N.A.T.O.

(Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord)

O organizatie internationala importanta cu profil reconfigurat n era n era Post
Razboi Rece este N.A.T.O. (Organizatia Tratatului de la Washington (1949), ca
alianta defensiva (stipulare prevazuta de articolul 5 al tratatului precizat).
Organizaia Tratatului Nord-Atlantic(NATO) este o alian format din 28 de
state din Europa i America de Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic.
Scopul esenial al NATO este acela de a asigura libertatea i securitatea tuturor
membrilor si prin mijloace politice i militare, n conformitate cu Tratatul NordAtlantic i cu principiile Cartei Naiunilor Unite.Tratatul Nord-Atlantica fost
semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezint baza legal i contractual a
Alianei i a fost stabilit n cadrul Articolului 51 al Cartei Naiunilor Unite, care
reafirm dreptul inalienabil al statelor independente la aprarea individual sau
colectiv.
nc de la nceputurile sale, Aliana a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini
juste i durabile de pace n Europa, bazat pe valorile comune ale
democraiei,drepturilor omului i n conformitate cu litera legii.
Principiul fundamental care st la baza Alianei este un angajament comun fa de
cooperarea mutual ntre statele membre, axat pe indivizibilitatea securitii
acestora.
Solidaritatea i coeziunea din cadrul Alianei sunt principii care statueaz
implicarea tuturor aliailor n cazul n care unul dintre statele membre se confrunt
cu apariia unor ameninri pentru securitatea sa. Fr a priva statele membre de
drepturile i obligaiile de a-i asuma responsabilitile suverane n domeniul
aprrii, NATO faciliteaz atingerea obiectivelor de securitate naional n urma
unui efort colectiv.
Pe scurt, Aliana este o asociere de state libere, unite n hotrrea lor de a-i
menine securitatea prin garanii comune i prin relaii stabile cu alte ri.
n 2009, cu prilejul Summit-ului NATO de la Strasbourg-Kehl, au fost
aniversai 60 de ani de la nfiinarea Alianei Nord-Atlantice.
Aniversarea a reprezentat pentru NATO i un moment prielnic pentru
definireaobiectivelor viitoareinnd cont de noile tipuri de ameninri.
Cu prilejul Summit-ului de la Strasbourg-Kehl, din aprilie 2009, efii de stat i de
guvern ai statelor membre NATO au dat Secretarului general sarcina de a crea i a
conduce un grup de experi care, n consultare cu statele membre, s elaboreze

recomandri viznd Noul Concept Strategic al NATO i s fac propuneri n

vederea implementrii acestuia.
La Summit-ul NATO de la Lisabona din noiembrie 2010 efii de stat i de guvern
au adoptat Noul Concept Strategic al NATO, document vizionar, care ofer liniile
prinicpale de aciune ale Alianei Nord-Atlantice n urmtorii 10 ani. Documentul
definete trei sarcini fundamentale ale Alianei:

aprarea colectiv,

gestionarea crizelor ;

securitatea prin cooperare.

Mod de lucru
Structurile create n cadrul NATO permit rilor membre s-i coordoneze
politicile, n scopul ndeplinirii acestor sarcini fundamentale. Ele asigur o
permanent conlucrare i cooperare n domeniul politic, economic, ca i n alte
domenii non-militare, precum i formularea de planuri comune de aprare;
stabilirea infrastructurii, a echipamentelor i facilitilor de baz, necesare
operaiunilor forelor militare;i aranjamentele pentru programe i exerciii comune
de instrucie.
La baza acestor activiti se afl o structur militar i civil complex, care
implic un personal administrativ bugetar i de planificare, precum i agenii
desemnate de ctre rile membre ale Alianei, n scopul de a coordona lucrul pe
domenii de specialitate - de exemplu, sistemul de comunicaii necesar n facilitarea
consultrii politice, comanda i controlul forelor militare i suportul logistic n
susinerea acestora.
Sarcini fundamentale de securitate
Pentru a-i atinge scopul esenial, de Alian a naiunilor angajat fa de Tratatul
de la Washington i de Carta Naiunilor Unite, aceasta aplic urmtoarele sarcini
fundamentale de securitate:

Securitate: S asigure unul din fundamentele indispensabile unui mediu de

securitate stabil n zona Euro-Atlantic, bazat pe dezvoltarea instituiilor o ar s
nu poat intimida sau constrnge o alta prin ameninri sau prin folosirea forei.

Consultare: S serveasc, n conformitate cu prevederile din Articolul 4 din

Tratatul de la Washington, ca un forum transatlantic esenial n consftuirile aliate

asupra oricror probleme care aduc atingere intereselor vitale, inclusiv posibile
evenimente care afecteaz securitatea membrilor, precum i n coordonarea
adecvat a eforturilor depuse n domenii de interes comun.

