Demonstrai c naraiunea D-l Goe este o schi

I.L. Caragiale, unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin
ntreaga sa oper o adevrat comedie uman, o fresc social a Romniei de
la sfritul sec. Al xix-lea, ntruct a abordat cele mai diverse domenii ale vieii
sociale: coala, administraia de stat, presa, justiia, familia.
Educaia defectuoas primit n familie i n coal, traficul de influen i
favoritismul manifestate n lumea colii constituie o temconcretizat n schie ca
Vizit, D-l Goe, Bacalaureat, Lanul slabiciunilor.
Naraiunea D-l Goe a fost inclus n volumul Momente i schie i
nfieaz contrastul dintre preteniile familiei n privina educaiei i rezultatul
concretizat n comportarea copilului.
Naraiunea poart ca titlu numele personajului principal, cruia autorul i-a
adugat apelativul reverenios domnul prin care anticipeaz inteniile sale
satirice, dac ne gndim c Goe nu este un domn, ci doar un copil certat cu
nvtura un repetent-rsfat i obraznic.
Naraiunea D-l Goe este o schi pentru c este o oper epic n proz,
de dimensiuni reduse, n care autorul concentreaz fapte care pot rezuma o
situaie de via i anume educaia greit pe care unele familii le-o dau copiilor.
n naraiuneaD-l Goe este prezentat o singur ntmplare : cltoria
celor patru personaje mammare, mamiica, tanti Mia i tnrul Goe, cu trenul,
din urbea x pn la Bucureti de 10 Mai al unui an neprecizat.
Faptul c lipsesc indicaiile toponimice i cronologice confer acestei
ntmplri un caracter repetabil, tipic.
Plasat ntr-un interval de timp redus, cltoria are calitatea de a scoate n
eviden trsturile de caracter ale personajelor. Cu prilejul cltoriei cele trei
dame i relev cultura, preteniile , nelegerea exagerat fa de Goe, iar acesta
din urm i afieaz arogana, rsful i proasta cretere.
ntreaga desfurare a aciunii, ct i personajele sunt credibile, deci pot fi
veridice.
Pesonajele nu prezint cazuri particulare, ci categorii umane, adic sunt
personaje tipice. Din acest motiv mammarei mamiicanu au prenume, ele
reprezentnd pe toate mamele i bunicile care i rsfa urmaii.
La rndul lui, Goe este o ipostaz a copilului obraznic, lene, care va
rmne repetent de cteva ori i care, probabil, va termina coala datorit
interveniei mamei sau mtuii pe lg profesori.
Aciunea se desfoar simplu, este linear i orientat spre
deznodmnt.
Naraiunea D-l Goe este deci o schi, pentru c este o lucrare epic n
proz, de mici dimensiuni, concentrnd o singur ntmplare la care particip un
numr redus de personaje.
I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin ntreaga
sa oper o adevrat comedie uman, o fresc social a Romniei de la sfritul sec. al

XIX-nceputul sec XX. A abordat cele mai diverse domenii ale vieii sociale: coala,
administraia de stat, presa, justiia, familia, relaiile interumane.
Educaia defectuoas primit n familie i n coal, corupia, favoritismul
manifestate n lumea colii constituie o tem concretizat n schie ca: Vizita, D-l
Goe, Bacalaureat, Lanul slbiciunilor, Un pedagog de coal nou.
Schia D-l Goe a fost inclus n volumul Momente i schie din anul 1901, fiind publicat
un an mai nainte n ziarul Universul din 12 mai i nfieaz contrastul dintre
pretenia familiei n privina educaiei i rezultatul acestei munci concretizat n
comportarea copilului.
Schia este o oper epic, de proporii reduse, cu aciune simpl, desfurat n mod
linear, surprinznd un moment semnificativ din viaa unuia sau mai multor personaje.
n schia D-l Goe, I.L. Caragiale nareaz faptele determinate doar de un singur moment
semnificativ din viaa personajului principal, i anume cltoria fcut cu trenul la
Bucureti, n compania celor trei dame: mama mare, mamia i tanti Mia.
Atitudinea i sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect prin intermediul faptelor i
al personajelor.
Ca n orice oper epic, ntmplrile narate se constituie i n aceast schi n momente
ale subiectului literar.
Goe este personajul principal al operei, polariznd ntreaga aciune a schiei. Este un
personaj fictiv, tipic, bine individualizat, creat de autor, inspirat din comportamentul
copiilor ce aparin familiilor burgheze.
Titlul schiei reprezint numele personajului principal, Goe, cruia scriitorul i
ataeaz apelativul ironic i prescurtat D-l care nseamn domn, prin care anticipeaz
inteniile sale satirice, dac ne gndim c Goe nu este un domn ci doar un copil certat cu
nvtura, un repetent, rsfat i obraznic. Titlul sugereaz i faptul c autorul
inverseaz cele dou universuri umane pe care le nfieaz: cel al copilului i al
maturului; ntruct Goe se comport ca un om mare, pe cnd cele trei dame se
maimuresc, se copilresc pentru a fi pe placul puiorului.
n expoziiune aflm c tnrul Goe, mpreun cu cele trei dame, frumos gtite,
ateapt cu nerbdare pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie s-l duc la
Bucureti. Goe este mbrcat ntr-un costum frumos de marinar i este impacient i
ncruntat deoarece trenul nu sosete. La o discuie filologic despre pronunarea corect
a cuvntului marinar, Goe ia o atitudine necorespunztoare fa de bunica i mama sa,
fcndu-le proaste vezi c suntei proaste amndoua?
Sosirea trenului i urcarea precipitat a celor patru distini pasageri, constituie intriga
aciunii.
Desfurarea aciunii cuprinde ntmplrile din timpul cltoriei lui Goe i a
nsoitoarelor sale pn la Bucureti: scoate capul pe fereastr i pierde plria cu biletul
de cltorie; cele trei dame pltesc biletul puiorului i o amend, pe deasupra; se lovete
de clana uii; se blocheaz la toalet.
Punctul culminant Goe trage semnalul de alarm.
Deznodmntul trenul pornete, ajunge la Bucureti, cucoanele se suie n trsur i
pornesc la bulivar.
Valoarea artistic rezult din comicul savuros izvort din relatarea faptelor i din
comportarea personajelor.
Este prezent comicul de situaie i comicul de limbaj care presupun umorul i ironia.

