~ing~r, pe ~.~nd voi ~unteti mul!!,
~i vet i putea toti c~tl vetl VOl sa ~P dasc~h. D~ acela
va rog nu neglijati darul acesta. FI~-care dm VOl are fe-
meie, are prietin, are sluga, are veclU; c.u de acestea sa-l
m~ng~ie, sa-l sfatuiasca, sa-l certe. CaCI cum sa nu fie
absurd, ca pentru hrana sa se faca at~tea, sa se fad,
ospete , la ziua hotari\a sa s~ tntrunea.sca la un l~c cu
tot ii , !?i tn fine fie care in cel~ ce~l pnve~te ~a imphneas-
ell rolul prin contactul cu cellaltl, ca de ptlda dac~ ar
trebui sa se duca la 0 inmorm~ntare, fie_ la vre-o ema,
fie de a face eeva tmpreuna cu aproapele; - ~i p~ntr~
irivatatura virtutei sa nu fa,cem a~a? Da! va rog; mmem
sa nu neglijeze, caci va primi ~are plata · de la Dumne-
zeu. ~i ca sa ~tii ca a~a trebUle sa fie, afta ca cel ce a
primit cei cinci talanti, este dascaiuI, 'p e dnd. cel ce a
primit unul, este ucenicul. ~aca. ,ar zl,ce ucemcul: ~Eu
sunt ucenic nu am nici-o pnmeJdle~ !?l cuv~ntul ce I-a
primit de l~ Dumnezeu, acest. cuv~nt ob~tesc. ~i . delicat,
tl va ascunde, ~i nu va sfatUl, nu va avea cura], nu va
certa, nu va tndemna, daca poate,· ci il va as~unde
tn pam~nt, - caci pam~nt este. cu adevarat, ~l ee-
nu~a, inima care ascunde daru! lUl Dumnezeu; -. dac~,
zic va ascunde acest dar, fie prin lene, fie pnn
ra~tate mmlC nu va folosi zic~nd, «ca un taiant
am av~t •. Un talant ai avut; apoi trebuia ca acel talant
sa-I negut:ltore~ti, ~i sa-ti tndoie~ti' tal~ntul. Daca .ai . ~
c~~tigat tnca unul, _nu ai. fi .tras la nlspund~re, cac~ ~lCl
celui ce a adus dOl nu I-a spus «de ce n-al ad us cmcu?
ci ~i pe acesta I-a lnd vrednicit de acele'a~i ca ~i pe cel
oce a ad us cinci. ~i de ce oare? Pentru ca pe cat a avut,
a facut, ~i nu fiindca a primit mai putin de cat cel ~e
a. primit cinci s-a tdndavit, ~i nic~ ca numarul eel mlC
a putut sa-l faca de a nu lucra. Nu t~eb~ia t~ ,a te uita .
la cel care a avut doi tal anti , sau mal bme ZIS la acela
trebuia sa te uiti, ~i precum acela a imita~ pre cel. c~ a
primit pecei cinci, tot a~a !?i tu trebUla a r~v01 ~l a
imita pe eel cu doi. Ca daca se ~a pedeapsa !?l celUl ce
are avere, ~i nu da din ele saracl10r ,dara tnca cel ce
po ate a sfatui pe altii, ~i nu 0 face, . ~um nu va fi pe-
depsit? Acolo se hrane~t~ trupu!, atCI · suftetul i acolo
- 355-
lmpiedici mortile cele temporale, aici tmpiedici moartea
'Ceave!?nica.
«Dara, zici tu, eu nu am cuv~nb. Nu este nevoie de ,
cuvant, sau mai bine zis de darul cuv~ntului i nu este'
nevoie de elocventa. Daca vezi . pc prietin curvinG, spu~
·ne-i: «Rau lucru este ceia ce tll fad; nu ti-i ru~ine, n~ .
te sfie~ti? Ceia ce faci este rau ~. Dara el nu ~tie ea este '
rau ?zici tu~ Ba ~tie, ins a este atras de pofta. ~i cei:
'bolnavi de friguri !?tiuca bautura .de apa rece ' este va:'
'tamatoare, ~i totu!?i au nevoie de a1tii ea s~-i impiedece.
eel ee se gase!?te tn vre-o patima, fiu va putea a 's e des-
'b:1ra cu u~urinta de ea. De aceia deci trebuie ca tu eel
'san~tos sa alergi spre vindecarea aceluia. ~i chiar de nu
soar convinge eu cuv~ntul, tu totu~i prive~te-l de aproape
-departandu-se,~i stapane~te-l a~a zicand eu privirea, ea
poate seva ru~ina. «~i care este fol05ul zici tu, c~nd el
o face aceasta pentru mine, ~i ftindea este stap~nit de
,-mine» ? Nu mai cerne euvintele in zadar, ci deocamdata
'prin ori~ee mijloc depflrteaza-l de fapta eea rea, eaci se
'Va deprinde de a nu se afunda tn acea prflpastie fie prin
tine, fie tn fine prin ori-ce mijloe, dnd il vei deprinde
de a nu se afunda, atunci it vei putea sa'l iai C"a odihnit
putin, !?i sa-l inveti ca trebuie a face a!?a pentru Dumne-
.zeu, iar nu pentru om. Nu te ineerea de a tndrepta totul
,deodata, fiindea nu vei putea, ci ineetul ~i eate puttn.
Daea 11 vezi dudtndu-se la ospete ~i betii, sfatue~te-l iara~i,
tndreapta-l ~i-l ajuta, fie ehiar ca te-ar vedea ~i pe tine
av~nd vr'un defect. Ca astfel va suferi certarea ta, c~nd
mai ales va vedea ea !?i tu ai nevoie de eertare, ~i ea
nu ai succese in totul nici nu e~ti daseal, ei fata de
·dansul e~ti ea un prietin l?i frate ajutator. Spune-i: «Eu
te-am ajutat pre tine, aducandu-ti aminte de interesele
tale; iara tu mai ales cand rna vezi ~i pe mine av~nd de-
feete, indreapta-te, ineeteaz~ a te mai lasa la r:lle~. Daea
11 vezi ea el este furios ~i iute, daea este lacom, stapa-
ne~te-l, opre~te-l cu sfatul tau. Aceasta este prietenie
adevarata, astfel: «Frate pe Irate ajutandu-u, zice, ca
cetate puternicd' se jaco (pilde 18, 19). Nu a m~nca ~i
a bea face prietenia, caci de aeeste au ~i t~lharij, ~i uci-
_gatorii de oameni, - ei daca suntem ptieteni, si daca eu
 - 356-
ldev~rat ne ajuta unii pealtii~ atunci desigur c:1 ~a ~ceas~a
:H~ unitn unii cu a1tii,aceasta ne duce la 0 pneteme
[o\ositoare, prin a,ceasta tmpiedec:1m pe acelea care ne
d,uc in gheena. ' .
Oeci ' nici cel certat sa nu se tulbure, CaCl doar:1 sun-
tem o~meni, ~i avem' defecte, ~i nici cel ce ceart~ sa nn
o faca aceasta ca tn batae de joc, ~i ca fala, CI ca un
sfat al sau propriu dat cu blftn?et~. Cel cecea:ta are
nevoie de 0 mai mare blandeta ca astfel sa convmga de
a rabda cel certat lovit'uni data. Nu vedeti pe doftori
cand ,ard cand taie rana, cu cata . blandeta intreprind
Captul vi~decarei? Apoi cu atat rnai mult trebuie a fac~
aceasta cei ce cearta, fiindca certarea este cu mult ma~
iute decat focul ~i fierul, ~i face pe ce) certatde a san
tn sus de durere. De aceia doftorii multe n~scocesc, ca
bolnavii s~ rabde In lini~te t~ie:rea, cu multa blandete
cum s-ar zice, ~i cflte putin, dupa care apoi il las a sa se
odihneasc~. Tot a~a trebuie a face ~i certarile ca nn .cum.va
cei , certati s~ sara in sus de d.urer~ .. Dear ~reb~l chlar
s~ fim batjocoriti, sau sa fim :;;1 dmtl, tOtu~1 nOI s~ no
ne d~m in laturi. De altfel chiar ~i cei operati, mn de
hule arunca asupra doftorilor, tnsa ace~tia spre nimic alt
nu au tndreptat~ privirea l,Or, dedt numai spre indre~tar~~
san~tatei celor bolnavi. Tot a:;;a trebuie. a face ~I aIel
totul, spre a deveni folositoare cert~rea, ~l totul s~ !ac~m.
avflnd tn vedere plata ce ni st~ de lata. «Purtatz, Zlce,
sarcina unul altuia, !i a.ra veti plini legea lui Christos>
(Galat. 6, 2). Astfel deci, ~i certand, si suferind. unul
altuia, yom putea a tndepJini zidirea . cea 1ntru <;hnstos.
Astfel yeti face ca ~i osteneala noastra 's a fie mal u~~ara:
ajutandu-ni noua in totul, ~i f~can~u-va. p~rta~l' ~l'
tovara~i atflt la mantuirea altora cat ~l. a flecarma l~ parte ~
Sa ra bd~m deci, :;;i sa purtam sar~ma unul altum, sfa-·
tuin d ~i certand pre cei ce au nevoie, ca astfel. sa ne. in-
vrednicim bllnat~tilor fagaduite nou~, intru Chnstos Ilsus
Domnul nostru, caruia impreuna Cll Tatal ~i cu Ouhul
Sfant, se cade slava, stapanirea ~i einstea, aeurn ~i pu-
rurea ;;i in vecii veciloL Amin.
- 357
OMILIA XXXI
«Pacea sa (ine/i cu toti, .! i sjinteni;a /ara : de care ni-
meni nu va vedea pre Dumnezeu~. (Cap. 12, 14).
Multe . sunt tn adevar care caracterizaz~ cre;;tinismul,
dara mal mult de cat toate ~4 mai superior da cat toate
e~te dragostea :;;i pacea catre altii. De aceia :;;i Christos
21C~: "Pacea mea dau. voua» ;;i "Intru aceasta va cunoaJle
lumea ca sunte{i ucenici ai mei, de ve{i avea dragoste
i"!b-e voi" (loan 14, 27. 13, 35). Pentru aceasta :;;i Pavel
,ZICC: "Pacea sa /ine/i cu toti} !i sfinteniea'i> - adeca mo-
<iestia - clara de can nimeni nu va' vedea pre ' Dum-
·nezeu'h.
c Soc,otind ca nimeni sa nu u lipsasca de darul l~;
.(Jumnezeu~ (Vers. 15). Ca ~i cum pareca ar c~latori pe
u.n drum lung in tovara~ie eu multi, « I agat i bine searna,
21ce, sa. nu ramflna
. cineva; ~i nu numai aceasta 0 eer,
ca VOl ,cu tot 1i sa ajungep, ci:;;i pe altii s~-i avet i tn
bagare de seama. "Ca nimeni sa nu se lipsasca de darul
lui Dumnezeu1; zice. Aici spune de bunurile viitoare de
credinta evangheliei, de purtarea ~i viata cea mai b~na
caci toate acestea sunt ale harului lui Dumnezeu. Sa n~
'mi spui ca unul este eel slobozit. :;;i pentru unul a murit
Christos. ~i tu nu te ingrije;;ti de acela pentru care ' a
murit Christos? "Socotind'i> zice, adeca cerceta~d cu am~­
n~ntime, cautand a afia, ceia ce se face ~i cp eei bolnavi
filOd cu bagare de seama la to ate, cautand a descoperi.
c Ca nu vre-o radd'cina a amaraciunei odraslindin sus sd
/aca sminteala fi printr'aceia sa se spurce multi». $i cu
. ~rept cuvflnt a nurnit el pacatul amaraciune, caei eu a-
<iev~rat c~ nimic nu este mai amar ea paeatul, ian! aceasta
Q .~tlU cei ce sunt mustrati de cuget dupa savar~irea lui,
-eel ce gusta 0 mare amaraciune. Caci pacatul fiind foarte
amar, .strica cu desavflr~ire cugetul :;;i dreapta judecata a
omulUI. Astfel este natura amaraciunei, este nefolositoare_
Bine a zis el "radacina amaraciunei». N~a spus caman'h,
ci "amaraciuney" fiindC:l 0 radacina amara este cuputinta
.riP. ~ f~r.p. roci ciniC'p.. op. r.:lnci r~ci~r.in~ ~m:\r:\r.illnei nu e
 358 -
cu putint~ de a face rod dulce, fii?dc~ totnt' din ea este-
amar, totul gretos, toate in fine plme de. dezgust.
c.$i printraceia, zice, sa se spurce multt:) ~dec~ pecel'
desfranati s~-i t~iati dintre voi: «Sa nu fie :t~eva c~rvar­
Ii spurcat ca /sa'll, care pentru 0 mancare ~t-a vandut
tntaia na#ere a sa). ~i cum a fost curvar Isav? N-a spus
aceasta ca Isav a fost curvar ci expresiunea csa nu fie'
~ineva ~urvap este zis~ spre deosebire de «sfintenia sa·
j
- 359-
. a ucis pre fratele sau Jacob, dupre cum spune: «..sa se
apropie zilele jalei tatalu; meu,zice, ca sa. ucid pre
Jacob Iratde t/leu). LacramiIe nu au putut sel-j dea
p.oe~int~· $i n-a zis simplu cl:i prin poc~jnta, ci inc~
~l cu laer~mi n'a ail at de pocainta. De ce oare?
Pentruca nu s'a pocait preeum trebuia, did aceasta
e~~e pocainta, adie~ ca nu s'a poeait precum se cerea.