Descurajare i Aprare: S descurajeze i s se apere n faa oricrui act

de agresiune mpotriva unui stat membru al NATO,dup cum se stipuleaz n
Articolele 5 i 6 din Tratatul de la Washington.
i pentru a ntri securitatea i stabilitatea din zona Euro-Atlantic:

Managementul situaiilor de criz:S fie gata, de la caz la caz sau prin

consens, n conformitate cu Articolul 7 din Tratatul de la Washington, s
contribuie la prevenirea efectiv a conflictelor i s se angajeze activ n rezolvarea
crizelor, inclusiv n operaiunile de ripost n cazul situaiilor de criz.

Parteneriat:S promoveze, pe scar larg, parteneriatul, cooperarea i

dialogul cu alte ri din zona Euro-Atlantic, avnd ca scop creterea
transparenei, ncrederii reciproce i a capacitii de a aciona n cadrul Alianei

Hotarrile N.A.T.O. sunt luate prin consens, dupa consultarea statelor membre, iar
deciziile luate de alianta sunt hotarri luate de toate tarile membre.
Obiectivele parteneriatului ntre membrii europeni si cei atlantici sunt consolidarea
planificarii si cooperarii politico-militare, dar si largirea cooperarii n domeniul
stiintific, economic.
Dupa eliminarea diviziunii ideologice si disparitia Pactului de la Varsovia (1990) si
a U.R.S.S., N.A.T.O. a suferit un proces de transformari.
Noul concept strategic adoptat la Roma (1991) a mixat o abordare larga a
securitatii bazata pe cooperarea cu statele foste comuniste prin aparitia
Consiliului de Cooperare Nord Atlantic - si mentinerea capacitatii de aparare
colectiva a aliantei.
Aceasta directie a prevazut si reducerea dependentei de armele nucleare si crearea
unui corp de Reactie Rapida Multinationala si asumarea de noi misiuni inclusiv
gestionarea crizelor si mentinerea pacii.
Reuniunea de la Bruxelles (1994) a condus la aparitia unei formule politicomilitare de dialog cu alte state, 26 de state acceptnd invitatia de participare la
Parteneriatul pentru Pace pentru care desemneaza urmatoarele obiective:
cooperarea militara dintre alianta si statele contractante, asigurarea
controlului democratic al fortelor de aparare, facilitarea transparentei planificarii
bugetelor militare, exercitii militre comune.

Tot la Bruxelles s-a hotart si aplicarea loviturilor aeriene n Bosnia- Hertegovina

(1994), acesta fiind prima angajare militara ntreprinsa de N.A.T.O. Alianta a ajutat
si la implementarea Acordului de Pace (Dayton, 1995) n Bosnia prin crearea
Fortei de Implementare conduse de N.A.T.O. (I.F.O.R.).
Acest fenomen este elementul concret pentru o participatie a fortelor de securitate
al aliantei n afara spatiului politico-teritorial al membrilor Tratatului(conceptul
out of area), lucru consfintit prin summit-ul de la Wasghington (1999) care a
legitimat interventia N.A.T.O. n Iugoslavia.
Dupa accederea Ungariei, Poloniei si Cehiei (1999), reuniunea de la Praga (2002) a
decis acceptarea invitatiei de aderare a Grupului Vilnius (Slovenia, Slovacia,
Romnia, Estonia, Letonia, Lituania), dar si extinderea operatiunilor de securitate
mpotriva oricaror agresiuni sau amenintari la adresa sigurantei
membrilor sai, indiferent de regiunea geografica de unde vin acestea.
Astfel, N.A.T.O. participa la misiuni n afara zonei sale specifice de
repsonsabilitate prin operatiunile din Afganistan (I.S.A.F.) si misiunea de instruire
si securitate n Irak (Irak N.A.T.O. Training Mission) n contextul luptei
antiteroriste globale.
Summit-ul de la Istanbul (iunie 2004) a decis crearea unui nou sistem de
parteneriate ntre N.ATO. si statele din Caucaz si Asia Centrala si intentia politica
de cooperare cu Republica Moldova, Ucraina si statele din Balcanii Occidentali.
Teoriile privind organizatiile internationale stabilesc o dimensiune specifica a
acestora n sistemul raporturilor mondiale, punndu-se accent pe fenomenul
cooperarii si al interdependentei politico-economice.

Principiile si modul de functionare NATO

I Structura interna a organizatiei nord atlantice
n reteaua institutionala a NATO este importanta cooperarea ntre componentele
interne, din rndul carora se detaseaza:
1. Consiliul Nord Atlantic (NAC)
Consiliul Nord Atlantic reprezinta o entitate institutionala investita cu puteri
decizionale reale, alcatuit din reprezentantii statelor membre reuniti saptamnal.