De remarcat sunt i savoarea dialogurilor i naturaleea replicilor.

Schia are consistena unei scenete i de aceea ea a fost deseori dramatizat; precizrile
naratorului referitoare la personaje pot constitui adevrate indicaii de regie.
Autorul i exprim dezaprobarea i dispreul fa de personaje, devine ironic cnd
remarc faptul c Goe este dus la Bucureti ca s nu mai rmn repetent i anul acesta;
cnd se refer la grija exagerat a bunicii (ia un beret de rezerv); cnd folosete
diminutivele nepoel, puior; capul gol (gol interior) i n finalul schiei cnd
sugereaz ideea c asupra fptaului care a tras semnalul de alarm, planeaz
incertitudinea nu se poate tii cine a tras manivela.
Umorul rezult din nzbtiile lui Goe: (nerbdarea, pierderea plriei, disputa cu
conductorul); din atitudinea incontient a nsoitoarelor lui i felul de a vorbi al
personajelor, care nu este sancionat de autor pentru c este omenete s acceptm dorina
oricrei persoane de a prea altfel i altceva dect este n realitate.
Limbajul viu colorat, succesiunea dinamic a ntmplrilor i tlcul lor, extraordinara
abilitate cu care sunt creionate personajele, fac din aceast schi un adevrat
monument de art literar.

D-L GOE
I.L.Caragiale este alturi de Eminescu i Creang unul dintre cei mai mari
scriitori ai poporului nostru. Este autorul a patru comedii (O scrisoare pierdut, O noapte
furtunoas, Conul Leonida fa cu reaciunea, Dale carnavalelor) a unei drame
(Npasta), a publicat nuvele (Dou loturi, O fclie de Pate, In vreme de rzboi etc) i
schie, adunate n volumul Momente i schie, aprut n 1901.
Caragiale este considerat creatorul schiei n literatura romn, dei aceast
specie a fost cultivat i de ali scriitori (Emil Grleanu, Alexandru Grtescu Voineti); i
revine acest merit deoarece el a atins perfeciunea artistic. Personajele schiei lui
Caragiale sunt selectate din diferite medii: din familie i scoal, din presa, justitie, din
viata moderna sau din viata politica. Schitele D-l Goe si Vizita satirizeaza contrastul
dintre pretentiile unor parinti de a fi buni educatori si ceea ce sunt in realitate (ingaduitori
peste masura).
Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune
restransa la care participa un numar mic de personaje surpinse intr-un moment
semnificativ al existentei lor. Titlul schitei poarta numele personajului principal caruia
autorul i-a adaugat apelativul domnul prin care anticipeaza intentiile sale ironice. El
sugereaza si faptul ca autorul inverseaza cele doua universuri umane (cel al copilului si al
maturului), intrucat Goe se comporta ca un om mare,pe cand cele trei cucoane se
copilaresc pentru a fi pe placul puisorului.
Fiind o schita, Caragiale nareaza faptele intr-o anumita ordine, determinata
fiind doar de un singur moment semnificativ din viata personajului pricipal: Calatoria cu
trenul pana la Bucuresti in compania celor trei doamne: mam-mare, mamitica si tanti
Mita.
Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin
intermediul faptelor si al personajelor, caci schita este o opera epica in care exista narator,
personaje si actiune.
Intamplarile narate intr-o succesiune logica se constituie in momente ale
subiectului literar. Astfel, in expozitie aflam ca tanarul Goe impreuna cu cele trei
doamne frumos gatite, asteapta cu nerabdare pe peronul din Urbea X, trenul accelerat