tinefj). cSa nu lie cine'Oa curvar ~i. ~purcat ca ]sav) a-
dee~ iubitilor de panteee, nesUl.paOlt, tumet, eel~. duhov-
nieesti lep~dandu-le. c Carele pentru 0 mancare ~z-a vdn-
dut "intaea na#ete a sa), adeca, care a dep;htat de ~a
sine aceast~ cinste dat~ de Dumnezeu, prin t:ar:d~vla,
lui, ~i pentru ' 0 mic~ ! pia cere a pierd?t slava ~l clI~s.tea
lui cea mare. Aeeasta '0 spune lor tntr un mod familIar,
aeeasta este a eelui neeurat, a eelui spureat. A~,! e~ n~.
numai eurvarul este neeurat, ei ~i maneaciosul sau lUbl-
torul de panteee, robul panteeelui, eaci ~i a~esta este
rob al alfei plaeeri, ~i deci este ' silit de a lmpl.l.a, a ne-
dreptati pe altul, a rapi avutu~ altu~a,. a tace mn de fa?t~
urate eaci fiind rob al acelel patlml, de muite on ~ t
blest~m~. Acesta n-a erezut vrednic de nimie dreptul .de
tntaia na~tere, ~i deci avand ~rija numai de ,o:dih?a ce~
momentan~ ~i tree~toare, a ajuns pan~ la a ~l vlOde ~1
dreptul de 'i ntaia na~tere. Astfel ,e~ aeu~ dreptul de
tntaia na~tere este al nostru, ~i nu al Iudetlor. Tot od~ta
aeeasta se brode~te ~i fata de patima lor, ea eel. intal a
A
devenit eel de pe urma, ~i eel de pe , urm~ m~al; unul
pentru staruinta lui, eelalalt pentru trandaVla 1m.,
{( Ca #ili ca # dupa aceia vrdnd sa mo;teneasca, ~la~os­
ioveniea, au fost neprimit, de vreme ce loc de pocatnla nu,
a ajlat, macar ca # cu lacrami 0 cauta) (Vers. 17). ~ar~
.ee vra sa spuna el aici? Gare nu eumva seoate poeamta}"
Ca.tu~i de putin. Dara atunci, ~u~ de n-a ailat loe de
podiint~? C~ dac~ era .desnadajdUIt de dansul, dac~ se
bocea in gura mare, de ce n-a aflat loc ~e poc~mt~ (
Pentru ca faptul nu era podHnt~. Prec~m tn~teta lUI Can~
nu era poc~intel - ~i aceasta a dovedlt-o omorul~ratelu~
selu A vel - tot a~a ~i aici cuvintele nu erau J?ocal1'~tl:i, ~l
aceasta 0 a dovedit omorul - celci ~i acesta eu mtentmnea
Fnndca cum de zicea: ca s'au filcut lene~i,s'au fcl-
cut trflndavi, au ~chiopatat, s'au mole~it, eand toate
acestea sunt ineeputul caderei lor? Mi se pare ca aici
fac~ aluziune la niscareva desfranati dintre dan:;;ii, pe
can nu ea doara ar voi ea s~-i eerte deocamdata, ci se
face · ca nu ~tie, ca sa se Indrepteze. Trebuie mai intfti
a se face <?ineva ca nu ~tie, icira dup~ aceasta cand vede
ca staruiesc' in rau, sa intrebuinteze certarea, asHel ca
sa nu devina fanl de. ru~ine, eeiace ~i Moisi a facut eu
~amvri ,~i M~dianitencii J). «Loc de pocainla nu a ajlat»,
zlce, adlca n a ailat pocainta, sau ea n'a aratat pocainta
demna, sau ca a pacatuit mai mult decat pocainta. A~a
dar~ sunt paeate cu mult mai mari decat poeainta. Ceiaee
el spune aici, aeeasta inseamna: Sa nu cadem jos ea un
eadavru ee nu se mai ridica; pana cand lucrul se erede
ca ? ~ehiop.atare, esteu~or cuiva de a se scuLa drept
in plcloare, lara daca ne vom abate din drum, ' ee va fi
]a urma? Toate acestea Ie vorbe~te eelor ce ·in,ea n'au
cazut, amenint<indu-i cu friea, ~i spun<ind c~ eel c<1zut
nu se va invrednici de m<ing<iiere, iar celor eazuti Ie
spune ca sa nu se desnadajduiasea, ~i Ie graie~te tele
contrare, zicand astfel: cFiii md, pe cari iara# cu du-
r~r~ va. nasc, pdna ce u va inchipui Christos intru voi~,
~l lara~l: ccei 'ce vre/i sa va indreptali prin lege, din har
ali cazul» (Galat. 4, 19, 5, 4). Iat~ ca · marturise~te e~
au cazut. Cel ce sta, auzind ca cel cazut nu se va tn-
y~ednici de iertare, va fi mai vioiu ~i mai sigur de starea
lUi drept, pe e<ind dac~ ~i eu. cel ' c~zut s'ar face de uz
aceia~i iuteala, totu~i nieiodat~ nu se va ridiea. Ce n~­
dejde de prefacere va da el? , «C~ nu numai e~ n'a pl<ins,
. 1) Nolii. ~n . original Ie zice: I?recum a flcut cu Zam'llrl IIi Hasvitida. in
loe de, Madlamte;lnca, cum elOte In editia noastrll. A se 'fedea Cap. 25, diQ,
Humen.
 - 360-
zice ei inca s 'a pus la .ce~rtc'h. Deci, apostoiul nuscoate
pocain~a, . Ci 'Ii asigura pe , dan~ii ca sa ' nu cada.
I}. De~i iubi~ilor, cati nu cred in Gheena, sa-~i amin-
teasca de acestea. Cati i~iinehipuie c:i pot pacatui fara
a fi pedepsiti, aces tea: sa Ie ' rumege in sine. De ce Isav
nn s'a invredriicit de iertare? Pentnica nu s'a pocait
pe cat tiebuia. Voie~ti poate a ~ti de 0 pocainta ade-
varata? Asculta despre pocainta lui Petru dupa ce s'a
'lepadat de Christos, caei povestind evanghelistul despre
aceasta,zice: "$i ie#nd afara a plans eu amar1> (Math.
26, 75). De aceia i s'a ~i iert<t.t lui acest pacat, pentru
. ca s'a podlit dupre cum a trebuit, - de~i jertfa inca nu .
se adusese, pacatul nu se . ridicase, caci inca stap.lnea
. ~i tiranisa. $i pentru casa afli ca lepadare'a lui Christos
nu a venit din cauza trandaviei lui, pe cat din canza ca
Dumnezeu iI parasise, certandu-l ca sa cunoasea hotarele
putintei omene~ti ~i sa nu contrazica in ceJe spuse· de
dascaluJ sau, ' ~i nici sa se creaza mai mare decat ceilalti
ucenici, ci sa ~tie ca fara Dumnezeu nimic nu se poate
face, ~i ca "De nu ar zidi Domnulcelatea, in de~ert
s'ar osteni cei ee 0 zidese predansa ~ (Ps. 126, 5). Ca
deaceia ~i Christos numai lui i-a zis, ca data Satana
v' a eerut pre voi ea sa va eearna ca graul, iara eu m' am
rugat pentru tine, ca sa nu lipseasca credinta ta ... Luca
22, 31, 32). Fiindca ' era naturalca el sa cugete lucruri
mari, ~tiindu-se pe sine ca mai' mult decat pre toti tl
iubea pre el Christos, apoi la urma a plans cu amar, ~i
a Jacut ~i celelalte la fel cu plansul. Caci, ce n'a facut
"el dupa aceasta? In mii de primejdii s'a aruncat,~i prin
multe a dovedit el curajul ~i barbatia lui, 'c um ~i pre-
zenta de spirit. S'a pocait !?i Iuda, tosa s'a pocait rau,
caci s'a spaozurat. S'a poca:it, pre cum am fost spus, ~i
Isav, sau mai bine zis, acesta nu s'a pocait, caci lacra-
mile lui ou erau din cainta, ci din miinie ~i suparare mai
eu ' seama, dupa cum dovede,sc cele de dupa ace,a sta.
S'a pocait ,-l?ifericitul David, zicand astfel: «Spala-voiN-
m toate no}/i{e ,patul . meu, , cu lacr.dm~le mele a#ernutu/
1) Parte~ mora/a. Despreadevlirata pocliinta, $i, eli noi trebuie in:,toate a
ne teme de Duniriezeu, ~i a indeplini sfihtele lui porunci,in 'illidejdeil rlis-
platei celei l1e~niCe~ (Veron), - - :relej tosa ~tapane~te-ti sufletul ~i pune-i frau, caei In-
- ~61 -
meu voiu ttdlz» (Ps.6" 7), ~i pa,c atul facut de mult, dupa
_atatia ani, dupa atatea geoerafiuni, ca !?i cum s'arfi pe-
,trecut atunci, el il marturisea'~i se jelea. '
eeJ ce se pocaie~te nu trebuie a se tnturia, nid a se
salbataci, ci a se umili ca un desnadajduit; ca unul ce nu
are curaj, ca un condamnat, ca uonl ce numai prin mila
poate fi mantuit, ca u01,1l ce s'a aratat oerecuooscator
c~ltre bineHlcatorul sau, ca uo netreboic ~i vredoie de mii
de pedepse. Daea to ate a~estea Ie judeca cineva, -nu se
va maniea, nu se va scandaliza, nu va jaIi, ou va plange,
nu va suspina ~i oici se va -boci ziua. 1?i noaptea. eel ce
se pocaie~teJ nici odata nu trebuic a da uitarei pacatul
faeut, ci a ruga pe Dumnezeu, pe deoparte ca sa nu i-I
pomeneasca, iara pe de alta ca el singur sa ou-l uite
Qiciodata. Daca noi ne aducerri aminte de pacatale noastre,
Dumnezeu Ie va uita. Noi io~i-ne sa ne conda'moam, noi
In~i-ne sa ne acuz(lm, ca astfel yom imblaozi pe judedltor.
Paeatul marturisit,devine mai mie, nemarturisit se face
mai mare ~i mai ~atamatQr.Ca daca pacatul i~i mai a-
daoga neru~ioarea ~i nereeuno!?finta, apoi cum ar fi cu
putiota ca, eel ce nu euooa~te ca a pacatuit mai 'nainte,
sa se pazasea de a ou , mai cadea in aeeIea~i pacate?
Deci, iubitilor, sa ou oe lepadam de Christos, va rog,
nici sa devenimneru~ioati, ca ou cumva ~i fara voea
noastra sa fim pedepsiti. A auzit Cairi glasul lui Dum-
nezeu: c Un de este Avel, fratele tau»?, Ia care el a ras-
puns: ( Nu ~tiu; au doara eu sunt pazitor al/Mtelui meu.
(Facer. 4, 9)? Ai - vazut cum aceasta a f::\cut inca mai
mare ~i mai grozav pacatul? Nu tot a~a tnsa a facut 1?i
Adam, tataI lui, ci auzind ' glasul lui Dumnezeu: «AdamI!
unde e~(i? » a raspuns: cAm auzit glasul tau, # leman-
du-ma ca sunt gol, m'am aseunn (Ibid. 3, 9. 10).
Mare bun este iubitilor, de a~i cunoa~te cineva paca-
tele sale, ~i a ~i Ie aminti intruna. Nimic nu viodeca gre-
l?alele cuiva, sau caderea in pacate, atat de sigur, - ca 0
amintire iotruna de eIe, . preeum 1?i vice-versa, oimic ou
face pe om mai trflndav, ~i aplecat spre pacat, ea uitarea
lor. $tii foarte bine, ca con~tiinta nu poate suferi acea
amiotire, ba inca chiar fuge de ea, 1?i este hartuita de
 362
toemai ' ea ~i un cal, n~rava1? l?i eu greu de ~inut in frau,.
tot a~a 1?i sufietul se nelini1?te~te, 1?i nu voie~te a, se eon-
vinge ea a pacatuit. Aceasta tnsa este cu totul satanicesc
locru. Noi cu toate acestea sa'l convingem ca a pacatuit,
~i sa se pocaiasca, ca astfe1 sa scape de osanda. Cad
cum pretinzi, spune'mi, de a te invrednici de iertarea
pacatelor, cand nu le-ai maiturisit de loc? Acel pacatos
numai este vrednic de filantropie 1?i de mila; dar~ tu
care nici odata nu te-ai eonvins ca ai pacatuit, cum pre-
tinzi a fi miluit pentru cele savar~ite cu atata neru1?inare?
Sa ne convingem pe noi in1?ine ca am pacatuit, nu numai
eu limba, ci 1?i c,u cugetul. Nu numai sa ne numim pa-
catol?i, ei ~i pacatele sa Ie cantarim, ~i sa ni Ie amintim
pe fieeare dupa felul sau. Nu-~i spun doara ca sa 1e dai '
pe sine-ti in vileag, sau sa fii acuzat de altii ci ascultil
ee spune Prorocul: ' c.,[)escoperp. Domnului calea ta71 (Ps.
36, 5). Marturise1?te acestea lui Dumnezeu, marturise1?te-ti-
pacatele judecatorului, rugandu-te daca nu eu limba cel
pu~in eu cugetul, ~i astfel te vei invrednicia fi miluit.
Daca pururea vei avea in eugetul tau paeatele facute, _
nici odata nu vei c1eveti pe aproapele tau. Daca e~ti
convins cu adevarat ca e~ti pacatos, de sigur ca a~a vei
face, fiindca nimic nu poate umili pe suflet atat de mult ,
ea pacatele prin sine inse~i, ~i examinate dupa felul lor,
Avandu-Ie ve~nic in minte, nici odata nu vei c1eveti, nu
te vei mania, nu vei barfi, nu ve( cugeta lucruri mari
de tine, nu vei cadea iara~i in ele, iara spre cele bune
vei fi tnca mai aprig. • tuturor, ~i a celor cari au ca~tigat doi, ~i cari au ca~tigat
Ai v.azut cate bunuri se nasc din amintirea pacatelor ?
' Sa Ie scriem deci pe cugetele noastre. ~tiu bine ca su-
fietul nu poate suferi 0 amintire atat de amara, insa noi
sa-l silim 1?i sa-l constrangem a face a!?a, fiindca mai
bine este de a fi acum mu~cat de cuget, de cat a fi pe-
depsit tn acel timp. Daca acum !ti aduci aminte de elet-
1?i intr'una Ie prezinti inaintea lui Dumnezeu, ~i te rogi
p~ntru ele, uite t e vei sea pa de ele; iara daca acum Ie
uiti, atunci de sigur ca iF vei ' aduee aminte de ele l?i
fara sa v6ie~ti, fiind puse inaintea lumei intregi, 1?i des-
coperite tuturor, 1?i prietenilor, ~i dU1?manilor, ~i ingerilor.
Cad n-a spus numai dHra David: c Ca tu ai facut intru
- 363-
ascuns, iara eu voiu lace inaintea tuturor) (II. Imp. 12.
12), ci 1?i dHre noi, toti. «Te-ai temut de oameni, , zice"
~i te-ai rul?inat de dan~ii mai mult de cat de Dumnezeu ..
De Dumnezeu care vede totul nu te-ai tngrijit, pe cand
de oameni te-ai sfiih. c Ochii oamenilor, zice, este /rfca
Lon I). c De aceia, zice, ~i tu vei da seama chiar inai ntea
lor, dici te voiu certa punand pacatele tale tnaintea ochi-
lor tuturor oameniloh.
Cum ca aceasta este adevarat, l?i pe fata, daca acum
prin 0 pururelflica amintire de ele nu Ie yom ~tergeJ as-
eulta cum se vor da pe fata cruzimea ~i neomenirea:«Am
fldmanzit, ziee, ;i nu'mi-ati dat samananc». ::;;i unde Ie
spune acestea? Poate ea intre vr'un colt, poate ea lntr'-
ascuns? ' CMu~i de putin. Unde atunci? «C4nd va veni
flul omului intru slava sa, ;i toti sfin/ii ingeri cu dansul,
atuncea va ;edea pre scaunul slavei sale, ;i se vor aduna
inaintea lui toate neamurile,;i va despdrti pre ei unul de
altul . . . ~i va zice celor deadreapta: veniti binecuvantafii
parintetui meu, cd am fMmiinzit ~i mi-ati dat sa mananC'» ~
iara celor deastanga: «duce/i-va dela mine bldstame/ilor, ca
am flanianzit ;i nu mi-a/i dat sa mananc» (Math. 25, 31
- 46). Prive~te apoi cum l?i celor cinci fecioare le-a spus
tn auzul tuturor: cNu va #iu pre voh. Cele cinci, ~i cinci,
nu invedereaza doara numarul de cinei numai, ci pe toate
fecioarele cele rele,1?i crude, ~i neomenoase, c~m !?i pe
cele care nu sunt de aeest fel. Tot a!?a 1?i cel ce a
ascuns talantul , in pam ant a auzit spun~ndu- i-se inaintea
cinci: <sluga videana ;i lene~d .. (Math. 25, 26). ~iatunci
ti va certa nu numai cu vorbe, ci ~i eu tapte, precum
zice ~i evanghelistul «vedea-vor pre care tau impuns-.
(loan 19, 37). Ca invierea va fi pentru toti deopotriva,
paeato~i $i drepti, ~i pentru toti va sta de fata judecand.
Cugeta, deci, ce fel vor fi atunci cei tri1?ti, cei scarbiti.
cei tral?i in foe, cand vor vedea pre ceilalti incununati.
«Venifi, zice, binecuvantatii parintelui meu, de mostenifi
impara/iea cea gasitd voua dela intemeierea ' tumei-. ~i ia-
'}. Citatul acesta este biblic, flra insa a putea spune de unde anume, ceia
ce marturisesc ~i editorii textului de Oxonia. zicand la adnotatii: Locus
blblicus. ut videtur, cujus ta~en sedem indagantes, frustra, fulmus.