La nivel nalt, Consiliul se reuneste si la nivelul sefilor de stat si de guvern unde se

iau decizii strategice la nivelul politicii aliantei.
Consiliul reprezinta un organism al Aliantei care are ca obiect de activitate
materializarea Tratatului Atlanticului de Nord ( Tratatul de la Washington, 1949) cu
responsabilitati clare n apararea comuna a statelor membre, politica nucleara sau
problemele militare.
Consiliul reprezinta cel mai important nivel de decizie intitutionala al NATO, dar
fiind si un forum de consultare si discutii ntre statele membre.
Procesul de luare a deciziilor se ia prin consens, iar fiecare tara membra NATO are
ca reprezentare permanenta un diplomat cu rang de ambasador. Cel putin de doua
ori pe an, Consiliul se reuneste n sesiune ministeriala guvernul fiecarui stat fiind
reprezentat de ministerul de Externe. Reuniunile Consiliului Nord Atlantic sunt
prezidate se secretarul general al NATO care prezinta rapoartele si recomandarile
pregatite de comitetele din subordine.
2. Comitetul pentru Planificarea Apararii
O alta structura de cooperare n cadrul NATO este reprezentare de catre Comitetul
pentru pentru Planificarea Apararii care o competenta egala cu a Consiliuului
pentru domeniul apararii. Cea mai importanta atributie a acestui Comitet o
reprezinta planificarea apararii colective n spiritul articolului 5 din Tratatul de la
Washington (1949).
3. Grupul pentru planificarea nucleara este cadrul formal pentru discutiile
referitoare la dispunerea fortelor nucleare n cadrul strategiei de aparare comuna,
reuniunea acestei structuri se face de doua ori pe an la nivel de ministrii Apararii.
4. Secretar General este o persoanlitate politica cu rezonanta n viata
internationala care este agreat de statele membre, fiind purtatorul de cuvnt al
NATO cu alte state si organizatii regionale sau mondiale.
De asemenea, secretarul general al aliantei este si presedintele Comitetului pentru
planificarea apararii si al Grupului pentru planificarea apararii si al Grupului pentru
planificarea nucleara.
5 Statul Major International este o structura care reuneste specialisti din statele
membre care asigura expertiza pentru comitetele si grupurile de lucru subordonate
lui, dar si pentru Consiliul Nord Atlantic Statul major International se ocupa si de
oamenii bine specializate cum ar fi logistica si telecomunicatiile.
Comitetul Militar informeaza nivelele politice ale NATO si n primul rnd
Consiliul Nord Atlantic despre desfasurarea dispozitivului de aparare comuna a

spatiului de securitate al aliantei (format din teritoriile nationale ale tarilor

membre).
Informatii de natura militara sunt oferite si naltilor comandanti ai NATO.
Comitetul Militar este sub controlul politic al Consiliului Nord Atlantic, iar
membri sunt sefii de stat Major ai armatelor nationale. Presedintia Comitetului
Militar este asigurata timp de un an de fiecare sara n ordine alfabetica.
6. Structura militara integrata este plasata sub controlul structurilor politice la
nivel nalt, n primul rnd autoritatea Consiliului Nord Atlantic. Aceasta structura
asigura organizarea si apararea teritoriilor statelor membre care sa elimine
amenintarile la adresa tarilor din NATO. n sistemul acestei
mari comandamente care acopera zona Atlanticului de Nord.
Statul major Militar international reprezinta o structura care sprijina la nivel de
consultanta si expertiza Comitetul Militar. Trebuie sa spunem ca n procedura de
consultare pentru toate organismele precizate precizate toate statele nationale au un
mecanism de delegare si informare asupra problemelor dezbatute n cadrul NATO.
Principiile politico-juridice ale cooperarii n NATO
Liantul esential al NATO ramne vointa politica de colaborare n domeniul
securitatii si apararii colective.
n acest cadru colectiv, alianta nord-atlantica asigura membrilor sai apararea
asigura membrilor sai apararea granitelor lor nationale n cadrul spatiului de
securitate comun al NATO, mpotriva oricarei.
Cooperarea extinsa arata ca fiecare stat are un nivel de securitate egal, indiferent de
marimea teritoriala, putere economica sau forta militara.
Spiritul cooperarii extinse a fost materializat si de Consiliul de Cooperare NordAtlantic (NACC) organism creat la Roma, n noiembrie 1991.
NACC este o structura care a promovat extinderea NATO (Madrid, 1997: cu
reprezentantele Grupului de la Visegraad: Polonia, Cehia si Ungaria; Praga,
2002: Romnia Bulgaria, Slovacia, Slovenia si tarile baltice) prin relatia speciala
cu Rusia(5 iulia 1994 remite decumentul pentru participarea la Parteneriatul pentru
Pace) sau prezenta unor state foste comuniste sau din spatiul U.R.S.S.: Albania,
Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Tadjikistan, Ucraina, Uzbekistan, Finlanda si
Suedia sunt euroobservatori n
cadrul NACC si participa la mecanismul Parteneriatului pentu Pace, prin
cooperarea militara si exercitii comune.
Austria si Irlanda participa la lucrarile consiliului de Cooperare Nord- Atlantic.
Consultarea politica reprezinta o dimensiune importanta cu un caracter sistematic.
n cadrul formal al NATO Consiliul Nord Atlantic ramne principalul mediu de

