Incetarea tratatelor are ca efect incetarea conform Conventiei de la
Viena din 1969 s-au stabilit urmatoarele cazuri de incetare propriu zisa a tratatelor. Astfel in prima categorie avem cauzele convenite prin vointa partilor. Prin urmare, statele pot stabili in continutul tratatului cauze de incetare. In categoria acestora sun incluse : termenul, conditia rezolutorie si retragerea . Termenul este un eveniment viitor si sigur care determina incetarea efectelor unui tratat. Astfel in practica internationala se intalnesc tratate inchieate pe perioada determinata si tratate inchieate pe o perioada nedeterminata. In cazul tratatelor incheiate pe o perioada determinata se pot indentifica 2 modalitati. Prin umrmare exista tratate in care se prevede o perioada in care tratatul respectiv isi produce efecte sau pot exista tratate care prevad pana la ce data isi produce efectele. La aceastea exista posibilitatea revocarii tacite. Dupa cum s-a vazut anterior exista tratate care se aplica pe perioade nedeterminate. Ex: Carta O.N.U. Conditia rezolutorie este un eveniment viitor si incert care poate determina incetarea efectelor tratatului. Acesta isi produce efectele din momentul in care intervine cazurile in care un anumit numar de state de la un tratat ar putea determina incetarea efectelor acelui tratat. Denuntarea sau retragerea reprezinta un act unilateral prin care un stat isi manifesta intentia de a pune capat efectelor unui tratat fata de acesta. Termenul de denuntare este utilizat in cazul tratatelor bilaterale, iar termenul de retragere in cazul tratatelor unilaterale. Denuntarea sau retragerea , are aceasta denumire, deoarece aceasta cauza de incetare este prevazuta in continutul tratatului respectiv. Prin consimtamantul ulterior al partilor, un tratat poate sa-si inceteze efectele prin abrogare. In acest caz suntem in situatia aplicari tratatelor succesive. Prin urmare, in continutul tratatului posterior, statele parti pot stabili ca in momentul intrarii in vigoare a tratatuluiposterior inceteaza efectele tratatului posterior inceteaza efectele tratatului anterior care are acelasi obiect de reglementare. Exista posibilitatea ca in tratatul posterior sa nu se prevada nimic referitor la abrogare, dar continutul tratatului anterior sa fie incompatibil cu cel al tratatului posterior. In aceste conditii se aplica tratatul posterior. Incetarea tratatelor prin acte unilaterale ulterioare are loc prin urmatoarele situatii: denuntarea sau retragerea vidarea substantiala a dispozitiilor tratatului
Conform Conventiei de la Viena, denuntarea sau retragerea nu poate
interveni daca nu este prevazuta in tratat. Insa referitor la aceasta regelementare s-au stabilit 2 exceptii: daca din intentia partilor poate rezulta acest lucru daca din natura tratatului rezulta acest lucru Violarea substantei tratatului.Practica statelor de a invoca violari nesemnificative a tratatului cu scopul de a determina incetarea efectelor tratatelor a determinat comisia de drept international sa codifice in cazul violului tratatului ca o cazua de incetare a acestora. Este considerata o incalcare a tratatului care nu este autorizata de conventie sau prin care se aduce atingere obiectului si scopului tratatului. O alta categorie de cauze sunt cauzele care intervin independent de vointa partilor: aparitia unor situatii care fac imposibila executarea tratatului schimbarea fundamentala a imprejurariilor Aparitia unor situatii care fac imposibila executarea tratatului se intalneste in cazul in care se produce disparitia sau distrugerea efectiva a substantei tratatului. Schimbarea fundamentala a imprejurarii: cand a avut loc o schimbare fundamentala a imprejurarii avuta in vedere in momentul incheierii tratatului. cand schimbarea fundamentala a imprejurarii a avut loc ca efect modificari esentiale ale obligatiei asumate de catre parti Schimbarea fundamentala a imprejurarii nu poate fi invocata in tratat, priveste frontierea de stat, dar nici atunci cand schimbarea fundamentala a imprejurarii a fost determinata de partea care o invoca . Cauze de incetare a codificarii care apartine dreptului international general:
ruperea relatiei diplomatice si consulare
executarea integrala a tratatului caducitate disparitia calitatii de subiect de drept international
Suspendarea efectelor tratatului
Reprezinta situatia care produce intreruperea efectelor tratatului
pentru o anumit perioada de timp. Suspendarea efectelor are loc in vaza dispozitiilor tratatului sau prin consimtamantul ulterior al partilor. In cazul tratatelor unilaterale suspendarea efectelor tratatului are loc fata de toate partile la tratat sau fata numai de o parte din statele parti la tratat. In toate cazurile trebuie sa aiba in vedere ca scop sa nu aduca atingere obiectului si scopului tratatului Nulitatea tratatelor Cauzele de nulitate sunt prevazute in Conventia de la Viena din 1969. Din prevederile Conventiei rezulta 2 situatii: 1) Existenta unei norme imperative 2) Viciile de consimtamant a. viiolarea dispozitiilor din dreptul international privind competenta de a incehia tratate b. eroarea c. dolul d. coruperea reprezentatiilor statului e. constrangerea exercitata asupra statului Violarea dispozitiilor dreptului international privind competenta de a incheia tratate nu poate fi invocata ori incalcata dispozitiile de importanta majora sau cand exista anumite restrictii speciale. Eroarea este considerata viciu de consimtamant in urmatoarele conditii: se are in vedere eroarea de fapt si nu de drept eroarea trebuie sa aduca atingere consimtamantului statului in cauza eroarea nu trebuie sa fie rezultatul manifestarii statului care o invoca Desi dolul nu a fost indentificat in practica internationala un caz frecvent utilizat de state , totusi comisia de drept international a decis codificarea acestuia in cadrul cauzelor ce determina nulitatea tratatului. Dolul poate fi invocat ca fiind o cauza de nulitate atunci cand se prezinta acte false sau cand se descriu situatiile ca fiind adevarate desi acestea nu corespund adevarului, dar care pot determina un stat sa-si exprime consimtamantul fata de un tratat. Coruperea reprezentantului unui stat poate fi exercitatat in mod direct sau indirect prin intermediar. Modalitatile de corupere a reprezentantului statului trebuie sa prezinte un anumit grad de periculozitate si sa-si exprime consimtamantul fata de un tratat. Constrangerea reprezentantilor statului poate fi invocata atunci cand sunt exercitate asupra acelui reprezentant, amenintari prin care se poate aduce atingere integritatii persoanei in cauza sau integritatii membrilor.
In cea ce priveste constrangerea reprezentantilor statului invoca
principiile fundamentale ale dreptului international si implicit la obligarea statelor de a nu recurge la forta. Avandu-se in vedere importanta acestui caz de nulitate, in cadrul Conventiei de la Viena a fost adoptata ca anexa a declaratiei prin care se condamna utilizarea fortei si amenintarii cu forta in cazul stabiliri de relatii economice, comerciale si de alta natura intre state. Nulitatea in dreptul international este absoluta si relativa .Nulitatea absoluta intervine in cazul existentei unei norme imperative de drept international in cazul constrangeri exercitate asupra reprezentantilor statului, dar si asupra statului. Nulitatea relativa intervine in cazul violarii deispozitiilor din dreptul international privind incheierea tratatelor, in cazul erorii si a dolului dar si a coruperii reprezentantilor statului. Nulitatea absoluta poate fi invocata de statul parte, victima, de oricare alt stat parte sau din oficiu, de instantele internationale. Nulitatea relativa poate fi invocata de statul parte interesat si acoperita ulterior prin confirmare.