 - 364-
ra!$i:. 'l.Duceli-vd dda mineblestdmatiloiin focul cd ve~nic,
care este gatit diavolului# ingerilor lui~ Sa nu ascultam
aceste vorbe cum s'ar intampla, ci sa Ie scriem' a~a zi-
cand pe fruntea no astra, !$1 sa ne inchipuim ea el este
de fata acum, ca ne graie~te acestea, l?i ca ne trimite
tn' focul acela. Ce fel de suflet yom avea atunci? Ce/
. Irtangaiere ? . Ce yom suteri, cand vom fi taiati in dona?
Ce vom' face. cand yom fi aCU2.ati pentru rapiri ~i furti-
l?aguri? Ce tndreptare yom avea atunci ? Ce cuvant blajin
yom auzi atunci? Nici unul, ci legati cu privirile in jos,
yom fi tra~i spre gura cuptorului, celui de foe, spre acea
mare de foc, spre intunericul cel mai dinafara, spre ve~­
nicele . munci, ~i ne mai putand face nimic pentru sca-
parea noastra. «Si preste toate aces tea, zice,' intre noi #
intre voi prdpastie mare .s' a intdril, ca cei ce ar vrea sd
treacd de aid la voi sd nu poatd, nici de acolo la noi
sd treacd» (Luca 16, 26), a~a ca de nevoie ca yom fi
ar~i deapururea, nimeni ajut~mdu-ne, ni<;i tata, nici mama,
~i nimeni in fine, oricat de mare curaj ar avea catre
Dumnezeu. «Fratele, zice, nu se izbdve~te; au izbavi-va
omul» (Ps.48, 8) ?
Ded', iubitilor,' fiindca in' altcineva nu putem avea na-
dejde de mantuire, ci numai in filantropiea lui Dumnezeu,
va rog, ca toate sa Ie facem spre a ave a 0 vieata cu-
rata ~i frumoasa, \,i a nu ave a v,:,'o pata cat de mica;
iar daca nu se poate, cel putin eu pata aceea sa nu
dormim, ci intr'una sa staruim de a spala murdaria de
pre noi prin pocainta, prin lacrami, prin rugaciuni, prin
eleimosina. «Dara daca nu am de unde' da eleimosina»?
Zici tu. Un pahar de apa rece ai, ori \,i cat de sarac
ai fi; doi bani ai, ori \,i dl.ta sanlcie s' ar tinea de capul
tau; picioare ai,' spre a cerceta pre cei bolnavi, spre a
te duce pre la cei de prin temniti; acoperamant de casa
ai, spre a primi pre cei straini: Nu este iubitilor, nu
este nici-o iertare pentru eel ce nu. face milostenie. Acestea
necontenit Ie graim voua,- nu ingrijindu-ne de cei ce pa-
timesc, pe cat de voi. Acestea vi Ie spunem tntr'una,
pentruca din aceasta .repetare sa putem ave a un ca~tig
cat de miG. Dati, deci, eelor de aici, eari au nevoie\ ca
sa puteti lua in sehimb cele eere~ti. Carora fie ea cu
-- 365-
tot ii Sa ne invrednicim prin Christos lisus Domnulrtostru,
earuia impreuna cu Tata! ~i eu Sf. Duh, se cade slava,
stapanirea ~i cinstea acum ~i pururea ~i in vecH vecilor. Amin.
OMILIA XXXII
«Pentru cd nu vtali' apropiat, de muntete, care se putea
pipai, ~i de focul ce ardea, fi de nor, fi de cea/a, fi de
vi/or. $i de viersul trambi/ei, fi de glasul cuvintelor, care
cei ce l'au auzit, st au rugat ca sa nu Ii se mai grdiascd
lor cuvant. Cd nu puteau suferi ceia ce Ii se spunea: ma-
car # liard de s'ar atinge de munte, cu pietre se va omori,'
sau cu sdgeata se va sageta. Si ala infrico~at lucru era
uia ce se vedea. Moisi a zis, sPdimantatu-m' am # md cu-
tremur; ci v' ati apropiat de Sion, # de cetatea Dumne;"
z'!ului celui viu, de lerusalimul cd ceresc, fi de zeci de
mii de ingeri. Si de adunarea eelor intai ndseufi car# sunt
scrifi in ceruri, fi de judecatorul tuturor Dumnezeu, fi de
duhurile dreptilor celor desdvdrfit. $i de lisus mijlocitorul
legei celei noua, fi de sangele stropirei, care graiefte mai
bine de cat Ave!». (Cap. 12, 18-24):
Minunate erau cele ale templului din legea veche, eu
sfanta sfintelor; minunate fara~i au fost ~i eele pet,recute
pe muntele Sinai: focul, intunerecuI, ceata, duhul cel de
vifor, «cd s'a aratat, zice, Dumnezeu in Sinai»,-~i to ate
acestea se ~tiau din veehime. Noul Testament insa nu a
avut nevoie de nimic din acestea, ci a fost dat in forma
de conversatiuni sublime de Domnul ~i Dumnezeul nos-
tru lisus Christos. Prive~te acum cum face comparatiune
tntre ambele Testamente. $i .eu drept cuvant ca toate
acestea Ie-a pus Ia urm~, caci cand i-a convins pre dan!?ii
prin md de exemple, cand a dovedit calea fiecaruia din
ele, ,atunci in fine fiind mai dinainte condamnat Testa-
mentul Veehiu, Cll u~urinta se ocupa de acestea. $i ce spune
el? c Cd nu v' ati apropiat, zice, de muntele care se putea
pipdi, fi de focul ce ardea, 1i de nor, fi de cea/d, . ~i de
vi/or, fi de viersul trambitei, ii de glasul c'uvinteLor, ·carC'.
cd cc I-au auzit s' au rupat. ca sd nu Ii se mai fTrtiiascd
 - 366
./orcuvdnt».«Toate acestea, zice, sunt infrico1?ate, ~i a?a
de tnfrico~ate, ind.t ca nici auzul . nu poate suferi, nici
fiara .salbateca nu cuteaza a sta contra; nu insa de acest
-eel sunt cele de dupa aceasta. Caci ce poate fi muntele Sinai
' tn raport cu cerul? Ce raport po ate fi lntre focul ce se
putea pipai ?i Dllmnezeu careeste nepipait? c Ca Dum-
nezeu, zice, este foc care consumd» «sa nu ne graic#i tu
uoua, ci sa ni graiasca Moisi» , ca nu puteau suferi ceia
ce Ii se spunea, «ca # jiara de soar atinge de munle, cu
.pidre se va omori. Moisi a zis( spaimantatu m-am # ma
cutremun. Ce minune poate fi pentru popor? El care a
intrat in nor, un de era Dumnezeu, zice : « .sunt i1zspdimantat
fi ma cutnmun.
«U v-a/i apropiat de muntele .sionului, deeetatea Dum-
.nezeului celui viu, de lerusalimul eel ceresc, # de zeci de
mii ae ' lngeri, fi de adunarea celor intai ndscu/i,cari sunt
scrifi in ceruri, fi de judecatorul tuturor, fi de duhurile
.drePlilor celor desavarfili, fi de lisus mijlocitorullegei celei
noua, fi de sangele stropirei, care graiefte mai bine de cat
Aveb. Prive?te prin cate a aditat superioritatea Noului
Testament, asupra V. T.; in locul Ierusalimului de pe
pamant, Ierusalimul cel eeresc, in locul lui Moisi, Iisus,
in locul poporului, zecile de mii de ingeri. Pe cine nu-
me?te intai ntl.scuti? Credincio?ii. «$i de duhurile drep-
·lilor celor desdvar#t» . «Cu toti ace?tiia, zice, sunteti im-
preuna 1>. $i de sangete stropirei, care grdiefte mai bine
·de cat Avel» , zice. Dara sangele lui Avel a grait? cDa!
zice. $i cum anume, asculta pe Pavel cand zice, ca mai
multa jertfa a adus Avel de cat Cain, prin care s'a mar-
-turisit a fi dreph. «$i printr'insul murind, incd griiie;ie ...
$i iara~i Dumnezeu zice: «Glasul sangeiui ftatelui tdu
striga cahe mino (Facere 4, 10). Sau aeeasta, sauaceia
faptul e ca tnca ~i acum striga. Nu tot a?a insa sangeJe
lui Christos, caci acesta pe toti ti curata ?i sloboade
·din el un glas mai stralucit ~i mai deslu?it, eu cat are
~i 0 mai mare marturie din fapte.
«$i vede/i ca sa nu va lepddafi de cet'e ce graie$te, ca
·dacd nu au ' scapal aceia, cari nu suferiau pte eel ce a
proorocit Ire pamant, cu atat mai vartos noi cm'it nu vom
suferi pre cel din ceruri. Al caruia glas atunci .a cut,.~-
- 367-
murat pdmantuL, iara arum a jagaduit zicdnd: i.ncd 'letata
..eu voiu cldti nu numai pamdntul. ci # ceriul. lara' aceia
ce. zice «inca odatd" arata schimbarea celor ce se . elatesc,
ca a uti-or lucruri {acute, ca sa ramd!Za cete ce nu se elatesc.
Drept aceia luand tmpard/ia cea nemifcata, sd avem harul,
. prin care sd sLujim lui D1{,mnezeu cu bund pldcere '# cu- '
cernicie, fi cu teamd, cd DumnezeuL noslt·u este foc . mis-"
lui/or» (Vers. 25- . 29).
. Infrico?ate erau acelea , dara a-'
cestea cu atat mai mult inca slint rnai minunate '?i mai
strAlucite. Caci aici nu mai este intuneric, nici ceata, nici
·duh de vifor. Mie mi se pare ca prin aceste expresiuni
se las a a se intelege intunecimea ?i nelimpeziciunea Ve- .
chiului Testament, cum ?i acoperirea (imbrobodirea) legei.
Dealtmintrelea legiuitorul in mijlocul focului se pare In-
grozitor, ?i pedepsitor aJ eelor ce calca legea. Dara oare
ce va sa zica c~ide viersul trambi/ei » ? Cu drept CllVant,
ca se petrece aceasta, precum se petrece cli imparatul
ce sta .de fat a cu o~tirea. Aceasta de sigur ca se va pe-
trece 1?1 1a a doua venire, dnd dupa cea de pe urma
trambi~a toti vor trebui a se scula din morti, iarA aceasta
'0 va . face viersul trambitei.
t «Vatrambita ~i
t , zice , at unci. , T
tot i vom inviea, 3!?a ca invierea tuturor va fi cu puterea
lui Dumnezeu». Glasul trambitei insa, nimic alta nu In-
-vedereaza, de cat ca toti vor trebui a se scula din mor-
~anturi ~tunci. Atunci toate acelea erau simtite: 1?i priviri,
~1. glasun, pe. dnd cele de dupa aeeasta sunt rievazute,
~1 se pot pncepe numai cu mintea. Foeul invedereaza ca
Dumnezeu este foe. c Cd Dumnezeul nostru, zice, ute joc
mistuitoriu .. , iara «cea/a'»?i «intunericul,» ~i' «fumul» iara~i
pe foe il invedereaza, adeca arata tot ceia ce e infrico~at.
Tot a1?a ~i Isaia zice: cAm vdzut, zice ca casa s'a umplut
de fum» (Isaia 6, 4). Dara cviforul» ce insamna? Neamul
nostru omenesc este trandav, !?i de aceia trebuia ca
printr'acestea 5a-1 de~tepte. Nimeni in adevar nu este
:atat de lene~ !iii de tdndav, in cat ca sa nu aiba cugetul
:!!us fiind legiuite toate acestea. Moisi graia, iara Dum-
nezeu ii faspundea lui eu glas, fiindca trebuia ase produce
voeea lui Du~nezeu. De oarece Moisi trebuia sa legiu-
easca, de acela Durnnezeu il face vrednic de credinta.
N u-l vedeau pre dansul, din cauza cetei,' ou-l auzeau, din
 - 368' -
pricina ascutitului glasului. Dar~ce? Apoi, dela' inceput'
tncA Dumnezeu raspunde grAind cu voce, ~i fAc:1nd auzite
cele legiuite de d:1nsul. Da:rA sA vedem cele spuse la
inceput. c Pentru cd nu v-afi ' apropiat. zice, de muntele
care se putea piPdi, # dt! focul ce ardea, !i - de nor, !i de
ceald, # de vi/or, # de viersul trdmbitei, ~i de gland cu-
fJintelor, cari eei ce I-au auzit, se rugau sa nu Ii se' mai
trdiasca lor cuvdnt». De la inceput dar~ d:1n~li au fost '
,pricinapentru ca Dumnezeu sA se arate in trup. c..sa
ni grdiascd noud Moisi, zice, ~i sd nu ni grdiased Dum~
nezeU7>. Cei ce fac comparatiunile, pe unele Ie tnal~a mal
mult de c:1t pe celelaIte, ca astfel sa Ie arate incA mai '
mari, ' iara prin aceasta ale no ash e se arata mai blajine
!?i mai minunate. Sunt indoit de mari, caci fiind ~i stra-
Iucite ~i mari, sunt mai bine primite. Aceasta scriind ~i '
tn ' epistola cl1tre Corintheni,zicea: «lard noi eu (ata des-
coperUd, !i nu precumMoisi punea acoperdmdnt peste
(ata sa. (II, Cor. 3, 18. 13). «Nu s-au invrednicit acei~ ?e
at:1tea lucrurimari ca noi) zice. Cad de ce s-au invredOlclt?
Au vAzut intunerec, ~i ceatli, au auzit glasuri. Dara ~i tu
ai auzit glas, nu prin ceata, ci prin trup. Nu te·ai tul-
burat, nici nu teoai infrico~at, ci at statut drept, !?i ai
vorbit cu mijlocitorul din~re noi ~i Dumnezeu. Delttmintrelea
prin expresiunea c intunerec) invedereaza nevlizutuJ. ~ $~
negurd, zice, sub picioatele lui» Ws. 17, 10). Atuncl $1
Moisi chiar s· a temut,iara acum nimeni nu se teme.
Precum atunci poporul sta jos, tot a!?a!?i noi. Nu au fast
jos, ci sub ceriu jos '). Fiul este ~latu.r~a l:1nga Dumn~~eu,
iar nu ca Moisi. Acolo e ra pustm, alcl eetate, eu mn de
ingeri. Aici se arata veselia 1?i bueuria, in locul cetei, a
tntunerecului ~i a viforului de acolo.
«Si de aaunarea eelor intCii ndscuti, carii sunt sCrt!t m
ceruri, fi de judecdtorul tuturo~ Dumnezeu », zice. Aee,ia
edi~i~ observ~Fune!