consultare politica prin reuniunile sale. Consultarile regulate se extind si pe alte

nivele: Comitetul politic, grupul consultativ pentru politica atlantica, Statul Major
International ,
Consultarea politica nu implica doar problemele legate de alianta si
interiorul zonei acoperite de NATO dar si spatii care genereaza insecuritate (Irak,
Afganistan, Kosovo) sau probleme esentiale pentru stabilitatea mondiala cum ar fi
preocuparile aliantei n domeniul securitatii energetice (2006).
Mecanismul de cooperare
Din anul 1992, Consiliul Atlanticului de Nord si Consiliul d Cooperare Nord
Atlantic s-a materializat un Program de lucru pentru dialog ntre statele membre si
alte state. Pe termen lung, s-au precizat dimensiunilor pe parteneriat si cooperarea
ntre tarile NATO pe anumite teme si activitati ca: problemele securitatii consultarii
asupra planificarii politice nationale, mentinerea pacii, planificarea apararii si
chestiuni militare, stiinta si mediu, ajutor umanitar, controlul traficului aerian,
ajutor colectiv pentru situatii de urgenta.
Regula consensului este modelul decizional att n Consiliul Atlanticului de Nord
ct si n Consiliul de Cooperare Nord Atlantic. Pentru Parteneriatul pentru Pace s-a
stabilit o formula de cooperare militara
internationala prin constituirea la Mons (Belgia) si crearea unui Comitet PoliticoDirector al Parteneriatului pentru Pace.
Gestionarea crizelor
Gestionarea crizelor este o tema de actiune majora a NATO care evalueaza tensiuni
si crize din vecinatatea spatiului de securitate al aliantei, sau evenimente care
afecteaza stabilitatea mondiala, de exemplu conflictul civil din Afganistan ( guvern
si talibani) sau politica dictatoriala din Irak (
efectele caderii lui Sadam Hussein din martie 2003).
Consiliul Atlanticului de Nord traseaza o planificarea o planificare pentru
gestionarea crizelor n care un rol important l au Centrul de criza al NATO care
activeaza permanent si are n utilizare un sistem de
telecomunicatii speciale. n cadrul Consiliului, exista un Comitete de operatii si
exercitii care identifica mijloacele si instrumentele politico-militare de a gestiona
crizele.

Pentru a asigura o capacitate de reactie rapida si interoperabila (cooperare ntre mai

multe tipuri de arme sau cooperare interarme), NATO desfasoara exercitii comune
si aplicatii.
Alianta nord atlantica a intervenit ntr-o tensiune interna din spatiul iugoslav, n
Kosovo (martie 1999), deoarece factorii de decizie ai NATO au hotart o
interventie militara n provincie pentru a opri epurarea etnica si conflictele etnice
care generau o catastrofa umanitara.
Dupa esecul negocierilor de la Rombuillet( februarie 1999) conduse de Franta si
Marea Britanie care ncercau sa faca Belgradul sa accepte un compromis n
chetiunea Kosovo, NATO a urmarit sa opreasca un conflict regional, depasind
pentru acest lucru principiile ONU, neamestecul n treburile interne ale altui stat,
sau nerecurgerea la forta si amenintare cu forta!.
Astfel, implicarea aliantei n Kosovo a fost legitimata de multi teoreticieni ca un
razboi just care apara drepturile omului sub motivarea legalismului interventiei
(exista chiar si o scoala de gndire legalista n teoria relatiilor internationale).
Summit-ul de la Washington( aprilie 1999) a oficializat conceptul out of area,
adica implicarea NATO n orice zona de criza care poate afecta stabilitatea
regionala sau mondiala. De fapt, aceasta pozitie a
continuat orientarea determinata de schimbarea conceptului strategic de la Roma
(1991), cnd alianta nord atlantica a devenit interesata de evolutiile din statele este
europene decomunizate : tranzitia politica de la democratia pluralista si trecerea la
economia de piata.
Atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 au aratat ca amenintarile la adresa
pacii si stabilitatii mondiale s-au diversificat iar conditia mpotriva terorismului
trebuia sa reactioneze la provocarile acestui flagel n mediul international.
Astfel, dupa fortele dislocate n Kosovo (fortele de mentinere din Kososvska
Mitrovita ale aliantei, nlocuite n 2006 de contingente militare ale UE) NATO are
un dispozitiv militar n cadrul fortelor ISAF n
Afganistan.
Din pacate, n noiembrie 2007 teritoriul Afganistanului era controlat n proportie
de 50% de catre insurgentii talibani, care dusesera alungati (noiembrie 2001).
Dimensiunea de aparare
n strategia NATO un loc important l reprezinta dimensiunea de aparare colectiva
definita prin cooperarea politica si solidaritatea euroatlantica (obiectivul comun de
aparare al statelor membre din Europa si America de Nord).

