Continuarea simbiozei psiho-afective mama-copil prin lactatia naturala, contactul pielii, vaz, auz care reprezinta stimulul cheie al impresiilor senzoriale si afective ale copilului, influentand evolutia fondului psihic de mai tarziu, (alimentatia la san dupa un orar consecvent, pe langa aportul nutritiv cel mai echilibrat calitativ si cantitativ, pe langa efectul de miogimastica orofaciala a copilului, ii ofera acestuia si sentimentul de siguranta, protectie si multumire, dupa cum nerespectarea orarului sau preconizarea alimentatiei artificiale prejudiciaza aceasta simbioza cu implicatii ce afecteaza atat mama cat si copilul) Predominanta proceselor de excitatie asupra celor de inhibitie, ilustrate prin:
Reactii vii la orice excitanti
Mobilitate afectiva si motorie Labilitate psiho-comportamentala (obosesc f usor, atentia poate fi deviata usor) Treptat si progresiv se individualizeaza si evolueaza controlul grupelor musculare: Musculatura facial, oculo-motorie Musculatura cefei (la 6-8sapt copilul isi tine capul) Musculatura bratelor si mb inferioare (merge sprijinit si mai apoi merge singur) Dobandirea unitatii Eu-ului se face treptat sub presiunea coercitiei familiale si sociale, cat si sub influenta limbajului si a activitatii.
In etapa de sugar, mama si copilul formeaza unitatea psihosomatica, in care
functiile fiziologice ale sugaruluiu reactioneaza imediat la tulburarile relationale si de comunicare. Experientele sugarului prefigureaza bazele vietii afective de mai tarziu a copilului.