.) Pasajul ac(sta il dati intocmai dupa de 0?Col!-ia, cu
eli este ·tot _a~a de confuz ~i in ce lelalte t:dl~ll, ca ~I al<;:1. _Dupa edlJla h~1 ,
J[utiani versul acesta este astfelconbinat:, Tun c er-g-o Moses lIt/Emf, m lnc autem
metuit ntlllus ; es tu-nc plebs stetit toladeoYsllm, nos autun etst a coelo ~eoyst~~
SUfflIlS. ver-umtamen pyopinquamlls Filio pei, et n01t sicut Moses. lAtuncl M?ISl
s·a temut, acum insa ntl se teme nimenij ~i atunci mu1timea toata sta JOS ,
noLinsa suntem jos sub ce Iiu, ~i cu toate aces tea ~untem aproape de ~1U1
lui Dumnezeu, . iara n.u ca Mqisi). Chiar ~i a\la combmat acest vers, dimane
tot confuz:
- 369-
au s-~u apropiat, ci dedeparte stau, ca ~i MOisi, tn timp
c~ _UOI ne-am apropiat. Aid pe toti ne tnfrico~a:zli, zicand:
c...si di! iudecdtorul futuror Dumnezeu), nu numai pe Iudei,
III pe credincio~i, d pe tntreaga lume. «Si de duku1ilf!
drePtilor celor desdvdr~it). Aid spune de sufietele eelor , '
ce au bine placut, «Si de Iisus, zice, mijlocitorul legei-
cdei noud, # de sangele strophei» adeca cal curd/iei7> _
car~ grdie;te mai bine decdt Ave/;,. DarA daca s~ngele
gF~le~te, apoi atunci cu at:1t mai mult inea ca cel jertfit
vletue~te. Dan} oare ce gr~ie~te? "Si duhul, z.ice, se roagd
f'entru noi, cu suspinuri negrdile", (Rom. 8, 26). Cum gra-
le~te? Cand Duhul eade Intr'uncuget sincer, iI de~teapta
pre el, ~i 1 face sa graiasca. :t Vedeti, ' sd nu vd lepddati
de cele ce grdie~te»', adeca sa nu va dejnadlijduiti - «cd
daca nu au scd-pat aceia, cart nu su/eriau pre eel ce a
prorot"it pe pdmdnt7>. De cine spune ~I aiCi? Mi se pari.
ca de Moisi. Ceia ce spune aici, aceasta insamna : «daca
aceia s-au lepadat ~i au fugi,t de JegiuitoruI. cel de pe
pc1m:1nt, cum noi ne vom leplida ~i fugi de legiuitorul
eel eeresc»? Aici aratli nu ca altu} este ace/a - sA nu
fie I -' nu aratli pe altul ~i pe altul, ci ca lnfrico~at se
aratc1, slobozind gias din c·eriu. EI este ~i acesta ~i' aceta,
acesta Insa este infrico~at, - na vorbe~te de deosebirea
:persoanelor, ci de deosebirea darei legei 1). De unde se
mvedereaza aceasta? cCd dacd nu au scdpat ac,eia J cari
nu suteriau pre eel ce au p10rocit pre Pdmdnt, cu mult
mai vdrtos noi, cari nu vom su(eri pre eel din eeruri .. Ce,
tnsamn~ aeeasta? Altul este acela, ~i altul aeesta ? Darc1
atund cum de zice: cAl cdrui glas atunci a cutremurat
Pdm~ntub ? - eacl atutlci a cutremurat pc1m:1ntul, gl.asul
celUl ee a dat legea. «Si acum a fdgdduit zicdnd: inca ,
odatd eu voiu ddti nu numai pdmdntul, ci 1i eeriu/; iard
aceta ce zice, incd odatd, aratd schimbarea eelor ce se eldtesc ,
ca a unor lueruri (dcuto . Prin urmare totul &e za ridica
din miloc, totul se va preface ~i se vor imputernici sp;e
mai bine dela inceput. Aceasta las~ a se intelege aici .
~De ce dara te intristezi? zice; de ce te sc~rb e~ti pati -
mind tntr'o lume ' care nu rem::ioe, fiind amarat, pu~in
J} Foarte intunecat este ~i aceasta pasaj,
24
 - 370-
dupa aceasta, intr'o lume trecatoare? Ca daca lini~tea,
este in ceealalta .1ume,atunci trebui;i a te sd:rbi privlnd
spre viitoriu». " «Ca sa ramana, zice, cele ce nu se clafeso
Caresunt ce1e ce nu se clatesc? Cele viitoare. " ,eel or ce s-au bbosit cufa~erea lor '- va ' spun; eel nu
1). Deci, iubifilor, toate sa Ie fa'cem pentru aceasta,ca
sa ne invrednicim ace lor bunuri. Da ! va tog, ~i va cbn-
jur, aceasta sa n~ silim a
face. Nimeni nu clade$te tn-
tr-ocetate ce ' se va risipi. Caci spune'mi, te rog; daca
ti-ar spune cineva, di dupaun ,an cetatea aceasta va
cc1dea. eutare eetate insa di.tu~i de putin, - oare ai cladi
tu in aeeea care urmeaza a cadea '? Astfel ca aceasta 0
spun !?i acl1m: sa ' nu cladim in lumea aceasta, fiindca
peste putin timp va cadea, !?i toate se vor nimici. ~i ce
spun eu ca vaeadea? Mai inai~te chiar de diderea ei
noi ne vom nimiCi, ~i yom sufed rale, !?i yom ramanea
uimiti: De ce cladim pe nisip? Sa cladim pe piatra, ea
ori-ee s'ar abate peste ,aeea cladire; ea ramane nemi~­
cata, nimic nu 0 va putea mi~ea, !$i cu drept euvant.
Caci locul acela este nepatruns de toq.te vicleniile d e aici,
precum locul de aici este patruns. $i cutremurile, ~i fo-
curile, ~i ataeul du!?manilor, ni rapese cladirea de aid
fiind ehiar in viata, ba de multe ori ne !?i pierdem im-
preuna cu dansa. Dara ~i cand ar sta poate, atunci sau
ea vr-o boala ne-a eurmat curandfirul vietei, sau ca dadi
ramaoem, nune lasa de a ne bueura de ea cum trebuie.
Caei ce placere poate , fi acolo unde sunt boale, intrigi,
clevetiri, invidii ~i celelalte de acest feliu? ~i chiar daca
lt1-ar fi nimic din acestea, totu~i de multe-ori neavand ,eo-
pii, ni se ura.!?t~, suntem nemultamiti, neavand cui sa la-
sam casele ~i eelelalte toate, ~i in fine ne chinuim eu
ganduI, pentruca muncim pentru altii. De. multe ori apoi
soarta ' mo~tenirei cade thiar ~i du~manilor no~tri, nu nu-
mai dupa moarte, ei chiar fiind in viata.
Ce poate fi, deei, mai tiealos lucru, ea <i trudi pentru
.d.l:l~mani, ca aeiia sa se odihneasca bine, iara tu sa,t i
aduni paeate? Multe exemple ' de aeest fel se vad prin
cetate~ ~i ea sa nu supar pe eei lipsiti de ave rile lor-
'), Pa-r.t.ea m01'alti, Trebuie a face totul ca sa ou eadem din adevarata ce-
t.ate, ~i despre eleimosina.
371 - ,
mai ales, ea am, spus ehiar pe nume pe eati~va dintr'a-
, ee~tiia, ~i multe pove~ti aveam a , va spune, ' ~i a va arat~
voua muite case, care au luat de stapani pe du~ma:nii
numai case, ci~islugi, ~i intreaga avere a treeu t de
muItc-ori la du~mani. C~ ast.fel sunt cele omene~ti I
In ceruri tnsa de nimie din aeestea nu ' avem a ne
teme, ea ,n u eumva de pilda sa vina vr'un du~man al ce~
lui ,mort, ~i sa-i mo~teniasea a vutul, ,eaei aeolo nu este
niei nioarte, , niei desgust. Acolo sunt numai loca~urile '
sfintiIor, iara printre sfintii aciia bneurie ~i veselie, dupre
eumzice : «Glas de bueurie fi de mantuire in corturile-
sfintilon(Ps. 117, 15). Aeelea sunt ve~nice, nu an sfc1r-
~it. Nu cad din prieina timpurilor, nu tree din mana in
mana la stapani, ci taman in flo are inti-'una. ~ieu drept
cuvfmt, .fiindea nimi.c n? este . stri.eat ~i vremelnic in ~1f
acolo, Cl totul ve~me ~I nestndtclOS. In astfel de , cladlri,
deci, sa cheltuim banii no~tri. Nu ne trebuie nici me~­
teri-, "nici lucratori, fiindca aeele case Ie zidese manile sa-
raeilo'r, rnahile schiopilor, orbilor, ~i ale ciungilor. $i sa
nu te minunezi daca tot ace~tiia niprocura , chiar ~i tm-
paratia lui Dumnezeu, !;'i ni dau euraj fata de Durpnezeu.
Ca el~imosina este un me~te~ug foarte bun, sprijinitoare,
eelor ce 0 fae. Ea este prietena lui Dumnezeu, ~i ve~-
nie sta lc1nga dansul eerand eu u;mrinta de la dansul har
pentru ori-eine ar voi, numai daea nu va fi nedreptatita
de noi, - ~i este ,nedreptatita atunci, dnd facem miloste-
,nia din rapiri - iara dnd este cura~a, da mare euraj
,celor ee 0 fae Ea se roaga lui Dumnezeu ehiar , ~i pen-
tru eei ce au respins-o, ba tnea atat de mare ii este pu-
, terea, ea se roaga p;:ma ~j pentru pacato~i. Ea sfarama
legaturile, impra~tie intunerecul, stinge foeul, omoara' vier-
'mile eel nestins, alunga sera!;,nitul dintilor. Inaintea ei eu
multa .u~urinta se deschid porti1e cerurilor, ~i 'precum,
dnd intra imparateasa nimeni dintre pazitori nu indraz-
ne~te a eerceta cine l?i de unde este, ci toti de'ndata, 0
.primesc, tot a~a ~i eleimosina, cad tlnparateasa este eu
adevarat, iara pe oameni ii face deopotriva eu Dumne-
_..zeu.«Fiti milostivi; ziee, precu.m # tatal vostru eel d~n '
cerluri milostiv esto (Luca6, "36)~Ea este inaripata ~i
 - 372 - ,
s;l~rint~J.1~, avApq ane~ a~fite, ~isboful foarte pllicut, ce
ipl::~nta pe lnger!. Ac~lo zice: cAripele porombi,fei sun,t
f2f ariil1tpo'e~te, spetefe ei galbe1'fe ea aurul» (fs. 67, l4~~
Itlto.~(ll~i, c3: !?i ~ pormnbit~ vie ~i aurie sboara, aY~t1d
dl.utatura drllgllla~a, ~i oc4iul bla.tld~ Nimic IiQ e mai bun
'~i mai frumos de ' c~t ochitil ' acela.
.. Fru~os este pal,1nul, . tusa fat~ de da~sa este ,c a 0 Co-
'lp.f.an~, - ' at~,t ~e frumQ~sa ~i qe minunata este rasar(!a
ac~asta,. tntr'un,a s.y- uit{l 1n sus, ~i este tmpresurat~ de ()
mary slaya a lui Dumnezeu. Ea este fecioara care are
~~lpi . de aUf, str~nse cu mula ginga~ie, cu fata' alba ~i
bl~nd<'L tnariP':lta este !?i sprinten~, ~ista l~nga tronul
~~p~ratesc. C~nd vomfi judecati, [ai-a de veste va sta
~~ . fata, ;;i ne vaizbhi ~e pedeapsa, acoperindu-ne <?tl.
arip,~le ei. Pe aceasta 0 voie1ilte Dumnezeu, iara nu jertfa.
M.;ulte spune de ea, caci 0 iube~te at~t de mult. «Pre
s.d,racul # pr~ v.44tt,va. '(Ia primi,zice, ~i calea . pdcdto~,ilor
o' v.a pierde .. (P~. 145,9). De d~nsa voie~te Dumnezeu
a fi ehemat. «Indurat ~i milostiv este Domn~l, inddung
rdbddtor, ~i mult 11'!ilostiv, ~i adevdrab.;;i c Mila Domnu-
iUi pe~te tot pamdntul» (Ps. 102, 8, 17), Aceasta a m~n­
tuit neamul omenese J caci daca nu ne miluia pre noi.
pre toti ne-ar fi pierdut. Aceasta, fiind noi du~mani, ne-a
impaeat. Aceasta a faeut mii -de bunatati. Aceasta a facut
p,e Fiul lui Dumnezeu de a se face fob.
Aceasta sa 0 ravnim, iubitiJor, did printr'~nsa ne-am
mantuit. Aeeasta sa · iubim, pe aceasta sa 0 . preferam
averilor, 1?i sa avem suftet milostiv ~i fara averi. Nimic
m~ poate mai bine earacteriza pe cre~tin, ca eleimosina ;
riimiC 'nu admir~ atM de mult pana !?i necredineio~ii ca
p,e b.arbatul milostiv. C:)ci de multe-ori avem !?i noi ne-
voie ' de mila aceasta, !?i de m~lte·ori zicem catra Du~­
ne7eu : cMi/ue~te-md dupre mare mila ta.. (Ps .. 50, 3) ..
'M:ai intai sa incepem noi a milui, s'au mai bine zis, ' nu
noi incepem mai lntai, d,e vreme ee el mai tntai a ara-
tat mila sa spre noi, - dara eel putin sa fim al doilea.
Ca dacaoamenii militiesc pre eel milostiv, chiar de arii
f~cut mii de paeate, apoi cu at~t . mai mult DumnezeJ:l .
.Asculta ce spune Prorocul: {dari;. eu ca un mas/in rodF
tor, zice, in easa lui Dumnezeu.. (Ibid. 51, 7). De felul
- 373-
aeesta nt: facem, ca maslinul devenit'n, \ de toate p:lrti1e
. sunfem tncareati de poroncile lui Dumnezed. Nu este
deajuns ~umai de a fi ' ea maslinul, d 4e it :fi $i rdditdt~
Sunt multi poate cari fac eleimosinii dand putin peti~rti
tot anul, · sau tn fjecare saptani~na, sau asvarlind de de-
parte gologanulj ace~tiia sunt de sigur maslini, nu numai
fara roada, ' d tnca ~i uscati. Ca fae milostenii, · sunt pen-
tm aceasta maslini, dara ea riu miliIiesc cum se covine,
sunt maslihi neroditori. .
Noi tnsa, iubifilor, sa fim masJini roditori. De rhulte-
-ori am spus, ~i 0 spun 1ili acum: nu prio masura eelor
~ate se invedereaza marctia eleimosinei, ci prin intentiu-
nea eelui ce d a. Voi ~titi cele petrecute eu vaduva din
evanghelie. Este bine, dar,~ .. ,._1e a pune' inainte purure'a
acest exemplu, ea astfe1 niei saraeul sa nu se desnadaj-
ditiasea, vaz~nd pe acea femeie punand in corvana 'eel
dai bani ee-i avea. Uniia au adus ~i fire ' de par la zidi-
tea templului, ~i totu~i nici ace~tiia n 'au fost respin~i.
eel ce aveau insa aur, ' ~i adueeari ,fire de par, erau blas-
tamati, - iara cei ce numaipar aveau, aceasta aduceau,
~i erau primifi. De aceia ~i Cain a: fost mustrat, nu pen-
teu -ea a proadus pr<,; cele rele, ci pentru ea din cele c~
·avea a proadus pe cele mai rale. «Blestdmat, zice, ~~t
jmternic, care are in turma sa parte barbaleasca, ~i . esti
~e.gat cu fiigdduinla, Ii jertfe~te Domnu/iti ce est7 s{ftcat.,
(Malahia 1, 14). Nu a 0 spus simplu «cel ce are .. , ci cd
ce are, tnsa cruta, face iconomie. Daca, deci, cineva riu
.are, este scapat de raspundere, ~i mai cu sam~ chiar
are . plata. Caci ce poate fi mai de despretuit ca doibani,
~i mai de nimic ca firelede par? Ce padte fi mai ne-
ba,gat in sarna ea 0 mana de faina? 1} ~i totu~i toat~
:acestea au fost cinstite' la leI cu vifeii ~i cu autiIl. · c Cd
,dilpa edt are cineva, este bine primtl,iard tiu dUpd Cit!
cnll. arn, ~i cNu ,te lepada a nil. lace bine eelui lipsit,
cand poate ajuta mdna ta~. De aceia -v~ rog s~ de~~rt~in
'c u bun~ vointa averile noastre saracilor, l?i chja~ pritiil
, 1) rl Ebt£Ma~poy OEl1laaAE(O~ 'ioi6Alj.~;, Cu:antur io~6~lj ii;~~~4l , ~~­
JllI.mt. sau 0 midi mlisurli.. pe care eu I-am dat mRomane$te prlntr 0 #iQiUi
-tie faiHa. spre a fi cat mai apropiat de intelesul- pe care sf. Chdsostom v,o-
iqte a-I imprima in aceastli. frazl.