care trebuie sa le duca la Bucuresti. Autorul precizeaza inca de la inceput un amanunt

semnificativ care arunca o lumina cruda asupra mentalitatii unor parinti si anume faptul
ca Goe este dus la Bucuresti ca sa nu m-ai ramana repetent si anul acesta.
Goe este imbracat intr-un frumos costum de marinar si este imapacientat si
incruntat deoarece trenul nu soseste. Deprins sa i se indeplineasca orice dorinta, Goe
ordona sa vina trenul: eu vreau sa vie.
O discutie filologica vizand pronuntarea corecta a cuvantului marinar se
incheie cu concluzia surprinzatoare prin oraznicie, dar categorica: Vezi ca sunteti proaste
amandoua.
Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri constituie
intriga actiunii. Cativa tineri politicosi le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor cu
barbatii. Calatoria cu trenul este evenimentul datoria caruia i-a nasteresi se dezvolta
actiunea schitei.
Desfasurarea actiunii curpinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a
insotitoarelor sale pana la Bucuresti admirabil gradate si desfasurate intr-un timp relativ
scurt.
Folosind ca principal mod de expunere dialogul, autorul ni-l arata pe Goe
cum scoate capul pe fereastra, dar este apostrofat de un tanar care il trage putin inapoi,
sfatuindu-l sa nu scoata capul pe fereastra. Mititelul se smuceste si, raspunzandu-I
oraznic uratului, scoate capul pe fereastra. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si
a biletului de calatorie care era in pamblica palariei iar tipetele lui Goe, ca sa opreasca
trenul, sunt zadarnice.
Sosind conductorul si cerand biletele, femeile il scuza pe Goe, fiindca biletul
era in pamblica palariei care a zburat. Dupa lungi parlamentari, cele trei cucoane sunt
nevoite sa plateasca biletul puisorului, si o amenda pe deasupra.
Afectoasa si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mam-mare ii ia apararea si,
din aceasta disputa, odorul, tras de mana de o parte si de alta se reazama in nas de clanta
usii de la cupeu si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica, prevazatoare ca
de obicei, aluat un berec pe care i-l ofera lui Goe in locul palariei. Dupa ce se preface
ca este suparat, mamitica ii da o ciucalata si scena i-a sfarsit prin pupaturi.
In timp ce cucoanele converseaza, Goe dispare de pe coridor. Mam-mare este
disperat pana ce aude bubuituri in usa toaletei. Gratie interventiei conductorului,
captivul este eliberat. Cucoanele rasufla usurate si il saruta pe Goe ca si cum l-ar vedea
dupa o indelungata absenta.
Mam-mare se hotareste sa stea pe culoar si sa-l pazeasca pe puisor asezanduse pe un geamantan strain.
Actiunea atinge punctul culminant, moment de maxima tensiune in
desfasurarea actiunii, deoarece Goe trage semnalul de alarma, in ciuda sfaturilor lui mammare: -Sezi binisor, puisorule, sa nu strici ceva. Trenul se opreste, lumea se alarmeaza,
personajul de serviciu umpla forfota, dar nimeni nu poate stii cine a tras semnalul,
deoarece mam-mare doarme in fundul pupeului cu puisoul in brate. Se constata totusi
ca ata rupta si manivela rasturnata era tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri
palaria marinelului.
Deznodamantul marcheaza sfarsitul actiunii. Trenul porneste, iar in scurt timp
pasagerii ajung la Bucuresti. Cucoanele se urca cu puisorul in birja si pornesc in oras,
carandu-I birjarului sa le duca la bulivar.

Compozitional, schita D-L Goe are o actiune conceputa linear, autorul

urmarind aspectul tematic, gresita aducatie data de familie tanarului Goe, pe un singur
plan. Din reluarea subiectului, scriitorul releva contrastul dintre aparenta si esenta, dintre
ceea ce vrea sa para aceasta familie (educata, culta, cinstita, cu un limbaj ales) si ceea ce
este in realitate (inculta, necinstita, cu un limbaj de mahala). De aici de naste si hazul.
Construita in cea mai mare parte pe dialog, schita propune un numar redus de
personaje: Goe, cele trei doamne, conducatorul, un tanar.
Limbajul viu, colorat, savoarea dialogurilor si naratiunea, naturaletea
replicilor, succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor fac din acesta schita un
adevarat monument de arta literara.