Dimensiunea de aparare colectiva este asociata cu actiunea de prevenire a

razboiului n Europa si n alte spatii, prin cooperarea tuturor fortelor armate ale
NATO.
Securitatea este un obiectiv complementar apararii teritoriilor nationale ale statelor
membre, fiind bazata pe vointa politica comuna de a raspunde unei agresiuni
mpotriva unui stat (state) NATO.
n fiecare an se face un schimb de informatii care traseaza un plan general al
aliantei care asigura o colaborare ntre statele memebre Statul Major International
si Statul Major Militar International.
Din doi n doi ani, ministrii Apararii se ntlnesc pentru a pregati o directiva
generala care precizeaza planificarea militara specifica a fiecarui stat membru.
Ca viziune strategica globala, ministrii Apararii pregatesc un document pe termen
mediu (6 ani) prin care se precizeaza obiectivele fortelor armate cu instructiuni
precise pentru fiecare tara, forte
conventionale sau nucleare.
Politica nucleara
Ministrii Apararii se reunesc anual n Grupul pentru planificarea nucleara (NGP)
pentru a discuta despre problematica nucleara definita de : dislocarea si siguranta
armelor nuclear, mijloace de comanda si control ale fortelor nucleare.
Fortele nucleare substrategice stationate n Europa si dispuse de NATO sunt o
dimensiune esentiala a cooperarii dintre aliatii europeni si cei nord americani.
Comitetul executiv al Grupului de Planificare Nucleara este organul compus din
reprezentantii nationali ai statelor membre care se preocupa
direct de protectia armamentelor, securitatea armelor nucleare si dispunerea
acestora.
n dispozitivul militar al aliantei nord atlantice fortele nucleare sunt reprezentate de
avioane cu dubla capacitate de actiune (conventionala si militara) dupa eliminarea
artileriei nucleare si rachetelor nucleare sol-sol cu raza mica de actiune.
Planificarea armamentelor si standardizarea si interoperabilitate Sistemul de
planificare a armamentelor a fost conceput de Consiliul Atlanticului de Nord si are
un program pentru achizitionarea armamentelor
la nivelul ntregii aliante.
Standardizarea si interoperabilitatea fortelor NATO sunt factori care conduc la
eficacitatea militara si operationala.

Comitetul NATO pentru standardizare si Conferinta directorilor nationali pentru

armamente au stabilit planuri de standardizare a armamentelor pe proceduri,
sisteme, tipuri de arme si echipamente.
Interoperabilitatea reprezinta cooperarea ntre diferitele tipuri de arme si armatele
nationale n cadrul institutional al NATO. De asemenea, sistemul de informatii
(CIS) general al NATO ajuta la interoprabilitate ntre arme si armatele nationale,
prin functionarea Grupului interarme de telecomunicatii si electronica (TSGE).
Cooperarea economica n cadrul NATO
Desi este o organizatie cu rol de aparare colectiva, articolul 2 al Tratatului de la
Washington prevede ca statele membre; vor face eforturi pentru a elimina orice
contradictie n politicile lor economice internationale si vore ncuraja colaborarea
economica n fiecare dintre ele . n temeiul acestui spirit, Consiliul Nord Atlantic a
recomandat studii (anii 70) privind probleme economice ale Greciei, Portugaliei si
Turciei pentru a reduce decalajele dintre aceste tari si statele vest-europene si nord
americane.
De asemenea, n anii 2006 2007, Comitetul s-a interesat de problemele energetice
ale Europei n domeniul securitatii energetice prin oleductele si conducetele cu gaz
care au baza n Rusia, Kasachstan si zona Marii Caspice.
NATO este o organizatie preocupata de securitatea internationala si prin prisma
obiectivelor apararii colective precizat de articolul 5 al Tratatului de la Washington,
iar aceste dimensiuni de actiune au generat forme de colaborare cu alte institutii.
Prin Declaratia de la Petersberg Uniunea Europei Occidentale (UEO) se angaja
sa coopereze cu NATO n actiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a
pacii n colaborare cu CSCE( din 1994, OSCE). Spiritul acestor conexiuni
institutionale NATO-UEO s-a materializat n dispunerea fortelor navale ale UEO
(iulie 1992) pentru aplicarea rezolutiilor Consiliului de Securitate al ONU
mpotriva Republicii Federative a Iugoslaviei (Serbia si Muntenegru) masuri
similare luate de reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord (10 iulie 1992).
n ianuarie 1994, reuniunea la vrf a NATO a decis ca cele 16 state ale Aliantei sa
sprijine Identitatea europeana de securitate si aparare si fortificarea pilonului
european al aliantei prin intermediul UEO, ca o dimensiune de aparare a Uniunii
Europene.
Astfel si prin Declaratia de la Kirchberg (9 mai 1994) a Consiliului de Ministri a
UEO si dupa precedenta reuniune mixta a Consiliului UEO si Consiliului
Atlanticului de Nord (21 mai 1992), Uniunea Europei
Occidentale (UEO) a devenit bratul european narmat al NATO. De asemenea,
NATO a acceptat punerea la dispozitie a fortelor sale militare pentru operatii ale