 - 374-
de ar fi, vom lua 'aceia~i plata ca !?i cei ce dati mai mult"
sau mai bine zis, chiar mai mult de dt eei cedau mii
. de talanti. Daca acestea Ie yom face, ne vom invrednici ·
~ezaurelor celor nepotrivite ale lui Dumnezeu, daca nU:
numai yom auzi, ci vom ~i face, daca nu numailaudam)
ei !?i prin fapt~ dpvedim. Carora fie ca cu totii sa ne 10-
vrednicim, prin Christos Iisus Dommil nostru, caruia tm-·
preuna cu Tatal !?i cu Sf. Duh , se cade slava, stapanirea.
~i cinstea, acum !j>i pururea 9i in vecii vecilor. Amin:
OMILIA XXXIII
«Drept aceia luand impar41ia lui Dumnezeu eea nemt~­
cata, sd avem harul prin care sa slujim lui Dumnezeu
tntru buna tlacere, elt bund cueernicie ~i cu temere. Cd
Dumnezeul nostru este foc mistuiton. (Cap. 12, 28, 29}
Ceia ce zice airirea: «Cd cele ce se vad, sunt trecatoare,
iard cele ce nu se vdd, sunt ve;niee» (II. Cor. 4, 18), 9i
de la aceasta face m~ngaiere pentru ralele ce Ie suferim
1n- viata pr.ezenta, aceasta 0 face !?i aici, zicand ca sa
ramanem statornici. «Sa avem darul», zice, adeca sa mul-
tamim lui Dumnezeu. Noi nu numai ca · nu trebuie a ne
descuraja pentru raJele prezent~) ci inca sa-i aducem cea
·mai mare multumire pentru cele viitoare. "P,in care sa .
slujim eu buna placere lui Dumnezeu«, adeca)· ca aceasta
~ste de a sluji cu multamire lui Dumnezeu, multamindu-i
in totul «1 oate sa Ie tace/i zice, fara de eMiire, # lard
de indoiala» (Filipp2, 14). eel ce face ceva cartind, sin-
gur ~i-a taiat !?i a pierdut plata, ca 9i Israilitii, ' dnd '~i­
au luat pedeapsa pentru cartire. De aceia !?i 'zice: «Nici
sa earti/i» (1. Cor. 10, 10), fiinddi nu e cu putinta de a
sluji lui Dumnezeu cu multumire, daca nu-i multumim pen-
tre taate; 9i peritru ispite, . 9ipentru viata lini 9tita, ade-
ea sa nu graim mmlc necuviincios, nimic necinstit}
ci s~. ne umilim, ca astfel sa devenim vrednici de. cinste ;
aceasta va sa zici'i «eu eucernicie $i cu temere.»
«1~hire de Irati sa ramana iubirea de · strdini sa nu (»
- 375-
. uita/i, ca prin aceasta oare . carli ne~tiind au primit oas-
peli pe ingeri~. (C~p. 13, 12). Prive!?teeumILporonce~te
de ap~zi cele prezente, !?inu adaoga altele. N':'a zis de
pilda: <Faceti,va iubitori de Jrath, ci«iubirea de fra/i
sa ranu2na·. $i iara~i n-a zis: «fiti iubitori de straini., ca
~i cum n-ar fi fost,. ci «iubirea de straini sa nu 0 uitali .. ,
ceia ce s-ar fi putut intampla in urma diferitelor neca-
zuri. Pentru care !?i zice: «{laasta oare-carii ne~tiind a~
primit pe ingeri.» Ai viizut dta .cinste !?i c~~tig ?Ce va
sa zica {<ne-#iind» adeca i~au primit ~i ospatat fara sa
fj'tie cine erau. De aceea tocmai ~i plata lor a fost mare, ,
cil ne!?tiind ca sunt ingeri, i au primit, caci daca arfi
l?tiut, n-ar fi fost nimic de mirare. Dniia zic ca aici se la-
sa a se intelege, ca · e yorba si de Lot. chiar.
",Aduce/i-va aminte de eei legali, ea. cum ati Ii legali
cu dan~ii, de cei necajiti, ca. cum ~i voi infi-va a/ifi in
trup. Unstita este nunta intru toate, fi patul nespurcat.
lara pe curvari Ji pe prea curvari va judeca Dumnezeu.
Sa va fie obiceiul fara iubire de argint, fiind n:nll(umi/i
cu cele ee ave/iy" (Vers 3-5). Prive!?te c~t 'de multa vorba
face de prudenta. «Pacea sa 0 tineti, zice, «sa nu lie
cineva sau curvar, sauspurcab, ~i iara~i "Pe curvari ~i
.pe preacun1ari ii va judeca Dumnezeu». Ptetutindeni
optirea esteinsotita de osanda ce va lua.Cit dad!. a
spus mai intai ca «Cinstita este nuntaJi patul nespurcah
arata prin aceasta ca cu dreptate a adaos ce.\e ce ur-
meaza. Daca nunta s·a permis, apoi cu .dreptate curva-
rul ~i preacurvarul Siunt pedepsiti. Aici apoi se arunca cu
putere asupra ereticilor. N-a spus apoi ca, nimeni sa nu
fie curvar, ci spunfmd 0 singura data, la urma a adaos
ca un sfat obstesc
, - nu ca cum s-ar adresa lor: «Sa
va fie obiceiurile fara 'iubire de argint» aratand filosofia
lucrului, adeca daca nu . cautam cele prisoselnice, ci ne
multumim cu cele strict trebuitoare. Mai sus. apoi zice ca
~i rapirea . averilor lor cu bucurie oau primit, iara a-
ceasta nu este de cat indemn de a nu fi iubitori de ar-
gint. «lndestulali (mul/umi/i) fiind, zice, eu cele ce ave/i ...
Dara iata !?i 0 alJa mc1ngaiere aici: «Ca insu;i a zis: nu .
te voiu pafasi, niei te voiu lam, a;a ca indtaznirn noi a
;lice: Domnul este mie ajuto1, ;i nu ma voiu teme ce'mi
 -, 376-
va face mie 01fl.ub (Vers. 6). ;ii aici mangaierea este, tot
pentru 'ispitele ce le incearca. '
«Aduce/i-vd aminte de marii vO#1'i~ (Vers. 7). Aceasta
0 ' spunea ~i mai sus, indemnandu-i ~i zicand: <Pacea sa
o /ine{i cu tolii. Aceasta 0 zicea ~i Thesalonieenilor sfa'-
tuindu-i' ca sa aiba in cinste mare pe mai marii Ior.~
«Aduce/i·va aminte, zice, de mai ma1'ii vOftri, carii v'au
grim voud cuvantul lui Dumnezeu l , Ii privind 'la savar#-
rea vietei lor sa Ii urma/i credinla.» Dara care legatura
de idei, ~i ce eontinuitatepoate fi aici? Ba inca e cea
mai minunata, caci c<vazandu·1i viata' lor, zice, sa Ii ur-
mati credinta, fiindea dintr'o viata eurata este eredinta.,.
Sau ca poate spune de puterea credintei, ea adeca cred
celorviitoare. De ~igur ca daca ar ,fi avut 0 viata ne-
cnrata, n-ar fi avut eredinta ~i s=ar fi indoit de cele vii-
toare. A~a. ca ;;i aici acela~i hicru it face.
, c/isus Christos ieri fi astazi, acela#, Ii in veci. ',La in-:
vdlaturi straine # de 'multe feluri sa nu va muta/i, cd
bine este cu darul sa 'lid intarili inimele, iara nu cu man-
carile, ' dintru care nu s-au folosit, cd ce au ,umblat inlru
ddnsele.Y; (Vers. 8. 9). Expresiunea <Iisus Christos ieri #
astdzi, # in veci~ ' arata timpul eel nemarginit, trecutul,
prezentul ~i viitorul cel fara sfar~it. Adeca ati auzit ca el
este Arhiereu, tnsa nu un Arhiereu care are sfar~it, caci
el aeela~ este in veci. Fiindca se gas au ~i de aceia cadi
ziceau ea nu este, ~i ca va veni de acum tnainte, apoi
el zice ea Christos ieri ~i astazi, ~i acela~i tn veci. Inca
~i astazi Iudeii. spun ca alt Christos va veni, ~i deci Iip-
sindu-se de eel ee este cu adevarat, au eazut tn a~tep­
tarea lui antihrist.
<La invdlaturi straine # de multe fe/uri sa nu va mu-
tali - nu numai straine, ci ~i de muite feluri - <ca bine
es.te cu darulsa 'lid intarifi inimele, iard nu cu mdncdtile
Dintru care nu s-au folosit cd ee~ au umblat intru ddnsele~
Aici pe nesimtite face aluziune la cei ce introduc tn cte-
dinta observatiunea mancarilor,· caci cu cred.inta to ate,
sunt curate de eredinta este nevoie, iara nu de mAneari.
c Cd aVem altar, din tare amdnea ,nu au putere eei t;e
rlujase cortului». <Cele ee sunt la noi, zice, nu sunt c~
cele Iudai'ce».
- 377-
<Pent1u ca ale caror dobitoaee sangele se baga inauntru
'n c!!le s/inte de arhiereu pentru pacate, trupurile ace/ora
Je ard afara de tabara. , Pentru aceia '# /Zsus ea sa sftie-
leasca pre norod cu sangele sau, 'afara de poarta a pa-
limit'!>, (Vers. 11. 12). Ai vazut tip stralucind? "Pe1itru
pdcate» ~i '« afara de poarta a .patimit». «Ded dara sa
ielim la dansul afara de tabara, ocard lui purtdnd» (Vers.
13), adeca acelea~i patimind, fiind tovara~i cu d~nsul tn
patimi. Ca un criminal a fost rastignitafara de poarta.j
deci nici noi sa nu ne ru~inam de a ie~i afara. «Cd nu
avem aici, zice, celate stdtdtoare, ci ceea ce va sa lie ci6utam.
Si a!a printf'dnsul sa aducem jertfd de lauda ' pururea
lui Dumnezeu, adecd roada buzelor ce se marturisesc nu-
m~lui lui» (Vers. 14. 15). cPrintr'ansul'!> ,ca Arhiereu, dupa
trup, ese' mdrturisesc numelui lui» zice. Deci nimic de
blastemie sa nu graim, nimic necuviincios, nimic indr:lznet,
Ilimic din desnadajduire, adeca cu frica ~i cucernicie.
Sufietul dmd se gase~te tn necazuri, se desnadajdue~te
~i devine neru~inat. Nu a~a sa fim noi. lata zice, ' tot
aceia ce-am fost zis mai sus «nepardsind adunarea voastrd»,'
aceasta 0 zic ;;i acuml caci mimai a~a putem fara frica a
face totul, fiiindca de multe-ori ru~:nfmdu-ne de oarneni,
nu facem muite din rautath.
«$i facerea de bine ' fi impartafirea sanu 0 uita/i f
(Vers. 16),iara aceasta 0 spune nu numai catra fratii cei
ptezenti, ci ~i catre cei' ce lipsesc. «Dara daca altii au
rapit averile voastre l iice, cel putin dupa putinta voastra
sa nu uitati iubirea de straini, ,adeca ospitalitatea ~. Deci,
ce justificare yom avea noi, cand ~i dupa rapirea averilot
auzim 'de acestea, ~i nu facem a~a? ~i nazis «nu uitati
ospitalitatea, ~E:VOa("J.Xl("J.V ci a intrebuintat cuvantu1 tpcAO
~E:vt("J.v, adeca nu simplu sa-i ospitalizati, ci sa iubiti pe
straini ospitaliz~ndu-i. ~i nici n-a spus ca Ii se va da
r~splata viitoare,ca nu cumva iara~i sa~i faca mai moI;ltici
~i tdndavi, ci acea deja data, -.ca prin aceasta, oare carli
nCftiind, zice, au primit oaspe(ipe ingeriY>.
Dara sa vedem cum <cinstita erte nunta intru toate, Ii
.I~tul nespureat~. Cl,t'm deci nunta este cinstita? Pentru
ca paze~te pe credincios lntru prudenta. Aici face aluziune
' .~i la Iudei, carii considerau pe femeia lehuza spurcata;
 - 378-
precum zice: «$i jemeia cu care va dormi' barbatul pt"
pat de samanta, . . . . necurafi VOl' /z pand sara~ (LeviL
15, 18). Nu este spurcat ceia ce este de la natura, o!
nerecunoscatorule ~i nesimtitorule ludeu!, ci cele ce sunt.
din voea ·libera. Ca daca nunta este cinstita, ~i curata,
cum iti inchipui ca te vei spurca printr'ansa ~i dintr'allSa?
«Sd va fie obiceiuriLe jd'rd . iubire de argint~. F~indca
multi dupa ee '!?i-au tmpartit averile, voiesc iara~i, sub
masca eleimosinei, a se imbogati iara~i, de aceia zice:
«.sd va fie obiCeiurile tara iubire de argint» adeca sa avem
numa~ strictul neeesar. «Dara :::e? zici tu; daea nu Ie
avem nid acestea, apoi atunci oare suntem Indestulati,
suntem bogati i>? Apoi el a spus, ~i nu minteste niciodata
ea «nu te · voiu parasi, nici te voiu lasa» , a~a cat cd in-
draznim noi · a zice: DomnuL este tizie ajutor, $i nu md
voiu teme ce'nii va face mie omul», ea~i cum pare ca ar
zice: ai fagaduinta lui, nu te indoi; el ti-a fagaduit, sa
nu stai la indoiala ca nu va indeplini ceia ce a fagaduit:
.Expresiunea «nu te voiu parash nu 0 ziee numai pentru
averi, ci pentru toate eelelalte. «Domnul este mie ajutor,
!i nu ma .v oiu teme ce'mi va face mie omub zice, 9i cu
drept cuvant. A repetat aici zicerea Prorocului David,
pecetluind a!?a zicand yorba sa, ~i facandu-i mai cu buna
vointa, spre a nu se desnadajdui. Aceasta sa 0 zicem ~,i ii
noi in toate ispitele. Sa radem de oameni, pe caH vreme
avem pe Dumnezeu in ajutotul nostru. Ca dupre ' cum , .
daca el ni este dU9man, chiar de ni-ar fi toti oamenii .
prieteni, nu avem nici un folos, tot a~a ~i daca el ni este "
prieten, chiar de am avea pe toti oamenii dU9mani, niGi
o paguba nu YOm avea. «Nu ma voiu teme, zice, ce'mi
va jace mie omul».
