Osteomielita este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor

infectii ale organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate
extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian
variaza in functie de varsta pacientului si de mecanismul de infectie.
Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau
contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe.
Germenii provin de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie
faringiana, bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este
zona metafizara.
Factori de risc pentru osteomielita hematogena:
-inserarea de catetere vasculare
-dializa, scaderea imunitatii, mentinerea unei sonde urinare pe timp indelungat
-varsta inaintata, status debilitant, istoric recent de infectie urinara sau pneumonie, infectii ale
pielii.
-otite acute sau cronice
-abcese dentare
-sinuzita
o11Osteomielita prin inoculare directa sau contigua este determinata de contactul direct al
tesutului si bacterie in timpul traumei sau chirurgical. Aceasta este o infectie secundara a
osului.
Trebuie amintita si osteomielita cronica, care persista sau reapare, osciland perioadele acute
cu cele de remisiune.
Rata de mortalitate este mica, daca nu se asociaza sepsisul sau o alta conditie patologica de
fond.
Osteomielita acuta hematogena poate fi prevenita prin evitarea insamintarii bacteriene a
osului cu diagnostic adecvat si tratamentul infectiei primare. Osteomielita prin inoculare
directa poate fi prevenita prin curatarea adecvata a plagii si antibioterapie profilactica.
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in
hematogena si exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la
copii si implica oasele lungi, mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea
hematogena este mai frecventa la nivelul corpilor vertebrali lombari.
Inainte de pubertate infectia debuteaza in zona metafizara. Deoarece oasele sunt structuri
rigide, edemul local creste foarte mult presiunea si conduce la necroza tisulara locala,
distrugerea tesutului osului si inlaturarea matricii osoase si a calciului. Infectia se extinde de-a
lungul osului, prin cavitatea medulara si ajunge sub periostul osului. Distructia vasculara
secundara determina moartea ischemica a tesutului osos si formare de sechestre (tesut osos
nevascularizat). Deasupra sechestrului, se formeaza tesut osos nou care tinde sa izoleze
procesul infectios.

Tabloul clinic la copii in osteomielita acuta cuprinde:

-durere osoasa, localizata la nivel metafizar (partea inferioara a coapsei sau superioara a
gambei)
-istoric infectios in antecedente
-stare generala alterata: somnolenta, iritabilitate, lipsa poftei de mancare
-febra mare, frisoane
-sensibilitate marcata la atingerea zonei afectate
-pielea este rosie, calda, zona este umflata si foarte dureroasa
-copilul evita sa mai foloseasca membrul afectat
Dupa cateva zile, in care starea copilului se agraveaza, infectia se exteriorizeaza printr-o
fistula, iar simptomatologia bolii se remite pentru o perioada de timp variabila.
Tabloul clinic al adultilor cu osteomielita acuta:
-durere moderata/ marcata la nivelul membrului afectat
-febra 38 grade
-frisoane
-pielea este calda, rosie, durere la palpare, tulburari de sensibilitate
-simptomele nu sunt atat de accentuate ca la copii
Germenii incriminati pot fi:
-nou-nascuti: S. aureus, Streptococcus grup A si B
-copii pina la 4 ani: S. aureus, specii Streptococcus grup A, Hemophilus influenzae
-copii, adolescenti: S. aureus, specii Streptococcus, Hemophilus influenzae, specii
Enterobacter
-adulti: S. aureus, specii Enterobacter si Streptococcus.
o9Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este
dificil de tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.
Boala poate rezulta prin:
-tratament inadecvat al osteomielitei acute
-traumatism grav cu inocularea directa a unui germen foarte agresiv si rezistent
-cauze iatrogene cum este artroplastia si fixarea interna a fracturilor cu materiale de
osteosinteza care intretin infectia
-alte infectii existe in organism precum: Mycobacterium tuberculosis si specii de Treponema

-extindere contigua de la tesuturile moi in ulcerele diabetice sau cele asociate cu boala
vasculara periferica.
Forme specifice ale osteomielitei cronice:
Abcesul Brodie: Este o forma de osteomielita cronica care apare in absenta unui episod
anterior de osteomielita acuta. Leziunea determina abcese localizate in os, aproape de
metafiza.
Osteomielita tuberculoasa: Este secundara extinderii infectiei de la o sursa primara din
plamani sau digestiva. Apare mai frecvent in vertebre si oasele lungi. O data stabilita, bacilii
determina reactie inflamatorie cronica. Apar mici necroze cazeoase care fuzioneaza si
formeaza un abces mare. Infectia se extinde de-a lungul epifizelor in articulatie.
Osteomielita sifilitica: Extinderea prin placenta a spirochetelor de la mama la fat determina
sifilis congenital. Oasele lungi sunt afectate in principal. Sifilisul congenital are 2 forme:
periosteita si metafizita. In periosteita, periostiumul este ridicat de pe diafiza oaselor lungi cu
formare de os nou. In metafizita este implicata metafiza juxtaepifizeala cu cresterea resorbtiei
de os. Absenta activitatii osteoblastice determina separarea epifizei de metafiza.
Diagnostic
Probe de laborator
-cultura bacteriana din sande, tesut osos, aspirat articular. Apoi se efectueaza antibiograma si
se initiaza antibioterapia.
-hemoleucograma in care se remarca cresterea numarului de leucocite.
-probele inflamatorii: VSH, PCR, fibrinogen crescute
Imagistic:
radiografia: prezinta modificari osoase la 5-7 zile de la infectie, observandu-se zone de
osteoliza (distrugere/resorbtie osoasa), iar ulterior dupa 3 saptamani se observa aparitia
sechestrelor si izolarea acestora prin formarea de tesut osos nou.