UEO si s-a decis fundamentarea conceptului de Forte operative multinationale

(CJTF) astfel nct fortele NATO si UEO dispun de capacitatile militare
separabile, dar nu separate Aceasta definire a capacitatilor militare NATO si UEO
separabile, dar nu separate a fost adoptata si Consiliul Atlanticului de Nord de la
Berlin (1996).
Dimensiunea cooperarii NATO si UEO din anii 90, iar acum relatia dintre
Identitatea de aparare si securitate comuna a Uniunii Europene implica mult
structura Comandamentului aliat din Europa (ACE) SI Comandamentul suprem al
fortelor aliate din Europa (ACE).
Zona de responsabilitate a Comandamentului aliat n Europa (ACE) se ntinde de
la nordul Norvegiei pna n Europa Meridionala (inclusiv Mediterana) si de la
tarmul Atlanticului la frontiera de Est a Turciei.
Dupa reuniunea Consiliului Atalanticului de Nord de la Praga (2002) conceptul de
Forte de Reactie Rapida este materializat de urmatoarele structuri:
Statul Major de planificare a fortelor de reactie din
1. Comandamentul Aliat n Europa (sediu : Mons, Belgia);
2. 2.Forta NATO aeropurtata de supraveghere ndepartata (NAEWF sediu :
Gelenkirchen,
Gemania);
3. Grupurile de Reactie rapida ale ace(sediu: Rheindalen, Gemania):
4. Forta mobila (terestra) a ACE (sediu: Heideberg, Gemania).
Statul Major pentru planificarea Fortei de Reactie Rapida al Comandamentului
aliat din Europa (ACE) comandat de un general de trei stele asigura coordonarea
fortelor de reactie si planificare pe teatre de lupta.
Statul Major al fortelor aeriene de reactie a ACE (RFAS) este o structura condusa
de un general german de trei stele planifica detaliat fortele aeriene de reactie
(sediul la Kakar, Germania).
Forta NATO aeropurtata de supraveghere ndepartata are misiunea de a dota alianta
cu mijloace de aparare antiaeriana si de supraveghere ndepartate pentru a asigura
supravegherea aeriana si comanda pentru toate structurile de comandament ale
NATO.
Forta NATO aeropurtata de supraveghere (NAEWF) este o forta operativa
multinationala care are doua elemente 1 o forta cu 18 aparate E-3A ale NATO
aflate la Geilenkirchen si 2 un escadron de sapte aparate E-3D proprietate britanica
care sunt la baza aeriana din Waddington (Marea Britanie).
Datele de pe aceste aparate care asigura supravegherea ndepartata, n cadrul
acestui sistem aeropurtat sunt transmise la centrele de comanda si control de la sol,

pe mare sau n aer. Fortele de reactie imediate navale permite aliantei sa fie
prezenta naval n oceanul planetar prin fortele navale
permanente din Mediterana si Canalul Mnecii.
Dupa summit-ul de la Praga (2002) Grupurile de Reactie Rapida ale
Comandamentului Aliat din Europa (ACE) formate n anii 80-90 din zece divizii si
unitatile de corp de armata din 12 state membre- s-au transformat n Forte de
Reactie Rapida capabile sa aiba contingente n acord cu tipul de criza, zona de
criza si capacitatile fortelor regionale implicate n conflict.
Membru NATO, Romnia a alocat n dispozitivul acestei structuri forte care sunt
specializate pe urmatoarele arme: infanterie-cercetare, vnatori de munte, politie
militara.
n contextul stabilizarii relative a situatiei din Kosovo au fost nlocuite de
contingente de mentinere a pacii ale Uniunii Europene pentru administrarea
militara a provinciei (2006).
Adunarea Atlanticului de Nord (2006)
Cooperarea politico-militara a NATO se realizeaza si prin intermediul Adunarii
Atlanticului de Nord, cadru n care parlamentarii din Europa si America de Nord
au schimburi de opinii si emit abordari comune.
Adunarea Parlamentara a Atlanticului de Nord este legatura institutionala
dintre parlamentele nationale si alianta, iar parlamentarii trimisi la NAA tin cont de
directiile piolitico-strategice ale NATO n
procesul legislativ din statele pe care le reprezinta.
De asemenea, parlamentarii din Adunarea Atlanticului de Nord acorda procedurile
si deciziile interguvernamentale luate n cadrul NATO cu prevederile Constitutiilor
nationale.
Abordarea geostrategica a NATO pentru alte spatii ramne prioritara pe zona araba
si islamica, unde fortele radicale fundamentalistreliogioase genereaza tensiuni
interne.
n acest context, Initiativa de Cooperare Sud Est Europeana (lansata la Istanbul,
2004) a cuprins ideea integrarii n Parteneriatul pentru Pace (Pfp) a statelor din
Balcanii de Vest: Macedonia si Croatia,
dar si o deschidere mai mare spre cooperarea militara cu tarile arabe.
Reuniunea Consiliului Nord Atlantic de la Bucuresti (2-4 aprilie 2008) cuprinde
un spectru tematic larg legat de securitatea energetica a zonei euratlantice,
problema scutului american antiracheta cu persepctiva de instalare n Cehia si