«Aduce/i-vd aminte de mai marii vo#ri, carii au grait
voud cuvdntul lui Dumnezeu». Aici mi se pare ca vorbe~te
9i de ajutorinta ce trebuie a Ii da lor. · «Si privind la
sdvar!irea (sjarJitul) vie/ei lor, sa Ii urmati credinta». Ce
va 'sa zica c~i privind la sfar!ituL vietei Ion? Adeca
intr'una cautand la dan~ii, cercetand cele ale IQr, exa-
minand cu scumpatate vieata lor. c$i privind la savar-
~irea(star#tul) vietei Lon, adeca cercetand intreaga lor
vieata pan~ la 'sfar~it, ca vieata lor a avut un sfar9it bun,
- 379 -
clirus Christos ieri # astazi, acclaJi;;z mveci». "Sa:
nu 'c redeti, zice, ca. atuuci numai a [aeut minuni, iara
astazi riu . mai face; acela~i este ~i acum ~. « La tnva/ii turi'
streine # de multe fe/uri sii nu va muta/i». Adeta la tn-
vataturi de altiel de ca.tacelea pe care le-ati · auzit de la
noi, care nu au, in ele nirnic sigur, care sunt deosebite
de ale noastre. «, Cd bine este cu darul sa vd tntdrifi ini-
meLe, iMd nu cu mancarile». Aici pare-mi-se 'ca-i ridiculi
zaza in privinta obseivatiunei mancarilor; Ii arata ca din
observapunile aces tea au cazut in invataturi straine, iara
dela acestea au ajuns la invataturi de rnulte feluri. $i
prive~te 1 cum el n-o spune aceasta pe fata, ci nurnai
eM lasa ase intelege, nurnai in enigme, caci aceasta
este cand el spune de invat,Huri streine $i de multe feluri,
precum face ~i Christos cand zice: . «cd nu ceia ce intra
in om spurcd pe om, ci ceia ' ce iese din om, aceia spurca
pe om» (Math. 15, 11).
c Cd bine erIe cu darul sa va intii1'i(i iizimele, iara ntt
cu 1l'uincarile». Credinta es~e totul; daca ea va intari pe
eineva, !nima lui va sta in siguranta. A~a dara credinta
tntare~te, in timp ce rationamentele clatina. Deci cre-
dinta este contra rationamentului. «Dintru care nu s-au
tolosit, zice, cei ce au umblat intru danseLe~. Caci care
este folosul observatiunelor in mancari ? spune'mi. Gare
n-au pierdut rnai mult? Oare un astfel de om nu, lucreaza
sub puterea pacatului? Daca trebuie a observa ceva, apoi
aceia este de a se observa cineva pe sine singur. «Dintru
care, zice, nu s-au jolosit cei ce au umblat intru dansele .. ,
adeca cei ce Ie-au pazit inti-'una acestea. 0, singura ob·
servatiune este: aceia de a 'fugi de pacat. Ca: ce folos
poMe fi cand sunt cativa spurcati ce nu pot a se impar·
ta~i din jertfe', in urma observatiunelor lor? A~a ca nimic
nu i-a mantuit pre qan9ii. de9i intrebuintase atatea ob-
servatiuni, ci numai fiindca n-au avut credinta, nu s'au
folosit cu, n.irnic.
Apoi desfiinteaza jertfele din legea veche, !?i aduce,
yorba la prototip. zicand: it Pentru cd ale carora dobi-
toace sangele se baga inauntru incele sfinte pentrupdcate
de Arhiereu, trupurile ace/ora Ie ' ard afara de tabdra,..
A~a dara acelea erau tip al acestora ~i astfel, Chtistos a
 -, 380-
plinit toate, afara 'de poarta patimind. ' Aiei apoi arata ~i
pe eelce de buna voie patime~te, invederand ea nu numai
c;aerau acelea , cum s'ar tntampla, ci ~i tip eniu al eel or
de acum, ~i tnsa~i iconomia patimei era afara .......•.
Ai vazut, deei, ea noi ne imparta~itn din sangele eelui
ce a intrat Intru eele sfinte, cele eu adevarat sfinte, ~i
de jertfa de care singur Arhier~ul se bucura , Noi dara
ne tmparta~im din adevar. Deci, daca ne imp~rta~im sfin-
teniei, iara nu ocarei, apoi ocaraeste pricina sfinteniei.
Pre cum dara 'el a fost ocarAt, a~a ~i noi, ~i daca noi
ie;;im, ne imparta~im cudansul. $i ce va sa ziea oare
c sa ie#m la ddnsul»? Adeca sa luam parte la patimile
lui, sa suferimocara lui. Nu cum s'ar brocH ne-a poron-
cit sa ramanem afara, ci pre cum el a fost ociirat ,ca uri
vinovat, tot a~a sa fim ~i noi. c $i printr'dnsul sa adu-
cem jertfa de lauda pururea lui Dumnezeu~. De care
jertfa vorbe~te el aici? <Adeearoada buzelor ce se mar-
turisesc numelui lui". Aeiia proadueeau oi, vitei,;;i-i da.-
deau preotului; noi nimie din acestea nu adueem, fara
numai multumire, ~i imitarea lui Christos tntru toate.
Aeeasta roada sa odrasleasca gura noastra. c Cacu jertf~
,d.e acestea se multumefte Dumnezeu:o 1)
Astfel de jertfa deci sa-i proadueem, ea sa 0 inalte
Tatalui, caci de altmintrelea nu se inalte, de cat prin
Fiul, :;;i mai bine zis, prin euget eurat ~i inima infranta.
Toate aeestea le-a spus penrru eei slabL Cum ea haru!
esteal Fiului, aeeasta este invederat, dici dealtmintrelea
ell,m cinstea lui e deopotriva' cu a TatMui? «Ca toti, ziee,
sit cinsteasca pre Fiul, preeum cinrtese pre Tatab (loan
5, 23). «Roada buzelor cese marturisese numelui lui"".
2) Deci, iubitilor, toate sa Ie rabdam eu multumire; ;;i
saracie, ~i boala, ;;i ori-ee de aeest fel, eaci adevaratele
noastre interese numai el Ie 1?tie. c Ca a ne ruga lie pTe-
cum lrebuie, nu ftim" (Rom. ,8, 26) zice. Noi, earii nu
"0 • •
I) Aceasta este traducerea exacta a versului "Tol(x6tiXl<; ltXP-&oc::it~
abiX()SOte:1:lttXl (; 6so<;", iam nici de cM cea Cn jertfe de acestea se imblan-
le~te Dumnezeu~ cum se gase$te in editi;t de Petersburg, din 1819. Verbnl
1!6(:(pSO'COOlI-tXl insamna. amultumi, , iara nn ~ imblanzi. ,'
Ii) ..l'artuJ morala. ,CUlD ca noi trebuie a , suferi ell multumire cele triste. !}i
d sirigui:1i1 bun eafe de a mli1tumi lui Duiririezeu, Gum' ca a\lerea este pie--
deca spre m~ntuire. lVeron).
381
~ti~ ' a cere precum trebuie, daea nu suntem ajuta~i ' de
Duhul, sa nt! ' silim eel putin de a-i aduce multumire pen-
.tru toate, ~i pe toate sa Ie rabd:im cu b:hbatie. Suntem
poate saraci? ' Sa-i mu1tumim. C~nd patimim rele s~~i
mu1tumim. Suntem clev,etiti? Sa-i multumim. Suntcm bol-
navi? Sa-i multumim. Aceasta nnmai ne face de ', a tie
a,.l;lropia de Dumnezeu, atunci ~i noi yom avea p'e Dum"-
nezeu dator. Cand int~mpinam eele bune, atunei suntem
datori ' lui Dumnezeu, :;;i de multe-ori, ni se fae aeestea
spre osanda, ~i spre cfi1?tjgare de p1icate. , Acelea atrag
mila ~i filantropia, pe dnd aeestea ne ,due :;;i tn fapte
u1?urele, ~i in trandavie, :;;i face pe om de a gandi lucruri
mari de dan suI ; acesteatnjosesc pe om de a gandi lu-
cruri mati de dansul; aeestea injosesc pe om. De aceia
~i Pr.oroeul ziee: cBine este mie, ,ea tn' ai smerit, co, sd
cunosc indreptarile ,tale» (Ps. 118, 71). Cand Iezechiea a
~vut numai bine de la Dumnezeu, ~i a scapat de rele, s'a
tnaltat eu inima :;;icu mintea lui, iaracand s'a imbolhavit
gren, atunei s'a sm,e rit, atunci s'a apropiat de Duninezeu.
~ Cdnd if ucidia pre ddn#i, ziee, atunci il cautau 'pre el,
Ii se intoueau fi mdneeau calra Dumnezeu» A dona l~ge
32, 15) :;;i iara~i' c $i a mancat Iacov, fi s' a saturat, fi
s' au lepadat eel iubi!» (Ibid).
Mare bun este, iubitilor, nacazul ~i sc~rba. Str~mta
este ealea, a~a ea se~rba ne impinge a;;a zicand pe aeea
cale str~mt1i. eel ce nu este searbit :;;i naeajit, nu poate
intra. Cel ceeste searbit pe calea ce'a stramta" acela
este care se bucura de lini~te, pe d.nd cel ee se umfla
pe sine, adeea eel ee se late~te, a:;;a zieand, niei a intra
n,u poate, ba tnea se strive~te · strangandu-se. Prive1?te
cum intra Pavel pe aeeasta cale stramta ; el i~i stramto-
reaza trupul, ca sa poata intra. De aeeia in toate scar-
beIe I~i el se gasa multumind lui Dumnezeu. Poate ca ai
pagubit bani? Aceasta ti-a u;;urat mult intrarea pe calea
cea stramta. Ai cazut poate din slava? Alta u~urare. Ai
fost poate c1evetit? Aufost crezute cele vorbite contra
ta, de care tu nu te ~tii vinovat? Bueura-te . ~i te vese-
le~te, dupreeum ziee: «Feriei/i veti Ii, cdnd va vor uri
pre voi oamenii, Ii vor grai cuvdllt rauimpotriva voastra
min/ind pentru mine. Bucurati-va fi va vtselifi, zice; ca
 - 382 -
c/)lata voastrdmultd este inceruri» .(Math;- , II, 12). $i de
ce te mid daca .tu ' te nacaje~ti in tine, ~i voie~ti a scapa
,d e ispite? Pavel inca voiasa scape, ~i de multe ori \l
rugat pe Dumnezeu, ~i totu~i n'a reu~it,- fiindca expre:-
siunea: <De trei ori am rugat pte Domnul pentru aceasta»
(II. Cor. 12, 8~10), Insamna de multe-ori,-Ia care i se
nlspunde: ' «Ajunge tie. darul meu, cd putered mea intru
,n eputin/d se sdvarH!te». Sub numirea de neputintd de
aici, ,se Inteiege sca:rbele~i nacazurile. Deci ce? Fiindca
,a auzit acestea, apoi a suferit ispitele cu multumire, ~l
.zice: « Cu multumire dardmd voiu lduda intru ispito,
adeca cu pldcere . md odihnesc intru isptte.
Pentru toate deci sa multumirri lui Dumnezeu; pentnl
sc~rbe, ca ~i pentru lini~te. Sa nu ,cartim, sa nu fim . ne-
recunosca.to!'i, ~i tot-deauna sa zicem cu fericitul lob :
«Gol am ie;it din , pantecele maicei me/e, gol md voiu /i
duce» (lob. 1, 21). Nu aivenit in lume slavit, deci nu
' cauta slava. Gol am venit, nu numai de bani, ci ;;i de
slava ~i renume. G~nde~te-te cate rele izvorasc de rri.ulte-
ori din averi, pentru care ~i zice Christos ca «Mai u!or
vatrece funiea cordbiei prin urechile acului, de cat boga-
lui sa intre intru impard/iea cerurilor» , (Math. 19, 24).
Ai vazut la c~te bUlmri bogatia devine piedica? iara tu
caut,i inca sa te imbogate;;ti? Nu te bucuri pentru ca
piedica e departata de la tine? De aceia calea care duce
la imparatia cerurilor este str~mta, iara bogatia este um-
fiata, este inca.rcata a~a zic~ndde trufie. lJe aceia ;;i zice
Christos acelui bogat: 4. Vinde averile tale, dd·le saracilor,
!ivind dU;pd mine », c,a astfe! sa poti trece pe calea cea
str~mta. De ce dore;;ti averi ? Pentru aceia tocmai ti s'au
luat, ca sa te scape de robie, fiindca ~i parintii adeva-
rati cand vad ca copilul lor s'a apropiat de 0 curva stri-
cata, ~i de ~i I-au sfatuit de multe-ori ca sa se depar-
teze de ea, totu!?i el nu a ascultat, Ia urma au alungat-o.
Tocmai al?a sepetrece ;;i cu bogatia. Deci sa nu ne in-
chipuim ea saracia este un rau, ci pacatul este un rau,
~i nicibogatia nu' este prir sine ina9i un bun, ci singu-
rul bun este de a tnultumi lui Dumnezeu.
Saraciea deci sa 0 cautam" dupa d~nsa sa umblarn,
<>aci numai ~~a yom dob~ri.di imp~ratia cerurilor, numai
- 383 -,-
:a9a ne yom bucura ~i de celelalte bunuri ve~nice. Carora:
fie ca eu totii sa ne tnvrednicim, piiri harul ;;i filantropia
Ddmnului nostru ' lisus Christos,' earuiaimpreun?- C!.l
Tatal ;;i cu sfantul Duh se cade' slava, r;tapal1in~a 9i dn':
stea, acurri.~i pururea ;;i in vecii ' v'ecilo~~ Amin.
OMILIA XX.XIV
.. A.rcultil/i pre mai marii vo#ri, ;i vasupune/i lor, cd
aceia privegheaza pentru sufletele voastre, ' ca cei ce au sa
.dea seamd; ca ' cu bucurie aceasta -sa 0 tacd, iard nu sus-
pinand, cdci aceasla nu vd este voud de fdlos».
(C<fp. 13, 17).
Ran lueru este anarhia, ~i pbcina a ' multor nenoro-
ciri; este inceputul dezordinei ~i a confuziunei. Ca precum
c~nd vei lua capetenia ehoruhii, acel chor nu va mai fi
in regula, nici in cantare ~i nici tn ordine, precam ;;i
atunci cand departezi pe General din fruntea arinatei,
nu ·va mal fi ordinea ~i r~nduiala cuvenita la ineeperea
atacului" sau pre cum se 'int~mpla ~i cu corabia de \>e
mare, ca daea ii vei lua pe Capitan, 0 ai expus a se
scufunda, -tot a~a 9i dela turma dad! ai departat pe
pastor, totul ai rasttirnat 'pe dos; l?i ai nimicit. Mare rau
deci, este anarhia, ~i pricina de rasturnare, ' dara nu mai
mic rau este l?i nesupunerea celdr stap~niti, fiindea la
ux-ma aceia9 lucru . se int~mpla. Un popor care nu se
supune sUip~nitorului, este tot a~a ca cum n'ar avea,
, sau poate ~i mai rau, caei pe c~nd acolo daca poate ar avea
oarecare iertare pentru dezordine, aici insa nu are de loc,
ba chiar este ;;i condamnat.
Dara poate ea ar ' zice cine va, ca este ~i ' al treilearau
c~nd stap~nitorul este rau. $tiu ~i eu, ca nu un mic rau
este aceasta, ba inca un rau mai mare ;;i mai vatamator
'dec~t anarhiea, caci la urma urmei este mult mai bine
de a nu fi condusde nimeni, de cat a fi condus de ' un
stap~nitor rau. Ca pe dnd acela de multe ori poate a
scapat, de multe ori iara~is'a primejduit, acesta numai
'd ecat se va primejdui, fiind 'dusin prapastie. Apoi atund
 - 384-
*.
"
cq,m de ~ice Pavel Ascultati pe mat marli voftri # vet
s.upune/i 101:»? Zjc~nd 'mai sus cPrivind fa savdr;irQ4
(sfar/itu{j vie/ii (or, sa Ie urma/i credinta»" aici a spus : ,
«Ascultati pre ma} marii vo~tri, # va supune/i lor». Dar~t
zici tu; !?i d.nd sunt rai sa-i ascultam~? Pe cine nume!?ti
r~u? C~nd e yorba de eredin~a, apoi fugi :;;ite depar-
teaza de dttnsu!, de ar fi nu numaj om, ci ehiar Inger
cazut din cer, iar daca e yorba de vieata lui) nu ccrceta
<;:u amanuntime. ;;i aceasta n'o spun dela mine, ci asculta
c4cmplul dat de Christos, exemplu tn fine seos din Sf.
Scriptura: cPe scaunul lui Moisi au ~ezut Carturarii fi
Fariseii» (Math. 2.3, 2), mai tnt~i a vorbit de d~n:;;ii multe
rele :;;i apoi a adaos: ctoate deci cdte VOl' zice sa face/i,
face/i, iar dupa (aptele lor sa nu lace{i1> (Ibid.) ca au,
zice, demn~tatea numai cu . d~n~ii, iar vieata lor e necu-
rata. Tu tnsa nu te uita la vorbe, ei la faptele lor.
fiindea d,i n eauza moralului lor nimeni nu se va vatama~.
De ee oare? Fiindeaeste cunoscut tuturor, !;'i chiar nid
unul' dintre da.n:;;ii, de iu fi e~t de rau, totu~i nu va eu-
teza a invata pe altii rele, vreodata. Pentru credinta-
nid nu este cunoscut tuturor, :;;i eel rau nti se va da in
laturi de a invata, fiindea expresiunea «Nu judecati, ca
sa nu /iii judecali~ (Math. 7, 1. 3) este zisa pentru viata,
iar nu pentru eredinta. Dealtmintrelea ceeaee a ada os
mai departe dovede~te aeeasta:· «De ce vezi, ziee, paiul
din ochiul aproapetui tau, ~i nu' vezi bdrna din o~hiul
tau'?.. c Toate cdte vor zice voua sa jaceli, lace/i'!>
vezi dara ca e yorba de fapte, iara nu de credin~a -
ciara dupa laptete lor sa nu lace/i' Ai vazut deci, ca
nu e vorba de eredinta, ci de via~a ~i de fapte? Pavel
tnsa mai int~i le-a reeomandataceasta, !?i avoi mai la
urma li-a zis: «Asculta./i pe mat marii vo~tri # va supu-
neti /01', ca ace#ia privegheaza pentru sufletele voastre,
ca eei ee au sa dea seama". Auza acestea fili stap~nitorii
fili cei stap~niti, caci daea trebuie a fi ca supufili eei st~­
p~niti, apoi :;;i stap'anitorii trebuie a fi treji !;'i neadormiti.
Ce spui? Prwegheaza !;'i are priniejdia deasupra eapului
sa~l, ii stau irtainte pedeapsa pacatelor tate, ~i din cauza
ta .se gas€~te in mare frica, iar tu te leneve:;;ti, te pre,
faci Ca .te supui, ~i e:;;ti at~t de grosolan ? De aceia zice:
cPentruca cu bt{.curie aceasta sa faca, iar nu suspindnd
ca aceasta nu este vou;;, de jolon. ..
Ai v~zut, ca stapanitorul dispretuit nu trebuie a se
apara, ci apararea lui ' cea mare s~ fie de a pl~nge . fili a
suspina? Fiindc~ ~i doftorul dnd este dispretui t debolnav
DU trebuie' a se apara, ei sa pItinga ~i sa ofteze, «ea daca
el ofteaza, zice, 11 apara Dumnezeu». Daea noi pentru
propriile noastre pkate putem atrage pe Dum:1ezeu in
. ajutor, apoi oare nu atat mai mult dnd of tarn pentru
prostia fili dispretu1 altora? Ai vazut ca nu-l lasa Dum-
nezeu de a fi batjocorit? Ai vatut ce filosofie mare? Cel
dispretuit, eel batjocorit, eel hulit trebuie a ofta. S~ nu
te incurajezi ca nu se apara contra, ta, dici oftatul fili su-
spinul'lui e mai grozav deeat ori-ce aparare. Cand el
singur nu va folosi nimicoftand, va chema pe Dumnezeu,
~i precum se intainpla eu dascalul ~i guvernorule~nd nu
sunt ascultati de copil, ea atunci este ehemat unul care
se poarta maiaspru, tot a~a ~i aici. Vai! cata prim ejdie
asupra sa. Cine ar putea spune ceva acelor nenorocit i ,
cari s-au aruncat singuri pe sine in abizul atator pedepse ?
Penlru toti pe carii ii stapa.nefilti, femei, copii, barbati,
tu vei da sarna j atata toe ti-ai pus singur pe cap de buna
voie! M-a~i mira daca este cineva dintre stap~nitori, cari
sa scape de os~nda, fat a de 0 afila amenintare ~i fata de
lenevire'a fili tnlndavirea prezenta, vaz~nd mai cu sama pe
uniia alerga.nd dup~ aceste demnitati, :;;i arunca.ndu-se
singuri tntr'o a~a de mare greutate a stapanirei. Ca daea
eei ce de nevoie atra~i la astfel de demnitati, nu au nici
o scuza ~i nici-o tndreptare, daea neglijeClza ~i conduc rau
afacerile, - fiindca fili Aaron de nevoie a tost atras, ~i s-a
primejduit, !?i Moisi iara~i s-a pr:imejduit, de multe-ori le-
pad~ndu-se, apoi cu atai mai rriult cei ee se grabesc de
a Iua as~fel de demnitati, expun~ndu se :;;i arune~ndu se
1n primejdii, ~i del?igur ea unul ca aeesta este lipsit< de
orice iertare. Trebuia ca el sa $e teama fili sa se ' cu-
tremure, atat . pentru con:;;tiinta, cat fili pentru greutatea
stapa.nitrei, §i nici atras fiind sa nu se lea pede, nici
neatras, sa nu alerge ~i sa se aruneepe sine in primejdii,
ci mai bine sa fuga prevazand greutatea cea mare a dem-
nitatei. Odata tnsa ce ai intrat, trebuie a arata cea mai mare
, 2!>
 386
evlavie. Nimic fata masun'L Simtind de aceasta mai inainte
de a se implini, plead, crezandu·te nevrednic de aeeasta,
iara daca vei fi luat eu sila, iara~i fii barbatos ~i t~mator
de Dumnezeu, pretutindeni aratand recuno~tinta: I)
«Rugafi-va» , zice, li pentru noi, ca nadajduim ca buna
cuno!tinta avem, zntru toate bine voind a petreco (Vers.
18)' Ai vazut di prin aceasta el se justifica oare cum ca '
scriindu-li lor ca un or necajiti, ca unor scarbiti, ca unEa
ce se gasau fata de dansul ca fafa de un calcator de lege,
cari( nu suferiaua auzi nici de numeie lui? Oed, fiindca
pretinde aceasta dela cei ce'l urau, ceiace aitii ar fi pre-
tins deI~ cei ce-i iubeau, din aceasta cauza Ii spune: "Ca
nadajduim cii buna cuno!tinta avem ». «'Sa nu'mi adud invi-
novatiri - zice, ca con~tiinta noastra cu nimic nu ne mustra,
nici nu rie ~tim pe noi, (;a v-am fi uneltit niscareva ;reIe:t.
«Ca nadajduim, zice, ca b.u!!:..a cuno!tinta avem ' intru
toate », nu n.umai intre etnici, ei chiar ~i printre voi. Nimic
n-am faeut cu scap' de precupetire, nimic cu ipocriziel>.
De altfel erau ~i defaimati uniia pentru aceasta, dupe
cum se vede din Papt. ApostoJilor, dnd Iacob i-a zis:
«S-a auzit de tine ca invefi pre jidovii cei dintru neamuri,
sa se depafteze de Moisi». «Nu' ca un du~man, zice, Ie
scriu acestea, ci ca prieten », dupre cum se invedereaza
~i din cele ce urmeaza: «$i mai mult va rog sa (aceti
aceasta, ca lara de zabava sa ma intorc la vOi»,(vers. 19),
iara a-i ruga atat de mult e dovcida de 0 mare iubire;
«ca lara de zabava sa ma int(lrc la voi:t. Aceasta tnsa
dovede~te ca nimic n-avea pe con~tiinta daea se silea a
se duce la dan~ii, ~i-i ruga ca sa se roage lui Dumnezeu
pentru dansul. De aceia el mai intai Ii cere rugaciuni
pentru dansul, iara dupa aceia Ii dore~te toate bunatatile.
«lara Dumnezeul pacei»' -deci nu va resculati contra
noastra - carele a scos din morfi pe pastoru.l oilor» - aici
vorbe~te . de invierea morti1or - «cel mare» - de aici ~i
pana la sfar~it Ii adevcre~te .cuvantul invierei - «intru
sang~le legei cei vefnice, pre Domnul nostru lisus Christosj
sa va (aca'pe voi desavarlit intr-u tot lucrul bun, ca sa
1) Sfiltudle ee Ie da aid Sf. Chrisostom eelor ee nazuese a oeupa demo
riita~i biserice~ti,mai ales, se gasesc pe larg expuse in Tratatlll desire Pre-
ofie, cap de opera Jiterara, care at rage admiratiunea tuturor cetitotilor.
- 387 -'
lacefi voea lUi, 'Jacani intru vol ce- est!! p!acut inaintea sa»:
Iara~ marturisqte de dan~ii lucruri mari, caci expresiunea
<sa va taca pre' vol d!!savarfit» insamna c~~ inceputul il
aveau, insa trebuia a Ii complectat. $i in fine se roaga
pentm dan~ii, ceiace este a unuia care ii dorea multo In
celelalte epistole el ' se roaga lui Dumnezeu la inceput
aici tnsa la sfar~it. « Facand, zice, intru vdi ce esleplacut
inaintea sa, prin lisus Cliristos, caruia este slava in vecii
vecilor. Amin ~.
«U va rog pre voi) Iratilor} ,primiti cuvantul manga-
ierei, ca pe scurt am scris voud» (Vers- 22) . Ai va.zut ca
ceia .ce n-a scris nimanui, a scris acestora ? < Ca nu v,am
necajit pevoi, zice, cu vorbe multe~. Cred ca dan~ii nu
se aratau cu du~manie mare ·fata de Timothei,u, pe~tru
care l'a ;;i pus·tnaintea lor, zicand: «Sa ltiti ca fratele
Timotheiu este slobod, ocu care/e, de va veni mai curand,
va voiu vedeapre voi» (Vers. 23). «Este slobod» zice:
Cum, ~i de undea fost sloboz:t? Cred cll a fost inchis
in temnita, sau daca nu aceasta, apoi atunci din Athena
a fost slobozit, mai ales ca' ;;i !n Fapte-le Apostolilor se
spune.
«lnchinati-va tuturor mai marilor VNtri, li tuturo?' sjin-
tilor. lnchina-se .vfJUa cei ce sunt din ltalia. Harul cu voi
cu toti." Amin. (Vers. 24. 25). Ai vazut cum arata ca vir-
tutea este nu numai de la Dumnezeu, ~i iara~i ca nu nu-
mai de la oameni? Caci expresiunea «sa va (iua pre voi
desavarfit ,intru totul lucrul bun» 'spune pare ca: «avet i
oare care virtute, insa are nevoie de a fi desavar;;ita ~.
Dara oare ce va sa zid «inlru tot1:(/ lucrul bun }) ? Adeca
a avea viata ~i credinta dreapta. c Ca sa jaciti voea lUi,
jacand intru voi ce este placut inaintea l~i » . « Jna~ntea lui »
zice, ;;i in adevar ca aceasta e cea mal mare v)rtu~e, de
. a face inaintea lui Dumnezeu, ceiace este placut lUI, du-
pre cum zice ~i Prorocul: «$i-mi va rasp/ali mie Domnul
dupii 'dreptatea mea fi dupa cura/enia manilor mete va ras-
plali mie1>. (ps. 17, 23)~ Dupa ce a scris atatea, el t~­
tu;;i s'pune caa scris putine, in raport cu cele ce VOla
a li scrie, precum s[mne ~i aiurea: «Frecum am scris mai
'nainte pe scurt, pe ctire ceLi~d putefi cunoaft~ ' in~elesut
mett in taina - lui Christos» (Efes. 3 , 3. 4). $1 pnve~te
 388 -
intelepciunea lui, caci n-a zis: «primiti cuvantul siatuirei»
ci «cuvantul mangaiereh adeca a indemnului. «Nu poate
zice cineva ca se obose~te de multimea celor vorbite»,
zice, fiindca particularitatea celor mici de suflet este de
a nu suferi vorba lunga.
.« Sd ~ti/i cd (ratele Timothciu ute slobod, cu care, de
va 'Pent mai cura1Zd, vd voiu vecjea pre- voi... Aceasta era
de ajuns de a-i face sa se smereasca, daca apostolul era
gata de a veni eu ucenicul. «Inchina/i-vd tuturor mai mari-
lor vOftri, fi tuturor sjin/ilor». Prive~te cum Ii cinste~te
pe aciia daca li trimite lor mai intai tnchinaciuni. «In-
china-se voud cd ce sunt din Italia. Harul cu voi cu toli.
Amin-., - ceia ce este comun tuturor. Harul tnsa cum
poate fi cu noi? Daca nu batjocorim binefacerea, dara
nu ne aratam lene1?i fata de dansul. Ce este haruI? A-
deca iertarea pl1catelor, curatenia; aceasta este cu noi.
Caci cine poate pastra harul fiind batjocoritor, ~i nu'l
pierde? De pilda: ti-a iertat .pacatele; cum in'sa va fi cu
tine haru,l adeca energia duhului, daca nu'l vei atrage
spre tine prin fa pte bune? Aceasta este pricina tuturor
bunurilor, de a ramanea pururEa in noi· hanil Duhului,
caci acesta ne povatuie~te spre tot luerul bun, iara cand
se departeaza de noi, ne pierdem ~i rl1manem pustii.
') Deci, iubitilor, sa nu respingem acest har, caci tn
noi sta ~i de a'l pastr?, adeca d~ a r~manea in noi, ~i
de a'l indepl1rta. II vom pastra cand vom cugeta la cele
cere~ti, ~i-l yom indeparta calld ne vom gandi la ccle
pamante~ti. «Pe care lumea nu'L poate Lua pentru cd nu'l
vede pre eL, nici if Cu,noafte pre el» (loan 14, 17). Ai va-
zut dara, ca nu se poate vedea nici avea de un suflet
lumesc? Deci, ni treb!1ie multa silinta sprea'l pastra tn
noi, spre a iconomisi toate ale noastre, avftndu-Ie in si..;
guranta ~i tn lini~te. Ca precum corabia care plute~te pe
un vant prielnic nu poate fi nici impiedecata ~i nici scu-'
tundatl1, intru cat se va ,bucura de vant favorabil ~i in-
continuu, ci inca procurl1 atat corabieriJor cat ~i cah to-
1). Partea moralii. Nimic alta nu contribue a dimanea in n.oi harnl Duhului.
afara <ie taptele cele bune, ~i de a indrepta cugetul nostru spre ceriuri
(Veron).
rilor muft~ reputatie, caci peaciia nu i-a silit de avisli
din greu, iara pe acestiia ia scapatde frica, prezenblnd.
calatoria ei ca 0 priveli~te placut~, tot a~a ~i sufletul intarit de,
Duhul, este superior tuturor valurilor vietei, Huacalea-cedu-
ce la ceruri 0 br~zdeaza mai pulernic ca corabia, ca cel ce nu
de vftnt este impins, ci de insu~i Duhul, - avand ~i to ate p.an-
zele curate complecte, - care scoate !;ii impra~tie dincuge,ul
nostru oriceeste iojosit, ~i sec. Ca 'precum van.tul. cand
bate Intr'o panza de la 0 corabie sparta .sau gaudt~,nu
poate lucra cum sC? cade, tot a~a ~i Duhul nu poate fa-
manea intr'un suflet puhav, tntr'un suflet a~a zicand ·gaurit
de pacate ci trt buie multa silintl1, multa incordarede
putne, incat ca cugetul sa ni fie tmfierbantat;!;ii pretu:-
tindeni faptele noastre sa fie tmputernicite. De. pilda,
cand .ne rugam, sa 0 facem aceasta cu multa' pute re,' tn~
dreptand sufletul nostru ~i impingandu-l spre ceriu, nu
tras ca cu ni~te funii, ci cu buna vointa arzatoare, Cand
miluim iarl1~i ni trebuie putere, ca nu care cumva grija
casei, siu grija copi!lor, sau a femeii, ba poate ~i .frica
de sanlcie, sa siabeasca ~i sa gaureasca a~a zicand .panza
corabiei. Dadi noi yom tinea intinsa bine panza din toate
partiIe, cu speranta. celor viitoare, de sigur ca. va primi
bine energiea DuhuIui, aded. va fi bine purtata spre
liman. Din cele tredltoare ~i tara pret nimic nu va putea
cadea .lntr'1nsul, ~i chiar de ar d,dea cu ni~ic nu'l va
vatl1ma, ba inca curand va fi azvarlit afara cu ottatuL De
acda ni trebuie multa putere, fjindca ~i noi calatorim pe
o mare intinsa, plina de multe dihanii, de muite stanci,
care ni pricinuiesc muite primejdii, ~i care chiar pe timpul
eel' mai senin, fara de veste starne~te cea mai grozava
furtuna.