Polonia si ntr-o mica masura extinderea n regiunea balcanica (Croatia) sau

caucaziana(Georgia)
Reuniunea NATO (aprilie 2007) de la Bucuresti aduce pe agenda de securitate a
aliantei nord atlantice tema scutului antiracheta american dispus n Polonia si
Cehia destinat interceptarii rachetelor iraniene, dar careprovoaca reactii dure din
partea Federatiei Ruse largirii aliantei spre Balcanii de Vest (prin integrarea
Croatiei, Macedoniei si Albaniei) si prezentei militare a organizatiei n forta
multinationala ISAF din Afganistan (unde majoritare sunt contingentele angloamericane, olandeze si romne)
unde talibanii se regrupeaza strategic n Kandahar.
O alta chestiune importanta n strategice politico-militara a alianteo pe termen lung
este reprezentata de accederea Ucrainei si Georgiei, foste republici sovietice,
ipoteza de analiza respinsa de Rusia care ncearca sa ndeparteze frontiera NATO
de granitele sale.

ROMANIA IN NATO
Obiectivele Romniei n NATO
Obiectivele Romniei, ca stat membru al NATO, rspund intereselor naionale ale
rii i se pot defini astfel:
1. O Alian robust i relevant, bazat pe un parteneriat transatlantic solid

Sprijinim o Alian puternic i capabil s rspund eficient noilor

ameninri la adresa securitii. Un parteneriat transatlantic dinamic i robust
reprezint un factor crucial n articularea unor rspunsuri eficiente la noile riscuri
de securitate cu care se confrunt comunitatea democraiilor transatlantice.
2. ndeplinirea responsabilitilor de membru NATO legate de participarea
laoperaiunile i misiunile Alianei

Romnia contribuie la toate misiunile i operaiunile Alianei, inclusiv la

cele din afara spaiului euro-atlantic.

Participarea rii noastre la operaiunile i misiunile NATO ofer o susinere

concret a angajamentelor politice asumate de Romnia ca membru al Alianei
Nord-Atlantice, amplificndu-i credibilitatea de aliat.

3. Promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al

reformelor i cooperrii regionale n vecintatea imediat a
Romniei (Balcanii i regiunea Mrii Negre)
Romnia consider c frontiera comunitii euro-atlantice, bazate pe
democraie, libertate i securitate nu trebuie s se opreasc la frontiera estic a
Romniei.
Considerm c Europa nu poate fi complet fr integrarea Balcanilor de
Vest n structurile europene i euro-atlantice. Prin sprjinirea ferm a acestei
perspective i a reformelor derulate de statele din regiune, vom putea contribui la
modelarea unui climat de stabilitate pe termen lung.
La estul Alianei, Romnia a fost i va continua s fie un avocat ferm i activ
al consolidrii parteneriatului cu Republica Moldova, n sprijinul evoluiei
democratice i vocaiei sale europene i al integrrii Georgiei n cadrul structurilor
euro-atlantice.
Parte a Europei i punte ctre Asia Central i Afganistan, regiunea Mrii
Negre este important pentru stabilitatea euro-atlantic. Romnia va contribui la
dezvoltarea modalitilor prin care NATO poate susine eforturile statelor riverane
de consolidare a securitii regionale.

4. Dezvoltarea parteneriatelor NATO cu UE i ONU

Parteneriatele NATO cu UE i ONU asigur cooperarea n problemele de

interes comun i contribuie semnificativ la contracararea ameninrilor i
provocrilor la adresa securitii internaionale.

Romnia a sprijinit constant dezvoltarea dialogului i cooperrii NATO - UE

n ct mai multe domenii de interes comun, cu respectarea specificitii i
autonomiei de decizie a fiecreia dintre cele dou organizaii.

Relaia Alianei Nord-Atlantice cu Organizaia Naiunilor Unite este una de

o relevan deosebit. Susinem continuarea cooperrii dintre NATO i ONU n
domeniul meninerii pcii i securitii internaionale.
5. Susinerea procesului de transformare a NATO

Vom continua s contribuim la procesul de transformare a NATO, menit s

ofere Alianei Nord-Atlantice capaciti flexibile, capabile s se desfoare rapid i
s rspund noilor tipuri de ameninri (terorism, proliferarea armelor de distrugere
n mas).
Participarea Romniei la operaiunile i misiunile Alianei

Fora Internaional de Asisten pentru Securitate (ISAF)

ISAF reprezint prioritatea operaional cea mai important a NATO i, n acelai
timp, este cea mai ampl operaiune Aliat din istoria Alianei Nord-Atlantice.
A fost lansat n 2001, prin rezoluia Consiliului de Securitate al ONU numrul
1386, dup ndeprtarea de la putere a regimului taliban. Iniial a reprezentat o
for multinaional sub egid ONU, limitat la asigurarea securitii capitalei
Kabul i a mprejurimilor sale. n 2003, NATO a preluat comanda operaiunii care
acum prevedea extinderea autoritii guvernului afgan pe ntreg teritoriul rii i
instaurarea unui climat de securitate propice reconstruciei economice i a statului
de drept.
Operaiile desfurate de ISAF au ca obiectiv acordarea de asisten guvernului
afgan n construirea i meninerea cadrului de securitate n vederea extinderii
influenei autoritilor afgane, facilitnd, astfel, derularea, n mod corespunztor, a
proceselor de stabilizare i dezvoltare n Afganistan.
O component esenial a strategiei pentru Afganistan a constituit-o extinderea
ISAF pe toat suprafaa Afganistanului, inclusiv prin echipele de reconstrucie
provincial (PRT), promovnd stabilitatea i reforma sectorului de securitate.
ara noastr este unul dintre contributorii importani la FIAS. Participarea
Romniei la FIAS este fundamentat prin Hotrrea nr. 38 din 21 decembrie 2001
a Parlamentului Romniei, care acord Guvernului mputernicirea de a stabili
forele, mijloacele, finanarea i condiiile n care se va asigura aceast participare.
Misiunea NATO de Pregtire Irak (NTM-I)
Decizia de a nfiina NTM-I a fost luat de efii de stat i de guvern reunii la
Summit-ul NATO de la Istanbul, din 2004, ca urmare a unei solicitri a guvernului
interimar irakian. Scopul misiunii este acela de a acorda asisten aliat n
pregtirea de ctre autoritile irakiene a unor fore de securitate.
Prin intermediul misiunii, NATO ofer pregtire, echipamente i asisten tehnic.
Aliana ofer instruire att n cadrul centrelor afltate pe teritoriul Irakului, ct i n
cele din afar.

nc de la nceput (14 august 2004), Romnia a sprijinit Misiunea NATO de

Instruire a forelor de securitate irakiene.
Operaiunea KFOR
NATO este implicat n Kosovo din 1999, ca urmare a Rezoluiei 1244 a CS
ONU, cu misiunea de a asigura un mediu de securitate sigur i stabil. n acest
scop, a desfurat n provincie o for militar (KFOR).
Dup declaraia de independen a Kosovo din 17 februarie 2008, Aliana a
reafirmat c fora militar KFOR va rmne n Kosovo pe baza Rezoluiei 1244 a
CS ONU, conform celor hotrte la Reuniunea minitrilor de externe ai rilor
NATO, din decembrie 2007, cu excepia cazului n care CS ONU nu ia o alt
decizie. Meninerea KFOR n Kosovo pe baza Rezoluiei CS ONU 1244/1299 a
fost reiterat n Declaraia Summit-ului NATO de la Lisabona, n noiembrie 2010.
Tranziia KFOR spre "postura de descurajare se va face n ritmul permis de
condiiile din teren i sub control politic. Pe tot parcursul procesului, va fi
meninut capacitatea KFOR necesar pentru ndeplinirea misiunii sale.
KFOR va continua s coopereze strns cu populaia din Kosovo, ONU, UE i ali
factori internaionali.
n prezent, Aliana i continu eforturile n vederea asigurrii unei dezvoltri
stabile, democratice i multietnice a Kosovo. Romnia i menine i dup
prezentarea de ctre CIJ, la 22.07.2010, a Avizului Consultativ privind Kosovo,
poziia privind nerecunoaterea statalitii Kosovo.
Dup declaraia unilateral de independen a Kosovo, Romnia i menine
angajamentul fa de KFOR. Militarii romni i continu ndeplinirea misiunilor
n baza mandatului ncredinat, acela de a asigura securitatea populaiei civile.
Contribuia Romniei la KFOR este, n prezent, de 58 de militari. Detaamentul
ROFND i-a ncheiat misiunea n februarie 2011, dup 21 de rotaii succesive.
Operaiunea Active Endeavour (OAE)
Operaiunea a fost lansat n 2001 i a reprezentat una din cele opt msuri luate de
NATO la acel moment, pentru a sprijini SUA n urma atacurilor teroriste de la 11

septembrie, ca urmare a invocrii, pentru prima dat n istoria Alianei, a articolului

5.
Din 2001, navele aliate patruleaz n Marea Mediteran n scopul de a monitoriza
i identifica eventualele vase suspecte. Din 2003, operaiunea s-a extins prin
includerea posibilitii de escort a vaselor comerciale aliate care tranziteaz
strmtoarea Gibraltar.
ncepnd cu anul 2004, OAE a fost deschis participrii partenerilor NATO. n
prezent, Rusia i Ucraina particip la activitile de monitorizare.
Romnia particip la aceast operaiune din anul 2005.