Trebuie dara, daea voim a calatori, eu toata inlesnirea
~i fadi primejdii, a tntinde bine panzele, adeca buna
noastra intentiune, fiindca ni este deajuns noua aeeasta.
Inca ~i Abraam, de oare· ce dorinta lui a intins 0 . mUre
Dumnt"'zeu, ~i i· a pus de fata buna luiintentiune, de c,ine
altul a mai avut nevoie? De nimeni, ci «A crezut Abraam
lui Dumnezeu #-i s-a socotit, lui spre dreptate» (Facere~
A5, 6). Credinta este rezultatul bunei intentiunit sau a
10iei libere. A ridicat pe altar pe fjul sau, ~i cu toat<;
 390 3~h

ca: -nn I-a jerfit, el a primit plata jertfitorului, adeca 'i s-a Fladira e de hesuferit, para este grozava, caci totul mis-
dat ,premiul fadi saiaca treaba. Sa ni fie dara curate tuie. Cu acest foc, deci,sa ne imbracam, inaltand slava
patizele ~i neinvechite «cdct se imvechefte fi imbdtrdnefte Domnului nostru lisus Christos, caruia impreuna Cll Tatal
aproapeesk -de peire~ (Ebr~ 8, 13). Sa nu fie gaurite, ea ~i eu Sfantul Duh, sa cade slava; stapanirea~i cinstea, '
n? cumva safaca nefolositoare energiea Duhului. c. Omul acurn ~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin.
t1'upescnu primefle cele ce sunt ale Duhului » (I. Cor. 2,
14)., Caprecl)m panza paianjenulni riu ar putea sa se im- La 31 Mai 1914
potriveasca · intimei vantului, tota~a ~i un stiflet lumesc;
preeum riici un om trupesc nu va putea primi ' vreodata
harul Duhului. Ca ~i intentiunile noastre cu nimie nu se
deos'e besc de panzele corabiei, numai Ia vedere poate
mai pastrau 0 uriire, sau 0 legatura intre dansele, in rea- FIN E
litate 1nsa stmt lipsite de ori ce putere.
: Dadi noi Insa' privighem" nu vor fi cele ale noastre
astfel, ci din ori ce parte ar bate vantul, panzele noastre
totulvor suferi, ~ivor fi superioa,re tuturor, ~i mai pu-
ternicede cat toata navala apei. Fie de pilda, un om
drihovnicesc, ~i mii de rele sa-1 loveasca deodata, dara
de nici una din acestea sa nu fie atins. $i ce spun? Vie
asupra lui satacia, boala, batjocori, cIevetiri, tizilicuri,
ratle, ~i ori ee fel de pedeapsa, ori . ce fel de batjocori ~i
insulte, insa el tiind paredl afara de lume, ~i slobod de
patimile , trupului, va rade ~i'~i va bate joc de toate a-
cestea. $i cum ca vorbele aces tea nu sunt de fala spuse,
mi se pare ca ~i astazi sunt de ace~tiia, ea de pilda cei
ce traiesc prin pustietati: «Dan1, zici tu, nimic nu este
de mirare, dacatr~iesc prinpustieta~i». Eu tnsa spun, ca
~i in cetati sunt astfel de barbati neobositi. $i de voie~ti
am putea sa ~ti aratam ~i dintre cei de demult, Gande~­
te-te Iil Pavel de pilda: ce rau n-a patimit el? Ce n-a
suferit? Cu toate acestea Ie· a suferit pe toate cu barbatie,
Pe acesta, deei, sa-'I imitam, eanumai a~a yom putea
sosi cn eorabia vie~ei noastre la limanuri prielnice, dupa
o munea mare. S1 tindem, deci, cugetul nostru' spre ceriu,
~isa fim cuprin~i de doml acela, sa ne imbracam a!?a
zicand cu focul acela duhovnicesc, ~i eu para lui sa ne
incingem mijlocul nostru, Nimerii purtand para aceea cu
sine nu se va teme de eei pe carii intalnqte, chiar fiara
de ar ti, sau om, sau mii de curse, pe ca.t timp f'stE
aprins, ci toate Ie impiedeca, pe toate Ie da· Ja oparte
 ERR 'ATA
. IX:
:z
RI'INDUL In. 100 d.e

2 16. 'tOO ~Y ajlOt.; IIex'tp6.; ~fLwV 't'OO EY '&'([o~.; IIex~pk -ijp.wv

. Xp~· .. ·· Ill)tX~vo!) 'tOO Xp~aoat6fLo',)'
49 17 nu s-a pus .... nu I-a pus. ... .
52 4 d:j. 1n ~~ Ie rididl 11 ridicll
53 1 s-a urcat .... I'a urcal
72 1n Nolli Erisiarhi Eresiarhi
81 3 talentaul lalanlul
5 . nu eal nu lai
10 cine va cinevli va
84 10 calrll unuia clllrll unia
88 tn Nolli fLY'lJfLexY-'lJ(.I.ex'to<;; p.vlj fLex-fjfLex'to,;
S6 13 dind nu spun cand vll spun
•• 12 d. j. 1n s.- vizilic rlzillc . .
9B 11 . de ~i poale unuia de ~i poale unia.
101 3 ~i nuniai cal am .... ~Inuma.i cal n-am zice: ....
L. 5 slovel SlilV~i
10~ t) aceasla s-a invrednlcil acesla s:a invrednlcll
9 $i aceasta '(Molsi) acesla (Mcijsi)
115 4 ..- 01tspoex't6y ' ~o'tlY 01tspoex't6y ea'tly
12 .. asllizi~ ipsamnli pllrerea castllzi · tnsamnll pururea
16 auzind I-au manial auzind ' I-au mllniat
({9 2 catrll dedan~1i clllr~ dan~iI .
.••. 22 inlru durerl se na~te inlru durerl sll na~ti
•• 9 d. I. tn s. voili .poale vli dau voili poale sll vll dau
122 1. ~J manluirea ~i manluilor
123 6 d. i. in s. ~i pornijupulrea ~i prin jupuirea
125 4 d. j. in s. Fapl. Apos!. 21. 21 fap!. Apos!. 21, 28
12B14 nu-~I mice~le posibil nu-~i mice$le pa~ii
". 6 d. j. tn s: dinacea :stramloare
ac~la cll' de altu1
din acea slramlorare
aceia cll de alluf
134 18
137 i Mi se pare cll I-se abliluse Mi se pare dl ei se ablltuse
138 11 .face ~I ca ace~tiia filce $i cu a'ce~liIa
140 lnNolli Tp S41J>-{)oPSljll) . Tpsq:>Il)-{)op's41l)
,,~

142
... ..
2
verbu l 1to'tljll)
erezurl
verbul ' 1to'tljll) .
eresurll
"... 5 poale deveni
21, 22; elc . crezul,erezul, erez
1n NOlli loate aces Ie crezurl
pol deveni .
eres, eresul
toale aceste eresuri
144 16 ~lIli cine Ie-a spus aceslea? ~iili cine Ie-a spusacestea?
Pro roc, Ist9rlogral,A.pos- .
101 sau t::vanghelist
14513 slicredem sa clldem
'147 6 d; j. til s. di des pre cum. dl dupre cum
149 16 'era natural ca ii eranatural 'ca ' el
1M 20 v'alltnvrednicit. zice... ·iata ctI v'all invrednlcU
152 5 d. I. tn s. trebuleslio aplice irebule sllseaplice
155 21 cu neputlrilli cu .putin'lI
: .. ' . lO .d. j.:tns. ,~I numal esle ,~I ·Iatll. ell nu mal este
;158 13 ~ipenlr.u acel splnl -~i ,penlru aceia .·spirUdtll
-159 6 'dl :punmana pe dansa ell.punAnd ., mAna... .
:163 16 d. j. tn s. nu-idal . mana nu~1 dau mana; ..
 - 394- - 395-

S~ cl~asc~
tC

-Z
RANDUL In leo d.e sa. se citealOoa.
RfiNDUL ' In leo d.e II se

163 12 d. j. in sus respinglitor respunzlilor 287 18 Pe cele de sus ... Pentru cele de sus
164 10.. .. .. ne1egitim Cd ludeu? nelegiuil Cd Iudeii? 289 10 d. j. tn sus nu numai eli s'a rU:;;iriaf nu 'numai cli nu s'a rU$!nat
166 12 pe departe scojand pedeoparle sc01and 290 14 d.j.in su~ Doarli doilorul ? Dar1l do[lorul... '
167 2 Apoi cum p'e la sfar:;;it Apoi cam pz la slar:;;i1
Pe care ea 0 anghirli 291 15.. " .. apo; cum Iradeazli ... "pOi cum !ipsa aceasta
168 12d.i.lnsus Pe care 0 anghirli ... IrlideazlL.
169 5 caare care 299 5 ..... cl de avli' tncurajA ci de a. nu v~ incuraja
.... 7d.l. insus marea deoseblrea , mare deoseblrea rO'bi al lIvarilor 'fobi ai averilor
proaduci ca jartfli 301 13. .. ..
171 3 produci ca jartfll 314 17 ispile Mlnd Eglplenil ispllire luand.:.
172 8d. j. in sus nimic nu ':;;i·a gre:;;iI nlmic nu 'Ii·a gre:;;iI 318 15 d.l. tn sus dar! nu vor dar! nu vor pulea ...
In Nolli A se vedea Capito G. din A se vedep cap. 9 din de rilu sau parafi de rliu supllratl
Fapt. Ap. , ' 3236.,,"
Fap!... nn 4 ~i a vietii , :;;i a vietui " •
173 5' De ce nu munce$te, zice De ce nu muricqtl, zici 324 11 d.l.in sus Cela cu ochiul ... ceia ce oehiul. ..
173 1 incat sli invoiascli ' indit s!i voiasdl .... 5 ' , p!sinduv! glislndu·vli
174 4 nu numai cli sun!... nu numal ,eli nu sunt 325 '~ "5" ~ Dalli ce va face Abel? Darli 'ce va lace Abel?
.... 17 de jOs de la makele lor de la mancel ~ (doicele) lIe aduceau, lie pe 'ascuns I Ie aduceau fie pe falli"
le-ai f!icul un cercetlitor 329 1
B le-al llicul un cer$elor fie pe ascuns
175 II

7
"
de ce nlci lu nu'l umile$ti
Tn mu\le,1ocuri spune aceasta
de ce nici Iu nu'l miluie$fi
in multelocuri spuind aceasta 7 d.l. in sus ~I mi-am zls mie $1 mi-a tis mle
176 6 de jos
esle ac~asla este acesta' 336 2 d, j. in sus care lemeie credincioas! ciue are lemeie credlncloasli
li9 7
18 Acrodirea Acrothinea 347 In Nolli If.A1)<;, aeOtijV cO. lj<;, CJ€cxo'tov
cu planelele - cu plantele 356 1 ne ajulli unli pe alfjj ne ajulam unil pe altii
8 , 358 10 adicli iubifilor adecli iubilor....
j curios cuvios
:;;i cli mai sunlem :;;i cli ' l'Ioisunlem 369 5 d. j. tn sus ulle Ie vei scllpa lute te vei sclipa ...
8
I ""
Sli conlez ,Sli cutez 4 n " din ' miloc din mijloc
..., 18
... in Notll
If
:;;1 aceasta pasa) ... $1 acesl p,i'saj
198 17 ,eorlul manluirei Corlul mlirturiei
cugela1i la dansuI 'cugeta1i la dansele 3704 d. j. in sus ell a trudi... eli a Ie frudi
206 15 c! eleimoslna esle cliel elelmosina este ...
2 in Notli Zeos Zrio<;, , 371 23
374 •. 4 celor nepolrivile celor nepoveslile
2'1'1 22 eel. nou cel mai
376 3 de marH de mai mari!
.... 13d.J.Tnsu5 nume~le sa'u ,corl nume$tetrupul sliu cort
212 21 aovlO(oljcrw crovdoljmv . 377 10 d. j. tn sus ~eVooaa[ay ~IOVOOOX[IXV
Dacll poale 380 4 patimei era alarli ... ' patimei era alarl!, ins!!
216 2 Darli poate sangele lui s'uidlcat la eer
217 19 pe caleplacule pe cele pllicule
a avea mlhluri a avea marturl in Not! ooap€(J"Cet'tlXt €oapIOCJ'tet'tat
218 21
22510d.j.tnsus Mideriu :;;i Elamiteriu Midenii :;;1 Elamilenii
J)" 7 tt .. " Chivinii Chirineii
226 6 n'a pus n'a spus
230 1 d. j. mici pliT1i ':;;i micl poate $i
241 6 fngrijoros ingrijorat
"" 16 ospelele ospefele
.... 18 Anonia Anania -,
242 9 d. I. in sus puferea viei... Tu preot puterea vletii ... Tu e:;;tI preoJ
249 7 se agafli de noi se agafli de 1011
257 13 d. j. in sus pan!! ziua pane' ziua
258 18 eeia a dovedit eeia ce a dovedll
261 "ltf " ,indi pulin orlee incll pujin oarece
263 6 am deveriil lIecari am devenil lIecarl
264 4 n'u Ie crede nu Ie cred
19 vor e$1i vorbe$lf
269 17 I'a Illcuf ca s1L. I'a llicut pe Abel ca sl!;..
' 273 15 d. j.tnsus Precum larul Precum locul...
280 11 d. j. tn sus precum frebui~ , precum Irebule
281 1.. .. '" ne-am Uleul de ne ... ne-am topl!...
DE ACELA$:

1) Comentariile epistolei c,'Hr~ Galateni

2) ') » » Efeseni
3) ') ') Fllippeni
4) « » ') Romani
5) « ') » Coloseni
I ~i II Tesaloniceni
6) ') » ') I Corinteni
7) » EpistolelePastorale I ~i II Timoteiu,_
cUr~ Tit !?i Filimon
8) . epistolei II C(Ur~ Corinteni.

Toate aceste volumuri din seria CQrnentariilor· Sf.Chd-

sostorn, sunt ell des~var~ire ep\lizate.

Prelul acestui volum este de f (J lei